|
LA VECERNIE
La Doamne strigat-am...,
Stihiri glas 1: "Ceea ce eşti bucuria cetelor cereşti...,"
Sfinte Preacuvioase Irodioane, cu vrednicie stai alături de Sfântul Ierarh Calinic în Biserica slavei şi mijlocitor adevărat în ceruri aflându-te, ocrotire aflăm noi toţi de la tine; căci la măsura părinţilor de demult ai ajuns preafericite.
În chip de taină proorocul cu privegheri şi post, dumnezeiasca Lege pe pământ a primit-o; dar tu de al înaintevederii dar te-ai învrednicit, pe toate privindu-le în Duhul cel Preasfânt; pustniceşte în Lainici ai petrecut, de Hristos împărtăşindu-te.
Născut fiind cu chipul de taină al Ziditorului, şi dobândind în viaţă a sfinţeniei slavă; eşti viu şi după moarte, că pe toate văzându-le, luminat-ai părinte pe cei trupeşti, purtătorule al harului.
Slavă..., glas 2
Părinte Cuvioase Irodioane, luminatu-te-a pre tine cu darul cunoştinţei Stăpâna lumii, Preacurata Născătoarea de Dumnezeu; pentru aceasta te rugăm vindecă neputinţa ucenicilor tăi, ce cu dragoste cinstesc şi se închină preasfintelor tale moaşte; că tu, sfinte, îndrăznire având către Hristos Dumnezeu te rogi să se mântuiască sufletele noastre.
Şi acum..., a Praznicului.
PAREMIILE
Din Înţelepciunea lui Solomon, citire:
(V,16-24; VI,1-3)
Iară drepţii în veac trăiesc şi întru Domnul este plata lor şi purtarea de grijă pentru dânşii este de la Cel Preaînalt. Pentru aceea vor lua Împărăţia bunei-cuviinţe şi stema frumuseţii din mâna Domnului,căci cu dreapta Sa îi va acoperi şi cu braţul Său îi va apăra. Lua-va râvna Lui drept armă şi va întrarma zidirea spre biruirea vrăşmaşilor; îmbrăcase-va în zaua dreptăţii şi-şi va pune drept coif judecata cea nefăţarnică; lua-va drept pavăză nebiruită curăţia, şi va ascuţi cumplita mânie ca pe o sabie şi lumea va da război împreună cu El asupra celor fără de minte. Merge-vor bine nimerite loviturile fulgerelor, şi ca dintr-un arc bine încordat al norilor la ţintă vor lovi. Şi mânia Lui ca o asvârlitore de pietre va arunca grindina; întărâta-seva asupra lor apa mării şi râurile vor îneca de năprasnă. Sta-va împotriva lor Duhul puterii şi ca viforul îi va vântura pe ei; fărădelegea va pustii tot pământul şi răutatea va surpa scaunele celor puternici. Ascultaţi dar împăraţi şi înţelegeţi; învăţaţi-vă judecători ai marginilor pământului! Băgaţi în urechi cei ce stăpâniţi mulţimea şi cei ce vă trufiţi cu gloatele de neamuri; că de la Domnul s-a dat vouă stăpânirea şi puterea de la cel Preaînalt.
Din Înţelepciunea lui Solomon, citire:
(III, 1-9)
Sufletele drepţilor sunt în mâna lui Dumnezeu şi nu se va atinge de ele chinul. Păru-tu-s-a în ochii celor fără de minte a muri, şi s-a socotit răutate ieşirea lor, şi cea de la noi mergere zdrobire; iară ei sunt în pace. Că de se vor şi munci înaintea feţei oamenilor, nădejdea lor e plină de nemurire. Şi întru puţine certându-se, mari faceri de bine vor lua, că Dumnezeu i-a ispitit pe ei şi i-a aflat pe ei vrednici Luişi. Ca aurul în topitoare i-a încercat pe ei, şi ca jertfă de ardere întreagă i-a primit pe ei. Şi în vremea cercetării lor vor lumina, şi ca scânteile în trestie vor alerga. Judeca-vor neamuri şi vor stăpâni noroade, şi va împărăţii într-înşii Domnul în veci. Cei ce nădăjduiesc spre El înţelege-vor adevărul, şi cei credincioşi cu dragoste vor rămâne lângă El; că har şi milă e întru cuvioşii Lui şi cercetare întru aleşii Lui.
