|
Alcătuit de Arhimandritul Cleopa Ilie.
După obişnuitul început, se zic:
CONDACELE ŞI ICOASELE:
Condacul 1:
Veniţi toţi iubitorii de Hristos la prăznuirea fericiţilor mărturisitori Visarion, Sofronie şi Oprea, care au slujit adevărului şi au mărturisit dreapta credinţă, cinstind cu evlavie ostenelile lor şi lăudându-i, să zicem: Bucuraţi-vă, bunilor mărturisitori şi râvnitori ai adevărului!
Icosul 1:
Stâlpare aleasă din rădăcină sănătoasă ai odrăslit, Visarioane, şi din pruncie ai învăţat dreapta cre-dinţă. Chipul cel îngeresc l-ai luat asupră-ţi din tinereţe şi viaţa cea îngerească o ai urmat după cuviinţă; pentru aceasta şi noi, smeriţii, cu laude te cinstim aşa:
Bucură-te, cel ce ai răsărit din părinţi credincioşi, vlăstar ales;
Bucură-te, că din copilărie pe urmele sfinţilor ai mers;
Bucură-te, cel ce prin Sfântul Botez harul dumnezeiesc ai primit;
Bucură-te, că a purta numele sfinţitului ierarh pentru toată viaţa te-ai învrednicit;
Bucură-te, cel ce de tânăr multe lăcaşuri sfinte ai cercetat;
Bucură-te, că din izvorul credinţei ortodoxe din belşug te-ai adăpat;
Bucură-te, cel ce şi la Sfântul Mormânt cu evlavie ai ajuns;
Bucură-te, că acolo cu lacrimi fierbinţi de bucurie ai plâns;
Bucură-te, cel ce în Lavra Sfântului Sava ai fost călugărit;
Bucură-te, că atunci şi numele de Visarion tu ai primit;
Bucură-te, cel ce toată viaţa pe cărările curăţiei ai umblat;
Bucură-te, că totdeauna spre cele înalte ai cugetat;
Bucură-te, Cuvioase Visarioane, care cu mare râvnă Ortodoxia ai apărat!
Condacul al 2-lea:
După primirea călugăriei, Cuvioase Visarioane, ai plecat de la Sfântul Mormânt şi ai venit în Slavonia, la Mănăstirea Pacra, unde te-ai nevoit timp de şapte ani, cu smerenie şi cu aleasă râvnă, în treapta diaconiei; după care, ca un ales nevoitor, şi de harul preoţiei te-ai învrednicit, slujind lui Dumnezeu şi cântându-I: Aliluia!
Icosul al 2-lea:
Alt râvnitor, asemenea lui Ilie, te-ai arătat Cuvioase Sofronie, din copilărie învăţând de la ai tăi părinţi dreapta credinţă şi ai alergat în calea poruncilor Domnului, neţinând seama de ispitele lumeşti; pentru aceea te lăudăm, zicând:
Bucură-te, cel ce din Cioara Sebeşului ca o floare ai răsărit;
Bucură-te, că de copil dragoste de cele sfinte ai dovedit;
Bucură-te, cel ce în Ţara Românească multă osârdie ai arătat;
Bucură-te, că prin vieţuirea ta cea aleasă pe mulţi ai minunat;
Bucură-te, cel ce de acolo în Transilvania iarăşi te-ai înapoiat;
Bucură-te, că tuturor pildă de viaţă curată te-ai arătat;
Bucură-te, cel ce în codrii de lângă Cioara mic sălaş de cuvioşie ai zidit;
Bucură-te, că pe cei ce au venit la tine, totdeauna cu drag i-ai povăţuit;
Bucură-te, cel ce toate ispitirile diavolilor le-ai nimicit;
Bucură-te, că meşteşugirile celui rău cu hotărâre pururea le-ai zdrobit;
Bucură-te, cel ce către dragostea lui Hristos pe toţi i-ai îndemnat;
Bucură-te, că în Sebeşul Albei dreapta credinţă ai învăţat;
Bucură-te, Cuvioase Sofronie, care cu mare râvnă Ortodoxia ai apărat!
