|
SLUJBA SLĂVITULUI ŞI ÎNTRU TOT LĂUDATULUI APOSTOL ANDREI CEL ÎNTÂI CHEMAT
După obişnuitul psalm,
citim: Fericit bărbatul...
Starea întâi
La Doamne, strigat-am..., stihirile pe 8, glasul al 4-lea:
Podobie: Cel ce de sus eşti chemat...
Cel ce cu lumina Mergătorului înainte te-ai împodobit, când raza cea ipostatică a slavei Tatălui s-a arătat, neamul omenesc pentru milostivire vrând să-l mântuiască, atunci întâi tu mărite, la Dânsul ai alergat, fiind strălucit la minte, cu strălucirea cea desăvârşită a Dumnezeirii Lui. Pentru aceasta şi propovăduitor şi apostol ai fost, al lui Hristos Dumnezeului nostru. Pe Care roagă-L să mântuiască şi să lumineze sufletele noastre (de trei ori).
Cel ce cu glasul Mergătorului înainte ai fost chemat, când Cuvântul cel preasfânt s-a întrupat, viaţă nouă dăruindu-ne, şi mântuire celor de pe pământ binevestindu-le, atunci, Preaînţelepte, Acestuia ai urmat, şi pe tine ca pe o pârgă desăvârşită şi preasfântă Lui te-ai sfinţit, pe Care L-ai şi cunoscut, şi ai vestit fratelui tău pe Dumnezeul nostru, pe Care roagă-L să mântuiască şi să lumineze sufletele noastre (de trei ori).
Cel ce ai fost ucenic celui ce a odrăslit din cea stearpă, când Cel născut din Fecioară a răsărit, învăţătorul dreptei credinţe, cel ce a arătat şi curăţia înfrânării, atunci tu, Andree fericite, prea fierbinte iubitor al virtuţii te-ai făcut, înălţări în inima ta punând, şi te-ai înălţat la strălucirea cea negrăită a lui Hristos Dumnezeul nostru, pe care roagă-L să mântuiască sufletele noastre (de două ori).
Slavă..., glasul al 4-lea:
A lui Anatolie
Prinderea peştilor lăsând Apostole, pe oameni ai vânat cu trestia învăţăturii, aruncând ca o undiţă îndemnarea la dreapta credinţă, şi scoţând din adâncul înşelăciunii toate neamurile, Andree apostole, cu Petru fiind de un sânge, şi lumii învăţător cu mare glas, nu înceta să te rogi pentru noi, cei ce cu credinţă şi cu dragoste, Preamărite, bine lăudăm pururea cinstită pomenirea ta.
Şi acum..., glas acelaşi:
Isaie dănţuieşte, pe Cuvântul lui Dumnezeu primeşte-L, spune Fecioarei Maria. Rugul va să se aprindă cu foc şi nu va arde de raza Dumnezeirii. Vitleeme bine te împodobeşte, deschide-ţi uşa Edene! Şi magi mergeţi de vedeţi mântuirea în iesle înfăşată. Steaua L-a arătat deasupra peşterii pe Dătătorul de viaţă Domnul, Cel ce mântuieşte neamul nostru.
VOHOD: Lumină lină...
Prochimenul zilei, şi citirile
Din întâia carte sobornicească a sfântului apostol Petru, citire:
(I, 1-25; II, 1-6)
Petru apostol al lui Iisus Hristos, celor ce trăiesc împrăştiaţi printre străini în Pont, Galatia, Capadocia, Asia şi Bitinia. După cea mai înainte cunoştinţă a lui Dumnezeu Tatălui, întru sfinţirea Duhului, spre ascultarea şi stropirea sângelui lui Iisus Hristos; Dar vouă şi pace să se înmulţească. Bine este cuvântat Dumnezeu şi Tatăl Domnului nostru Iisus Hristos, care după mare mila sa a doua oară ne-au născut pe noi spre nădejde vie, prin Învierea lui Iisus Hristos din morţi. Spre moştenire nestricăcioasă şi nespurcată şi neveştejită păzită în ceruri pentru voi. Care sunteţi păziţi cu puterea lui Dumnezeu prin credinţa spre mântuire, gata a se arăta în vremea de apoi. Întru care vă bucuraţi acum puţin, de se cuvine, necăjiţi fiind întru multe feluri de ispite. Că lămurirea credinţei voastre, cea cu mult mai scumpă decât aurul cel pieritor şi prin foc lămurit, să se afle spre laudă şi cinste şi slavă, întru arătarea lui Iisus Hristos. Pe care nevăzându-l, iubiţi; întru care acum nu privind, ci crezând, vă bucuraţi cu bucurie negrăită şi prea slăvită. Luând sfârşitul credinţei voastre mântuirea sufletelor. Pentru care mântuire au căutat şi au cercetat proorocii, care au proorocit pentru darul ce era să fie spre voi. Cercetând în care, şi în ce fel de vreme le arăta Duhul lui Hristos, care era întru dânşii, mai înainte mărturisind de patimile lui Hristos şi de slavele cele după aceea. Cărora s-au descoperit, că nu lor însuşi ci nouă slujeau acestea, care acum s-au vestit vouă prin cei ce bine au vestit vouă întru Duhul Sfânt cel trimis din Cer, spre care doresc îngerii să privească. Pentru aceea încingând mijloacele cugetului vostru, trezindu-vă, desăvârşit nădăjduiţi spre darul care se aduce vouă prin arătarea lui Iisus Hristos. Că fiii ascultării, neprefăcându-vă cu poftele cele mai dinainte ale necunoştintei voastre. Ci după sfântul care v-a chemat pe voi, şi voi fiţi sfinţi întru toată petrecerea. Căci scris este: Fiţi sfinţi, că eu sfânt sunt. Şi dacă chemaţi Tată pe cel ce judecă cu nepărtinire, după lucrul fieştecăruia, întru frică vremea vieţii voastre să o petreceţi. Ştiind că nu cu argint sau cu aur, care se strică, v-aţi mântuit de petrecerea voastră cea deşartă, care era de la părinţi dată. Ci cu scump sângele ca al unui miel nevinovat şi nespurcat al lui Hristos, Care era cunoscut mai-nainte de întemeierea lumii, dar s-a arătat în anii cei mai de apoi pentru voi. Cei ce printr-însul aţi crezut întru Dumnezeu care l-a înviat pe el din morţi, şi i-a dat lui slavă, ca credinţa voastră şi nădejdea să fie întru Dumnezeu. Curăţind sufletele voastre cu ascultarea adevărului prin Duhul, spre nefăţarnica iubire de fraţi, din inimă curată, iubiţi-vă unul pe altul cu de-adinsul. Fiind născuţi a doua oară, nu din sămânţă stricăcioasă, ci din nestricăcioasă, prin Cuvântul lui Dumnezeu celui viu, şi care petrece în veac. Pentru că tot trupul este ca iarba, şi toată slava omului ca floarea ierbii; uscatu-s-a iarba, şi floarea ei a căzut, iar Cuvântul Domnului rămâne în veac. Şi acesta este cuvântul cel ce bine s-a vestit întru voi. Deci lepădând toată răutatea şi tot vicleşugul, şi făţărniciile şi pizmele, şi toate clevetirile, ca niste prunci de curând născuţi, să iubiţi laptele cel cuvântător şi fără de vicleşug ca printr-însul să creşteţi spre mântuire. De vreme ce aţi gustat că este bun Domnul. Către care apropiindu-vă cel ce este piatra cea vie, de oameni cu adevărat nebăgată în seamă, iar la Dumnezeu aleasă şi scumpă. Şi voi înşivă ca nişte pietre vii, vă zidiţi casa duhovnicească, preoţie sfântă ca să aduceţi jertfe duhovniceşti, plăcute lui Dumnezeu prin Iisus Hristos. Pentru că scris este în Scriptură. Iată pun în Sion piatra în capul unghiului, aleasă, scumpă; şi cel ce va crede întru dânsul nu se va ruşina.
