|
LA VECERNIA MICĂ
La Doamne, strigat-am...,
Stihirile Cuvioasei pe 4, glasul al 2-lea:
Calea cea dreaptă a Raiului alergând din tânără vârstă, cinstită Paraschevo, ai urmat lui Hristos. Că din fire fiind tu miloasă înţeleaptă fecioară, dezbrăcând haina ta cea scumpă o ai dat săracilor. Pentru aceasta te-ai sfinţit prea mărit-o, rugându-te pentru sufletele noastre (de două ori).
Nădăjduind în Hristos, în pustie te-ai sălăşluit, şi petrecând viaţă îngerească nu te-ai biruit la minte nici de demoni, nici de sălbaticele fiare nu te-ai îngrozit; ci ţi-ai topit trupul prin post şi priveghere, prin arşiţă şi prin ger, preamărită Paraschevo, întărindu-ţi mintea întru Dumnezeu. Pe care roagă-L să mântuiască sufletele noastre.
Minunată şi preamărită sărbătoare prăznuim astăzi noi credincioşii, preacuvioasă Paraschevo; că preaslăvită fiind între fecioare, bine ai călătorit şi închinându-te sfintelor locuri, la patria ta ai răposat, luând mai înainte dumnezeiesc răspuns; unde moaştele tale au făcut preamărite minuni şi vindecări. Roagă-te lui Hristos să ne dăruiască nouă mare milă.
Slavă..., glasul al 4-lea:
Veniţi adunările credincioşilor, duhovniceşte să ne veselim şi începând cântarea ca un glas de trâmbiţă, să propovăduim zicând: întru năpaste aflându-ne cu adevărat ne mântuieşte cu rugăciunile ei preacuvioasa Parascheva, şi ne mântuieşte de toată neputinţa şi nevrednicia, ne cere dar şi milă; şi noi mântuindu-ne prin mijlocirea ei, toţi cu bucurie cântăm adormirea ei.
Şi acum..., a Născătoarei:
Bucură-te, zid nebiruit! Bucură-te, acoperământul lumii! Bucură-te, Biserică dumnezeiască! Bucură-te, sfeşnic de aur! Bucură-te, Scaun dumnezeiesc! Bucură-te, bucuria şi ajutorul tuturor! Căci mântuire luăm cu adevărat, prin tine Preacurată, de toţi vrăjmaşii cei văzuţi şi nevăzuţi şi armă nebiruită te avem Stăpână.
La stihoavnă
Stihirile, glasul al 2-lea:
Podobie: Casa Efratului...
Mintea ta cea curată, a strălucit în sufletul tău şi de cele cereşti gândind, în pustie te-ai sălăşluit.
Stih: Cinstită este înaintea Domnului moartea cuvioşilor Lui.
O, minune mare! Pruncă fiind Parascheva şi curată fecioară, ca o stea de la amiază-zi, în pustie a strălucit.
Stih: Minunat este Dumnezeu întru sfinţii săi, Dumnezeul lui Israil.
Racla moaştelor tale, ca o vistierie curată, nouă ne izvorăşte tămăduiri sufleteşti şi trupeşti, cuvioasă; că tu te rogi lui Hristos pentru noi.
Slavă..., glasul al 2-lea:
Întru năpaste aflându-ne, cuvioasă Paraschevo, de către văzuţii şi nevăzuţii vrăjmaşi, de toate bunătăţile am sărăcit; pentru aceasta la tine cădem, rugându-ne ca neîncetat să te rogi lui Hristos Dumnezeu, să ne dăruiască nouă mare milă.
Şi acum..., a Născătoarei:
Toată nădejdea mea spre tine o pun, Maica lui Dumnezeu, păzeşte-mă sub Acoperământul tău.
Tropar, glasul al 8-lea:
Întru tine, Maică, cu osârdie s-a mântuit cel după chip; că luând crucea ai urmat lui Hristos; şi lucrând ai învăţat să nu se uite la trup, că este trecător; ci să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta şi cu îngerii împreună se bucură, cuvioasă Paraschevo, duhul tău.
Sau acesta, glasul al 4-lea:
Viaţă pustnicească şi fără gâlceavă iubind şi în urma lui Hristos mirelui tău cu dragoste alergând şi jugul cel bun al aceluia în tinereţile tale luând, cu semnul Crucii bărbăteşte întrarmându-te împotriva vrăjmaşilor celor de gând şi cu luptele pustniceşti, cu postul, rugăciunile şi cu picăturile lacrimilor, cărbunii patimilor ai stins, vrednico de laudă Paraschevo; şi acum în cămările cereşti stând înaintea lui Hristos, împreună cu înţeleptele fecioare, roagă-L pentru noi cei ce cinstim sfântă prăznuirea ta.
Slavă.... Şi acum..., al Născătoarei:
Taina cea din veac ascunsă...
Ectenia mică şi otpustul.
LA VECERNIA MARE
După obişnuitul Psalm, citim sau cântăm: Fericit bărbatul... starea întâi.
La Doamne, strigat-am..., punem Stihirile pe 8, glasul al 6-lea:
Podobie: Toată nădejdea...
Strălucit-ai Paraschevo, cu fapte bune şi cu vedenia spre întărire, ca o credincioasă pustnică; şi cu razele cele prea luminate şi mărite, alungi întunecările ereticeşti şi luminezi pe cei ce cu credinţă, cu dragoste şi cu osârdie ascultă învăţăturile tale. Pentru aceasta săvârşim cu dragoste praznicul tău cel de lumină purtător. Roagă-te lui Hristos cu îndrăzneală, pentru sufletele noastre (de două ori).
Cu osteneli pustniceşti sufletul ţi-ai întrarmat, săltările trupeşti le-ai veştejit, şi mintea o ai făcut locaş dumnezeieştii Treimi; şi te-ai înălţat, o Paraschevo, unde este nestricăciunea şi odihna drepţilor, cu care împreună acum te bucuri şi în mărire stai înaintea lui Hristos, cu îndrăzneală rugându-te pentru sufletele noastre.
Cu izvoarele dumnezeieştilor lacrimi ale tale Paraschevo, ai înecat toată tabăra diavolească, ca pe o neputincioasă; şi cu voia ta cea de-a pururea spre Dumnezeu şi cu puternice suişuri, pământeasca înălţare cea trufaşă o ai surpat şi te-ai înălţat la locaşurile cele cereşti şi bine împodobite, în care te sălăşluieşti împreună cu îngerii. Stând dar înaintea lui Hristos, roagă-te cu îndrăzneală pentru sufletele noastre.
Alte stihiri ale Cuvioasei, glas şi podobie aceleaşi.
Vieţuind după moarte, fericită Paraschevo, cercetezi pe toţi cei ce aleargă cu credinţă la mormântul tău, şi de cumplite patimi îi acoperi totdeauna; îi aperi de nevoi, le dăruieşti tămăduiri, cu rugăciunile tale şi mântuieşti de năvălirea diavolească pe cei ce cinstesc sfântă pomenirea ta, cerând de la Dumnezeu să le dăruiască iertare de greşeli (de două ori).
Înger pământesc pe pământ te-ai arătat, viaţa celor fără de trup material arătând. Că fugind departe de la părintele tău şi de la maica ta, te-ai unit cu Hristos mirele tău, vieţuind în cămara cerească, dumnezeiască mireasă. Încă şi aici în România având tare sălăşluire, dai tămăduiri celor ce aleargă la tine cu credinţă şi izvorăşti tuturor dar de minuni.
De demult a plouat Dumnezeu Israelitenilor mană din Cer; iar astăzi îndoită pâine se dă celor ce cinstesc numele tău, având gata spre împărţire celor ce le trebuie. Învredniceşte-ne dar şi pe noi acum întru pomenirea ta, cuvioasă Paraschevo, să luăm harul pâinii cereşti, spre mulţumita minunilor tale; ca să dobândim bucurie sufletească, mântuire şi veşnică fericire.
Slavă..., glasul 1:
Cu vărsările lacrimilor tale, stingând aprinderea patimilor trupeşti şi aprinzând focul dumnezeieştii râvne, te-ai luminat cu nemurirea Împăratului Hristos; cu Dânsul te-ai unit bună fecioară şi cu Dânsul în cămara cea înţelegătoare acum ai intrat, Paraschevo. Roagă-te pentru sufletele noastre.
