|
Înainteprăznuirea Schimbării la Faţă a Domnului nostru Iisus Hristos şi pomenirea Sfântului Mucenic Evsignie.
Tot în această zi se face şi pomenirea Sfântului Preacuviosului Părintelui nostru Ioan cel Nou de la Neamţ, numit şi Hozevitul, care s-a săvârşit în peştera Sfânta Ana din pustiul Hozeva, la 5 august 1960.
La Vecernia Mică
La "Doamne strigat-am..." se pun stihirile pe 4, glas 4
Nimic n-ai iubit mai mult pe pământ, fericite părinte, decât pe Dumnezeu; nici averea, nici cinstea, nici fraţii, nimic din cele pământeşti. Ci, arzând pentru Taborul cel duhovnicesc, ai urmat lui Hristos prin aspre osteneli şi te-ai îmbrăcat în haină albă de lumină şi de nuntă.
Nu te-ai uitat la trupul tău cel slab şi neputincios, Preacuvioase, nici la fraţii şi părinţii tăi duhovniceşti din lavra Neamţului. Ci, ascultând glasul Duhului, ai alergat spre Ţara Sfântă şi Tabor, unde te-a chemat Hristos, spre lumina cea neapusă a împărăţiei Sale.
Ai lăsat patria ta şi ai râvnit spre înălţimile Taborului şi ale Ermonului, spre Hristos Cel schimbat la Faţă, Care schimbă faţa şi chipul lumii prin har, credinţă şi pocăinţă.
Ai urcat ca un cerb Taborul cel duhovnicesc, Sfinte Părinte Ioane, spre vârful cel de văpaie, unde Hristos, Lumina lumii, schimbă la faţă tainic pe cei ce urcă pe muntele pocăinţei.
Slavă..., glasul al 4-lea
Veniţi toate cetele călugărilor să lăudăm astăzi pe Cuviosul Ioan Sihastrul, pe odrasla Moldovei şi pe mlădiţa Raiului, odrăslită în lavra Neamţ; pe următorul Sfintei Maria Egipteanca şi al râvnitorului prooroc Ilie Tezviteanul, pe pustnicul cel neobosit ce s-a nevoit în peştera Sfintei Ana din Hozeva, zicând: Bucură-te, Sfinte Ioane, lauda sihaştrilor!
Şi acum... a Înainteprăznuirii, glasul al 5-lea
Veniţi să ne suim în muntele Domnului şi în casa Dumnezeului nostru, şi să vedem slava schimbării Lui la Faţă, slavă ca Unuia-Născut din Tatăl. Întru lumină să luăm lumină şi, înălţaţi făcându-ne cu Domnul, să lăudăm Treimea cea întocmai de o fiinţă în veci.
De va cădea această zi vineri seara sau sâmbătă seara, se pune dogmatica glasului de rând.
La Stihoavnă
Se pun stihirile Înainteprăznuirii praznicului Schimbării la Faţă,
glasul al 2-lea (vezi la Minei, 5 august).
Troparul Cuviosului, glas al 8-lea:
Întru tine, Părinte, cu osârdie s-a mântuit cel după chip, căci lăsând lumea şi patria ta, ai luat Crucea lui Hristos şi în valea Iordanului te-ai aşezat spre nevoinţă. Pentru aceasta şi cu îngerii acum se bucură, Cuvioase Părinte Ioane, duhul tău. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.
Slavă... Şi acum...
Troparul Înainteprăznuirii, glasul al 4-lea:
(vezi la Minei pe luna august, ziua a 5-a)
La Vecernia Mare
După obişnuitul psalm 103, se cântă "Fericit bărbatul...", starea întâia.
La "Doamne, strigat-am..." se pun stihirile pe 8: 4 ale Înainteprăznuirii pe glasul al 4-lea şi 4 ale Sfântului Ioan de la Neamţ, pe glasul al 5-lea (vezi la Minei pe luna august, în 5 zile).
Stihirile Cuviosului, glasul al 5-lea: Podobie: "Cuvioase părinte..."
Rămas orfan din pruncie, Cuvioase părinte, din tinereţile tale ai intrat în lavra Neamţului, ca la un liman, să-L slăveşti aici pe Dumnezeu cu îngerii şi cu părinţii cei nevoitori. Pentru aceasta te rugăm, Sfinte Ioane, Părintele nostru, roagă-L pe Hristos Dumnezeu, să dăruiască Bisericii unire, pace şi mare milă. (de două ori).
Lipsit fiind pe pământ de toată mângâierea omenească, ai trăit de mic printre străini ca un sihastru, Cuvioase Părinte Ioane, având tată pe Dumnezeu, iar mamă pe Preacurata Fecioară, sprijin pe bătrâna ta bunică, surori de taină, lacrimile, iar fraţi iubiţi pe sfinţii îngeri, care nevăzut te însoţeau, păzind picioarele tale de ispitele cumplitului vrăjmaş. Pe Hristos Mântuitorul, roagă-L să dăruiască lumii unire, pace şi mare milă.
Pentru suferinţele tale şi curăţia inimii, Cuvioase, te-a chemat Hristos Domnul la cinul îngeresc în marea lavră de la Neamţ, de unde apoi, râvna Duhului te-a dus la Mormântul dătător de viaţă şi în pustiul Iordanului, unde bine nevoindu-te, te-ai mutat la cereştile locaşuri şi cu sfinţii te-ai numărat. Sfinte Preacuvioase Părinte Ioane, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască lumea şi sufletele noastre.
Slavă..., glasul al 5-lea
Veniţi toate cetele monahilor să lăudăm astăzi pe Sfântul Ioan Sihastrul, pe odrasla cea aleasă a Moldovei şi mlădiţa binecuvântată a Mănăstirii Neamţ; pe următorul Cuvioasei Maria Egipteanca şi al marelui profet Ilie Tezviteanul, pe pustnicul cel neobosit care s-a nevoit în peştera Sfintei Ana din Hozeva, zicând: Bucură-te, Sfinte Ioane, lauda sihaştrilor!
Şi acum..., a Înainteprăznuirii, glasul al 5-lea
Veniţi să ne suim în muntele Domnului şi în casa Dumnezeului nostru, şi să vedem slava Schimbării Lui la Faţă, slavă ca a Unuia-Născut din Tatăl. Întru lumină să luăm lumină şi înălţaţi făcându-ne cu Duhul, să lăudăm Treimea cea întocmai de o fiinţă în veci.
De este vineri seara sau sâmbătă seara se cântă dogmatica glasului de rând.
VOHOD.
Lumină lină...
Prochimenul zilei Paremiile sfântului se pun de la 11 sau 17 ianuarie
La Litie
Stihirile pe glasul al 2-lea:
N-ai avut odihnă nicăieri, purtătorule de Dumnezeu Părinte, decât la mult dorita linişte, maica rugăciunii. De aceea te-ai retras la peştera Sfânta Ana din pustiul Hozeva, unde ţi-ai săvârşit călătoria vieţii, slăvind pe Hristos, viaţa lumii.
