jos>

Sf. Cuvios Irodion de la Lainici
(3 Mai)

SCRIERI

Proclamarea canonizării Sfântului Irodion de la Lainici:

Sfântul Irodion i-a adunat pe români în bucuria Învierii.
Gheorghe-Cristian Popa, Diacon Ioniță Apostolache / în Ziarul Lumina, Luni, 02 Mai 2011

Patriarhul României, împreună cu 20 de arhierei membri ai Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, a săvârşit ieri, 1 mai, slujba de sfinţire a noii biserici din incinta Mănăstirii Lainici şi Sfânta Liturghie. Evenimentul a culminat cu proclamarea canonizării Sfântului Cuvios Irodion de la Lainici.

Cuviosul Irodion, duhovnicul Sfântului Ierarh Calinic de la Cernica şi stareţul care a marcat vreme de o jumătate de secol viaţa duhovnicească a Mănăstirii Lainici, a fost trecut în rândul sfinţilor. Credincioşii veniţi din toate colţurile ţării s-au adunat ieri la Mănăstirea Lainici, din localitatea Bumbeşti - Jiu, pentru a-şi aduce prinosul de rugăciune sfântului pe care l-au câştigat ca ocrotitor şi mijlocitor înaintea lui Dumnezeu. Canonizarea lui întregeşte constelaţia luminoasă a marilor sfinţi trăitori şi împlinitori ai Evangheliei lui Hristos din zona Olteniei: Sfântul Calinic de la Cernica, Sfântul Grigorie Decapolitul de la Bistriţa, Sfântul Nicodim de la Tismana, Sfântul Antonie de la Iezerul Vâlcii şi Sfântul Stareţ Gheorghe de la Cernica.

Sărbătoarea canonizării Sfântului Cuvios Irodion a început la Mănăstirea Lainici, sâmbătă, 30 aprilie, când Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a fost întâmpinat de un sobor de arhierei, preoţi şi diaconi, împreună cu credincioşii veniţi din toată ţara.

Comuniunea sfinţilor în bucuria Sfintelor Paşti.

Patriarhul României s-a închinat mai întâi în Biserica "Înălţarea Domnului", lăcaşul istoric al aşezământului monahal şi ctitoria boierilor gorjeni, unde a fost săvârşită slujba de Te Deum. După Polihroniu, Înalt Preasfinţitul Mitropolit Irineu i-a urat bun-venit Preafericitului Părinte Patriarh Daniel şi i-a mulţumit pentru prezenţa în această regiune a Olteniei "unde s-au nevoit părinţi şi oameni duhovniceşti care L-au căutat pe Dumnezeu în linişte şi pace. Cel care a aşezat prima piatră în acest panteon al sfinţilor a fost preacuviosul părinte Nicodim de la Tismana, care, în căutarea isihiei, s-a oprit la Vişina, unde a găsit locul propice comuniunii cu Dumnezeu. Frumuseţile acestea i-au ajutat mai apoi şi pe ucenicii Sfântului Nicodim să ajungă la cunoaşterea duhovnicească a adevărurilor revelate de Dumnezeu. În această atmosferă, părinţii au continuat viaţa şi rânduiala înaintaşilor lor, mănăstirea rămânând de strajă peste veacuri pentru credincioşii din Ardeal şi din Oltenia. Aici a vieţuit şi Sfântul Irodion, ucenic şi duhovnic iubit al Sfântului Ierarh Calinic. În decursul timpului, mănăstirea nu a fost lipsită de suferinţă, sfântul proorocind şi văzând în duh dezastrul adus de Primul Război Mondial. Cu toate acestea, sfântul aşezământ a renăscut ca pasărea Phoenix din propria cenuşă şi iată cum astăzi se bucură de sărbătoarea sfântului pe care l-a născut ca mijlocitor al nostru pentru mântuire".

