Acest bun și cuvios părinte David a fost mai înainte tîlhar.
Petrecînd în pustia Ermopoliei și făcînd multe răutăți, pe mulți ucidea, că
era atît de rău și de sălbatic, încît nimeni altul de pe vremea lui nu-l întrecea,
pentru că avea cu sine tovarăși mai mulți de treizeci, care făceau tîlhării
cu dînsul. Odată șezînd în munte cu dînșii și cugetînd la viața lui, s-a temut
foarte mult de Dumnezeu. Venindu-și apoi în sine, a lăsat pe toți cei ce erau
cu dînsul, a mers la o mînăstire și, bătînd în poartă, a ieșit portarul și l-a
întrebat: "Ce voiești?" Iar David a răspuns: "Voiesc să fiu călugăr". Și du-cîndu-se
portarul a vorbit de dînsul egumenului. Venind egumenul, l-a văzut că este om
bătrîn și i-a zis: "Nu vei putea să fii aici pentru că frații au multă osteneală
și mare înfrînare, iar tu ai alte deprinderi și pravilele mînăstirești n-o să
le poți păzi". Iar el se ruga, zicînd: "Toate cele ce-mi veți porunci le voi
face, numai să mă primiți". Dar egumenul îl înlătura mereu, zicînd: "Nu vei
putea cu nici un chip să viețuiești cu noi". Atunci a zis către egumen: "Să
știi, părinte, că eu sînt David, căpitanul de tîlhari, și am venit la voi ca
să-mi plîng păcatele mele; iar de nu vreți să mă primiți, vă spun cu jurămînt,
să știți că mă voi duce iarăși la lucrul meu de mai înainte și voi aduce cu
mine pe tîlharii pe care-i am și pe toți vă voi risipi împreună cu mînăstirea
voastră". Aceasta auzind-o egumenul, l-a primit pe el în mînăstire și l-a tuns
în îngerescul chip. Deci, a început David a se nevoi cu înfrînare și a se deprinde
cu smerenia și, în puțină vreme, i-a întrecut pe toți călugării din mînăstire
cu faptele bune și era la toți folositor cu viața și cu cuvîntul.
Șezînd el odată în chilie, i-a stat înainte Arhanghelul Gavriil
și i-a zis: "Davide, Davide, ți-a iertat Domnul păcatele tale și de acum vei
face minuni." Iar David a răspuns către înger: "Nu pot să cred că mi-a iertat
Domnul păcatele mele în atît de puțină vreme, că sînt foarte grele și mai multe
decît nisipul mării". Iar arhanghelul i-a zis: "Eu sînt Arhanghelul Gavriil
care și pe Zaharia, cel ce nu credea cuvintele mele, nu l-am cruțat, ci i-am
legat limba spre pedeapsă, ca să creadă cele grăite de mine; dar pe tine oare
te voi cruța? Deci, de acum să fii mut". Iar David s-a închinat și a zis către
înger: "Cînd am fost tîlhar și făceam necuvioase lucruri și am vărsat mult sînge,
atunci nu mi-ai legat limba care nu aducea slavă lui Dumnezeu, iar acum, cînd
voiesc să slujesc Domnului și să-I aduc laudă, îmi legi limba ca să nu vorbesc?"
I-a grăit îngerul: "Să grăiești numai cînd vei slăvi pe Dumnezeu și cînd te
vei ruga lui în rînduială, iar afară de acestea să taci". Așa pedepsindu-l îngerul,
s-a dus, iar el a dat mulțumire lui Dumnezeu pentru iertarea păcatelor sale
și s-a liniștit. După aceea, multe minuni a făcut cu darul lui Dumnezeu. Pe
cei orbi i-a luminat, pe cei ologi i-a făcut a umbla, pe cei îndrăciți i-a tămăduit
și cînta în biserică cîntări în vremea slujbei de rugăciune, însă alt cuvînt
nu putea să grăiască, ca un al doilea Zaharia. Apoi a trecut la Domnul și acum,
stînd înaintea Lui, fără tăcere se roagă pentru noi. Cu ale cărui rugăciuni
să ne ajute nouă a cîștiga de la Domnul milă. Amin.
În această zi prăznuim și pe Sfîntul sfințitul Mucenic Chiril,
episcopul Cortiniei, care a pătimit pentru Hristos de la Agripin ighemonul în
insula Creta, la vîrsta de 95 de ani, pe timpul împărăției lui Maximian. Tot
în această zi, 6 septembrie, facem și pomenirea sfinților mucenici Faust preotul
și Aviv diaconul, și cu dînsul 13 mucenici, care au fost uciși cu sabia pentru
Hristos, în Alexandria, cetatea Egiptului, pe vremea împărăției lui Decie. În
această zi mai pomenim pe Sfîntul Mucenic Chiriac, care pe vremea aceluiași
Decie, a pătimit pentru Hristos și a fost martirizat de dregătorul Valerie.