Sfîntul Eusebiu era în părțile Feniciei creștin tăinuit. Iar
cînd a sosit prigoana cea mare de la păgîni asupra creștinilor, care unde puteau
să prindă pe creștini îi chinuiau în multe feluri și, mulți credincioși fugind
din mîinile păgînești, se ascundeau prin locuri neștiute. Atunci Eusebiu, dînd
adevăratul preț cuvintelor lui Hristos: "Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea
oamenilor, mărturisi-voi și Eu pentru el înaintea Tatălui Meu, care este în
Ceruri" (Matei 10, 32), s-a umplut de dumnezeiască rîvnă, și ducîndu-se, a stat
înaintea mai marelui acelei cetăți și i-a zis: "Ce te înnebunești de Dumnezeu,
luptătorule, prigonind turma lui Hristos!?" Iar mai marele căutînd spre dînsul,
a zis: "Tu cine ești?", iar el a răspuns: "Rob al lui Hristos sînt, al cărui
vrăjmaș ești tu". Iar mai marele mîniindu-se, a zis: "De unde ți-a venit ție,
ticălosule, îndrăzneala aceasta, să stai înaintea mea și să mă ocărăști pe mine,
cel ce sînt mai marele?" Iar Eusebiu a răspuns: "Rîvna cea după Domnul meu Iisus
Hristos m-a pornit pe mine, ca să vădesc orbirea voastră, că v-ați înnebunit
închinîndu-vă Diavolului, iar nu lui Dumnezeu". Atunci mai marele a poruncit
să-l dezbrace pe el, și spînzurîndu-l, să-i strujească trupul lui. Și l-a strujit
mult cu fiare ascuțite, încît i se vedeau oasele. Apoi oțet și sare au turnat,
și-i freca ranele lui, și toate acestea le-a răbdat cu vitejie mărturisitorul
lui Hristos ca și cum n-ar fi fost al lui trupul și se bucura în pătimirile
sale, împlinind lipsirea necazurilor lui Hristos în trupul său. După răbdarea
chinurilor acelora, chinuitorii îi ziceau: "Jertfește zeilor și vei fi viu,
iar de nu vei jertfi, te vom pierde cu desăvîrșire".
Iar el a răspuns: "Voi mă veți pierde, dar Hristos al meu mă
va afla, pentru care eu pînă la sfîrșit voi răbda, că acela ce va răbda pînă
la sfîrșit, acela se va mîntui". Deci, văzîndu-l pe el că este neplecat, îi
tăiară capul cu sabia, și așa s-a suit la ceruri, ca să ia cununa podoabei din
mîna Domnului.
Iar sfîntul Prisc a mărturisit numele lui Hristos în Frigia,
și pe mulți din păgîni i-a adus la Hristos. Apoi l-au prins necurații și l-au
spînzurat și l-au strujit pe coaste adînc, și ca pe niște pămînt au arat trupul
lui cu unghii de fier, ca să semene sîngele mucenicesc spre creșterea și înmulțirea
Bisericii lui Hristos. Iar oarecare din păgînii cei ce stătea acolo, privind
la o strujire cumplită ca aceea și la mucenicescul sînge cel ce se vărsa, sălbăticindu-se
de mai multă mînie ca fiarele, și-au scos săbiile lor, cu care împungeau pe
sfîntul, pe care prin tot trupul străpungîndu-l, la sfîrșit îi tăiară capul.
Așa a pătimit pentru mărturisirea lui Iisus Hristos, bunul mărturisitor, pe
care acum îl mărturisește Hristos înaintea Tatălui Său cel Ceresc, căruia se
cuvine slava în vecii vecilor. Amin.