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel şi-a exprimat bucuria întâlnirii cu clerul şi credincioşii din Oltenia, în context pascal, prilejuită de un eveniment care va marca istoria întregii Biserici. "În bucuria Sfintelor Paşti, a binevoit Dumnezeu ca să simţim mai intens prezenţa Mântuitorului Iisus Hristos cel răstignit şi înviat şi comuniunea sfinţilor care se luminează cu prăznuirea, iar această bucurie a comuniunii sfinţilor se împărtăşeşte şi Bisericii. De aceea, sărbătorile Sfintelor Paşti ne îndeamnă pe toţi să ne luminăm cu prăznuirea. Tocmai în această perioadă a bucuriei pascale şi a cerurilor deschise, a rânduit Sfântul Sinod, la propunerea Înalt Preasfinţitului Mitropolit Irineu, ca să proclamăm canonizarea Sfântului Irodion, duhovnicul Sfântului Ierarh Calinic de la Cernica. Această coincidenţă nu este o întâmplare, ci este o lucrare a lui Dumnezeu ca să ne adune în bucuria Învierii, ca bucuria sfinţilor din ceruri, ca bucurie permanentă. Avem nădejdea că prin rugăciunile noastre către Sfântul Irodion şi prin rugăciunile lui către Preasfânta Treime, Dumnezeu să binecuvânteze mai mult poporul român, Biserica noastră şi în special această zonă care este plină de osemintele sfinţilor, o zonă în care cultul şi cultura, frumuseţea naturii şi frumuseţea culturii populare, şi apoi cea erudită, s-au dezvoltat într-o armonie deosebită", a spus Preafericirea Sa.

Ultima slujbă de pomenire pentru Cuviosul Irodion.

La ceas de seară, Înalt Preasfinţitul Irineu împreună cu alţi cinci arhierei au săvârşit ultimul parastas în cinstea Cuviosului Irodion, explicând la final semnificaţia rânduielii liturgice pe care o are ultima slujbă de pomenire în cadrul canonizării unui sfânt. "Această sfântă slujbă se încadrează în rânduiala Sfintei noastre Biserici, ca poruncă a Mântuitorului de a lega şi a dezlega păcatele oamenilor. Este un prinos pe care îl aducem Părintelui Ceresc. Sfântul este dintre noi, este din marea familie a Bisericii Ortodoxe ca frate, părinte şi mijlocitor, iar noi avem această rânduială dată de Sfinţii Părinţii ca să aducem rugăciune lui Dumnezeu, să-l prezentăm ca ofrandă a noastră. El devine mijlocitor pentru sufletele noastre pentru că s-a învrednicit încă de aici, de pe pământ, să primească cununa cea neveştejită a măririi în Împărăţia cea cerească", a spus Înalt Preasfinţia Sa.

Sfinţirea primei biserici închinate Sfântului Irodion.

În ziua proclamării canonizării Cuviosului Irodion, credincioşii gorjeni au dăruit noului lor mijlocitor un lăcaş de rugăciune ridicat în curtea mănăstirii, prima biserică ce-i poartă numele. Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, înconjurat de un sobor de 20 de arhierei, a săvârşit ieri slujba de sfinţire a noii biserici din incinta Mănăstirii Lainici, cu hramurile "Izvorul Tămăduirii" şi "Sfântul Cuvios Irodion". "Această biserică este deosebit de frumoasă şi de impunătoare şi arată frumuseţea sufletelor credincioşilor de aici şi, în primul rând, a obştii acestei mănăstiri. Sfinţirea unei biserici este cea mai mare lucrare din lumea aceasta, deoarece biserica reprezintă Împărăţia veşnică a lui Dumnezeu pe pământ. Biserica aceasta este icoana Ierusalimului Ceresc. De aceea, cântăm la sfinţirea bisericii "Înnoieşte-te, înnoieşte-te, noule Ierusalime!". Această casă a Preasfintei Treimi este o binecuvântare. Până acum, ea a fost un dar al acestei obşti monahale, o ofrandă frumoasă adusă lui Dumnezeu spre sfinţire. De astăzi înainte este darul lui Dumnezeu spre noi. Noi am oferit lui Dumnezeu lucruri din lumea aceasta, limitate şi trecătoare. Acum, după ce biserica s-a umplut de harul Preasfintei Treimi, ea devine casa Tatălui, a Fiului şi a Sfântului Duh. Am oferit daruri pământeşti şi primim daruri cereşti. Aici primim arvuna vieţii veşnice şi iertarea păcatelor", a spus Preafericitul Daniel.

