Cuviosul Avramie al Rostovului, Noul facator de minuni
(29 octombrie)
Cuviosul
părintele nostru Avramie în tinereţile sale, lăsând pe părinţii săi,
împreună cu toată tulburarea lumească, şi-a luat crucea şi a urmat lui
Hristos, pe Care L-a iubit cu osârdie şi, făcându-se monah, s-a făcut
curat lăcaş al Duhului Sfânt, pentru că, robindu-şi trupul său Duhului
şi cu multe osteneli chinuindu-1, stăpânea patimile şi viaţa lui se
asemăna cu viaţa îngerilor celor fără de trup. Pentru aceasta a fost
începător al monahilor şi lumină a lumii, pe care a îmbogăţit-o cu
minunile sale, căci cu darul lui Hristos tămăduia bolile şi patimile
trupeşti şi sufleteşti cele de netămăduit.
Văzând
Cuviosul Avramie înşelăciunea idolească ce era în cetatea Rostovului,
(căci încă nu toţi cetăţenii primiseră Sfântul Botez şi cei mai mulţi
trăiau păgâneşte şi se închinau la idolul de piatră ce se numea Veles,
întunecându-le satana inima cu înşelăciune, făcându-le năluciri şi
îngrozindu-i, încât nici nu îndrăznea cineva să treacă pe lângă acel
idol), s-a dus la împărăteasca cetate şi pe cale i s-a arătat Sfântul
Ioan Teologul care i-a dat un toiag, zicându-i: �Să te duci la Rostov
şi să sfărâmi cu toiagul acesta pe idolul Veles şi să zici aşa: Ťîn
numele Domnului nostru Iisuş^ Hristos îţi porunceşte ţie Ioan Teologul
ca să te sfărâmi!ť" întorcându-se fericitul la Rostov, îndată a
îndeplinit porunca şi a făcut praf pe idol, iar pe locul acela a zidit
o biserică în numele Sfântului Ioan Teologul, luând binecuvântare de la
episcop. După aceasta a mai zidit o altă biserică mică, a Arătării
Domnului nostru Iisus Hristos, apoi, zidind chilii, a adus monahi,
îngrijindu-se de dânşii ca să ducă viaţă de obşte. Şi multe răutăţi a
suferit sfântul din partea necredincioşilor, căci voiau să-i
zădărnicească sfinţenia şi să-i ardă mănăstirea. însă Dumnezeu nu 1-a
lăsat. După puţină vreme cuviosul i-a adus la Hristos pe toţi, prin
buna sa înţelegere, încât s-au botezat de la mic până la mare şi au
început a merge la biserică, spre mărirea lui Dumnezeu. Iar sfântul,
prin citirea cărţilor, îndulcea inima lor.
După
aceea a zidit o biserică mare şi a împodobit-o cu felurite frumuseţi.
De aceea domnii Rostovului, iubind mult pe acest mare cuvios Avramie şi
pe fraţii lui, au început a da averi multe şi moşii spre chivernisirea
mănăstirii şi spre trebuinţa fraţilor. Episcopul, făcând sfat cu
domnii, 1-a făcut pe Sfântul Avramie arhimandrit, iar el de atunci a
început a adăuga osteneli peste osteneli, vieţuind în fapte bune.
Odată,
diavolul, vrând să facă împiedicare sfântului părinte în vremea
rugăciunii, a intrat în vasul lui de spălat. Sfântul, voind să-şi spele
mâinile, s-a apropiat de vas şi, înţelegând vicleşugul vrăjmaşului, a
luat degrabă crucea şi a pus-o deasupra vasului aceluia, încât diavolul
nu mai putea să iasă de acolo, fiind ars multe zile de sfânta cruce. în
acea vreme au venit domnii, după obicei, să se roage în mănăstire şi să
ia binecuvântare de la Sfântul Avramie şi au intrat în chilia lui, dar
sfântul nu era atunci în odaie, ci se afla în brutărie, ostenindu-se să
spele hainele fraţilor. Auzind că au venit domnii, s-a întors în chilie
să-i binecuvinteze şi a văzut cuviosul pe duhul cel necurat deasupra
mănăstirii, căci domnii îndrăznind a lua crucea de deasupra vasului în
lipsa sfântului părinte, îndată a ieşit duhul necurat din vas,.întocmai
ca un fum negru, şi i-a îngrozit pe toţi cei ce erau acolo. Iar
diavolul zicea de pe mănăstire către cuvios: �Ticălosule, tu m-ai făcut
să mă chinui în vas şi să fiu ars de puterea crucii, dar îţi voi face
şi eu ţie împiedicare, peste puţină vreme".
Şi
mergând sfântul în chilie, a învrednicit pe domni de binecuvântare şi,
după ce i-a învăţat multe, i-a slobozit cu pace. După aceasta,
diavolul, prefăcându-se în ostaş, a mers la voievodul cel din Vladimir
şi i-a zis: �Este în Rostov, sub stăpânirea ta, un monah, Avramie
vrăjitorul, prefăcându-se că este sfânt. El a găsit în pământ un vas
mare de aramă în care se află o mulţime de vase de aur, brâuri şi
lanţuri de aur, al căror preţ nu se poate hotărî. Cu această comoară a
zidit mănăstirea şi a făcut o biserică mare şi domniei tale nu ţi-a
spus, căci acea comoară se cuvenea domniei tale, iar nu acestui
stareţ". Iar voievodul a trimis la sfântul un ostaş cumplit, căruia i-a
poruncit, zicându-i: �îndată ce-1 vei afla pe stareţ să nu-i zici nici
un cuvânt, ci să-1 aduci imediat înaintea mea". Atunci s-a întâmplat ca
să fie Cuviosul Avramie în chilie la rugăciune, îmbrăcat numai în
dulamă şi în papuci. Iar cumplitul ostaş a mers la dânsul fără veste
şi, neavând milă, 1-a ridicat, nelăsându-1 nici să-şi ia încălţăminte,
nici haină să îmbrace, înţelegând sfântul uneltirea vrăjmaşului, nu i-a
fost frică şi a dat mulţumită lui Dumnezeu. Apoi, luându-1 ostaşul pe
cuviosul părinte, îl batjocorea, căci 1-a aşezat pe o asină şi i-a dat
papuci femeieşti în picioare, ducându-1 înaintea marelui domn în
cetatea Vladimirului, numai într-o dulamă.
Atunci
voievodul a poruncit ca să-1 aducă de faţă pe acel ostaş, în care era
închipuit diavolul, iar el a început a defăima pe sfânt pentru aflarea
comorii. Dar sfântul, ridicându-şi mâinile spre cer, s-a rugat şi a
certat duhul cel viclean cu puterea Domnului nostru Iisus Hristos şi
îndată a pierit acesta. Iar voievodul, văzând înşelăciunea diavolului
şi pe sfântul batjocorit, s-a înspăimântat şi pe toţi cei ce erau de
faţă i-a cuprins frica. Apoi voievodul a început cu lacrimi a-şi cere
iertare de la sfânt pentru că a săvârşit o greşeală ca aceea, iar
cuviosul, fiind fără de răutate, 1-a iertat pe domn, care, văzând
smerenia şi bunătatea fericitului, i-a dat mare cinste. Apoi, dăruind
mănăstirii averi şi moşii multe, 1-a slobozit în pace.
Şi
a vieţuit cuviosul în mănăstirea aceea mulţi ani, iar la bătrâneţe s-a
dus către Domnul, Căruia bine I-a plăcut. Pentru care Dumnezeului
nostru I se cuvine slavă, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
La începutul paginii | Vietile Sfintilor pe luna octombrie
|