|
După obişnuitul început, se zic:
CONDACELE ŞI ICOASELE:
Condacul 1
Veniţi toţi cei râvnitori spre cinstirea sfinţilor celor plăcuţi lui Dumnezeu, să lăudăm pe alesul ierarh, „care lumea a minunat prin strălucitele şi sfintele sale nevoinţe", şi să dăm slavă lui Dumnezeu Cel minunat întru sfinţii Săi, iar ierarhului să-i cântăm: Bucură-te Ioane, „Arhiepiscop sfânt şi minunat"!
Icosul 1:
Milostivul Dumnezeu a binevoit ca evlaviosul nostru popor românesc să fie roditor de sfinţi, ca şi celelalte popoare creştine surori. După cerească rânduială, pe aceşti sfinţi îi avem rugători şi mijlocitori înaintea Tronului Slavei dumnezeieşti. Între aceştia Biserica noastră te are şi pe tine, Sfinte Ierarhe Ioane, de aceea te lăudăm aşa:
Bucură-te, fiu prea vrednic din evlavios popor;
Bucură-te, al ţării noastre ocrotitor;
Bucură-te, cântă ţara toată a ta vrednicie;
Bucură-te, cel prea vrednic de sfântă arhierie;
Bucură-te, cel în Sfânta Sfintelor vieţuitor;
Bucură-te, în Altarul lui Hristos bun slujitor;
Bucură-te, ierarhe, de dar sfânt împărţitor;
Bucură-te, că turmei tale către Rai eşti îndrumător;
Bucură-te, al hranei sfinte pentru toţi împărţitor;
Bucură-te, cel cu mintea înălţată în Tabor;
Bucură-te, a zis ţie îngerul de Mare Sfat;
Bucură-te, cel de îngeri şi de oameni lăudat;
Bucură-te, Ioane, „Arhiepiscop sfânt şi minunat"!
Condacul al 2-lea:
Preamilostivul Dumnezeu a rânduit ca din poporul românesc să răsară mai mulţi sfinţi. Între aceştia pomenim cu cinste pe Sfinţii Mitropoliţi Varlaam şi Dosoftei ai Moldovei, cărora Sfinte Ierarhe Ioane, le-ai fost apropiat colaborator şi împreună-slujitor. Marelui Dumnezeu Cel ce v-a chemat la sfânta arhierie îi cântăm: Aliluia!
Icosul al 2-lea:
Născut în Ţara de Jos a Moldovei, în părţile Vrancei, din evlavioşii părinţi Gheorghe şi Anastasia, te înrudeai, după trup, cu Sfântul Mitropolit Varlaam, cu care mai târziu te-ai înrudit şi duhovniceşte. Din tinereţe ai fost chemat ca să plugăreşti în via Domnului şi să conduci sufletele păstoriţilor spre Înviere. Pentru aceasta, cu laude, te întâmpinăm:
Bucură-te, că din pruncie ai fost ales să slujeşti lui Hristos;
Bucură-te, mladă sfântă din via Ţării de Jos;
Bucură-te, străjer vrednic din neamul cel răzeşesc;
Bucură-te, ostaş viteaz din poporul românesc;
Bucură-te, de la Milcov, al Unirii rugător;
Bucură-te, că Românii toţi te au ocrotitor;
Bucură-te, tinereţe închinată lui Hristos;
Bucură-te, pentru tineri pildă vie, spre folos;
Bucură-te, feciorelnic, rugător şi postitor;
Bucură-fe, următorul sfatului părinţilor;
Bucură-te, minte trează într-un trup neîntinat;
Bucură-te, că de tânăr lui Hristos I-ai urmat;
Bucură-te, Ioane, „Arhiepiscop sfânt şi minunat"!
Condacul al 3-lea:
Ruda ta, Sfântul Părinte Varlaam, ajuns Mitropolit al Moldovei, cunoscându-ţi râvna pentru viaţă călugărească, te-a închinoviat în obştea Mănăstirii Râşca din ţinutul Sucevei, încredinţându-te Sfântului Mare Ierarh Nicolae, patronul mănăstirii, spre ocrotire şi egumenului Agafton pentru îndrumare duhovnicească; Iar tu, mulţumind rânduielii lui Dumnezeu, cântai: Aliluia!
