|
SLUJBA SFÂNTULUI IERARH DOSOFTEI MITROPOLITUL MOLDOVEI
LA VECERNIA MICĂ
La Doamne, strigat-am... Stihirile ierarhului pe 4
Stihitile ierarhului, glasul al-8lea
Podobie: O, preaslăvită minune...
Sfinte Ierarhe Dosoftei, viaţa ta ai dăruit-o pentru Hristos şi Biserica Sa. Din tinereţe ai urmat Domnului prin vieţuire monahicească, iar ca păstor al Bisericii, te-ai sârguit cu osârdie mare pentru propovăduirea Cuvântului prin tâlcuiri şi scrieri lucrând necontenit pentru întărirea credinţei şi apărarea Ortodoxiei. Pentru aceasta slăvim pe Hristos, Cel care te-a chemat să-I slujeşti.
Sfinte Ierarhe Dosoftei, lumină a Sucevei şi părinte duhovnicesc al Moldovei, lăudând prin cuvinte pe David proorocul, cântăreţul Duhului Sfânt versul psalmistului l-ai înveşmântat cu cântul tău, preamărind pe Dumnezeu, Cel ce ne înveşmântează şi pe noi cu lumină.
Alcătuind „Viaţa şi petrecerea Sfinţilor”, ne-ai învăţat şi pe noi să vieţuim cu sfinţenie, aşa cum cere Domnul Hristos: „Fiţi sfinţi precum Tatăl vostru Cel din ceruri sfânt este”.
Pe când pribegeai prin locuri străine, ducând lipsă de cele trebuitoare, dar mai ales având dor de neamul tău, te mângâiai rugându-te Sfântului Ioan cel Nou, care ţi-a fost întărire şi mângâiere. Acum, te rugăm, Sfinte Părinte Dosoftei, să fii şi tu nouă întărire în credinţă şi mângâiere în necazuri.
Slavă..., glasul al 6-lea
Bine, slugă bună şi credincioasă! Bine, lucrătorule cel duhovnicesc al viei lui Hristos! Tu şi greutatea zilei ai purtat şi talantul cel dat ţie l-ai înmulţit, iar pe cei ce te-au urmat bine i-ai povăţuit către împărăţia lui Dumnezeu. Pentru aceasta, porţile cerurilor ţi s-au deschis, Sfinte Ierarhe Dosoftei, intră întru bucuria Domnului tău şi roagă-te pentru mântuirea sufletelor noastre.
Şi acum..., glasul al 8-lea
Betleeme, pregăteşte-te, împodobeşte-te, iesle, peşteră, primeşte, că adevărul a venit, umbra a trecut şi Dumnezeu S-a arătat oamenilor, din Fecioară luând chip ca al nostru şi îndumnezeind ceea ce a luat. Pentru aceasta Adam se înnoieşte, împreună cu Eva, strigând: pe pământ Bunăvoirea S-a arătat ca să mântuiască neamul nostru.
La Stihoavnă
Stihirile, glasul al 5-lea,
Podobia: Bucură-te, cămara...
Bucură-te, învăţător şi lucrător al faptelor bune, povăţuitor către sfinţenie, păstor bun al ortodocşilor, luminător duhovnicesc al Moldovei, păzitorul tuturor celor care săvârşesc cu credinţă pomenirea ta, roagă pe Hristos, preafericite, să ne dăruiască nouă mare milă.
Stih: Preoţii Tăi, Doamne, se vor îmbrăca întru dreptate şi cuvioşii Tăi se vor bucura.
Bucură-te, minte sfinţită, lăcaş curat al Sfântului Duh, slujitor al Bisericii, povăţuitor al credincioşilor, mustrător al ereticilor, luminător al conştiinţelor şi povăţuitor spre Împărăţia cerurilor; cântăreţ melodios al Sfântului Duh şi lauda lui David psalmistul, roagă pe Hristos să dăruiască sufletelor noastre mare milă.
Stih: Scumpă este înaintea Domnului moartea cuvioşilor Lui.
Bucură-te, alăută duhovnicească; Bucură-te, înalt cugetător şi dulce viersuitor! Bucură-te, cinstitor al sfinţilor şi închinător adevărat al Preasfintei Treimi. Cel ce stai în ceata ierarhilor, roagă-te Domnului pentru neamul nostru, să fie păzit de eresuri, de necazuri şi de suferinţe şi să ne dăruiască nouă mare milă.
Slavă..., glasul al 6-lea
Vărsatu-s-a harul pe buzele tale, Sfinte Părinte, ca să fii ierarh luminat al Bisericii lui Hristos din Moldova, învăţând pe credincioşi să preamărească Sfânta Treime Cea de o fiinţă şi să O cinstească prin fapte bune.
Şi acum..., glasul al 6-lea
Ceea ce nu ştii de mire, Fecioară, de unde ai venit? Cine este tatăl tău şi cine este maica ta? Cum porţi pe Ziditorul în braţe? Cum nu ţi s-a stricat pântecele? Mari minuni întru tine şi înfricoşătoare taine pe pământ vedem cu uimire săvârşindu-se, Preasfântă; şi ca o vrednică datorie îţi pregătim peştera pe pământ şi ne rugăm cerului să arate steaua, iar de la răsăriturile pământului, magii vin la apusuri, ca să vadă mântuirea oamenilor: un Prunc hrănindu-Se cu lapte.
Tropar, glasul al 8-lea
Apărătorule al Ortodoxiei şi învăţătorule al sfinţeniei, păstor blând ca un miel şi mare dascăl al Sfintei Liturghii, Părinte Ierarhe Dosoftei, roagă pe Hristos-Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre!
Slavă..., Şi acum... al Născătoarei de Dumnezeu
LA VECERNIA MARE
La Doamne, strigat-am..., Stihirile pe 8, 4 ale ierarhului şi 4 ale mucenicilor:
Stihirile ierarhului glasul al 4-lea
Podobie: Dat-ai semn...
Dorind viaţa pustnicească, în ceata monahilor ai intrat pentru nevoinţele duhovniceşti, iar Mănăstirea Probota, ca o maică iubitoare de fii, te-a primit ca să-I slujeşti Domnului Hristos cu credinţă.