Biserica a fost construită între anii 1990 şi 2011. Piatra de temelie a fost pusă pe 20 aprilie 1990 de către vrednicul de pomenire mitropolit Nestor Vornicescu al Olteniei, iar coordonator al lucrărilor a fost numit ing. Ioan Sălăjan, care la puţin timp a devenit călugăr şi stareţ al acestei mănăstiri. După ce a fost ales ca episcop al Episcopiei Covasnei şi Harghitei, lucrările au fost continuate de arhimandritul Ioachim Pârvulescu. Toate aceste lucrări s-au desfăşurat sub purtarea de grijă a trei mitropoliţi ai Olteniei: vrednicul de pomenire mitropolit Nestor Vornicescu, IPS Teofan Savu, actualul mitropolit al Moldovei şi Bucovinei, şi IPS Irineu Popa, Mitropolitul Olteniei.

Prăznuirea anuală se va face pe 3 mai.

După slujba de sfinţire, soborul arhiereilor a mers în procesiune spre podiumul special amenajat în curtea mănăstirii, unde a săvârşit Sfânta Liturghie, sub protia Patriarhului României. La finalul Sfintei Liturghii, s-a făcut proclamarea solemnă a canonizării Sfântului Cuvios Irodion. Preasfinţitul Emilian Lovişteanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Râmnicului, a citit Tomosul Sinodal, prin care s-a statornicit ca pomenirea Sfântului Cuvios Irodion să se facă în ziua de 3 mai a fiecărui an, urmând ca numele lui să fie înscris în sinaxar, în cărţle de cult, precum şi în calendarul Bisericii Ortodoxe Române. Tot în cadrul proclamării canonizării a fost prezentată credincioşilor Icoana canonizării şi s-a intonat Troparul Sfântului Irodion.

Patriarhul României a acordat Crucea Patriarhală arhimandritului Ioachim Pârvulescu, exarhul mănăstirilor din Arhiepiscopia Craiovei şi stareţul Mănăstirii Lainici, iar pentru noua biserică, Preafericirea Sa a dăruit o cruce de binecuvântare şi un set de Sfinte Vase. La final, Înalt Preasfinţitul Mitropolit Irineu a mulţumit Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, ierarhilor prezenţi la eveniment, precum şi tuturor credincioşilor care s-au implicat în construcţia bisericii şi în organizarea evenimentului. Sărbătoarea s-a încheiat cu o procesiune în cadrul căreia racla cu moaştele Sfântului Irodion şi icoana canonizării au fost purtate şi aşezate în noua biserică.

"Am venit din Moldova pentru a vedea cum răsare Luceafărul Olteniei"

Câţiva oameni din mulţimea de credincioşi veniţi din toată ţara să-l cinstească pe noul rugător pentru noi ne-au mărturisit simţămintele lor în această zi marcantă din istoria Bisericii noastre:

Grigorie Popescu, pictorul bisericii: "Pictura bisericii a fost executată în tehnica fresco, după toate canoanele şi regulile stabilite. Credincioşii pot descoperi aici o stare plăcută care îndeamnă la rugăciune şi meditaţie. Iată de ce pentru mine ziua aceasta este una foarte importantă, tocmai pentru că munca noastră a fost sfinţită şi dată spre folosul credincioşilor. Astăzi, sfinţii şi toate motivele pe care le-am aşezat în armonie în acest sfânt lăcaş mi s-au părut mai frumoase ca oricând."

Octaviana Marincaş, lector universitar, Iaşi: "Ziua de astăzi este pentru mine un vârf duhovnicesc. Am venit de joi la mănăstire şi am luat parte la toate slujbele închinate hramului bisericii şi Sfântului Irodion. Cu siguranţă, sfântul a fost astăzi în mijlocul nostru şi ne-a auzit rugăciunile. Sunt convinsă că, prin rugăciunile lui, cuviosul părinte a făcut ca toţi aceşti oameni să se încarce de duhovnicie şi să meargă în pace la casele lor. Eu am venit tocmai din Moldova, de la Iaşi, pentru a vedea cum răsare Luceafărul Olteniei."

Maria Palade, pensionară, Vulcan, Gorj: "Am fost aici şi când s-a pus piatra de temelie. Astăzi am venit să vedem canonizarea sfântului şi să-L rugăm pe Dumnezeu pentru mântuire şi sănătate."

Nicolae Popovici, student Bucureşti: "Eu am venit tocmai din Bucureşti. Am aflat de canonizarea sfântului de pe site-ul mănăstirii şi nu puteam să pierd un asemenea eveniment, cred eu, istoric pentru ţara noastră. Mulţumesc lui Dumnezeu pentru ajutor şi pentru binecuvântarea pe care ne-a dat-o astăzi."