Spune-ne, Părinte, ostenelile tale cele neştiute din pustie prin care sufletul ţi-ai curăţit, mintea ţi-ai luminat, trupul ţi-ai stăpânit, demonii i-ai izgonit şi pe Hristos L-ai preamărit.
Spune-ne, Sfinte Ioane, lacrimile tale şi rugăciunile cele de foc, pe care ziua şi noaptea le înălţai lui Dumnezeu în pustiul Iordanului şi în peştera Hozeva, prin care desăvârşit te-ai făcut şi cu Hristos tainic te-ai unit.
Arată-ne, Cuvioase Părinte, calea pocăinţei prin rugăciunile tale şi ne învaţă prin scrierile tale cum să ne dezlegăm de lanţul grijilor pământeşti, ca să ne unim în veci cu Hristos, Mântuitorul sufletelor noastre.
Slavă..., glasul al 2-lea:
Nu ne uita pe noi fiii tăi, Sfinte şi dumnezeiescule Părinte Ioane, mult nevoitorule, care prin faptele tale pe diavoli din pustie i-ai izgonit. Şi de la noi, cei ce te cinstim pe tine, Cuvioase, alungă patimile, cu rugăciunile tale.
Şi acum..., a Înainteprăznuirii, glasul al 2-lea:
Cel ce în Muntele Taborului Te-ai schimbat la Faţă întru slavă, Hristoase Dumnezeule, şi ai arătat ucenicilor Tăi slava Dumnezeirii Tale, luminează-ne pe noi cu lumina cunoştinţei duhovniceşti şi ne îndreptează pe cărarea poruncilor Tale, ca un bun şi de oameni iubitor.
La Stihoavnă
Stihirile Sfântului, glasul al 4-lea:
Departe de noi te-ai dus, Sfinte Ioane, iubitul lui Hristos, ca să nu robeşti ca Marta celor pământeşti. Nu ne lăsa pe noi fără ajutor, că pierim de povara ispitelor vieţii, şi ne deşteaptă la pocăinţă, asemenea Mariei, prin rugăciunile tale cele neîncetate.
Stih: Scumpă este înaintea Domnului moartea Cuviosului Lui
Nici lacrimi de pocăinţă nu avem, nici ţie a urma nu putem, că suntem robiţi de patimi. De aceea te rugăm, Sfinte Cuvioase Părinte Ioane, mijloceşte pentru noi la Hristos să ne dăruiască milă şi iertare de păcate.
Stih: Preoţii Tăi, se vor îmbrăca întru dreptate şi cuvioşii Tăi se vor bucura.
Cuvioase Părinte Ioane, tu ai biruit pe vrăjmaşul şi ai luat cununa biruinţei şi, ca cel ce eşti bun ostaş al împăratului ceresc, cu sabia rugăciunii şi cu arma postului ai tăiat toate patimile omeneşti şi ai urcat cu uşurinţă pe Taborul cel duhovnicesc al desăvârşirii. Roagă pe Hristos Dumnezeu, fericite, să ne lumineze şi pe noi cu văpaia cea de foc a Taborului ceresc.
Slavă..., glasul al 8-lea:
Mulţimile călugărilor te cinstesc pe tine Ioane, Părintele nostru, că tu cu rugăciunile tale pe diavoli i-ai biruit, mintea ţi-ai luminat, trupul ţi l-ai stăpânit şi cu Dumnezeu te-ai unit, învăţându-ne a umbla pe cărarea cea dreaptă a mântuirii. Fericit eşti că lui Hristos ai slujit în sihăstrie şi cu îngerii tainic ai vorbit şi trupul nestricăcios după moarte ţi s-a păzit. Roagă-te împreună cu toţi sfinţii să se mântuiască sufletele noastre.
Şi acum..., a Înainteprăznuirii, glasul al 8-lea:
Fecioară, care ai născut pe Soarele Hristos, învredniceşte-ne şi pe noi să urcăm cu El în Tabor curăţiţi de patimi şi de gânduri, ca să gustăm din bucuria şi lumina cea necreată, cu apostolii şi cu toţi sfinţii.
La Litie se cântă troparul Înainteprăznuirii şi al Cuviosului.
(vezi la Vecernia mică).
La Utrenie
La "Dumnezeu este Domnul..." se cântă troparul Cuviosului, de două ori;
apoi Slavă... Şi acum... troparul Înainteprăznuirii.
După catisma întâi se cântă sedealna Înainteprăznuirii din Minei, 5 august,
sau sedealna Sfântului Ioan cel Nou, glasul al 4-lea.
Podobie: "Arătatu-te-ai astăzi...", glasul al 4-lea
Lăsat-ai, Sfinte Ioane, toate cele trecătoare pentru Hristos, căutându-ţi liniştea aproape de Mormântul dătător de înviere, şi din loc în loc umblând, ţi-ai sfârşit călătoria în peştera Sfintei Ana, unde a răsărit nestricat sfântul tău trup, pentru care lăudăm astăzi pomenirea ta.
Slavă..., tot aceasta
Şi acum..., a Înainteprăznuirii din Minei
După catisma a doua, sedealna Sfântului, glasul al 4-lea:
Podobie: "Spăimântatu-s-a Iosif..."
N-ai dat somn ochilor tăi, Părintele nostru Ioane, nici inima nu ţi-ai împovărat de grijile cele pământeşti; ci pe toate defăimându-le pentru dragostea lui Hristos, te veseleşti acum în cer cu cetele tuturor sfinţilor. Şi te roagă pentru noi cei ce săvârşim cu laude şi cu cântări sfântă pomenirea ta.
Slavă..., tot aceasta
Şi acum..., a Înainteprăznuirii, din Minei
Polieleul
Mărimurile, glasul 1:
I. Mărimu-te pe tine, Sfinte Ioane, purtătorule de Dumnezeu şi cinstim pomenirea ta, cununa sihaştrilor şi împreună vorbitorule cu îngerii.
II. Veniţi toate cetele călugărilor să mărim pe Ioan părintele nostru, zicând: pe lauda Moldovei.
Slavă… Şi acum.. Aliluia (de 3 ori)
După Polieleu, sedealna, glasul al 5-lea
Podobie: "Pe Cuvântul Cel împreună..."
Părăsind cele pământeşti, te-ai nevoit în sihăstrie pe valea Iordanului şi în pustiul Hozeva, cetele diavoleşti cu rugăciunile tale arzând şi cu îngerii împreună priveghind, Sfinte Ioane fericite, roagă pe Hristos Dumnezeu să dea lumii pace şi mare milă.
Slavă... Şi acum..., a Înainteprăznuirii:
Astăzi Hristos urcă pe Muntele Taborului să se îmbrace în haină de lumină înaintea ucenicilor Săi şi să ne împace pe toţi cu Tatăl nostru cel ceresc.
Se cântă Antifonul întâi, glasul al 4-lea
Prochimen glasul al 4-lea: Scumpă este înaintea Domnului moartea Cuviosului Lui.
