Zămislirea mîntuirii noastre apropiindu-se, s-a zămislit Sfîntul
Ioan, Înainte Mergătorul, cu mărire și cu minune. Multe mame zămislesc fii,
dar puține sînt acelea pe a căror zămislire ar mări-o și ar prăznui Biserica
lui Dumnezeu. Numai trei mame au fost de ale căror zămisliri în pîntece s-a
minunat lumea; acestea au fost Sfînta și dreapta Ana, Sfînta Elisabeta și Prea
Sfînta, Preacurata Fecioara Maria. Dreapta Ana a zămislit pe Născătoarea de
Dumnezeu; Elisabeta, pe Mergătorul înainte; iar Fecioara Maria, pe Hristos,
Mîn-tuitorul nostru. Deci, toate aceste zămisliri prin vestitor ceresc s-au
binevestit și s-au săvîrșit de darul lui Dumnezeu, dar nu fără a vor-bi bunul
vestitor și cu zămislitorii, de vreme ce Însuși Dumnezeu avea trebuință de învoirea
celor ce zămisleau. Drept aceea, bine-vestitorul, Sfîntul Arhanghel Gavriil,
care slujea atunci în rînduiala săptămînii sale înaintea lui Dumnezeu, a început
a vorbi astfel: "Nu te teme, Zaharie, că s-a auzit rugăciunea ta și femeia ta,
Elisaveta, va naște ție un fiu, și-l vei numi Ioan și va fi ție bucurie și veselie
și se vor bucura mulți de nașterea lui" (Luca 1,13).
Răspuns-a Zaharia: "Străine și neașteptate lucrări îmi vestești
mie, vestitorule de bucurie; că a naște fii la bătrînețe nu este lucru potrivnic
firii? Fiindcă eu sînt bătrîn și femeia mea trecută în zilele ei, deci, cum
vom putea să zămislim și să naștem fiu?" Îngerul a zis: "De la începutul cuvintelor
tale te găsesc pe tine cu puțină credință, Zaharie, pentru că nu aștepți împlinirea
cuvintelor mele, căci, deși potrivnic firei tale ți se pare lucrul acesta, nu
e potrivnic puterii lui Dumnezeu, Căruia nimic nu este cu neputință; că Dumnezeu
poate și din pietre să ridice fii lui Avraam.
Au nu știi că era cu putință lui Dumnezeu a zidi pe Adam din
pămînt iar pe Eva din coasta lui și prea îmbătrînita Sara a-i da lui fiu pe
Issac? Deci, și femeii tale, Atotputernicul Dumnezeu îi dă să nască la bătrînețe
fiu, că s-a auzit rugăciunea ta". Răspuns-a Zaharia: "Eu acum aduc rugăciunile
mele lui Dumnezeu pentru venirea doritului Mesia, pe care s-a făgăduit, prin
gurile sfinților săi prooroci, ca să-l trimită mai degrabă pe pămînt să mîntuiască
seminția lui Avraam din robia altor neamuri. Încă mă rog și pentru greșelile
mele și pentru neștiințele poporului. Iar de aceasta, ca să am fiu, acum nu
mă rog, că m-am învechit cu anii și femeia mea a îmbătrînit". Grăit-a lui Îngerul:
"Eu sînt Gavriil, cel ce stau înain-tea lui Dumnezeu, cu a cărui descoperire
știu că acum nu pentru primirea fiului te rogi, ci pentru lucrurile de care
spui. Însă mai înainte de bătrînețile tale și mai înainte de stîrpiciunea soției
tale, Elisabeta, te-ai rugat cu osîrdie ca să vă dea vouă Dumnezeu să aveți
un fiu. Iar întrutot milostivul, Domnul, de Care nici cea mai mică mișcare de
inimă omenească nu se tăinuiește, Cel ce ascultă rugăciunile celor ce se roagă
Lui și face voia celor ce se tem de el, Acela, auzind rugăciunile tale cele
mai dinainte, îți dăruiește ție, măcar, deși, nu degrabă, însă bine, fiu cu
numele darului numit. Pentru că știe după a Sa bunăvoire să împlinească cererile
sfinților Săi. Și va fi mare înaintea Domnului cel ce va să se nască ție fiu".
Răspunse Zaharia: "Te văd pe tine, binevestitorule, că ești înger al lui Dumnezeu,
că vorba ta arată aceasta; vederea frumuseții tale te vădește și puterea cuvintelor
tale mărturisește. Drept aceea, de la începutul arătării și vestirii tale îndată
m-am spăimîntat, precum oarecînd și Daniil proorocul, văzînd pe înger, s-a temut.
"Am văzut, zice, o arătare mare și n-a rămas în mine tărie". Așijderea și maica
lui Samson a zis: "Un om al lui Dumnezeu a venit la mine și chi-pul lui ca și
chipul îngerului lui Dumnezeu era înfricoșat". Drept aceea m-am temut și eu
și nu îndrăznesc a grăi cuvinte potrivnice cuvintelor tale celor îngerești.