Sursa: Ziarul Lumina

<sus

Mâine va fi proclamat sfânt părintele care i-a fost duhovnic Sfântului Ierarh de la Cernica:

Un nou rugător pentru noi, Cuviosul Irodion.
Diacon Ioniță Apostolache / în Ziarul Lumina - Luni, 30 Aprilie 2011

Mâine, mii de credincioşi vor trece pragul Mănăstirii Lainici pentru a lua parte la ceremonia de proclamare ca sfânt, cu ziua de prăznuire 3 mai, a Cuviosului Irodion. Evenimentul va fi marcat de prezenţa Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, care va săvârşi Sfânta Liturghie împreună cu mai mulţi ierarhi, membri ai Sfântului Sinod. Tot mâine va fi sfinţită şi noua biserică a mănăstirii, având hramurile "Izvorul Tămăduirii" şi "Sfântul Cuvios Irodion".

Purcedem spre Lainici, mănăstirea aşezată pe "drumul pietrei" (grc. laios - piatră), la graniţa dintre Oltenia şi Transilvania. Urmând cursul Jiului, printre arbori seculari şi falnici care sfidează timpul existenţei pământeşti, ne adâncim din ce în ce mai mult într-un loc al sfinţeniei, în care "Dumnezeu grăieşte omului cuvinte de dragoste". O cruce ne salută solidar şi vesteşte că nu mai este mult până la mănăstire. Zidurile groase de cetate străjuiesc neclintite, atenţionându-ne că vom păşi într-o altă dimensiune temporală.

Cernica - începutul drumului spre despătimire.

Rânduit de Dumnezeu spre luminarea multora, preacuviosul părinte s-a născut în Bucureşti, în anul 1821, şi a primit la botez numele de Ioan. Chemarea Duhului a răsunat cu putere în inima sa încă din fragedă pruncie, iar la 20 de ani, tânărul cu viaţă de ascet îşi găseşte adevărata menire închinoviindu-se ca frate în vestita lavră a Mănăstirii Cernica. Păşeşte îndrăzneţ spre o lume pe care o simte tot mai vie în inima sa. Luptele duhovniceşti devin în scurt timp fapte cotidiene, iar postul şi rugăciunea se transformă în mod de viaţă. După ce a trecut prin aproape toate ascultările şi a arătat de fiecare dată înţelepciune şi cumpătare, fratele Ioan a primit, la 3 decembrie 1846, îngerescul chip al călugăriei, sub numele de Irodion. Aici, în agora sfinţilor, tânărul monah îl descoperă de Sfântul Calinic, viitorul episcop al Râmnicului, care, simţindu-i râvna şi sufletul curat, îl primeşte în ceata ucenicilor săi. Sub înrâurirea acestuia, îngerescul monah este preoţit şi învrednicit de darul duhovniciei peste întreaga obşte. Din acea clipă, Irodion a devenit duhovnicul de la Cernica, un avvă căutat de multe suflete pentru sfatul său plin de înţelepciune şi de puterea Duhului.

Verigă în lanţul isihasmului românesc.

În anul 1850, Dumnezeu rânduieşte ca ucenicul şi avva, Sfântul Calinic şi Cuviosul Irodion, să păşească împreună pe pământul Olteniei. Din acest moment, rolurile se inversează: avva devine ucenic, iar ucenicul avvă, într-o singură şi sfântă armonie: Lainici.

Prezenţa preacuviosului părinte în mijlocul monahilor de pe malurile Jiului ca duhovnic şi mai apoi ca stareţ (în 1854) vine să completeze tradiţia isihastă din mănăstirile Olteniei.