Din Înţelepciunea lui Solomon, citire:
(IV, 7-15)
Dreptul de va ajunge să se sfârşească întru odihnă va fi. Pentru că bătrâneţile sunt cinstite nu cele de mulţi ani, nici cele ce se măsoară cu numărul anilor. Şi cărunteţele sunt înţelepciunea oamenilor şi vârsta bătrâneţilor viaţa cea nepângărită. Bineplăcut lui Dumnezeu făcându-se, l-a iubit, şi trăind între păcătoşi, a fost mutat. Răpitu-s-a, ca să nu strice răutatea mintea lui sau viclenia să înşele sufletul lui; că mâhnirea răutăţii întunecă cele bune şi neînfrânarea poftei schimbă gândul cel fără de răutate. Desăvârşindu-se în scurt timp, a plinit ani îndelungaţi; că plăcut era Domnului sufletul lui. Pentru aceasta S-a grăbit a-l scoate pe dânsul din mijlocul răutăţii. Iar noroadele au văzut şi nu au cunoscut, nici nu au pus la cuget unele ca acestea; căci har şi milă este întru preacuvioşii Lui şi cercetare întru aleşii Lui.
LA LITIE:
Slavă..., glas 5
Cuvioase Părinte Irodioane, ascultând glasul Evangheliei Domnului, lumea ai părăsit, bogăţia şi slava întru nimic socotindu-le, pentru aceasta tuturor ai strigat: iubiţi pre Dumnezeu şi veţi afla dar veşnic; nimica să nu cinstiţi mai mult decât dragostea Lui ca să aflaţi odihnă împreună cu toţii sfinţii când va veni întru slava Sa; cu ale cărora rugăciuni Hristoase păzeşte şi mântuieşte sufletele noastre.
LA STIHOAVNĂ.
Stihiri, glas 2: Casa Efratului
Sfinte Irodioane, din ceruri ne pogoară dumnezeiasca lumină, că tu eşti păstorul Olteniei, părinte înţelepte. Pre trâmbiţa Duhului, pre stareţul cel mare de la Lainici cu închinare slăvindu-l, aducem jertfă de laudă lui Dumnezeu. Păstorul cel luminos şi sfeşnicul Luminii, pe Irodion slăvitul, smerită cântare la ceruri îi ridicăm.
Slavă..., glas 5
Toţi să preaslăvim pe Sfântul Irodion, pre ocrotitorul nostru cel bun şi slava monahilor; pre comoara din Scriptură tainic ascunsă, organul cel sfinţit şi sălaş al Preasfintei Treimi; că a sihăstrit urmându-i Preacuratei ca un fiu, iar ca un tată milostiv şi blând pe toţi i-a iubit, în chip tainic. Şi acum noi fiii săi, fără tăcere slavă înălţăm Atotţiitorului; că acesta lui Hristos se roagă să păzească şi să mântuiască sufletele noastre.
Tropar glas 1
Părinte duhovnicesc al Sfântului Calinic, povățuitor al călugărilor și Luceafăr al Olteniei, te-ai arătat Sfinte Cuvioase Părinte Irodioane, ajutătorule al celor din nevoi. Pentru aceasta cu îngerii în ceruri te veselești cu care roagă-L pe milostivul Dumnezeu să ne dăruiască pace și mare milă.
LA UTRENIE
După întâia catismă, Sedealna, glas 1, podobie: Mormântul Tău Mântuitorule...,
Duhovnic iscusit ai ajuns Cuvioase Părinte, viaţa cea mai bună dorind din pruncie; că Sfântului Ierarh Calinic următor te-ai făcut; mijloceşte-ne fericite părinte să aflăm milă şi har de la Domnul în ziua judecăţii.
După a doua catismă, Sedealna, glas 1, podobie: Mormântul Tău Mântuitorule...,
Asemenea Cuvioşilor Părinţi ai trăit, Cuvioase Irodioane, pe toate Mântuitorului Hristos dăruindu-le; că lumina Duhului ai primit, fericite; şi acum în cer te desfătezi, preaslăvite, înţeleptule de Dumnezeu insuflate.
După Polieleu Mărimurile:
Mărimu-te pre tine Cuvioase Părinte Irodioane, şi cinstim sfântă pomenirea ta povăţuitorule al monahilor şi împreună vorbitorule cu îngerii.
Altă stihiră:
Veniţi toate cetele călugărilor să lăudăm pre cuviosul părinte Irodion, zicând: lauda Lainiciului.
Sedelna după polieleu glas 1, podobie: Mormântul Tău Mântuitorule...,
În Lainici ai ajuns, fericite Părinte, pe mâini ridicând a Stăpânului Cruce, la care închinându-te ai primit prorociile; mijloceşte-ne Cuvioase părinte să aflăm milă şi har de la Domnul în ziua sfârşitului nostru.