Însă te întreb: Pentru ce fiul, cel ce se va naște, va fi mare? Au doar mai
mare și mai cinstit va fi decît Ieremia proorocul, către care era cuvîntul Domnului
cel ce zice: "Mai înainte de a te zidi eu pe tine în pîntece te-am cunoscut
și mai înainte de a ieși tu din mitras te-am sfințit și prooroc în neamuri te-am
pus". Răspuns-a îngerul: "Va fi mare înaintea Domnului fiul tău, cu neasemănată
mărime duhovnicească, cu care va întrece pe Ieremia. Acela s-a sfințit mai înainte
de nașterea sa, dar acesta cu mult mai mult se va umple de Duhul Sfînt, încă
din pîntecele maicei sale. Ieremia a fost însemnat numai ca să proorocească
pentru Mesia, iar acesta înainte a fost rînduit ca și mîna să-și pună pe Dînsul
și să-L boteze. Încă nu numai pe Iere-mia, ci și pe ceilalți sfinți îi va întrece
cu mărimea darului lui Dumnezeu. Că nu se va scula între cei născuți din femei
altul mai mare decît Ioan Botezătorul. Precum o stea din toate celelalte stele
covîrșește în slavă, așa și între sfinții lui Dumnezeu, unul pe altul cu slavă
și cu cinste întrece. Că și într-ale noastre îngerești ierarhii - zice Gavriil
- care totdeauna văd dumnezeiasca față, nu la toți într-un fel descoperă Dumnezeu
tainele voinței Sale, ci prin mijlocirea celor mai de sus arată poruncile celor
mai de jos. Multe stele apun înainte de ivirea soarelui și numai singur luceafărul
merge înaintea soarelui. Mulți profeți au propoveduit despre veni-rea lui Mesia,
pruncul însă cel ce va să se zămislească și să se nască din tine, nu numai cu
cuvîntul va propovedui, ci și cu degetul său va arăta popoarelor pe Mielușelul
lui Dumnezeu, Cela ce ridică păcatele lumii. Și pentru aceea va fi mai mare
decît toți cei ce se nasc din femei, pentru că pe cît împlinirea vestirii celei
de bucurie este mai primită decît însăși vestirea, pe atîta mai cinstit va fi
proorocul cel ce are să se zămislească și să se nască, decît alți prooroci.
Toți proorocii și legea au proorocit pînă la acest prooroc,
iar acesta va fi săvîrșirea tuturor proorocilor și sfîrșitul legii celei vechi,
și înainte mergător al darului celui nou".
Grăit-a Zaharia: "Bună și de bucurie este vestirea ta, o, îngere!
că dacă "tot fiul cel înțelept veselește pe tată", cu cît mai mult fiul cel
mai înțelept decît toți proorocii m-ar veseli pe mine, bătrînul. Cu toate acestea,
cum oare mă voi veseli, de vreme ce mă îndoiesc de cuvintele tale; iar bucuria
și veselia în lucrurile cele de îndoire nu se fac, ci numai în cele vrednice
de credință. Deci, rogu-mă ție, îngere al lui Dumnezeu, să-mi spui mie: după
ce voi cunoaște cele binevestite de tine?". Răspuns-a îngerul: "Au încă te îndoiești
și nu crezi cuvintele mele o, Zaharie?! Au doar minciuni îți spun, trimis fiind
de la Dumnezeu, Care este credincios în toate bunătățile Sale și drept în toate
lucrurile Sale? Nu este cu neputință la Dumnezeu tot cuvîntul!!! Ești preot
și învățător al lui Israel și pe acestea oare nu le știi: că vremea venirii
lui Mesia a sosit, pe care eu, prin șeptimea anilor, am numărat-o trimis fiind
în Babilon la Daniil proorocul? Au n-ați citit proorocirile lui? Cerce-tează
și vezi că, iată, s-a apropiat cel ce mîntuiește pe Israel și înainte va merge
înaintea feței lui îngerul cel în trup trimis, care va fi fiul tău, cel ce va
găti calea lui Mesia, mergînd înaintea lui cu duhul și cu puterea lui Ilie.
Dar de vreme ce n-ai crezut cuvintele mele care se vor împlini la vremea lor,
să fii tăcînd și neputînd a grăi, pînă la ziua în care vor fi acestea!". Și
îndată limba lui Zaharia s-a legat cu amuțire, legăturile nerodirii Elisabetei
s-au dezlegat, iar îngerul s-a dus să stea înaintea Atotțiitorului Dumnezeu,
Căruia se cuvine slava în veci. Amin.
În această zi mai facem și pomenirea sfinților mucenici Andrei
și Ioan și a fiilor lui Ioan: Petru și Antonin, care în Africa au pătimit pentru
Hristos de la Pașa Ibrahim.
Andrei a fost lovit cu sulița mai întîi în piept, apoi între
spete și, pătruns fiind, pe urmă îi tăiară capul cu cuțitul. Iar Ioan s-a sfîrșit
deasupra fiilor săi, Petru și Antonin, cei cumplit munciți cu cuțitul, în grumaji
străpuns fiind s-a sfîrșit.
Și a sfintei mucenițe Iraida, fecioara din Alexandria, care,
ieșind la un izvor să scoată apă, a văzut mulțime de fecioare, bărbați, preoți,
diaconi și călugări legați în corabie și duși la chinuire pentru mărturisirea
numelui lui Iisus Hristos. Deci, aruncîndu-și ea vasul cu apă, s-a amestecat
între cei legați ai lui Hristos și au legat-o și pe ea cu dînșii. Apoi, sosind
ei la Antinopol, cetatea Egiptului, după felurite munci, îi tăiară capul mai
întîi ei, iar după dînsa, și ceilalți toți își puseră capetele lor pentru Hristos.
Și a cuvioaselor femei: Xantipei și Polixeniei, ucenițele apostolești,
care, fiind luminate de sfinții apostoli în Spania, multe minuni au făcut cu
numele lui Hristos și pe mulți i-au încredințat și cu pace s-au dus la Domnul.