Sfântul Irodion a fost rânduit de Dumnezeu pentru a păstra aprinsă la Lainici candela monahismului isihast, alături de Sfântul Nicodim de la Tismana, cel care, după tradiţie, a întemeiat aici primul schit, şi de Atanasie schimnicul, primul stareţ al mănăstirii, care a înfruntat de unul singur pericolul greco-catolic care se năpustise ca un tăvălug şi spre Oltenia. Iată ce spune Sfântul Calinic în cartea de instalare a părintelui Irodion ca stareţ la Mănăstirea Lainici: "Dat-am smerenia noastră această carte cuviosului Ieromonah Irodion, pe care, după chibzuirea ce am făcut, l-am orânduit stareţu părinţilor şi fraţilor de la Schitul Lainici, din judeţul Gorju, precum şi chivernisitor acestei şi celorlalte chiverniseli ale acelui schit, în locul cuviosului Ieromonah Chiril, cel ce şi-a dat demisia…" (Arhiva Episcopiei Râmnicului Noului Severin, Dosar 37, nr. 635 din 15 iunie 1854). De anul instalării sale ca stareţ la Mănăstirea Lainici se leagă o frumoasă întâmplare istorisită de biograful Sfântului Calinic, arhimandritul Anastasie Baldovin. În timp ce străbătea drumul prin munţi pentru a se întoarce de la Mănăstirea Lainici la episcopie, Sfântul Calinic a fost vestit în duhul de cuviosul Irodion despre moartea cucernicului părinte Nicandru, stareţul Lavrei de la Cernica şi ucenicul său iubit. Altă dată, pe când se afla la episcopie împreună cu ucenicii săi, Sfântul Calinic s-a ridicat de pe scaun şi a binecuvântat cu mâna în văzduh zicând: "Domnul!". Ucenicii au rămas muţi de uimire. Văzându-i nedumeriţi, sfântul le-a răspuns: "Tocmai mi-a cerut binecuvântare stareţul Irodion de la Lainici, ca să facă un lucru".

Părinte iubitor pentru "fiii risipitori".

Dorinţa de a reînvia duhul rugăciunii isihaste în Mănăstirea Lainici i-a adus Sfântului Irodion multă tulburare de la vrăjmaşul diavol. Alesele sale calităţi duhovniceşti au fost adevărate pietre de poticnire pentru cei ce nu trăiau autentic adevăratul duh al vieţii monahale. Nu puteau privi la strălucirea luceafărului şi căutau să o întunece prin vorbe de ocară şi bârfe de tot felul, producând de cele mai multe ori tulburare în obşte. Pentru a nu dezbina turma pe care o iubea atât de mult, evlaviosul părinte a preferat să se retragă din egumenat. Rămaşi singuri în faţa ispitelor, "fiii risipitori" ai Lainicului au căzut la picioarele sfântului pentru a-l îndupleca să revină la cârma corabiei care plutea în derivă. Au întocmit chiar o jalbă către episcopie, pe care au semnat-o cu toţii: "Pe părintele Irodion ca să ne fie păstor vrem, precum şi mai înainte ne-au fost. Şi cu înscris încredinţăm Preasfinţiilor Voastre, şi Sfinţiei Sale părintelui Irodion, că nu vom ieşi din cuvântul ce ni se va porunci pentru mântuirea noastră, până la sfârşitul vieţii noastre şi de aceasta ne rugăm să nu ne laşi, ci să ne fii milostiv şi cum Duhul Sfânt te va lumina asupra nevredniciei noastre" (Arhiva Episcopiei Râmnicului Noului Severin, Dosar 37, folio 72, nr. 1122 din 7 august 1859).

În timpul egumenatului său, Schitul Locurele a înflorit duhovniceşte. Monahii ctitori, Luca şi Cleopa, au primit de la cuviosul părinte ajutor pentru tencuirea bisericii. Sfântul lăcaş a fost sfinţit chiar în ziua hramului, 6 august 1860, de către Sfântul Ierarh Calinic. Astăzi, amintirea celor doi asceţi a rămas vie pe aceste meleaguri. Acolo, în tihna freamătului de codru, rugăciunea isihastă, transmisă din generaţie în generaţie, de la Sfântul Irodion încoace, a constituit dialogul perfect cu Părintele cerului şi pământului. Zidurile bătrânei biserici ridică şi astăzi din negura vremii colbul vechilor amintiri, coborâte parcă dintr-o altă dimensiune.

Părinte înaintevăzător cu duhul.

Foarte mulţi credincioşi din întreaga ţară băteau potecile înguste din defileul Jiului pentru a ajunge să vorbească, măcar pentru o clipă, cu preacuviosul părinte Irodion. Era un adevărat pelerinaj: bolnavi, îndrăciţi, oameni cu fel de fel de necazuri şi apăsări veneau la el ca la un sfânt şi nici unul nu pleca acasă nemângâiat. Tradiţia spune că sfântul era văzător cu duhul. Părintele Ioanichie Bălan, autorul "Patericului românesc", povesteşte minunea pe care sfântul a făcut-o cu o femeie care venise la mănăstire pentru a-i aduce lapte: "V-am adus, părinte, lapte de pomană, de blagoslovenie!", iar cuviosul i-a răspuns: "Nu primesc laptele, că nu este de la capra ta!"; "Ba nu, părinte - a zis femeia, de la capra mea este"; "Dar n-ai dat-o ieri diavolului? Cum să primesc, că nu mai este capra ta!". Atunci, femeia vădită şi-a recunoscut păcatul şi din ziua aceea n-a mai pomenit numele necuratului.