Sfinte Ierarhe Dosoftei, viaţa ta ai dăruit-o pentru Hristos şi Biserica Sa. Din tinereţe ai urmat Domnului prin vieţuire monahicească, iar ca păstor al Bisericii, te-ai sârguit cu osârdie mare pentru propovăduirea Cuvântului prin tâlcuiri şi scrieri lucrând necontenit pentru întărirea credinţei şi apărarea Ortodoxiei. Pentru aceasta slăvim pe Hristos, Cel care te-a chemat să-I slujeşti.
Sfinte Părinte Dosoftei, la treapta arhieriei ai fost chemat din tinereţe, şi fiind luminat cu razele înţelepciunii celei mai presus de înţelegere, ai tâlcuit Vechile Scripturi pe limba poporului, cu multă înţelepciune lămurindu-le. Pentru aceasta te cinstim ca pe un înţelept dascăl şi luminător al nostru, lăudând pe Hristos, Cel ce dă lumii mare milă.
Sfinte Ierarhe al lui Hristos, păstor cucernic şi blând ca un miel, te rugăm să mijloceşti către Dumnezeu pentru noi ca să dăm răspuns bun la dreapta Lui judecată, să dobândim Iertare de păcate şi viaţa cea veşnică.
Slavă..., glasul al 6-lea
Bine, slugă bună şi credincioasă! Bine, lucrătorule cel duhovnicesc al viei lui Hristos! Tu şi greutatea zilei ai purtat, şi talantul cel dat fie l-ai înmulţit, iar pe cei ce te-au urmat, bine i-ai povăţuit către împărăţia lui Dumnezeu. Pentru aceasta, porţile cerurilor ţi s-au deschis, Sfinte Ierarhe Dosoftei, intră întru bucuria Domnului tău si roagă-te pentru mântuirea sufletelor noastre.
Şi acum..., glasul al 6-lea
Peşteră, pregăteşte-te, că vine mieluşeaua purtând pe Hristos. Iesle, primeşte pe Cel ce cu cuvântul ne-a dezlegat pe noi, pământenii, de fapta cea necuvântătoare! Păstori, cântând din fluiere, fiţi martori ai minunii celei înfricoşătoare şi magi din Persia, aduceţi Împăratului aur şi tămâie şi smirnă! Că S-a arătat Domnul din Maică Fecioară, Căruia şi plecându-se întocmai ca o slujnică, Maica S-a închinat şi a zis Celui ce era în braţele ei: Cum Te-ai semănat întru mine sau cum ai răsărit întru mine, Izbăvitorule şi Dumnezeul meu?
Vohod, Lumină lină....
Prochimenul zilei apoi Paremiile:
De la Pilde citire:
(din cap. III, 13-22 şi VIII, 5-11)
Fericit este omul care a aflat înţelepciunea şi bărbatul care a dobândit pricepere, căci dobândirea ei este mai scumpă decât argintul şi preţul ei mai mare decât al celui mai curat aur. Ea este mai preţioasă decât pietrele scumpe, nici un rău nu i se poate împotrivi şi e binecunoscută tuturor celor ce se apropie de ea; nimic din cele dorite de tine nu se aseamănă cu ea. Viaţă lungă este în dreapta ei, iar în stânga ei, bogăţie şi slavă; din gura ei iese dreptatea; legea şi mila pe limbă le poartă. Căile ei sunt plăcute şi toate cărările ei sunt căile păcii. Pom al vieţii este ea pentru cei ce o stăpânesc, tar cei care se sprijină pe ea sunt fericiţi. Prin înţelepciune, Domnul a întemeiat pământul, iar prin înţe¬legere a întărit cerurile. Prin ştiinţa Sa a deschis adâncurile şi norii picură rouă. Fiul meu, să nu se depărteze acestea dinaintea ochilor tăi, păstrează înţelepciunea şi buna chibzuială, căci ele sunt viaţa sufletului tău şi podoabă pentru gâtul tău. Voi, cei simpli, învăţaţi cuminţenia şi voi, cei nebuni, înţelepţiţi-vă! Ascultaţi, căci voi spune lucruri măreţe şi buzele mele se deschid pentru a înălţa ceea ce este drept, căci gura mea grăieşte adevărul şi buzele mele se dezgustă de fărădelege. Toate graiurile gurii mele sunt întru dreptate, în ele nu este nimic sucit şi fără rost. Toate sunt lămurite pentru cel priceput şi drepte pentru cei ce au aflat ştiinţa. Luaţi învăţătura mea mai degrabă decât argintul şi ştiinţa mai mult decât aurul cel mai curat, căci înţelepciunea este mai bună decât pietrele preţioase şi nici lucrurile cele mai preţioase nu au valoarea ei.
De la Pilde citire:
(din cap. X, 32 -XI, 12)
Buzele celui drept cunosc bunăvoirea, iar gura păcătoşilor strâmbătatea. Cântarul strâmb este urgisit de Domnul, şi cântărirea dreaptă este plăcerea Lui. Dacă vine mândria, va veni şi ocara, iar înţe-lepciunea este cu cei smeriţi. Neprihănirea poartă pe cei drepţi, iar strâmbătatea prăpădeşte pe cei vicleni. La nimic nu foloseşte bogăţia în ziua mâniei, numai dreptatea izbăveşte de moarte. Dreptatea netezeşte calea celui fără prihană, iar cel fără de lege va cădea prin fărădelegea lui. Dreptatea izbăveşte pe cei drepţi, iar cei vicleni vor fi prinşi prin pofta lor. La moartea omului drept rămâne nădejdea, iar la moartea celui păcătos piere nădejdea. Dreptul scapă din strâmtorare, şi cel fără de lege îi ia locul. Făptuitorul de rele prăbuşeşte cu gura pe aproapele lui, iar prin ştiinţa celor drepţi va fi mântuit. De propăşirea celor drepţi cetatea se bucură, iar când pier cei fără de lege ea tresaltă de veselie. Prin binecuvântarea oamenilor drepţi cetatea merge înainte, iar prin gura celor nelegiuiţi ajunge ruină. Cel nepriceput urgiseşte pe aproapele lui iar omul cu bună-chibzuială tace.