Din întâia carte sobornicească a sfântului apostol Petru, citire:
(II, 21-25; III, 1-9)
Iubiţilor, Hristos a pătimit pentru noi, nouă lăsându-ne pildă ca să urmăm urmele Lui. Care, păcat nu a făcut, nici s-a aflat vicleşug în gura lui. Care ocărându-se, împotriva nu a ocărât, pătimind nu a îngrozit; ci dă celui ce judecă cu dreptul. Care, păcatele noastre însuşi le-a ridicat în trupul său pe lemn. Ca păcatelor murind, să vieţuim dreptăţii, cu a cărui rană v-aţi vindecat. Că eraţi ca nişte oi rătăcite, ci v-aţi întors acum la păstorul şi păzitorul sufletelor voastre. Asemenea şi voi femeilor, supuneţi-vă bărbaţilor voştri, că deşi nu se pleacă oarecari cuvântului, prin viaţa femeilor fără de cuvânt să se dobândească, văzând viaţa voastră cea dimpreună curată întru frică. A căror podoabă să fie nu cea din afară a împletirii părului, şi a înfăşurăturii aurului, sau a îmbrăcăminţii hainelor. Ci omul cel ascuns al inimii, întru nestricăciunea Duhului celui blând şi lin, care este înaintea lui Dumnezeu de mult preţ. Că aşa odinioară şi sfintele femei, care nădăjduiau întru Dumnezeu, se împodobeau pe sine, plecându-se bărbaţilor săi. Precum Sarra asculta pe Avraam, domn pe acela chemându-l, căruia v-aţi făcut fii făcând bine şi netemându-vă de nici o frică. Bărbaţii asemenea împreună locuind cu femeile sale cu cunoştinţă, ca unui vas mai slab celui femeiesc dându-le cinste, ca şi celor împreună moştenitoare darului vieţii, ca să nu se curmeze rugăciunile voastre. Iar la sfârşit, toţi să fiţi cu un gând, milostivi, iubitori de fraţi, îndurători, blânzi, smeriţi. Nerăsplătind rău pentru rău, sau ocară pentru ocară, ci dimpotrivă, binecuvântând; ştiind că spre aceasta sunteţi chemaţi, ca să moşteniţi binecuvântarea.
Din întâia carte sobornicească a sfântului apostol Petru, citire:
(IV, 1-11)
Iubiţilor, Hristos pătimind pentru voi cu trupul şi voi după acelaşi gând vă înarmaţi. Pentru că cel ce a pătimit cu trupul, a încetat despre păcat. Ca să nu mai vieţuiască cealaltă vreme în trup poftelor omeneşti, ci voii lui Dumnezeu. Că destul ne este nouă vremea cea trecută a vieţii, voia păgânească a o săvârşi, umblând întru necurăţii, întru pofte, întru beţii, întru ospeţe, întru băuturi, şi întru cele de Dumnezeu urâte slujiri idoleşti. Întru care se minunează, căci nu vă adunaţi voi la aceeaşi tulburare a curviei hulind. Care vor da seamă la cel ce este gata să judece pe cei vii şi pe cei morţi. Că spre aceasta şi morţilor s-au binevestit, ca să se judece cu trupul despre om, şi să vieze după Dumnezeu cu duhul. Şi sfârşitul tuturor s-a apropiat. Deci fiţi cu întreaga înţelepciune, şi privegheaţi întru rugăciuni. Iar mai-nainte de toate unul spre altul dragoste cu osârdie având, căci dragostea acoperă mulţime de păcate. Iubitori de străini fiţi între voi fără de cârtire. Fiecare precum a luat Darul, întru voi cu acela slujind, ca nişte buni iconomi ai Darului lui Dumnezeu celui de multe feluri. De grăieşte cineva, cuvintele lui să fie ca ale lui Dumnezeu. De slujeşte cineva, că din puterea care o dă Dumnezeu, ca întru toate să se mărească Dumnezeu prin Iisus Hristos, Căruia este slava şi stăpânirea în vecii vecilor. Amin.
LA LITIE
Stihira hramului şi ale apostolului, glas 1:
Alcătuire a lui Andrei Ierusalimiteanul
Ucenicul cel întâi chemat, şi următorul pătimirii Tale închipuindu-se Ţie Doamne, Andrei apostolul, pe cei rătăciţi oarecând întru adâncul necunoştinţei cu undiţa Crucii scoţându-i, i-a adus la Tine. Pentru aceasta şi mântuindu-ne noi credincioşii, strigăm către Tine: Pentru rugăciunile lui, Preabunule, împacă viaţa noastră, şi mântuieşte sufletele noastre.
Să lăudăm credincioşii, pe fratele lui Petru, pe Andrei ucenicul lui Hristos. Că acesta marea cu mrejele încercând oarecând, peşti a vânat. Iar acum lumea a vânat cu trestia Crucii, şi pe păgâni din înşelăciune i-a întors la botez. Şi înaintea lui Hristos stând, cere lumii pace şi sufletelor noastre mare milă.
Focul cel înţelegător care luminează gândurile şi arde păcatele, înlăuntru în inima luându-l, apostolul lui Hristos şi ucenicul, străluceşte cu razele cele de taină ale învăţăturilor, în inimile păgânilor cele neluminate, şi iarăşi arde basmele cele pline de vreascuri ale păgânilor. Că focul Duhului o lucrare ca aceasta are. O, minune străină şi înfricoşată! Limbă de lut şi fire de ţărână, trup de pământ, au luat cunoştinţă înţelegătoare şi fără materie. Ci, o, Tăinuitorule al celor negrăite şi Văzătorule al celor cereşti, roagă-te să se lumineze sufletele noastre.
Glasul al 8-lea:
A lui Malax
Pe Dumnezeu cel dorit, văzându-L în trup pe pământ umblând, de Dumnezeu văzătorule întâiule chemat, către cel de un sânge ai strigat bucurându-te: Aflat-am, o, Simone, pe cel dorit. Iar către Mântuitorul ca David ai strigat: În ce chip doreşte cerbul izvoarele apelor, aşa doreşte sufletul meu către Tine, Hristoase Dumnezeule. De unde şi spre dorire dor adăugând, prin Cruce ai trecut la Acela de Care al dorit, ca un adevărat ucenic, şi ca cel ce ai fost înţelept următor patimii Lui prin Cruce. Pentru aceasta şi părtaş slavei Lui făcându-te, cu de-adinsul roagă-te pentru sufletele noastre.
Slavă..., glasul al 8-lea:
A lui Andrei Ierusalimiteanul, sau a lui Anatolie
Pe propovăduitorul credinţei şi slujitorul Cuvântului, pe Andrei să-l lăudăm, că acesta din adânc pe oameni a vânat, în loc de trestie Crucea în mâini ţinând, şi ca o strună aruncând puterea, a scos suflete din înşelăciunea vrăjmaşului, şi le-a adus lui Dumnezeu dar bine primit pururea. Pe acesta credincioşii împreună cu ceata ucenicilor lui Hristos să-l lăudăm, ca să se roage Lui, să ne fie nouă milostiv în ziua judecăţii.
Şi acum..., a Născătoarei:
Stăpână, primeşte rugăciunile robilor tăi, şi ne izbăveşte pe noi de toată nevoia şi necazul.
La stihoavnă
Stihirile, glasul al 5-lea:
Podobie: Bucură-te cămară...
Bucură-te cer cuvântător, care vesteşti totdeauna slava lui Dumnezeu. Cel ce întâi pe Hristos Cel ce te-a chemat L-ai ascultat cu căldură, şi nedespărţit cu Dânsul ai petrecut. De la Care fiind luminat, te-ai văzut a doua lumină; şi pe cei din întuneric cu fulgerele tale i-ai luminat, bunătăţii Lui urmând. Pentru aceasta preasfântă prăznuirea ta săvârşim, şi sicriul moaştelor tale cu bucurie îl sărutăm, din care izvorăşti mântuire şi mare milă celor ce cer.
Stih: În tot pământul a ieşit vestirea lui şi la marginile lumii cuvintele lui.
Pe întâiul celor dorite aflându-l, care pentru milostivire, s-a îmbrăcat cu firea noastră, Andree de Dumnezeu înţelepţite, te-ai alipit de Dânsul cu fierbinte dragoste, către cel de un sânge strigând: Pe Cel ce L-au propovăduit proorocii cu duhul, L-am aflat. Vino la frumuseţile Lui, să ne mângâiem, şi cu sufletul şi cu gândul, ca fiind luminaţi cu strălucirile Lui, noaptea înşelăciunii şi întunericul necunoştinţei să-l gonim, binecuvântând pe Hristos, Cel ce dă lumii mare milă.
Stih: Cerurile spun slavă lui Dumnezeu şi facerea mâinilor Lui o vesteşte tăria.