Şi acum..., a Născătoarei:
Pe ceea ce este slava a toată lumea, care din oameni a răsărit că pe Stăpânul a născut, uşa cea cerească, pe Maria Fecioara să o lăudăm; cântarea celor fără de trupuri şi podoaba credincioşilor. Că aceasta s-a arătat Cer şi Biserică Dumnezeirii; aceasta peretele cel din mijloc al vrajbei l-a stricat; pace a adus şi împărăţia o a deschis. Deci pe aceasta având-o tărie credinţei, apărător avem pe Domnul Cel ce S-a născut dintr-însa. Îndrăznească dar, îndrăznească poporul lui Dumnezeu; că acesta va birui pe vrăjmaşi ca un Atotputernic.
Vohod: Lumină lină...
Prochimenul zilei şi citirile.
De la Înţelepciunea lui Solomon, citire:
(III, 1-9)
Sufletele drepţilor sunt în mâna lui Dumnezeu şi nu se va atinge de ele munca. Părutu-s-a în ochii celor nepricepuţi a muri, şi s-a socotit pedepsire ieşirea lor şi mergerea de la noi sfărâmare; iar ei sunt în pace. Că înaintea feţei oamenilor de vor lua şi muncă, nădejdea lor este plină de nemurire; şi puţin fiind pedepsiţi, cu mari faceri de bine se vor dărui; că Dumnezeu i-a ispitit pe dânşii şi i-a aflat Luişi vrednici. Ca aurul în ulcea i-a lămurit pe ei şi ca o jertfă de ardere întreagă i-a primit. Şi în vremea cercetării sale vor străluci şi ca scânteile pe paie vor fugi. Judeca-vor limbi şi vor stăpâni popoare şi va împărăţi într-înşii Domnul în veci. Cei ce nădăjduiesc spre dânsul. Că har şi milă este întru cuvioşii lui, şi cercetarea întru aleşii lui.
De la Înţelepciunea lui Solomon, citire:
(V, 15 - VI, 3)
Drepţii în veci vor fi vii şi întru Domnul plata lor şi purtarea de grijă pentru dânşii de la cel prea Înalt. Pentru aceasta vor lua împărăţia podoabei şi stema frumuseţii din mâna Domnului; căci cu dreapta sa îi va acoperi pe ei şi cu braţul său îi va apăra. Lua-va toată arma dragostea lui şi va întrarma făptura spre izbânda vrăjmaşilor. Îmbrăca-se-va în zaua dreptăţii şi-şi va pune Luişi coif judecata cea nefăţarnică. Lua-va pavăză nebiruită sfinţenia şi va ascuţi cumplită mânie întru sabie şi va da război împreună cu dânsul lumea asupra celor fără de minte. Merge-vor drept nemeritoare săgeţile fulgerelor şi ca dintr-un arc bine încordat al norilor, la ţintă vor lovi. Şi din mânia cea zvârlitoare plină de pietre se vor arunca grindine, întărise-va asupra lor apa mării şi râurile îi vor îneca pe neaşteptate. Sta-va împotriva lor Duhul puterii şi ca un vifor îi va vântura pe ei şi va pustii tot pământul fărădelegea şi răutatea va răsturna scaunele puternicilor. Auziţi dar împăraţi şi înţelegeţi, învăţaţi-vă judecătorii marginilor pământului. Luaţi în urechi cei ce stăpâniţi mulţimi şi cei ce vă trufiţi între popoarele neamurilor. Că de la Domnul s-a dat vouă stăpânirea şi puterea de la cel Preaînalt.
De la Înţelepciunea lui Solomon, citire:
(IV, 7-15)
Dreptul de va ajunge să se sfârşească, întru odihnă va fi. Că bătrâneţele sunt cinstite, nu cele de mulţi ani, nici cele ce se număr cu numărul anilor. Şi cărunteţele sunt înţelepciunea oamenilor şi vârsta bătrâneţelor viaţa nespurcată. Plăcut lui Dumnezeu făcându-se, L-a iubit, şi vieţuind între păcătoşi s-a mutat. Răpitu-s-a ca să nu schimbe răutatea mintea lui sau înşelăciunea să înşele sufletul lui. Că râvna răutăţii întunecă cele bune, şi neînfrânarea poftei schimbă gândul cel fără de răutate. Sfârşindu-se peste puţin, a împlinit ani îndelungaţi; că plăcut era Domnului sufletul lui. Pentru aceea a-l scoate pe el din mijlocul răutăţii. Şi popoarele văzând şi necunoscând nici punând în gând una ca aceasta; că har şi milă este întru cuvioşii lui şi cercetare întru aleşi lui.
LA LITIE
Stihira hramului şi ale sfintei, glasul 1:
Dar duhovnicesc de la Dumnezeu luând, cuvioasă Paraschevo, strălucesc şi după moarte minunile tale; şi ostenelile tale cele pustniceşti şi nevoinţele s-au prefăcut în mir cu bună mireasmă; şi tuturor dai din destul tămăduiri boalelor, celor ce aleargă cu credinţă la mormântul tău.
Din rânduiala celui Preaînalt, luând har duhovnicesc, izvorăşti şi după moarte izvoarele apelor cu mursă, de minuni curgătoare; şi adăpi cu veselie inimile şi gândurile credincioşilor şi alungi duhurile vicleniei. Roagă pe Hristos Dumnezeu, pentru cei ce săvârşesc sfântă pomenirea ta.
Glasul al 2-lea:
Pentru dorul dumnezeieştii dragoste, nimic din cele lumeşti n-ai cinstit; nici n-ai luat în seamă dorul maicii tale; şi podoaba ta ai dat-o în mâinile săracilor şi glasul Evangheliei ascultând, degrab ai urmat lui Hristos; pe care roagă-L să ne mântuiască pe noi.
Slavă..., glasul al 2-lea:
Patria şi rudeniile ai lăsat, şi lui Hristos mirelui tău ai urmat, cuvioasă Paraschevo, şi la Ierusalimul cel de Sus ai ajuns; cu fecioarele cele înţelepte nedormitând, ai intrat în cămara cea înţelegătoare şi vezi frumuseţea mirelui tău; pe care roagă-L pentru sufletele noastre.
Şi acum..., a Născătoarei:
Toată nădejdea mea în tine o pun Maica lui Dumnezeu, păzeşte-mă sub acoperământul tău.
La stihoavnă
Stihirile, glasul al 4-lea:
Podobie: Cel ce de Sus eşti chemat...
Rănindu-te cu dragoste dumnezeiască, cuvioasă Paraschevo, şi urând toate cele deşarte ale acestei vieţi înşelătoare, lui Hristos ai urmat, cu călduros dor al Duhului; zburdarea trupului omorându-ţi cu înfrânarea, cu adevărată umilinţă şi cu smerenie desăvârşită la voia Lui. Pentru care ai şi luat de la Dumnezeu darul facerii de minuni negrăite. Pe care roagă-L să mântuiască şi să lumineze sufletele noastre.
Stih: Aşteptând am aşteptat pe Domnul şi a căutat spre mine.
Dorind viaţa îngerească, cuvioasă maică Paraschevo, această viaţă trecătoare ca un vis o ai socotit; şi nevoindu-te cu înfrânarea, cu rugăciunile cele îndelungate, cu postul şi cu privegherea, cu zacerea pe pământ şi cu curăţia, vas preacinstit te-ai arătat dumnezeiescului Duh şi dar de minuni luminate şi negrăite de la Dumnezeu ai luat. Pe care, preafericită maică, roagă-L să mântuiască şi să lumineze sufletele noastre.
Stih: Cinstită este înaintea Domnului moartea cuvioşilor Lui.
Ale acestei vieţi de acum înşelătoare, scurtă şi degrab trecătoare, toate le-ai lepădat, şi văpaia focului patimilor ai stins-o cu neîncetată rugăciune, cu ascultare desăvârşită şi cu adevărată umilinţă. Şi la cetele celor fără de trup ai ajuns şi vezi cu faţa descoperită slava lui Dumnezeu. Pe care roagă-L, cuvioasă Paraschevo, să mântuiască şi să lumineze sufletele noastre.