Din înţelepciunea lui Solomon citire
(din cap. IV, 7-15)
Cel drept, chiar când apucă să moară mai devreme, dă de odihnă. Bătrâneţile cinstite nu sunt cele aduse de o viaţă lungă, nici nu le măsori după numărul anilor. Înţelepciunea este la om adevărata cărunteţe şi vârsta bătrâneţilor înseamnă o viaţă neîntinată. Plăcut fiind lui Dumnezeu, Domnul l-a iubit şi, fiindcă trăia între păcătoşi, l-a mutat de pe pământ. A fost răpit, ca răutatea să nu-i schimbe mintea sa, înşe¬lăciunea să nu-i amăgească sufletul. Căci vraja viciului întunecă cele bune şi ameţeala poftei schimbă gândul cel fără de răutate. Ajungând curând la desăvârşire, dreptul a apucat ani îndelungaţi. Sufletul lui era plăcut lui Dumnezeu, pentru aceasta Domnul S-a grăbit să-l scoală din mijlocul răutăţii. Neamurile văd, dar nu pricep nimic şi nu-şi bat capul cu aşa ceva, că adică harul lui Dumnezeu şi mila Lui sunt cu aleşii Săi şi că poartă grijă de sfinţii Săi.
La LITIE
Slavă..., glasul al 2-lea
De cele lumeşti depărtându-te şi cu cele duhovniceşti deprinzându-te, de viaţa sfinţilor fiind povăţuit, vieţii monahiceşti te-ai dăruit De aceea pildă de sfinţenie tuturor te-ai arătat. Căci blândeţea ta şi dorul după Dumnezeu ţi-au fost pavăză împotriva uneltirilor diavoleşti şi încununare vieţii tale celei sfinte.
Şi acum..., glasul al 8-lea
Betleeme, pregăteşte-te, împodobeşte-te, iesle, peşteră, primeşte, că adevărul a venit, umbra a trecut şi Dumnezeu S-a arătat oamenilor, din Fecioară luând chip ca al nostru şi îndumnezeind ceea ce a luat. Pentru aceasta Adam se înnoieşte, împreună cu Eva, strigând: pe pământ Bunăvoirea S-a arătat ca să mântuiască neamul nostru.
La Stihoavnă
Stihirile glasul al 5-lea,
Podobia: Bucură-te, cămara...
Bucură-te, învăţător şi lucrător al faptelor bune, povăţuitor către sfinţenie, păstor bun al ortodocşilor, luminător duhovnicesc al Moldovei, păzitorul tuturor celor care săvârşesc cu credinţă pomenirea ta, roagă pe Hristos, preafericite, să ne dăruiască nouă mare milă.
Stih: Preoţii Tăi, Doamne, se vor îmbrăca întru dreptate şi cuvioşii Tăi se vor bucura.
Bucură-te, minte sfinţită, lăcaş curat al Sfântului Duh, slujitor al Bisericii, povăţuitor al credincioşilor, mustrător al ereticilor, luminător al conştiinţelor şi povăţuitor spre Împărăţia cerurilor, cântăreţ melodios al Sfântului Duh şi lauda lui David psalmistul roagă pe Hristos să dăruiască sufletelor noastre mare milă.
Stih: Scumpă este înaintea Domnului moartea cuvioşilor Lui.
Bucură-te, alăută duhovnicească; Bucură-te, înalt cugetător şi dulce viersuitor! Bucură-te, cinstitor al sfinţilor şi închinător adevărat al Preasfintei Treimi. Cel ce stai în ceata ierarhilor, roagă-te Domnului pentru neamul nostru, să fie păzit de eresuri, de necazuri şi de suferinţe şi să ne dăruiască nouă mare milă.
Slavă..., glasul al 6-lea
Vărsatu-s-a harul pe buzele tale, Sfinte Părinte, ca să fii ierarh luminat al Bisericii lut Hristos din Moldova, învăţând pe credincioşi să preamărească Sfânta Treime, Cea de o fiinţă şi să O cinstească prin fapte bune.
Şi acum… glasul al 6-lea
Ceea ce nu ştii de mire, Fecioară, de unde ai venit? Cine este tatăl tău şi cine este maica ta? Cum porţi pe Ziditorul în braţe? Cum nu ţi s-a stricat pântecele? Mari minuni întru tine şi înfricoşătoare taine pe pământ vedem cu uimire săvârşindu-se, Preasfântă; şi ca o vrednică datorie îţi pregătim peştera pe pământ şi ne rugăm, cerului să arate steaua, iar de la răsăriturile pământului, magii vin la apusuri, ca să vadă mântuirea oamenilor: un Prunc hrănindu-Se cu lapte.
La binecuvântarea pâinilor,
Troparul ierarhului de două ori
şi Născătoare de Dumnezeu Fecioară... (o dată).
Troparul ierarhului, glasul al 4-lea
Îndreptător credinţei şi chip blândeţilor, învăţător înfrânării te-a arătat pe tine turmei tale adevărul lucrurilor. Pentru aceasta ai dobândit cu smerenia cele înalte, cu sărăcia cele bogate. Părinte Ierarhe Dosoftei, roagă pe Hristos-Dumnezeu, ca să mântuiască sufletele noastre.
Alt tropar, glasul al 8-lea
Apărătorule al Ortodoxiei şi învăţătorule al sfinţeniei, păstor blând ca un miel şi mare dascăl al Sfintei Liturghii, Părinte Ierarhe Dosoftei, roagă pe Hristos-Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre!
LA UTRENIE
Dumnezeu este Domnul... se cântă troparul ierarhului de două ori,
Slavă..., Şi acum... al Născătoarei de Dumnezeu
După prima Catismă, Sedealna I, glasul 1
Podobie: Mormântul Tău...
Viaţă plină de cucernicie având pe pământ, lăcaş curat al Duhului Sfânt te-ai arătat, luminând sufletele celor care vin la tine cu credinţă. Pentru aceasta roagă-te lui Hristos să lumineze şi sufletele noastre, ale celor ce te lăudăm. Sfinte Ierarhe al lui Hristos, Dosoftei, părintele nostru.
Slavă... Şi acum... a Născătoarei:
Acelaşi glas şi aceeaşi podobie.
