Sf. Ioan Gura de Aur

Talcuire la genealogia Domului Iisus Hristos (Matei 1)

Multora li se pare ca Evanghelia este foarte usor de īnteles si ca numai profetii sīnt grei. Aceasta parere pot sa o aiba numai cei care nu-si dau seama de adīncimea ideilor cuprinse ?n Evanghelie. Pentru aceea va rog sa ma urmariti cu multatentie, pentru ca, avīnd conducator pe Hristos, sa intram īn oceanul celor scrise ?n Evanghelie.

Dar pentru ca sa īntelegeti mai usor cuvintele mile, va cer si ma rog — lucru pe care l-am facut si la tīlcuirea celorlalte carti ale Sfintei Scripturi — sa cititi mai dinainte pericopa evanghelica pe care o tīlcuiesc, pentru ca citirea mai dinainte a pericopei sa fie deschizatoare de durm cunoltintei, asa cum a facut eunucul (Fapt. 8,26-39). Daca veti face asa, īmi va fi si mie mai usoara tīlcuirea. Ca multe sīnt locurile grele de ?nteles din Evanghelia lui Matei si se īnt?lnesc la tot pasul.

Iata chiar īn primul capitol al Evangheliei caīte locuri grele de dezlegat s?nt. ?n primul loc: pentru care pricina se face genealogia lui Iosif, care n-a fost tatal lui Hristos? Īn al doilea loc: de unde stim ca Hristos Se pogoara din neamul lui David, odata ce ne sīnt necfunoscuti stramosii Mariei, din care S-a nascut Hristos? Īn al treilea loc: pentru ce se face genealogia lui Iosif, care n-a contribuit cu nimic la nasterea lui Hristos, iar Fecioarei, cre a fost mama, nu i se arata parintii, bunicii si stramosii? Īn afara de asta, merita sa cercetam si aceea: pentru ce se amintesc īn aceasta genealogie si femei, odata ce genealogia este facuta prin barbati? Dar de vreme ce a hotarīt asa, atunci pentru ce n-a amintit de toate femeile, ci a trecut sub tacere pe femeile vestite pentru viata lor curta, de pilda pe Sarra, pe Rebeca si pe altele asemenea lor, si a amintit de vemeile vestite ca pacatoase, de pilda: desfrīnate, adultere, femei nascute din casatorii nelegitime, femei de alt neam, pagīne? Ca a amintit de nevasta lui Urie, de Tamare, de Rahav si de Rut, dintre care una era de alt neam, alta desfrīnata, alta s-a culcat cu socrul ei; si aceasta din urma n-a facut-o pe temeiul legii casatoriei, ci a trait cu socrul ei prin īnselaciune, dīndu-se drept desfr?nata, iar pe femeia lui Urie o cunoaste toate lumea din pricina grozaviei pacatului ei. Cu toate acestea, evanghelistul Matei a lasat la o parte pe toate celelalte femei si a pus īn genealogia lui Hristos numai pe acestea. Daca trebuie sa aminteasca de femei, apoi trebuie sa le aminteasca pe toate; dar daca nu trebuia sa le aminteasca pe toate, ci numai pe unele, atunci ar fi trebuit sa le aminteasca pe cele vestite prin virtutea lor, nu pe cele vestite prin pacatelor olor. Vedeti, dar, de cīta luare aminte, de c?ta cercetare avem nevoie chiar ?n primul capitol al Evangheliei lui Matei, cu toate ca pare mai clar dec?t toate celelalte capitole, iar multra poate ca li se pare chiar de prisos, deoarece ?n el este vorba numai de ?nsirarea unor nume. ?n afara de aceasta merita sa fie cercetata si aceea pentruce Matei a lasat de o parte trei īmparati (Ohazia, Ioas si Amasia; 2 Pral. cap. 21-25)? Daca a trecut cu vederea numele lor, pentrur ca erau foarte necredinciosi, atucni ar fi trebuit sa nu aminteasca nici pe altii tot atīt de necredinciosi. Capitolul īnt?i mai pune ?nca o problema: Matei spune ca sīnt patrusprezece neamuri, dar ?n al treilea sir de neamuri nu s?nt patrusprezece neamuri. Apoi, pentru care pricina Luca da alte nume, nu numai pe ale acelorasi, ci chiar cu mult mai multe, iar Matei dimpotriva da si mai putine nume si alet nume, desi si el īsi termina genealogia cu Iosif, ca si Luca.

Vedeti, dar, cīta luare aminte trebuie sa avem nu numai īn dezlegalrea acestor probleme, dar si īn cunoasterea locurilor grele ce trebuie dezlegate. Ca nici nu este putin lucru sa poti descoperi locurile grele de dezlegat. Un alt loc greu este si acesta: cum se face ca Elisabeta, care era din seminta lui Levi, era ruda cu Maria?

VII

Dar ca sa nu va īncarc memoria cu prea multe lucruri, voi apri aici cuv?ntul meu. Va este de ajuns pentru trezirea atentiei voastre chir si numai cunoasterea acestor probleme ridicate de capitolul īnt?i al Evangheliei lui Matei. Dar daca doriti sa cunoasteti si dezlegarea acestora apoi va las ca voi sa hotarīti, īnainte de a ?ncepe eu vorbirea. S naume, daca voi vedea ca sīnteti cu mintea treaza si ca doriti sa cunoasteti, atunci voi īncerca sa dau si dezlegarea; dar daca voi vedea ca voi cascati si va uitati īn alta parte, voi ascunde si problemele si dezlegarea lor, plecīndu-ma legii dumnezeiesti, care spune: “Nu dati cele sfinte cīinilor, nici nu aruncati margaritarele voastre īnaintea porcilor, ca sa nu le calce īn picioare” (Mt. 7,6).