Pe păgânii care nu ştiau pe Dumnezeu, ca dintr-un adânc din necunoştinţă i-ai vânat cu mreaja cuvintelor tale, şi ai tulburat vădit mările cele sărate. Cal prea ales arătându-te al Celui ce stăpâneşte marea pururea slăvite, şi putrejunea necredinţei ai uscat. Sare preţioasă punând înţelepciunea ta, de care s-au şi mirat apostole slăvite, cei ce se lipeau fără de ruşine de înţelepciunea sa cea nebună, pe Hristos neştiind, Cel ce dă lumii mare milă.
Slavă..., glasul al 3-lea:
A lui Ghermanos
Pe cel de un sânge cu Petru, şi ucenicul lui Hristos, vânătorul de peşti şi pescuitorul de oameni, cu cântări să-l cinstim, pe Andrei apostolul. Că învăţăturile lui Iisus pe toţi i-a învăţat cu dogme; şi ca o mâncare peştilor, trupul şi-a dat celor fără de lege, şi pe aceia i-a vânat. Cu rugăciunile lui, Hristoase, dă poporului Tău pace şi mare milă.
Şi acum..., glasul acelaşi:
Iosife spune nouă, cum pe Fecioară pe care o ai luat din cele Sfinte, având în pântece o aduci în Betleem? Eu, zice, proorocii cercând, şi răspuns luând de la înger, m-am încredinţat că pe Dumnezeu va naşte Maria în chip neînţeles. La a cărui închinare magii de la răsărituri vor veni, cu daruri scumpe slujind Lui. Cel ce Te-ai întrupat pentru noi, Doamne, slavă Ţie.
Troparul, glasul al 4-lea:
Ca cel decât apostolii mai întâi chemat, şi verhovnicului frate adevărat, Stăpânului tuturor Andree roagă-te, pace lumii să dăruiască şi sufletelor noastre mare milă.
Slavă... Şi acum..., al Născătoarei:
Taina cea din veac ascunsă...
LA UTRENIE
La Dumnezeu este Domnul..., Troparul apostolului de două ori.
Slavă... Şi acum..., al Născătoarei, Învierii.
După întâi Stihologie
Sedealnă, glasul 1:
Podobie: Mormântul Tău, Mântuitorule...
Ca pe un dumnezeiesc ucenic şi întâi chemat decât toţi ucenicii lui Hristos, cu dragoste te lăudăm pe tine Andree apostole, şi în credinţă strigăm către tine: Izbăveşte turma ta care de la Dumnezeu ţi s-a încredinţat, de tot necazul şi de nevoi, şi de sminteli, şi de toată răutatea (de două ori).
Slavă... Şi acum..., a Născătoarei:
Mâinile tale, Cinstită, acum tinzându-le cu milă, dăruieşte-ne nouă ajutor din cel sfânt, şi ne dă să săvârşim viaţa fără primejdii, cei ce mărim preasfântă naşterea ta, şi pe tine Stăpână Fecioară te mărturisim nădejde şi laudă.
După a doua Stihologie
Sedealna, glasul al 3-lea:
Podobie: Pentru mărturisirea...
Pe tine cel întâi chemat, Hristos te-a aflat tăinuitor prea ales, Andree fericite, care şi poruncile Lui cu osârdie vestindu-le lumii, ca şi cum ai fi fost cu aripi, ai luminat adunările păgânilor. Pe Acela, Preafericite, ca pe un Dumnezeu roagă-L să ne dăruiască nouă mare milă (de două ori).
Slavă... Şi acum..., a Născătoarei:
Dumnezeiesc cort ai fost Cuvântului, una Preacurată Născătoare de Dumnezeu, care cu curăţia pe îngeri i-ai covârşit. Pe mine cel ce sunt spurcat mai mult decât toţi cu greşeli trupeşti, curăţeşte-mă, Preasfântă cinstită, cu apele rugăciunilor tale dăruindu-ne mare milă.
După Polieleu, Sedealnă, glasul al 5-lea:
Podobie: Cuvântul cel împreună...
Pe Apostolul toţi să-l lăudăm, ca pe un însuşi văzător al Cuvântului, şi dumnezeiesc propovăduitor şi al păgânilor duhovnicesc vânător cu adevărat. Că ne-a adus pe noi la cunoştinţa lui Hristos, Andrei de Dumnezeu grăitorul, marele nostru folositor cu adevărat. Şi acum se roagă neîncetat, ca să se mântuiască sufletele noastre (de două ori).
Slavă... Şi acum..., a Născătoarei:
Ceea ce eşti acoperământ, celor ce şi-au pus nădejdile spre tine fără îndoială, Fecioară Preacurată, din feluri de ispite şi din înconjurăari, şi din primejdii cumplite scapă-ne pe noi, rugându-te Fiului tău, împreună cu apostolii Lui, şi mântuieşte pe toţi cei ce te laudă pe tine.
Apoi, Antifonul cel dintâi al glasului al 4-lea:
Prochimen glasul al 4-lea:
În tot pământul a ieşit vestirea lui şi la marginile lumii cuvintele lui.
Stih: Cerurile spun slavă lui Dumnezeu, şi facerea mâinilor Lui o vesteşte tăria.
Toată suflarea...
Evanghelia de la Matei:
În vremea aceea, pe când umbla Iisus pe lângă Marea Galileii...
După Psalm 50
Slavă..., glasul al 2-lea:
Pentru rugăciunile Apostolului Tău Andrei, Milostive, curăţeşte mulţimea greşelilor noastre.
Şi acum...
Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive, curăţeşte mulţimea greşelilor noastre.
Stih: Miluieşte-mă Dumnezeule...
Şi Stihiră, glasul al 8-lea:
Pe propovăduitorul credinţei şi slujitorul Cuvântului, pe Andrei să-l lăudăm, ca acesta din adânc pe oameni a vânat, în loc de trestie Crucea în mâini ţinând, şi ca o strună aruncând puterea, a scos suflete din înşelăciunea vrăjmaşului, şi le-a adus lui Dumnezeu dar bine primit pururea. Pe acesta credincioşii împreună cu ceata ucenicilor lui Hristos să-l lăudăm, ca să se roage Lui, să ne fie nouă milostiv în ziua judecăţii.
CANOANELE
Al Născătoarei de Dumnezeu cu Irmosul pe 6, şi ale Apostolului două pe 8.
CANONUL Născătoarei de Dumnezeu.
Cântarea 1, glasul 1:
Irmosul:
Cântare de biruinţă să cântăm toţi lui Dumnezeu, Celui ce a făcut semne minunate cu braţ înalt, şi a mântuit pe Israil, că s-a preamărit.
Ceea ce singură ai născut întrupat sub ani pe Dumnezeu cel fără de ani, Preasfântă Curată, vindecă toate patimile prea ticălosului meu suflet, cele de mulţi ani.
Rănile sufletului meu Preacurată, înfocarea inimii, şi schimbările minţii, pierde-le ca o bună cu rugăciunile tale.
Ceea ce ai născut lumina pe Mântuitorul meu, izbăveşte-mă de întuneric şi de chinurile veşnice de acolo, Preacurată, ca mântuindu-mă să laud milostivirea ta.
Cântare de umilinţă Născătoarei de Dumnezeu, cu ardoare să-i aducem, o suflete al meu ticălos, care te-ai întinat rău, ca să ne izbăvim din focul cel veşnic.
CANONUL Apostolului
Alcătuire a lui Ioan Monahul
Cântarea 1, glasul 1:
Irmos: Dreapta Ta cea purtătoare...
Sufletul meu cel tulburat de gânduri şi de cuvinte, curăţeşte-l cu dumnezeiescul har, care s-a sălăşluit întru tine propovăduitorul lui Hristos, Andree ca ţie curat să izvorăsc cântare vrednică.
Prea cinstită căpetenia ucenicilor săi Mergătorul-înainte al lui Hristos, cel ce a odrăslit din cea stearpă, lui Hristos celui preaslăvit care s-a născut din Fecioară, pe Andrei bucurându-se l-a adus.
Cu dragoste, cu dorinţă neschimbată, treptele virtuţii începând, şi la suişuri pururea gândind, din putere slabă, la prea înalta putere Andree ai ajuns.
A Născătoarei:
Bucură-te izvorul harului, bucură-te scara şi uşa cerească, bucură-te sfeşnic şi năstrapa de aur şi munte netăiat, ceea ce pe dătătorul de viaţă Hristos lumii L-ai născut.
