A PREA CUVIOSULUI ªI DE DUMNEZEU PURTÃTORULUI PÃRINTELUI NOSTRU EFREM SIRUL PENTRU FAPTELE CELE BUNE ªI CELE RELE Fericesc via?a voastrã, o, iubitorilor de Hristos, cãci cu bunã <ª-2>îndrãznealã este, ?i ticãlo?esc via?a mea, cã netrebnicã este. Vã feri<ª0>-cesc pe voi, o, adevãra?ilor, cã prin dreapta petrecere prieteni v-a?i fãcut lui Dumnezeu ?i îngerilor. Dar pentru mine cine va plânge, cã L-am întãrâtat pe El prin lucrurile mele cele de?arte? Ferici?i sunte?i voi, cei ce prin curata voastrã petrecere ?i prin dragostea voastrã cea fãrã de mãsurã mo?teni?i raiul! Cã mã minu-nez de voi, cum, lungime de atâta cale pentru folosul sufletului a sãvâr?i, nu a?i pregetat! Iarã lucrul cel mai minunat este cãci cãtre un <ª-2>netrebnic ?i osândit cu pãcatele a?i venit, cerând de la dânsul cu-vânt<ª0> de folos! Minune cu adevãrat! Cum cei sãtui, cãtre cel ce se tope?te de foame a?i venit! Cum cei ce de roua cea duhovniceascã vã împãrtã?i?i, cãtre cel ce se usucã de sete a?i venit! Cum cei ce dulcea?a faptelor bune o ave?i, cãtre cel amãrât cu pãcatele! Cum <ª-2>cei boga?i, cãtre cel sãrac; cum cei în?elep?i, cãtre cel prost; cum cei<ª0> cura?i, cãtre cel întinat; cum cei sãnãto?i, cãtre cel cu ?tiin?a bolnav; cum cei ce face?i cele bine plãcute, cãtre cel ce întãrâtã; cum cei slobozi, cãtre cel robit! Cã voi minuna?i sunte?i cu faptele cele bune, iar eu, fãrã de minte fiind, sãrac sunt. Voi, înfrânare având, <ª-2>bineplãcu?i sunte?i, iar eu, cu nebãgarea de seamã vie?uind, mã osândesc. Voi, prin lucrurile cele bune ?i prin slãvita curã?enie, bunã mireazmã sunte?i ai lui Hristos, iar eu, pentru moliciunea ?i trân-dãvirea mea, tot m-am fãcut împu?iciune. Deci, minune cu adevãrat, atâta folos cuprinzând în voi, cãtre mine a?i venit, cela ce nici pe mine însumi nu mã folosesc! Deci, cu cuviin?ã a?i fãcut, o, iubitorilor de Hristos, vrând moliciunea mea a o întãri ?i sufletul meu cel trândav grijuliu a-l face, ?i slãbiciunea mea a o întãri ?i a o împuternici, cã desãvâr?i?i fiind, de nimic nu sunte?i lipsi?i. Dar, de vreme ce smerita cugetare uneltind, de la mine, prostul, cuvânt de folos cãuta?i, ?i via?a mea a o vãdi voind, aceasta mi-a?i poruncit mie, pentru rodul ascultãrii voi grãi. Însã mã ru?inez! Dacã voi începe a vã sfãtui pe voi, pe sinemi mã osân-desc, ?i dacã voi începe pe al?ii a mustra, pe sinemi mã prihãnesc, cã dupã cuviin?ã ?i mie mi se va zice cuvântul Mântuitorului: Doctore, vindecã-te pe tine însu?i! (Luca 4, 23). Însã fiindcã ?i Domnul ?i Mântuitorul tuturor a zis: Toate, oricâte vor zice vouã sã face?i, face?i-le, iar dupã lucrurile lor nu face?i (Matei 23, 3), pentru aceea ?i eu, de?i necurat sunt, dar drept a sfãtui ?tiu. Drept aceea, cãutând cãtre îngereasca aceasta petrecere, am fericit pe fiecare faptã bunã a ei. Cã cine nu va ferici pe cel ce drept ?i cu bunã plãcere vie?uie?te, ?i în curã?ie petrece, pentru cele gãtite nenumãrate ?i nemãsurate bunãtã?i? ªi cine nu va plânge pe cela ce cu lenevire vie?uie?te ?i pentru un lucru ticãlos, afarã de împãrã?ia cerurilor este ?i, pentru petrecerea cea cu nebãgare de seamã, din cãmara de Mire se leapãdã? (Matei 25, 11). Pentru frica lui Dumnezeu Fericit este omul acela care are întru sine frica lui Dumnezeu, cã unul ca acesta este arãtat fericit ?i de