Sfanta Mare Mucenita Parascheva
(28 octombrie)
Pe
vremea când păgânul împărat Diocleţian a pornit prigoana împotriva
creştinilor, trăia în cetatea Iconiei o fecioară cu numele Parascheva,
de neam bun şi frumoasă la chip. Părinţii ei fiind dreptcredincioşi, au
crescut-o cu bună învăţătură, deprinzând-o cu sfânta credinţă şi cu
paza poruncilor lui Dumnezeu. Apoi părinţii ei s-au dus la Domnul,
lăsând pe fericita lor fiică tânără şi cu multă avere. Ajungând
fericita Parascheva la vârsta desăvârşită, urma credinţa şi faptele
părinţilor ei. Averea nu o întrebuinţa spre împodobire şi desfătarea
tinereţii ei, ci pentru îmbrăcarea celor goi, pentru hrănirea
flămânzilor şi pentru ospătarea străinilor. Iar ea, nebăgându-i în
seamă pe peţitorii care o căutau pentru a se însoţi cu dânsa, s-a făcut
mireasă a Mirelui celui fără de moarte, a Fiului lui Dumnezeu Cel Unul
Născut, al Cărui preasfânt nume în toate zilele îl mărturisea înaintea
oamenilor, aducându-i pe ei la cunoştinţa adevărului. Şi dintre
aceştia, unii credeau în Domnul nostru Iisus Hristos, iar cei care nu
credeau, cu defăimare o ocărau pe Sfânta Parascheva. Dar ea cu
îndrăzneală le grăia lor cuvântul lui Dumnezeu şi mustra deşertăciunea
neînsufleţiţilor idoli. Şi necredincioşii cetăţeni, nesuferind să audă
de la dânsa acest lucru, au prins-o, au bătut-o şi au aruncat-o în
temniţă.
In
acea vreme a venit în Iconia un ighemon, trimis acolo de împăratul
Diocleţian ca să-i ucidă pe creştini. Cetăţenii au venit la acesta şi
i-au zis: �Luminate ighemoane, este în cetatea aceasta o fecioară care
crede în Iisus Hristos cel răstignit şi face vrăji prin care pe mulţi
oameni i-a întors de la jertfele zeilor noştri şi nu încetează a huli
pe zeii noştri şi pe împărat. Dar noi, auzind porunca împărătească, ca
toţi cei ce nu se închină zeilor să fie chinuiţi, am prins pe această
fecioară şi o ţinem în temniţă".
Auzind
acestea, ighemonul a poruncit ca să fie adusă sfânta fecioară înaintea
judecăţii sale. Când se îndrepta sfânta muceniţă spre judecată, Duhul
Sfânt s-a pogorât asupra ei şi i s-a făcut faţa luminoasă, încât toţi
care priveau la dânsa se minunau Aşi ziceau: �Vedeţi că nu este
întristată, ci mai mult se luminează". în timp ce stătea muceniţă la
judecată, ighemonul privea spre dânsa şi se mira de podoaba şi de
frumuseţea ei şi a zis către cei care erau de faţă: �în deşert aţi
bârfit-o pe această fecioară preafrumoasă, pentru că nu este cu
dreptate a pierde o astfel de frumuseţe strălucită, asemănătoare cu
chipul soarelui". Şi a zis către dânsa: �Spune-ne nouă numele tău,
fecioară". A răspuns sfânta fecioară: �Sunt creştină şi roabă a lui
Hristos". Iar judecătorul a zis: �Vederea frumuseţii tale mă îndeamnă
spre blândeţe, iar cuvintele care ies din gura ta îmi tulbură mintea şi
inima, că nu voiesc să aud nişte cuvinte ca acestea". Iar sfânta a
răspuns: �Stăpânitorul, Cel ce judecă cu dreptate, se bucură auzind
dreptatea, iar tu, auzind adevărul cel grăit de mine, te-ai mâniat".
Iar ighemonul a zis: �Pentru aceea mă mânii, că nu-mi răspunzi la ceea
ce te întreb! Eu te-am întrebat de numele tău, iar tu îmi răspunzi
altceva". A răspuns sfânta: �Mai întâi mi se cade să îţi spun numele
vieţii veşnice şi după aceea să-ţi spun şi numele vremelnicei vieţi.
Deci ţi-am spus mai întâi numele vieţii veşnice, că adică sunt creştină
şi roabă a lui Hristos, iar numele vremelnicei vieţi, cel dat de
părinţii mei, este Parascheva, că în ziua Paraschevi m-am născut", -
căci Paraschevi la elini se numeşte ziua a cincea (vineri).