Condacul al 3-lea:
Străbătut-ai cu multă osteneală ţinuturile transilvănene, Cuvioase Sofronie, îndemnând pe cei dreptcredincioşi să nu se depărteze de la staulul Bisericii celei dreptmăritoare, ci stând cu toţii neclintiţi în credinţă, să cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 3-lea:
Săliştea Sibiului acum duhovniceşte se veseleşte împreună cu toată obştea creştinilor dreptmăritori la prăznuirea Sfântului Mucenic Oprea, cel ce înflăcărat de râvnă pentru adevăr şi pentru apărarea Ortodoxiei s-a arătat. Pentru aceasta şi noi, smeriţii, cu dragoste să-l lăudăm, zicând:
Bucură-te, cel ce eşti al Săliştei Sibiului aleasă floare;
Bucură-te, că ai fost fiu credincios al Bisericii dreptmăritoare;
Bucură-te, cel ce cu lucrarea pământului te-ai învrednicit;
Bucură-te, că şi de suflet, deopotrivă, cu sârg şi cu grijă te-ai ostenit;
Bucură-te, cel ce în dreapta credinţă a strămoşilor ai trăit;
Bucură-te, că viaţă bineplăcută Domnului ţi-ai agonisit;
Bucură-te, cel ce prin post şi rugăciune sufletul ţi-ai întărit;
Bucură-te, că prin binecuvântări de la preoţi, calea ţi-ai zidit;
Bucură-te, cel ce în ţinutul Săliştei pe fraţi i-ai povăţuit;
Bucură-te, că pe toţi cei ce pătimesc cu dragoste i-ai sprijinit;
Bucură-te, cel ce împotriva asupritorilor pavăză ai fost;
Bucură-te, cel ce pentru dreapta credinţă, prigoane mari ai îndurat;
Bucură-te, Mucenice Oprea, care cu mare râvnă credinţa ai apărat!
Condacul al 4-lea:
Omule al lui Dumnezeu şi mucenice al lui Hristos, Oprea, cu inimă arzătoare ai apărat dreapta credinţă şi pe toţi i-ai învăţat adevărul, iar pe cei ce nu s-au clătinat de la credinţa ortodoxă i-ai apărat cu jertfa vieţii tale, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 4-lea:
După ce te-ai învrednicit de treapta preoţiei, Visarioane, iarăşi ai călătorit la Sfântul Mormânt, de unde întorcându-te în Transilvania, cu mare îndrăzneală ai înfruntat prigoana ce s-a pornit asupra Bisericii dreptmăritoare şi pe toţi i-ai întărit în dreapta credinţă; pentru aceasta te lăudăm, zicând:
Bucură-te, cel ce de la Sfântul Mormânt iarăşi la ai tăi ai venit;
Bucură-te, că tuturor cu putere multă le-ai propovăduit;
Bucură-te, că peste tot ca un izbăvitor te arătai;
Bucură-te, cel ce de mulţimea credincioşilor însoţit erai;
Bucură-te, cel ce eu sunete de clopot ai fost întâmpinat;
Bucură-te, că de credincioşi cu făclii aprinse ai fost aşteptat;
Bucură-te, că la dreapta credinţă pe toţi i-ai înflăcărat;
Bucură-te, cel ce în adunări cu putere adevărul ai vestit;
Bucură-te, cel ce rânduiala călugărească nu o ai părăsit;
Bucură-te, că în aspră înfrânare tot timpul ai vieţuit;
Bucură-te, cel ce cu darul de sus izvor de apă ai arătat;
Bucură-te, cel ce schitul de la Foltea l-ai ridicat;
Bucură-te, Cuvioase Visarioane, care cu mare râvnă Ortodoxia ai apărat!
Condacul al 5-lea:
Având în minte învăţătura Marelui Pavel, în toate zilele îţi întăreai trupul cu aspră înfrânare, Cuvioase Sofronie, şi cu pilda vieţii tale îndemnai pe toţi să laude pe Dumnezeu şi să-I cânte: Aliluia!