Icosul al 3-lea:
Fiind ascultător şi supus întru toate, râvnitor în post şi rugăciune şi sporind în viaţă îmbunătăţită, ai primit îngerescul chip al călugăriei şi numele de Ioan, luând ocrotitor pe Inainte-Mergătorul şi Botezătorul Domnului. După oarecare vreme, Sfântul Mitropolit Varlaam, luminat de Dumnezeu, te-a mutat la mănăstirea sa de la Secu, din Munţii Neamţului, dar tu niciodată nu ai uitat mănăstirea ta de metanie. De aceea contemporanii şi urmaşii te-au numit Ioan de Râşca, iar noi te lăudăm aşa:
Bucură-te, că din Vrancea spre Suceava ai plecat;
Bucură-te, că la Râşca loc sfinţit tu ai aflat;
Bucură-te, de la margini către margini călător;
Bucură-te, tinereţe mistuită de sfânt dor;
Bucură-te, că tu casa şi părinţii ai lăsat;
Bucură-te că în munte linişte ai căutat;
Bucură-te, că al Mirei blând păstor te-a ocrotit;
Bucură-te, că sihaștrii printre dânşii te-au primit;
Bucură-te că Prorocul al său nume ti 1-a dat;
Bucură-te, că la Secu, cu-a sa voie te-a mutat;
Bucură-te, că prin râvnă, pravila ai învăţat;
Bucură-te, că tu calea ascultării ai urmat;
Bucură-te, Ioane, „Arhiepiscop sfânt şi minunat"!
Condacul al 4-lea:
Binecredinciosul Domn Vasile Voievod, sfătuit de marele său prieten, Sfântul Mitropolit Varlaam, a transformat biserica din Cetatea Neamţ, care avea ca ocrotitor pe Sfântul Ierarh Nicolae, în mănăstire de călugări aşezând-o sub îndrumarea şi ocrotirea Mănăstirii Secu. Iar Sfântul Mitropolit, rudenia ta, te-a rânduit să fii primul egumen al acestei micuţe mănăstiri, ca acolo, zi şi noapte, cu puţinul tău sobor să cânţi lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 4-lea:
Ai condus mănăstirea din Cetate timp de 25 de ani, ostenindu-te în cele sfinte cu puţinii tăi călugări, şi petrecând împreună cu străjerii şi slujitorii cetăţii. Când căutai mai multă linişte pentru pravilă, coborai la metocul „Sfântul Nicolae” din satul străjerilor de-sub poalele Cetăţii arătând tuturor calea spre împărăţia Cerurilor şi pentru toţi rugându-te. Iar noi, urmaşii celor povăţuiţi de tine, te întâmpinăm cu binemeritate laude:
Bucură-te, că pe stânca neagră tu te-ai aşezat;
Bucură-te, că-n Cetatea Neamţului ai slujit un sfert de veac;
Bucură-te, că în vremuri de restrişte aici ai stat;
Bucură-te, că tu ţara şi poporul ai vegheat;
Bucură-te, că cei credincioşi te-au avut sfânt rugător;
Bucurl-te, că prin viaţă tu le-ai fost pilduitor;
Bucură-te, rugăciune, rug aprins, însufleţit;
Bucură-te, că de dorul cerului te-ai mistuit;
Bucură-te, porumbel antrenat în sfânt zbor;
Bucură-te, că prin viers sfânt pe Dumnezeu L-ai lăudat;
Bucură-te, că-n cetate pământească te-ai rugat;
Bucură-te, că la Cetatea cerului te-ai arătat căutător;
Bucură-te, Ioane, „Arhiepiscop sfânt şi minunat"!
Condacul al 5-lea:
Milostivul Dumnezeu a rânduit ca la mijlocul veacului al XVII-lea, în satul străjerilor de sub poalele Cetăţii, să se nască fiica Armaşului Joldea, cea care peste ani avea să fie aleasa mireasă a lui Hristos, Cuvioasa Maică Teodora de la Sihla, ocrotitoarea noastră. Părintele Ceresc te-a învrednicit ca tu să o afunzi în baia Botezului, iar peste ani să cântaţi împreună în Împărăţia cea de Sus: Aliluia!
