|
LA VECERNIE
Stihiri prosomii la Doamne strigat-am (glas 2)
Podobie: Casa Efratului...
Maica lui Dumnezeu, însuflețitul chivot, astăzi la cer se mută, dumnezeiasca scară a Domnului Puterilor.
Cetei de Ucenici venite să cinstească a ta mutare, Maică, în Duhul s-a adus și ceata Brâncovenilor.
Slava cea de aici nu ai poftit, slăvite, dar slava cea cerească poftit-ai, Constantine, prin sânge dobândindu-o.
Alte prosomii ale Mucenicilor (glas 1)
Podobie: Ceea ce ești bucuria cetelor cerești...
Pe Împăratul-a-toate, o, Voievozilor, mărturisindu-L astăzi în cetatea cea mare, de praznicul mutării Maicii la cer v-ați mutat, Mucenicilor, împreună cu dânsa la Fiul ei, de Hristos încununându-vă.
Pe lemnul Crucii Stăpânul lumii jertfindu-Se, dumnezeiasca voie pe pământ a plinit-o; Acestuia urmându-I, capul pe lemn Brâncovenii plecându-și-l, biruit-au vrăjmașul, care prin lemn pe Adam l-a biruit oarecând.
Împărateasca cetate a Maicii Domnului de păgâneasca mână stăpânită văzând-o, într-însa, Constantine, astăzi șezând, pe Hristos, Voievodule, Dumnezeu și Stăpân L-ai mărturisit, Preacurata întărindu-te.
Slavă... (glas 6)
Apropiată știind, o, Voievozilor, Împărăția lui Dumnezeu și întru putere văzându-o venind, silindu-vă, mucenicește ați luat-o pe ea, pe cea trecătoare, înțelepților, lepădând; ci îndrăznire câștigând către Stăpânul a toate, Aceluia, Brâncovenilor, rugați-vă, pace lumii să dăruiască și sufletelor noastre mare milă.
Și acum... a Praznicului (glas 6)
PAREMIILE
De la Iov citire (1, 1-21)
Om oarecare era în țara Avsitidei, căruia era numele Iov, și era omul acela adevărat, fără prihană, drept, cinstitor de Dumnezeu, ferindu-se de tot lucrul rău. Și se făcură lui fii șapte și fiice trei. Și erau dobitoacele lui oi șapte mii, cămile trei mii, perechi de boi cinci sute, asine păscătoare cinci sute, și slugi multe foarte și lucruri mari erau lui pe pământ; și era omul acela de bun neam, dinspre răsăritul soarelui. Și mergând împreună fiii lui unul la altul, făceau ospăț în toate zilele, luând împreună cu ei și pe cele trei surori ale lor, să mănânce și să bea cu ei. Și cum se sfârșeau zilele ospățului, trimitea Iov și îi curățea pe ei, sculându-se dimineața, și aducea jertfe după numărul lor și un vițel pentru greșeală pentru sufletele lor; că zicea Iov: poate că fiii mei în cugetul lor rele au gândit către Dumnezeu.
Așa, deci, făcea Iov în toate zilele. Și cum se făcu ziua aceasta, și iată au venit îngerii lui Dumnezeu să stea înaintea Domnului, și diavolul a venit cu dânșii. Și a zis Domnul către diavol: de unde ai venit? Și răspunzând diavolul către Domnul zise: împrejmuind pământul și umblând în cea de sub cer, de față sunt. Și a zis lui Domnul: luat-ai aminte cu cugetul tău asupra robului Meu Iov, că nu este între cei de pe pământ ca el om fără prihană, adevărat, cinstitor de Dumnezeu, ferindu-se de tot lucrul rău? Răspunse, deci, diavolul și zise înaintea Domnului: oare în dar cinstește Iov pe Dumnezeu?; nu Tu ai îngrădit cele dinafară ale lui si cele dinlăuntru ale casei lui și cele dinafară ale tuturor celor dimprejurul lui, și lucrurile mâinilor lui le-ai binecuvântat și dobitoacele lui le-ai înmulțit pe pământ?; ci trimite mâna Ta și Te atinge de toate câte are; oare în față Te va binecuvânta?
Atunci a zis Domnul către diavol: iată, toate câte sunt ale lui le dau în mâna ta, ci de el să nu te atingi. Și ieși diavolul de la fața Domnului. Și era că în ziua aceasta fiii lui Iov și fiicele lui beau vin în casa fratelui lor celui mai mare. Și iată vestitor veni către Iov și zise lui: perechile de boi arau și asinele pășteau lângă ei; și venind cei ce robesc le-au robit pe ele, iar pe slugi le-au ucis cu săbiile; și scăpând eu singur, am venit să-ți vestesc. Încă acesta grăind, veni alt vestitor și zise către Iov: foc a căzut din cer și a ars oile, și pe păstori i-a mâncat asemenea; și scăpând eu singur, am venit să-ți vestesc. Încă acesta grăind, veni alt vestitor și zise către Iov: călăreții au făcut asupra noastră trei cete și au înconjurat cămilele și le-au robit pe ele, iar pe slugi le-au omorât cu săbiile; și am scăpat doar eu și am venit să-ți vestesc. Încă acesta grăind, alt vestitor veni către Iov zicând: feciorii tăi și fetele tale mâncând și bând la fratele lor cel mai mare, fără de veste suflare mare de vânt s-a ridicat din pustie și s-a atins de cele patru colțuri ale casei și a căzut casa peste copiii tăi și au murit; și am scăpat doar eu și am venit să-ți vestesc.
Atunci sculându-se Iov, și-a rupt hainele lui și-a tăiat părul capului lui și căzând la pământ s-a închinat și a zis: eu gol am ieșit din pântecele maicii mele, gol mă voi și duce dincolo; Domnul a dat, Domnul a luat; precum Domnului s-a părut, așa s-a și facut; fie numele Domnului binecuvântat.
De la Facere citire (22, 1-10)
În vremea aceea, ispitind Dumnezeu pe Avraam zise lui: Avraame, Avraame. Iar acela zise: iată-mă. Și zise Dumnezeu: ia pe fiul tău cel iubit, pe Isaac, pe care l-ai iubit, și mergi în pământul cel înalt și adu-l pe el acolo jertfă ardere de tot pe unul din munți, pe care ți-l voi zice ție. Și sculându-se Avraam dimineața puse samarul pe asinul său și luă cu el două slugi și pe Isaac, feciorul lui, și tăind lemne pentru jertfă, sculându-se, merse și veni către locul pe care Dumnezeu i-l zisese lui; iar a treia zi, căutând Avraam cu ochii, văzu locul de departe. Și zise Avraam slugilor sale: ședeți aici cu asinul, iar eu și copilașul vom merge până acolo și, închinându-ne, ne vom întoarce la voi. Și luă Avraam lemnele jertfei, și le puse pe Isaac, fiul lui, iar el luă în mâini focul și cuțitul și se duseră amândoi împreună. Și zise Isaac către Avraam, tatăl lui: tată. Iar acesta zise: ce este, fiul meu? Zis-a Isaac: iată focul și lemnele; unde este oaia pentru jertfă? Și zise Avraam: Dumnezeu Își va vedea de oaia Lui pentru jertfă, fiul meu. Și mergând amândoi împreună, veniră la locul pe care i-l zisese Dumnezeu; și înălță acolo Avraam jertfelnic și puse lemnele deasupra, și legând pe Isaac, fiul său, îl puse pe el pe jertfelnic deasupra lemnelor; și își întinse Avraam mâna să ia cuțitul să junghie pe fiul său.
Din Cartea a II-a a Macabeilor citire (7, 1-20)
Întâmplatu-s-a și că șapte frați Macabei dimpreună cu maica lor, prinzându-se, se sileau de către împărat a se atinge de neîngăduitele cărnuri de porc, cu bice și cu vine căznindu-i. Iar unul dintr-înșii, făcându-se întâi-grăitor, așa zise: «Ce va să întrebi și să afli de la noi? Pentru că gata suntem a muri, decât a calcă legile părintești». Și mânios făcându-se împăratul, porunci tigăi și cazane a se înfierbânta; iar acelea îndată înfierbântându-se, porunci să-i taie limba celui ce s-a făcut dintr-înșii grăitor-înainte și, jupuindu-i pielea capului, să-i taie mâinile și picioarele în fața celorlalți frați și a mamei. Olog, deci, cu totul făcându-se, porunci la foc să-l aducă viu și să-l prăjească. Și sfârâială mare ieșind din tigaie, unii pe alții se întăreau, cu maica lor, vitejește să moară, zicând așa: "Domnul Dumnezeu privește și cu adevărat întru noi Se mângâie, precum vădit a arătat Moisí prin cântarea ce mărturisește zicând: Și întru robii Lui Se va mângâia". Și săvârșindu-se cel dintâi în chipul acesta, pe al doilea l-a adus spre batjocorire, și pielea capului cu părul jupuindu-i, îl întrebă: Au mânca-vei, mai înainte de a ți se căzni trupul mădular cu mădular? Iar el răspunzând în graiul părintesc zise: ba.