— Dar cine-i cel ce le calca īn picioare?

— Cel ce nu socoteste de pret cuvintele Scripturii, cel ce nu le respecta.

— SI cine-i atīt de ticalos īnc?t sa nu respecte cuvintele Scripturii, sa nu le socoteasca mai de pret ca orice?

— Cine? Cel ce nu da atīta timp cuvintelor Scripturii c?t femeilor desfr?nate din teatrele saanice. Ca multi oameni īsi pierd toata ziua la teatru si, din pricina acestei pierderi desarte de vreme, īsi neglijeaza multe treburi de-ale gospodariei; prind iute si precis tot ce aud si tin minte cele auzite, spre vatamarea propriului lor suflet. Aici ?n biserica vorbeste Dumnezeu si oamenbii nu vor sa ramīna nici cīt?va vreme. Din pricina asta nu mai avem nici o partasie cu cerul, iar vietuirea noastra crestina se margineste numai la cuvinte. Din pricina asta Dumnezeu ne-a amenintat cu iadul, nu ca sa ne arunce īn el, ci ca sa ne īnduplece sa fugim de aceasta cumplita tiranie. Noi, īnsa, facem cu totul dimpotriva si alergam īn fiecare zi pe drumul ce duce la iad. Dar Dumnezeu ne porunceste nu numai sa auzim, ci sa si facem cele spuse; noi, ?nsa, nu vrem nici sa le auzim. Spune-mi, te rog, cīnd vom face ce ni s-a poruncit, c?nd vom sav?rsi faptele pe care ni le cere, c?nd nici cuvintele pe care ni le spune Dumnezeu nu vrem sa le auzim, ci ni se pare apasatoare si plicitcoasa predica, desi e foarte scurta? Noi īnsne, cīnd vedem ca cei din jurul nostru nu ne dau atentie cīnd vorbim despre lucruri obisnuite, spunem ca purtarea lor este o insulta, dar nu socotim, oare, ca-L mīniem pe Dumnezeu, c?nd El ne vorbeste despre lucurir at?t de mari, iar noi nu dam atentie spuselor Lui si ne uitam īn alta parte? Un batrīn, care a calatorit mult, poate sa ne spuna cu de-amanuntul despre departarea, pozitia si īnfatisarea oraselor pe care le-a vazut, poate sa ne vorbeasca despre porturi si piete. Noi, īnsa, nu cunoastem nici la ce departare de noi se gaseste cetatea cea din ceruri. Daca am sticare e distanta, poate ne-am da osteneala sa-i scurtam lungimea. Nu-i atīt de departe de noi cetatea aceea c?t e de departe cerul de pam?nt. Daca ne tr?ndavim este cu mult mai departe; dar daca nu sīrguim, ajungem ?nn scurtavreme la portile ei. Pentru ca distanta aceasta nu se masoaracu masuratorile de pe pamīnt, ci cu sufletul si cu purtarea.

VIII

Cunosti, dragul meu, cu de-amanuntul istoria lumii, pe cea noua, pe cea veche si pe cea straveche; poti enumera stapīnitorii sub care ai luat mai ?nainte parte la razboaie, poti enumera pe arbitrii luptelor atletice, pe īnvingatorii īn lupte, pe generali, cunpltinte care nu-ti sīnt de nici un folos. Dar nici ?n vis nu te-ai g?ndit vreodata sa stii cine este stapīn ?n cetatea cea cereasca sau sa stii cine este primul sau al doile sau al treilea sau sa stii de cīte vreme este fiecare acolo sau sa stii ce-a lucrat si ce-a facut fiecare. Nu vrei sa te interesezi de legiuirile acestei cetati si nici nu vrei sa le asculti de ti le spune altul. Spune-mi, te rog, cum te mai astepti sa dobīndesti bunatatile fagaduite, cīnd nici nu asculti cele ce ti se spun? Daca n-am ascultat mai īnainte, sa ascultam acum. Ca, de va vrea Dumnezeu, vom intra ?ntre-o cetate de aur, ba mai de pret dec?t aurul. Sa-i cunoastem bine temeiliile ei, sa-i cunoastem portile batute īn safire si margaritare. Ca avem un foarte bun conducator, pe Matei. Prin poarta lui intram acum si avem nevoie de multa luare aminte. Daca va vedea pe cineva ca nu-i atent, īl scoate ?ndata afara din cetate. Ca-i cetate īmparateasca, cetate vestita. Nu-i precum cetatile noastre, īmpartite īn piata si palate īmparatesti. Nu! Acolo peste tot numai palate īmparatesti. Sa deschidem dar portile mintii, sa deschidem auzul si, pasind cu multa frica īn pridvor, sa ne īnchinam Īmparatului cetatii. O singura privire aruncata īn acea cetate ne ?ncremeneste de uimire. Acum portile cetatii ne sīnt ?ncuiate; dar c?nd le vom vedea deschise atunci vom vedea ca tot interiorul cetatii este stralucitor ca fulgerul. Ca acest vames, calauzit de ochii Duhului, fagaduieste sa-ti arate torul; unde sta Īmparatul, care sīnt ostatii care sīnt alaturea de El, unde stau īngerii, unde stau arhanghelii, care este locul hotarīt, ?n acest oras, noilor cetateni si care este drumul care duce acolo; ce loc au primit primii cetateni, cei de dupa ei si cei de mai tīrziu; ?n c?te cete se ?mpart locuitorii orasului, cine formeaza senatul si cīte feluri de dregatori sīnt.