Stih: Ce voi răsplăti Domnului pentru toate câte mi-a dat mie!
Toată suflarea...
Evanghelia de la Matei (Xl,27-30) (caută joi, în săptămâna a 4-a după Rusalii).
Psalmul 50 Slavă..., glasul al 2-lea:
Pentru rugăciunile Cuviosului Tău Ioan, Milostive, curăţeşte mulţimea greşelilor mele.
Şi acum...
Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive, curăţeşte mulţimea greşelilor mele.
Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta...
Stihira idiomelă, glasul al 6-iea:
Cuvioase Părinte Ioane, mult nevoitorule, şi făclie de mult preţ, aprinsă din lumina Sfântului Mormânt dătător de viaţă, luminează cu rugăciunile tale pe cei ce te iubesc pe tine şi cere de la Hristos, Mântuitorul lumii, să ne dăruiască nouă mare milă.
Canoanele
Se pune canonul Înainteprăznuirii, cu irmosul pe 6, Canonul Sfântului Ioan cel Nou de la Neamţ, pe 4 şi tricântarea, pe 4. (ambele din Minei, 5 august)
Canonul Sfântului Facerea lui Ioanichie
Cum vom putea lăuda după cuviinţă nevoinţa ta. Sfinte Preacuvioase Părinte Ioane, purtătorule de Dumnezeu, că ai răsărit cu tulpina din pământ românesc şi ai adus roade cereşti în Ţara sfântă unde S-a născut şi a înviat Hristos. Roagă-te, fericite, pentru noi toţi lui Dumnezeu, Izbăvitorul lumii.
Fiu de părinţi săraci şi iubitor de Hristos, ai rămas din pruncie fără mamă şi fără tată. Dar te-a chemat la Sine Tatăl nostru Dumnezeu, Căruia I-ai slujit cu credinţă ca un fiu ascultător. Roagă-te, sfinte, şi pentru sufletele noastre.
Fiind orfan şi străin pe lume, ţi-ai ales mamă, Biserica lui Hristos cea cu mulţi fii şi tată pe Bunul Dumnezeu; părinţi duhovniceşti ţi-ai luat pe sfinţi, protectori pe îngeri şi fraţi iubiţi pe sihaştrii pustiului, iar loc de nevoinţă, valea Iordanului. Roagă-te, Sfinte Ioane fericite, împreună cu toţi drepţii să ne mântuim şi noi, fiii tăi sufleteşti.
Nu ai aflat odihnă pe pământ, nici în satul tău nici între rude şi copii, ci numai în casa lui Dumnezeu şi în obştea Mănăstirii Neamţ, unde ai fost chemat de Duhul Sfânt şi ai luat jugul cel bun al călugăriei. Pomeneşte-ne, părinte, şi pe noi fiii tăi, înaintea Tronului slavei dumnezeieşti.
Slavă...
Blând şi smerit ai fost şi în lume şi în nevoinţă monahală. Că săvârşeai ascultarea cu multă dragoste şi, tăcând, te rugai neîncetat în biserica lui Dumnezeu, făcând inima ta cămară de foc a Preasfântului Duh. Adu-ţi aminte, Sfinte, şi de noi toţi înaintea Dreptului Judecător.
Sămânţa Duhului Sfânt a căzut în inima ta ca într-un pământ bun şi a adus multă roadă, părinte. Adică rânduială monahicescă şi nevoinţă îngerească, post îndelungat şi neadormite rugăciuni. Nu ne uita, părinte, şi pe noi fiii tăi din patria natală, înaintea Preasfintei Treimi.
Slavă...
Toţi ne hrănim din învăţăturile tale şi ne zidim la suflet de smerenia, rugăciunea şi aspra ta nevoinţă pustnicească. Învaţă-ne şi pe noi cei neputincioşi să urmăm faptelor tale, purtătorule de Dumnezeu, părinte.
Şi acum..., a Născătoarei:
În cer te laudă îngerii şi pe pământ credincioşii, Preasfântă Maică şi Fecioară. Că cei de sus cu îngereşti cântări te cinstesc, iar noi păcătoşii, prin case şi prin mănăstiri, te mărturisim Născătoare de Dumnezeu şi cerem neîncetat ajutorul tău, Stăpână. Du lacrimile şi rugăciunile noastre înaintea Tronului slavei Preasfintei Treimi.
Cântarea a 3-a
De oameni ai fugit şi cu sihaştrii şi îngerii pe Dumnezeu împreună L-ai slăvit. Roagă-te, Sfinte Ioane, următorul lui Hristos, pentru întărirea dreptei credinţe în lume şi în patria ta şi cere milă şi iertare nouă fiilor tăi care lăudăm nevoinţa ta.
Te-ai logodit cu Hristos în lavra de la Neamţ şi te-ai unit cu El deplin în Ţara Sfântă, nevoindu-te prin peşteri şi locuri pustii departe de lume şi de orice mângâiere pământească. Pentru aceasta şi smeritul tău trup s-a aflat în mormânt nestricat, cu voia lui Dumnezeu, spre bucuria ortodocşilor şi mustrarea celor necredincioşi.
Viaţa ta aspră şi pustnicească ne mustră pe noi, părinte, că nu putem urma nevoinţelor tale. Că nici râvnă multă nu avem, nici rugăciune din inimă nu am dobândit, nici de lacrimi şi de bucuria Duhului Sfânt nu ne am atins. Ajută-ne, Sfinte Părinte Ioane, să urmăm şi noi prin pocăinţă lui Hristos.
Mai mult decât toate ai iubit, fericite, liniştea, maica rugăciunii, tăcerea şi înstrăinarea, care nasc plânsul cel duhovnicesc şi, împreună, rugăciunea şi postul cel desăvârşit, prin care ţi-ai curăţit mintea şi-ai biruit pe diavoli. Învaţă-ne şi pe noi să părăsim multa vorbire şi să ne rugăm din inimă lui Dumnezeu.
Pentru sfintele tale nevoinţe, Biserica lui Hristos te prăznuieşte astăzi, credincioşii te cinstesc cu credinţă, iar călugării îţi aduc smerite cântări de laudă, că ne eşti tuturor părinte sufletesc, model sfetnic şi neadormit rugător către Bunul Dumnezeu.
Pentru blândeţea şi smerenia ta ai ajuns să fii numărat în cetele tuturor sfinţilor din cer. Pentru aceea te cinstim ca pe un adevărat prieten iubit al lui Hristos, ne închinăm sfintelor tale moaşte şi sărutăm cu credinţă icoana ta. Mijloceşte şi pentru noi, părinte, la Părintele ceresc să miluiască sufletele noastre.
Slavă...
Cum vom putea tăcea când Biserica te laudă, sfinţii te primesc în cetele lor, iar îngerii te ocrotesc, Sfinte Preacuvioase Părinte Ioane? Primeşte-ne şi pe noi fiii tăi duhovniceşti, ca împreună să lăudăm pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Dumnezeu.