Pentru care și acesta și-a luat chinul pe rând, ca și cel dintâi; și la cea de pe urmă răsuflare fiind, zise: «Tu, dar, ticăloase, dintru această viață ne slobozi pe noi, iar Împăratul lumii, murind noi pentru legile Lui, spre veșnica înviere a vieții pe noi ne va învia». Iar după acesta, al treilea era batjocorit; și limba cerându-i-se, degrabă a scos-o, și mâinile cu bună îndraznire le întinse, vitejește zicând: «De la cer le-am dobândit pe acestea, și pentru legile lui nu țin seama de acestea, că de la el acestea iarăși nădăjduiesc a le primi»; încât însuși împăratul și cei dimpreună cu el se mirau de sufletul tânărului, că întru nimic durerile le socotea. Și acesta, deci, săvârșindu-se, pe al patrulea așijderea îl chinuiau căznindu-l; și fiind a se săvârși, așa zise: «Bine este, mutându-ne nădejdile de la oameni, a aștepta cele de la Dumnezeu nădejdi, cum că iarăși ne vom învia de către El; ție, însă, înviere spre viață nu va fi».
Și îndată pe al cincilea aducându-l, îl muncea; iar acesta către el căutând zise: «Putere în oameni având, stricăcios fiind, ce voiești faci; nu-ți pară, însă, că neamul nostru a fost părăsit de Dumnezeu; ci tu așteaptă și vezi tăria Lui cea mare, cum pe tine și pe sămânța ta vă va căzni». Iar după acesta îl adusera pe al șaselea; și fiind să moară zise: «Nu te înșela în zadar; că noi pentru noi înșine acestea le pătimim, ca unii ce am păcătuit Dumnezeului nostru; pentru aceasta, dar, s-au făcut aceste lucruri vrednice de mirare. Tu, însă, nu socoti că vei fi și nevinovat, cel ce te-ai apucat a te lupta cu Dumnezeu». Cu prisosință este, dar, maica lor minunată și vrednică de pomenirea cea bună, că văzând împreună șapte fii pierindu-i în vreme de o singură zi, cu bun suflet răbda, pentru nădejdile cele către Domnul.
Din Cartea a II-a a Macabeilor citire (7, 21-41)
Iar maica Macabeilor pe fiecare dintre ei îl mângâia în graiul părintesc, plină fiind de cuget viteaz și gândul cel femeiesc prin bărbătească mânie risipindu-l, zicând către ei: «Nu știu cum v-ați arătat în pântecele meu, și nu eu v-am dăruit vouă duhul și viața, și a fiecăruia alcătuire nu eu am întocmit-o. Așadar, Ziditorul lumii, Cela ce a plăsmuit nașterea omului și a izvodit facerea tuturor, și duhul și viața iarăși vă va da vouă, cu milă, ca unora ce acum întru nimic pe voi înșivă vă socotiți, pentru legile Lui». Iar Antioh, părându-i-se că e hulit și fiind cu bănuială față de glasul ce se tânguia, încă fiind viu cel mai tânăr, nu numai prin cuvinte se silea să-l înduplece, ci și prin jurăminte îl încredința a-l îmbogăți și fericit a-l face - de va lăsa cele părintești - și prieten a-l avea și treburi a-i încredința. Iar tânărul câtuși de puțin luând aminte, chemând împăratul pe maica lor, o îndemna să se facă băiatului sfetnică spre scăpare.
Mult deci, îndemnând-o, primi să-și înduplece fiul. Și plecându-se spre el, râzându-și de crudul tiran, așa zise în graiul părintesc: «Fiule, fie-ți milă de mine, care în pântece te-am purtat noua luni și te-am alăptat trei ani și te-am hrănit și te-am adus la vârsta aceasta și ți-am purtat de grijă; rogu-te, fiule, căutând la cer și la pământ, și toate cele dintr-însele văzându-le, să cunoști că nu din cele ce sunt le-a făcut pe ele Dumnezeu; și al oamenilor neam tot așa se face. Nu te teme de gâdele acesta, ci fraților vrednic făcându-te, primește moartea, ca în milă împreună cu frații tăi iarăși să te dobândesc». Și încă ea grăind tânărul zise: «Ce așteptați? Nu ascult de porunca împăratului, ci de porunca legii ascult, celei ce s-a dat părinților noștri prin Moisí. Iar tu, a toată răutatea aflător făcându-te asupra evreilor, nu vei scăpa din mâinile lui Dumnezeu. Că noi pentru păcatele noastre pătimim; iar dacă pentru certare și învățătură Domnul cel viu asupra noastra puțin S-a mâniat, iarăși cu ai Lui robi Se va împăca. Ci tu, o, necurate și decât toți oamenii mai pângărite, nu te semeți în deșert mâniindu-te, cu nearătate nădejdi asupra robilor celor cerești ridicându-ți mâna, că încă n-ai scăpat de judecata Atotțiitorului de-sus-văzătorului Dumnezeu.
Că acum frații noștri, puțină durere răbdând, moștenirea vieții veșnice, după a lui Dumnezeu făgăduință, au dobandit-o; tu, insa, printr-a lui Dumnezeu judecata, pe drept pedepsele mandriei vei suferi. Iar eu, ca fratii mei, si trupul si sufletul imi dau pentru legile parintesti, rugand pe Dumnezeu grabnic milostiv neamului sa Se faca si pe tine cu cercetari si batai sa te vadeasca marturie, pentru ca singur Acesta este Dumnezeu. Iar intru mine si fratii mei sa stea a Atottiitorului urgie, cea peste întreg neamul nostru cu dreptate adusă».
Și plin de mânie făcându-se împăratul, acestuia mai rău decât celorlalți i-a făcut, amar suferind pentru batjocorire. Și acesta, dar, curat s-a săvârșit, întru totul spre Domnul nădăjduind. Iar în urma fiilor s-a săvârșit și maica lor.
De la Înțelepciunea lui Solomon citire (3, 1-9)
Sufletele drepților sunt în mâna lui Dumnezeu și nu se va atinge de ele chinul. Părutu-s-a în ochii celor fără de minte a muri, și s-a socotit răutate ieșirea lor, și cea de la noi mergere zdrobire; iară ei sunt în pace. Că de se vor și munci înaintea feței oamenilor, nădejdea lor e plină de nemurire. Și întru puține certându-se, mari faceri de bine vor lua, că Dumnezeu i-a ispitit pe ei și i-a aflat pe ei vrednici Luiși. Ca aurul în topitoare i-a încercat pe ei, și ca jertfă de ardere întreagă i-a primit pe ei. Și în vremea cercetării lor vor lumina, și ca scânteile în trestie vor alerga. Judeca-vor neamuri și vor stăpâni noroade, și va împărăți într-înșii Domnul în veci. Cei ce nădăjduiesc spre El înțelege-vor adevărul, și cei credincioși cu dragoste vor rămâne lângă El; că har și mila e întru cuvioșii Lui și cercetare întru aleșii Lui.
LA LITIE
Stihiri idiomele (glas 1)
Ale Sfântului Constantin
Veselește-te în Domnul, cetatea Bucureștilor, întru prăznuirea unsului lui Dumnezeu, a slăvitului Voievodului tău, cinstite moaștele sale în sânuri avându-le vistierie nedeșertată, că la Hristos mucenicește ducându-se și îndrăznire către Acela dobândind neîncetat mijlocește ție pace și mare milă.
O, milostivirii tale, Constantine, și blândeții, pentru care pe Mântuitorul, Vino, L-ai fi auzit zicându-ți, binecuvântatul Tatălui Meu; ci cu adevărat celui ce are și mai mult dându-i Stăpânul, harul muceniciei ai luat și cununa cea nestricăcioasă; Aceluia, slăvite, roagă-te pentru sufletele noastre.
Cu harul Tău, Cuvântule al Tatălui, rugatu-s-a Constantin, inima aprinde-o fiilor mei, ca oarecând lui Luca și lui Cleopa, învrednicindu-i, Stăpâne, muceniciei și cununilor veșnice, pentru rugăciunile preacuratei Maicii Tale.
Stihira Sfântului Constantin fiul
Întâi-născut știindu-te, Constantine de-înțelepciune-iubitorule, întâiul și creștetul mucenicește ți-ai plecat Înțelepciunii Tatălui, calea arătându-o cinstiților tăi frați și cu Avim Macabeul, fericite, zicând: Gata să fim, o, fraților, a muri, decât a călca legile părintești.
