jos>

Sf. Ierarh Dosoftei,
Mitropolitul Moldovei
(13 Decembrie)

SCRIERI

ARTICOLE (trimiteri către alte site-uri)

Sfântul ierarh iubitor de grai românesc.
Pr. Ciprian Apetrei / în Ziarul Lumina - Marți, 13 Decembrie 2011

Sfântul Ierarh Dosoftei s-a născut în 1624, cel mai probabil în oraşul Suceava, într-o familie de mazili, conform mărturiei Letopiseţului lui Ion Neculce, şi se numea din botez Dimitrie. (continuare)

Un sfânt în slujba limbii române.
Otilia Bălinişteanu / în Ziarul Lumina - Luni, 12 Decembrie 2011

În fiecare an, pe 13 decembrie, Biserica Ortodoxă Română îl pomeneşte pe Sfântul Ierarh Dosoftei, mitropolitul Moldovei, canonizat de Sinodul Bisericii Ortodoxe Române pe 14 octombrie 2005. Anul acesta se împlinesc 318 ani de la trecerea la cele veşnice a celui căruia îi datorăm introducerea limbii române în cultul bisericesc. (continuare)

<sus

Sinaxarul: Sfântul mitropolit care ne-a versificat Psaltirea.
Pr. Ciprian Apetrei / în Ziarul Lumina – Luni, 13 Decembrie 2010

Biserica Ortodoxă sărbătoreşte astăzi pe Sfântul Ierarh Dosoftei, mitropolitul Moldovei. A fost şi un renumit cărturar. Cea mai deosebită lucrare a sa fiind "Psaltirea în versuri". A păstorit în vremuri vitrege, care i-au adus depunerea şi anatematizare, dar şi moartea, departe de Moldova mult iubită. Tot astăzi, prăznuim pe Sfinţii Mari Mucenici Eustratie, Auxentie, Evghenie, Mardarie şi Orest, şi pe Sfânta Muceniţă Lucia, Fecioara.

Sfântul Ierarh Dosoftei, care la Botez a primit numele Dimitrie, s-a născut în 1624, cel mai probabil în oraşul Suceava, într-o familie de mazili (domnitor sau înalt dregător destituit din funcţie ori mic boier sau descendent de mic boier), conform mărturiei Letopiseţului lui Ion Neculce. O serie de izvoare ale epocii atestă aşezarea statornică în Moldova a numeroase rude apropiate ale sfântului, printre care se numără doi fraţi (Chiriac şi Vasile), o soră, o mătuşă (Stanca) şi un nepot, arhimandritul Pahomie, ce locuia în 1709 la Iaşi.

A studiat limbile greacă, latină, slavona bisericească şi polona, alături de alte discipline umaniste (retorica, poezia), la Şcoala Frăţiei Ortodoxe "Adormirea Maicii Domnului" din Lvov (Ucraina). După încheierea studiilor, s-a reîntors în Moldova, retrăgându-se la Mănăstirea Probota, unde a fost tuns în monahism în anul 1649. Sporind în blândeţe, ascultare şi rugăciune, el s-a învrednicit a deveni părinte duhovnicesc şi egumen al monahilor de acolo, pe care i-a povăţuit pe calea nevoinţelor monahale, în cunoaşterea Sfintei Scripturi, dezvoltând şcoala mănăstirească. El şi-a început aici impresionanta activitate cărturărească, în jurul anului 1650, cu traducerea, întâia oară în româneşte, a Istoriilor lui Herodot.

Ierarh şi cărturar.

La începutul anului 1658 a fost hirotonit episcop de Huşi, iar doi ani mai târziu, în 1660, a fost instalat pe scaunul episcopal al Romanului. Aici a revizuit traducerea Septuagintei, realizată de spătarul Nicolae Milescu la Constantinopol (1661-1664) şi inclusă în Biblia lui Şerban Cantacuzino, tipărită la Bucureşti, în 1688. În jurul anului 1665 a început să lucreze la "Psaltirea în versuri" şi la "Viaţa şi petrecerea sfinţilor".

După 11 ani de păstorire la Roman, în iulie 1671, Sfântul Dosoftei a fost ales mitropolit al Moldovei, păstorind în condiţii vitrege din cauza numeroaselor războaie dintre turci şi poloni. Ţinând partea polonilor, în februarie 1674, după bătălia de la Hotin, mitropolitul Dosoftei a fost nevoit să se refugieze în Polonia împreună cu domnitorul Ştefan Petriceicu, în scaunul său fiind numit Teodosie, fost episcop de Rădăuţi şi Roman. Revenind în ţară în 1675, sfântul a fost închis pentru scurtă vreme în Mănăstirea "Sfântul Sava" din Iaşi, dar eliberat şi, recăpătând încrederea domnului Dumitraşcu Cantacuzino, şi-a reocupat scaunul în 1675, păstorind neîntrerupt până când a luat definitiv calea exilului, în 1686.

Repunând în funcţiune tiparniţa lui Vasile Lupu de la Iaşi, Sfântul Dosoftei a trecut la publicarea primelor cărţi de slujbă traduse în limba română, fiind cel dintâi ierarh moldovean care a pus bazele îndelungatului şi dificilului proces de pătrundere a limbii române în Biserică, prin înlocuirea slavonei bisericeşti.

Depus din scaun şi anatematizat.