Slavă..., glasul al 2-lea:
Din rădăcină bună ai crescut trandafirul care din pruncia ta al iubit, pe Hristos, Paraschevo, cu harul mai vârtos decât cu laptele fiind hrănită şi pe piatră stând, trupul tău ţi-ai topit. Şi către Dumnezeu înălţându-te cu mintea, locaş Domnului te-ai zidit prin fapte bune şi împreună cu cei cereşti dănţuieşti, fiind locaş al lui Hristos. Roagă-L să mântuiască sufletele noastre.
Şi acum..., a Născătoarei, Învierii:
O, minune mai nouă decât toate cele de demult! Căci cine a cunoscut să fi născut maică fără de bărbat şi să poarte în braţe pe Cel ce cuprinde toată zidirea? A lui Dumnezeu este voia Celui ce S-a născut. Pe care Preacurata ca pe un prunc în braţele tale purtându-L şi îndrăzneală de maică la Dânsul câştigând, să nu încetezi a-L ruga, pentru cei ce te cinstesc, ca să miluiască şi să mântuiască sufletele noastre.
La binecuvântarea pâinilor, troparele sfintei, amândouă.
Şi: Născătoare de Dumnezeu Fecioară... (o dată) şi citirea cuvântului.
LA UTRENIE
La Dumnezeu este Domnul... Troparul sfintei (de două ori).
Slavă... Şi acum..., al Născătoarei, Învierii.
După întâia Stihologie
Sedealna, glasul al 8-lea:
Podobie: Porunca cea cu taină...
Cei ce sunt în ispite şi în necazuri, alergând la Biserica ta, iau tămăduiri din dumnezeiescul har, care vieţuieşte întru tine, cuvioasă Paraschevo; că tu pururea izvorăşti lumii tămăduiri (de două ori)
Slavă... Şi acum..., a Născătoarei:
Precum ceea ce ai născut pe Dumnezeu cel neschimbat, inima mea cea care se schimbă pururea prin păcate, întăreşte-o ceea ce eşti bună, cu rugăciunile tale cele de Maică; ca şi eu să strig către tine de Dumnezeu Născătoare Marie: Miluieşte turma ta, pe care o ai agonisit, ceea ce eşti cu totul fără prihană.
După a doua Stihologie
Sedealna, glasul al 4-lea:
Podobie: Spăimântatu-s-a Iosif...
Umblând pe cărare strâmtă, ai ajuns la lărgimea Raiului celui desfătat, unde este bucuria celor ce prăznuiesc unde este pomul vieţii; şi de acolo nu înceta a face pomenire pentru noi, cei ce cinstim adormirea ta (de două ori).
Slavă... Şi acum..., a Născătoarei:
Spăimântatu-s-a Iosif, cea mai presus de fire văzând; şi a socotit cu mintea de ploaia cea de pe lână, întru zămislirea ta cea fără de sămânţă, de Dumnezeu Născătoare. De rugul cel nears în foc, de toiagul lui Aaron, cel ce a odrăslit. Şi mărturisind logodnicul tău şi păzitorul, preoţilor a strigat: Fecioara a născut şi după naştere iarăşi a rămas Fecioară.
După Polieleu
Sedealna, glasul al 8-lea:
Podobie: Porunca cea cu taină...
Ceea ce ai fost mai înainte aleasă de la Dumnezeu, cuvioasă maică Paraschevo, scăpând de valurile vieţii şi de tulburarea gândurilor patimilor lumeşti, ai ajuns la limanul vieţii, lăudând cu îngerii pe Mântuitorul Hristos Dumnezeu. Roagă-L neîncetat pentru noi, ca har şi milă să dăruiască nouă, celor ce cinstim cu dragoste sfântă pomenirea ta (de două ori).
Slavă... Şi acum..., a Născătoarei:
Bucură-te ceea ce ai luat de la înger bucuria lumii! Bucură-te ceea ce ai născut pe Făcătorul făpturii! Bucură-te ceea ce te-ai învrednicit a fi Maica lui Hristos Dumnezeu.
Apoi Antifonul întâi al glasului al 4-lea:
Prochimenul, glasul al 4-lea:
Scumpă este înaintea Domnului moartea cuvioşilor Lui.
Stih: Ce voi răsplăti Domnului pentru toate, câte a dat mie.
Toată suflarea...
Evanghelia de la Matei:
Zis-a Domnul pilda aceasta: Împărăţia cerurilor va fi asemănată cu zece fecioare...
După Psalmul 50
Slavă..., glasul al 2-lea:
Pentru rugăciunile cuvioasei Parascheva, Milostive, curăţeşte mulţimea păcatelor noastre.
Şi acum...
Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive, curăţeşte mulţimea păcatelor noastre.
Apoi Stihul: Miluieşte-mă Dumnezeule după mare mila Ta... şi
Stihira, glasul al 6-lea:
Pomenirea ta în veci rămâne, cuvioasă maică Paraschevo, şi pretutindenea au înflorit ostenelile sudorilor tale. Că măcar de te-ai şi mutat de la cele pământeşti, dar cu îngerii stând înainte, pururea rogi pe Hristos Dumnezeu, pentru cei ce laudă după vrednicie mărită pomenirea ta.
CANOANELE
Al Născătoarei de Dumnezeu cu Irmosul pe 6 şi ale Preacuvioasei două, pe 8.
Canonul Născătoarei de Dumnezeu.
Cântarea 1, glasul al 6-lea:
Irmosul:
Ca pe uscat umblând Israel cu urme prin adânc, pe prigonitorul Faraon văzându-l înecat, a strigat: Lui Dumnezeu cântare de biruinţă să-I cântăm.
Bucură-te, tăria cea prealăudată a părinţilor! Bucură-te, lauda cea preamărită a neamului nostru! Bucură-te, Izvorul mântuirii care izvorăşi milă celor ce cu credinţă te laudă pe tine, singura prealăudată.
Primeşte laudă din buzele cele desfrânate, ceea ce eşti mult lăudată şi preamărită. Că tu eşti bună podoabă şi mântuirea lumii, care mântuieşti pe toţi cei ce cu cucernicie te cântă pe tine.
Bucură-te, cortule de lumină purtător, făclie, biserică, masă şi munte sfânt! Bucură-te, palatul măririi, dumnezeiescule locaş al lui Dumnezeu! Bucură-te, zidul cel nesurpat al celor ce te lăudăm pe tine!
Ceea ce eşti nădejdea şi ocrotitoarea celor fără de nădejde, ajutătoarea cea neruşinată a tuturor, deschide-mi uşile cele cereşti şi mă adu la Fiul tău, Stăpână, şi mă mântuieşte pe mine robul tău.
Întâiul CANON al Cuvioasei
Cântarea 1, glas şi Irmos aceleaşi:
Alungă negura minţii mele, cu rugăciunile tale cuvioasă Paraschevo, ca să laud cu cântări mărita, purtătoarea de lumină şi fericita pomenirea ta.
Ca un râu te-ai pornit din Sion, mărită Paraschevo, şi bine ai adăpat cu dumnezeieşti Izvoare adunările credincioşilor strigând: Să cântăm Domnului cântare nouă. Cu dumnezeieşti străluciri luminându-ţi sufletul tău Paraschevo, cu plăcere ai ars patima trupului, cu focul înfrânării, cântând adevărata cântare lui Hristos.
A Născătoarei:
Cu luminate raze ale Fiului tău, Născătoare de Dumnezeu, luminează întunecatul meu suflet, şi tulburarea patimilor o îmblânzeşte cu mijlocirile tale, Curată.
Al doilea CANON al Cuvioasei
Cântarea 1, glasul al 8-lea:
Irmos: Apa trecând-o ca pe uscat...
Dănţuind maică în Ceruri, şi stând pururea înaintea lui Hristos, mirelui tău, cu îngerii şi cu proorocii, cu apostolii şi cu cuvioasele femei, roagă-L pentru noi. Postul iubind şi cinstita smerenie, fecioară, pe Dumnezeu cel adevărat ai veselit; Aceluia neîncetat roagă-te pentru noi.
Slavă...
Glasul lui Hristos cel de bucurie ţi-a venit pe pământ când făceai rugăciune, maică cinstită, şi de bucurie te-ai umplut; pe Acesta cu cântări rugându-L pentru noi.
Şi acum…, a Născătoarei:
Cetele îngereşti şi omeneşti Fecioară, te laudă neîncetat pe tine care nu ştii de mire; ca pe Ziditorul lor, ca pe un prunc, pe mâinile tale L-ai purtat.
Catavasie: Deschide-voi gura mea...