Icosul al 5-lea:
Pentru mărturisirea dreptei credinţe ai fost aruncat, Cuvioase Sofronie, în temniţa de la Bobâlna, de unde, cu mila lui Dumnezeu, după cumplite pătimiri iarăşi ai ieşit, şi te-ai nevoit să propovăduieşti mai departe Crucea lui Hristos, bucurie făcând celor dreptcredincioşi; pentru care şi noi te lăudăm aşa:
Bucură-te, Cuvioase Sofronie, că pentru credinţă în temniţă ai fost aruncat;
Bucură-te, că prin aceasta sfinţilor mărturisitori ai urmat;
Bucură-te, cela ce după ieşirea din temniţă în părţile Zarandului ai venit;
Bucură-te, că şi în Munţii Apuseni râvna credinţei te-a călăuzit;
Bucură-te, cel ce pentru credinţa ta iarăşi ai fost prins şi legat;
Bucură-te, că în temniţa din Abrud cei răi din nou te-au aruncat;
Bucură-te, cel ce din voia lui Dumnezeu, cu ajutorul credincioşilor, din legături ai fost slobozit;
Bucură-te, că la multe şi mari mulţimi de credincioşi ai propovăduit;
Bucură-te, cel ce în păstrarea dreptei credinţe pe fraţi i-ai întărit;
Bucură-te, că prin faptă şi cuvânt necurmat pe Domnul ai preaslăvit;
Bucură-te, cel ce pe fraţii tăi cu pavăza credinţei i-ai înarmat;
Bucură-te, că nu de la tine, ci de la Domnul ai predicat;
Bucură-te, Cuvioase Sofronie, care cu mare râvnă Ortodoxia ai apărat!
Condacul al 6-lea:
Legatu-s-au cu jurământ cei binecredincioşi în soboarele pe care le ţineau, că nu-şi vor părăsi credinţa cea dreptmăritoare pe care au primit-o de la strămoşi şi că vor rămâne pururea fii binecinstitori ai Bisericii Răsăritului, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 6-lea:
Văzând că Biserica lui Hristos cea dreptmăritoare este asuprită şi prigonită, te-ai ridicat, Oprea, cu inimă vitează întru apărarea dreptei credinţe, neluând seama la primejdiile care te aşteptau. Pentru aceasta mulţimea dreptcredincioşilor te laudă împreună cu noi, zicând aşa:
Bucură-te, cel ce plin de curaj la căpetenia ţării te-ai înfăţişat;
Bucură-te, că despre nedreapta prigoană a fraţilor tăi i-ai cuvântat;
Bucură-te, cel ce ca un răzvrătitor de mulţimi ai fost defăimat;
Bucură-te, căci cu temniţe şi chinuri grele te-au ameninţat;
Bucură-te, cel ce pentru dreptate până la Viena te-ai ostenit;
Bucură-te, că pentru legea străbună şi acolo te-ai nevoit;
Bucură-te, că rugul ostenelilor tale adevărul a luminat;
Bucură-te, cel ce nădejdea întreagă întru Domnul ţi-ai întemeiat;
Bucură-te, că în tot timpul viclenia asupritorilor ai vădit;
Bucură-te, că până la sfârşit înşelătoria nu te-a biruit;
Bucură-te, cel ce a doua oară la Viena te-ai înfăţişat;
Bucură-te, că pentru dreptate necontenit Domnului te-ai rugat;
Bucură-te, Mucenice Oprea, care cu mare râvnă credinţa ai apărat!
Condacul al 7-lea:
La înapoierea de la Viena punându-se la cale întemniţarea ta, Mucenice Oprea, te-ai oprit în Banat împreună cu preotul Moise, care te însoţea. Şi pe când te aflai acolo au venit la tine preoţii Ioan din Poiana şi Ianeş din Galeş, împreună cu mulţime de credincioşi, ca să te roage să mergi din nou la cârmuitorii din Viena întru apărarea dreptei lor credinţe. Deci ai plecat iarăşi la drum cu nădejdea nestrămutată în Dumnezeul dreptăţii, Căruia Îi cântai aşa: Aliluia!
