Sfantul Ioan Gura de Aur

Virturea de a fi om


Asadar pentru ca am dobīndit acest dar atīt de mare el iertarii pacatelor, sa facem totul ca sa nu batjocorim o binefacere ca aceasta. Daca si īnainte de primirea cinstei acesteia, pacatele erau vrednice de pedeapsa, cu atīt mai mult dupa ce am primit aceasta nespusa binefacere.

Cele ce spun acum nu le spun la īntīmplare, ci pentru ca vad pe multi crestini ca duc dupa botez o viata mai pacatoasa decīt cei nebotezati, ca nu se vede nici un semn īn viata lor ca sīnt crestini. De aceea nici īn oras, nici īn biserica nu poti sti degraba cine-i credincios si cine-i necredincios, afara doar de ai sta īn timpul īmpartasirii cu sfintele taine, ca sa vezi cine iese afara si cine ramīne sa se īmpartaseasca. Si-ar trebui sa cunoastem pe credinciosi nu dupa locul īn care se gasesc, ci dupa viata lor. Marile dregatorii lumesti le recunoastem dupa insignele purtate de oameni; calitatea noastra de crestini īnsa trebuie s-o cunoastem dupa sufletul nostru. Crestinul trebuie sa se arate crestin nu numai dupa darul pe care-l aduce la altar, ci si dupa viata noua pe care o duce; trebuie sa fie lumina lumii (Matei 5,14) si sarea pamīntului (Matei 5,13). Dar cīnd nici pe tine nu te luminezi, nici nu-ti micsorezi putreziciunea, de unde sa stiu ca esti crestin? Ca te-ai botezat? Dar tocmai botezul īti mareste mai mult pedeapsa. Ca maretia cinstei aduce un adaos de pedeapsa peste cei care nu voiesc sa traiasca la īnaltimea cinstei. Se cuvine ca un crestin sa straluceasca nu numai prin cele ce a luat de la Dumnezeu, ci si prin cele ce aduce el lui Dumnezeu. Totul sa-l arate crestin: mersul, privirea, īmbracamintea, glasul. Va spun acestea, nu pentru a ne lauda ca sīntem crestini, ci pentru a ne pune viata īn rīnduiala spre folosul celor ce ne vad. Asa īnsa, oricum as cauta sa te cunosc, vad ca faci cu totul alte fapte decīt fapte de crestin. Daca as vrea sa te cunosc dupa locul īn care īti petreci timpul, te vad petrecīndu-ti toata ziua la hipodrom, la teatru, īn faradelegi, la īntrunirile cele pierzatoare de suflet din oras, īn īntovarasiri cu oameni stricati. Daca as vrea sa te cunosc dupa expresia fetei, te vad mereu pufnind īn rīs si molīu ca o femeie stricata, care rīde īn gura mare. Daca as vrea sa te cunosc dupa haine, te vad ca nu esti īmbracat cu mai multa cuviinta decīt comediantii. Daca as vrea sa te cunosc dupa cei ce te īnsotesc, te vad īnconjurat de paraziti si de lichele. Daca as vrea sa te cunosc dupa vorbe, nu te aud rostind vreo vorba sanatoasa si la locul ei, care sa ajute la īmbunatatirea vietii noastre. Daca as vrea sa te cunosc dupa mīncarurile de la masa, apoi masa ta te acuza si mai mult.