Stihira Sfântului Ștefan (glas 2)
Pe cel între împărați Apostolul Domnului și pe Întâiul Mucenic lăudând, Ștefane grăitorule-de-Dumnezeu, și a Preacuratei Stăpâne slăvită mutare la ceruri, dar spre mântuire fiecare ți-a adus: Constantin cetatea, praznicul de-Dumnezeu-Născătoarea, iar Ștefan harul muceniciei; și noi, dar, cinstindu-te, slăvite Mucenice, Mântuitorului roagă-te pentru sufletele noastre.
Stihira Sfântului Radu (glas 3)
La Hristos Învierea lumii mers-ai, Radule, ca un înger, unde nu se însoară, nici se mărită, pe tine însuți cu bucurie mărturie punându-te Mirelui Bisericii.
Tot a Sfântului Radu (glas 4, cel românesc)
Mirele venind în mijlocul nopții lumii acesteia, haina nunții pământești ai lepadat, Radule, haina nunții nestricăcioase agonisind purpura muceniciei; ci pomenește-ne, Mucenice înțelepte, Stăpânului Hristos, să nu ne închidă ușa cămării Sale, ci prin pocăință să ne primeasca pe noi, ca un Bun și Iubitor-de-oameni.
Stihira Sfântului Matei (glas 4)
Veniți, iubitorilor de Mucenici, cu evlavie să lăudăm minunea cea de acum; că pruncește amăgindu-se Adam odinioară și dumnezeiască poruncă lepădând-o, și din rai s-a lepădat; iar Matei înțeleptește împlinind cuvântul tatălui, de pomul vieții se îndulcește, împreună-stând, cum e bine și frumos, în ceruri cu frații lui.
Stihira Sfântului Ianache (glas 5)
Al cinstitului Botezător nume avându-l, înțelepte sfetnice, mucenicește la ceruri asemenea lui înainte-mergător domnului tău te-ai făcut, Ianache de-Hristos-iubitorule; ci și noi, rugămu-te, asemeni să te avem, tot sfatul vicleanului risipindu-ni-l cu cele către Dumnezeu bineprimite mijlocirile tale.
Iarăși a Sfântului Constantin tatăl (glas 1 tetrafon)
În inimile fiilor lui, ca în patru Evanghelii, așezat-a Constantin pe Cuvântul lui Dumnezeu; iar mai apoi prin mucenicie la Dânsul ducându-i, zis-a Stăpânului: Iată, Mântuitorule, eu și pruncii pe care mi i-ai dat, Doamne Dumnezeul meu, Mielule al Tatălui, slavă Ție.
Slavă... (glas 6)
Statut-ai, Mântuitorule, în mijlocul Voievozilor Tăi, în numele Tău adunați, după cum Te-ai făgăduit, spre mărturisirea Ta întărindu-i pe ei cu Duhul Tău Cel Sfânt; ci și pe noi cu Acesta întărește-ne, de-oameni-Iubitorule, în mijlocul nostru venind, pentru rugăciunile acelora.
Și acum... a Praznicului (glas 5)
LA STIHOAVNĂ
Stihiri prosomii ale Praznicului.
Podobia: Casa Efratului... (glas 2)
Ceata de Ucenici se strânge de la margini în satul tău, Fecioară, trupul să ți-l îngroape, cel primitor de Dumnezeu.
Stih: Scoală-Te, Doamne, întru odihna Ta, Tu și chivotul sfințeniei Tale.
O, cele mai presus de fire și de minte tainele tale, Maică: pe Dumnezeu născându-L, la El cu slavă ai trecut.
Stih: Juratu-S-a Domnul lui David adevărul și nu-l va lepăda pe el.
Scară la Fiul ei mormântul Născătoarei de Dumnezeu se face, suind pe cei ce pururi întru credință o slăvesc.
Slavă...
Ceată ai închegat în cinstea adormirii Împărătesei Maicei cu fiii tăi în Duhul, Slăvite, și cu sfetnicul.
Și acum...
Când către Fiul tău mutatu-te-ai, Fecioară, grabnic pe nori venit-au Apostolii să-ngroape fără prihană trupul tău.
TROPARELE
Troparul Sfântului Constantin tatăl (glas 3)
Podobie: Să se veselească cele cerești...
Slava lumii, Voievodule, mucenicește biruindu-o, ca Avraam, Constantine, i-ai adus pe fiii tăi a-toate-Ziditorului, mulțumind, înțeleptule; Acestuia, ca un bun, rugându-te, îndrăznire multă la Dansul câștigând, de șederea de-a dreapta învrednicește-ne.
Troparul Sfinților Brâncoveni fiii
Podobie: Mare apărător... (glas 1)
Voia Tatălui Mântuitorul răstignindu-Se a împlinit-o, rămânând întru dragostea Tatălui; ci pe Acesta urmând, Brâncovenilor, și slava lumii călcând-o, Slăviților, voia tatălui mucenicește ați împlinit, cu care încununându-vă, Stăpânului-a-toate pomeniți-ne.
Troparul Sfântului Ianache Sfetnicul
Podobie: Apostole Sfinte... (glas 1)
Cununa cerească ai luat-o, sfetnice, mărturisindu-L pe Hristos; ci sfătuirea șarpelui, Ianache, risipește-ne.
Tropar de obște
Podobie: Cel ce Te-ai înălțat pe Cruce... (glas 4)
La Mucenicii lui Hristos cei preavrednici, la solitorii pentru noi către Domnul, la ceata Brâncovenilor căzând să strigăm: o, Prealăudaților, lui Hristos Împăratul pururea rugându-vă, pomeniți-ne pururi, toată urzeala șarpelui stricând, cea îndreptată asupra Bisericii.
LA UTRENIE
După întâia catismă, Sedealna (glas 1)
Podobie: Mormântul Tău, Mântuitorule...
Cununa de aici lepădând, Voievoade, Stăpânului Hristos ai urmat, Constantine, și creștetul plecatu-ți-ai sub securea păgânilor; ci, luând în schimb nestricăcioasă cunună, pe aceea, dar, fiilor tăi moștenire ai dat, înțeleptule.
Slavă... (aceeași)
Și acum... a Praznicului (glas 4)
Podobie: Spăimântatu-s-a Iosif...
După a doua catismă, Sedealna (glas 1)
Podobie: Mormântul Tău, Mântuitorule...
Asemeni lui Hristos ai răbdat, Constantine, vânzare de la cei de aproape, slăvite; ci Paștile și trecerea în slujbe a închipui nelăsându-te de-Dumnezeu-urâtorii, Voievodule, mucenicește la ceruri trecut-ai cu fiii tăi.
Slavă... (aceeași)
Și acum... a Praznicului (glas 4)
Podobie: Spăimântatu-s-a Iosif...
După Polieleu. Mărimurile.
Stih: Înmulțitu-s-a peste mine nedreptatea celor mândri, iară eu cu toată inima mea voi cerceta poruncile Tale; bună este mie legea gurii Tale, decât miile de aur și de argint.
Mărimu-te pe tine, de Dumnezeu încununatule Sfinte Constantine, Voievodule și Mucenice al Domnului.
Stih: Aproape de cei ce se tem de Domnul este mântuirea Lui, ca să se sălășluiască slava Lui în pământul nostru; că Domnul va da bunătate și pământul nostru va da rodul său.
Mărimu-vă pe voi, Sfinților slăviților Brâncoveni, și cinstim mucenicească tăierea capetelor voastre.
Stih: Apărătorul nostru, vezi, Dumnezeule, și caută spre fața unsului Tău, că mai bună e o zi în curțile Tale decât mii; ales-am a fi lepădat în curțile lui Dumnezeu, decât a locui în sălașurile păcătoșilor.
Veniți toți credincioșii pe noul Constantin să-l lăudăm, pe unsul lui Dumnezeu, zicând: pe Voievodul nostru și Mucenicul.
Stih: Că ne-ai încercat pe noi, Dumnezeule, cu foc ne-ai lămurit, cum se lămurește argintul; ridicat-ai oameni asupra capetelor noastre, trecut-am prin foc și apă, și ne-ai scos pe noi la odihnă.
Veniți toți iubitorii de Mucenici pe Macabeii legii noi după dreptate să-i cinstim, zicând: pe ceata Brâncovenilor.
Stih: Gătit-am făclie unsului Meu; pe vrăjmașii lui îi voi îmbrăca cu rușine, iar pe el va înflori sfințenia Mea. Gata este inima mea, Dumnezeule, gata e inima mea.
Veniți toți credincioșii pe noul Constantin să-l lăudăm, pe unsul lui Dumnezeu, zicând: pe Voievodul nostru și Mucenicul.
Stih: Veniți, fiilor, ascultați-mă, frica Domnului vă voi învăța pe voi; aceasta e ziua pe care a făcut-o Domnul; să ne bucurăm și să ne veselim într-însa.