Cântarea a 3-a:
Irmosul:
Nu este sfânt precum Tu Doamne, Dumnezeul meu, care ai înălţat fruntea credincioşilor Tăi, Bunule, şi ne-ai întărit pe noi pe piatra mărturisirii Tale.
Pe tine, preasfântă, te măresc toate cetele îngerilor; iar noi după datorie neîncetat te cântăm şi cu mulţumită te lăudăm: Bucură-te scăparea şi ajutorul celor ce cu credinţă te cheamă pe tine.
Cine după vrednicie va lăuda naşterea Ta, Născătoare de Dumnezeu Fecioară? - striga cu spaimă zidirea, văzând taina cea săvârşită întru tine; că în adevăr n-a născut alta fiind fecioară, afară de tine.
Dăruieşte mila, celor ce cer de la tine, Fecioară, şi-ţi tinde mâna ta cea tare celor ce sunt întru nevoi; şi ne întâmpină în primejdii, că pe tine te avem toţi izbăvire în necazuri.
Lacrimi de pocăinţă nu am, ca desfrânata de demult şi în desfrânări viaţa mea cheltuind-o, cad la tine rugându-mă cu suspine: Dă-mi, Stăpână, cu rugăciunile tale, plâns curăţitor.
Alt Canon
Irmos acelaşi:
Tu, înţeleaptă maică Paraschevo, te-ai umplut de dumnezeiescul Duh şi te-ai arătat hrănind cu cuvânt viu şi de prisosit, cu dulceaţa creştinătăţii, pe cei Ce te caută pe tine.
Cu razele dumnezeieştii străluciri, ai luminat pe toţi, fericită Paraschevo, alungând toată răutatea ereticească şi cântând lui Hristos, Dătătorului de viaţă: Sfânt eşti, Doamne.
La muntele dumnezeieştilor fapte bune ai alergat, Paraschevo, şi în norul vedeniilor plecându-te, te-ai unit cu Dumnezeu, luând tablele cele înţelegătoare ale legii Darului.
A Născătoarei:
Iată scara pe care Iacov o a văzut oarecând întărită, pe care Se întărea Dumnezeu; purtătoarea de lumină curată s-a arătat rămânând Fecioară.
Alt Canon
Irmos: Doamne Cel ce ai făcut...
Cere, Paraschevo, mireasa lui Hristos cea mărită, să se dea iertare de greşeli, celor ce te laudă pe tine cu credinţă. Fugind te-ai depărtat şi te-ai sălăşluit în pustie şi în munţi pururea şi în peşteri, spre plăcere făcând lui Dumnezeu.
Slavă...
Aflat-ai pe care L-ai iubit din suflet, preacinstită Paraschevo, ca o vistierie ascunsă în largul pustiei.
Şi acum..., a Născătoarei:
Pe tine noi toţi te-am agonisit scăpare şi zid al nostru creştinesc şi pe tine te mărim neîncetat, Maică nenuntită.
SEDEALNA, glasul al 4-lea:
Podobie: Arătatu-Te-ai astăzi lumii...
Arătatu-te-ai, cuvioasă Paraschevo, Bisericii ca alt soare, luminând-o pe ea cu fulgerele minunilor tale şi luminând pe cei ce strigă ţie cu credinţă: Bucură-te, lauda pustnicilor şi podoaba fecioarelor (de două ori).
Slavă... Şi acum..., a Născătoarei:
Luminează ceea ce eşti bună, cu lumina ta sufletul meu cel întunecat şi-mi strică împietrirea; şi mă învaţă să fac voia Fiului tău, ca sa aflu iertare de greşelile mele cele multe, Preacurată, şi să scap de focul cel nestins, cu rugăciunile tale.
Cântarea a 4-a:
Irmosul:
Hristos este puterea mea, Dumnezeu şi Domnul, cinstita Biserică cu dumnezeiască cuviinţă cânta strigând, din cuget curat întru Domnul prăznuind.
Tu eşti sprijinirea lumii, Născătoare de Dumnezeu curată şi mântuirea tuturor, precum ceea ce ai născut pe Dumnezeu. Pentru aceea cu dragoste te mărim toţi şi te binecuvântăm.
Zid eşti şi întărire şi nădejde a credincioşilor şi turn de mântuire. Pentru aceea surpă, Preacurată, pe vrăjmaşii care sunt asupra noastră; că în tine ne-am pus toate nădejdile.
Având nădejdea ta cea nebiruită, preacinstită, surpăm semeţiile vrăjmaşilor, Preacurată, prin credinţa cea întru tine; căci cu chemarea ta acum ne întărim.
Vezi-mi necazul meu, Preacurată, vezi suspinul meu, vezi-mi mâhnirea şi arată-ţi întru mine harul tău cel mult, umplând de veselie sufletul meu cel smerit.
Alt Canon
Irmos acelaşi:
Cu privegherea curăţindu-te pe sineţi, cuvioasă Paraschevo, toată te-ai umplut de lumină, toată încăpătoare de Dumnezeu te-ai arătat şi toată te-ai arătat împreună părtaşa Duhului.
Cu foamea omorând zburdarea cea rea a tinereţilor, fericită Paraschevo, şi durerile pustniceşti suferind din cuget curat, întru Domnul te veseleşti.
Strălucind cu îndreptările vieţii, mărită te-ai arătat, ascuţită ca o sabie a lui Hristos, tăind uneltirile diavoleşti, întărită fiind cu dumnezeiescul Duh.
A Născătoarei:
Sfeşnic cu totul luminat, dumnezeiască masă, locaş dumnezeiesc, chivot şi toiag, înflorind în lume pe Hristos, te-ai aratat Maică Fecioară.
Alt Canon
Irmos: Auzit-am Doamne taina...
Oglindă neîntinată şi sfântă cu gândul, te-a făcut strălucind pururea, ca un luminător în mijlocul pustnicilor, mărită. Aflându-te în goliciune trupească, cu pălire de soare te-ai ars pentru dragostea mirelui tău şi ai suferit răceala gerului.
Slavă...
Cu priveghere de toată noaptea, cu neîncetate rugăciuni şi suspine ţi-ai veştejit pornirile trupului, preafericită maică.
Şi acum..., a Născătoarei:
Pe Hristos pe care L-ai născut, Preacurată Fecioară, roagă-L să dăruiască robilor tăi iertare de greşeli.
Cântarea a 5-a:
Irmosul:
Cu dumnezeiască strălucirea Ta Bunule, sufletele celor ce mânecă la Tine cu dragoste mă rog luminează-le, ca să Te vadă, cuvinte al lui Dumnezeu, pe Tine, adevăratul Dumnezeu, Cel ce chemi din negura greşelilor.
Bucură-te zidul credincioşilor şi mijlocitoarea cea tare, preacurată!
Bucură-te, munte sfânt, prealăudată!
Bucură-te, scara însufleţită, Stăpână!
Bucură-te, bucuria şi ajutorul tuturor celor fără ajutor, şi acoperământul celor ce cu tot sufletul aleargă la tine.
Ceata proorocilor, strigând cu mare glas, a propovăduit înfricoşată taina naşterii tale; că tu singură ai născut fără stricăciune pe Dumnezeul tuturor, Care după naştere te-a păstrat fecioară, precum te-a păzit şi mai înainte de naştere.
Cine va putea, Curată, să spună taina ta cea mai presus de minte? Ca pe Dumnezeu ai născut şi ca pe un prunc pe acesta L-ai alăptat. Pentru aceea toate neamurile te fericesc, precum mai înainte ai zis, Fecioară, şi cu dragoste cântăm pe Cel ce te-a preamărit pe tine.
Darurile tale cele de Dumnezeu dăruite, precum ceea ce eşti milostivă şi iubitoare de bine, le reverşi oamenilor totdeauna, Născătoare de Dumnezeu, Maică nenuntită; şi izbăveşti pe toţi din chinuri cu rugăciunile tale. Pentru aceea să nu treci cu vederea pe cel ce aleargă la acoperământul tău cel tare.
Alt Canon
Irmos acelaşi:
Cu razele tale cele de lumină purtătoare, Paraschevo, ai pierdut întunericul negurei ereticeşti şi cu lumina cunoştintei de Dumnezeu luminându-te, luminezi marginile lumii.