Marie, cinstit lăcaş al Stăpânului, ridică-ne pe noi cei căzuţi în adâncul cumplitei deznădăjduiri şi al greşelilor, şi al necazurilor; că tu eşti mântuirea păcătoşilor şi ajutătoare tare şi sprijinitoare tare şi miluieşti robii tăi.
După a doua Catismă:
Sedealna a II-a, glasul al 4-lea,
Podobie: Degrab ne întâmpină pe noi...
Ocrotitor şi păzitor al Bisericii lui Hristos te-ai arătat, Sfinte Ierarhe Dosoftei, osândind cu îndrăzneală învăţăturile ereticilor şi arătându-te tuturor apărător al Ortodoxiei. De aceea, roagă-te lui Dumnezeu să ne păzească în dreapta credinţă si să mântuiască sufletele noastre.
Slavă... Şi acum... a Născătoarei:
Degrab primeşte, Stăpână, rugăciunile noastre şi le du Fiului tău şi Dumnezeu, Rugătoare, cu totul fără de prihană. Dezleagă de asupriri pe cei ce aleargă la tine; sfărâmă meşteşugirile şi surpă, Preacurată, îndrăzneala celor fără de Dumnezeu, care se întrarmează împotriva robilor tăi.
Polieleul: Robii Domnului...
Mărimurile, glas 1
Stihiră: Mărimu-te pe tine, Sfinte Ierarhe al lui Hristos, Dosoftei, cel ce întru dreapta credinţă ai întărit Biserica, fără prihană păzind-o.
Altă Stihiră: Veniţi toţi credincioşii să lăudăm pe Dosoftei, Arhiereul Bisericii lui Hristos, zicând: pe lauda Moldovei.
Stihurile
1 Auziţi acestea toate popoarele: Ascultaţi toţi cei ce locuiesc în lume!
2. Gura mea va grăi înţelepciune şi cugetul inimii mele pricepere.
3. Doamne, iubit-am bunăcuviinţa casei Tale şi locul sălăşluirii slavei Tale.
4. Gura dreptului grăieşte înţelepciune şi limba lui rosteşte dreptate.
5. Întru pomenire veşnică va fi dreptul, de auzul rău nu se va teme.
6. Fericiţi sunt cei ce locuiesc în casa Ta, în vecii vecilor Te vor lăuda.
Sedealna a III-a, glasul al 8-lea,
Podobia: Pre înţelepciunea...
Din copilărie fiind râvnitor pentru dreapta credinţă şi luminându-se cu duhul inima ta cea curată, te-ai acoperit cu dreapta cinstire de Dumnezeu, iar la tinereţe fiind rânduit la treapta arhieriei, ai învăţat poporul dreptcredincios cinstirea Sfintei Treimi, Pentru aceasta şi noi, cu îndrăzneală, îţi cântăm: Roagă pe Hristos Dumnezeu să dăruiască iertare de greşeli celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta.
Slavă... Şi acum... a Născătoarei:
Uşa cea cerească, chivotul cel sfânt, muntele cel cu totul sfânt, norul cel prealuminos; scara cea cerească; templul cel cuvântător, odorul cel mare a toată lumea, izbăvirea Evei, să o lăudăm; că întru dânsa s-a lucrat mântuirea lumii şi iertarea greşelilor celor de demult. Pentru aceasta strigăm către dânsa: roagă-te Fiului tău şi Dumnezeu iertare de greşeli să dăruiască celor ce cu credinţă se închină preasfintei naşterii tale.
Antifoanele glasul al IV-lea: Din tinereţile mele...
Prochimen glasul al 4-lea:
Gura mea va grăi înţelepciune şi cugetul inimii mele pricepere.
Stih: Auziţi acestea toate neamurile, ascultaţi toţi cei ce locuiţi în lume.
Toată suflarea...
Evanghelia de la Ioan
(X, 9-16):
Zis-a Domnul: Eu sunt uşa; prin Mine de va intra cineva, se va mântui...
(Duminica a 9-a din Postul Mare, Evanghelia ierarhului)
Psalmul 50
Slavă..., glasul al 2-ea
Pentru rugăciunile ierarhului Tău, Dosoftei, Milostive, curăţeşte mulţimea păcatelor noastre.
Şi acum...
Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive, curăţeşte mulţimea păcatelor noastre.
Stihira, glasul al 6-lea
Cuvioase de trei ori fericite, sfinţite părinte, păstorule cel bun şi ucenice al lui Hristos, Mai-marele păstorilor, ca cel ce ţi-ai pus sufletul pentru noi, prealăudate, de Dumnezeu cuvântătorule Dosoftei, cere şi acum cu rugăciunile tale să se dăruiască nouă mare milă.
Canoanele
Al Născătoarei de Dumnezeu (de la slujba Sf, Ier. Nicolae),
cu irmosul pe 6, şi al ierarhului, cu irmosul pe 8, glasul al 2-lea.
Cântarea 1
Stih: Sfinte Ierarhe Dosoftei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Pe Dosoftei, ierarhul cel luminat al Moldovei şi al Bisericii lui Hristos, să-l lăudăm cântând: Bucură-te, cel cinstit cu harul arhieriei, bucură-te, înălţimea cereştilor înţelegeri, bucură-te, frumuseţea poeziei celei duhovniceşti, bucură-te, cântăreţul psalmilor. Bucură-te, al nostru povăţuitor şi către Domnul rugător.
Sfinte Ierarhe Dosoftei, lumină a Sucevei şi părinte duhovnicesc al Moldovei, lăudând prin cuvinte pe David proorocul, cântăreţul Duhului Sfânt, versul psalmistului l-ai înveşmântat cu cântul tău, preamărind pe Dumnezeu, Cel ce ne înveşmântează şi pe noi cu lumină.
Slavă...
Sfinte Părinte Dosoftei, slujitorule al Bisericii şi apărătorule al dreptei credinţe, purtând grijă de neamul tău cel binecredincios, învăţându-l să fugă de înşelăciunile lumeşti şi de eresuri şi dăruindu-i moştenirea cea duhovnicească a dumnezeieştii Liturghii pe înţelesul tuturor, ai slăvit pe Dumnezeu Cel în Treime lăudat.
Şi acum...