Alt Canon al Apostolului
Cântarea 1, glasul acelaşi:
Irmos: Lui Dumnezeu Celui ce...
Cu trestia Evangheliei din adâncul rătăcirii scoţând, Andree prealăudate, tu ai prins popoare precum ţi-a făgăduit Hristos, Cel ce te-a învăţat a prinde pe oameni ca pe niste peşti.
Cel ce este stâlp al credinţei, scaunul învăţăturilor celor adevărate ale lui Hristos, Andrei cel de Dumnezeu insuflat, toate marginile pământului astăzi le cheamă, să facă prăznuirea de fiecare an.
Deci să ne adunăm toţi credincioşii. Pe chitul mării cu mrejele cercându-l, cel ce ai fost cu meşteşugul pescar, în năvodul Duhului, neamurile şi popoarele le-ai pescuit cu Duhul, şi adâncul cel de sus, mult minunate, lămurit l-ai descoperit nouă.
Cel ce eşti cetăţean de taină, însuşi văzătorule şi ritore al cunoştintei lui Hristos celei negrăite, care ai luat de sus Duhul Sfânt Cel ce grăieşte în limbi şi şade prin foc împărţind darurile, roagă-L să ne mântuiască pe noi.
Slavă..., a Treimii:
Unimii celei mai presus de fire, Treimei Celei fără de început, cu credinţă mă închin neîmpărţind Dumnezeirea. Că este un chip singură prin sine, nedespărţită; şi o împreunez în fiinţa persoanelor, şi în feţe cu credinţă o despart.
Şi acum..., a Născătoarei:
Prunc s-a făcut din Fecioară Dumnezeu, şi a înnoit pe cei stricaţi din Adam, şi a stricat zidul cel din mijloc şi peretele vrăjmăşiei cu trupul său, blestemul strămoaşei l-a binecuvântat, din Preacurată Maică ieşind.
Catavasie:
Hristos se naşte măriţi-L...
Cântarea a 3-a:
Irmosul:
Să se întărească inima mea întru voia Ta, Hristoase Dumnezeule, Care peste ape ai întărit cerul al doilea, şi ai întemeiat pământul peste ape Atotputernice.
Toată nerodirea minţii mele celei sterpe o pierde, şi roditor de virtuţi sufletul meu arată-l, întru tot sfântă Născătoare de Dumnezeu, ceea ce eşti ajutătoarea credincioşilor.
Izbăveşte-mă de toată primejdia şi de multe sminteli ale şarpelui, de flacăra cea veşnică şi de întuneric, ceea ce eşti cu totul fără prihană, care ne-ai născut nouă lumina cea neînserată.
De judecata cea de neocolit, Fecioară, şi de focul cel nestins, şi de hotărârea cea cumplită cu totul mă tem, Curată. Sârguieşte-te şi mântuieşte mai înainte de sfârşit pe robul tău, Ceea ce eşti bună.
Născătoare de Dumnezeu neispitită de nuntă, rugăciunile noastre du-le Făcătorului tău şi Dumnezeu, Celui ce s-a născut din pântecele tău, ca să aflăm desăvârşit mântuire de cele cumplite.
Alt Canon
Irmos: Unule Cel ce ştii...
Alergat-ai cu sete nu chemat fiind Andree, ci de bunăvoie la izvorul vieţii ca un cerb, şi pe Acesta aflându-L tuturor L-ai propovăduit. Şi bând ai adăpat cu apele nestricăciunii, marginile cele topite de sete.
Cunoscut-ai aşezămintele firii, Andree, vrednicule de minuni, şi părtaş pe fratele tău l-ai primit strigând: Aflat-am pe Cel dorit; şi celui ce a făcut calea naşterii celei trupeşti, i-ai arătat cunoştinţa Duhului.
Cu mreaja cuvântului, din adâncul înşelăciunii, ai prins peşti cuvântători Apostole şi la masa lui Hristos mâncare curată i-ai adus luminaţi, cu harul Celui ce s-a arătat întru asemănarea trupului.
A Născătoarei:
Pe Dumnezeu zămislindu-L în pântece, Fecioară, prin Duhul cel preasfânt, ai rămas nearsă, pentru că rugul cel aprins care n-a ars, mai înainte lămurit te-a însemnat lui Moise dătătorului de lege, pe tine ceea ce ai primit focul cel nesuferit.
Alt Canon
Irmos: Să întărească inima mea...
Celui ce a chemat cu cuvântul vino după mine, lui Hristos îndată a urmat cu Andrei şi Chifa, pe tată-său lăsând şi luntrea şi mrejele, ca nişte apărători ai credinţei.
Capiştile prefăcându-le în biserici lui Dumnezeu, Preacinstite, ai sfinţit într-însele pe fiii botezului, pe care harul i-a înnoit prin apă cu Duhul.
Mărgăritarul cel de mult preţ, cel ascuns în ţarina inimii tale, în taina lumii l-ai pus înainte Apostole, pe care cu credinţă păgânii aflându-l, comoară l-au făcut. Ca o vistierie Evanghelia în mâini luând, mult lăudate, tot pământul ai îmbogăţit de dumnezeiască învăţătură. Pentru aceasta şi pomenirea ta cinsteşte, împreună cu luptele tale.
Slavă..., a Treimii:
O Treime, o putere cu dreaptă credinţă toţi să lăudăm; pe Dumnezeu cel fără de început, cel nezidit, cel de o fiinţă, cel de un scaun, cel în trei ipostasuri, întreit luminător, pe Acesta să-L preamărim.
Şi acum..., a Născătoarei:
Fiecare maică după ce naşte prunc, nu poate să mai fie fecioară. Iar tu după ce ai născut pe Hristos, Maică Fecioară ai rămas, cu lapte hrănind pe viaţa noastră şi curată rămânând.
SEDEALNĂ, glasul al 8-lea:
Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...
Ca pe cel chemat mai întâi decât toţi ucenicii şi însuţi văzătorul Cuvântului şi slujitorul, Andree apostole, după datorie te cinstim pe tine. Că Mielului Celui ce a ridicat păcatele lumii, cu neîndoielnică credinţă, fierbinte ai urmat. Încă şi patimilor părtaşi te-ai arătat, ale Celui ce a răbdat moarte cu trupul de bunăvoie. Pentru aceasta strigăm către tine: Roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască, celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta.
Slavă..., altă Sedealnă, asemenea:
Semeţiile idolilor surpându-le şi de patimile Mântuitorului dorind, Andree fericite, te-ai arătat Apostol, din cer tuturor izvorând minuni, şi păgânilor te-ai făcut învăţător, Preafericite. Pentru aceasta, a ta pomenire după vrednicie cinstind, întru cântări o mărim şi cu credinţă o lăudăm, Apostole al Domnului: Roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta.
Şi acum..., a Născătoarei:
Bucură-te scaunul lui Dumnezeu cel în chipul focului. Bucură-te Fecioară, jilţul împăratului, patul cel cu porfira aşternut, cămara cea cu aur împestrită, hlamida cea cu roşu vopsită, altar prea cinstit, căruţă purtătoare de fulger, sfeşnic mult-luminat. Bucură-te de Dumnezeu Născătoare, cetatea cea cu douăsprezece ziduri, şi uşa cea cu aur ferecată, şi camera de sărbătoare, cea cu chip frumos, masa cea strălucită cu aurul, cortul cel împodobit lui Dumnezeu. Bucură-te, mărită Mireasă, din care Soarele a izvorât. Bucură-te, ceea ce una eşti cuviinţa sufletului meu.
Cântarea a 4-a:
Irmosul:
În Duh văzând mai înainte proorocule Avacum, întruparea Cuvântului, ai propovăduit strigând: Când se vor apropia anii Te vei cunoaşte, când va veni vremea Te vei arăta; slavă puterii Tale Doamne.
Fecioară Născătoare de Dumnezeu, ceea ce eşti cort neîntinat, pe mine cel întinat cu greşeli curăţeşte-mă acum cu prea curatele picături ale îndurărilor tale. Şi-mi dă mână de ajutor ca să strig: Slavă ţie, Curată de Dumnezeu slăvită.