Mărimu-vă pe voi, Sfinților slăviților Brâncoveni, și cinstim mucenicească tăierea capetelor voastre.
Sedealna (glas 1)
Podobie: Mormântul Tău, Mântuitorule...
De harul cel de sus cuprinzându-vă astăzi, ca într-o Vitezda pe potrivă tocmită cu cinci pridvoare, Sfinților, ați intrat, Brâncovenilor, în priveliște, mărturisind pe Stăpânul și cu sângele muceniciei de moarte spălându-vă sufletul.
Slavă... (aceeași)
Și acum... a Praznicului (glas 3)
Podobie: De frumusețea fecioriei tale...
Antifonul I al Glasului al 4-lea.
Prochimenul (glas 4)
Dreptul ca finicul va înflori și ca cedrul cel din Liban se va înmulți.
Stih: Răsădiți în casa Domnului, în curțile casei Dumnezeului nostru vor înflori.
Evanghelia de la Ioan (14, 27;15, 9-11;18-20) și de la Matei (10, 16-18; 22; 28-39)
Zis-a Domnul ucenicilor Lui: Pace vă las vouă, pacea Mea vă dau vouă, nu precum dă lumea vă dau Eu. Să nu se tulbure inima voastră, nici să se înfricoșeze. Precum M-a iubit pe Mine Tatăl, și Eu v-am iubit pe voi; rămâneți în dragostea Mea. De veți ține poruncile Mele, veți rămâne în dragostea Mea, precum și Eu poruncile Tatălui Meu le-am ținut și rămân în dragostea Lui. Acestea vi le-am spus ca bucuria Mea să rămână în voi și bucuria voastră să fie deplină. De vă urăște pe voi lumea, cunoașteți că pe Mine mai înainte decât pe voi M-a urât. De ați fi din lume, lumea ar iubi ce e al ei; dar pentru ca nu sunteți din lume, ci Eu v-am ales pe voi din lume, de aceea vă urăște pe voi lumea. Dacă pe Mine M-au prigonit, și pe voi vă vor prigoni. Iată Eu vă trimit pe voi ca pe oi în mijlocul lupilor; fiți, dar, înțelepți ca șerpii și nevinovați ca porumbeii. Și feriți-vă de oameni, că vă vor da sinedriilor și în sinagogile lor vă vor bate cu biciul; și la dregători și la împărați veți fi duși pentru Mine, spre mărturie lor și neamurilor. Și veți fi urâți de toți pentru numele Meu; iar cel ce va răbda până în sfârșit, acela se va mântui. Și nu vă temeți de cei ce omoară trupul, iar sufletul nu-l pot omorî; ci temeți-vă mai degrabă de acela care poate și sufletul și trupul să le piardă în gheenă. Au nu se vând două păsări pe un ban? Și nici una din ele nu va cădea pe pământ fără voia Tatălui vostru. La voi, însă, și perii capului vostru toți sunt numărați. Așadar nu vă temeți; cu mult mai de preț sunteti voi decât păsările. Deci tot cel ce va mărturisi întru Mine înaintea oamenilor, mărturisi-voi și Eu întru el înaintea Tatălui Meu Celui din ceruri. Iar cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor, și Eu Mă voi lepăda de el înaintea Tatălui Meu Celui din ceruri. Nu socotiți că am venit să aduc pace pe pământ; n-am venit să aduc pace, ci sabie. Că am venit să despart pe om de tatăl său, pe fiică de mama sa și pe noră de soacra sa. Iar dușmanii omului sunt casnicii lui. Cel ce iubește pe tată ori pe mamă mai mult decât pe Mine nu-i vrednic de Mine; cel ce iubește pe fiu ori pe fiică mai mult decât pe Mine, nu-i vrednic de Mine; și cel ce nu-și ia crucea și nu-Mi urmeaza Mie, nu-i vrednic de Mine. Cel ce își ține sufletul său îl va pierde, iar cel ce își pierde sufletul său pentru Mine, îl va afla.
Dupa Psalmul 50
Slavă...
Pentru rugăciunile Mucenicilor Tăi, Milostive, curățește mulțimea greșalelor noastre.
Și acum...
Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive, curățește mulțimea greșalelor noastre.
Idiomela (glas 6)
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, și după mulțimea îndurărilor Tale șterge fărădelegea mea.
Gura tatălui minciunii de-Dumnezeu-urâtorul împărat nebunește făcându-se, zis-a ție, de-Dumnezeu-încununatule: iată, împărăția și slava ei întocmai le vei lua de te lepezi de Hristos. Ci diavolească sfătuire, Constantine, răsturnând și răbdând până-n sfârșit, capul mucenicește tăindu-ți-l, cu Hristos împărătești; Căruia, rugămu-te, Voievodule și Mucenice, roagă-te cu fiii tăi, să se miluiască sufletele noastre.
Canonul Sfinților Brâncoveni
Cântarea I (glas 1)
Podobie: Dreapta Ta cea purtătoare-de-biruință...
Stih: Sfinților Brăncoveni, rugați-vă pentru noi.
Stând acum la tronul lui Hristos vă desfătați de lumina Aceluia, Sfinților slăviților Mucenici; ci luminați-mi inima, să vă cânt cu râvnă cântare vrednică, rogu-vă.
Slava și cununile lumești pentru Hristos lepădând, Voievozilor, slava și cununa cea de la El luat-ați, Mucenicilor, și împărația nestricăcioasă și veșnică.
Sufletele voastre lui Hristos mucenicește ați dat, înțelepților, Celuia ce sufletul Și l-a dat mucenicește Tatălui, cu Hristos în ceruri împărățind, fericiților.
Pruncii aducându-și Constantin lui Dumnezeu ca oarecând Avraam, zis-a Voievodul celui mai mic, văzându-l spăimântându-se: Fiul meu preadulce, cununa ia-o cu frații tăi.
Foarte tulburându-Se Hristos mai înainte de Patimă ca un om, voia părintească n-a lepădat, ci a plinit jertfindu-Se; Căruia urmat-a și Matei, capul plecându-și-l.
Stih: Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, mântuiește-ne pe noi.
Sabie prin suflet ți-a trecut, Fiul tău, Maică, pe Cruce suindu-Se; sabie prin suflet lui Constantin i-a trecut asemenea, fiii săi văzându-i ca niște miei junghiindu-se.
Al doilea Canon, paracliticesc (glas 8)
Podobie: Apa trecând-o...
Stih: Sfinților Brâncoveni, rugați-vă pentru noi.
Lăsând stăpânia cea de aici și mărturisindu-L pe Stăpânul Cel răstignit, cununa cerească ați luat-o și mijlociți pentru noi, Brâncovenilor.
Prin ungerea cea de la Dumnezeu, pe pământ supușii și Biserica ți-ai păzit; la fel, Constantine, și din ceruri nevătămați, Mucenice, păzește-ne.
Stih: Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.
De slava lumească v-ați lepădat, slava nezidită dobândind-o de la Hristos; de care părtași să ne arate pe Domnul slavei rugați-L, Slăviților.
Stih: Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Sufletului meu celui chinuit tu ești, Preacurată, întărire și adăpost, și întunecatei mele inimi neînserată lumină, Stăpâna mea.
Catavasia
Cea împodobită cu dumnezeiască slavă, sfântă și lăudată, Fecioară, pomenirea ta, pe toți credincioșii i-a adunat spre veselie, începând cu Mariam, cu timpane și cu hore, care cântă Unuia-Născut al tău, căci cu slavă S-a proslăvit.
Cantarea 3
Podobia: Însuți știind neputința...
Pe Tine slăvitul Constantin, Cuvântule al Tatălui, vistierie-n suflet avându-Te, vistieriile grabnic și-a deschis, cuvântul Scripturilor pe-nțeles noroadelor aducându-l podoabă Bisericii.
Cu haine de piele pe Adam, de șarpe biruindu-se, l-ai îmbrăcat, Cuvinte al Tatălui; ci întru Tine, Hristoase, îmbrăcat, jupuirea trupului Constantin răbdându-o, rușinat-a trufia vicleanului.
Cuvânt de cinstire lui Ștefan, cărării Mucenicilor, i-ai împletit, Ștefane, cu dragoste; ci câștigându-l solie la Hristos, te-a-ntărit, viteazule, în mucenicia ta, în slăvita lui Ceată luându-te.
Biserica vrând lui Dumnezeu s-aduci, slăvite Radule, și neputând din pricina numelui, pe tine însuți Stăpânului Hristos te-ai adus biserică prin mucenicia ta, întru care sfințit-ai și numele.
Toiag Voievodului creștin, Ianache înțeleptule, de-Dumnezeu-urâtorii știindu-te, asupra voastră întărâtându-se, tăiatu-v-au, sfetnice, capul amâdurora, de Hristos amândoi proslăvindu-vă.
Stih: Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, mântuiește-ne pe noi.