Pe tine avându-te toţi folositoare, după vrednicie te cinstim, Paraschevo; că te-ai arătat împreună vorbitoare cu îngerii şi podoaba fecioarelor, maică cuvioasă.
Arătatu-te-ai, maică Paraschevo, rază luminată, conducătoare celor rătăciţi, celor înviforaţi ocârmuitoare, celor ce se clatină întru cele cumplite, tărie şi zid nesurpat.
A Născătoarei:
Frumuseţea lui Iacov pe care o a iubit Dumnezeu şi a locui a ales-o; mărire pământenilor şi năzuinţa păcătoşilor te-ai arătat, Născătoare de Dumnezeu.
Alt Canon
Irmos: Mânecând strigăm către tine...
Cele potrivnice zilei şi lumii ştiindu-le, n-ai voit a face pofta diavolului, celui izvoditor de pofte. Socotea vrăjmaşul că va birui dragostea ta şi curăţia, dar de batjocură a rămas cu uneltirile sale cel prea viclean.
Slavă...
Îngropat-au trupul tău ca pe un nestricăcios; că tu, ca şi cum ai fi fost fără de trup, ai vieţuit mireasă a lui Dumnezeu.
Şi acum..., a Născătoarei:
Fecioară după naştere, de Dumnezeu Născătoare, te lăudăm pe tine; căci cu trup ai născut lumii pe Dumnezeu.
Cântarea a 6-a:
Irmosul:
Marea vieţii văzând-o înălţându-se de viforul ispitelor, la limanul tău cel lin alergând strig către Tine: Scoate din stricăciune viaţa mea, Mult-milostive.
La tine cad, Preacurată Născătoare de Dumnezeu; cere prin rugăciunile tale de la Fiul tău şi Domnul, dăruitorul a toată bunătatea, să-mi dea şi mie iertare greşelilor.
Întru adâncul viforului celui cumplit al mării, care mă învăluieşte m-am aruncat, prin nemăsuratele şi grelele mele păcate; potoleşte-mi furtuna, şi dăruieşte-mi alinarea, cea cu totul neîntinată.
Ceea ce eşti Stăpână tuturor zidirilor, ca una ce pe Dumnezeu mai presus de fire L-ai născut, curăţeşte-mi rănile greşelilor, Preacurată, şi vieţii celei veşnice învredniceşte-mă.
Tu eşti mângâierea şi scăparea robilor tăi, Preacurată pentru aceea fă cerere de rugăciune neîncetată către Dumnezeu, pentru cei ce cu credinţă şi cu dragoste te roagă pe tine.
Alt Canon
Irmos acelaşi:
Străluceşti ca soarele străluciri de raze dumnezeieşti dătătoare de minuni, preafericită Paraschevo, celor ce laudă ostenelile tale cele pustniceşti şi minunatele lupte.
Pe Preacurată Născătoarea de Dumnezeu, lăudând-o cu cinste limba ta, de Dumnezeu înţelepţită Paraschevo, cântă cuvinte cu raze luminoase ungând înţelepţeşte, inimile adunărilor creştine.
Icoana cea zugrăvită cu totul cinstită şi sfântă, cu dragoste o săruţi şi pierzi zugrăviturile celor fără de Dumnezeu; defaimi poruncile acelora cele urâte de Dumnezeu şi fără Dumnezeu şi vesteşti cinstea şi închinăciunea icoanei lui Hristos.
A Născătoarei:
Dumnezeu Cel ce toate le-a întocmit cu voia Sa şi pe toate le ţine, pe mâinile tale Se ţine trupeşte, Preacurată, Cel ce cu fiinţa cea dumnezeiască, este necuprins.
Alt Canon
Irmos: Rugăciunea mea voi vărsa...
Valurile lumeşti le-ai călcat, şi stai înaintea Ziditorului lumii; zburând, Maică, prin post şi rugăciuni, ca şi cu aripi împodobite cu aur, de Dumnezeu fericită.
Pentru viaţa ta cea plăcută lui Dumnezeu, preacinstită, ca un dar sfinţit te-ai dat moştenirii tale, Paraschevo; venind la apus, ceea ce eşti preamărită.
Slavă...
Viaţa fără prihană din tinereţe iubind şi voind a întrece cetele cele nevăzute, tăinuită fiind pe pământ, cuvioasă, spre minune ai fost, arătându-te Dumnezeu.
Şi acum..., a Născătoarei:
Roagă-te de Dumnezeu Născătoare curată, să scăpăm de cumplitele greşeli cu rugăciunile tale şi să dobândim dumnezeiasca strălucire a Fiului lui Dumnezeu Care negrăit S-a întrupat din tine.
CONDAC, glasul al 3-lea:
Podobie: Fecioara astăzi...
Pe sfânta folositoare a celor ce sunt întru nevoi, toţi cu dreaptă credinţă să o lăudăm, pe preacinstita Parascheva. Că aceasta lăsând viaţa cea stricăcioasă, pe cea nestricăcioasă a luat în veci. Pentru aceasta mărirea a aflat şi dar de minuni, cu dumnezeiască poruncă.
ICOS
Veniţi adunarea pustnicească, veniţi poftitorii de curăţie, veniţi iubitorilor de praznic de toată vârsta să lăudăm cu cântări duhovniceşti pe turtureaua cea iubitoare de pustie; lauda pustnicilor, podoaba fecioarelor, frumuseţea celor iubitori de tăcere, mângâietoarea celor întristaţi, cercetătoarea celor bolnavi şi ajutătoarea celor din nevoi, cea degrab ascultătoare; pe Parascheva cea de Dumnezeu înţelepţită, care izvorăşte tuturor tămăduiri. Că a aflat dar de minuni cu dumnezeiască poruncă.
SINAXAR
În această lună în ziua a paisprezecea, Cuvioasa Maica noastră Parascheva cea nouă.
Aceasta cu adevărat mare şi vestită între femei, Cuvioasa şi pururea pomenita Parascheva, s-a născut într-un sat al Traciei, numit şi din vechime şi acum Epivata. Părinţii fericitei erau de neam bun şi măriţi, înavuţiţi cu foarte mulţi bani şi averi; mai mult însă îi mărea şi îmbogăţea drept cinstirea lui Dumnezeu şi a fi şi a se numi creştini. Acestia dar aducând la lumină pe Cuvioasa, întâi au renăscut-o prin scăldătoarea cea dumnezeiască, apoi pe cale înaintând, o învăţară toată îmbunătăţirea şi aşezarea cea după Dumnezeu ; iar după ce a trecut al zecelea an, ades mergea cu maica sa la biserica Preacuratei Născătoare de Dumnezeu şi a auzit aceste dumnezeieşti binevestiri.
Cel ce voieşte a veni după mine, să se lepede de sine şi să ridice crucea sa şi să urmeze Mie. Îndată toată a fost cuprinsă de aceasta şi ieşind din biserică, întâlnind un sărac, ascunzându-se de maica sa şi dezbrăcând hainele strălucite şi luminate ce purta, le-a dat lui şi ea a îmbrăcat pe ale aceluia, luându-le pe acestea cu oarecare meşteşugire înţeleaptă. Iar după ce a venit acasă şi au văzut-o părinţii într-un astfel de chip s-au îngrozit şi au bătut-o ca să nu mai facă aşa. Ea însă nu numai de două ori, ci de trei ori, şi de multe ori; se zice că, dezbrăcând hainele sale, le-a dat săracilor, întru nimic socotind ocările pentru aceasta, îngrozirile şi nesuferitele bătăi ale părinţilor. Şi acestea, adică în casa părintească erau ca nişte preîntâmpinări a roadelor ce mai pe urmă erau să odrăsleasca în ea şi păşiri spre trecerea peste om.