A proorocit pustiirea mănăstirii.

În ziua de 3 mai 1900, înainte de a trece la cele veşnice, Sfântul Irodion le-a vestit ucenicilor săi pustiirea mănăstirii: "Fiii mei, să ştiţi că, puţin după ducerea mea, schitul acesta va rămâne mulţi ani pustiu. Voi, însă, îngropaţi lângă altar trupul meu şi nu uitaţi făgăduinţele călugăreşti pe care le-aţi dat lui Hristos!". Proorocia avea să se împlinească odată cu izbucnirea Primului Război Mondial. Când au ajuns pe defileul Jiului, în toamna anului 1916, trupele germane au distrus aproape totul: mănăstirea a fost transformată în grajd pentru cai, odoarele s-au furat, iar arhiva a fost mistuită de flăcări. Foarte mulţi dintre călugării rămaşi în viaţă au fost duşi în Germania, unde au sfârşit cu toţii. Timp de 13 ani, la Lainici, candela vieţii monahale s-a stins. Abia în 1929, arhimandritul Visarion Toia a reuşit să readucă la viaţă viaţa monahală de aici.

După ce cuviosul părinte s-a mutat la ceruri, mormântul său a devenit un adevărat izvor al Siloamului pentru credincioşii veniţi din toate părţile ţării. Foarte mulţi demonizaţi erau vindecaţi, iar bolnavii găseau aici tămăduire. Tradiţia spune că unii oameni ar fi răscolit mormântul şi ar fi luat părticele din sfintele sale moaşte. Când s-au împlinit şapte ani de la mutarea la ceruri, părintele Iulian Drighicioiu, unul dintre ucenicii sfântului, a luat binecuvântare de la episcopie pentru deshumare. Simţise în duhul prezenţa dascălului său şi era sigur că şade neputrezit la streaşina bisericii. Aici l-a descoperit, întreg şi frumos mirositor, ca un trandafir care se deschide primăvara la razele soarelui. Minunea a fost comunicată mai întâi episcopiei, după care, conform tradiţiei monahale, sfântul a fost aşezat din nou în pântecele pământului. Mărgăritarul a fost coborât înapoi, îngropat mult mai adânc de data aceasta. Abia în anul 1929, moaştele sfântului au fost redescoperite de preacuviosul părinte Visarion Toia, stareţul Mănăstirii Lainici, care le-a aşezat într-un loc de taină. De atunci, nimeni nu a mai reuşit să le găsească. Dumnezeu aşezase mantia vremii peste Luceafărul de la Lainici pentru a-l arăta la vremea rânduită. Amintirea minunilor şi a vieţii duhovniceşti pe care o trăise au rămas singurele repere peste timp în speranţa unei viitoare redescoperiri.

Un nou sfânt în calendarul ortodox.

Odată cu instalarea în scaunul de Mitropolit al Olteniei, în mintea Înalt Preasfinţitului Părinte Irineu a stăruit un singur gând: să găsească moaştele Cuviosului Irodion şi să-l aşeze în rândul sfinţilor români. La 8 aprilie 2009, chiar în ziua pomenirii Sfântului Irodion, IPS Părinte a cerut binecuvântarea Preafericitului Părinte Daniel pentru a începe căutarea mărgăritarului.

Pe data de 10 aprilie, sfântul s-a lăsat redescoperit. Bucuria descoperirii sale a fost foarte mare, Mitropolitul Olteniei aşezând sfintele moaşte la loc de cinste în biserica cea mare a mănăstirii, într-o frumoasă raclă de argint, spre binecuvântarea şi alinarea credincioşilor.

Mâine, mii de credincioşi vor trece pragul sfintei mănăstiri pentru a lua parte la ceremonia de proclamare a sa ca sfânt, cu ziua de prăznuire 3 mai. Evenimentul va fi marcat de prezenţa Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, care va săvârşi Sfânta Liturghie împreună cu mai mulţi membri ai Sfântului Sinod.