Gură cuvântătoare nu va putea să spună minunea naşterii tale celei negrăite, dumnezeiască Mireasă. Că pe Cel ce este neînţeles L-ai născut şi L-ai purtat în braţe pe Cel ce ţine cu mâna împreună toate laolaltă.
Catavasie: Hristos Se naşte, slăviţi-L... Cântarea a 3-a
Pâine cerească este Cuvântul, al Cărui înţelept tâlcuitor şi harnic propovăduitor ai fost, Sfinte Ierarhe Dosoftei, pentru care cinstindu-te noi, credincioşii, lăudăm pe Domnul.
Hrănit-ai sufletele credincioşilor cu învăţături duhovniceşti. Sfinte Ierarhe Dosoftei, şi le-ai umplut inimile de dumnezeiască veselie, pentru care lăudăm pe Dumnezeu, Cel ce ţi-a dăruit acest har.
Slavă...
Deşi cunoşteai şi vorbeai multe limbi, dar ştiind că „acele cuvinte sunt bune, pe care le înţeleg toţi oamenii”, ai tâlcuit multe scrieri spre folosul credincioşilor din neamul tău, spre mântuirea lor şi bucuria ta cea veşnică.
Şi acum...
Înfrumuseţatu-te-ai mai presus decât toată bunacuviinţă a îngerilor; că pe Făcătorul acestora şi Domnul zămislindu-L, Maica lui Dumnezeu preacurată, L-ai născut în chip de negrăit întrupat din sângiurile tale.
Catavasie: Fiului Celui născut fără stricăciune...
Sedealna:
Cuvinte de viaţă dobândind, Preasfinţite Părinte Dosoftei adăpi cu ele cugetele credincioşilor, iar prin harul lui Dumnezeu îi arăţi roditori în cele duhovniceşti, curăţindu-i de tot felul de întinăciuni, povăţuitorule în cele tainice, iubitorule de Dumnezeu, părintele nostru.
Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei de Dumnezeu (de la slujba Sf. Ier. Nicolae)
Cântarea a 4-a
Cu multă sârguinţă, ca o albină, ai adunat nectarul învăţăturilor duhovniceşti ale sfinţilor de pretutindeni iubitorule de sfinţenie, pentru aceasta acum cu sfinţii petreci, rugându-te pentru noi, cei care te cinstim cu laude.
Cântând pe proorocul ai făcut înţelese cuvintele sale şi ai lăudat pe Duhul Sfânt împreună cu Psalmistul, asemenea Sfântului Apostol Pavel şi Sfântului Vasile cel Mare. Pentru aceasta roagă-te împreună cu aceştia să-L slăvim pe Dumnezeu prin cuvintele şi faptele noastre.
Slavă...
Mult te-ai ostenit ca să atragi firea omului către înţelesul psalmilor, lucrând ogorul inimii credincioşilor cu meşteşugul cuvintelor tale, Ierarhe Dosoftei căci ai făcut să răsară într-însele roadele dreptei credinţe şi a cinstirii de Dumnezeu, tăind din rădăcină eresurile cele spinoase, care strică unitatea de credinţă şi-l depărtează pe om de Creatorul său. Roagă-te, Părinte Sfinte, pentru sufletele noastre.
Şi acum...
Fiul Cel născut de demult din Tatăl Cel nenăscut, naştere în timp a avut născându-Se dintru tine, Fecioară, vrând să curme războiul cel vechi al pământenilor, ca un îndurat Cel ce este mai presus de zile şi de ani.
Catavasie: Toiag din rădăcina lui Iesei...
Cântarea a 5-a
Alcătuind „Viaţa şi petrecerea Sfinţilor”, ne-ai învăţat şi pe noi să vieţuim cu sfinţenie, aşa cum cere Domnul Hristos: „Fiţi sfinţi precum Tatăl vostru Cel din ceruri sfânt este”.
Iubitor al fiilor duhovniceşti fiind, ca un părinte, cu milostivire te-ai arătat către toţi, învăţându-i că Dumnezeu este milostiv şi iubitor de oameni. Pentru aceea şi noi, cu milostivire şi iubire de semeni, să ne purtăm.
Slavă...
Fiind înzestrat de Dumnezeu cu blândeţea părintească şi cuvioşia călugărească, prin care ai îndemnat pe toţi spre săvârşirea faptelor bune, te rugăm îmblânzeşte, părinte, pe vrăjmaşii noştri şi roagă-te Domnului pentru noi.
Şi acum...
Pe Unul din Sfânta Treime, Cel ce este un ipostas în două voinţe. L-ai născut, Preacurată; pe Acela neîncetat roagă-L să ne mântuiască pe noi.
Catavasie: Dumnezeu fiind al păcii...
Cântarea a 6-a
Din tinereţile tale ai căutat adevărata înţelepciune, care ţi-a fost toată viaţa însoţitoare. Ea te-a învăţat cumpătarea şi cuminţenia, dreptatea şi bărbăţia şi ţi-a fost sfetnic bun. Cu acestea luminează şi calea noastră, sfinte, şi povăţuieşte-ne cu înţelepciunea ta spre veşnica înţelepciune, ca fiind cu noi să ne înveţe ce este plăcut înaintea Domnului.
Cu dreptate a spus Solomon că: „Săvârşindu-se bărbatul drept, nu piere nădejdea lui”. Aşa şi tu, Sfinte Părinte Dosoftei, până în ceasul trecerii tale din viaţă, n-ai încetat a milui pe cei săraci, pentru ca Domnul să se milostivească de tine, iar acum te bucuri de milostivirea Lui.
Slavă...
Aflând de la înţeleptul Solomon că cei ce caută înţelepciunea vor afla har, te-ai îndepărtat de gândirea lumească, urmând adevărata înţe¬lepciune, al cărei început este frica de Domnul şi păzirea poruncilor Lui. Ajută-ne, părinte, ca urmând adevărata înţelepciune să împărăţim cu Domnul în veci.
Şi acum...
Preacurată Fecioară, născând pe Cel ce este foc, slujitorilor celor de foc te-ai arătat cu totul fără prihană şi mai întâi decât toată făptura, binecuvântată fiind între femei, de Dumnezeu dăruită.