Biserica sfinţită a lui Dumnezeu, Celui ce s-a sălăşluit întru tine mai presus de minte, te-ai arătat, Fecioară. Pe Dânsul roagă-L să ne curăţească pe noi de întinăciunea păcatelor, ca să ne cunoaştem case şi locaşuri ale Duhului.
Miluieşte-mă ceea ce una ai născut, Născătoare de Dumnezeu, pe izvorul milei. Şi-mi dezleagă cumplita boala a sufletului meu şi împietrirea inimii, curgeri de lacrimi şi umilinţă mai înainte de sfârşit dându-mi, şi scăpare de cele cumplite.
Spăimântatu-s-au oştile îngerilor văzând, cum cel nevăzut, în chipul nostru din tine s-a văzut, Fecioară de Dumnezeu Născătoare. Pe Care roagă-L să învrednicească de mântuire, pe toţi cei ce cu credinţă te măresc pe tine.
Alt Canon
Irmos: Munte umbrit de harul...
Dumnezeiasca putere a Atotfăcătorului şi de lumină strălucitorului Duh, pierzătoarea celui rău, întru tine Andree sălăşluindu-se cu dumnezeiască cuviinţă, în chipul limbii de foc, te-a arătat propovăduitor celor negrăite.
Nu arme trupeşti spre mântuire a luat, spre surparea celor tari ale vrăjmaşului, Andrei prea cinstitul, ci cu Hristos întărindu-se, robind pe păgâni, i-a adus spre ascultare.
Pe cei ce săvârşesc cu dragoste pomenirea ta întru cântări, din harul cel de prisosit al învăţătorului tău Hristos, Andree preafericite, cu apele duhovniceştii veselii umple-i neîncetat, cu rugăciunile tale.
A Născătoarei:
Lăudăm marea şi înfricoşata taină a ta. Că de căpeteniile cetelor celor mai presus de lume tăinuindu-se, Acela ce este de-a pururea, la tine s-a pogorât ca ploaia pe lână, Prea lăudată, spre mântuirea şi înnoirea noastră.
Alt Canon
Irmos: Cu Duhul văzând mai înainte...
Mrejele tale lepădând şi luând Crucea, pe cale ai urmat lui Hristos, Celui ce te-a chemat şi mreaja Duhului întinzând, în loc de peşti pe oameni ai vânat. Slavă Duhului Celui ce ţi s-a dat ţie.
Văpaia Duhului pe limbă luând, te-ai făcut, Apostole, bărbat de Dumnezeu primitor, frumuseţile celor cereşti înconjurând, şi podoabele cele înţelegătoare dintr-însele cunoscând şi nouă descoperindu-le acelea.
Pustia cea însetată o ai adăpat înţelepte cu dumnezeieştile tale cuvinte şi o ai arătat prea mult roditoare, fiii Bisericii rodind sămânţa propovăduirii. Slavă Duhului Celui ce ţi s-a dat ţie.
Frumuseţea ta cea negrăită, Andrei, mai înainte văzând-o Iisuse, pe fratele său luminat l-a chemat: Petru, cela ce eşti de un sânge cu mine, aflat-am pe Mesia cel propovăduit în Lege şi în prooroci. Vino să ne alipim cu adevărat de viaţă.
Slavă..., a Treimii:
Treimea întru Unime să o lăudăm credincioşii, întru o Dumnezeire, pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Duhul cel dumnezeiesc, o fiinţă şi o fire, în chip nedespărţit, neosebit, neîmpărţit. Că unul este Dumnezeu în Treimea feţelor.
Şi acum..., a Născătoarei:
Pe unul din Treime negrăit în pântece zămislindu-L, L-ai născut fără stricăciune ca pe un Fiu. Şi Treimea adăugire nicicum n-a avut, şi curăţia precum a fost şi mai înainte de naştere, întreagă a rămas, Maica lui Dumnezeu.
Cântarea a 5-a:
Irmosul:
Pacea Ta o dă nouă Fiule al lui Dumnezeu. Că fără de Tine alt Dumnezeu nu cunoaştem, numele Tău numim. Că Dumnezeu al viilor şi al morţilor Tu eşti. Mort m-a făcut pe mine gustarea cea rea oarecând în Eden. Iar tu, Curată, cea care ai născut viaţă, pe Cel ce a murit pe lemn de demult, înviază-mă şi pace dăruieşte-mi.
Mântuieşte-mă, Preacurată, de primejdii cumplite. Ridică din gunoiul patimilor şi scapă de robire şi de răutatea răilor demoni pe netrebnicul robul tău.
Pe ochii sufletului meu deschide-i Curată, ca să văd eu luminat dumnezeiasca strălucire şi slava ta, Ceea ce eşti cu totul fără prihană, ca să dobândesc mila şi mărirea cea veşnică.
Împărăteasă şi Fecioară te vesteşte David pe tine cea Curată, ceea ce eşti neîntinată, pentru aceea te rog: Fă-mă pe mine moştenitor al împărăţiei celei cereşti, ca să te fericesc pe tine.
Alt Canon
Irmos: Străluceşte nouă luminat...
Luat-ai pe Acela de care ai dorit Andree apostole, întru locaşurile cele nestricăcioase cu dânsul locuind, şi snopii ostenelilor tale secerând după vrednicie. Pentru aceasta cu cântări te mărim.
Iubit-ai pe Stăpânul şi după Dânsul ai mers, pe urmele Lui la viaţă fiind povăţuit, şi patimilor Lui fără minciună prea cinstite Andree, până la moarte urmând.
Încordându-te pe tine ca pe o săgeată puternică, Fericite, te-a trimis în toată lumea Domnul, rănind pe demoni şi pe oamenii cei răniţi de păgânătate vindecând.
A Născătoarei:
Se veselesc puterile cereşti azându-te. Se bucură împreună cu dânsele şi adunările oamenilor. Ca prin cel născut al tău s-au împreunat, Fecioară de Dumnezeu Născătoare, pe tine după vrednicie slăvindu-te.
Alt Canon
Irmos: Lumina Ta cea neapusă Hristoase...
Dorind de Cruce ucenice al lui Hristos, ai dobândit cu Crucea ta nestricată împărăţie. La care pe toţi tăinuitorii lui Dumnezeu trăgându-i cu Crucea, moştenire ne-ai dat nouă celor cuvântători de Dumnezeirea Lui.
Cautat-ai pe Hristos, viaţa cea adevărată, şi căutându-L, tu întâi L-ai aflat. Şi aflându-L, cu taină L-ai primit, şi ai luat pe aceea, în Cel ce ţi-a dat-o, şi te-ai făcut vistierie de viaţă nestricată. Cuvintele dumnezeieştilor tale tunete s-au vărsat în lume, şi de la margini până la marginile pământului au trecut. Că au înconjurat ca o roată, şi au luminat fulgerele tale lumii, precum zice David.
Pomeneşte-ne, ucenice al lui Hristos, pe noi cei ce săvârşim pomenirea ta şi cinstim moaştele tale. Roagă-te pururea stăruitor pentru turma, căreia ai fost din început şi păzitor şi mântuire.
Slavă..., a Treimii:
Pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Duhul Dumnezeu, pe Treimea cea nedespărţită, Împărăţie în trei Feţe, să slăvim cu un glas credincioşii, cu neîncetate teologhisiri, pe Dânsa întru credinţă cu cântări lăudând-o.
Şi acum..., a Născătoarei:
Născut-ai lumina neştiind în ce chip, prea luminate sfeşnice, care ai purtat Soarele şi te-ai făcut locaş nou luminii celei fără de materie, care izvorăşte în tot pământul razele cunoştinţei de Dumnezeu.
Cântarea a 6-a:
Irmosul:
Proorocului Iona urmând, strig: Scapă din stricăciune viaţa mea, Bunule, şi mă mântuieşte, Mântuitorul lumii, pe mine cei ce strig: Slavă Ţie.
Pe mine cel întinat la suflet cu multe păcate, te rog spre înduplecare, pe ţine cortul cel neîntinat. Spală-mă de tot felul de întinăciune cu mijlocirea ta.
Cârmuitoare te fă mie, Curată, celui ce înot în noianul cel cumplit al ispitelor vieţii. Şi îndreptează-mă către calea mântuirii şi mă mântuieşte.
Marie, ceea ce te-ai arătat cort al sfinţeniei, pe ticălosul meu suflet cel întinat cu desfătările sfinteşte-l şi fă-l părtaş al dumnezeieştii măriri.