Trimis în 1684 de către domnitorul Ştefan Petriceicu, reîntors pe tron pentru scurt timp, într-o misiune diplomatică antiotomană la curtea ţarilor Rusiei, mitropolitul Dosoftei a fost nevoit să se oprească la Kiev din cauza unei epidemii de ciumă şi a vizitat aici vestita Lavră a Peşterilor. Instabilitatea politică din Moldova, schimbările frecvente de domnitori, determinate de nesfârşitele conflicte armate dintre Polonia şi Imperiul Otoman, au marcat în mod dureros ultimii ani ai vieţii Sfântului Dosoftei. Intrat în fruntea unei mari armate în Moldova, în 1686, spre a-l atrage împotriva turcilor pe Constantin Cantemir Vodă, regele polon Jan Sobieski a prădat cetatea Iaşilor, retrăgându-se în patria sa cu tezaurul şi arhiva Mitropoliei şi împreună cu mitropolitul Dosoftei. Sfântul a fost nevoit să se stabilească în cetatea Stryi, de lângă Zolkiew (azi Nesterov, Ucraina), păstorind mica comunitate de români refugiaţi în Polonia. Deşi a fost rechemat stăruitor înapoi în ţară cu moaştele Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava de către domnitorul Constantin Cantemir, sfântul a refuzat sau nu a fost lăsat să dea curs acestei chemări. Drept urmare, a fost depus din scaun şi anatemizat de către patriarhul Constantinopolului, în 1688, anatemă ridicată abia după moartea lui.

Sfântul Dosoftei a trecut la Domnul în data 13 decembrie 1693, cu puţin timp înainte de împlinirea vârstei de 70 de ani. A fost înmormântat la Biserica "Naşterea Domnului" din Zolkiew.

Canonizarea.

La iniţiativa şi cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, pe atunci Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei, au fost demarate în toamna anului 2004 etapele preliminare privind canonizarea mitropolitului Dosoftei: s-a întocmit slujbele Vecerniei, Utreniei şi Acatistul mitropolitului Dosoftei, s-a elaborat şi publicat studiul cu argumente pentru canonizare, toate acestea fiind aprobate de Sinodul Mitropolitan în şedinţa sa din 10 iunie 2005. La propunerea acestuia, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în şedinţa din 5-6 iulie 2005, a aprobat canonizarea mitropolitului Dosoftei ca sfânt ierarh cu cinstire generală, având data de prăznuire anuală la 13 decembrie, precum şi înscrierea sa în calendarul BOR cu cruce neagră, simplă, ca sfânt cu polieleu, înaintea Sfinţilor Mari Mucenici Eustratie, Auxentie şi Evghenie.

Proclamarea oficială a canonizării a avut loc pe 14 octombrie, în Catedrala mitropolitană din Iaşi, în cadrul Sfintei Liturghii, oficiată de către Patriarhul Teoctist, împreună cu Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, pe atunci Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, IPS Panteleimon, Mitropolit de Veria, Nausa si Kampania, alături de alţi numeroşi ierarhi din Sinodul Bisericii noastre.

Sursa: Ziarul Lumina

<sus

Lucrări tipărite:

• Psaltirea în versuri, Uniev 1673, cu peste 500 p., şi 8634 de versuri (la un loc cu Acatistul Născătoarei de Dumnezeu)
• Dumnezeiasca Liturghie, Iaşi, 1679 (ed. a Ii-a, Iaşi, 1683);
• Psaltirea de-nţeles, Iaşi, 1680 (text paralel: slavon şi român);
• Molitălvnic de-nţeles, Iaşi, 1683, având, după prefaţă, un
• Poem cronologic despre domnii Moldovei, cu 136 versuri;
• Parimiile preste an, Iaşi, 1683, având tipărit din nou
• Poemul cronologic, cu mici adaosuri şi modificări.
• Viaţa şi petriaceria sfinţilor, 4 vol Iaşi, 1682-1686, lucrare de compilaţie, după izvoare bizantine (Simeon Metafrast, Maxim Margunios) şi slave.

Lucrări în manuscris.

Ca monah la Probota, a tradus, pentru prima oară în româneşte, Istoriile lui Herodot, Cronograful lui Matei Cigalas, un Pateric grecesc, cartea Mântuirea păcătoşilor a lui Agapie Landos şi fragmente din Viaţa şi minunile Sf. Vasile cel Nou.

Ca episop de Roman a revizuit traducerea Vechiului Testament făcută de Nicolae Milescu, care s-a tipărit la Bucureşti, în 1688. În timp ce se afla în exil în Polonia, a tradus introducerea (prologue) dramei Erofili, scrisă de poetul cretan Gheorghe Hortatzis (începutul sec. XVII), inspirată, la rândul ei, din piesa Orbecche a italianului Giraldi, păstrată fragmentar (154 de versuri); începe acum şi traducerea Dogmaticii Sf. loan Damaschinul (se păstrează 4 capitole din cartea I).

La rugămintea patriarhului loachim al Moscovei şi a mitropolitului Varlaam lasinski al Kievului, a tradus din greceşte în slavo-rusă mai multe lucrări teologice: Scrisorile Sfântului Ignatie Teoforul, Constituţiile Sfinţilor Apostoli, Istoria bisericească şi privire mistică a patriarhului Gherman I al Constantinopolului (o explicare a Sf. Liturghii), Dialog împotriva ereziilor, şi despre credinţe noastre a lui Simeon al Tesalonicului, 40 de cuvântări (Mărgăritare) ale unor Sfinţi Părinţi (34 ale Sf. loan Gură de Aur). Tot acum a alcătuit, în slavo-rusă, o culegere de texte patristice şi liturgice despre prefacerea Sfântelor Daruri.

Sursa: www.wikipedia.org

<sus