Icosul al 7-lea:
Propovăduit-ai dreapta credinţă cu mare îndrăzneală, Cuvioase Visarioane, în părţile Dobrei, Devei, Orăştiei, Bălgradului şi Săliştei; iar mulţimea care te asculta, însufleţită de mari nădejdi şi de bucurie duhovnicească, îţi aducea cuvenita cinstire ca unui trimis al lui Dumnezeu; pentru aceasta şi noi, smeriţii, lăudându-te, zicem aşa:
Bucură-te, cel ce şi pe cei din Sibiu să-i încurajezi ai venit;
Bucură-te, că multă milă ţi s-a făcut de ei pentru cât au pătimit;
Bucură-te, cel ce pe cale ai fost prins şi târât la judecată;
Bucură-te, că nici măcar o clipă fruntea nu ţi-ai lăsat-o plecată;
Bucură-te, cel ce hotărât credinţa dreaptă ai mărturisit;
Bucură-te, căci cu limbă înţeleaptă adevărul ai descoperit;
Bucură-te, cel ce a prigonitorilor rea voinţă o ai mustrat;
Bucură-te, că la pocăinţă şi pe aceia i-ai îndemnat;
Bucură-te, cel ce ai mângâiat pe fraţii tăi în restrişte şi în nevoi;
Bucură-te, că şi astăzi din ceruri eşti alături de noi;
Bucură-te, cel ce cu pilda vieţii tale pe toţi i-ai luminat;
Bucură-te, că în pătimiri şi în necazuri i-ai îmbărbătat;
Bucură-te, Cuvioase Visarioane, care cu mare râvnă Ortodoxia ai apărat!
Condacul al 8-lea:
Izvor de lumină şi de dreaptă credinţă te-ai arătat, Cuvioase Visarioane, şi facerile tale de bine peste toţi s-au revărsat. Iar noi laudă aducem Atotputernicului Dumnezeu, cântând: Aliluia!
Icosul al 8-lea:
În multe rânduri i-ai adunat pe credincioşi în jurul tău, Cuvioase Sofronie, şi i-ai învăţat să ţină cu tărie credinţa ortodoxă cea primită de la părinţi şi să fie gata cu toţii pentru apărarea adevărului; pentru aceasta cu evlavie te cinstim pe tine aşa:
Bucură-te, râvnitorule al aşezămintelor apostoliceşti;
Bucură-te, păstrătorule dârz al hotărârilor soborniceşti;
Bucură-te, al Bisericii dreptmăritoare slujitor adevărat;
Bucură-te, al Ortodoxiei noastre strămoşeşti stâlp neclătinat;
Bucură-te, cel ce pe potrivnici fără sfială i-ai vădit;
Bucură-te, că de dorul dreptăţii şi al credinţei adevărate, pururea ai fost călăuzit;
Bucură-te, cel ce de la Duhul Sfânt adevărul tuturor ai grăit;
Bucură-te, că pe stânca dreptei credinţe sufletele tuturor le-ai întărit;
Bucură-te, că graiurile tale erau întocmai ca vârtejul de foc ce se arată pe cale;
Bucură-te, că sufletele credincioşilor se aprindeau de dragoste pentru Domnul la auzul propovăduirii tale;
Bucură-te, cel ce nădejdile credincioşilor nu le-ai spulberat;
Bucură-te, că în necazuri pe toţi credincioşii cu sârguinţă i-ai îmbărbătat;
Bucură-te, Cuvioase Sofronie, care cu mare râvnă Ortodoxia ai apărat!