Sursa: Ziarul Lumina

<sus

Cuviosul Irodion de la Lainici a rămas în evlavia credincioşilor prin puterea rugăciunii sale şi prin curăţia vieţii:

Biserica din Oltenia a mai dat un sfânt.
Gheorghe Cioiu / în Ziarul Lumina (Ediţia de Oltenia), Luni, 01 Noiembrie 2010

Întrunit în şedinţă de lucru la Reşedinţa patriarhală, sub conducerea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a aprobat vineri, 29 octombrie, canonizarea Cuviosului Irodion de la Mănăstirea Lainici, cu ziua de pomenire la 3 mai. Propunerea sanctificării fostului stareţ a fost înaintată de Sinodul Mitropoliei Olteniei.

În urmă cu aproape un an de zile, pe data de 10 aprilie 2009, în ajunul praznicului Sfântului Calinic de la Cernica, la Mănăstirea Lainici, în prezenţa Înalt Preasfinţitului Părinte Irineu, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei, au fost scoase la lumină moaştele Cuviosului Irodion, fostul stareţ al cinstitului aşezământ.

10 aprilie 2009 - aflarea sfintelor moaşte.

A doua zi, cu ocazia hramului Sfântului Calinic, după slujba Sfintei Liturghii pe care a săvârşit-o alături de părinţii bisericii din cartierul craiovean Valea Roşie, IPS Irineu mărturisea: "De îndată ce am venit aici, în mintea mea a stăruit un singur gând permanent: să-l canonizăm, să-l trecem în rândul sfinţilor, de fapt să-l trecem în calendar, pentru că este deja în rândul sfinţilor, pe cuviosul Irodion de la Lainici, duhovnicul Sfântului Calinic. De la ora 7:00, părinţii s-au rugat la Sfânta Liturghie în biserică, iar noi am săpat permanent. Am descoperit mai multe oseminte ale altor părinţi călugări şi nu-l descopeream pe sfânt. Eram foarte mâhnit. În momentul acela ne-am rugat iarăşi la Sfântul Irodion şi la Sfântul Calinic să ne descopere, nu pentru noi, ci pentru poporul credincios, şi aşa Dumnezeu a rânduit ca în jurul orei 12:00 să-l descoperim pe sfântul care era chiar sub picioarele noastre. Trecusem peste el de nenumărate ori. Acolo era. Şi am descoperit această lădiţă în care se aflau moaştele, lădiţă care putrezise total, şi cuiele putreziseră, dar sfintele moaşte au rămas intacte. S-a găsit acolo şi cărămida pe care scria: "Protosinghelul Irodion, mort în anul 1900". Am dat telefon atunci Preafericitului Patriarh, care ştia de această iniţiativă, şi mi-a spus cuvintele acestea care mi-au rămas la inimă: "În vremuri de crize materiale, Dumnezeu ne trimite bogăţii spirituale".

"Luceafărul de la Lainici".

Cuviosul arhimandrit Irodion Ionescu a strălucit în Lavra Lainiciului în a doua jumătate a secolului trecut. Era de loc din judeţul Vâlcea. S-a călugărit la Mânăstirea Cernica, unde s-a deprins bine cu meşteşugul luptei duhovniceşti. Tot aici a primit marele şi îngerescul chip al schimniciei cu numele de Irodion. Sfântul Ierarh Calinic, în vremea arhieriei sale la Râmnic, cunoscându-i viaţa aleasă, în vara anului 1853 l-a hirotonit diacon şi apoi preot, numindu-l totodată în stăreţia Mănăstirii Lainici.

Datorită calităţilor sale alese şi a vieţii curate pe care o ducea, cuviosul părinte a fost numit de credincioşi "Luceafărul de la Lainici". Dumnezeu l-a învrednicit de darul preasfintei rugăciuni şi al izgonirii duhurilor necurate. Aşa se face că, nu de puţine ori, cei bolnavi şi neputincioşi au aflat prin rugăciunea sa vindecare. S-a mutat la cele veşnice în primăvara anului 1900.

Pentru toate aceste fapte minunate, sfântul a rămas viu în evlavia populară, iar Dumnezeu l-a învrednicit de neputrezire. Sfintele sale moaşte au fost aşezate spre cinstire în biserica mănăstirii pe care a păstorit-o.

Sursa: Ziarul Lumina

<sus