Şi acum... a Născătoarei:
Nici îngerii, nici oamenii nu pricep taina cea mare a naşterii taie, Preasfântă Fecioară, cum tu ai împrumutat trup pământesc Fiului lui Dumnezeu, Mântuitorul oamenilor. De aceea îţi cântăm: Bucură-te, rugătoare tare pentru toată lumea!
Condacul Sfântului, glasul al 8-lea:
Pe unul Dumnezeu iubind, de cele trecătoare ai fugit şi în pustie locuind, cu liniştea duhului te-ai logodit, Sfinte Preacuvioase Părinte Ioane, neîncetat slăvind pe Hristos Mântuitorul lumii. Pentru aceasta, cu evlavie, laudă şi cântare îţi aducem zicând: Bucură-te, Sfinte Prea Cuvioase Părinte Ioane, astăzi, floare prea aleasă a Bisericii noastre.
Icos:
Lăsând cu bucurie cele pământeşti, din tinereţe ai primit chipul cel îngeresc în obştea mănăstirii Neamţ, şi închinându-te ia Mormântul Domnului, te-ai făcut sihastru iscusit şi gustând din lumina cea mistică a Taborului, te-ai nevoit singur în pustiul Iordanului şi al Hozevei, călăuzit de Duhul Sfânt, Preacuviose Părinte Ioane, podoaba Moldovei şi lauda sihaştrilor, ajută-ne pe toţi fiii tăi să ne închinăm cu dreaptă credinţă lui Dumnezeu celui în Treime preamărit.
Slavă... Şi acum...a Înainteprăznuirii
Cântarea a 4-a:
Ne cucerim, părinte, de râvna ta pentru Hristos, că pe toate lepădând, numai Lui I-ai slujit până în sfârşit. Învaţă-ne şi pe noi să părăsim grijile pământeşti, ca să dobândim pe cele cereşti.
Te lăudăm astăzi, fericite Părinte Ioane, căci din pruncie ai primit dar şi înţelepciune duhovnicească, păşind pe calea Raiului şi slăvind neîncetat pe Dumnezeu împreună cu îngerii. Roagă-te, sfinte, în cer pentru noi fiii tăi.
Fugind de calea cea largă a pierzării, ai păşit de mic pe calea cea îngustă a pocăinţei şi liniştei care duce la Hristos. Şi bineplăcând lui Dumnezeu, numărat ai fost în ceata Sfinţilor Părinţi, cu Antonie cel Mare, cu Pahomie, cu Onufrie şi Arsenie şi cu ceilalţi toţi.
Nu te-ai robit cu nimic de cele pământeşti, nici Martei nu i-ai slujit; ci împreună cu Maria ai stat toată viaţa la picioarele lui Hristos, prin privegheri şi postiri şi neîncetat rugăciuni, hrănindu-te mereu din cele cereşti.
Nimic din cele de aici nu ţi-au trebuit, Sfinte Părinte Ioane, nici cinste, nici laudă, nici avere, nici prieteni; ci la toate renunţând, partea cea bună a Mariei ţi-ai ales.
Te lăudăm astăzi, fericite părinte iubitorule de Hristos, că prin înţelepciunea şi viaţa ta îngerească, ne înveţi şi ne mustri pe noi cei robiţi de grijile acestei lumi, îndemnându-ne să urmăm Domnului pe calea pocăinţei.
Slavă...
Fericit eşti, părinte, că ai zburat ca un vultur la cele înalte. În locul celor pământeşti de care toţi ne robim, ai ales pe cele cereşti; în locul odihnei, ai ales osteneala; în locul somnului, ai ales privegherea; în locul hainelor scumpe, te-ai mulţumit cu cele vechi; iar în loc de casă luminoasă şi pat moale ai iubit peştera cea rece şi întunecoasă, ca să poţi a slăvi neîncetat pe Hristos, Mirele sufletului tău.
Şi acum... a Născătoarei:
Ne închinăm, Preacurată Fecioară, icoanei tale şi propovăduim minunea cea necuprinsă a întrupării Cuvântului din neîntinat trupul tău cel fecioresc; credem cu tărie în viaţa de veci şi alergăm sub acoperământul tău. Ajută-ne, Stăpână, împreună cu Sfântul Ioan cel Nou de la Neamţ, să ne închinăm cu evlavie Preasfintei Treimi.
Cântarea a 5-a
Trupul ţi l-ai chinuit cu tot felul de lipsuri şi boli, cu foame, cu sete şi cu răceala stâncilor, pentru dragostea lui Hristos, căci ai iubit pe Dumnezeu mai mult decât noi toţi. De aceea trupul tău cel sfinţit a fost preamărit cu nestricăciunea, şi cu facerea de minuni, spre mângâierea noastră a celor credincioşi, care te rugăm: ajută-ne, sfinte, să ne mântuim.
Cum vom lăuda îndeajuns nevoinţa ta şi a sfinţilor lui Dumnezeu, dacă noi nu iubim în aceeaşi măsură pe Hristos, Mântuitorul lumii? Şi cum vom putea moşteni cele cereşti, dacă noi nu renunţăm din inimă la cele pământeşti. Ci, ajută-ne, Sfinte Ioane, părintele nostru, să scăpăm de robia celor de aici.
Sărutăm cu evlavie icoana ta şi cinstitele tale moaşte purtătoare de har dumnezeiesc. Ajută-ne, părinte sfinte, prin rugăciunile tale să urmăm după făgăduinţă, lui Hristos şi sfinţilor Lui.
Îngenunchem cu credinţă la racla cu moaştele tale cele binecuvântate şi nestricate de păcat şi de vreme şi ne rugăm, fericite Părinte Ioane, să ne păzeşti cu rugăciunile tale de robia patimilor, ca să dăm răspuns la înfricoşătoarea Judecată de apoi.
Ajută-ne, Sfinte Ioane, părintele nostru, să urmăm întru toate nevoinţelor tale, precum tu ai urmat iui Hristos, părăsind tulburarea şi robia celor pământeşti, ca şi noi să fim număraţi în ceata celor mântuiţi.
Om al liniştii şi al rugăciunii, cu nimeni nu vorbeai, părinte decât cu Dumnezeu, cu sfinţii şi cu păsările cerului care te cinsteau şi zăboveau cu bucurie în jurul peşterii tale. Căci odihnindu-se Duhul Sfânt în inima ta, nimic nu mai doreai, decât pe Hristos, iubitul tău căruia roagă-te pentru sufletele noastre.
Slavă...
Peştera Sfintei Ana din pustiul Hozeva, ţi-a fost, preacuvioase, ultimul tău sălaş pe pământ. Acolo te-ai ascuns de noi, acolo te-ai rugat fierbinte lui Hristos; acolo te-ai nevoit şi ai plâns pentru neamul tău robit de apostaţi şi de păgâni; acolo ai scris frumoase învăţături, duhovniceşti pentru noi, pe care le trimiteai fraţilor tăi ca o rază de lumină şi călăuză dătătoare de speranţă.