Cuvântul Părintelui ceresc prin pogorârea Duhului L-ai zămislit, Fecioară, în pântece, scriptură vie și chivot și toiag și cer și biserică nouă arătându-te, Preacurată, nădejdea creștinilor.
Canonul paracliticesc.
Podobia: Tu ești întărirea...
Stih: Sfinților Brâncoveni, rugați-vă pentru noi.
Tărie și pavăză v-am dobândit, Voievozilor, de la Hristos, și acoperire, mângăiere și laudă.
Degrab ajutați-ne, toată nevoia gonindu-o, pe Dumnezeu pururea rugându-L pentru noi, Brâncovenilor.
Stih: Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.
Primind, Dumnezeule, solirile Brâncovenilor, Cela ce ești Iubitor-de-oameni, ca un Bun, miluiește-ne.
Stih: Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Maica Ziditorului, tămăduire preagrabnică dă și acum, Pururea-Fecioară, celor care te laudă.
Catavasia
Cela ce ești lucrătoarea și cuprinzătoarea-a-toate Înțelepciune și Putere a lui Dumnezeu, întărește Biserica, Hristoase, neclătinată, nemișcată, că singur ești Sfânt, Cel ce întru sfinți Te odihnești.
Sedealna Sfântului Constantin tatăl (glas 1)
Podobia: Mormântul Tău, Mântuitorule...
Pe noul Constantin lăudându-l cu toții, veniți să-i sărutăm preacinstitele moaște, ca harului dumnezeiesc întreit s-a făcut părtaș: de-al mirungerii, de-al lui David împăratul, și de harul cel mucenicesc și cunună și slava cea veșnică.
Cântarea 4 (a Sfântului Constantin tatăl)
Podobia: Munte umbrit cu harul dumnezeiesc...
Stih: Sfinte al lui Dumnezeu, roagă-te pentru noi.
Capul neavând unde-Ți pleca, Dumnezeule, și pe aceasta auzind-o fericitul Constantin, de râvnă umplându-se, vistieriile deschisu-și-a, Bunule, nor de biserici zidind Ziditorului.
Toată avuția pământească pierzându-o și neavând, precum Stăpânul, capul unde ți-l pleca, pe lemn, Voievodule, ți l-ai plecat, de-Dumnezeu-iubitorule, mărturisind pe Hristos Cel pe lemn răstignit.
Norul de biserici închinate Stăpânului Care-ntru Sfinți Se odihnește nicidecum te-a odihnit, ci capul plecându-ți-l și întru tine Dumnezeu odihnindu-Se, I-ai închinat și biserica trupului tău.
Toată părinteasca rânduială plinindu-o, Botezătorului Stăpânul capul grabnic Și-a plecat; și tu, Voievodule, asemeni Domnului plecatu-ți-ai creștetul, asemeni Lui ascultător arătându-te.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuiește-ne pe noi.
Nașterea trupească, Născătoarea Stăpânului, întru mutarea ta la ceruri Voievodului i-a fost, la ceruri mutându-se întru aceeași, o, Stăpâna a cerului, la Fiul tău solitoare avându-te.
Canonul paracliticesc.
Podobia: Auzit-am, Doamne...
Stih: Sfinților Brâncoveni, rugați-vă pentru noi.
V-ați adus, Voievozilor, jertfă preaplăcuta Mântuitorului; ci mănia Lui cea către noi stingeți-o degrabă, Mucenicilor.
Junghiindu-vă, Sfinților, Mielului urmat-ați, o, Brâncovenilor; ci la staulul Aceluia, pentru noi rugându-L, aduceți-ne.
Stih: Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.
Mângâindu-Te, Bunule, întru Voievozii și Mucenicii Tăi, mângâiere, cu solirea lor, o, Mântuitorule, trimite-ne.
Stih: Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Dă-mi tărie, Stăpâna mea, din împresurarea cea grea scăpându-mă, și pe mine, ticălosul rob, din noroiul patimii ridică-mă.
Catavasia.
Graiurile Proorocilor și ghiciturile întruparea Ta o au spus, cea din Fecioară, Hristoase: Lumina strălucirii Tale întru lumina neamurilor va ieși, și, Strigă Ție adâncul cu veselie, Slavă Puterii Tale, Iubitorule-de-oameni.
Cantarea 5
Podobia: Cel ce-ai luminat cu strălucirea...
Stih: Sfinților Brâncoveni, rugați-vă pentru noi.
Ale Tale mădulare pe Tine avându-Te, Dumnezeule, Viața și Cap, Voievozii Tăi deslușit aceasta tuturor, Hristoase, au vădit-o, capul degrab lepădându-și-l.
Într-al morții întuneric și umbra și latura socotit-au să v-arunce păgânii, Slăviților; ci lumină mare pe Hristos în suflete avându-L, moarte primind la viață v-ați dus.
Pe pământ Mântuitorul făclie văzându-te, și cunună, Voievodule, înveșnicindu-ți-o, Constantine, pusu-te-a în cer, lumina tuturora celor din curțile Domnului.
Cele bune, ca un tată, voind pentru fiii tăi și mărirea pământească deșartă văzându-o, de cereasca slavă i-ai făcut părtași mucenicește, o, Voievoade al Domnului.
De-un-nume, Constantine slăvite, cu tatăl tău pe pământ și de-un-scaun ai fost, înțeleptule; ci cu tatăl tău mărturisind Treimea de-un-scaun, iarăși cu tatăl în ceruri petreci.
Cununie pământească gătitu-ți-ai, Radule; ci Hristos nestricăcioasa cunună gătindu-ți-o, pe aceea, Sfinte, ți-ai ales, slăvite Mucenice, nunta de-aici lepădându-o.
Înainte-Mergătorului Domnului, sfetnice, i-ai urmat, preaînțelepte Ianache, și capul tău pentru legea Domnului ca el, slăvite Mucenice, ți l-ai tăiat, fericitule.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuiește-ne pe noi.
Născătoare a Luminii, Fecioară, știindu-te, întunericul din suflet degrabă alungă-ni-l, mijlocind, Stăpână, la Hristos iertare de greșale robilor tăi ca un Bun să ne dea.
Canonul paracliticesc.
Podobia: Pentru ce m-ai lepădat...
Stih: Sfinților Brâncoveni, rugați-vă pentru noi.
Bogația lumească, o, preaînțelepte, cezarului dându-o, ți-ai păzit comoara mărturiilor gurii lui Dumnezeu; la acestea, Sfinte, rugându-L pururi pe Cuvântul, Constantine, pe toți îndreptează-ne.
Mărturiile Tale, Doamne, Brâncovenii în inimi avându-le, înșiși mărturie, Dumnezeule, Ție Ți s-au făcut; ci primind, Stăpâne, muceniceasca lor solire, într-acestea păzește-ne inima.
Stih: Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.
Mărturiile Tale pururi nebunește le calc, Dumnezeule, și mărturisire și căință curată nu Îți aduc; ci primind, Stăpâne, a Brâncovenilor solire, la acestea din nou îndreptează-mă.
Stih: Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Arătatu-te-ai nour, ploaia cea cerească în lume-aducându-o, c-ai plouat, Fecioară, muritorilor harul dumnezeiesc; ci trimite, Maică, preaîmpietritei mele inimi ploaia lacrimilor și străpungere.
Catavasia.
Dumnezeiasca și nespusa frumusețe a bunătăților Tale, Hristoase, spune-voi; că din veșnica Slavă strălucire împreună-vecuitoare și ipostatnică strălucind, din pântece fecioresc întrupându-Te, celor din întuneric și umbră le-ai răsărit Soare.
Cântarea 6
Podobia: Înconjuratu-ne-a pe noi...
Cetate Împăratului creștinilor Întocmai-cu-Apostolii la Hurezi, o, Voievoade, ridicând, astăzi, Constantine, în cetatea lui împărăție nestricată de la Hristos ai luat.
Slăvitului Gheorghie biserica zidindu-i, Voievodule, și ca el pe Dumnezeu mărturisind, moaștele într-aceasta, Mucenicule, de-biruință-Purtătorul ca pe-un odor ți-a primit.
Sămânța cea cerească adăpându-o cu apa milosteniei și cu faptele credinței îngrijind, rodul însutit Semănătorului, o, Mucenicilor, îndată prin seceriș ați adus.
Lăsat-ați pentru dragostea Stăpânului Celui de voie răstignit și soții și prunci și maică și surori, vrednici arătându-vă, Slăviților, de Dumnezeu Care pe Sine S-a deșertat pentru noi.
În sfeșnic așezatu-s-au Bisericii de mâna Ziditorului, precum candelele pline cu untdelemn, sufletele care, Brâncovenilor, ca înțeleptele fecioare pentru Hristos v-ați gătit.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuiește-ne pe noi.
