Sfîntul Apostol Codrat era unul din cei șaptezeci de apostoli.
El a propovăduit cuvîntul lui Dumnezeu în Atena și în Magnesia, unde a fost
și episcop și pe mulți i-a adus cu învățăturile sale la lumina dumnezeieștii
cunoștințe și a fost după cuvîntul lui Sirah: "Ca o stea de dimineață în mijlocul
norilor". Pentru că norii întunecoși păgînești nedumnezeiești erau cele străine
față de lumina dreptei credințe. Și ședea poporul acela în întuneric și în umbra
morții. Iar sfîntul apostol Codrat, cu cuvîntul lui Dumnezeu strălucindu-le
lor ca o lumină mare, le-a luminat lor întunericul, a surpat jertfele cele spurcate,
a sfărîmat idolii și a risipit capiștele cele drăcești cu rugăciunea. Și precum
steaua magilor celor de la răsărit, așa și el a arătat popoarelor calea cea
spre Hristos. Și precum luceafărul cel de dimineață aduce după sine soarele,
așa și el a adus în lume lumina cea mare a credinței și a luminat sufletele
omenești cele întunecate. Dar întunericul totdeauna urăște lumina. Pentru că
cei fără de Dumnezeu, văzîndu-și idolii călcați de sfîntul Codrat, și duhurile
izgonite și păgînătatea lor dezrădăcinată, au rînduit prigoană mare asupra apostolului
și ca pe un alt Ștefan au voit să ucidă cu pietre pe sfîntul Codrat. Dar, lovit
fiind cu pietre, a fost păzit viu cu darul lui Hristos.
Apoi l-au pus în legături, și l-au chinuit cu foame multă vreme.
Pentru că ticăloșii închinători de idoli au oprit hrana trupească de la acesta,
care hrănea sufletele lor, nu cu hrană pieri-toare, ci cu hrana care duce la
viața veșnică. Și chinuind cu foamea pe sfîntul, ei înșiși piereau de foamea
aceea, pentru care scrie: "Nu foame de pîine, ci foame de auzirea cuvîntului
Domnului". Deci, neputînd ca să omoare cu foamea pe acesta, care de-a pururea
se întărea de sus cu dumnezeiască hrană, singur a murit cu cea veș-nică moarte.
Iar sfîntul Codrat, deși a murit după multe munci, sufletul lui viază în mîinile
lui Dumnezeu și nu se atinge de el chinul; și-a sfîrșit nevoința muceniciei,
pe vremea împăratului Adrian (117-138), și a început viață veșnică la Împăratul
măririi Iisus Hristos. Cu Dînsul a pătimit, cu Dînsul se și mărește în împărăția
Lui. Iar sfîntul lui trup s-a așezat în Magnesia, și izvorăște multe tămăduiri
neputincioșilor.