Şi acum... a Născătoarei;
Să lăudăm pe Fecioara cea fără de prihană, să preamărim pe Maica Domnului cea cu totul neîntinată şi să cinstim pe cea mai cinstită decât heruvimii şi serafimii, cerându-i ca împreună cu toţi sfinţii să mijlocească înaintea scaunului celui de foc ai Dreptului Judecător.
Cântarea a 6-a
Fiind înţelepţit de Dumnezeu şi plin de bărbăţie, te-ai nevoit ca un înţelept pe pământ, părăsind cele amăgitoare şi dobândind cele veşnice. Pentru aceasta te lăudăm, Sfinte Preacuviose Părinte Ioane şi cinstim pomenirea ta.
Nu te-ai temut, părinte, de diavoli, nici de boală, nici de fiare, nici de moarte, căci întru tine locuia Hristos, Mirele tău, pe Care roagă-L să ne scape şi pe noi de cursele diavolului şi ale morţii.
Umbrit fiind de Duhul Sfânt, totdeauna aveai mintea ta la Dumnezeu, cugetând şi vorbind cele cereşti, căci te hrăneai numai din cuvintele Sfintei Evanghelii şi din învăţăturile dumnezeieştilor Părinţi, pe care apoi le ofereai fiilor tăi duhovniceşti.
Cugetând mereu la ceasul despărţirii de trup şi al judecăţii lui Hristos, inima ta, Părinte, se ruga neîncetat, cerând slobozire de legăturile firii, iar mintea ta se hrănea permanent din dulceaţa dumnezeieştilor cuvinte.
Nu au putut demonii să te alunge din pustie, nici din peşteră, Sfinte Ioane, Părintele nostru, deşi neîncetat te înfricoşau şi te ameninţau, căci îngerii lui Dumnezeu te acopereau cu aripile lor în chip nevăzut. De aceea, roagă-te, să. ne acopere şi pe noi de cursele vrăjmaşului.
Nici desele boli ale trupului tău, nici frigul peşterii, nici lipsa apei şi a hranei trupeşti, nici nălucirile diavolilor, nici dorul după patria părinţilor tăi, nu te-au scos din inimă şi din liniştea pustiului, nici nu te-au biruit, bunule nevoitor al lui Hristos, căci darul Duhului Sfânt era cu tine şi te mângâia neîncetat.
Slavă...
Cum vom lăuda, Sfinte Ioane mult nevoitorule, osteneala ta cea bineplăcută lui Dumnezeu, pe care ai răbdat-o pentru frumuseţea celor cereşti care se odihneau în sufletul tău? Căci cu rugăciunea şi lacrimile tale cele trecătoare le-ai biruit şi raiul cel veşnic l-ai moştenit. Ci roagă-te, Sfinte, să se mântuiască şi sufletele noastre.
Şi acum... a Născătoarei:
Preasfântă Fecioară şi Maica lui Hristos Dumnezeu, ajută-ne să fim fii credincioşi ai Fiului tău şi împreună cu El să urcăm astăzi pe Tabor, ca să ne schimbăm la faţă cu Petru, cu Iacob şi cu Ioan, slăvind pe Treimea cea de o fiinţă şi nedespărţită.
Condacul Înainteprăznuirii, glasul al 4-lea şi Icosul (vezi Mineiul pe luna august, în 5 zile)
Dacă este priveghere specială, se pune condacul sfântului, de la sfârşitul Cântării a 3-a.
SINAXAR
În această lună, în ziua a cincea, Înainteprăznuirea Schimbării la Faţă a Domnului şi pomenirea Sfântului Mucenic Evsignie.
Tot în această zi se face pomenirea Sfântului Cuviosului Părintelui nostru Ioan cel Nou de la Neamţ (Hozevitul), ale cărui sfinte moaşte s-au aflat întregi în peştera Sfânta Ana din pustiul Hozeva şi se păstrează în biserica Mănăstirii Sfântul Gheorghe Hozevitul din apropiere de Ierihon.
Sfântul preacuviosul Părintele nostru Ioan cel Nou de la Neamţ s-a născut la 23 iulie 1913, în satul Crăiniceni, comuna Horodiştea, din fostul judeţ Dorohoi, într-o familie de ţărani foarte credincioşi, anume Maxim şi Ecaterina, fiind singurul copil la părinţi. Din botez a primit numele de Ilie şi se dovedea din pruncie un copil ales şi binecuvântat de Dumnezeu.
După şase luni de zile de la naştere, mama sa îşi dădu sufletul în mâinile Domnului, fiind o fire bolnăvicioasă, lăsând copilul în grija bunicii sale, Maria. După doi ani moare şi tatăl său în război, în toamna anului 1916, rămânând copilul cu totul orfan, în grija rudelor apropiate. Primii ani de şcoală îi face în satul natal, apoi urmează gimnaziul la Lipcani-Hofin şi liceul la Cozmeni-Cernăuţi, fiind cel mai bun elev din şcoală.
În vara anului 1932, rudele voiau să dea pe fericitul copil la facultatea de Teologie din Cernăuţi ca să-l facă preot, dar el simţindu-se chemat de Dumnezeu la o viaţă mai înaltă, le-a spus: "Nu, eu vreau să mă fac călugăr!" După un an, tânărul Ilie, având minte de bătrân, pe când lucra la comp, se ruga cu lacrimi să-i descopere Dumnezeu mai arătat ce cale să urmeze. Deodată a auzit un glas de sus, zicând: "Mănăstirea!" Din clipa aceea nu mai avea odihnă în suflet.
Cerând binecuvântarea duhovnicului său, fericitul Ioan şi-a luat cărţile sfinte, Crucea şi icoana Maicii Domnului din casa natală, fiind în zi de Duminică şi, călăuzit de Duhul Sfânt, a intrat în obştea Mănăstirii Neamţ. Stareţul mănăstirii, Episcopul Nicodim, l-a primit cu multă dragoste şi după ce l-a încredinţat icoanei făcătoare de minuni a Maicii Domnului din biserica voievodală, i-a rânduit ascultare la infirmerie şi la biblioteca mănăstirii, fiind foarte tăcut, ascultător şi smerit.
Între anii 1934-1935, face serviciul militar la Dorohoi, ca infirmier, având multă milă de cei bolnavi şi fiind iubit de toţi.
În toamna anului 1935 se reîntoarce în obştea Mănăstirii Neamţ, şi continuă aceeaşi ascultare de bibliotecar şi îngrijitor la bolniţă. Toţi se foloseau de smerenia, de blândeţea şi de dragostea lui şi cugetau că este un ales al lui Dumnezeu.
La 8 aprilie 1936, în Miercurea mare, din Săptămâna Sfintelor Patimi, fericitul rasofor Ilie Iacob este tuns în îngerescul cin călugăresc de arhiereul Valerie Moglan, noul stareţ al marii lavre împreună cu alţi doi fraţi rasofori, primind în călugărie numele de Ioan.
