Sfîntul Evod a fost unul din cei șaptezeci de apostoli, făcîndu-se
întîi episcop în Antiohia cea mare, după Sfîntul Apostol Petru. Era mare propoveduitor
al Cuvîntului lui Dumnezeu; Sfîntul Ignatie purtătorul de Dumnezeu îl pomenește
în scrisoarea sa cea către antiohieni, zicînd: "Aduceți-vă aminte de fericitul
Evod, părintele vostru, care v-a fost pus vouă păstor întîi de apostol; deci,
ca să nu se rușineze de voi părintele, fiți adevărați fii, iar nu din preacurvie".
Acest Sfînt Evod a scris pentru Prea Curata Fecioară că a născut
pe Mîntuitorul lumii în anul al cincisprezecelea al vieții sale: "De la trei
ani, zice, a fost dusă în Biserica Domnului, unde a trăit unsprezece ani, apoi,
sosind al doisprezecelea an, de mîinile preoților a fost dată lui Iosif spre
pază, viețuind la el patru ani, a primit Bunavestire cea de bucurie de la înger
și a născut pe Hristos, lumina lumii, petrecînd cincisprezece ani ai vieții
sale". Și alte multe scrieri de folos a lăsat Sfîntul Evod, dar vremurile cele
cumplite în care a fost prigonită biserica n-au îngăduit ca veacul nostru cel
de pe urmă să le vadă. A scris o carte care avea titlul: Luminător. Vechiul
scriitor Nichifor Calist enumeră acest titlu în istoria sa. Se scrie despre
dînsul în martirologiul latin că și-a vărsat sîngele pentru Hristos și luînd
cununa muceniciei s-a sfîrșit. Unii povestesc că sfîntul a pătimit atunci cînd
Vespasian a fost în Antiohia. În acea vreme s-a făcut tulburare în cetate din
pricina unui iudeu, Antioh, care, lăsîndu-și legea sa, a jertfit la idoli. Mulți
din iudei au fost uciși, pentru că nu s-au închinat la idoli, și tot atunci
mai mulți iudei au primit credința creștină și îl aveau pe Evod arhiereu. Deci,
odată cu dînșii, și Sfîntul Evod a fost ucis ca un păstor și mai mare începător
al lor.
Iar Sfîntul Onisifor, asemenea era din cei șaptezeci de apostoli,
pe care Pavel îl pomenește în scrisoarea cea către Timotei, zicînd: "Să dea
Domnul milă casei lui Onisifor, că de multe ori m-a odihnit pe mine, și de lanțul
meu nu s-a rușinat, ci venind în Ro-ma, mai cu osîrdie m-a căutat și m-a aflat.
Să-i dea lui Domnul ca să afle milă de la El în ziua aceea. Și la cîte în Efes
mi-a slujit mie, tu mai bine știi". Acesta a fost episcop în Kolofonia și în
Kirini și pînă la sînge a pătimit pentru credință. Mărturisește pentru dînsul
minologhionul că, după multe bătăi, fiind tîrît de cai sălbatici, și-a dat duhul
în mîinile lui Dumnezeu și în ceata mărturisitorilor împreună cu Evod, se sălășluiește
în lăcașurile cerești.