Duhul Sfânt: Fericit bãr-batul cel ce se teme de Domnul (Psalmul 111, 1). Cãci cu adevãrat, cel ce se teme de Domnul, afarã de toatã me?te?ugirea vrãjma?ului este ?i de toatã bântuirea vrãjma?ului scapã. Cela ce are frica lui Dumnezeu, cu lesnire biruie?te izvodirile vrãjma?ului celui rãu, me?te?ugãre?, fiindcã întru nimic pe dânsul nu-l robe?te, cã, pentru frica lui Dumnezeu, dulcea?a trupului nu o prime?te. Cela ce se teme de Domnul nu se rãspânde?te cu mintea aici ?i acolo, fiindcã a?teaptã pe Stãpânul sãu, nu cumva va veni fãrã de veste ?i îl va afla pe el trândãvindu-se ?i îl va tãia pe el în douã. Cela ce are frica lui Dumnezeu, nu petrece fãrã de grijã, cã totdeauna se trezve?te. Cela ce se teme de Dumnezeu, la somn fãrã <ª-2>de mãsurã pe sine nu se dã, cã privegheazã ?i a?teaptã venirea Dom<ª0>-nului sãu. Cela ce se teme de Domnul, nu petrece cu nebãgare de seamã, ca sã nu întãrâte pe Stãpânul sãu. Cela ce se teme de Domnul nu se trândãve?te, cã totdeauna se grije?te de talantul ce-l are, ca sã nu se osândeascã. Cela ce se teme, totdeauna cearcã cele ce <ª-2>plac Domnului sãu ?i pe acestea le gãte?te, ca, dupã ce va veni Dom<ª0>-nul lui, pentru multe sã-l laude pe el. Deci, de multe bunãtã?i pricinuitoare se face frica Domnului celor ce o au pe ea. Pentru cei ce nu au frica lui Dumnezeu Cela ce nu are frica lui Dumnezeu întru sine, unul ca acesta u?or este prins de uneltirile diavolului. Cela ce nu are frica lui Dum<ª0>-nezeu întru sine, se rãspânde?te cu mintea, petrece cu nebãgare de seamã, doarme fãrã de grijã, se trândãve?te în lucrurile lui, lãca? al dezmierdãrilor se face. Cu tot lucrul veselitor se îndulce?te, cã nu se teme de venirea Stãpânului. Este plin de patimi, de odihnã se bucurã, de reaua pãtimire fuge, smerenia o urã?te, mândria o iu-be?te. Veni-va Domnul lui ?i îl va afla pe el întru acelea care nu îi sunt lui plãcute, ?i îl va tãia pe el în douã, ?i îl va trimite în întune-ricul cel ve?nic! Cine nu va ticãlo?i pe unul ca acesta? Pentru dragoste Fericit este omul acela care are dragostea lui Dumnezeu, cã pe Dumnezeu în sine Îl poartã. Cã Dumnezeu dragoste este (I Ioan 4, 8)<ª0> ?i cela ce petrece întru dragoste, întru Dumnezeu petrece. Cela ce are dragoste, pe toate, cu ajutorul lui Dumnezeu, le biruie?te. Cela ce are dragoste, nu se teme, cã dragostea alungã frica afarã. Cela ce are dragoste, pe nimenea nu urã?te niciodatã. Nu pe mic, nu pe mare, nu pe slãvit, nu pe neslãvit, nu pe sãrac, nu pe bogat, ci al tuturor lepãdãturã se face. Toate le suferã, toate le rabdã (I Corinteni 13, 4). Cela ce are dragoste, nu se înal?ã asupra cuiva, nu se trufe?te, pe nimenea nu grãie?te de rãu, ci, ?i dinspre cei ce grãiesc de rãu, se întoarce. Cela ce are dragoste, nu umblã cu vicle?ug, nu se poticne?te sau pe fratele lui îl poticne?te. Cela ce are dragoste, nu invidiazã, nu zavistuie?te, nu pizmuie?te, nu se bucurã de cãde-rea altora, nu batjocore?te pe cel ce gre?e?te, ci împreunã cu el se mâhne?te ?i îl sprijine?te, nu trece cu vederea pe fratele cel din nevoie, ci îl ajutã ?i împreunã cu el moare. Cela ce are dragoste, voia lui Dumnezeu face ?i ucenic al Lui este, cã Însu?i bunul nos-tru Stãpân a zis: Întru aceasta vã vor cunoa?te to?i cã ai Mei ucenici sunte?i, dacã vã ve?i iubi unii pe