Dorind o viaţă duhovnicească pustnicească şi arzând cu inima pentru Hristos şi pentru Ţara Sfântă, unde S-a născut, a pătimit şi a înviat Domnul, fericitul monah Ioan Iacob pleacă în Ţara Sfântă împreună cu alţi doi monahi din lavră - Claudie şi Damaschin.
După ce se închină la toate sfintele locuri şi sărută Golgota mântuirii şi Mormântul Domnului, cei trei călugări se retrag să ierneze în obştea Mănăstirii Sfântul Sava din pustiul Iordanului. Apoi însoţitorii săi întorcându-se ia Mănăstirea Neamţ, fericitul monah Ioan Iacob se nevoieşte în continuare în Mănăstirea Sfântul Sava de lângă Betleem timp de zece ani, răbdând grele ispite, boli, şi încercări de la oameni şi de la diavoli.
Prima ascultare în obştea Sfântul Sava a fost cea de paraclisier. Cuviosul Ioan avea mare evlavie pentru biserică şi toate sfintele slujbe. Apoi făcea prescuri, menţinea curăţenia, suna clopotul de slujbă şi păstra o atmosferă de iubire, de smerenie şi milă faţă de toţi. Avea şi ascultarea de infirmier al mănăstirii şi îngrijea cu dragoste, atât pe călugării bătrâni şi bolnavi, cât şi pe numeroşii arabi şi beduini bolnavi sau răniţi în război care erau aduşi la infirmeria mănăstirii. Pentru aceasta îl iubeau şi-l căutau atât unii cât şi alţii, şi mai ales duhovnicul lui, ieroschimonahul Sava, un mare povăţuitor de suflete, macedonean, care ştia limba română şi mărturisea pe toţi călugării români nevoitori în Ţara Sfântă.
Astfel, ziua era în slujba obştii şi a bolnavilor, iar noaptea se nevoia singur în chilie cu multe rugăciuni de taină, cu metanii, lacrimi şi citiri din scrierile Sfinţilor Părinţi şi mai ales din Sfânta Evanghelie. Cunoscând bine limba greacă, traducea unele pagini alese patristice, din care se hrănea atât pe sine, cât şi pe cei ce veneau la el. Avea încă şi darul scrierii de învăţături şi versuri duhovniceşti, cu caracter moral, pe care le trimitea fraţilor săi din Ţara Sfântă, sau le dădea pelerinilor români care veneau spre închinare la Mormântul Domnului.
Între anii 1939-1940 fericitul sihastru Ioan Iacob s-a nevoit cu un ucenic român în pustiul Qumran şi într-o peşteră aproape de Marea Moartă. Aici a cunoscut pe monahul Ioanichie Pârâială, care apoi i-a rămas ucenic credincios până la obştescul sfârşit. Aici obişnuia să se roage noaptea singur în pustiul Iordanului cu mâinile şi inima înălţate la cer, hrănindu-se doar cu pesmeţi şi puţine fructe şi răbdând multe ispite de la diavoli.
Între anii 1940-1941, Cuviosul Ioan a stat cu mai mulţi călugări din Ţara Sfântă într-un lagăr pe Muntele Măslinilor, din cauza războiului, suferind grele ispite şi boală. Apoi, fiind eliberat, se reîntoarce la Mănăstirea Sfântul Sava şi continuă aceleaşi ascultări şi aceeaşi nevoinţă până în anul 1947 când este hirotonit diacon, la 13 mai în Biserica Sfântului Mormânt, cu aprobarea Patriarhului României, la recomandarea Arhimandritului Victorin Uraache, superiorul Căminului Românesc din Ierusalim. În acelaşi an, Cuviosul Ioan Iacob este hirotonit preot la Mormântul Domnului, de arhiereul Irinarh, şi este numit de Patriarhia Română egumen la Schitul românesc Sfântul Ioan Botezătorul de pe valea Iordanului, aproape de locul unde S-a botezat Domnul nostru Iisus Hristos.
Timp de cinci ani cât a dus această ascultare Cuviosul Ioan Iacob a săvârşit zilnic toate sfintele slujbe în limba română, a scris numeroase pagini patristice de învăţătură pentru călugări şi pelerini, a compus un bogat volum de versuri duhovniceşti, a înnoit chiliile şi biserica schitului şi mai ales viaţa duhovnicească din schit, ostenindu-se mult pentru primirea pelerinilor din ţară, pe care îi spovedea, îi împărtăşea şi le dădea sfaturi mântuitoare de suflet. Noaptea însă se nevoia singur, neştiut de nimeni, fie în chilie, fie ieşind să se roage pe valea Iordanului, încercând să urmeze după putere Cuvioasei Maria Egipteanca. Singurul său ucenic statornic era monahul Ioanichie, precum şi câteva maici românce bătrâne, Melania, Natalia, Galinia, Casiana şi Magdalena care îi erau fiice duhovniceşti şi se aflau sub ascultarea sa.
În luna noiembrie 1952, Cuviosul Ioan Sihastrul se retrage din ascultarea de egumen şi, împreună cu ucenicul său Ioanichie, intră în obştea mănăstirii Sfântul Gheorghe Hozevitul, din pustiul Hozeva, pe valea pârâului Cherit (Horat). Din vara anului 1953, fericitul Ioan se retrage cu ucenicul la o peşteră din apropiere, numită Chilia Sfintei Ana, unde, după tradiţie se ruga Sfânta Ana lui Dumnezeu să-i dăruiască o fiică, pe Maica Dom-nului. Alături de el, într-o altă peşteră se nevoia un monah cipriot, anume Pavel.
Aici s-a nevoit Sfântul Ioan Sihastrul cu ucenicul său timp de şapte ani de zile, ostenindu-se cu aspre nevoinţe, în rugăciuni neîncetate, în privegheri de toată noaptea, în postiri îndelungate, în lacrimi neştiute, în cugetări şi în doriri duhovniceşti, răbdând tot felul de ispite, suferinţe, lipsuri, lupte cu diavolii şi străinătate desăvârşită, aprinzându-se cu multă râvnă pentru iubitul său Mire Iisus Hristos şi slăvind pe Dumnezeu Cel în Treime lăudat.
La peşteră nu primea pe nimeni, căci şi urcuşul până sus se făcea greu pe o scară înaltă, comunicând cu cei ce veneau, mai ales prin rugăciune, prin unele scrieri sfinte şi prin ucenicul său. În sărbători mari şi în posturi Sfântul Ioan săvârşea Dumnezeiasca Liturghie în paraclisul peşterii Sfânta Ana şi se împărtăşeau amândoi cu Trupul şi Sângele lui Hristos, mulţumind lui Dumnezeu pentru toate. Iar în timpul zilei şi în clipe de răgaz, ieşea în gura peşterii, la lumină şi scria versuri religioase şi traducea pagini patristice din limba greacă. Mâncarea lui era o dată pe zi, pesmeţi, măsline, smochine şi apă, iar noaptea dormea câteva ore, pe o scândură, având o piatră drept pernă.