Pe tine, Maica lui Dumnezeu, şi cea bună între femei, stăruitor te rog, să nu mă treci cu vederea, Curată, ci milostiveşte-te şi întreg păzeşte-mă de toată vătămarea.
Alt Canon
Irmos: Înconjuratu-ne-au pe noi...
Marea vieţii trecând în luntrea trupului, pe Hristos Cel ce toate le îndreptează, ai aflat cârmaci, Preafericite, şi de Dânsul, fericite Andree, bucurându-te, te-ai alipit.
Duhurile se alungă cu cuvântul, bolile fug, mulţimea patimilor sufleteşti departe de la cei bolnavi se duce, cu harul cel dat ţie de la Dumnezeu Andree.
Ca un val plin de Duh blând fiind mişcat, Fericite, ai uscat mările cele viclene ale mulţimii zeilor cu dumnezeieştile curgeri; şi râurile cunoştinţei de Dumnezeu tuturor le-ai izvorât.
A Născătoarei:
Se veselesc de tine, Fecioară Curată, strămoşii neamului nostru, Edenul luându-l prin tine, pe care pentru neascultare l-au pierdut. Că tu curată şi mai înainte de naştere ai fost, şi după naştere.
Alt Canon
Irmos: Proorocului Iona urmând...
Cel ce din Betsaida a ieşit, ne cheamă pe noi să săvârşim prăznuirea sa, punându-ne nouă înainte şi vitejiile luptelor sale. Cel cu meşteşugul pescar şi cu credinţa ucenic, ca un adânc cercetând inimile credincioşilor, aruncă undiţa Cuvântului şi ne pescuieşte pe noi.
Focul dragostei lui Hristos în inima ta purtând ucenice, ai strigat împotriva păgânilor: văpaia voastră s-a stins cu adevărat, arătându-se Hristos.
Cu sarea lui Hristos mintea sărându-vă, mâncărurile voastre dulci s-au făcut nouă, adică învăţăturile cereştii şi nestricatei desfătări.
Slavă..., a Treimii:
Tatălui şi Fiului şi Duhului celui drept să ne închinăm credincioşii, firii celei în trei Ipostasuri, celei nedespărţite strigând: Slavă lui Dumnezeu în Treime.
Şi acum.... a Născătoarei:
Cu bună voirea Tatălui s-a întrupat Fiul în pântecele tău, Curată, prin Duhul lui Dumnezeu, şi a mântuit chipul cel dintâi, cu adevărat Născătoare de Dumnezeu.
CONDAC, glasul al 2-lea:
Podobie: Pe cea întru rugăciuni...
Pe grăitorul de Dumnezeu cel cu numele de bărbăţie numit, şi cel mai întâi chemat dintre ucenicii Mântuitorului, pe fratele lui Petru să-l lăudăm. Că precum de demult acestuia şi nouă acum a strigat: Veniţi, aflat-am pe cel dorit.
ICOS
De demult David a oprit pe un păcătos ca mine, ca să spună dreptăţile lui Dumnezeu cu cuviinţă. Însă spre credinţă învaţă iarăşi şi cu lacrimi mai multe grăieşte. Că astăzi de aţi asculta glasul lui, să nu vă învârtoşaţi inimile voastre, precum oarecând Israel la amărât. Şi aduce încă în psalmi: Cântaţi Domnului tot pământul, veniţi, aflat-am pe cel dorit.
SINAXAR
În această lună, în ziua treizecea, pomenirea Sfântului, slăvitului şi întru tot lăudatului Apostol Andrei, cel întâi chemat.
Acesta era din oraşul Betsaida, fecior al unui oarecare Iona evreul, fratele lui Petru, cel dintâi dintre ucenicii lui Hristos. Acesta a fost mai întâi ucenic al lui Ioan Înaintemergătorul şi Botezătorul. Apoi dacă a auzit pe dascălul său arătând cu degetul şi zicând: Iată Mielul lui Dumnezeu cel ce ridică păcatul lumii, lăsându-l pe el a urmat după Hristos. Şi zicând lui, Petru: Aflat-am pe Iisus cel din Nazaret, l-a atras spre dragostea lui Hristos. Se află şi altele multe în Sfânta Scriptura despre dânsul. Acesta după ce a urmat lui Hristos, când a fost după înălţarea Lui de au luat sorţi Apostolii, şi au mers care într-o ţară care într-alta, atunci acestui întâi-chemat i-a căzut soarta şi a luat Bitinia şi Marea Neagră şi părţile Propontidei şi Calcedonul, Bizanţul, Tracia, Macedonia şi părţile cele ce ajung până la fluviul Dunărea, Tesalia, Grecia şi părţile Ahaiei, asemenea şi Aminsos, Trapezunta, Iraclia şi Amastris. Însă acestea le-a umblat nu aşa degrab, cum le trecem cu cuvântul, ci în fiecare ţară răbdând multe împotriva şi multe lucruri cu nevoi, le-a biruit pe toate cu îndemnul şi cu ajutorul lui Hristos. Dintre care cetăţi aducând una la mijloc, voi lăsa pe celelalte celor ce le ştiu. Căci mergând acesta la Sinope şi propovăduind cuvântul lui Dumnezeu, a suferit multe necazuri şi torturi de la cei ce locuiau acolo, pentru ca acei sălbatici oameni l-au trântit jos, şi apucându-l de mâini şi de picioare, l-au tras grăpiş, şi cu dinţii l-au scuturat, şi l-au bătut cu lemne şi cu pietre, şi l-au lepădat departe de cetate, dar el iarăşi s-a arătat cu totul întreg şi sănătos de răni, cu harul Învăţătorului şi Mântuitorului său.
Deci sculându-se de acolo, a trecut multe cetăţi şi oraşe, precum: Neocezareea, Samosata, la alani, la abasgi, zichii, bosforiţi şi hersoniţi, apoi s-a întors la Bizanţ şi acolo hirotonind episcop pe Stahie, şi colindând celelalte ţări a venit la luminatul Ostrov al Peloponesului şi în Paleapatra primit fiind în gazdă de un om anume Sosie, care bolea greu, l-a tămăduit şi îndată toată cetatea Patrelor, a venit la Hristos. Şi Maximila femeia proconsulului fiind vindecată de cumplită boală şi dobândind grabnică tămăduire, a crezut în Hristos, împreună şi cu preaînţeleptul Stratoclis, fratele proconsulului Egheat, şi alţii mulţi ce aveau multe feluri de boli, s-au tămăduit prin punerea mâinilor Apostolului. Pentru aceasta mâniindu-se Egheat, şi prinzând pe Apostolul Domnului şi răstignindu-l cu capul în jos pe o cruce, l-a scos din viaţa aceasta. Pentru aceasta şi el nedreptul, dreapta răsplătire a luat de la Dumnezeu, căci căzând într-o râpă înaltă, s-a risipit. Iar moaştele Apostolului după aceea peste multă vreme au fost mutate la Constantinopol, în zilele împăratului Constantiu, fiul mai-marelui Constantin, prin porunca lui, de Mucenicul Artemie. Şi au fost aşezate cu ale lui Luca Evanghelistul şi cu ale lui Timotei, în luminata biserică a Sfinţilor Apostoli.
Tot în această zi, pomenirea celui dintre sfinţi Părintelui nostru Frumenţiu, episcopul Indiei.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluieşte-ne, şi ne mântuieşte pe noi. Amin.
Cântarea a 7-a:
Irmosul:
De tinerii Tăi, cei din cuptor, Mântuitorule, nu s-a atins, nici i-a supărat pe dânşii focul. Atunci acei trei ca şi cu o gură cântau şi binecuvântau grăind: Binecuvântat este Dumnezeul părinţilor noştri.
Sufletul meu cel întinat cu patimile, sfinteşte-l, Curată Stăpână, ceea ce eşti cu totul neîntinată, şi cumplitele robiri ale minţii şi orbirea inimii, şi pornirile demonilor degrab pierde-le.
Mintea mea cea omorâtă de patimile trupului, Ceea ce eşti cu totul fără prihană, înviaz-o, şi cele plăcute lui Dumnezeu a le săvârşi întăreşte-mă, ca să te măresc pe tine, şi să laud de-a pururea milostivirea ta.
Izbăveşte de gheena, Stăpână Curată, pe robul tău; scapă-mă de osânda cea înfricoşată a Fiului tău, izbăveşte-mă de tot chinul pe mine cel osândit, rugând pe Dumnezeu cel prea bun.