Trezește-ne, Stăpână, ridicându-ne din somnul greu al patimii, întunericul păcatului gonind, acoperământul tău și mila ta nedepărtând, Preamilostivă, de la supușii tăi.
Canonul paracliticesc.
Podobie: Îndură-Te mie, Mântuitorule...
Stih: Sfinților Brâncoveni, rugați-vă pentru noi.
Cu fiii tăi pe pământ bineplăcut-ai Stăpânului; ci în cămările Lui cerești, Voievodule, cu dânșii luându-te prin mucenicie, mântuire mijlocește-ne.
Feciorii ca Avraam ți i-ai jertfit, Voievodule, și dimpreună cu ei în sânul aceluia acum odihnindu-te, Sfinte Constantine, mântuire mijlocește-ne.
Stih: Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.
Slăvit-ați pe Dumnezeu în trupul vostru, Slăviților, și Dumnezeu v-a slăvit cu slava cea de la El; de care, rugămu-vă, prin solirea voastră, și pe noi învredniciți-ne.
Stih: Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Pe Cela ce întru Sfinți Se odihnește, Stăpâna mea, L-ai zămislit negrăit; Aceluia roagă-te și mintea și sufletul cu a ta lumină luminează-mi și sfințește-le.
Catavasia.
Focul cel dinlăuntru al chitului celui născut în luciul mării era închipuirea îngropării Tale celei de trei zile, căreia Iona prooroc s-a arătat, ca fiind mântuit, precum s-a și trimis mai-nainte, nevătămat striga: Jertfi-voi Ție, Doamne, cu glas de laudă.
Condacul (glas 8)
Podobia: Apărătoare Doamnă...
De stăpânia trecătoare lepădându-vă, Împărăția nestricată, Voievozilor, ați luat de la Stăpânul mucenicește; pe Acela arătați-L, Brâncovenilor, îndurat celor ce strigă cu evlavie: Bucurați-vă, de-Hristos-iubitorilor.
Icosul
Auzind Voievodul de a Ucenicilor ceată, cea pe nori venită întru adormirea Stăpânei, de norul harului umbrindu-se zis-a fiilor lui: Și noi, o, preadulcii mei fii, într-a Împărătesei cetate și prăznuire aflându-ne, ceata să întocmim spre cinstirea mutării acesteia la Viață, iar nu ca Iuda spre lepădarea de Unul-Născut al ei. Veniți, dar, iubitorilor de Mucenici, ceată adunându-ne și pomenirea lor săvârșind, acestora cu evlavie să strigăm: Bucurați-vă, de-Hristos-iubitorilor.
Sinaxar în ziua de 16 august
Într-această lună în ziua a șaisprezecea pomenirea Sfinților Slăviților Noilor Mucenici Brâncoveni: a Sfântului și de-Dumnezeu-încununatului Voievod Constantin Brâncoveanu, a fiilor săi, Constantin, Ștefan, Radu și Matei și a sfetnicului Ianache Văcărescu, care mărturisind împreună în Constantinopole la anul 1714 în cincisprezece zile ale lui August prin sabie s-au săvârșit.
Stihuri
Al statorniciei nume, Constantine, avându-l, statornic ai fost în credință.
Cunună lăsând pe pământ, Voievoade, cunună în cer ai luat, Mucenice.
Intrare ți-a fost și ieșire din lume a Ușii cerești strămutare la ceruri.
Pridvor bisericii zidind, Voievoade, ca din pridvor la cer trecut-ai din lume.
Deșert ți-ai lăsat, Constantine, mormântul, a morții surpare și el arătând-o.
Ție, Voievoade, slujindu-ți Ianache, cu tine, slăvite, petrece în ceruri.
Al Botezătorului nume, Ianache, primind, Sfinte, și moartea lui ai primit-o.
Slava lepădând Împăratul pe Cruce, la fel au făcut Voievozii Lui astăzi.
Pe lemn v-ați plecat creștetul spre tăiere, Celui pe lemn răstignit dându-vă jertfă.
Cu Împărăteasa în mijloc de August merg Brâncovenii la Hristos Împăratul.
Cântarea 7
Podobia: Pe tine înțelegător cuptor...
Sufletul dând lui Hristos, vitejilor, pentru viața cea de veci l-ați păstrat, așa cum a zis, și nerușinându-vă de El, înțelepților, în desfrânatul neam al păgânilor, împărățiți cu Hristos, Voievozilor, de-a pururea.
Încă de-aici cu puterea Duhului Împărăția lui Hristos înlăuntru vostru venind, slava și cununile grabnic, Voievozilor, ați lepădat, fericiților, mărturisind pe Hristos Împărat și Dumnezeu și Stăpân.
Cum voi putea eu, unsul lui Dumnezeu, fără credința lui Hristos să m-arăt supușilor mei? zis-ai, Voievodule, împăratului păgân cu îndrăznire, viteazule, mărturisind pe Hristos Împărat și Dumnezeu și Stăpân.
Cum voi primi în Împărăția Mea fără cunună-mpodobit pe cinstit voievodul Meu? zis-ai, Dumnezeule, punând înaintea lui cu harul Tău cununa cea veșnică; ci pe cea veche lăsând, pe cea nouă a luat-o degrab.
Pe Dumnezeu văzând, Voievodule, la moarte dând pe Fiul Său pentru noi, Cel Unul-Născut, Lui asemănându-te, la moarte pe fiii tăi i-ai îndemnat, înțeleptule, precum Hristos, fericiții, plinind cuvântul tatălui.
Naștere dând după legea trupului pruncilor tăi celor iubiți, iubitorule-de-Hristos, jertfă, Voievodule, i-ai adus lui Dumnezeu ca Avraam, înțeleptule, întru viața de veci, Constantine, iarăși născându-i pe ei.
Fiilor tăi preadulci, Voievodule, capul tăindu-se văzând de securea păgânilor, inima și sufletul cumplit ți s-au sfâșiat, ca lângă Cruce Maicii Stăpânului; ci mergători-înainte pe dânșii la Hristos i-ai avut.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuiește-ne pe noi.
Trupul voind, Stăpână, să ți-l îngropi în valea lui Iosafat, în grădina Ghetsimani, semn preadeslușit ai dat nouă, celor ce-ți cântăm, că milostiv pe Domnul vrei să ni-L faci când judeca-va, Fecioară, aici tot neamul oamenilor.
Canonul paracliticesc.
Podobia: Feciorii Evreilor...
Stih: Sfinților Brâncoveni, rugați-vă pentru noi.
Nor de biserici aducându-I, Constantine, Ziditorului lumii, mijlocind, alungă-ne norul de păcate și cu umbrirea harului stinge patimile noastre.
Nu următor la tron în lume, ci la ceruri mergător-înainte te-a avut înțeleptul tată, Constantine; la fel și nouă, bunule, fă-te cu a ta solire.
Stih: Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.
Nu doar cu vorbele cinstit-ai pe Întâiul-Mucenic, ci și cu fapta; ci pe Domnul rugând, Ștefane Mucenice, pe robii tăi trezește-ne la credința lucrătoare.
Stih: Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Mâinile tale ridicându-ți către Domnul, preacurată Fecioară, de cumplite necazuri scapă-i totdeauna, cu caldă rugăciunea ta, pe cei care ți se roagă.
Catavasia.
Nerușinatei mânii și focului dumnezeiască dragoste împotrivindu-se, focul, adică, l-a răcorit, iar de mânie și-a râs, prin cea cuvântătoare și de Dumnezeu însuflețită întreit-glăsuitoare a Cuvioșilor liră, răsunând împotriva organelor musicești în mijlocul văpăii: Preaproslăvite Dumnezeul Părinților și al nostru, bine ești cuvântat.
Cântarea 8
Întâi Canonul paracliticesc.
Podobia: Pe Împăratul Ceresc...
Stih: Sfinților Brâncoveni, rugați-vă pentru noi.
Țese-ne haina, din mijlocirile tale, pentru nunta cerescului Mire, rugămu-ne ție, Radule slăvite.
Tatălui voia asemeni Ție, Hristoase, împlinind-o Matei înțeleptul, plinește-i, Stăpâne, cea pentru noi solire.
Pe Împăratul, sfetnice, pururea roagă-L, ale șarpelui sfaturi, Ianache, ștergând, Mucenice, din inimile noastre.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuiește-ne pe noi.
Vindecă, Maică, mijlocind către Domnul, toată boala și toată-ntristarea robilor tăi grabnic, Fecioară preacurată.
Apoi Canonul.
Podobia: Această numită și sfânta zi...
Stih: Sfinților Brâncoveni, rugați-va pentru noi.
Rouă din văpaie făcut-ai, Stăpâne, feciorilor ce legea lui Moisí au ținut-o; ci și fiilor mei, luminează-le cu harul Tău inima cunună să ia, se ruga preaînțeleptul.