Condacul al 9-lea:
Adusu-şi-a aminte Dumnezeu de rugăciunile tale, Cuvioase Sofronie, pe care le-ai făcut pentru întărirea dreptei credinţe, pentru că cei ce mai înainte fuseseră smulşi din staulul Ortodoxiei iarăşi au venit în sânul Bisericii mame, ca împreună cu tine, care te afli în ceruri, să cânte lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 9-lea:
Apărat-ai, Mucenice Oprea, cu multă tărie dreapta credinţă înaintea ocârmuitorilor de la care cu stăru-inţă ai cerut de atâtea ori dreptate şi libertate credinţei strămoşeşti pentru fraţii tăi asupriţi, dar ai fost prins, legat şi aruncat în grea temniţă, unde pentru dreapta credinţă ai suferit până la moarte. Pentru aceea, lăudând cu evlavie pătimirea ta cea mucenicească, te fericim pe tine aşa:
Bucură-te, stâlpare prea-aleasă a Bisericii noastre strămoşeşti;
Bucură-te, mlădiţă bună şi roditoare care tuturor viaţă duhovnicească rodeşti;
Bucură-te, cel ce întocmai cu sfinţii lupta cea bună ai luptat;
Bucură-te, că de nimeni niciodată nu te-ai lăsat înfricoşat;
Bucură-te, cel ce a treia oară drumul Vienei ai luat;
Bucură-te, că acolo o nouă jalbă cu hotărâre ai înfăţişat;
Bucură-te, cel ce ai crezut cu tărie că până la urmă dreptatea va veni;
Bucură-te, cel ce ai fost încredinţat că libertatea va birui;
Bucură-te, că talantul ce ţi s-a încredinţat fără încetare l-ai înmulţit;
Bucură-te, că în toată viaţa ta prin faptă ai arătat rod însutit;
Bucură-te, cel ce cu gura ai mărturisit adevărul fără şovăire;
Bucură-te, căci cu inima ta ai crezut în dreptatea celor ai tăi fără îndoire;
Bucură-te, Mucenice Oprea, care cu mare râvnă credinţa ai apărat!
Condacul al 10-lea:
Trimis ai fost în trei rânduri cu jalbă la cetatea împărătească de la Viena, spre apărarea dreptei cre-dinţe, şi înaintea stăpânitorilor de acolo cu hotărâre neclintită ai mărturisit adevărul, arătând dragoste înflăcărată fraţilor tăi întru dreapta credinţă şi împreună cu ei ai cântat: Aliluia!
Icosul al 10-lea:
Mers-ai, Cuvioase Visarioane, la propovăduirea cea dreaptă a credinţei, de la Sebeş la Sibiu, şi pe cale ai fost prins de cei ce căutau ca să te piardă şi ai fost dus legat la căpeteniile lor, unde, cu faţă luminoasă, ai mărturisit adevărul credinţei ortodoxe; pentru aceasta şi noi, smeriţii, te lăudăm, zicând aşa:
Bucură-te, cel ce în faţa prigonitorilor cu mare curaj ai stat;
Bucură-te, că prin hotărârea ta cea bună pe toţi i-ai înfruntat;
Bucură-te, cel ce, nevoind să te lepezi de dreapta credinţă, în lanţuri ai fost aruncat;
Bucură-te, că în temniţa din cetatea Devei pentru credinţa ta ai fost ferecat;
Bucură-te, cel ce şi în temniţa din Timişoara ai stat;
Bucură-te, că în înfricoşătoarea temniţă din Kufstein până la moarte ai răbdat;
Bucură-te, cel ce cu cunună de mucenicie ai fost încununat;
Bucură-te, că prin statornicia ta în credinţă pildă vie tuturor te-ai dat;
Bucură-te, cel ce pe fraţii tăi cu dragoste în toate i-ai mângâiat;
Bucură-te, că în toate încercările prin care ai trecut întru nimic nu te-ai clătinat;
Bucură-te, cel ce vrednic mucenic te-ai arătat;
Bucură-te, că răsplata muceniciei tale ai aflat;
Bucură-te, Cuvioase Visarioane, care cu mare râvnă Ortodoxia ai apărat!