Prochimen: glas 4
Scumpă este înaintea Domnului moartea Cuviosului Lui!
Stih: Ce voi răsplăti Domnului pentru toate câte mi-a dat mie!
EVANGHELIA
(Matei 18, 1-6 şi Matei 11, 25-30):
În ceasul acela, s-au apropiat ucenicii de Iisus zicând: „Cine oare este mai mare întru Împărăţia Cerurilor?” Şi chemând la Sine un prunc, l-a pus în mijlocul lor. Şi a zis: „Adevăr grăiesc vouă, de nu vă veţi întoarce şi nu veţi fi precum pruncii, nu veţi intra întru Împărăţia Cerurilor”. Deci cine se va smeri pe sine, ca pruncul acesta, acela este cel mai mare întru Împărăţia Cerurilor. Şi cine va primi un prunc ca acesta în numele Meu, pre Mine Mă primeşte. Iar cine va sminti pre unul dintr-aceştia mici care cred în Mine, mai bine i-ar fi lui să i se atârne de gât o piatră de moară şi să fie afundat în adâncul mării. În vremea aceea răspunzând Iisus a zis: „Te slăvesc pe Tine Părinte, Doamne al cerului şi al pământului, că ai ascuns acestea de cei înţelepţi şi pricepuţi şi le-ai descoperit pruncilor. Da, Părinte, că aşa a fost bunăvoirea înaintea Ta! Toate Mi-au fost date de către Tatăl Meu şi nimeni nu cunoaşte pe Fiul, decât numai Tatăl, nici pe Tatăl nu-L cunoaşte nimeni, decât numai Fiul şi cel căruia va voi Fiul să-i descopere. Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu vă voi odihni pe voi. Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi-vă de la Mine, că sunt bland şi smerit cu inima şi veţi afla odihnă sufletelor voastre. Că jugul Meu e bun şi sarcina Mea uşoară”.
După psalmul 50, Slavă…, glas 2
Pentru rugăciunile Cuviosului Tău Irodion, Milostive, curăţeşte mulţimea greşalelor noastre.
Şi acum…,
Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive, curăţeşte mulţimea greşalelor noastre.
Stih: Miluieşte-mă Dumnezeule după mare mila Ta…,
Stihira, glas 6
Cuvioase Părinte Irodioane, în tot pământul a ieşit vestirea faptelor şi a învăţăturilor tale, pentru care în ceruri ai aflat răsplătire; taberele diavoleşti le-ai pierdut, cetele îngereşti ai ajuns, a căror viaţă fără prihană ai urmat; îndrăznire având către Hristos Dumnezeu, cere pace sufletelor noastre.
CANONUL SFÂNTULUI IRODION
Cântarea întâi, glas 1.
Irmosul: "Dreapta Ta cea purtătoare de biruinţă...,"
Stih: Sfinte părinte Irodion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Moise în chip tainic a primit dumnezeiasca poruncă a Legii Vechi, iar tu Sfinte Irodioane, petrecând pustniceşte şi vieţuind în duhul de taină al cuvioşilor, dumnezeiescul chip ai aflat.
Mana pogorându-se din cer pe Israel l-a hrănit, prisosindu-i, iar tu retrăgându-te în singurătăţi te-ai nevoit neîncetat rugându-te; şi, împărtăşindu-te tainic, viu ai rămas de-a pururea.
Slavă...,
Soarele pe cer oprind oarecând Iisus al lui Navi a câştigat biruinţă vremelnică, dar tu Sfinte în post şi rugăciune te-ai smerit şi priveghind adeseori, Domnul Cel Preacurat, s-a sălăşluit întru tine.
Şi acum...,
Fără de sămânţă S-a întrupat din tine Maică Fecioară Cel fără de ani, Fiul şi Cuvântul Cel din veci Născut, care zidind din nou făptura Sa cu Învierea cea sfântă a ridicat pe om la ceruri.
Cântarea a III-a.
Irmosul: "Însuţi ştiind neputinţa...,"
În teascul inimii ai stors cu osteneli ciorchinele credinţei, cel hrănit cu fapte evanghelice; duhovnicescul potir al sufletului l-ai umplut de fapte bune preafericite, veselind Biserica, drept aceea şi noi te slăvim pururea.
Proorocul Moise cu Domnul a grăit deşi era gângav, iar pe tine Cuvioase părinte smerit şi curat la suflet ştiindu-te, te-a luminat Preacurata Fecioară mai vârtos; că dreptar preablând ai fost, şi canon al tuturor, întărind adunarea ortodocşilor.