În vara anului 1960, era bolnav si suferea toate cu multă răbdare. Simţindu-şi aproape sfârşitul, miercuri 4 august s-a împărtăşit cu Sfinte Taine, iar joi dimineaţă la orele 5 şi-a dat sufletul în mâinile lui Hristos, fiind în vârstă de 47 de ani. După trei zile a fost înmormântat în aceeaşi peşteră de egumenul mănăstirii Sfântul Gheorghe, arhimandritul Amfilohie, iar la 8 august 1980 trupul său a fost aflat întreg, nestricat de vreme, răspândind bună mireasmă şi bucurie duhovnicească tuturor, ca semn că l-a preamărit Dumnezeu şi l-a numărat în ceata sfinţilor, pentru nevoinţa şi sfinţenia vieţii sale de pe pământ.
La 15 august, 1980, acelaşi egumen i-a pregătit raclă sculptată în lemn de chiparos, l-a aşezat în ea, cu mare cinste şi l-a dus în procesiune, împreună cu câţiva arhierei de la Patriarhia Ortodoxă din Ierusalim şi cu mii de pelerini care au venit la praznicul Adormirii Maicii Domnului, hramul acestei mănăstiri, şi au depus sfintele moaşte în biserica cu hramul Sfântul Ştefan din incintă, unde se află şi moaştele Sfântului Gheorghe Hozevitul. Din acea zi vin zilnic pelerini ortodocşi şi chiar catolici şi se închină la moaştele Cuviosului, cerându-i ajutorul, dintre care mulţi primesc sănătate şi cele de folos.
Această strămutare a moaştelor sfântului Ioan s-a făcut cu binecuvântarea patriarhului Benedict al Ierusalimului fiind cinstit de toţi ortodocşii ca sfânt, mai ales în România, Grecia, Cipru şi Ţara Sfântă.
Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, luând în considerare sfinţenia vieţii lui şi văzând cinstitele sale moaşte ce se păstrează nestricate cu darul lui Dumnezeu, l-a canonizat ca sfânt pe Cuviosul Ioan Iacob, la data de 20-21 iunie, 1992, sub numele de "Sfântul Ioan cel Nou de la Neamţ (Hozevitul)", fixându-i-se zi de prăznuire, 5 august, data mutării lui la cele veşnice.
Cu ale lui sfinte rugăciuni, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi. Amin.
Cântarea a 7-a
Cinstim ostenelile tale, Sfinte Preacuvioase Părinte Ioane, lăudăm viaţa ta cea pustnicească şi ne închinăm cu evlavie icoanei tale. Mijloceşte cu rugăciunile tale la Hristos Dumnezeu să mântuiască lumea şi tara în care te-ai născut şi să ierte sufletele noastre.
Îngenunchem la racla cu sfintele tale moaşte cele făcătoare de minuni şi le sărutăm cu credinţă şi te rugăm toţi fiii tăi, Părinte, dăruieşte-ne acest odor de mare preţ, să ne fie mângâiere întru scârbe, vindecare bolilor noastre trupeşti şi sufleteşti, îndemnare celor râvnitori pentru Hristos şi mustrare celor neascultători care au părăsit Biserica lui Dumnezeu.
Ne căim de păcatele noastre, purtătorule de Dumnezeu părinte că tu, părăsind toate cele pământeşti, ai dobândit cu puţine osteneli cele cereşti. Iar noi, robindu-ne de cele trecătoare, ne-am depărtat de Hristos, Mântuitorul, pe care roagă-L, fericite, să miluiască lumea, ţara şi sufletele noastre.
Cu rugăciuni şi postiri, cu lacrimi şi privegheri şi cu minte curată şi neîntinată, ai biruit Firea şi pe diavoli, ai urmat marilor sihaştri de demult şi împreună cu sfinţii şi îngerii te-ai făcut lăudător al Preasfintei Treimi. Roagă-te, sfinte părinte Ioane, şi pentru sufletele noastre.
Apărător al dreptei credinţe, te-ai făcut, Cuvioase, că Evanghelia lui Hristos ai împlinit şi sfintele Lui porunci ai păzit; pe cei leneşi cu sfaturile tale i-ai deşteptat, pe călugări la rugăciune i-ai îndemnat, pe mireni la pocăinţă i-ai chemat, iar pe cei rău credincioşi, cu tărie i-ai mustrat.
Cum vom înceta a te lăuda pe tine, Sfinte Ioane părintele nostru, că te-ai făcut sălaş al Preasfântului Duh, cu sufletul arzând, cu inima încălzind, prin cuvânt însemnând şi prin tăcere pe cei mândri smerind. Roagă-te pentru toţi să se mântuiască sufletele noastre.
Slavă...
Întru tine s-a odihnit Hristos, împreună cu Tatăl şi cu Duhul iar întru noi stăpâneşte păcatul şi grjile cele trecătoare. Tinde spre noi mână de ajutor, părinte, deşteaptă-ne la pocăinţă şi prin rugăciunile tale. Învredniceşte-ne să odihnim pe Duhul Sfânt în inimile noastre.
Şi acum... a Născătoarei:
Cu ce cuvinte vom începe a te lăuda pe tine, Născătoare de Dumnezeu, că nu ne pricepem, fiind slabi şi lipsiţi de iubire. Ci, roagă-te pentru noi toţi, împreună cu Sfântul Ioan Părintele nostru, să se mântuiască lumea, ţara şi sufletele noastre.
Cântarea a 8-a
Vino la noi, purtătorule de Dumnezeu, Sfinte Ioane, lauda sihaştrilor, şi ne bucură cu moaştele tale cele făcătoare de minuni şi purtătoare de bună mireasmă, că nu avem alt ajutor în marea cea tulburată a acestei vieţi. Ci cu rugăciunile tale şi ale tuturor sfinţilor, scapă-ne de tot necazul, boala şi nevoia.
Vino la noi, iubitorule de Hristos părinte, şi ascultă cererile fiilor tăi sufleteşti şi întăreşte credinţa şi răbdarea fraţilor tăi din care te-ai născut, povăţuindu-ne pe toţi pe calea mântuirii.
Vino la noi fiii tăi, bunule părinte şi următorule al lui Hristos, cela ce te-ai arătat printre cei mai de pe urmă sfinţi şi mărgăritar de mare preţ al Bisericii Ortodoxe, şi ne învaţă cum să ne pocăim şi să iertăm ca să dobândim viaţa cea de veci.
Ai milă de noi fiii tăi şi ne dă tărie şi curaj, smerenie şi înţelepciune în lupta cea grea cu slujitorii iadului, şi prin rugăciunile tale, Sfinte Ioane, părintele nostru, ajută-ne să ne izbăvim de întuneric şi să dobândim lumina învierii în Hristos.
Slavă...
Binecuvintează-ne, bunule ostaş al lui Hristos, iubitorule de nevoinţă, care ai iubit pustia ca o căprioară şi cu sabia rugăciunilor tale ai tăiat capetele nevăzuţilor vrăjmaşi şi te-ai numărat cu sihaştrii şi cu sfinţii cei de demult.