Fiul de la Sine nimic nu lucrează, pe Tatăl nevăzându-L mai înainte lucrând; ci pe tatăl văzând la Hristos mucenicește silindu-se, făcut-au la fel și feciorii lui îndată.
Largă este calea cea către pieire și strâmtă este poarta către viață și calea; pe cea strâmtă intrând Voievozii Tăi, Hristoase, cu harul Tău, viața de veci au aflat-o, fericiții.
Pe Domnul ascuns în poruncile Sale aflat-ai, Constantine, ținând poruncile, Sfinte; ci să-L aflu și eu, pe acestea împlinindu-le, rogu-te, la El mijlocind pentru mine, Mucenice.
Casa sufletească zidită având-o pe piatră, înțeleptilor, pe Hristos, și-ntărită și venind peste ea al ispitei puhoi, Mucenicilor, rămas-a întreagă, nimic neclătinând-o.
Frate Mi-e și maică, grăit-ai, Hristoase, acela care ține dumnezeiasca poruncă; auzindu-Te, dar, Brâncovenii și credința ținându-o, rudenia Ta dobândit-au, Milostive.
Legea creștinească iubind, Voievoade, și capul retezându-ți pentru Hristos, Constantine, îndrăznire având,
Împăratului ceresc pomenește-ne, sfârșit creștinesc mijlocindu-ne, slăvite.
Stih: Binecuvântăm pe Tatăl, pe Fiul și pe Sfântul Duh, Dumnezeu.
Cântare curată s-aducem cu frica Treimii după fețe, iar după fire Unimii, pe Cuvântul născut și pe Tatăl născător și pe Duhul Sfânt din Tatăl purces lăudând întru toți vecii.
Stih: Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Pacea Ta, Hristoase, trimite-ne grabnic, primind, Preamilostive, a Maicii Tale solire și a Sfinților Tăi Voievozi și Mucenici, Dumnezeule, iertându-ne, Doamne, mulțimea de păcate.
Stih: Să lăudăm, bine să cuvântăm și să ne închinăm Domnului, cântându-I și preaînălțându-L pe El întru toți vecii.
Catavasia.
Văpaia răcorind pe Sfinți, iar pe necredincioși arzând, Îngerul Cel Atotputernic al lui Dumnezeu a arătat-o Feciorilor; și izvor de-viață-începător a lucrat-o pe Născătoarea-de-Dumnezeu, stricare morții și de-viață-izvorâtoare celor ce cântă: pe Făcătorul Unul să-L cântăm cei izbăviți și să-L preaînălțăm pe Dânsul întru toți vecii.
Cântarea 9
Întâi Canonul paracliticesc.
Podobia: Înfricoșatu-s-a cerul...
Stih: Sfinților Brâncoveni, rugați-vă pentru noi.
Măcar că la vedere șase fiind, prin unirea credinței, Slăviților, una ați fost, Treimea-n Unime închipuind, fărămițarea ce rupea firea omenească înlăturând; rugați-L, dar, pe Domnul cumplita dezbinare să ne alunge, Brâncovenilor.
Unirea din credință cu Dumnezeu prin lucrarea poruncilor Domnului ai dobândit, Sfinte Voievoade al lui Hristos, și mincinoasa unire cu rău-credincioșii ai osândit, vădind mucenicește a dogmelor tărie; întru acestea întărește-ne.
Cântarea cea săracă primindu-o, Brâncovenilor, pururi rugați-vă lui Dumnezeu, degrabă făcându-ni-L milostiv, toată nevoia, Sfinților, grabnic alungându-o de la noi și toată uneltirea vrăjmașului călcând-o, și sănătate dăruiți-ne.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuiește-ne pe noi.
Pe tine rugătoare lui Dumnezeu te aducem, Fecioară, toți robii tăi; roagă-te, dar, Fiului tău Celui Preamilostiv și Tatălui și Duhului, Unuia Stăpânului tuturor, Treimii Celei Sfinte, spre noi să Se îndure, pe toți, Stăpână, mântuindu-ne.
Apoi Canonul.
Podobia: Chipul curatei nașterii tale...
Pripeala.
Azi Brâncoveneasca mucenicească ceată cu toții lăudând-o, cântare să-i aducem.
Pacea lui Hristos avându-o și strâmtorare prin lucrarea vicleanului venind peste voi, ați îndrăznit, înțelepților, pe Hristos mărturisind în priveliște, și lumea biruind-o împărățiți în veacul veacului.
Pripeala.
Azi Brâncoveneasca mucenicească ceată cununa trecătoare cu cea de sus o schimbă.
Cerul Dumnezeu golindu-Se l-a plecat, negrăit întrupându-Se; asemeni și voi mucenicește, Slăviților, spre tăiere plecatu-v-ați creștetul, de slava pământească înțeleptește deșertându-vă.
Pripeala.
Azi pe Brâncovenii slăviți, pe Voievozii și Mucenicii noștri, să îi cinstim cu râvnă.
Trupul spre viață veșnică Mântuitorul vouă dându-Și-l, Sfinților, asemeni și voi Mântuitorului v-ați adus, Brâncovenilor, cinstitele capete și slava nezidită ați dobândit-o, Mucenicilor.
Pripeala.
Azi pe Macabeii legii desăvârșite a Mielului cinstindu-i să-i lăudăm cu toții.
Capul pentru legea Domnului ca Macabeii v-ați tăiat, Brâncovenilor, capul șarpelui celui viclean și trufia lui și momeala bărbătește călcându-le și raiul și cununa neveștejită moștenindu-le.
Pripeala.
Veniți, credincioșii, să lăudăm cu râvnă dumnezeiasca pârgă a noastră către Domnul.
Mare îndrăznire, Sfinților, către Hristos ați câștigat, Voievozilor; la El mijlocind, neîncetat izbăviți-ne de vrăjmașii nevăzuți și de cei văzuți, iertare de greșale de la Stăpânul dăruindu-ne.
Pripeala.
Primind Ziditorul mucenicia voastră, Slăviților, cunună veșnică v-a făcut-o.
Calea săvârșind, vitejilor, mucenicește și credința ținându-o, Mucenicilor celor demult, Brâncovenilor, ați urmat și bărbăției acelora; cu care mântuire de la Stăpânul mijlociți-ne.
Pripeala.
Maicii preacurate cinstindu-i Adormirea, Brâncoveneasca ceată cu ea la cer se mută.
Celor ce cu râvnă, Sfinților, după dreptate vă cinstim pătimirile, pomenindu-ne Mântuitorului pururea, izbăvire din toate nevoile și râvnă către Dânsul și sănătate dăruiți-ne.
Al Născătoarei de Dumnezeu. Pripeala.
Astăzi, Preacurată, la Fiul tău trecut-ai, mutându-te cu slavă din moarte la viață.
Pururi către Domnul mâinile spre mijlocire, Preacurată, ridică-le, degrab alungând învârtoșarea din suflete celor care, Stăpâna, te laudă, fecioara născătoare de Dumnezeu mărturisindu-te.
Catavasia.
Biruiescu-se hotarele firii întru tine, Curată Fecioară, ca nașterea feciorește și moartea arvunește viața; ceea ce ești după naștere fecioară și după moarte vie, mântuiești pururea, Născătoare-de-Dumnezeu, moștenirea ta.
Luminânda Sfântului Constantin tatăl (glas 2)
Podobia: Cu Ucenicii să ne suim...
Prunc oarecând aflându-se Constantin Voievodul, dumnezeiasca pronie l-a scăpat de la moarte, a se lăsa învățându-l voii cei necuprinse; pe care azi plinindu-o, înțeleptul, primește cu fiii săi fericită moarte mucenicească și toată spita neamului și-o strămută la ceruri.
Luminânda Sfinților Brâncoveni. Asemenea.
În ghicitura legii vechi petrecând Macabeii, mucenicește pentru ea au răbdat omorâre; iar Brâncovenii în legea nouă, desăvârșită, aflându-se, a harului, cum n-ar face întocmai, pildă având pe Hristos a-toate-Stăpânitorul și Mielul Cel înjunghiat de la facerea lumii?
Luminânda Sfântului Ianache. Asemenea.
Împărăția cea de sus înțeleptul Ianache, sfetnicul Voievodului, ca și el așteptând-o, apropiată văzând-o, îndrăznind, fericitul, cu ceata Brâncovenilor a intrat în aceasta, ca un viteaz capul lepădându-și-l, și în ceruri, alăturea de domnul său, lui Hristos stă alături.
La Laude cântăm întâi acestea:
Stihiri prosomii ale Praznicului (glasul 2)
Podobia: Casa Efratului...
Ceata să închegăm veniți toți pământenii, cântare de ieșire Fecioarei preacurate cântând întru mutarea ei.