Slavă...,
În suflet ai luat de la Hristos Dumnezeu a Duhului comoară, că te-ai vădit a fi casă Domnului, cu privegheri şi postiri curăţindu-te; şi ca un pom al Raiului te-ai făcut părinte, ajungând la odihna cea veşnică.
Şi acum...,
Cuvântul Părintelui ceresc fiind, frământătura noastră luându-o, din Maica Sa Preacurată S-a născut; şi în mormânt pogorându-se, Cel ce n-a avut păcat, a şters păcatele noastre prin jertfa Sa.
Sedelna, glas 1: "Mormântul Tău Mântuitorule...,"
Asemeni sihaştrilor ai trăit, Cuvioase, jertfindu-ţi viaţa lui Dumnezeu; că darurile Duhului ai primit, fericite; şi acum în cer te desfătezi, preaslăvite, înţeleptule de Dumnezeu purtătorule.
Slavă..., Şi acum..., a praznicului
Cântarea a IV-a.
Irmos: "Munte umbrit cu harul dumnezeiesc...,"
Chip al înfrânării arătându-te, bunule părinte, ai stins cu roua nevoinţelor focul patimilor; iar cu raza credinţei şi a iubirii, fiu al luminii te-a făcut, dumnezeiescule stâlp al monahilor.
Grija cea lumească lepădând, Cuvioase, şi îmbrăcându-te cu haina cea de har a lui Hristos, lăcaş al Stăpânului te-ai arătat de Dumnezeu purtătorule, povăţuind adunarea sihaştrilor.
Slavă...,
Proorocul David de la oi la împărăţie a fost chemat, precum s-a scris mai înainte în Scripturi, iar tu păstor duhovnicesc ai fost rânduit de Sfântul Ierarh Calinic să călăuzeşti adunarea Bisericii.
Şi acum...,
Apele amare, Sfântul Elisei curăţindu-le, de setea ce înfricoşată pe cetăţenii Ierihonului degrabă i-a scăpat; dar Fiul Tatălui născându-Se cu trup din tine Preacurată ne-a sfinţit spălând întinăciunea păcatelor noastre.
Cântarea a V-a.
Irmos: "Cel ce ai luminat cu strălucirea...,"
De iubirea lui Hristos te-ai rănit şi în munte ai mers Cuvioase Irodioane, şi acolo înălţându-ţi mintea la tronul Stăpânului; te-ai făcut jertfelnic preasfinţit curăţindu-te cu duhul rugăciunii, de Dumnezeu văzătorule.
Lăcaş luminat al Preasfintei Treimi te-ai arătat Sfinte, omorându-ţi cugetarea lumească cu cugetarea la patimile Mântuitorului Hristos, iar prin post şi rugăciune neîncetată te-ai sfinţit preablândule părinte, neîncetat bucurându-te.
Slavă...,
Moise mâinile întinzându-şi la cer a învins pre vrăşmaşul Amalec, iară tu părinte Irodioane neîncetat închinându-te Domnului ţi-ai sfinţit viaţa pentru Hristos, luând Crucea pe umeri, de Dumnezeu purtătorule.
Şi acum...,
Preacurată Maica lui Dumnezeu, pe Stăpânul Cel ce S-a întrupat din tine şi de sânurile Părintelui nu S-a despărţit, roagă-L neîncetat să mântuiască de toată primejdia pe cei ce i-a zidit.
Cântarea a VI-a.
Irmosul: "Înconjuratu-ne-a pe noi...,"
Suitu-te-ai în muntele virtuţilor, Părinte Cuvioase Irodioane, şi primind de la Mântuitorul Hristos nepătimirea, vas ales al Sfântului Duh ai fost arătat, iubindu-te pe tine Domnul pentru smerenia ta. Cu daruri dumnezeieşti fiind împodobit, părinte, în lumina cea neînserată ochii sufleteşti ţi-ai curăţit prin care vezi acum preastrălucita desfătare a cuvioşilor.
Slavă...,
Urmând predaniilor Sfinţilor Părinţi, ai dobândit smerita cugetare, Cuvioase Irodioane. Şi, agonisind noian de virtuţi, te-ai învrednicit de îngerescul chip, pe care în binecuvântata Mănăstire Cernica l-ai primit.
Şi acum...,
Au luat sfârşit prin tine, Maica Domnului, greşelile strămoşilor; că întreaga răutate s-a nimicit, Fiul Tău răstignindu-Se cu Trupul; şi înviind a treia zi din mormânt pre toţi i-a mântuit.