Apoi fiindcă nu mai putea suferi durerea duhului în suflet, fără ştirea părinţilor şi al celor de un sânge cu ea, şi a mulţimii slugilor, a ajuns la Constantinopol, unde gustând toate bunătăţile cele după Dumnezeu, îndestulându-se de dumnezeieştile şi sfinţitele biserici şi moaştele sfinţilor şi fiind binecuvântată de sfinţii bărbaţi cei de acolo şi întărindu-se cu rugăciunile lor, a ieşit din cetate şi a trecut în Calcedon de cealaltă parte şi de acolo a venit la Iraclia din Pont, călătorind cu picioarele sale. Iar părinţii ei înşişi şi prin alţii (că nevoia este lesne iscoditoare), mult trudindu-se şi locuri din locuri schimbând şi cetăţi şi sate călcând şi neaflând-o, s-au întors acasă. Iar preafericita fecioară venind la Iraclia din Pont şi sosind la un oarecare locaş dumnezeiesc al Maicii lui Dumnezeu şi intrând în el cu bucurie duhovnicească, s-a aşezat pe pământ şi l-a udat cu lacrimi; apoi s-a sculat şi prin ruga sa umplându-se de har, cinci ani întregi a petrecut cu răbdare într-acest sfânt locaş, tot felul de îmbunătăţiri săvârşind; căci întru rugăciunile de toată noaptea făcea stări statornice şi de diamant, ajunări neîncetate, bătăi în piept, ţipete, tânguiri cu lacrimi nestinse, iar culcarea jos pe faţa pământului, cine după vrednicie va povesti, obiceiul smerit, cugetul cumpătat, curăţenia inimii şi plecarea ei spre Dumnezeu.
Iar acum din destul de acestea desfătându-se a trimis Dumnezeu pe cei ce aveau să o ducă la Ierusalim; căci această dorinţă o avea şi ruga pe Dumnezeu şi pe Maica Lui de aceasta. Deci aşa pregătită a ieşit din biserică şi îngrădită cu ajutorul de sus, a ajuns la Ierusalim şi îndestulându-se de toate cele sfinte şi bune ale Ierusalimului, unde şi blândele picioare ale Mântuitorului meu Hristos au călcat şi săturându-se şi zburdând prin pustiul Iordanului ca o pasăre, a nimerit la o viaţă cinstită de călugăriţe pustnice şi aici a intrat. Însă cât s-a nevoit aci, prin care pe vrăjmaşul diavol până în sfârşit l-a stins, care mai înainte cu ispite multe şi de tot felul a năvălit asupra ei, neputând a le da în scris toate, puţine oarecare din ele spre pomenire vom adăuga aci.
Băutură întrebuinţa apa de izvor, şi de aceasta foarte puţină; trebuinţa asternutului o împlinea o rogojină, iar îmbrăcămintea era o haină şi aceasta foarte zdrenţăroasă, cântarea pe buze neîncetată, lacrimile de-a pururea. Peste toate acestea înflorea dragostea, iar vârful îmbunătăţirilor, smerita cugetare le cuprindea pe toate acestea. Deci mulţi ani răbdând în arătata mănăstire a călugăriţelor şi nevoindu-se prin foarte multe fapte bune, plinind al douăzeci şi cincilea an al vârstei, a ieşit de aci şi a venit la Ioppe şi intrând într-o corabie a început a pluti pe calea ce ducea spre casă, şi a ajuns cu corabia la limanul patriei sale după ce a suferit multe primejdii ale sfărâmării de corabie, în mare.
Apoi pururea pomenita a venit la Constantinopol, şi după ce a cercetat dumnezeieştile locaşuri şi pe sfinţii bărbaţi a plecat şi a venit la oarecare sat anume Calicratia şi acolo la biserica sfinţilor şi întru tot lăudaţilor Apostoli s-a sălăşluit, nesocotind petrecerea părinţilor de bun neam şi batjocorind înţelepţeşte uneltirile vicleanului înşelător. Deci doi ani a petrecut acolo neîntinată porumbiţa şi din potopul acestor curgătoare zburând a odihnit cortul ceresc, încredinţând sfânt sufletul său mâinilor îngereşti şi prin ei lăcaşurilor celor veşnice şi dumnezeieşti; iar trupul cel din pământ şi înfrumuseţat cu dumnezeieşti îmbunătăţiri l-a ascuns în pământ.
Multă vreme după aceasta a trecut şi cineva, rău cheltuind viaţa şi obşteasca datorie împlinind, a fost îngropat aproape de Cuvioasa; dar ea n-a vrut a-l suferi, preaviteaza; ci oarecăruia din bărbaţii sfinţi arătându-se în vis: Ridică, i-a zis, trupul acesta şi-l aruncă; că soare fiind şi lumină nu pot suferi întunericul şi murdăria. Însă zăbovind acel dumnezeiesc bărbat, divina arătare a Cuvioasei socotind-o vedere obişnuită, sau vis normal, şi a doua, şi a treia iarăşi sfânta l-a strigat şi cumplit l-a îngrozit. Şi după ce călugărul şi-a venit în sine după cum se cuvine şi din numele Cuvioasei, care îi arăta cu degetul locul prea degrab s-a sculat şi cu sârguinţă a descoperit poporului vedenia de acolo, care cu toţii obşteşte alergând ca la o vistierie foarte înavuţită au săpat pământul. Iar după ce s-a apropiat de sicriu, se umplea de mireasmă, şi acel sfânt trup al Cuvioasei aflându-l întreg cu totul păzit, cu mâini cucernice l-au
adus în biserica Sfinţilor Apostoli, umplând aerul de miresme şi tămâieri şi cântând dumnezeieşti psalmi. Însă câte minuni a săvârşit după aşezarea moaştelor ei aici, Dumnezeul minunilor prin ea şi până acum săvârşeşte, cu neputinţă este în scris a le da; căci covârşesc, ca să zicem aşa şi numărul stelelor şi nisipul mării. De vreme ce vindeca şchiopi, surzi, ciungi, ologi şi tot felul de boli, încă şi cele atingătoare de moarte; şi în scurt a zice, depărtează toată neputinţa nevindecată, numai cu atingerea raclei, care nu încetează, nici va înceta, îmbelşugat a vărsa tămăduiri, cu harul lui Iisus Hristos, Celui ce a preamărit-o.
Despre aceea, că sfintele moaşte ale Cuvioasei aflate în cetatea Târnovei, capitala oarecând a crailor bulgari, s-a strămutat de aici la Belgrad, şi de acolo în oraşul Constantinopol, povestesc Evtimie şi Rafail; asemenea şi Meletie al Atenei şi Dositei patriarhul Ierusalimului. Tot la acelaşi loc aflăm şi povestire de strămutarea moaştelor ei din oraşul Constantinopol aici la Iaşi. Adică, Patriarhul Constantinopotului Partenie bătrânul, luând bani de la domnitorul Moldovei Vasilie, cu cuvânt ca să plătească datoriile Patriarhiei, spânzurând de zidul Fanarului din Constantinopol sfintele moaşte, ce se păzeau în Patriarhie, le-a trimis aici către stăpânitorul Moldovei.
Iată ce zice despre aceasta Cantemir, domnitorul Moldovei: Sfânta Parascheva, precum aflăm din cărţile bisericeşti, era stăpână a satului Epivatelor, pe care apoi l-a câştigat marele Apocavcos, Voievodul însuşi, stăpânitorul Andronic Paleologul. Sultanul Murad al IV-a a dat voie domnitorului Moldaviei, Vasilie, să strămute sfintele ei moaşte din biserica patriarhală a Constantinopolului; le-a câştigat acestea pentru cele multe şi mari binefaceri şi slujbe făcute sfintei biserici celei mari; că din însăşi veniturile sale a plătit peste 260 pungi ce datora ea turcilor şi creştinilor. Însă fiindcă la turci este oprit a strămuta mort peste trei mile, afară de trupul sultanului, a cheltuit peste 300 de pungi la Poarta otomană, ca să ia voie pentru strămutarea sfintelor moaşte şi ca să ia porunca către un Capugibasa, ca să le însoţească la Moldavia. Toată povestirea această a strămutării acesteia este zugrăvită pe peretele de amiază-zi al bisericii Sfinţilor Trei Ierarhi, unde se află sfintele ei moaşte. Între alte lucruri se înfăţişează acolo şi Capugibasa cu ofiţerii lui, mergând la petrecerea sfintelor moaşte.