Icosul al 5-lea:
Marele Ierarh Nicolae a rânduit, prin vrerea lui Dumnezeu, ca din mica mănăstire ocrotită de el în Cetatea Neamţ să pornească spre ceruri doi sfinţi: tu, Ioane, lauda şi ocrotirea noastră şi ucenica ta aleasă, Cuvioasa Teodora, Aura Munţilor Carpaţi, căreia i-ai fost îndrumător până la vârsta de 16 ani şi ai îndemnat-o spre viaţa călugărească. Pentru aceasta, împreună cu sfinţii şi cu toţi evlavioşii credincioşi te lăudăm:
Bucură-te, Cuvioase, de vieţi sfinte-ndrumător;
Bucură-te, că în inimi picuri mir binemirositor;
Bucură-te, că în baia sfântă mulţi ai afundat;
Bucură-te, că lor Mirul şi Cuminecarea le-ai dat;
Bucură-te, al Teodorei sfânt părinte sufletesc;
Bucură-te, al Cetăţii îndrumător duhovnicesc;
Bucură-te, că armaşul în faţa ta a îngenunchiat;
Bucură-te, că străjerii într-un glas te-au lăudat;
Bucură-te, că pe Vodă spre milă l-ai îndemnat;
Bucură-te, că acesta pe cei necăjiţi i-a ajutat;
Bucura-te, că pe Domnul ne-ncetat L-ai lăudat;
Bucură-te, că-Acesta loc în cer ţi-a aşezat;
Bucură-te, Ioane, „Arhiepiscop sfânt şi minunat"!
Condacul al 6-lea:
A hotărât Bunul Dumnezeu ca înainte de plecarea din această lume a Sfântului Mitropolit Varlaam, tu, ruda sa apropiată şi ucenic prea iubit să fii în chilia sa de la Mănăstirea Secu, să-i asculţi ultimele dorinţe aşezate în testamentul său, să-l vezi dându-şi sufletul său cel bun în mâinile Cerescului Părinte şi să participi la înmormântarea lui împreună cu Mitropolitul Ghedeon şi cu episcopii Anastasie, Sava şi Teofan. Pentru buna Sa rânduială, dăm toţi slavă lui Dumnezeu, cântându-I: Aliluia!
Icosul al 6-lea:
După un sfert de veac de osteneli în egumenia la Mănăstirea Sfântul Nicolae din Cetatea Neamţ, a rânduit Bunul Dumnezeu să fii chemat ca să conduci, pentru scurt timp, ca egumen Mănăstirea Secu, unde ai povăţuit cu vrednicie obştea călugărească de acolo, rugându-te cu smerenie Sfântului Măritului Prooroc şi înaintemergătorului Ioan. Iar noi îţi zicem laude cuvenite:
Bucură-te, Cuvioase, părinte bun şi învăţat;
Bucură-te, că la muncă sfântă ai fost chemat;
Bucură-te, că la Secu mulţi călugări viețuiau;
Bucură-te, că ei sfinte cărţi citeau şi copiau;
Bucură-te, cu Proorocul împreună postitor;
Bucură-te, cu toţi sfinţii către Domnul rugător;
Bucură-te, blând călugăr, pentru toţi folositor;
Bucură-te, harnic egumen, către cer îndemnător;
Bucură-te, viaţă aspră, petrecută-n privegheri;
Bucură-te, bun duhovnic, plin de sfat şi mângâieri;
Bucura-te, că spre ceruri rugi fierbinţi ai înălţat;
Bucură-te, că tu fața-n lacrimi ți-ai udat;
Bucură-te, Ioane, „Arhiepiscop sfânt şi minunat"!