Condac glas 8, Podobie: "Apărătoare Doamnă...,"
Cel ce ai fost vrednic cinstitor al Preacuratei Maici a Domnului, încredinţându-te ei ca un fiu, ai ajuns în lăcaşurile Domnului jertfelnic sfânt al Dumnezeirii; că aprins fiind de focul Duhului Sfânt, ai întărit în rugăciune pe ucenicii tăi, cu care te bucuri în veci Părinte Irodioane!
Icosul 1
Cum te vom numi pre tine sfinte Irodioane? Cer, că ai purtat în suflet icoana Întrupării? Rai, că te-ai arătat pom cu luminoasă roadă? Vas preacurat al Dumnezeirii, că ne-ai dat cinstitele tale moaşte? Fiu al Tatălui ceresc, că te-ai făcut împlinitor al poruncilor Lui? Pe Acela roagă-L să mântuiască sufletele noastre ca neîncetat să-ţi cântăm:
Bucură-te, ucenic iubit al Sfântului Ierarh Calinic!
Bucură-te, că la Cernica te-ai nevoit şi de Duhul Sfânt ai fost povăţuit!
Bucură-te, nevoitorule în mânăstirea Lainici!
Bucură-te, cerb al munţilor virtuţii adăpat din Dumnezeu!
Bucură-te, părinte bun şi iubitor ce-n lumina neapropiată petreci!
Bucură-te, că prin dragostea de Dumnezeu alungi întunerecul!
Bucură-te, pietricică albă-scumpă ce porţi numele de taină!
Bucură-te, chip de pustnic cuvios îmbrăcat în dalbă haină!
Bucură-te, taina chipului de înger ce în om se cuprinde!
Bucură-te, sfânt părinte ce porţi pecetea cuvioaselor nevoinţe!
Bucură-te, biruinţă neîncetată ce înfrângi nenumărate ispite!
Bucură-te, mărturisire a Treimii dată-n duh de rugăciune!
Bucură-te, nume dulce de părinte, Irodioane fericite!
SINAXAR
În această lună, în ziua a treia, pomenirea celui între sfinţi a părintelui nostru Irodion stareţul de la mânăstirea Lainici.
Acest Cuvios părinte Irodion este unul dintre marii părinţi duhovniceşti ai monahismului românesc, care au strălucit în mănăstirile din Oltenia. Sfinţenia sa a strălucit vreme de o jumătate de veac în viaţa duhovnicească a mănăstirii Lainici, fiind un călugăr de mare înfrânare şi neîncetată rugăciune. Fericitul s-a născut la Bucureşti, în anul 1821 şi de mic a intrat în nevoinţa călugărească la mănăstirea Cernica. Aici, în scurt timp a deprins meşteşugul luptei duhovniceşti, încât pe mulţi întrecea cu rugăciunea, smerenia, cinstea şi ascultarea. Însuşi Sfântul Ierarh Calinic, stareţul său, văzându-i râvna călugărească l-a primit în rândul monahilor, dându-i numele de Irodion. De atunci fericitul a înmulţit şi mai mult ostenelile şi nevoinţele, postind îndelungat şi împlinindu-şi canonul şi pravila cu multă osârdie. Nu lipsea niciodată de la slujbele bisericeşti, iar ziua lucra împreună cu părinţii la ascultările cele mai grele.
Mai târziu, când Sfântul Calinic a devenit episcop al Râmnicului, cunoscând îndeaproape petrecerea Cuviosului, l-a adus de la Cernica la schitul Lainici, de pe Valea Jiului. Aici l-a hirotonit diacon şi preot şi apoi la numit egumen al acestui schit. Datorită virtuţilor sale alese de părinte duhovnicesc, Sfântul Calinic l-a ridicat în rangul cel mai înalt al călugăriei, acela de arhimandrit, alegându-l totodată şi duhovnicul său.
Ca preot şi duhovnic fericitul Irodion s-a nevoit atât de mult căci chipul nevoinţelor sale nimeni nu-l poate spune, că se ostenea mai mult decât toţi şi se silea să fie plăcut tuturor cu cuvântul şi cu fapta. Dar, cu cât se silea pentru viaţa duhovnicească, cu atât era mai cuprins de dorinţa după liniştire şi rugăciune neîncetată. Astfel că în repetate rânduri s-a retras din ascultarea de povăţuitor la părinţilor şi fraţilor pentru a fi cât mai aproape de Dumnezeu. De cele mai multe ori Cuviosul era numit stareţ al obştii sale ca să înlăture instabilităţile ce se arătau în sânul monahilor de la Lainici.