Această strămutare de atunci este descrisă şi pe marmura Cuvucliului, unde sunt aşezate sfintele moaşte, aşa: Cu voinţa Tatălui, cu bineplăcerea Fiului şi cu conlucrarea Sfântului şi de Viaţă Făcătorului Duh, a Dumnezeului celui mărit şi închinat în Sfânta şi cea de o fiinţă şi nedespărţită Treime. Binecinstitorul şi de Hristos iubitorul Ioan Vasilie, Voievod cu mila lui Dumnezeu, domnitor a toată Moldavia, fiind râvnitor şi apărător al sfintei credinţe răsăritene, după dumnezeiasca îngrijire, a strămutat din Constantinopol cu multă osârdie şi prea multă dorinţă aceste cinstite moaşte ale Cuvioasei Maicii noastre Parascheva cea din Târnova. Aceasta strămutare a fost a treia. Iar preasfinţitul şi fericitul a toată lumea patriarh Partenie, cu toată bunăvoinţa şi sfatul Bisericii, a trimis aceste sfinte moaşte ca pe o vistierie dumnezeiască, cu preafericiţii trei mitropoliţi: Ioanichie al Iracliei, Partenie al Adrianupolei şi Teofan al Paleon-Patronului, în zilele prea sfinţitului Varlaam, mitropolitul Sucevei şi a toată Moldavia; iar binecinstitorul şi de Hristos iubitorul şi cu mila lui Dumnezeu stăpân al nostru şi domnitor a toată Moldavia, Ioan Vasilie Voievod, de acasă ieşind cu evlavie şi din tot sufletul primind această nepreţuită vistierie, potrivit le-au pus şi le-au păstrat în cea nouă zidită biserică a Sfinţilor Trei Ierarhi şi ai lumii dascăli: Vasilie cel Mare, Grigorie de Dumnezeu cuvântătorul şi Ioan Gură de Aur, spre cinstea şi mărirea lui Dumnezeu celui lăudat în Treime şi spre veşnica solire a Preacuvioasei Maicii noastre Parascheva, pentru lăsarea păcatelor sale şi a tot strălucit neamul lui. În anul de la Adam 7149, iar al domniei lui al 8-lea, în 13 iunie; în acelaşi an s-a născut şi preaiubit fiul lui, Ioan Ştefan Voievod, căruia să-i dea Domnul zile îndelungate şi viaţă de mulţi ani. Amin.
Din tradiţie avem povestiri de multe minuni săvârşite de Cuvioasa în anii cei dinaintea noastră, pe care nu s-a sârguit cineva a le aduna şi a le publica spre lauda lui Dumnezeu slăvitorul sfinţilor Săi; încă şi în zilele noastre nu conteneşte a face minuni celora ce cu credinţă aleargă la ea. Căci câţi neputincioşi au evlavie la sfintele moaşte, alergând cu credinţă sau din acoperământurile puse la capul cel sfânt al Cuvioasei luând şi purtând, dobândesc vindecare! Şi la neplouare, sau altă nevoie mare, făcând litanie creştinii cu sfintele moaşte, nu se lipsesc de cerere. Ci şi în patria ei, Epivata, unde, precum se zice, casa ei părintească a fost prefăcută în biserică cu numele ei, Cuvioasa face multe minuni, căreia se cuvine mărirea în vecii vecilor. Amin.
Cântarea a 7-a:
Irmosul:
Dătător de rouă cuptorul l-a făcut îngerul cuvioşilor tineri; iar pe Haldei arzându-i porunca lui Dumnezeu, pe chinuitorul l-a plecat a striga: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor nostri.
Maică Fecioară, să nu încetezi a ruga pe Domnul, ca să ne izbăvească pe noi din primejdii şi din necazuri, Stăpână; căci cu sârguinţă să cântăm: Binecuvântat este, Preacurată, rodul pântecelui tău.
Maică Fecioară Stăpână, mai sfântă te-ai arătat decât toate puterile cereşti, şi decât heruvimii şi serafimii, ca ceea ce ai născut pe Hristos, Stăpânul zidirii. Şi ai născut şi eşti Fecioară şi după naştere ai rămas curată ca şi mai înainte de naştere, Născătoare de Dumnezeu, nearzându-se pântecele tău. Pentru aceea cu credinţă, după Dumnezeu pe tine te mărim, Preacurată.
Mă înfricoşează şi mă tulbură valurile greşelilor mele; dar tu, preasfântă, ceea ce eşti bună, cere-mi milostivire în ceasul încercării, mântuire dăruindu-mi.
Alt Canon
Irmos acelaşi:
Drept ţinând, Maică, cuvântul mirelui Hristos, ai urmat aceluia cu neabătut dor, Doamna numită Parascheva, strigând: Binecuvântat eşti, Dumnezeul nostru.
De frumuseţea care se strică nu te-ai grijit, Paraschevo Cuvioasă, privind la răsplătirea care este acolo şi ai luat mărire neîmbătrânitoare, dumnezeiasca podoabă şi veselie.
Cu râurile cuvintelor tale cele de miere izvorâtoare Paraschevo, umpli sufletele oamenilor de veselie dumnezeiască, ale celor ce cu laudă, măresc cu cântări pe Dumnezeu, cel întru tot mărit.
A Născătoarei:
Mare taină s-a făcut întru tine, Fecioară Maică; Fiul lui Dumnezeu din pântecele tău S-a întrupat şi tuturor S-a arătat; căruia veselindu-ne Îi cântăm: Dumnezeul părinţilor, bine eşti cuvântat.
Alt Canon
Irmos: Tinerii evreieşti...
Apus-ai ca soarele, cuvioasă Maică; şi luminezi cu minunile pe cei ce cântă cu fierbinte credinţă şi dragoste: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri.
Umplutu-s-au toate laturile de bună mireasma ta întru aflarea moaştelor tale; cărora porunceşti Cuvioasă a cânta cu credinţă: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri.
Slavă...
Află-te Maică, şchiopilor îndreptare; căci cel ce era bolnav de picior, sărind a strigat fără tăcere: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri.
Şi acum..., a Născătoarei:
Iată tu, Fecioară, aceea pe care te-a proorocit cu Duhul Sfânt marele Isaia, în pântece pe Dumnezeu zămislind, L-ai născut; şi binecuvântat este, Preacurată, rodul pântecelui tău.
Cântarea 8-a:
Irmosul:
Din văpaie cuvioşilor roua ai izvorât şi jertfa dreptului cu apa o ai ars; că toate le faci, Hristoase, cu singură voirea; pe Tine Te preaînălţăm întru toţi vecii.
Tu eşti scăparea noastră şi mângâiere tuturor, Fecioară Preacurată. Că iată Domnul tuturor, născându-Se din pântecele tău, te păzeşte, Fecioară, şi după naştere. Pe care bine-L cuvântăm cu buze nevrednice şi-L prea înălţăm întru toţi vecii.
Pleacă-te, ceea ce eşti gata fierbinte sprijineală a credincioşilor şi scăparea mea şi primeşte rugăciuni dureroase din inima mea, şi mă scapă de împătimirea dobitocească şi de relele deprinderi şi plâns de bucurie dă, Fecioară, sufletului meu celui întunecat.
Când gândesc la relele cele făcute de mine şi la judecata cea groaznică, mă înfricoşez, Fecioară, şi mă tem. Dar tu ca o iubitoare de oameni mai înainte de sfârşit fă-mi milostiv pe Judecătorul; că tu eşti întemeierea tuturor celor căzuţi, nădejdea şi folositoarea celor deznădăjduiţi.
Roagă, Curată, pe Fiul tău şi Dumnezeu să ne fie nouă milostiv şi lesne împăcat; şi cu rugăciunile tale păzeşte-ne de toată nălucirea cea potrivnică şi să se surpe degrab semeţia vrăjmaşilor; ca să te lăudăm pe tine, cea cu har dăruită.
Alt Canon
Irmos acelaşi:
După legea părinţilor, ţinând adevărata credinţă părintească, preafericită, ai scuipat feţele diavolilor, sărutând icoana Domnului cu temere de Dumnezeu; primind pe Cel ce S-a arătat în lume din Fecioară, pe care îl preaînălţăm în veci.
Minte dumnezeiască şi alăută cu totul întocmită a Preasfântului Duh, privighetoare bine glăsuitoare, laudă de căpetenie a credincioşilor, stâlp al Ortodoxiei şi înţeleaptă întărire; îndreptarea Bisericii, lauda monahilor şi podoaba tuturor cuvioşilor, te-ai arătat, lăudând pe Hristos în veci.
Purtătoare de mir a Preasfântului Duh te-ai arătat, Maică, prin vărsarea mirului învăţăturilor tale celor cu bună mireasmă şi înţelepte, pierzând stricăciunea înşelăciunii cea rău împuţită şi bine miresmând, cinstita Biserică cu binefacerile tale, Paraschevo, strigând neîncetat: Cu cântări te preaînălţăm, Hristoase, în veci.