Şi
zicea sfânta către ighemon: �De vreme ce părinţii mei, ziua a cincea,
care este ziua patimilor celor de viaţă făcătoare ale Domnului nostru
Iisus Hristos, în toată vremea o cinsteau cu post, cu rugăciuni şi cu
milostenie, aducându-şi aminte de Stăpânul lor, Care pentru mila Sa
către neamul omenesc Şi-a vărsat sângele şi S-a răstignit pe cruce
pentru noi, pentru aceasta le-a dat Dumnezeu rod cinstitei lor însoţiri
şi m-au născut pe mine, nevrednica Sa roabă, în ziua a cincea, pe care
o cinsteau cu fapte bune, aducându-şi aminte de patimile Stăpânului. Ei
au vrut să mă numească cu numele cu care se numeşte ziua Paraschevi şi
de la această zi mă numesc Parascheva, părtaşă a patimilor lui
Hristos". Iar judecătorul a zis: �Se încetezi a grăi asemenea cuvinte
deşarte şi să jertfeşti zeilor noştri, căci eu te voi lua de soţie şi
vei fi stăpâna multor bunătăţi şi mulţi te vor ferici pe pământ". Dar
Sfânta Parascheva a răspuns: �Eu am la cer pe Iisus Hristos, Mirele
meu, iar alt mire nu-mi trebuie". I-a zis ighemonul: �îţi miluiesc
frumuseţea şi îţi cruţ tinereţea". A răspuns sfânta: �Nu milui
frumuseţea cea vremelnică, care astăzi înfloreşte, iar dimineaţă cade,
ci mai bine miluieşte-te pe tine, căci te aşteaptă veşnicele chinuri".
Apoi
ighemonul s-a mâniat şi a poruncit ca să fie rupte hainele de pe ea şi
să fie bătută cu vine de bou. Fiind bătută, sfânta nici o vorbă nu
scotea, numai striga cu inima către Hristos, cerând în chinuri ajutor
de la Dânsul. Ighemonul, cruţându-i frumuseţea, pentru că se aprindea
de dragoste pentru dânsa, a poruncit să înceteze bătaia şi cu blândeţe
a început a vorbi către dânsa: �Cruţă-ţi fecioria şi tinereţile tale,
nu-ţi pierde floarea cea frumoasă a tinereţilor tale, jertfeşte zeilor
şi vei fi vie, căci de mare cinste te vei învrednici de la noi". Iar ea
nu răspundea nimic şi pentru acest lucru necăjindu-se ighemonul, a zis:
�Mie nu-mi răspunzi, fiică rea de neam creştinesc?" Atunci ea 1-a
scuipat pe ighemon în faţă. Iar acesta, înfuriindu-se, a poruncit ca să
fie spânzurată de un lemn şi cu unghii de fier să i se rupă fără milă
carnea de pe dânsa şi cu asprime să-i strujească rănile. Şi i-au
sfâşiat trupul până la oase.
Apoi,
socotind judecătorul că ea va muri degrabă, căci abia mai sufla, a
luat-o de pe lemn şi a aruncat-o în temniţă, unde, zăcând fără glas şi
abia vie, din pricina cumplitelor răni, la miezul nopţii a intrat la
dânsa un înger, având pieptul şi umerii săi încinşi în chipul crucii cu
brâu de aur şi ţinând în mâini uneltele patimilor lui Hristos, crucea,
cununa cea de spini, suliţa, trestia, buretele, şi i-a zis: �Scoală-te,
fecioară, părtaşă a patimilor lui Hristos, pentru că sunt trimis ca să
te cercetez, şi ţi-am adus uşurare durerilor tale prin uneltele
patimilor Domnului nostru Iisus Hristos. Vezi cinstita cruce şi cununa
cea de spini a dumnezeiescului Mire, vezi suliţa cu care a fost împuns
în coasta cea dătătoare de viaţă, trestia care a adus lumii iertare şi
buretele care a şters păcatul lui Adam; deci scoală-te, căci te vindecă
pe tine Hristos Domnul". Şi îndată s-a sculat muceniţa ca din somn şi,
apropiindu-se îngerul care i s-a arătat, a şters cu buretele toate
rănile sfintei, şi tot trupul ei a devenit întreg şi sănătos, iar
frumuseţea ei era mai luminoasă decât cea dintâi. Atunci ea a sărutat
uneltele patimilor lui Hristos, precum şi pe cel ce i s-a arătat ei şi
slăvea pe Dumnezeu. După aceasta, acel înger ce i se arătase s-a făcut
nevăzut.
A
doua zi au venit străjerii temniţei şi au găsit-o pe ea stând la
rugăciune, deplin sănătoasă, neavând nici urmă de răni şi,
înfricoşându-se, i-au spus ighemonului. Acesta a poruncit să fie adusă
iarăşi înaintea lui şi, văzând-o sănătoasă, s-a mirat, căci nu se
aştepta să fie încă vie, în urma chinurilor pe care le suferise. Se
mira apoi şi de frumuseţea ei, zicându-i: �Vezi, Paraschevo, cum au
miluit zeii noştri frumuseţea ta şi cum te-au făcut sănătoasă,
dăruindu-ţi viaţă!" Iar sfânta a răspuns: �Arată-mi, o, judecătorule,
pe cei ce mi-au dăruit mie viaţă". Atunci ighemonul a trimis-o în
capiştea zeilor ca să vadă pe idolii lor. Au mers acolo împreună cu
dânsa preoţii idoleşti şi mulţime de popor, crezând că are să se
închine zeilor lor.