Moartea cea după trup cum, dar, să n-o primească mântuitoarea lumii, de vreme ce cu trupul murit-a Ziditorul ei?
Cu îngroparea ta sfințitu-s-a pământul, Fecioară, și văzduhul întru a ta străina suire către Fiul tău.
Apoi aceste Stihiri prosomii ale Mucenicilor. Asemenea.
Astăzi pe Constantin cu sfetnicul Ianache și Constantin cel tânăr, Matei, Ștefan și Radu Biserica îi laudă.
Marelui Avraam urmat-ai, Constantine, pe fiii tăi jertfindu-i, sălașul dobândindu-ți în sânurile-aceluia.
Domnului s-a adus bineprimită jertfă spița brâncovenească, făcându-i-se sortul cu ceata Mucenicilor.
Slavă... (glasul 6)
În biserica voastră, Voievozilor ai lui Hristos, astăzi adunându-ne și luminându-ne cu pomenirea, bine este nouă aici, o, Mucenicilor; ci îmbrăcând nu lumească, ci mucenicească purpură, Împăratului și Mielului cu îndrăznire rugați-vă pace nouă să dăruiască și împreună-sălășluire, o, Brâncovenilor, în lumina cea veșnică.
Și acum... a Praznicului (glas întâi)
La Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie
Antifoanele Praznicului
La Fericiri punem 8 tropare (glas 1)
Acestea patru din Cântarea 4
Podobia: Chipul curatei nașterii tale...
Pacea lui Hristos avându-o și strâmtorare prin lucrarea vicleanului venind peste voi, ați îndrăznit, înțelepților, pe Hristos mărturisind în priveliște, și lumea biruind-o împărățiți în veacul veacului.
Trupul spre viață veșnică Mântuitorul vouă dându-Și-l, Sfinților, asemeni și voi Mântuitorului v-ați adus, Brâncovenilor, cinstitele capete și slava nezidită ați dobândit-o, Mucenicilor.
Capul pentru legea Domnului ca Macabeii v-ați tăiat, Brâncovenilor, capul șarpelui celui viclean și trufia lui și momeala bărbătește călcându-le și raiul și cununa neveștejită moștenindu-le.
Calea săvârșind, vitejilor, mucenicește și credința ținându-o, Mucenicilor celor demult, Brâncovenilor, ați urmat și bărbăției acelora; cu care mântuire de la Stăpânul mijlociți-ne.
Iar acestea patru din Cântarea 8
Podobia: Această numită și sfântă zi...
Largă este calea cea către pieire și strâmtă este poarta către viața și calea; pe cea strâmtă intrând Voievozii Tăi, Hristoase, cu harul Tău, viața de veci au aflat-o, fericiții.
Legea creștinească iubind, Voievoade, și capul retezandu-ți pentru Hristos, Constantine, îndrăznire având, Împăratului ceresc pomenește-ne, sfârșit creștinesc mijlocindu-ne, slăvite.
Slavă...
Cântare curată s-aducem cu frica Treimii după fețe, iar după fire Unimii, pe Cuvântul născut și pe Tatăl născător și pe Duhul Sfânt din Tatăl purces lăudând întru toți vecii.
Și acum... al Născătoarei de Dumnezeu
Pacea Ta, Hristoase, trimite-ne grabnic, primind, Preamilostive, a Maicii Tale solire și a Sfinților Tăi Voievozi și Mucenici, Dumnezeule, iertându-ne, Doamne, mulțimea de păcate.
Prochimenul Apostolului (glas 4)
Înalțat-am ales din poporul Meu, cu untdelemnul cel sfânt al Meu l-am uns pe el.
Stih: Nu va folosi vrăjmașul întru el, iar fiul fărădelegii nu va adăuga a-i face rău.
Apostolul (Romani 8, 14-18; 28-39)
Fraților, câți sunt mânați de Duhul lui Dumnezeu, aceștia sunt fii ai lui Dumnezeu. Pentru ca n-ați luat duh de robie, iarăși, spre frică, ci ați luat Duhul înfierii, întru Care strigăm: Avva! Părinte! Duhul Însuși împreună-mărturisește cu duhul nostru că suntem fii ai lui Dumnezeu. Iar de suntem fii, suntem și moștenitori, moștenitori ai lui Dumnezeu, împreună-moștenitori cu Hristos, dacă împreună-pătimim cu El, ca să ne și împreună-slăvim cu El. Căci socotesc că nu sunt vrednice pătimirile vremii de acum de slava ce va să ni se descopere. Și știm că toate împreună-lucrează spre bine celor ce iubesc pe Dumnezeu, celor ce după voia Lui sunt chemați. Că pe care de dinainte i-a cunoscut, de dinainte i-a și rânduit să fie asemenea Fiului Său, ca să fie El întâi-născut între mulți frați. Iar pe care de dinainte i-a rânduit, pe aceștia i-a și chemat; iar pe care i-a chemat, pe aceștia i-a și îndreptat; iar pe care i-a îndreptat, pe aceștia i-a și slăvit. Ce vom mai zice, dar, la acestea? De e Dumnezeu cu noi, cine e împotriva noastră? Cela ce pe Însuși Fiul Său nu L-a cruțat, ci L-a dat pentru noi toți, cum nu ne va da dimpreună cu El toate? Cine va pârî asupra aleșilor lui Dumnezeu? Dumnezeu e Cela ce îndrepteaza; cine e cel ce osândește? Hristos e Cela ce a murit și, mai ales, Cela ce a și înviat, Care și este de-a dreapta lui Dumnezeu, Care și mijlocește pentru noi; cine ne va despărți pe noi de dragostea lui Hristos? Necaz ori strâmtorare ori prigoană ori foamete ori golătate ori primejdie ori sabie? - precum este scris: Că pentru Tine suntem omorați toată ziua; socotiți am fost ca oile spre junghiere. Ci întru toate acestea preabiruim prin Cela ce ne-a iubit pe noi. Căci sunt încredințat că nici moarte, nici viața, nici îngeri, nici începătorii, nici puteri, nici cele ce sunt, nici cele viitoare, nici înălțime, nici adâncime, nici oricare vreo altă zidire nu va putea să ne despartă pe noi de dragostea lui Dumnezeu cea în Hristos Iisus, Domnul nostru.
La Evanghelie: Aliluia... (glas 1)
Stihuri
Partea mea ești, Doamne, zis-am a păzi legea Ta.
Întoarce ochii mei să nu vadă deșertăciune, în calea Ta viază-mă.
Veniți, fiilor, ascultați-mă: aceasta e ziua pe care a făcut-o Domnul; să ne bucurăm și să ne veselim într-însa.
Evanghelia (Marcu 4, 25-29; 8, 31-39; 9, 1)
Zis-a Domnul ucenicilor Lui: Celui ce are i se va da, iar de la cel ce nu are, și ce are i se va lua. Și zicea: așa e împărația lui Dumnezeu, precum pune omul sămânță în pământ, și doarme și se scoală noaptea și ziua, și sămânța răsare și crește, cum nu știe el. Că pământul rodește de la sine, mai întai pai, apoi spic, după aceea grâu deplin în spic. Iar când rodul se coace, îndată trimite secera, că a sosit secerișul. Și a început să-i învețe că Fiul omului trebuie să pătimească multe și să fie defăimat de bătrâni, de arhierei și de cărturari și să fie omorât, și după trei zile să învieze. Și spunea acest cuvânt pe față. Și luându-L Petru deoparte, a început să-L dojenească zicându-I: Fie-Ți milă de Tine, să nu Ți se întâmple Ție aceasta. Iar El întorcându-Se și uitându-Se la ucenicii Lui, l-a certat pe Petru și i-a zis: Mergi înapoia Mea, satano; că nu cugeți cele ale lui Dumnezeu, ci cele ale oamenilor. Și chemând la Sine mulțimea împreună cu ucenicii Lui, le-a zis: Cel ce voiește să vină după Mine să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-Mi urmeze Mie. Ca cine va voi să-și scape sufletul îl va pierde, iar cine va pierde sufletul său pentru Mine și pentru Evanghelie, acela și-l va mântui. Că ce-i va folosi omului să câștige lumea întreagă, dacă-și pierde sufletul său? Sau ce va da omul în schimb pentru sufletul său? Că cel ce se va rușina de Mine și de cuvintele Mele în neamul acesta desfrânat și păcătos, și Fiul omului se va rușina de el când va veni întru slava Tatălui Său cu îngerii cei sfinți. Și le zicea lor: Adevărat grăiesc vouă că sunt unii din cei ce stau aici, care nu vor gusta moartea până ce nu vor vedea împărăția lui Dumnezeu venind întru putere.
Chinonicul.
Întru lumina slavei feței Tale, Doamne, merge-vom în veac. Aliluia.
Sursa: CreștinOrtodox.ro - Slujba Sfinților Martiri Brâncoveni
<sus
|