Omoară-mi degrab, Stăpână Curată, patimile trupului şi ale smeritului meu suflet; spală-mi întinăciunea cea cumplită Fecioară, şi de pâra demonilor celor răi izbăveşte-mă şi mă mântuieşte.
Alt Canon
Irmos: Pe Tine cuptor înţelegător...
Făgăduinţa Ta cea nemincinoasă arătat s-a împlinit Hristoase. Că dumnezeiescul Tău ucenic, viforul cu cuvântul oprind, întru linişte cuvioasă l-a mutat cântând: Dumnezeule al părinţilor, Cel lăudat şi preaslăvit.
La muntele Sionului cel înţelegător, a te sui Apostole, poruncindu-ţi-se, şi paharul mântuirii luând, bucurându-te l-ai băut, trecând prin moarte la dumnezeiasca viaţă, unde este Hristos, Dumnezeul părinţilor Cel preaslăvit.
Tu pământean fiind Apostole, mai presus de fire faci minuni. Că prin dragoste unindu-te, ai urmat lui Hristos, Celui ce te-a iubit, cântând: Lăudat este Dumnezeu şi preaslăvit.
A Născătoarei:
Bucură-te, Curată, din care a ieşit Păstorul, cu adevărat Cel preaînalt, Cel ce S-a îmbrăcat în pielea lui Adam, şi pe mine tot omul în pântecele tău iarăşi m-a zidit. Dumnezeul părinţilor Cel lăudat şi preaslăvit.
Alt Canon
Irmos: Tinerii în cuptor...
Focul Preasfântului Duh, cel ce s-a pogorât de sus, Apostole al lui Hristos, cu limbi nouă, cu care niciodată n-ai grăit, ţi-a poruncit ţie să grăieşti marginilor lumii măririle Lui.
Prea spăimântează tot cugetul învăţătura, pe care au răspândit-o în tot pământul, tăinuitorii lui Hristos şi văzătorii celor de sus! Că singuri voi doisprezece fiind, mulţimile pământului aţi luminat.
Minunat s-a făcut harul Tău, Stăpâne Hristoase, întru ucenicii cei de Dumnezeu înţelepţiţi. Că mici şi simplii fiind, tot pământul au înconjurat, de la marginile lui până la toate marginile.
Cine te-a învăţat a grăi, Apostole? Cine ţi-a luminat mintea ta? Ca să vezi limpede raza slavei celei neapropiate, care a strălucit lumina adevărului în inimile noastre.
Slavă..., a Treimii:
În Treime să lăudăm credincioşii slăvind pe Tatăl cel fără de început şi pe Fiul şi pe Duhul cel drept, o Fiinţă singură, pe care întreit să o lăudăm: Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti în veci.
Şi acum..., a Născătoarei:
Ca pe Cel ce unul eşti din Treime, pe Tine Hristoase Te slăvim, că din Fecioară întrupându-Te fără schimbare, cele omeneşti toate le-ai purtat, nedespărţindu-Te de firea părintească Iisuse, măcar de Te-ai şi unit cu noi.
Cântarea a 8-a:
Irmosul:
De Care se înfricoşează îngerii şi toate oştile, că de Făcătorul şi Domnul, lăudaţi-L preoţi, preamăriţi-L tineri, bine-L cuvântaţi popoare şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Cel fără de trup se întrupează din tine cu dumnezeiască cuviinţă. Pe care roagă-L întru tot Curată, să omoare patimile trupului meu şi să învieze sufletul meu, cel omorât cu păcatele.
Vindecat-ai zdrobirea lui Adam celui de ţărână, născând pe Dumnezeu Mântuitorul nostru, Ceea ce eşti cu totul neîntinată. Pe Dânsul roagă-L să tămăduiască rănile sufletului meu, cel ce nevindecat boleşte.
Scoală-mă pe mine cel ce zac în adâncul relelor, fă război vrăjmaşilor celor ce se luptă cu mine; sufletul meu cel rănit cu plăceri necuvenite, Curată, să nu-l treci cu vederea, ci îndură-te şi-l mântuieşte.
Vindecă, Preacurată, patimile inimii mele, Ceea ce ai născut pe Doctorul tuturor, şi părţii celor drepţi părtaş arată-mă, Fecioară, pe Hristos rugându-L.
Alt Canon
Irmos: În cuptor tinerii...
Dumnezeiasca pomenire a ta, cea de lumină purtătoare şi de veselie făcătoare, Andree apostole al lui Hristos, raze de tămăduiri ne străluceşte nouă, celor ce strigăm: Toate lucrurile Domnului pe Domnul lăudaţi-L, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Fiind părtaş la firea omenească, ai depăşit legile ei, şi la locuinţa îngerilor ai trecut Andree apostole şi strigi: Toate lucrurile Domnului pe Domnul lăudaţi-L, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Suflarea cea de sus a Duhului lui Dumnezeu mai înainte aprinzându-te, ritor de Dumnezeu grăitor te-a arătat pe tine Apostole, cel ce strigi Hristosului tău: Toate lucrurile Domnului pe Domnul lăudaţi-L, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Strălucit ca un fulger spre lumina păgânilor ai ieşit, întunericul necunoştinţei alungând şi luminând pe credincioşii cei ce strigă: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
A Născătoarei:
Pe ceea ce fără sămânţă şi mai presus de fire, din dumnezeiescul fulger a născut pe Hristos, mărgăritarul cel de mult preţ, să o lăudăm toţi strigând: Toate lucrurile Domnului pe Domnul lăudaţi-L, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Alt Canon
Irmos: Rugul cel aprins în Sinai...
Cu meşteşugul pescăriei, din mare ai vânat peşti, Preaînţelepte; iar acum cu credinţa pe oameni vânezi lui Hristos, din rătăcirea vrăjmaşului. Că adâncă era oarecând rătăcirea, care cufunda pe păgâni în viforul necunoştinţei.
Adâncul vieţii cel înţelegător, fără valuri l-ai trecut, Apostole, întinzând pânza Duhului, prin credinţa lui Hristos. Pentru aceasta şi la limanul vieţii ai ajuns, bucurându-te întru toţi vecii.
Împreună cu Soarele cel înţelegător, care a apus pe lemn de a Sa bună voie, luminătorul soarelui, căutând a se dezlega şi a apune întru Hristos, pe lemnul Crucii a fost spânzurat marele Andrei, luminătorul Bisericii.
O, ucenice şi prietene al lui Hristos, cel împreună numărat cu apostolii Lui, când va şedea pe scaun Judecătorul, împreună cu voi cei doisprezece să judece, precum făgăduinţa grăieşte, fiţi atunci nouă zid al iubirii de oameni.
Binecuvântăm pe Tatăl...
Unimea cea întreit luminată şi Treimea cea împreună şezătoare, să o slăvim nedespărţind-o, ci împreunând-o pe Ea după fire, ca pe o fiinţă cu adevărat unită, în trei feţe neamestecată.
Şi acum..., a Născătoarei:
Pe unul din Treime zămislindu-L, L-ai născut întrupat din tine, pe Cel ce a înnoit legile firii cu naşterea ta Curată. Pe Acesta, ca pe Dumnezeu, pururea pentru noi rugându-L nu înceta de Dumnezeu Născătoare.
Cântarea a 9-a:
Irmosul:
Pe norul cel purtător de lumină, întru care Stăpânul tuturor, din cer ca ploaia pe lână s-a pogorât, şi s-a întrupat pentru noi, făcându-se om Cel fără de început, să o mărim toţi, ca pe o Maică curată a Dumnezeului nostru.
Iubitor de păcate fiind, întru lenevire petrec şi de judecata cea nemitarnică mă cutremur. Întru care păzeşte-mă cu sfintele tale rugăciuni nevinovat şi neosândit, ca să te fericesc pe tine de-a pururea, ca pe o ocrotitoare.
Mă înfricoşez de judecată, Fecioară, şi de ochiul cel neamăgit al Fiului tău, căci am săvârşit fapte urâte pe pământ; pentru aceasta strig ţie: Preamilostivă Stăpână, ajută-mi, şi din nevoia cea de atunci scoate-mă şi mă mântuieşte, Curată.