Catavasie: Din pântece pe Iona... Condacul Sfântului Ierarh Dosoftei
Arătatu-te-ai bun lucrător în via lui Hristos, folosind cuvântul Evangheliei Domnului la povăţuirea dreptcredincioşilor pe calea mân¬tuirii, ca un adevărat păstor duhovnicesc al Bisericii şi slujitor al oamenilor. Credinţa păzind-o şi pe credincioşi către Dumnezeu îndreptându-i, întăreşti nădejdea în sufletele celor care te cinstesc, fericite ierarhe.
Icosul
Pe păstorul cel dulce grăitor din cuvintele Sfintei Scripturi, pe lăudătorul sfinţilor şi arhiereul lui Hristos, mintea cea frumos cugetătoare şi la rai îndemnătoare, pe cel ce a izgonit eresurile şi neştiinţa cu învăţăturile, duhovniceşte să-l lăudăm, zicând: Bucură-te, Sfinte Dosoftei, slujitorule credincios al lui Hristos.
Sinaxar
În decembrie, în ziua a 13-a, pomenirea slăvitului şi întru tot lăudatului ierarh Dosoftei, Mitropolitul Moldovei, Sfântul Ierarh Dosoftei s-a născut în anul 1624 la Suceava în familia Barilă. Părinţii săi Leontie şi Misira, binecredincioşi creştini, români de neam, aveau rudenii în Transilvania şi în ţinutul Liovului. La botez, pruncul a primit numele Dimitrie, pentru că se născuse în preajma zilei de 26 octombrie, când Biserica sărbătoreşte pe sfântul martir din cetatea Tesalonicului de la începutul veacului al IV-lea.
Tânărul Dimitrie Barilă a învăţat carte de la cei mai renumiţi dascăli din Moldova şi la şcoala Frăţiei Ortodoxe de la Mănăstirea „Adormirea Maicii Domnului” din Liov. Dăruit de Dumnezeu cu o inteligenţă deosebită, şi-a agonisit încă din anii copilăriei şi ai tinereţii multă ştiinţă de carte. A studiat cu multă râvnă Sfintele Scripturi şi învăţăturile dumnezeieştilor Părinţi ai Bisericii şi a deprins cu mult drag meşteşugul tâlcuirii textelor sfinte în limba română, pentru că învăţase a vorbi şi a scrie în alte limbi ca să transmită tezaurul sfintei Ortodoxii: greacă, latină, slavonă bisericească, polonă şi ucraineană.
Pe lângă învăţătura adunată cu migală de la mulţi dascăli, la şcoala mănăstirii Probota a deprins şi învăţătura cea duhovnicească: rugăciunea, ascultarea, smerenia şi nevoinţele ascetice. A primit îngerescul chip în această sfântă mănăstire la anul 1649, cu numele de monah Dosoftei. Iubitor de înţelepciune şi vrednic împlinitor al nevoinţelor călugăreşti, Cuviosul Dosoftei a sporit în dragoste şi rugăciune, devenind părinte duhovnicesc şi începător al obştii de la Probota. într-o însemnare în limba română, el scrie, la 14 septembrie 1649: „Ieromonah Dosoftei de la Pobrata, feciorul lui Leontar Barilovici”, iar alături, în limba greacă: „Dositheos, ieromonah, fiul lui Leontar Barilă şi al Misirei”.
Timp de mai mulţi ani, învăţatul egumen a călăuzit pe monahi la Hristos, întărindu-i în buna nevoinţă şi în cunoaşterea Sfintei Scripturi. A dezvoltat mult şcoala mănăstirii Probota şi a crescut mulţi ucenici luminaţi, aducând în obştea sa o adevărată înnoire duhovnicească.
Datorită prestigiului său de cărturar şi virtuţilor care-i luminau chipul şi faptele, ieromonahul Dosoftei este chemat de Dumnezeu la slujirea arhierească. În anul 1658 este episcop de Huşi, după un an trece în scaunul vlădicesc de la Roman, iar în 1671 este ales mitropolit al Moldovei. Blând şi smerit, înaltul ierarh uimea pe toţi prin înţelepciune şi bunătate. Cronicarul Ion Neculce îl descrie astfel: „Acest Dosoftei mitropolit nu era om prost (simplu) de felul lui. Şi era neam de mazâl. Prea învăţat multe limbi ştia: elineşte, sloveneşte, şi altă adâncă carte şi-nvăţătură. Deplin călugăr şi cucernic, şi blând ca un miel. În ţara noastră, pe ceasta vreme nu este om ca acela”.
Iubitor şi trăitor al dreptei credinţe, purtător de grijă faţă de păstoriţii săi în vremuri „nepaşnice pentru ţară”, cu dese schimbări de domnii, Sfântul Mitropolit Dosoftei al Moldovei şi-a împlinit misiunea pastorală prin punerea în lucrare a darurilor pe care i le-a dat Dumnezeu din belşug: traducerea şi tipărirea de carte sfântă în limba română. În liniştea chiliei sale din patria natală sau aflat în pribegie, sfântul a dăruit Bisericii şi neamului românesc lucrări de mare valoare. Primele cărţi tipărite au fost „Psaltirea” în versuri şi „Acatistul Născătoarei de Dumnezeu” (Uniev, 1673). Înţele¬gând în Duhul Sfânt poezia psalmilor, i-a transpus în versuri româneşti, ca să apropie tot mai mult de sufletul poporului comoara de lumină şi de har a cuvântului dum¬nezeiesc. Recunoscut ca autoritate teologică, a revizuit traducerea făcută de spătarul Nicolae Milescu la Vechiul Testament text care va fi inclus în Biblia de la Bucureşti, din 1688.
În toamna anului 1673 a plecat în pribegie în Polonia, din cauza schimbărilor de domn în ţară şi a convingerilor sale antiotomane. În 1674 a fost înlocuit în scaunul mitropolitan de la Iaşi cu Teodosie, episcopul de Roman. În anul următor, Mitro¬politul Dosoftei este readus în demnitatea sa chiriarhală, iar Teodosie se retrage la mănăstirea Bogdana şi peste puţină vreme va cunoaşte moarte martirică.