Toţi părinţii şi fraţii au cerut acum Sfântului Calinic să le trimită stareţ pe părintele Irodion ca să le fie păstor, precum şi mai înainte le-au fost. Ca să arate că vor fi ascultători Cuviosului, părinţii l-au încredinţat pe Sfântul Calinic şi pe sfinţia sa părintele Irodion, că nu vor ieşi din cuvântul lui, pentru mântuirea lor, până la sfârşitul vieţii lor. Pentru aceasta s-au rugat să nu-i lase, ci să le fie milostiv precum Duhul Sfânt îl va lumina asupra nevredniciei lor. În acest fel Cuviosul Părinte Irodion ajunge din nou la conducerea obştii de la Lainici, unde toţi îl cinsteau şi îl iubeau ca pe un adevărat tată şi părinte duhovnicesc. La cererea părinţilor de a pune stareţ pe Părintele Irodion s-a adăugat şi rugămintea urmaşilor ctitorilor mănăstirii, care au scris Sfântului Calinic să pună stareţ pe părintele Irodion, care are duhul înţelepciunii şi al smereniei. Astfel plăcutul lui Dumnezeu Irodion ajunge, în urma acestor insistente cereri, pentru a treia oară stareţ.
Odată numit stareţ, Sfântul Cuvios Irodion s-a străduit şi mai mult, lucrând cu sârg la buna chivernisire a mănăstirii. Pentru că monahii de la schitul Locurele nu terminaseră de zidit biserica, vrednicul stareţ s-a silit să sfârşească lucrare şi după un scurt timp a cerut Sfântului Calinic să sfinţească biserica cea nouă. Apoi, vrednicul părinte stareţ Irodion şi-a îndreptat atenţia spre sporirea numărului monahilor de la Lainici. Pentru aceasta a cerut Sfântului Calinic să-i aprobe trecerea în rândul călugărilor a mai mulţi fraţi, pe care i-a povăţuit la viaţa pustnicească şi la rugăciunea neîncetată. În toate şi în alte multe fapte osteneala Sfântului s-a arătat pentru toţi pilduitoare. Deci, sporind cinstea şi vrednicia lui, Sfântul Calinic l-a chemat la Craiova şi i-a încredinţat rânduiala de ecleziarh. Dar dragostea pentru pustie şi pentru chinovia lui, la scurt timp, la făcut pe Cuviosul să ceară să revină la schitul său. Astfel Sfântul, călăuzit de smerenie s-a retras şi a revenit la schitul său, spre a-l izbăvi de necazuri şi de neorânduială. De acum înainte, mult încercatul întru ale nevoinţelor călugăreşti Cuviosul Părinte Irodion avea să readucă întregii obşti încrederea în Dumnezeu şi dorinţa de viaţă duhovnicească, să le insufle părinţilor şi fraţilor ascultarea şi smerenia şi să le întărească voinţa de a birui toate ispitele vieţii. Ca şi Sfântul Calinic de la Cernica, Părintele nostru socotea că supunerea smerită este cea mai mare virtute pentru monahi şi temelia vieţii călugăreşti. Dar aceasta se dobândeşte, zicea Sfântul, prin rugăciune, smerenie şi neîncetată ascultare.
Prin aceste pilde duhovniceşti şi învăţături de suflet folositoare, vieţuitorii mânăstirii şi binecredincioşii creştini luau mare folos duhovnicesc de la Cuviosul, sfinţenia şi poveţele lui fiind împărtăşite tuturor cu mare dragoste, ca o binecuvântare de la Dumnezeu. Însă pe cei răzvrătiţi şi neascultători îi scotea afară din obşte, după porunca Apostolului Pavel, ca să nu vatăme pe alţii. Astfel că faima mânăstirii a crescut odată cu lucrările duhovniceşti ale Cuviosului Părinte stareţ Irodion.
Mănăstirea era şi un adăpost pentru călătorii care treceau din Transilvania în Oltenia şi invers, care găseau aici pe lângă cuvântul Sfântului Stareţ şi o ospitalitate părintească. Întru toate sufletul sfânt al Cuviosului Irodion ridica din teamă şi frică, din mâhnire şi îndoială, din nelinişte şi ispită, tămăduind pe cei bolnavi şi scoţând duhurile cele necurate cu rugăciunile sale.
În asemenea viaţă şi osteneală s-a săvârşit Sfântul Irodion în primăvara anului 1900, la 3 mai, când a trecut la cele veşnice. Trupul său pătruns de lucrarea Duhului Sfânt a fost aşezat în mormânt dea dreapta sfântului altar, rămânând aici până în ajunul prăznuirii Sfântului Ierarh Calinic, la 10 aprilie anul 2009. Atunci, prin bunăvoinţa Sfântului, cinstitele sale moaşte au fost ridicate din mormânt şi aşezate cu rugăciune şi priveghere de mitropolitul locului şi de părinţii mânăstirii în biserica cea amare, spre închinare şi mângâiere a tuturor călugărilor şi credincioşilor olteni şi de pretutindeni.