Cât de înfricoşată este ziua cercetării, Fecioară! Cât de înfricoşată este hotărârea! Cât de cumplită ruşinea! Cine va suferi de aceea Stăpână cu totul neîntinată? Miluieşte ticălosul meu suflet şi, mai înainte de sfârşit, dă-mi iertare greşelilor, Curată.
Ceea ce ai născut lumina cea dumnezeiască, pe mine cel întunecat cu toate năvălirile vrăjmaşului, şi care cu trândăvire vieţuiesc, şi întărât pe Dumnezeu, ceea ce eşti cu totul fără prihană, luminează-mă, povăţuieşte-mă către lucrările cele bune, ca ceea ce eşti pricina tuturor celor bune.
Alt Canon
Irmos: Chipul naşterii Tale...
Ca un ucenic preaales al Celui ce s-a pironit de bună voie pe Cruce, Stăpânului Tău până la moarte urmând, te-ai suit bucurându-te la înălţimea Crucii, mergere făcând la ceruri, fericite Apostole.
Uşa Edenului ţie ţi s-a deschis, şi ţi s-a pus înainte scară cerească, şi te-au primit cereştile locaşuri, şi ai stat bucurându-te, Apostole, înaintea lui Hristos, dătătorul de viaţă, pentru lume rugător prea bun.
Cu patimi asemănătoare cu ale Învăţătorului tău, te-ai preamărit fericite Andree preaînţelepte. Că prin Cruce sfârşit sfânt ai luat, şi te-ai sfinţit prin legătura cu Dumnezeu. Pentru aceasta te rugăm: pentru noi roagă-te pururea.
Bucură-te pereche prea aleasă, ceea ce acum cetăţenie ai moştenit în ceruri, şi conduci aplecarea cântăreţilor, întrecând puterea acelora, şi luminezi cu strălucirile dumnezeieştilor haruri.
A Născătoarei:
Din rădăcina proorocească a lui David, dumnezeiescul părinte, ai odrăslit Fecioară, dar şi pe David cu adevărat tu l-ai slăvit, ca ceea ce ai născut pe Domnul slavei cel proorocit. Pe care după vrednicie îl mărim.
Alt Canon
Irmos: Pe norul cel purtător...
Cel ce mreaja gândirii celei de taină ai întins şi ca nişte peşti în ea ai prins frumuseţile cereştilor înţelesuri, roagă-te sfinte Apostole, Sfintei Treimi, să ne izvorască şi nouă ispăşire.
Mulţumim neamurilor celor prin tine luminate, şi de pe pământ la ceruri de tine ridicate. Că de la slujirea vrăjmaşului depărtându-ne, ne-am făcut împreună locuitori cu sfinţii îngeri, şi părtaşi slavei Domnului.
Văzătorilor de cele negrăite, şi slujitori ai Cuvântului, şi tăinuitorilor, şi privitorilor la cele fără urmă, rugaţi-vă apostoli, ca şi noi următori să fim Împărăţiei lui Hristos şi părtaşi ai Dumnezeirii Lui.
Cei ce aţi luat putere de la Hristos de a lega şi a dezlega, să dezlegaţi pe toţi de legăturile multor greşeli când va veni Hristos, şi voi toţi cei doisprezece veţi şedea pe tot atâtea scaune, să judecaţi toate seminţiile lui Israel.
Slavă..., a Treimii:
Firea cea în trei Ipostasuri, şi slava cea nedespărţită, care se laudă întru o Dumnezeire, neîncetat în cer şi pe pământ, Treimea cea nedespărţită să o slăvim, Fiului împreună şi Tatălui şi Duhului închinându-ne cu dreaptă credinţă.
Şi acum..., a Născătoarei:
Pe cei ce scapă sub milostivirea ta cu credinţă, şi se închină cu evlavie Fiului tău, Fecioară, de Dumnezeu Născătoare, pe Acela ca pe Dumnezeu şi Domnul lumii, roagă-L să ne izbăvească de stricăciune şi de primejdii şi de toate încercările.
LUMINÂNDA
Podobie: Cu duhul în Biserică...
Cuvântul cel mai înainte fără început, aflându-te pe tine prea fericite, mai întâi chemat decât toţi Apostolii te-a arătat, Andree pururea pomenite. Şi urmelor acestuia urmând, te-ai arătat povăţuitor celor rătăciţi, suindu-i pe ei la calea cea cerească şi dumnezeiască.
Slavă..., alta LUMINÂNDA
Podobie: Femei auziţi glas...
Pe cel de un sânge cu Petru, mai întâiul între ucenici, cel ce s-a făcut însuşi văzător şi slujitor al Cuvântului, pe Andrei apostolul mărit să-l lăudăm. Că pe neamuri a luminat şi răstignit s-a sfârşit, ca ucenic al Stăpânului.
Şi acum..., a Născătoarei, asemenea:
Pe Dumnezeu pe care L-ai născut, Fecioară cu totul fără prihană, roagă-L pentru toţi cei ce te cinstesc pe tine cu dreaptă credinţă, împreună cu Apostolul cel vestit, ca să dobândim dumnezeiasca strălucire a Fiului tău şi stare împreună cu cei aleşi şi sfinţi, căci poţi câte voieşti.
LA LAUDE
Stihirile pe 4, glasul 1:
Podobie: Ceea ce eşti bucuria...
Betsaido veseleşte-te acum ca întru tine au înflorit din grădina de taină, crinii cei mai bine mirositori, Petru şi Andrei; care au umplut toată lumea de mireasma propovăduirii credinţei, prin harul lui Hristos, ai cărui părtaşi ai patimilor s-au făcut.
Andree, bucură-te şi saltă, că ai primit vădit întru strălucirea Cuvântului, pe Soarele slavei, pe Hristos Dătătorul de viaţă, pe Care şi ţinându-L cu credinţă, L-ai propovăduit. Pe Acela roagă-L neîncetat pentru noi, care cu credinţă te lăudăm pe tine.
Grăitorul de taina dumnezeieştii rânduieli a lui Hristos, cel ce s-a ales întâi a fi ucenic al Cuvântului, Andrei văzătorul de Dumnezeu, pe Petru cel de un sânge văzându-l strigând grăieşte: am aflat pe Mesia, pe care Scriptura şi proorocii mai înainte L-au propovăduit.
Cetatea Patrelor pe tine păstor te-a dobândit şi dumnezeiesc folositor cetăţii şi izbăvitor din toate nevoile, şi păzitor, Andree înţelepte, care cu mulţumită te cinsteşte pe tine şi te roagă neîncetat pentru ea, să scape neatinsă.
Slavă..., glasul al 8-lea:
Pe propovăduitorul credinţei şi slujitorul Cuvântului, pe Andrei să-l lăudăm. Că acesta din adânc pe oameni a pescuit; în loc de trestie, în mâini ţinând Crucea şi ca o strună aruncând puterea, a scos suflete din înşelăciunea vrăjmaşului, şi le-a adus lui Dumnezeu dar bine primit. Pe acesta, pururea credincioşii, împreună cu ceata ucenicilor lui Hristos, să-l lăudăm, ca să se roage Lui, să ne fie nouă milostiv în ziua judecăţii.
Şi acum..., glasul acelaşi:
Primeşte, Vitleeme, Mitropolia lui Dumnezeu. Că lumina cea neapusă vine să o nască întru tine. Îngeri, minunaţi-vă în cer! Oameni, preaslăviţi pe pământ! Magi de la Persida, întreit mărit dar aduceţi! Păstori, fluierând cântare întreit sfântă, cântaţi! Toată suflarea să laude pe Făcătorul a toate.
Doxologia cea mare. Ecteniile şi otpustul.
Ceas întâi şi cel desăvârşit otpust.
LA LITURGHIE
Fericirile din Canonul Apostolului, cântarea a 3-a şi a 6-a pe 8.
Prochimen, glasul 8: În tot pământul a ieşit vestirea lor...
Stih: Cerurile spun...
Apostolul, către Corinteni:
Fraţilor, Dumnezeu pe noi apostolii cei mai de apoi...
Aliluia, glasul 8: Mărturisi-vor cerurile minunile Tale Doamne...
Evanghelia de la Ioan:
În vremea aceea, sta Ioan şi din ucenicii lui doi...
CHINONICUL
În tot pământul a ieşit vestirea lor, şi la marginile lumii cuvintele lor.
Sursa: Mineiul (lunile iulie-decembrie), Ed. Reîntregirea, Alba Iulia, 2001
<sus
|