***


Spune-mi dar dupa care fapte sa te cunosc ca esti crestin, cīnd totul te arata necrestin? Dar pentru ce spun: crestin? Nu pot sti bine nici daca esti om. Cīnd te vad ca arunci cu picioarele ca un magar, ca sari ca un taur, ca nechezi dupa femei ca un armasar, ca esti lacom la mīncare ca un urs, ca-ti īngrasi trupul ca un catīr, ca esti ranchiunos ca o camila, ca rapesti ca un lup, ca te mīnii ca un sarpe, ca ranesti ca o scorpie, ca esti siret ca o vulpe, ca tii īn tine veninul rautatii ca o aspida si vipera, ca lupti īmpotriva fratilor tai ca demonul cel rau, cum voi putea sa te numar cu oamenii cīnd nu vad īn tine caracteristicile firii omenesti? Cautīnd sa fac deosebirea īntre un necredincios si un credincios, mi-e teama ca nu voi gasi nici deosebirea dintre un om si o fiara. Cum sa te numesc? Fiara? Dar fiarele au numai unul din cusururile amintite! Tu īnsa ai adunat īn tine toate cusururile si mergi chiar mai departe decīt fiarele salbatice. Sa te numesc drac? Dar dracul nu slujeste tiraniei stomacului, nici nu īndrageste banii. Spune-mi, te rog, pot sa te mai numesc om cīnd ai mai multe cusururi decīt fiarele si dracii? Daca om nu pot sa te numesc, cum pot sa te mai numesc crestin? Si marea grozavie este ca sīntem atīt de plini de pacate, ca nu ne vedem slutenia sufletului nostru si nici nu ne dam seama de urītenia lui. Cīnd te duci la frizerie ca sa-ti tunzi parul, iei oglinda si te uiti cu atentie la pieptanatura parului, īntrebi pe cei de fata si chiar pe frizer daca ti-e aranjat bine parul de pe frunte; chiar cīnd esti batrīn nu te rusinezi sa-ti piepteni si sa-ti aranjezi parul ca unul tīnar; dar nu ne sinchisim deloc ca sufletul nostru nu-i numai pocit, ci si salbatacit, ajungīnd ca Scila (monstru marin cu zece capete si douasprezece picioare) sau Himera (monstru cu trei capete: de leu, de capra si de sarpe) din miturile pagīne. Si avem totusi si pentru suflet o oglinda duhovniceasca, cu mult mai buna si mai de folos decīt cealalta. Oglinda aceasta nu ne arata numai slutenia sufletului, ci, daca voim, ne arata si cum sa ne schimbam slutenia īntr-o frumusete fara seaman.

- Care-i oglinda aceea?

- Viata barbatilor virtuosi, istoria vietii lor fericite, citirea Sfintelor Scripturi, legile date de Dumnezeu. Daca ai vrea sa te uiti numai o data la chipurile sfintilor acelora, vei vedea si urītenia sufletului tau; si odata ce ti-ai vazut-o nu mai ai nevoie de altceva ca sa scapi de urītenia lui. La asta ne si foloseste oglinda: ne ajuta sa ne schimbam cu usurinta īnfatisarea.

Nimeni deci sa nu mai aiba chip de fiara. Daca robul nu intra īn casa tatalui, cum vei putea tu sa intri īn pridvoarele acelea, cīnd esti si fiara? Dar pentru ce spun fiara? Un om ca acesta este mai cumplit ca o fiara. Ca fiarele, desi salbatice prin firea lor, ajung de multe ori blīnde daca sīnt dresate de oameni. Dar tu, care schimbi salbaticia fireasca a fiarelor si le faci blīnde īmpotriva firii lor, ce cuvīnt de aparare mai poti avea cīnd īnsuti schimbi blīndetea ta fireasca īntr-o salbaticie potrivnica firii tale? Īmblīnzesti fiara, care-i salbatica prin firea ei, si tu, īmpotriva firii tale, te salbaticesti, desi esti blīnd prin fire. Domesticesti pe leu, ti-l faci ascultator, dar faci ca mīnia sa-ti fie mai salbatica decīt leul! Pentru īmblīnzirea leului īti stau īn fata doua piedici: lipsa de ratiune a fiarei si salbaticia lui mai cumplita decīt a tuturor fiarelor; si totusi birui firea leului, datorita prisosului de īntelepciune dat tie de Dumnezeu. Pentru ce, omule, tu, care birui firea animalelor salbatice, pentru ce-ti tradezi odata cu firea si frumusetea vointei? Daca ti-as porunci sa īmblīnzesti pe un alt om, n-ai socoti porunca peste puterile tale, desi ai putea sa-mi spui ca nu esti stapīn pe vointa altuia, nici nu-ti sta īn putere totul; acum īnsa e vorba de fiara din tine, peste care esti deplin stapīn.


 

(OMILIA IV la Matei)