Cu ale lui sfinte rugăciuni Doamne Iisuse Hristoase miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi.
Cântarea a VII-a. Irmosul: "Pe tine înţelegător cuptor...,"
Vrednic eşti Cuvioase sfinte de ospăţul Mirelui, căci cu veşmânt împodobit, de Hristos ai fost îmbrăcat şi în slava Împăratului ceresc cu îngerii te veseleşti, de Dumnezeu purtătorule!
Bucură-te, îţi cântăm noi fiii tăi duhovniceşti, cei ce cu evlavie cinstim mutarea ta la ceruri, unde saltă şi se bucură cetele sihaştrilor; că ţie Domnul ţi-a dat cunună neveştejită, pentru aceasta îl binecuvântăm întru toţi vecii!
Slavă...,
Stâlp luminos şi cămară a Domnului te-ai arătat cu adevărat, fericite. Căci cu dumnezeieşti virtuţi ai fost încununat şi om ceresc te-ai arătat, de Dumnezeu văzătorule, binecuvântându-L pe Mântuitorul întru toţi vecii!
Şi acum...,
Nu avem alt ajutor afară de tine, nu avem altă nădejde în ispitele ce ne împresoară, Preacurată Maica lui Dumnezeu. Acoperă-ne cu acoperământul tău, Preasfântă Fecioară de Dumnezeu Născătoare!
Cântarea a VIII-a. Irmosul: "În cuptor tinerii din Israel...,"
Pom cu bună roadă te-ai arătat sfinte Irodioane, pe potrivnicul surpând cu Crucea lui Hristos; drept aceea Duhul Sfânt luminându-ţi viaţa, părinte, cânţi Domnului împreună cu îngerii, Aliluia!
Ucenic al Sfântului Ierarh Calinic de la Cernica şi vas ales al Stăpânului Hristos eşti Cuvioase Părinte; drept aceea Sfinte ocroteşte lavra ta de la Lainici, binecuvântându-L pe Domnul totdeauna!
Slavă...,
În Cernica Sfântului Calinic şi a Cuviosului stareţ Gheorghe, părinte Cuvioase, ai fost primit şi ca un vlăstar sădit de Hristos Dumnezeu, te-ai arătat, vestind prin viaţa ta călugărească bucurie părinţilor pustiei, care preaînalţă pe Domnul totdeauna!
Şi acum...,
Mai înainte tinerii în cuptor te-au închipuit pre tine Fecioară Dumnezeiască şi în rug te-a închipuit Moise închinându-se; iară Isaia văzându-L pe Pruncul-Născut fără prihană preaînălţându-L pre Domnul întru toţi veci!
Cântarea a IX-a. "Chipul curatei Naşterii tale...,"
Astăzi toată obştea cuvioşilor, luând har de sus de la Stăpânul, cu cântări duhovniceşti laudă pe slăvitul Irodion şi cântă pe Domnul lăudaţi toate lucrurile şi preaînălţaţi-L întru toţi vecii.
Ca dintr-un izvor s-a revărsat întru tine darul înţelepciunii lui Hristos Dumnezeu. Drept aceea slujirii oamenilor viaţa ţi-ai închinat-o, revărsându-le în inimi din roua Duhului şi povăţuindu-i să fie împlinitori ai faptelor bune.
Slavă...,
Rugăciuni către Maica Domnului ai săvârşit ţinând la piept Crucea Domnului şi sufletul la cer ţi-a fost purtat de îngeri cu evlavie, Părinte Irodioane, iar nestricatul şi sfântul tău trup ni l-ai lăsat ca dar pentru noi cei credincioși.
Şi acum...,
Dezlegat-ai omenire de legătura osândirii cea de demult, de Dumnezeu Născătoare. Pentru aceasta, ne rugăm ţie: Strică legătura răutăţii inimii mele, Preacurată, legându-mă de dumnezeiasca dragoste a Ziditorului.
Luminânda glas 2: "Cu ucenicii să ne suim...,"
Nou Samuel te-ai arătat, Cuvioase Părinte, sfinţindu-te Domnului în nevoinţe călugăreşti; ca rod al Pomului Vieţii te-ai învrednicit şi toiag şi sprijin tuturor te-ai adeverit, şi în Duhul Sfânt ai ajuns la Hristos pe Care roagă-L să mântuiască sufletele noastre.