Condacul al 7-lea:
A rânduit Milostivul Dumnezeu ca ostenelile tale sfinte să fie răsplătite şi să fii chemat la o slujire mai înaltă. Iar Mitropolitul Ghedeon al Moldovei, prietenul şi ocrotitorul tău, a fost împlinitorul voii lui Dumnezeu. El te-a aşezat episcop la Episcopia Huşilor şi prin mâna lui ai primit hirotonia întru arhiereu. Iar tu cu smerenie te-ai supus rânduielii lui Dumnezeu, lăudându-L din inimă cu cântarea: Aliluia!
Icosul al 7-lea:
În catedrala din Huşi, cu hramul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, ctitorie a Sfântului Voievod Ştefan cel Mare, ai fost instalat episcop. Credincioşii de pe malurile Prutului te-au primit cu bucurie. Vremurile erau grele. Turcii şi tătarii prădau ades aceste ţinuturi de margine ale Moldovei. Dar tu, alesule al lui Hristos, te-ai străduit timp de şapte ani să-ţi mângâi păstoriţii şi să le alini durerile. Pentru toate aceste sfinte osteneli îţi aducem laude:
Bucură-te, din Cetate către margini călător;
Bucură-te, de la Ştefan iar la Ştefan slujitor;
Bucură-te, că în vremuri grele tu ai păstorit;
Bucură-te, că-n necazuri tu pe Domnul ai slujit;
Bucură-te, că pe semeni ne-ncetat i-ai mângâiat;
Bucură-te, căci cu fapta şi cu sfatul i-ai ajutat;
Bucurâ-te, că în prigoane pe păgâni i-ai abătut;
Bucură-te", că la Domnul pace ţării ai cerut;
Bucură-te, că nădejdea în Apostoli îţi puneai;
Bucură-te, că printr-înşii către Domnul mijloceai;
Bucură-te, către ceruri rugător neîncetat;
Bucură-te, că de-acolo multă plată ai luat;
Bucură-te, Ioane, „Arhiepiscop sfânt şi minunat"!
Condacul al 8-lea:
Nu ţi se terminase încă drumeţia prin binecuvântata ţară a Moldovei. În tainica Sa purtare de grijă, Dumnezeu îţi rânduise să depui ultimele tale osteneli sfinte ca Episcop al Romanului, aleasa Episcopie a Ţării de Jos a Moldovei. Aici, te-ai învrednicit să slujeşti în catedrala Sfintei Parascheva, ocrotitoarea Moldovei şi împreună cu ea să înalţi lui Dumnezeu cântare: Aliluia!
Icosul al 8-lea:
Ultimii unsprezece ani din viaţă i-ai petrecut în slujire arhierească în de Dumnezeu păzită cetate a Romanului. În osteneli, în rugăciuni, în posturi, în cercetare şi în sfat, facându-te tuturor pildă de aleasă trăire în Hristos. Atât de sfântă îţi era viaţa, încât arhiereii, preoţii şi credincioşii se minunau, slăvind pe Dumnezeu cel ce te întărea, iar ţie îţi aduceau laude:
Bucură-te, că pe tine la noi Domnul te-a trimis;
Bucură-te, că-ţi ţii votul ostenelii cel promis;
Bucură-te, alinarea celor care-s în dureri;
Bucură-te, vistierie de bun sfat şi mângâieri;
Bucură-te, mână-ntinsă pururea spre ajutor;
Bucură-te-n catedrală mereu vrednic slujitor;
Bucură-te, că pe Sfânta Parascheva o cinsteşti;
Bucură-te, că printr-însa către cer te pregăteşti;
Bucură-te, dăruire către cel flămând şi gol;
Bucură-te, mijlocire la al Domnului Prestol;
Bucură-te, că viaţa-ntreagă Lui I-ai închinat;
Bucură-te, al Iubirii vas curat;
Bucură-te, Ioane, „Arhiepiscop sfânt şi minunat"!
Condacul al 9-lea:
Lăudăm pe Bunul Dumnezeu, Părinte Ioane, Care în purtarea Sa de grijă a rânduit ca să se întâlnească mereu sfinţi cu sfinţi pe binecuvântatul pământ românesc. Aşa la începutul vieţii tale, l-ai avut ocrotitor şi îndrumător pe Sfantul Mitropolit Varlaam, iar la sfârşit, l-ai avut prieten şi către Domnul rugător pe Sfântul Mitropolit Dosoftei, cu care împreună Îl slăviţi pe Dumnezeu cântând: Aliluia!