Sa nu intram cu zgomot si tulburare, ci cu tainica tacere. Daca īn teatru se face face tacre mare cīnd se citesc scrisorile ?mparatului, cu mult mai linistiti treubie sa stam toti īn cetatea aceasta si sa avem treze si sufletele si urechile. Nu se vor citi scrisorile unui stapīn pamīntesc, ci ale Stapīnului ?ngerilor. Daca astfel ne vom r?ndui sufletele noastre, ?nsusi harul Duhului ne va calauzi pas cu paps, vom ajunge la tronul īmparatesc si mov dobīndi toate bunatatile, cu harul si cu iubirea de oamenia Domnului nostru Iisus Hristos. Cacuia slava si puterea īmpreuna cu Tatal si cu Sfīntul Duh, acum si pururea si īn vecii vecilor, Amin.

Omilia II

“Cartea nasterii lui Iisus, Fiul lui David, fiul lui Avraam” (Mt. 1,1)

I

Va mai amintiti, oare, de sfatul pe care vi l-am dat mai ?nainte, rug?ndu-va sa ascultati īn ad?nca tacere si cu tainica lniste tot ce va voi spune? Ca azi am de gīnd sa pasesc īn sfintele pridvoare ale Evangheliei lui Matei. De aceea v-am si amintit de statul dat. Cīnd iudeii au trebuita sa se apropie de muntele ?n flacari, de foc, de ceata, de īntuneric si de furtuna (Ies. 19,18), dar, mai bine spus, cīnd nici nu li s-a ?ngaduit sa se apropie de munte, ci sa auda si sa vada muntele si pe toate celelalte de departe, au primit porunca sa se abtina de la femei cu trei zile ?nainte si sa-si spele hainele; si toti erau cuprinti de spaima si cutremur; si Moise īmpreuna cu iudeii. Apoi cu mult mai mult noi, care avem sa auzim cuvinte atīt de ?nalte, noi care nu stam ca iudeii departe de un munte ce fumega, ci avem sa intram chiar īn cer, cu mult mai mult noi trebuie sa aratam mai mare filozofie, nu spalīndu-ne hainbele, ci curatindu-ne īmbracaminte sufletului si departīndu-ne de orice amestec lumesc. Nu veti vedea acum nici ceata, nici fum, nici furtuna, ci chiar pe ?mparat st?nd pe tronul acelei negraite slave; veti vedea pe īngeri si pe arhangheli alaturi de El; veti vedea popoare de sfinti īn nenumarate cete.

Asa este cetatea lui Dumnezeu! Īn ea este Biserica celor ?nt?i nascuti, duhurile dreptilor, adunarea sarbatoreasca a īngerilor, s?ngele izbavitor al Domnului, prin cre toate s-au unit: cerul a primit pe cele de pe pamīnt, pamīntul a primit pe cele din cer, iar pacea de mult dorita de īngeri si de sfinti s-a īmplinit. ?n aceasta cetate se ?nalta stralucitorul si slavitul semn de biruinta al crucii, prazile de razboi ale lui Hristos, pīrga firii noastre, trofeele ?mparatului nostru. Pe toate le vom cunoaste cu de-amanuntul din Evanghelie. Daca ma veti urmari cu liniste si cu cuvenita luare aminte voi putea sa va plimb peste tot si sa va arat unde zace, trasa īn teapa, moartea, unde este spīnzurat pacatul, unde se gasesc multele si minunatele trofee ale acestui razboi, ale acestei lupte. Veti vedea acolo si pe tiran legat, urmat de multimea prinsilor de razboi; veti vedea acropola, de pe care acel demon spusrac ataca pe mtoti mai īnainte; veti vedea ascunzatorile si pesterile tīlharului. acum sparte si deschise, pentru ca Īmparatul a intrat si īn ele. Sa nu vi se para, iubitilor, obositoare plimbarea! Daca v-ar povesti cineva de un razuboi purtat de oameni, de trofeele si victoriile lui, ati uita si de mīncare si de bautura de dragul acelei povesiri. Este īntr-adevar placuta povestirea aceea, dar cu mult mai placuta este povestirea luptei duse de Hristos!

G?ndeste-te, iubite, cīte lucruri minunate ai de auzit! Ai sa auzi ca Dumnezeu, sculīndu-Se de pe tronurile Sale ?mparatesti, a venit din cer pe pamīnt, S-a pogor?t chiar si ?n iad, st?nd ?n linia ?nt?i de bataie; ai sa auzi ca diavolul I s-a īmpotrivit, dar, mai bine spus, nu s-a ?mpotrivit numai unui Dumnezeu, ci unui Dumnezeu ascuns ?n fire omeneasca. Si lucru minunat este ca vei vedea, prin moarte, biruitamoartea; prin blestem, blestemul nimicit; iar prin armele prin care diavolul biruia, prin acelea i s-a surpat tirania lui.

Sa ne desteptam deci, sa nu dormim! Iata vad ca portile ni se deschid! Sa intram cu buna rīnduiala si cu cutremur. Pasim chiar īn pridvor.

— Si care-i pridvorul?

— Iata-l: “Cartea nasterii lui Iisus, Fiul lui David, Fiul lui Avraam”. 