După refacerea tipografiei de la Iaşi, Mitropolitul Dosoftei a tipărit noi cărţi de slujbă şi de învăţătură în limba română: „Dumnezăiasca Liturghie” (1679 şi 1683), „Psaltirea de-nţăles” (1680), cu text paralel în română şi slavonă, „Molitvănic de-nţăles” (1681). Între anii 1682-1686 a tradus după izvoare greceşti şi slavone şi a tipărit în limba română „Viaţa şi petrecerea sfinţilor”, în patru volume.
Lucrarea a rămas neterminată datorită plecării forţate în Polonia. Această carte deosebit de necesară pentru misiunea Bisericii arată darul de mare cărturar al Mitropolitului Dosoftei, dar şi dragostea sa pentru sfinţi şi pentru sfinţenie. De aceea, el scrie despre sfinţii cuvioşi români pe care i-a cunoscut personal şi despre alţii pe care poporul îi venera cu multă evlavie: „Dară tocma şi din rumâni mulţi sfinţi sânt, carii am şi vădzut viaţa şi traiul lor, dară nu s-au căutat, fără numai Daniil de Voroneţ, şi Rafail de Agapia, i-am sărutat şi svintele moştii. Apucat-am în dzâlele noastre părinţ nalţ la bunătăţ şi-n podvig, şi plecaţ la smerenie adâncă. Părintele Chiriac de Beserecani, gol şi ticăloşit în munte 60 de ani. Şi Chiriac de Tazlău, Epifanie de Voroneţ, Partenie de Agapia. Dară Ioan de Râşca, arhiepiscopul acel svânt şi minunat, Inochentie de Pobrata şi Istatiel”.
În 1686 regele polon Jan Sobieski, în campania sa antiotomană, a intrat în Moldova pentru a-l atrage de partea sa pe voievodul Constantin Cantemir. Fiind nevoiţi să se retragă, polonii au luat cu ei mulţime de pietre scumpe, odoare din aur şi argint. Luat ostatec împreună cu tezaurul Mitropoliei şi cu moaştele Sf. Ioan cel Nou, Mitropolitul Dosoftei a trăit ultimii ani ai vieţii sale pământeşti departe de ţară. Aici a continuat lucrarea sa cărturărească şi a păstrat mereu legătura cu ierarhii ortodocşi de la Moscova şi de la Kiev. Pentru a aplana conflictele teologice privind epicleza euharistică, mitropolitul moldovean a tradus din elineşte în slavo-rusă scrieri ale Sfinţilor Părinţi Ioan Gură de Aur, Efrem Sirul, Gherman, Patriarhul Constantinopolului, Simeon al Tesalonicului, argumentând astfel dreapta învăţătură a Bisericii. Păstor dreptcredincios şi jertfelnic, sfântul ierarh a îndurat cu demnitate asprimile şi lipsurile, purtând de grijă comunităţii sale ortodoxe care se afla în Polonia. Sfinţenia vieţii lui strălucea nu numai asupra fiilor duhovniceşti, chiar regele Jan Sobieski venea adesea la castelul de la Stryi, unde locuia sfântul mitropolit al Moldovei, ca să participe la slujbe cu familia şi să-i dea cinstire cuvenită. În ciuda presiunilor care s-au făcut asupra lui, sfântul ierarh Dosoftei a refuzat trecerea la uniaţie şi a rămas ortodox până la trecerea sa la veşnicie, la 13 decembrie 1693. Din mărturiile călugărilor care l-au însoţit în exil aflăm că sfântul şi-a cunoscut vremea chemării sale la veşnicie de către Domnul. Blândul ierarh Dosoftei a fost înmormântat la Biserica „Naşterea Domnului” din Jolkiew, astăzi în Ucraina.
Pătimind încercări şi multe necazuri în această viaţă trecătoare, sfântul mitropolit Dosoftei al Moldovei rămâne peste veacuri un teolog al întregii Ortodoxii, ierarh cu viaţă sfântă şi neîntrecut învăţător al dreptei credinţe în limba poporului său. Luminat de harul Duhului Sfânt, el a slujit cu dragoste Biserica Mântuitorului Hristos, cu smerenie şi fapte minunate, iar acum se roagă în ceruri pentru mântuirea sufletelor noastre.
Cu ale lui sfinte rugăciuni, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi!
Cântarea a 7-a
Mintea făcându-ţi-o stăpână peste patimi, ţi-ai înfrânat poftele trupeşti, şi făcându-te povăţuitor al dumnezeieştilor dogme, ne-ai luminat pe noi a cinsti un singur Dumnezeu în trei Persoane, Sfinte Ierarhe Dosoftei.
Pe când pribegeai prin locuri străine, ducând lipsă de cele trebuitoare, dar mai ales având dor de neamul tău, te mângâiai rugându-te Sfântului Ioan cel Nou, care ţi-a fost întărire şi mângâiere. Acum, te rugăm, Sfinte Părinte Dosoftei să fii şi tu nouă întărire în credinţă şi mângâiere în necazuri.
Slavă...
Sfinte ierarhe al lui Hristos, făclie luminoasă a Bisericii în depărtarea surghiunului ai fost ascuns, dar Domnul, ca pe un slujitor bun şi credincios te-a primit întru bucuria Sa cea veşnică, ca prin rugăciunile tale să dăruieşti bucurie celor ce te cinstesc cu evlavie.
Şi acum...
Dintru tine, Curată, S-a întrupat Fiul Cel ce mai înainte fără mamă din Tatăl şi fără tată om ca noi pentru noi S-a făcut; Căruia şi acum Îi slujesc cetele celor fără de trup ca Dumnezeului părinţilor, Cel lăudat şi preaslăvit!
Catavasie: Tinerii în dreapta credinţă fiind crescuţi...
Cântarea a 8-a
Fiind silit tu să fugi din faţa necredincioşilor, mitropolitul Teodosie a păstorit Biserica lui Hristos din Moldova, pătimind apoi moarte de mucenic, dar întorcându-te în ţară iarăşi ţi-ai primit scaunul şi cârja de păstor duhovnicesc; iar acum, amândoi fiind în ceata sfinţilor ierarhi în ceruri, ca cei ce sunteţi părinţi ai noştri, rugaţi-vă împreună Domnului pentru noi.