A Născătoarei:
Muntele lui Dumnezeu cel gras, pe care proorocul de demult lăudându-l l-a arătat, tu eşti, Fecioară; din care s-a tăiat piatra cea din capul unghiului, Hristos, şi a sfărâmat puterea idolilor. Pe Acesta neîncetat Îl lăudăm şi-L preaînălţăm în veci.
Alt Canon
Irmos: Pe Împăratul ceresc...
Întărindu-te cu mintea, râvnind viaţa îngerească, trupul ţi-ai dat postului şi rugăciunii, cuvioasă, şi viezi în veci. Preafericită între femei te-ai arătat, fericită Paraschevo, cântând Făcătorului: Pe tine te preaînălţăm în veci.
Binecuvântăm pe Tatăl...
Slăbănogului, ce a fost întru mulţi ani, tămăduire neputinţei i-a dat, preacinstită. Pentru aceasta pe tine te-a lăudat cuvioasa în veci.
Şi acum..., a Născătoarei:
Ca ceea ce eşti mai înaltă decât toate făpturile, de Dumnezeu Născătoare, roagă-te Fiului Tău şi Dumnezeului nostru, să ne mântuim de toate chinurile, noi cei ce te cinstim pe tine cu adevărată dragoste.
Cântarea a 9-a:
Irmosul:
Pe Dumnezeu a-L vedea nu este cu putinţă oamenilor, spre care nu cutează a căuta cetele îngereşti; iar prin tine, Preacurată, s-a arătat oamenilor Cuvântul întrupat. Pe care mărindu-L cu oştile cereşti, pe tine te fericim.
Să nu ne uiţi pe noi robii tăi, Maică Fecioară neispitită de nuntă, cei ce năzuim la Biserica ta. Că tu singură eşti nădejdea creştinilor, întărirea tuturor celor ce aleargă la tine, Curată; ascultă şi împlineşte rugăciunile noastre, Stăpână.
Bucură-te, zidul cel nesurpat;
Bucură-te, acoperământul lumii;
Bucură-te, Biserică;
Bucură-te, făclie;
Bucură-te, scaun al lui Dumnezeu!
Bucură-te bucuria şi ajutătoarea tuturor, ceea ce eşti de-a pururea armă de mântuire nebiruită, asupra vrăjmaşilor celor nevăzuţi!
Avându-te pe tine, Curată, părtinitoare, acoperământ şi nădejde, zid şi scăpare, curăţire şi dezlegare de cele rele, ne mântuim de ispite şi de primejdii, de boale şi de patimi; pentru aceea neîncetat lăudăm puterile tale. Tu eşti mărirea îngerilor, oglinda proorocilor, lauda patriarhilor şi a apostolilor; tu podoaba mucenicilor lui Hristos, sfinţenia pustnicilor şi a drepţilor şi înnoirea a toată lumea.
Alt Canon
Irmos acelaşi:
Luptându-te tu pentru Biserica lui Hristos, ucigaşul de oameni neputând să te vadă, îţi trimitea ispite. Însă rămânând neclătinată, vrăjmaşilor celor de gând le-ai stătut împotriva vitejeşte, închinându-te icoanei lui Hristos, de Dumnezeu înţelepţită Paraschevo.
Împodobită cu vitejie nespusă şi împestrită cu străluciri prea luminate, preafericită, cu bucurie stai înaintea scaunului lui Dumnezeu, unde este glasul celor ce prăznuiesc, de Dumnezeu înţelepţită Paraschevo.
Cinstea cea vrednică a luptelor tale o ai luat, şi ca purtătoare de cunună săltând acum în ceruri împreună cu îngerii, unde este soborul proorocilor şi al apostolilor şi multă oaste a mucenicilor, unde este adunarea patriarhilor, adu-ţi aminte de noi, Cuvioasă maică Paraschevo.
A Născătoarei:
Ajutătoarea împăraţilor celor credincioşi în războaie, dă poporului nostru biruinţă asupra vrăjmaşilor, Născătoare de Dumnezeu, acoperindu-i de toată răutatea; tu, Maica lui Dumnezeu, Preacurată, care nu ştii de nuntă; că lăudând pe Fiul tău, pe tine să te mărim.
Alt Canon
Irmos: Cu adevărat Născătoare...
Nu înceta a ruga pe Hristos, Maică cuvioasă, să ne scape din nevoi pe noi slugile tale, care din suflet te lăudăm pe tine. Frumuseţea fecioarelor te-ai arătat, Cuvioasă, că viaţă îngerească ai râvnit; deci nu înceta a te ruga pentru cei ce te cinstesc pe tine.
Slavă...
Unitu-te-ai cu cetele celor fără de trupuri şi stai înaintea Stăpânului bucurându-te cu fecioarele cele înţelepte; acestuia acum roagă-te pentru lume.
Şi acum..., a Născătoarei:
De bucurie şi de veselie umple-mă, Fecioară, precum ceea ce ai primit pricina bucuriei; că tu ai izvorât tuturor bucuria.
SVETILNA
De viaţa îngerească dorind, te-ai depărtat în pustietăţi şi patimile trupeşti supunându-le, întocmai cu îngerii te-ai arătat, cuvioasă maică Paraschevo (de două ori).
Slavă... Şi acum..., a Născătoarei:
Prea mare minunea naşterii tale cea mai presus de minte, spăimântează tot gândul, al celor pământeşti şi al îngerilor; că Fecioară fiind, ai născut şi fecioară ai rămas ca şi mai înainte de naştere. O, înfricoşată taină! O, naştere minunată! O, purtare de pântece prealăudată!
LA LAUDE
Stihirile pe 4, glasul 1:
Podobie: Ceea ce eşti bucuria...
Paraschevo de Dumnezeu înţelepţită, cu multă înfrânare, cu rugăciunea şi cu cererea, cu Dumnezeu te-ai unit şi nebiruită ai rămas de uneltirile luptătorului; pentru aceasta şi cu îngerii dănţuieşti în ceruri. Pentru acestea adunându-ne astăzi, te cinstim pe tine şi prăznuim dumnezeiască pomenirea ta (de două ori).
Plecându-te voii Atotvăzătorului Dumnezeu, de la dânsul ai luat har a face minuni şi a goni duhurile vicleniei. Pentru aceasta te fericim pe tine şi prăznuim sfântă pomenirea ta cu credinţă şi după cuvioasă datorie, de Dumnezeu fericită.
Cu înfrânarea, cu postul şi cu săvârşirea faptelor bune ai omorât zburdarea trupească. Pentru aceasta te-ai arătat ca şi cum ai fi fost vie după moarte cu adevărat; că moartea ca o umbră ai socotit-o, la Dumnezeu mergând şi în mâinile Lui dându-ţi sufletul. Pe care roagă-L să mântuiască sufletele noastre.
Slavă..., glasul al 6-lea:
Cuvioasă maică Paraschevo, din pruncie pe sine-ţi te-ai făgăduit lui Hristos Dumnezeu şi de dânsul fiind întărită, patimile trupeşti le-ai supus, ca şi cel mai slab să slujească celui mai bun. Pentru aceasta şi cununa răbdării din mâna lui ai luat; căruia roagă-te, să mântuiască sufletele noastre.
Şi acum..., a Născătoarei:
Născătoare de Dumnezeu, tu eşti viţa cea adevărată, care ai odrăslit rodul vieţii; ţie ne rugăm, roagă-te, Stăpână cu preacuvioasa Parascheva, să miluiască sufletele noastre.
DOXOLOGIA
Ecteniile şi Otpustul.
Ceas 1, şi cel desăvârşit otpust.
LA LITURGHIE
Fericirile, din Canonul 1 al Cuvioasei, Cântarea a 3-a, pe 4.
Şi din al doilea, Cântarea a 6-a, pe 4.
Prochimen, glas 4: Scumpă este înaintea Domnului moartea cuvioşilor Lui.
Stih: Ce voi răsplăti Domnului pentru toate care mi-a dat mie.
Apostolul către Galateni: Fraţilor, mai înainte de venirea credinţei...
Evanghelia de la Luca: În vremea aceea, L-a rugat unul dintre farisei pe Iisus...
CHINONICUL
Întru pomenire veşnică va fi dreptul.
Sursa: Mineiul (lunile august-decembrie), Ed. Reîntregirea, Alba Iulia, 2001
<sus
|