— Ce spui? Ne-ai fagaduit ca ne vorbesti de Unul-Nascut Fiul lui Dumnezeu si ne pomenesti de David, un om care a trait cu nenumarate generatii īnainte, spun?ndu-ne ca el este tata si stramos al lui Iisus Hristos?

— Asteapta! Nu cauta sa afli totul dintr-odata, ci cu binisorul si īncetul cu ?ncetul! Esti ?nca pe treptele pridvorului! Pentru ce te grabesti sa intri īan locuri īn care nu poti īnca intra? N-ai vazut bine nici pe toate cele dinafara! Ca na-m sa-ti vorbesc de nasterea Lui din vesnicie, dar, mai bine spus, nici de nasterea Lui īn timp; ca si aceasta-i neīnteleasa si cu neputinta de spus prin cuvīnt. Asa a grait, mai īnainte de mine, si profetul isaia. Proorocind patimile lui Hristos si marea Lui purtare de grija pentru lume si mnunīndu-se cine este si ce a auns si pīna unde S-a poforīt, a strigat, tare si stralucit, zicīnd asa: “Si neamul Lui cine-l va spune?” (Isaia 53,8).

II

Dar nu despre nasterea cea din vesnicie ne este acum cuvīntul, ci despre nasterea lui de jos, de pe pamīnt, care a avut nenumarati martori. Si voi vorbi de ea asa cum mi-a dat putere harul Duhului sa vorbesc. Ca nici de nasterea Lui de pe pamīnt nu se poate vorbi cu toata claritatea, ca si ea este plina de spaima si cutremur. Totusi sa nu socotesti ca aih sa auzi lucurir de mica ?nsemnatate, c?nd auzi ca am sa-ti vorbesc de nasterea cea de pe pamīnt! Dimpotriva, desteapta-ti mintea, īnfircoseaza-te īndata, cīnd auzi ca Dumnezeu pe pamīnt S-a pogor?t! At?t de minunata si de neobisnuitaa fost venirea Sa, ca īngerii dantuiau si vesteau bucuria adusa omenirii, iar profetii īnca de demult se spaimīntau ca Dumnezeu “pe pamīnt S-a aratat si cu oamenii īmpreuna a locuit” (Baruh 3,38).

Da, este un lucru cu totul neobisnuit ca Dumnezeu Cel negrait, Cel netalmacit, Cel neīnteles, Cel asemenea Tatalui, a primit sa vina pe pamīnt din p?ntece fecioresc, a primit sa Se nasca din femeie si sa aiba stramosi pe David si pe Avraam. Dar pentru ce spun pe David si pe Avraam? Lucru plin cu totul de spaima si uimire este ca a avut stramosi pe acele femei pacatoase despre care am vorbit mai īnainte. C?nd auzi acestea, ridica capul sus! Nu te g?ndi la ceva umilitor. Dimpotriva, minuneaza-te ca, fiind Fiu al Dumnezeului celui farade īnceput si adevarat Fiu, a primit sa auda spunīndu-I-se Fiu al lui David, pentru ca pe tine sa te faca fiu al lui Dumnezeu! A primit sa Se faca rob Tatalui, pentru ca tie, robului, sa-ti faca Tata pe Stapīnul.

Ai vazut chiar din primele cuvinte ale Evangheliei cum sīnt Evangheliile! Daca te īndoiesti ca ai sa ajungi fiu al lui Dumnezeu, atunci ?ncredinteaza-te de aceasta prin aceea ca Fiul lui Dumnezeu S-a facut Fiul al Omului. Pentru ca este cumult mai greu pentru mintea omeneasca sa īnteleaga ca Dumnezeu S-a facut om, decīt sa īnteleaga ca omul sa ajungafiu al lui Dumnezeu. Asadar c?nd auzi ca Fiul lui Dumnezeu este Fiu al lui David si al lui Avraam, nu te īndoi ca si tu, fiu al lui Adam, vei fi fiu al lui Dumnezeu. Ca Fiul lui Dumnezeu nu S-ar fi smerit īn zadar si īn desert atīt de mult, daca n-ar fi vrut sa ne īnalte pe noi. S-a nascut dupa trup, ca tu sa te nasti dupa Duh; S-a nascut idn femeie, ca tu sa īncetezi de a mai fi fiu al ffemeii. Pentru aceasta Fiul lui Dumnezeu a avut o ?ndoita nastere: una asemenea noua, si alta mai presus de noi. Pentru ca S-a nascut din femeia, Se aseamana cu noi; dar pentru ca nu S-a nascut nici din sīnge, nici din vointatrupului sau a barbatului (In.1,13), ci de la Duhul Sfīnt, ne arata nasterea cea mai presus de noi, nasterea cea viitoare, pe care ne-o va darui noua de la Duhul. Toate celelalte fapte ale Fiului lui Dumnezeu au fost la fel. botezul Domnului de pilda. Avea si ceva vechi, dar avea si ceva nou. botezarea Lui de catre profet a aratat vechiul, iar pogorīrea Duhului a vadit noul. Dupa cum aun om care sta la mijloc īntre doi oameni ?i uneste pe acestia īntinz?ndu-si m?inile si spre unul si spre altul, tot astfel si Fiul lui Dumnezeu a unit firea cea veche cu cea noua, firea dumnezeiasca cu cea omeneasca, pe cele ale Lui cu cele ale noastre.