LA LAUDE:
Cântăm stihirile Cuviosului, glas 5: "Bucură-te cămara...,"
Vrednic eşti să stai în jurul Tronului ceresc Cuvioase Părinte, că n-ai dat somn ochilor tăi, nici genelor tale dormitare, până ce sufletul şi trupul de patimi ţi-ai curăţit şi pe tine însuţi locaş Duhului te-ai gătit; deci, arătându-te slujitor Treimii Celei de o fiinţă, înţelepte Irodioane, roagă-te pentru sufletele noastre.
Bucură-te părinte ceresc cel ce ca un luceafăr ai luminat pre sihaştri şi cu faptele bune ai strălucit pe pământ petrecând cu îngerii şi vorbind cu ei; lăcaş luminat ai fost al Preasfintei Treimi sălaş, iar acum ca un părinte milostiv şi iubitor de fii ne izbăveşti din toate nevoile. Pentru aceasta închinându-ne sfintelor tale moaşte har şi vindecare dobândim, Irodioane Părinte, ocroteşte-ne pre noi rugându-te Stăpânului Hristos!
Slavă…, glas 8
Mulţimile călugărilor pe tine, îndreptătorule, te cinstesc, Irodioane, Părintele nostru; că prin tine au învăţat cu adevărat a umbla pe calea cea dreaptă; fericit eşti că lui Hristos ai urmat şi ai biruit puterea vrăjmaşului; cel ce eşti cu îngerii împreună-vorbitor, cu drepţii şi cuvioşii împreună-locuitor; cu aceia roagă-te Domnului să miluiască sufletele noastre.
Şi acum…, a Praznicului,
LA DUMNEZEIASCA LITURGHIE
Vezi la ziua 12 decembrie (Sfântul Ierarh Spiridon)
APOSTOLUL: Efeseni 5, 8-20
Fraţilor, odinioară eraţi întuneric, iar acum sunteţi lumină întru Domnul; umblaţi ca fii ai luminii! Pentru că roada luminii e în orice bunătate, dreptate şi adevăr. Încercând ce este bineplăcut Domnului. Şi nu fiţi părtaşi la faptele cele fără de roadă ale întunericului, ci mai degrabă osândiţile pe faţă. Căci cele ce se fac întru ascuns de ei, ruşine este a le şi grăi. Iară tot ce este pe faţă, se descoperă prin lumină, căci tot ce este descoperit, lumină este. Pentru aceea zice: „Deşteaptă-te cel ce dormi şi învie din morţi şi te va lumina Hristos”. Deci luaţi seama cu grijă cum umblaţi, nu ca nişte neînţelepţi, ci ca cei înţelepţi, răscumpărând vremea, căci zilele sunt rele. Drept aceea nu fiţi fără de minte, ci înţelegeţi care este voia Domnului. Şi nu vă îmbătaţi de vin, în care este pierzare, ci vă umpleţi de Duhul. Vorbiţi între voi în psalmi şi în laude şi în cântări duhovniceşti, lăudând şi cântând Domnului, în inimile voastre, mulţumind totdeauna pentru toate întru numele Domnului nostru Iisus Hristos lui Dumnezeu şi Tatăl.
EVANGHELIA, de la Luca capitolul 6, 17-23:
În vremea aceea stătut-a Iisus la loc şes şi mulţime multă de ucenici ai Săi şi mulţime mare de popor din toată Iudeea, din Ierusalim, şi de pe ţărmul Tirului şi al Sidonului, care veniseră ca să-L asculte şi să se vindece de bolile lor. Şi cei chinuiţi de duhuri necurate se tămăduiau. Şi toată mulţimea căuta să se atingă de El că putere ieşea dintr-însul şi-i vindeca pe toţi. Iară El ridicându-Şi ochii spre ucenicii Săi, zicea: „Fericiţi voi cei săraci, că a voastră este Împărăţia lui Dumnezeu. Fericiţi voi care flămânziţi acum, că vă veţi sătura. Fericiţi cei plângeţi acum, că veţi râde. Fericiţi veţi fi când oamenii vă vor urî pe voi şi vă vor izgoni dintre ei, şi vă vor batjocori şi vor lepăda numele voastre ca rău pentru Fiul Omului. Bucuraţi-vă în ziua aceea şi vă veseliţi, că iată plata voastră multă este în cer.”
Sursa: Slujba Sfântului a fost alcătuită de prof. Marin Silviu, diortosită de ÎPS Acad. Dr. Irineu Popa și aprobată de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române (Editura Mitropoliei Olteniei, Craiova 2011)
<sus
|