al?ii (Ioan 13, 35). Cela ce are dragoste, niciodatã ceva lui nu-?i agonise?te, nu zice cã are ceva al sãu, ci toate câte are, deob?te la to?i le pune înainte. Cela ce are dragoste, strãin nu socote?te pe nimeni, ci pe to?i ai sãi îi face. Cela ce are dragoste, nu se întãrâtã, nu se trufe?te, nu se aprinde spre mânie, nu se bucurã de nedreptate, cu minciuni nu se îndeletnice?te, vrãjma? pe nimeni nu socote?te, fãrã numai pe dia-vol. Cela ce are dragoste, toate le suferã, se milostive?te, îndelung rabdã. Deci, fericit este cel ce a câ?tigat dragoste ?i împreunã cu dânsa s-a dus cãtre Dumnezeu, cã El, ce este al Sãu cunoscând, în sânu-rile Sale îl va primi. Cã împreunã petrecãtor cu îngerii va fi ?i îm-preunã cu Hristos va împãrã?i lucrãtorul dragostei. Cã prin ea ?i Dumnezeu Cuvântul pe pãmânt a venit (I Ioan 4, 11). Prin ea ?i raiul ni s-a deschis ?i suire la cer tuturor s-a arãtat. Vrãjma?i fiind noi lui Dumnezeu, printr-însa ne-am împãcat. Deci, dupã cuviin?ã, am zis: cã dragoste Dumnezeu este ?i cela ce petrece întru dragoste, întru Dumnezeu petrece (I Ioan 4, 16). Pentru cei ce nu au dragoste Ticãlos ?i vrednic de jale este cela ce de dragoste departe este, cã acesta visând, zilele lui le cheltuie?te. ªi cine nu va plânge pe omul acela care departe de la Dumnezeu este ?i de luminã lipsit ?i în întuneric petrece? Cã zic vouã, fra?ilor, cã cela ce nu are dra-gostea lui Hristos, vrãjma? al Lui este. Cã nemincinos este cela ce a zis: Cel ce urã?te pe fratele sãu, uciga? de oameni este ?i în întune-ric umblã, ?i în tot pãcatul lesne este prins (I Ioan 2, 11; 3, 15). Cã cel ce nu are dragoste, degrab se mânie, degrab se iu?e?te, degrab cu urâciunea se une?te. Cela ce nu are dragoste, se bucurã de nedreptatea altora, nu pãtime?te împreunã cu cel ce gre?e?te, nu întinde mâna celui cãzut, nu sfãtuie?te pe cel gre?it, nu <ª-2>întãre?te pe cel ce se clatinã. Cel ce nu are dragoste, orb este cu min<ª0>tea, prie-ten este al diavolului, de toatã rãutatea aflãtor, de lupte fãcãtor, al ocãrâtorilor prieten, al grãitorilor de rãu împreunã vorbitor, al pri-hãnitorilor sfetnic, al zavistnicilor povã?uitor, al mândriei lucrãtor, al trufiei vas. ªi în scurt, cel ce nu a câ?tigat dragoste, unealtã este a împotrivitorului ?i în toatã cãrarea se rãtãce?te ?i nu ?tie cã în întuneric cãlãtore?te. Pentru îndelunga-rãbdare Fericit cu adevãrat este omul care îndelungã-rãbdare a câ?tigat, cã pe unul ca acesta ?i Sfânta Scripturã îl laudã, zicând: Bãrbatul îndelung-rãbdãtor, mult este întru pricepere (Pilde 14, 29). ªi ce este mai mult decât aceasta? Cel îndelung-rãbdãtor totdeauna este în bucurie, totdeauna cu voie bunã, totdeauna în veselie, cã nãdãjduie?te spre Domnul. Cel îndelung-rãbdãtor fãrã de mânie este, cã toate le rabdã. Cel înde-lung-rãbdãtor degrab spre mânie nu se aprinde, spre ocarã nu se abate, spre cuvinte de?arte cu lesnire nu se porne?te, nedreptã?it fiind, nu se scârbe?te, celor potrivnici nu le stã împotrivã. În tot lu-<ª-2>crul, întãrit este, în amãgiri nu este u?or prins, nu este lesnicios spre<ª0> întãrâtare; în necazuri se bucurã, împreunã cu tot lucrul bun pe-trece, cãtre to?i cei ce îl zavistuiesc, cu dragoste se aflã. Când i se porunce?te, împotrivã nu grãie?te; când este mustrat, nu se mâh-ne?te, cu