Ai vazut cīt de strafulgeratoare este cetatea īn care ai sa intri? Ai vazut cīta strlucire au chiar primele cuvinte ale Evangheliei? Aivazut ca s-a aratat pe Īmparat, ca īntr-o tabara. īmbracat īn acelasi trup ca si tine? Stii doar ca, īn tabara, īmparatul nu poarta totdeauna semnele demnitatii sale; dezbraca purpura, da os de pe cap coroana si īmbraca adeseori haina de ostas; face asta ca sa nu fie recunoscut, ca sa nu atraga pe dusmani asupra sa. Īmparatul nostru dimpotriva: īmbraca trupul nostru cu totul pentru alt scop: vrea sa fie necunoscut, sa nu faca pe dusman sa fuga de lupta si sa nu tulbure pe ostasii Sai. Ca Īmparatul nostru a cautat sa mīntuie, nu sa īnspaimīnte. in pricina aceasta evanghelia chiar de la ?nceput L-a numit cu acest nume, spun?ndu-I Iisus. numele Iisusnu este un nume elinesc, ci ebraic, care talcuit īn limba greaca īnseamna Sotir, adica Mīntuitor; si se numeste Mīntuitor, pentru ca a mīntuir pe poporul Sau.

III

Ai vazut cum evanghelistul Matei a īntaripat pe ascultator, desi a rostit cuvinte foarte cunoscute? Ai vazut cum prin ele ne-a facut sa ne gīndim la lucruri pe care nici nu le banuiam? Numele de Iisus si de Mīntuitor erau foarte cunoscute la iudei. Si pentru ca faptele viitoare aleDomnului Iisus aveau sa fie neobisnuite, de aceea numele acesta a fost purtat si de altul, de Iisus al lui Navi, pre?nchipuire a Domnului Iisus, ca de la ?nceput sa se ?nlature orice tulburare ce ar fi putut fi provocata de un nume nou. Īn Scriptura se spune ca Iisus al lui Nevi, urmīnd lui Moise, a dus pe poporul iudeu ?n pam?ntul fagaduintei. Aceasta e pre?nchipuire. Iata acum si faptul! Iisus al lui Navi a dus pe poporul iudeu īn pamīntul fagaduintei; Domnul Iisus a dus pe poporul Sau īn cer si la bunatatile cele ceresti. Iisus al lui Navi, dupa moartea lui Moise, Domnul Iisus, dupa īncetarea legii. Acela, conducator de popor, acesta, īmparat.

Dar ca nu cumva c?nd auzi numele Iisus sa te ratacesti din pricina acestui nume, evanghelistul Matei a adaugat: “Iisus Hristos, Fiul lui David”. Celalat Iisus nu era din semintia lui David, ci din alta semintie.

— Dar pentrucare pricina evanghelistul numeste Evanghelia sa “Cartea nasterii lui Iisus Hristos”? Doar nu cuprinde numai nasterea, ci toate iconomia mīntuirii neamului omenesc!

— Pentru ca nasterea lui Iisus este capul īntregii iconomii a M?ntuirii, pentru ca este īnceputul si radacine tuturor bunatatilor date noua. Dupa cum Moise īsi intituleaza cartea sa “Cartea cerului si a pamīntului” (Fac. 2,4), desi nu vorbeste numai de cer si de pamīnt, ci si de cele ce sīnt ?n ele, tot astfel si Matei a dat numele cartii sale de la capul faptelor istorisite īn ea. Lucru plin de uimire, mai presus de nadejde si de asteptare este ca Dumnezeu S-a facut om. Odata savīrsit acest lucru, toate celelalte decurg logic si firesc.

— Dar penbtruce evanghelistul a spus ?nt?i: “Fiul lui David” si apoi “Fiul lui Avraam”?

— N-a spus asa pentru ca evanghelistul nu voia, asa cum socot unii, sa faca agenealogia lui Iisus chiar de la Adam. Ar fi facut la fel ca si Luca. matei īnsa procedeaza altfe.

— Dar pentru ce l-a pus mai ?nt?i pe David?

— Pentru ca David era pe buzele tuturora si din pricina renumelui sau, si din pricina timpului; nu murise de mult, ca Avraam. Amīndurora le daduse Dumnezeu - si lui Avraam si lui David - fagaduita ca din ei Se va naste Mīntuitorul; dar Matei I-a pus ?n urma pe Avraam pentru ca era mai vichi, iar pe David l-a pus la īnceput pentru ca era viu īn mintea poporului si pe buzele tuturora. Chiar iudeii spuneau: “Oare nu din samīnta lui David si din orasul Betleem, de unde era David, avea savina Hristos?” (In.7,42) Nimeni nu-L numea pe Hristos Fiul lui Avraam, ci toti Īl numeau Fiul lui David. Ca David era, dupa cum am spus, īn mintea tuturora si din pricina ca a trait īn urma lui Avraam, dar si din pricina ca a fost īmparat, de asta si iudeii si Dumnezeu pomenesc si numele lui David cīnd vorbesc de toti īmparatii de mai tīrziu, pe care ?i pretuiau. Iezechiel si alti profeti spuneau iudeilor ca David va aveni si va īnvia; negresit profetii nu vorbeau de cel mort, ci de cei care vor merge pe urmele virtutilor lui David. Dumnezeu spunea lui Iezechia: “Voi apara cetatea aceast pentru Mine si pentru David, robul Meu” (IV Regi 19,34). La fel lui Solomon i-a spus ca nu-i va īmparti īmparatia īn timpul domniei lui, din pricina lui David (III Regi. 11,34). Da, mare a fost slava lui David si la oameni, si la Dumnezeu! Pentru asta deci evanghelistul Matei īncepe genealogia cu David, pentru ca era mai cunoscut, iar pe Avraam īl pomeneste dupa David. Si pentru ca a adresat iudelor Evanghelia sa, a socotit de prisos sa urce mai susgenealogia. Ca acesti doi barbati erau mai cu seama admirati de iudei; unul ca profet si īmparat, altul ca patriarh si profet. 