Condacul al 11-lea:
În temniţa de la Kufstein chinuitoare pătimiri ai îndurat, şi acolo, departe de cei iubiţi ai tăi, în mâinile lui Dumnezeu cu bună nădejde sufletul ţi-ai încredinţat, iar acum eşti împreună cu mucenicii, cu sfinţii şi cu îngerii, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 11-lea:
Preabunul Dumnezeu, ascultând rugăciunile tale, Cuvioase Sofronie, a înmuiat inimile căpeteniilor care prigoneau pe dreptcredincioşii români din Transilvania şi i-a făcut să îngăduie acelora ca să-şi aibă episcopul lor. Pentru aceasta, laudă şi mulţumită aducem lui Dumnezeu, iar pe tine cu evlavie te cinstim aşa:
Bucură-te, cel ce cu graiurile tale ai dat tuturor îmbărbătare;
Bucură-te, că învăţăturile tale tuturor au fost luminare;
Bucură-te, cel ce în suferinţă pe fraţii tăi i-ai mângâiat;
Bucură-te, că în dragostea ta cea mare pe toţi i-ai îmbrăţişat;
Bucură-te, cel ce în Transilvania slujba ta până la capăt ai dus-o ca un bun credincios;
Bucură-te, că te-ai arătat slujitor adevărat al Domnului Hristos;
Bucură-te, cel ce te-ai învrednicit a vedea răsplătită vechea suferinţă;
Bucură-te, că s-a dat păstor legiuit fraţilor tăi de credinţă;
Bucură-te, cel ce mai departe în cuvioşie te-ai înnoit;
Bucură-te, că mai târziu în Mănăstirea Curtea de Argeş te-ai sălăşluit;
Bucură-te, că şi acolo fiind, gândurile tale mereu spre fraţii tăi păstoriţi s-au îndreptat;
Bucură-te, că şi la Argeş totdeauna pentru ei lui Dumnezeu te-ai rugat;
Bucură-te, Cuvioase Sofronie, care cu mare râvnă Ortodoxia ai apărat!
Condacul al 12-lea:
După osteneli îndelungate şi după vieţuirea ta cea curată, Cuvioase Sofronie, ai ajuns la odihna cea veşnică şi acolo împreună cu toţi mărturisitorii dreptei credinţe şi cu sfinţii te veseleşti de-a pururea şi cânţi lui Dumnezeu împreună cu ei: Aliluia!
Icosul al 12-lea:
La uşa bisericii din Sălişte, mult întristata ta soţie, cu faţa cernită, a stat multă vreme plângând şi aşteptând întoarcerea ta, dar n-ai mai venit, Mucenice Oprea, căci în temniţa de la Kufstein ai pătimit până la moarte, iar fericitul tău suflet şi-a luat zborul către cer. Pentru aceasta, toată ceata dreptcredincioşilor te cinsteşte cu laude, zicând:
Bucură-te, Mucenice Oprea, mare şi zelos iubitor al lui Hristos;
Bucură-te, că din calea cea pe care o ai ales nu te-ai mai întors;
Bucură-te, cel ce dreapta credinţă a poporului tău mult o ai iubit;
Bucură-te, că pentru suferinţele fraţilor tăi ai pătimit;
Bucură-te, cel ce Crucea lui Hristos până la capăt o ai purtat;
Bucură-te, că înaintea Domnului cel Bun mult har ai aflat;
Bucură-te, cel ce urâciunea defăimării nu te-a înmuiat;
Bucură-te, că făgăduinţa măririi deşarte nu te-a clătinat;
Bucură-te, cel ce toate desfătările lumii le-ai dispreţuit;
Bucură-te, că în răsplătirile cele cereşti ai nădăjduit;
Bucură-te, cel ce cununa muceniciei la sfârşit o ai aflat;
Bucură-te, cel ce în ceata mucenicilor ai fost aşezat;
Bucură-te, Mucenice Oprea, care cu mare râvnă credinţa ai apărat!
