În vremea eresului iconomahilor (iconomah - luptător împotriva
sfintelor icoane), care se întărise în Răsărit cu ajutorul împăratului Leon
Isaurul, cel împotriva sfintelor icoane, o icoană a Prea Curatei Fecioare Născătoare
de Dumnezeu, făcătoare de minuni, de la locașul Miasinilor, a fost aruncată
în iezerul Azurului. Despre locașul Miasinilor se povestește în viața Cuviosului
Acachie, episcopul Melitinei, luna aprilie, ziua a 17-a, unde se scrie: Era
un loc elinesc de la cetatea Melitina cea armenească, ca de optsprezece stadii,
numindu-se Miasina, loc șes foarte frumos și desfătător, costișă între două
dealuri, care des-părțea amîndouă părțile în larg. Prin mijloc, un pîrîu repede
și curat curgea spre răsărit, care se numește Azor sau Azur, și de iezere împrejur
se umple șesul acela. Deci era acolo, la loc deosebit și frumos, o capiște idolească
și o livadă de pomi bine roditori, care se adăpa de la apele iezerului Azurului,
dar se spurca cu diavolești jertfe. Pe acel loc, curățindu-l Sfîntul episcop
Acachie în zilele sale de spurcăciunile idolești, a zidit acolo o biserică,
dăruind-o Prea Curatei Fecioare Născătoare de Dumnezeu. Apoi, sfințindu-o pe
ea, a făcut locuință sfinților îngeri locul acela care, mai înainte, era lăcaș
diavolilor și unde se făceau jertfirile cele sîngeroase și spurcate ale diavolului.
Acolo a început a se aduce lui Dumnezeu Jertfa cea fără de Sînge și se săvîrșeau
minuni cu darul Prea Curatei Maicii lui Dumnezeu. Pînă aici din viața lui Acachie.
Deci, este arătat că lîngă acea biserică a Prea Sfintei Născătoare
de Dumnezeu, a fost alcătuit locașul care se numea Miasina, după locul cu același
nume, unde a fost aruncată icoana Maicii lui Dumnezeu în iezer de luptătorii
de icoane. După mulți ani a ieșit icoana din iezer deasupra apei, în timpul
împărăției binecredinciosului împărat Mihail și a Teodorei, maicii lui. A fost
aflată icoana de credincioși în luna lui septembrie, ziua întîi, nesuferind
nici un fel de vătămare din cauza apei, după atîta vreme. Pentru o minune ca
aceasta, se săvîrșea sobor în locașul acela în toți anii, în cinstea și slava
Prea Nevinovatei Stăpînei noastre Prea Curatei Fecioare Născătoare de Dumnezeu.
În această zi facem și pomenirea lui Isus al lui Navi, dreptul
rege al israeliților, care a fost după Moise și a trecut rîul Iordanului pe
uscat cu tot poporul, ca și Marea Roșie. Acest rege, pe sfîntul Arhanghel Mihail,
voievodul puterilor cerești, în vederea ochilor l-a văzut. Zidurile Ierihonului
prin glasul trîmbițelor le-a surpat la pămînt. Iar, bătîndu-se cu vrăjmașii,
soarele din mers l-a oprit pînă ce desăvîrșit a călcat pe potrivnicii săi. Apoi,
pe popor ducîndu-l în țara făgăduinței, a împărțit-o cu sorți și s-a sfîrșit
în pace.
Tot în această zi mai pomenim pe Sfînta Marta, mama Cuviosului
Simeon Stîlpnicul.
Tot în această zi facem pomenirea sfintelor 40 de fecioare pustnice
care cu dascălul lor, Ammum Diaconul, pe timpul împărăției lui Lichinie s-au
prins de ighemonul Vacd, în țara Macedoniei, iar de Ieraclie s-au adus la chinuri.
Dintre acestea, zece au fost aruncate în foc, opt cu sfîntul Ammum au fost tăiate,
șase cu cuțitele străpunse, alte șase, primind fiare înfocate prin gură, s-au
sfîrșit. Celelalte zece, cu săbiile în inimă străpungîndu-se, mucenicește și-au
săvîrșit nevoința și toate au mers la Domnul ca să-și ia cununa răsplătirii.
Tot în această zi se mai face pomenirea Sfintei Mucenițe Calista
și a celor de o naștere cu ea, frați după trup, Eliod și Ermoghen, care în Nicomidia,
prin tăiere de sabie pentru Hristos, și-au pus capetele lor.