As putea fi īntrebat:

— Dar de unde stim ca Iisus este din neamul lui David? Daca Iisus nu S-a nascut din barbat, ci numai din femeie si daca nu se face genealogia Fecioarei, de unde stim ca este stranepot al lu David?

— Doua sīnt deci problemele care se pun. Prima: pentru ce nu se face genealogia mamei? A doua: pentru ce Iosif, care n-a fost tatal lui Iisus, este pomenit si de Matei si de Luca? Prima pare necesara, a doua, de prisos.

Despre care, dar, trebuie sa vorbesc maiīnt?i? Negresit despre aceea ca Fecioara se coboara din David.

— Dar cum vom sti ca se coboara din David?

— Asculta pe Dumnezeu, Care-i spune lui Gavriil sa se dupa “la o Fecioara din casa si neamul lui David, logoditacu un barbat care se numea Iosif” (Lc. 1,27). Ce raspuns mai clar decīt aceste vrei c?nd afli ca Fecioara era din casa si neamul lui David?

IV

Tot din aceste cuvinte se vede apoi ca si Iosif era tot din casa si neamul lui David. Legea poruncea sa nu se faca sacatorie cu altcineva, ci numai cu cineva din aceeasi semintie. Patriarhul Iacov a spus mai dinainte ca Mīntuitorul Se va ridica din semintia lui Iuda, graind asa: “Nu va lipsi domn din Iuda, nici povatuitor din coapsele lui pīna la venriea Celui Ccaruia Īi este pregatit sceptrul; Acesta va fi asteptarea neamurilor” (Fac. 49,10).

- Profetia aceasta, mi se poate spune, arata numai tīt: ca Iisus este din semintia lui Iuda, dar nicidecum ca era si din neamul lui David; iar īn semintia lui Iuda nu era numai neamul lui David, ci si alte multe neamuri; se poate, dar, ca Iisus sa fie din semintia lui Iuda, dar nu si din neamul lui David.

- Dar, ca sa nu spui asa, evanghelistul īti curma aceasta banuiala, zicīnd ca Iisus era “din casa si din neamul lui David”. Iar daca vrei sa afli acest lucru si din alta parte, nu-mi lipsesc dovezile. Legea interzicea nu numai casatoriile cu cineva din alta semintie, dar chiar si cu cineva din alta familie, adica din alt neam. Deci daca raportam cuvintele de la Luca “din casa si neamul lui David” la Fecioara, am raspuns la īntrebare; daca le raportam la Iosif, prin Iosif avem acelasi raspuns, anume ca Iisus era din neamul lui David. Daca Iosif era “din casa si din neamul lui David”, apoi legea ?l obliga sa nu ia femeie din alta casa si din alt neam, ci din acela din cre era si el.

- Dar daca a calcat legea?

- Matei, ca sa nu spui asta, ti-o ia īnainte, marturisind ca Iosif era drept (Mt. 1,19); iar odata ce īi cunosti virtutea, stii ca n-a calcat legea. Ar fi putut, oare, sa calce legea, mīnat de placere, un barbat atīt de iubitor de oameni si atīt de lpsit de pasiune, ca Iosif, ?nc?t, chiar silit de banuiala, sa nu vrea sa pedepseasca pe Fecioara? Omul care s-a ridicat cu mintea mai presus de lege - ca hotarīrea lui de a o lasa pe Fecioara si a o lasa īntru ascuns era hotarīrea unui om care s-a ridicat cu mintea mai presus de lege - ar fi putut savīrsi, oare, o fapta īmpotriva legii, mai cu seama atunci cīnd nici o pricina nu-l silea? Deci din cele spuse se vede ca Fecioara era din neamul lui David.

Dar neaparat trebuie sa spun acum pentru care pricina evanghelistul n-a facutgenealogia Fecioarei, ci pe a lui Iosif.

- Pentru ce?

- Nu era obiceiul la iudei sa se faca genealogia femeilor. Deci ca sa tina obiceiul iudaic si sa nu se para ca de la primele cuvinte ale Evangheliei nu spune adevarul si totusi sa ne faca noua cunoscuta pe Fecioara, evanghelistul a trecutsub tacere pe stramosii ei si a facut numai genealogia lui Iosif. Daca ar fi facutfenealogia Fecioarei ar fi dat sa se creada ca face inovatii; iar daca ar fi trecutsub tacere pe Iosif, n-am fi cunoscut pe stramosii Fecioarei. Dar ca sa aflam de Maria cne este, din e neam se trage si totusi sa nu strice obiceiurile, matei a facut genealogia logodnicului ei si a aratat ca era din casa lui David. Odata demonstrat ca Iosif se pogoara din casa lui David este demonstrat si aceea ca si Fecioara este tot din aceeasi casa, din pricina ca dreptul Iosif n-ar fi suferit, dupa cum am mai spus, sa se logodeasca cu o femeie din alta casa si din alta familie.