Slujirea ta ai făcut-o deplin; pătimind pentru ea multe încercări, credinţa ai păzit-o neclintită, propovăduirea Cuvântului cu multă răbdare ai împlinit-o, voind Dumnezeu să-L mărturiseşti şi prin viaţa ta. Stând acum înaintea Domnului ca un purtător de cunună, îl lauzi întru toţi vecii.
Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.
Slujind Sfânta Liturghie, ai împărţit binecuvântare şi pace tuturor. Şi simţindu-ţi aproape ieşirea din lumea aceasta ai făcut ultimul dar unui sărac, spre a te pomeni. Apoi ai zis: „Fraţilor, iată unde am venit a muri!” Dar n-ai murit, părinte, căci te-ai mutat în lăcaşurile cereşti, unde lauzi pe Dumnezeu în veci.
Şi acum...
Pe Cel ce S-a născut din Tatăl mai înainte de veci, mai presus de cuvânt L-ai născut nouă întrupat, Fecioară cu totul fără prihană. Acestuia să strigăm: Toate lucrurile pe Domnul lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii
Stih: Să lăudăm, bine să cuvântăm...
Catavasie: Cuptorul cel răcorit a închipuit chipul minunii...
Se cântă: Ceea ce eşti mai cinstită...
Cântarea a 9-a
Chiar dacă ai plâns cu lacrimi amare pentru neam şi pentru ţară, ca oarecând regele Iezechia, dar acum, ca nişte flori duhovniceşti, răspândesc mireasmă roadele cuvintelor tale, Sfinte Ierarhe Dosoftei, înmiresmând-ne pe noi cu lucrările faptelor bune.
Ostenelile tale de altădată, prin care ai bineplăcut lui Dumnezeu, înmiresmează acum Biserica Moldovei, ierarhe al lui Hristos, căci ai suferit primejdii, vieţuind în lipsuri şi depărtare de neamul tău; acum însă, te bucuri în ceata sfinţilor ierarhi cu Petru al Kievului, Leontie al Rădăuţilor şi Teodosie al Moldovei. Împreună cu aceştia, roagă-te şi pentru noi, cei ce te cinstim cu evlavie.
Slavă...
Frumuseţea cuvintelor tale şi lumina vieţii tale au împodobit credinţa şi cultura poporului român, Părinte Dosoftei. Pentru aceasta după vred¬nicie te cinstim.
Şi acum...
Cetele îngereşti, Preacurată, acum fără tăcere laudă naşterea ta, căci văzând pe Cel mai mare peste cete, se umplu de bucurie şi neîncetat te măresc pe tine, de Dumnezeu Născătoare.
Catavasie: Taină minunată şi neobişnuită văd...
LUMINÂNDA
Făclie luminoasă te-a arătat pe tine Hristos Lumina lumii, luminând pe credincioşi cu învăţăturile despre Împărăţia cerurilor, deşteptând în sufletele lor dorul de a-L cunoaşte pe Dumnezeu, Cel ce Se îmbracă în lumină ca şi cu un veşmânt.
Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei de Dumnezeu (de la slujba Sf. Ier. Nicolae)
LAUDE, glasul al 2-lea
Podobia: Când de pe lemn...
Să lăudăm, astăzi, pe ierarhul luminător şi sfinţitor al limbii române, pe începătorul duhovniceştei viersuiri, pe tâlcuitorul Sfintelor Scripturi şi al Sfintei Liturghii care neîncetat se roagă Domnului pentru noi ca să păzim credinţa dreaptă, lăudând pe Dumnezeu întru sfinţii Săi. (de două ori)
Suindu-te la înălţimea duhovnicească a sfinţeniei, ai primit de la Hristos, Împăratul tuturor, cununa vieţii, preţul ostenelilor tale, Dosoftei preafericite. Iar acum, stând înaintea lui Hristos, adu-ţi aminte de noi cei ce lăudăm pomenirea ta, ca să ne învrednicim de darurile vieţii celei veşnice.
Blând şi milostiv cu cei dreptmăritori şi evlavioşi, dar aspru mustrător al ereticilor şi iubitorilor de răutate, ai vegheat mereu la păstrarea credinţei prin scrieri, slujire şi rugăciuni neîncetate. Roagă-te şi acum ca nimeni să nu ne zdruncine credinţa, ci să-L lăudăm de-a pururi pe Dumnezeu Cel în Treime închinat.
Slavă..., glasul al 6-lea
Omule al lui Dumnezeu şi credincioasă slugă, nevoitorule du¬hovnicesc, învăţătorule înţelept şi arhiereule al lui Hristos, ajutătorul şi întărirea Bisericii, moştenitorul împărăţiei cerurilor, nu înceta a te ruga pentru noi către Domnul.
Şi acum..., glasul al 5-lea
Zis-a Fecioara către Iosif: nu te mâhni asupra mea, bunul meu logodnic, şi nu mă osândi ca pe una fără de rânduială, văzând creşterea pântecelui meu; slava fecioarelor m-am făcut, de ruşinea cea de demult le-am izbăvit; pe Eva înapoi o am chemat, am împrumutat pântecele, dar nu am întinat fecioria. Când voi naşte pe Făcătorul tuturor, atunci vei cunoaşte cine sunt, Aceluia cu credinţă închinându-te, pe mine fericită mă vei socoti.
Doxologia mare,
Troparul, ecteniile şi apolisul.
Ceasul întâi
LA LITURGHIE
Fericirile pe 8, din canonul Ierarhului, Cântarea a 3-a şi a 6-a.
Prochimenul glasul al 7-lea: Scumpă este înaintea Domnului moartea cuvioşilor Lui,
Stih: Ce voi răsplăti Domnului pentru toate câte mi-a dat mie!
Apostolul ierarhului, din Epistola către Evrei (XIII, 7-21):
Fraţilor, supuneţi-vă...
Aliluia,
Evanghelia ierarhului de la Luca (VI, 17-23):
În vremea aceea, Iisus stătea la loc şes, cu ucenicii Săi, şi mulţime de popor...
(caută la Evanghelia de la Liturghia din ziua de 6 decembrie).
Chinonicul
Întru pomenire veşnică va fi dreptul şi de auzul rău nu se va teme.
Sursa: Mineiul (lunile iulie-decembrie), Ed. Reîntregirea, Alba Iulia, 2001
<sus
|