Icosul al 9-lea:
Minunându-se Sfântul Mitropolit Dosoftei de râvna ta sfântă, de ostenelile şi de sfinţenia vieţii tale, te-a numit "Arhiepiscopul cel sfânt şi minunat". De aceea, şi noi, te cinstim aşa:
Bucură-te, bun prieten al Sfântului Mitropolit;
Bucură-te, cel ce de dânsul ai fost cinstit;
Bucură-te, că el viaţa sfântă ţi-a lăudat;
Bucură-te, că de râvna ta cea mare s-a mirat;
Bucură-te, că la rându-ţi, dragostea i-ai preţuit;
Bucură-te, că la slujbe pe Ierarh l-ai pomenit;
Bucură-te, că cinstirea cuvenită i-ai adus;
Bucură-te, că în toate i-ai fost supus;
Bucură-te, că lucrurile tale lui i le-ai încredinţat;
Bucură-te, că în viaţa pământească la bunurile cereşti ai cugetat;
Bucură-te, că în ceruri avuţii ai adunat;
Bucură-te, cel ce de îngeri şi de oameni eşti lăudat;
Bucură-te, Ioane, „Arhiepiscop sfânt şi minunat"!
Condacul al 10-lea:
Din osteneala şi agoniseala ta ai dorit să ctitoreşti Mănăstirea Mera, în ţinuturile tale natale din Vrancea, pe care acum le păstoreai. La această osteneală sfântă ai îndemnat şi pe rudenia ta, vornicul Motoc din Odobeşti. În lucrarea voastră sfântă aţi chemat în ajutor pe preamilostivul Dumnezeu cântându-I neîncetat: Aliluia!
Icosul al 10-lea:
Ostenindu-te la ctitoria de la Mera, nu ai uitat nici pe ucenica ta din Cetatea Neamţ, Teodora, hotărâtă spre viaţă călugărească. Ai aşezat-o, împreună cu alte câteva călugăriţe în Mănăstirea Vărzăreşti din apropiere, care fiind pustiită a fost părăsită de călugări. Acestora le-ai purtat grijă atât de cele pământeşti, cât şi de cele duhovniceşti. De aceea, ai primit de la ele mulţumire, iar de la noi, acum, primeşti laude:
Bucură-te, avuţie închinată lui Hristos;
Bucură-te, bogăţie folosită cu folos;
Bucură-te, temelie de loc sfânt, ctitoricesc;
Bucură-te, că strămoşii prin tine se folosesc;
Bucură-te, că „părinte bun" Teodora te-a numit;
Bucură-te, că în viaţă de ea mult te-ai îngrijit;
Bucură-te? că în ceruri locuiţi;
Bucură-te, că de-acolo pe noi toţi ne miluiţi;
Bucură-te, că de bunuri trecătoare te-ai arătat neagonisitor;
Bucură-te, cel ce chiar şi în lipsuri, miluitor;
Bucură-te, vas sfânt, neîntinat;
Bucură-te, că ai îndrăznire la Cerescul împărat;
Bucură-te, Ioane, “Arhiepiscop sfânt şi minunat"!
Condacul al 11-lea:
La adânci bătrâneţe, obosit de alergarea vieţii, cu trupul ostenit în post şi în rugăciune, ţi-ai încredinţat sufletul în mâinile Domnului Hristos, primind, ca şi fecioarele cele înţelepte, intrare în cămara cea fericită a Mirelui, cu candela plină de mirul ostenelilor celor sfinte. Păstoriţii ţi-au cântat „Veşnică pomenire", iar lui Dumnezeu, Celui ce te-a ales şi te-a: întărit: Aliluia!