Dar
intrând sfânta în capiştea în care erau o mulţime de idoli, s-a rugat
adevăratului Dumnezeu şi apoi, apucând de picior pe zeul Apollo, i-a
zis: �Ţie îţi grăiesc, neînsufleţitule, şi tuturor idolilor celor care
sunt la fel ca tine; aşa vă porunceşte vouă Domnul meu Iisus Hristos,
să cădeţi toţi la pământ şi să vă faceţi ca nisipul!" Şi îndată, după
cuvântul sfintei, toţi idolii au căzut la pământ şi s-au risipit ca
nisipul. Atunci tot poporul a ieşit din capiştea idolească, strigând:
�Mare este Dumnezeul creştinilor!"
Văzând
necuraţii preoţi sfărâmarea şi pierderea zeilor lor, au mers la
ighemon, plângând şi zicând: �O, ighemoane, ţi-am spus noi ca să tai pe
vrăjitoarea aceasta, căci înşeală toată cetatea noastră. Iar tu nu
ne-ai ascultat pe noi; iată acum a sfărâmat cu vrăjile sale pe zeii
noştri". Atunci ighemonul, umplându-se de mânie, a întrebat-o cu
asprime pe sfântă, zicându-i; �Cu ce farmece faci aceste lucruri?" Iar
sfânta a răspuns: �în numele Domnului nostru Iisus Hristos am intrat în
capiştea zeilor voştri şi m-am rugat Domnului meu, zicând: ŤArată-Te
mie, Mântuitorul meu, Cel ce mi-ai dăruit viaţă!ť Atunci mi S-a arătat
Domnul şi Dumnezeul meu, iar zeii tăi, când L-au văzut pe Dumnezeul
meu, s-au cutremurat de frică şi, căzând la pământ, s-au sfărâmat, în
felul acesta arătând că singuri lor nu-şi pot ajuta cu nimic, apoi cum
vor putea ajuta altora?"
Atunci
a poruncit ighemonul ca iarăşi ^să fie spânzurată pe lemn şi cu făclii
aprinse să-i ardă coastele. în timp ce sfânta era spânzurată şi arsă, a
suspinat şi a zis către Dumnezeu: �Doamne, Dumnezeul meu, Ziditorule a
toată făptura şi Purtătorule de grijă, Tu celor trei tineri le-ai
răcorit cuptorul cel arzător, Tu pe întâia Muceniţă Tecla, din foc ai
izbăvit-o, mântuieşte-mă şi pe mine, nevrednica, din mâinile celor ce
mă chinuiesc". Atunci îndată s-a pogorât îngerul, s-a atins de făclii
şi s-a aprins un foc foarte mare, încât mulţi dintre cei fără de lege
au ars, iar poporul striga: �Mare este Dumnezeul creştinilor!" Şi
mulţime de popor a crezut în Iisus Hristos.
Judecătorul,
văzând răzvrătirea din popor şi temându-se să nu se scoale împotriva
lui, a poruncit ca degrabă s-o taie cu sabia pe sfânta. Iar când
sfintei i-a fost tăiat capul, unii au auzit glasuri coborâte din
ceruri, zicând: �Bucuraţi-vă, drepţilor, că muceniţa Parascheva s-a
încununat". Apoi, luând sfântul ei trup, l-au îngropat cu cinste în
casa ei. Şi astfel această bună fecioară şi-a sfârşit nevoinţa
muceniciei şi s-a dus la Mirele ei, ducând sângele său în loc de
untdelemn, şi se odihneşte acum cu fecioarele cele înţelepte în cămara
lui Hristos. Iar a doua zi, ieşind nelegiuitul ighemon la vânat,
dintr-o dată s-a speriat calul lui şi 1-a aruncat într-o vale, unde
căzând s-a rostogolit şi s-a zdrobit trupul lui, încât şi-a dat
ticălosul său suflet.
Iar
sfântul şi cinstitul suflet al Sfintei Muceniţe Parascheva este în
mâinile lui Dumnezeu. Cu cinstitele ei moaşte se fac multe tămăduiri
bolnavilor, spre slava Domnului nostru Iisus Hristos, Căruia I se
cuvine cinstea şi închinăciunea, împreună cu Tatăl şi cu Sfântul Duh,
în veci. Amin. La începutul paginii | Vietile Sfintilor pe luna octombrie |