Este ?nsa si un alt motiv, mai tainic, pentru care au fost trecuti sub tacere stramosii Fecioarei. Dar nu-i timpul sa descopar aceasta acum, pentru ca sīnt multe de spus.

De aceea, oprind aici cuv?ntul despre cele cercetate p?na acum, sa tineti bine minte cele ce v-am spus. De pilda: pentru ce īn genealogia a fost pus David ?naintea lui Avraam; pentru ce Matei si-a numit Evanghelia sa “Cartea nasterii”; pentru ce a spus: “a lui Iisus Hristos”; pentru ce nasterea Lui este si la fel, dar nu si la fel cu a oamenilor; pe ce devezi ne īntemeiem ca Maria este din casa lui David; pentru ce a facut Matei genealogia lui Iosif si au fost trecuti sub tacere stramosii Mariei.

 

OMILIA III

Cartea nasterii lui Iisus Hristos, Fiul lui David, Fiul lui Avraam” (Mt. 1,1)

I

Iata aceasta-i a treia cuvīntare si īnca n-am raspuns la toate problemele puse de primele cuvinte ale Evangheliei lui Matei. Asa ca nu īn zadar spuneam ca acest īneput cuprinde g?nduri foarte ad?nci. Haide, dar, sa vorbim astazi de cele ramase īnca nelamurite.

- Ce vom cauta sa aflam acum?

- Pentru care pricina se face genealogia lui Iosif, odata ce el n-a contriguit cu nimic la nasterea lui Iisus Hristos?

O pricina am aratat-o ?n cuv?ntarea de mai ?nainte. Trebuie sa arat si o alta pricina, mai tainica, ami greu de spus prin cuvinte decīt cea dint?i.

- Care-i aceasta?

- Dumnezeu nu voia sa arate iudeilor, īnainte de nastere, ca Hristos Se va naste din Fecioara. Sa nmu va tulburati din pricina unui raspuns atīt de ciudat. Raspunsul nu-i al meu, ci al sfintilor nostri parinti, al acelor barbati minunati si vestiti. Daca domnul dintru īnceput a umbrit multe fapte ale m?ntuirii noastre, numindu-Se pe Sine Fiul Omului, si nici nu ne-a descoperit complet ?ntotdeauna egalitatea Lui cu Tatal, pentru ce te minunezi daca a umbrit deocamdata si nasterea Sa, cīnd urmarea ceva mare si minunat?

- Dar ce lucru minunat urmarea?

- Voia s-o scape pe Fecioara, s-o fereasca de banuiala rea. Daca iudeii ar fi stiut aceasta dintru īnceput, printr-o interpretare gresita a cuvintelorScripturii, ar fi osīndit-o pe Fecioara pentru adulter. Daca s-au purtat cu nerusinre fata de alte fapte ale Domnului, despre care de multe ori aveau si pilde īn Vechiul Testament - de pilda Īl numeau ?ndracit, c?nd izgonea dracii din oameni, ?l socoteau potrivnic lui Dumnezeu, c?nd vindeca pebolnavi s?mbata, cu toate ca si mai īnainte fusese de multe ori calcata sīmbata -, ce na-r fi zis daca li se spunea ca Hristos Se va naste din Feciooara? Se puteau īntemeia pe toata istoria care nu avea nici un fapt de acest fel. daca iudeii Īl numeau pe domnul tot Fiul lui Iosif (In. 1,45; 6,42) dupa ce facuse atītea minuni ?naintea lor, cum ar fi putut crede ca S-a nascut dintr-o Fecioara īnainte de facerea acestor minuni? Pentru aceasta deci a facut si genealogia lui Iosif si a logodit-o si pe Fecioara cu Iosif. Cīnd Iosif, barbat drept si minunat, a avut nevoie d emulte marturii pana sa creada īn ceea ce se savīrsise - a avut nevoie de ?nger, de vedenie ?n vis, de marturiile profetilor -, cum ar fi putut, oare, iudeii primi aceasta idee, cīnd ei erau suciti, stricati si vrajmasi ai lui Hristos? Cumpliti-ar fi tulburat aceastafapta noua si straina, despre care n-au auzit sa se mai fi īnt?mplat vreodata pe vremea stramosilor lor. Cel care-i īncredintat ca Iisus este Fiul lui Dumnezeu nu mai pune la īndoiala nici nasterea Sa din Fecioara; dar cel care-L socoteste pe Iisus un īnselator, un potrivnic allui Dumnezeu, cum sa nu se scandalizezesi mai mult de nasterea din Fecioara, cum sa nu-i īntareasca si mai mult banuiala sa? De aceea nici apostolii nu vorbesc la īnceput ?ndata de nasterea din Fecioara, ci vorbesc mai mult si mai des de īnvierea Domnului, pentru ca istoria poporului iudeu le oferea nenumarate cazuri de īnviere, cu toate ca nu era nici o asemanare īntre aceste ?nvieri si ?nvierea lui Iisus. Apostolii deci vorbesc rar de nasterea din Fecioara; dar nici mama Lui n-a īndraznit sa dea pe fata nasterea Lui minunata. Iata ce spune Fecioara chiar Fiului ei: “Iata eu si tatal tau Te cautam” (Lc. 2,48). Daca s-ar fi banuit ca Iisus nu-i fiul lui Iosif, atunci n-ar mai fi fost socotit nici Fiul al lui David; iar de aici s-ar fi nascut si alte multe rele. De aceea nici īngerii nu vorbesc altora de nasterea Lui din Fecioara, ci numai Mariei si lui Iosif; pastorilor le binevestesc nasterea, dar nu le vorbesc de felul nasterii (Lc. 2,10-12).