Icosul al 11-lea:
Soborul ierarhilor moldoveni, în frunte cu Sfântul Mitropolit Dosoftei, împreună cu Sfânta Teodora, ucenica ta, te-au condus pe ultimul drum al vieţii tale pământeşti la Mănăstirea Secu, cea atât de iubită de tine, acolo unde era înmormântat şi duhovnicescul tău părinte, Sfântul Varlaam Mitropolitul. Cu cântări duhovniceşti te-au aşezat în mormântul de lângă biserică şi Milostivului Dumnezeu, Celui ce pregăteşte în ceruri sălaş aleşilor Săi, au dat slavă, iar pe tine te-au lăudat, zicând:
Bucura-te că viaţa pământească ai sfârşit;
Bucură-te, că în ceruri Domnul loc ţi-a pregătit;
Bucură-te, alăută, suspinând după Hristos;
Bucură-te, că al tău creştet s-a încununat frumos;
Bucură-te, că la Secu trupul tău s-a odihnit;
Bucură-te, că al tău suflet în ceruri a fost primit;
Bucură-te, trup în posturi şi în rugă ostenit;
Bucură-te, suflet mare, milostiv şi miluit;
Bucură-te, spaimă mare celor ce ne duşmănesc;
Bucură-te, bucurie sfinţilor ce ne iubesc;
Bucură-te, sfat de taină care nouă ni s-a dat;
Bucură-te, îndrăznire la Cerescul împărat;
Bucură-te, Ioane, „Arhiepiscop sfânt şi minunat"!
Condacul al 12-lea:
Credincioşii din toată Moldova şi din alte ţinuturi româneşti te-au cinstit şi ţi-au cercetat mormântul la Mănăstirea Secu, mai ales, cu prilejul pelerinajelor de la înălţarea Domnului, la Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului de la Mănăstirea Neamţ. Aceştia poposind la mormântul tău şi la cele ale Cuviosilor Părinţi Partenie şi Rafail de la Mănăstirea Agapia, vă cinsteau împreună şi cântau cu bucurie lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 12-lea:
Râurile Moldovei: Putna şi Milcovul, Bistriţa şi Neamţu (Ozana), Râşca şi Moldova, Prutul şi Siretul s-au unit, în alergarea ta prin ţară, cu râurile lacrimilor tale. Ai străbătut Țara Moldovei din hotare în hotare, pretutindeni învăţând, pretutindeni miluind, pretutindeni alinând dureri trupeşti și sufleteşti. Azi te chemăm să-ţi uneşti glasul în soborul tuturor sfinţilor români şi să ceri de la Milostivul Dumnezeu pace şi bună sporire pentru ţara şi poporul tău. Iar noi, slăvind pe Cel ce ţi-a dat biruinţă, laude îți aducem:
Bucură-te, că în Vrancea din neam vrednic te-ai născut;
Bucură-te, că din pruncie, te-ai arătat credincios neabătut;
Bucură-te, că la Râşca prea frumos te-ai ostenit;
Bucură-te că-n Cetatea Neamţ tot pe Domnul ai slujit;
Bucură-te, pentru Secu egumen ostenitor;
Bucură-te al Eparhiei Huşilor cârmuitor;
Bucură-te, că la Roman bun ierarh te-ai dovedit;
Bucură-te, că la Mera sfânt locaş ai ctitorit;
Bucură-te, ucenicul cel smerit al lui Varlaam;
Bucură-te, mladă sfântă din răzeşi de bun neam;
Bucură-te al Teodorei sfetnic bun şi-apropiat;
Bucură-te, că în carte Dosoftei te-a lăudat;
Bucură-te, Ioane, „Arhiepiscop sfânt şi minunat"!
Condacul al 13-lea:
Slăvim pe Dumnezeu cel în Treime închinat şi te lăudăm pe tine, Sfânt şi minunat Arhiepiscop Ioane, rugându-te să mijloceşti la Tronul Slavei celei de sus pace, spor şi binecuvântare pentru poporul tău, ca împreună să cântăm, cu mulţumire, împăratului Cerurilor: Aliluia! (acest condac se zice de trei ori)
Apoi se zic din nou
Icosul întâi: „Milostivul Dumnezeu...” şi
Condacul întâi: „Veniţi toţi cei râvnitori...”
Sursa: Acatistul Sfântului Cuvios Ioan de Râșca și Secu.
Mulțumiri fratelui Florin N. Domnul sa vă răsplătească dragostea!
<sus
|