Nu ne lăsa sărmani şi lipsiţi de rugăciunea şi de sfintele tale moaşte, Preacuvioase Părinte Ioane, lauda Mol-dovei, că nu avem alt rugător mai apropiat decât pe tine. Împacă-ne cu Hristos prin pocăinţă şi frate cu frate prin iertare, ca să putem dobândi bucuria mântuirii şi pacea duhului.
Binecuvântăm pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.
Te chemăm în ajutor, sfinte, nu ne uita; te lăudăm, preacuvioase, cu glas de bucurie, nu ne refuza; te aşteptăm la noi, părintele nostru Ioane, nu ne părăsi; îţi ieşim întru întâmpinare, nu ne lăsa singuri în vâltoarea ispitelor, acum la sfârşit de veacuri. Ci vino la noi fiii tăi şi ne mângâie prin rugăciunile şi cinstitele tale moaşte pe care cu credinţă le sărutăm.
Şi acum... a Născătoarei:
Cum să nu te lăudăm pe tine, Maica lui Hristos Dumnezeu, lauda îngerilor şi rugătoarea tuturor credincioşilor, că prin rugăciunile tale diavolii fug, ispitele se biruiesc, răutatea se stinge, ura se preface în bucurie, cei răi se fac buni prin pocăinţă şi noi ne mântuim.
Să lăudăm, bine să cuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L întru toţi vecii.
"În focul cel mistuitor uniţi fiind tinerii, cei ce au fost cei dintâi în cinstirea de Dumnezeu, dar de văpaie nefiind vătămaţi, cântare dumnezeiască au cântat: binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii".
Cântarea a 9-a
Lipsit fiind de cele pământeşti, te-ai îmbogăţit întru cele cereşti, agonisind prin multe osteneli cununa faptelor uita pe noi cei săraci şi slabi în cele duhovniceşti şi cere pentru noi de la Hristos iertare de păcate si odihnă veşnică sufletelor noastre.
Şi acum... a Născătoarei:
Bucură-te, Marie, Preasfântă Fecioară; bucură-te, Născătoare de Dumnezeu, nădejdea noastră; bucură-te, rugătoarea şi mijlocitoarea lumii înaintea Preasfintei Treimi. Nu înceta a te ruga, Stăpână, împreună cu toţi sfinţii şi cu Sfântul Ioan cel Nou de la Neamţ, să se mântuiască sufletele noastre.
Irmosul: "Înfricoşatu-s-a tot auzul de nespusa lui Dumnezeu pogorâre..."
LUMINÂNDA sfântului:
Întrarmându-te cu rugăciunea şi cu iubirea lui Hristos, fericite Părinte Ioane, ai luat Crucea şi, lăsând pe fraţii tăi, te-ai dus în pustiul Iordanului, unde bine te-ai nevoit, biruind pe diavoli şi slăbiciunile firii prin rugăciuni cu lacrimi, prin post şi mucenicească răbdare. Pentru aceasta acum, ajungând în lumina cerului şi în ceata sfinţilor, nu înceta a te ruga pentru noi fiii tăi cei ce cu dragoste te cinstim pe tine.
Slavă... Şi acum... a Înainteprăznuirii:
Cei ce dorim cu totul, după dumnezeiasca slavă, să tăiem norul trupului cel pământesc, suindu-ne în Muntele Taborului; şi cu Moise şi cu Ilie şi cu cei aleşi dintre ucenici să ne silim şi să ne învrednicim a ne face părtaşi dumnezeieştii străluciri celei neapropiate, lumină prin lumină luând.
Se cântă stihirile pe 4, glasul al 8-lea:
Podobie: "O, preaslăvită minune..."
Cuvioase Părinte Ioane, podoaba călugărilor din zilele noastre şi iubitorule de nevoinţă, din tinereţe ai luat Crucea lui Hristos şi i-ai urmat cu credinţă, biruind slăbiciunile firii şi ispitele diavoleşti, întrarmându-te cu rugăciunea şi cu postul şi străin în ţară străină fiind, te-ai logodit cu pustia, în toată viaţa ta, slăvind împreună cu îngerii pe Dumnezeu Cel în Treime lăudat şi preamărit.
Bunule nevoitor, lăsând patria ta, te-ai ostenit în Ţara Sfântă unde a înviat Hristos, cu călugării în lavră smerindu-te, cu pustnicii în pustiul Iordanului rugându-te şi cu sfinţii sihaştri în peşteră jertfindu-te pentru dragos-tea lui Dumnezeu. Pentru aceasta îţi cântăm: Bucură-te, Preacuvioase Părinte Ioane, lauda Moldovei şi cununa sihaştrilor şi te roagă pentru sufletele noastre.
Cu ce cuvinte şi cântări de laudă vom lăuda astăzi pe Sfântul Ioan cel Nou din lavra Neamţului, care în pustiul Iordanului s-a nevoit şi în peştera Sfânta Ana mulţi ani a sihăstrit, desăvârşit făcându-se şi în cetele sfinţilor numărându-se cu harul lui. Pentru aceasta cu evlavie să-l lăudăm: Bucură-te, Sfinte Ioane, Părintele nostru, lauda României şi a întregii Ortodoxii!
Slavă... glasul al 8-lea:
Veniţi toate cetele călugărilor să lăudăm astăzi într-un glas, după cuviinţă, pe Sfântul Ioan, crinul cel binecuvântat şi cu bunămireasmă, care a odrăslit în pământul Moldovei şi a fost închinat lui Hristos în lavra cea mare de la Neamţ şi în Ţara Sfântă a rodit şi să-i cântăm: Bucură-te, floare de mult preţ a călugărilor; bucură-te, sihastru desăvârşit în pustiul Iordanului; bucură-te, Preacuvioase Părinte Ioane, rugător neadormit pentru sufletele noastre!
Şi acum… a Înainteprăznuirii
Urmează Doxologia mare, troparul Cuviosului şi al Înainteprăznuirii, ecteniile şi apolisul.
Ceasul întâi
LA LITURGHIE
Fericirile, din Canonul Cuvioasei, Cântarea a 3-a, pe 4 şi de la Cântarea a 6-a pe 4.
Prochimen glas 4: Cinstită este înaintea Domnului moartea cuviosului Lui
Stih: Ce voi răsplăti Domnului pentru toate care mi-a dat mie.
Apostolul din Epistola întâi către Corinteni (IX, 2-12):
Fraţilor, voi sunteţi pecetea apostoliei mele...
Evanghelia de la Luca (VII, 37-50):
În vremea aceea, L-a rugat unul dintre farisei pe Iisus...
CHINONICUL
Întru veşnică pomenire va fi dreptul şi de auzul rău nu se va teme.
Sursa: Slujba Sfântului Ioan cel Nou de la Neamţ, Editura Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, Iaşi, 1996.
Mulțumiri sorei Anamaria. Domnul sa vă răsplătească dragostea!
<sus
|