- Pentru care pricina evanghelistul, cīnd a amintit de Avraam, a spus: “Avraam a nascut pe Isaac si Isaac a nascut pe Iacov” (Mt. 1,2) si n-a amintit si de Isav, fratele lui Iacov; dar cīnd a venit la Iacov a amintit si de Iuda si de fratii lui?

II

- Unii interpreti spun ca evanghelistul a facut aceasta din pricina rautatii lui Isav si a altor fapte savīrsite de el mai ?nainte. Eu nu s?nt ?nsap de aceasta parere. Daca aceasta ar fi pricina lasarii la o parte a lui Isav, atunci pentru ce sīnt pomenite putin mai jos niste femei, tot asade stricate ca si Isav? Ca din cele contrarii se vadeste slava lui Iisus, nu in faptul ca a avut stramosi straluciti, ci din aceea ca a avut stramosi mici si neīnsemnati. Pentru cineva mare este mare slava cīnd poate sa se umileasca mult.

- Deci pentru care pricina nu l-a amintit pe Isav?

- Pentru ca saracinii, ismailitii, arabii si toti cīti s-au nascut din Isv nu aveau nici o legatura cu neamul israilitilor. Pentru aceasta deci a trecut sub tacere pe aceia si s-a īndreptat numai spre stramosii lui Iisus, spre poporul iudeu. De aceea evanghelistul zice “Iar Iacov a nascut pe Iuda si pe fratii lui” (Mt.1,2). Prin acestia este aratat poporul iudeu.

“Iar Iuda a nascut pe Fares si pe Zara din Tamar” (Mt. 1,3)

- Ce faci, omule? ?mi vorbesti de istoria unei ?mpreunari neliegiuite?

- Si ce-i cu asta? Daca as face genealogia nui om vestit, de buna seama ca as trece sub tacere astfel de stramosi. Dar cīnd fac genealogia lui Dumnezeu ?ntrupat, trebuie nu numai sa n-o ascund, ci s-o spun ?n auzul tuturora spre a arata puterea lui Dumnezeu si purtarea Sa de grija. Ca pentru asta a venit Hristos pe pamīnt, nu ca sa fuga de ocarile noastre, ci ca sa le nimiceasca. Dupa cum nu ne minunam ca a murit, ci pentru ca a fost si rastignit - desi rastignirea er ao ocara; dar cu cīt a fost mai de ocara, cu atīt L-a aratat mai iubitor de oameni -, tot asa trebuie sa spunem si despre nasterea Lui. Nu este drept sa ne minunam numai ca a luat trup si S-a facut om, ci ca a voit sa aiba astfel de neamuri, ca nu I-a fost rusine deloc de pacatele noastre.

Evanghelistul deci, chiar de la primele cuvinte ale istorisirii nasterii, a aratat ca Iisus nu S-a rusinat de nici una din slabiciunile noastre, īnvatīndu-ne prin asta ca noi sa nu ne rusinam e pacatele stramosilor, ci sa cautam un singur lucru, virtutea. Un om care cauta virtutea nu va putea fi vatamat cu nimic, chiar daca stramosul lui a fost de alt neam, chiar daca a fost desfrīnat, chiar daca a avut alte pacate. Daca pe un stricat, īntors pe calea cea dreapta, nu poate sa-l faca de rīs viata lui de mai īnaitne, cu at?t mai mult nu va putea face de rusine pacatosenia parintilor pe un om virtuos, nascut dintr-o dasfrīnata si dintr-o adultera.

Genealogia lui Iisus nu ne instruieste numai penoi, ci spulbera si īng?mfarea iudeilor. Iudeii nu se ?ngrijeau de virtutea sufletului, dar spuneau la tot pasul cas?nt stranepotii lui Avraam, socotind cavirtutea stramosilor le scuza pacatele; de aceea evanghelistul le arata, chiar de la primele cuvinte ale Evangheliei, ca nu trebuie sa se laude custramosii, ci cu faptele lor.

?n afara de aceasta īnvatatura, evanghelistul ne mai spune si altceva; anume ne arata ca toti oamenii sīnt pacatosi, chiar si stramosii Domnului. Patriarhul Iuda, cel de la care iudeii īsi trag numele, nu pare ca a facut putine pacate; Tamara a stat īnaintea lui si l-a acuzat de desfrīnare; David a nascut pe Solomon cu o femeie desfr?nata. Deci daca de oameni mari n-a fost īndeplinita legea, cu atīt mai putin de oameni mici; iar daca n-a fost īndeplinita, īnseamna ca toti oamenii au pacatuit si, deci, a fost de neaparata trebuinta venirea lui Hristos. De aceea evanghelistul a amintit si de cei doisprezece patriarhi, ca si prin asta sa spulbere iarasi īng?mfarea iudeilor, care se laudau cu nobletea stramosilor lor. Multi dintre patriarhi au fsot nascuti din slujnice; totusi nu s-a facut deosebire īntre fii din pricina deosebirii de mame. Toti au fost fara deosebire patriarhi si conducatori de semintii.

Aceasta prerogativa o are si Biserica; ea este creatoarea nobletei noastre, modelul si l-a luat de sus. De aceea de ai fi sclav sau liber, aceasta nici nu te avantajeaza, nici nu te micsoreaza; biserica īti cere un singur lucru: ce gīnd ai si cum ti-i sufletul.