Condacul al 13-lea:
O, fericită treime de Sfinţi Mărturisitori, Visarioane, Sofronie şi Oprea, care cu multă îndrăzneală aţi apărat credinţa ortodoxă şi crucea pătimirii voastre aţi dus-o până la capăt. Fericiţi sunteţi, că Domnul Dumnezeu S-a milostivit de strădaniile voastre cele sfinte pentru credinţa strămoşească şi a adus până în cele din urmă în staulul Bisericii mame pe toţi cei abătuţi de la Sfânta Ortodoxie. Rugaţi-vă neîncetat lui Hristos, Dumnezeul nostru, pentru desăvârşirea acestei reîntoarceri, pentru ca toţi un singur suflet având şi o singură credinţă mărturisind, să cântăm Preasfintei Treimi împreună cu voi: Aliluia! (acest condac se zice de trei ori)
Apoi se zic iarăşi
Icosul întâi: „Stâlpare aleasă din rădăcină...” şi
Condacul întâi: „Veniţi toţi iubitorii...”
şi îndată se spune această
RUGĂCIUNE
Prea aleşilor Sfinţi Mărturisitori Visarioane, Sofronie şi Oprea, cu inima smerită şi cu grai de laudă cutezăm a preaslăvi pe Hristos Dumnezeu, Cel ce v-a arătat pe voi preafericiţi mărturisitori ai dreptei credinţe. Şi plecând genunchii, cu umilinţă şi negrăită dragoste, rugăciune înălţăm vouă, celor ce aţi pus mai presus de toate cele vremelnice, credinţa cea strămoşească.
Căci tu, Cuvioase Visarioane, te-ai coborât ca un arhanghel cu glas de trâmbiţă dumnezeiască în mijlocul credincioşilor, întărindu-i în dreapta credinţă şi viaţa ţi-ai dat-o pentru Hristos. Şi tu, Cuvioase Sofronie, neînfricat ai înfruntat temniţa şi prigonirile pentru Hristos, călăuzind turma cea binecredincioasă din Transilvania pe căile mântuirii şi îndrumând Biserica Domnului Iisus Hristos pe calea cea dreaptă. Iar tu, Mucenice Oprea, cel preaosârduitor, iubind mai mult legea cea neschimbată a lui Hristos decât pe ai tăi şi decât însăşi viaţa ta, sufletul ţi-ai pus pentru dreapta credinţă.
De aceea, voi toţi care aţi odrăslit din Biserica Ortodoxă transilvăneană şi care acum vă bucuraţi de cinstea mucenicilor şi a mărturisitorilor lui Hristos, primiţi rugăciunile noastre şi mijlociţi pentru noi înaintea Bunului şi Milostivului Dumnezeu, Celui în Treime preaslăvit.
Ocrotiţi cu rugăciunile voastre turma cea drept-măritoare care vă cinsteşte ca pe nişte mari stâlpi ne-clintiţi ai dreptei credinţe. Rugaţi-vă Domnului ca să întărească dragostea şi unitatea de credinţă dintre fraţi, să reverse harul păcii în inimile tuturor, să ferească turma credincioşilor de toată reaua întâmplare, ca într-un glas şi un suflet să preaslăvim pe Cel ce este Dătătorul tuturor darurilor şi Mântuitorul nostru. Rugaţi-vă pentru noi ca, izbăviţi fiind, prin mijlocirile voastre, de cursele celui rău, să ducem lupta cea bună a mântuirii în toate clipele vieţii noastre şi să fim neclintiţi în dreapta credinţă a moşilor şi a strămoşilor noştri. Bucurându-ne de dumnezeiasca mărire la care v-aţi înălţat şi rugându-ne vouă să fiţi mijlocitori înaintea Domnului, preaslăvim pentru toate pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, zicând: Slavă Ţie, Doamne, în vecii vecilor. Amin.
Sursa: Acatistier, Acatiste alcătuite de Arhimandritul Cleopa Ilie, Ed. Mănăstirea Sihastria 2005, p. 44-62 Acatistul Sfinţilor Mărturisitori Visarion, Sofronie şi Oprea.
<sus
|