îndelunga-rãbdare, totdeauna pe sine se mângâie. Pentru cel ce nu are îndelungã-rãbdare Cel ce nu are îndelungã-rãbdare, ?i fãrã de rãbdare este unul ca acesta. Cã, cel ce nu este îndelung-rãbdãtor, cu lesnire se rãstoar-nã, spre întãrâtare mereu e gata, degrab spre gâlceavã se aprinde. Când se ocãrã?te, împotrivã ocãrã?te, când se nedreptã?e?te, î?i face izbândã, se ceartã pentru orice lucru. Faptele lui, împreunã cu lucrurile, ca ni?te frunze de vânt se clatinã. În cuvinte nu stã întãrit, degrab sare din una în alta. Cel ce nu are îndelungã-rãbda-re, degrab se schimbã, în?elepciune nu câ?tigã, cu cel rãu se împri-etene?te, cu cel pãtima? împreunã petrece, celui ce nedreptã?e?te, îi ajutã; taina nu ?ine, gata este spre a descoperi cuvântul. ªi ce este mai ticãlos decât acesta? Pentru rãbdare Fericit este, fra?ilor, cel ce rãbdare a câ?tigat, cã rãbdarea nãdejde are, iar nãdejdea nu ru?ineazã. Deci, fericit cu adevãrat ?i de trei ori fericit este cel ce are rãbdare, cã cel ce va rãbda pânã la sfâr?it se va mântui! ªi ce este mai bun decât fãgãduin?a aceasta? <ª-2>Bun este Domnul celor ce Îl a?teaptã pe El. Iar rãbdarea pânã când<ª0> se judecã, oare ?ti?i, fra?ilor? Pentru aceasta trebuin?ã este a lungi cuvântul spre întemeierea voastrã, cã nu este numai una rãbdarea, ci în multe fapte bune se aflã. Cã cel rãbdãtor, de toatã fapta bunã se atinge, cã în necazuri se bucurã ?i în nevoi spore?te, în ispite se vesele?te ?i spre ascultare gata este. În îndelunga-rãbdare frumos, în dragoste deplin. Fi-ind ocãrât, binecuvinteazã; în ceartã, împãciuitor; în lini?te, viteaz; <ª-2>în cântarea de psalmi, fãrã lenevie; în postiri, gata; în rugãciune, rãb<ª0>-dãtor; în lucruri, fãrã de prihanã; în rãspunderi, drept. Fiind tri-mis, se supune, ?i în petrecerea vie?ii, e silitor. În slujbe, bucuros, ?i în petrecerea cu fra?ii, frumos; în chinovia frã?imii, dulce ?i în sfãtuiri, plãcut. În privegheri, vesel ?i la purtarea de grijã a strãini-lor, sârguitor. Al celor bolnavi, de grijã purtãtor ?i al celor ce sunt la lucru, cel întâi împreunã lucrãtor; în în?elepciune, treaz ?i în tot lucrul, iscusit. Cel ce a câ?tigat rãbdare, nãdejde a câ?tigat, fiind împodobit cu tot lucrul bun. Pentru aceea, cu bunã îndrãznealã, va striga unul ca acesta cãtre Domnul, zicând: A?teptând am a?teptat pe Domnul ?i a luat aminte la mine (Psalmul 39, 1). Pentru cel ce nu are rãbdare Ticãlos ?i vrednic de jale este cel ce nu a câ?tigat rãbdare, cã pe unul ca acesta cu "vai" l-a îngrozit Dumnezeiasca Scripturã: Vai celor<ª0> ce au pierdut rãbdarea (Sirah 2, 14). Ca frunza de vânt se clatinã unul ca acesta. Ocarã nu suferã; în necazuri, este împu?inat. Unul ca acesta în ceartã u?or este prins; în rãbdare, cârtitor ?i în ascultare, împotrivã-grãitor. Trândav în rugãciune, slãbãnog în prive-gheri, în postiri, posomorât ?i în înfrânare, lene?. În rãspunsuri, ?ovãitor ?i la lucru, rãu lucrãtor. În vicle?ug, nebiruit ?i în a face, anevoios. În ceartã, viteaz ?i în lini?te, slab. Unul ca acesta, celor ce sporesc le stã împotrivã ?i pe cei învã?a?i îi pizmuie?te. Cel ce nu are rãbdare, multe pagube pãtime?te ?i, de fapta bunã, a se apuca, nu poate. Cã prin rãbdare alergãm cãtre nevoin?a ce ne stã înainte, zice Apostolul (Evrei 12, 1). Cel ce nu are rãbdare, de nã-dejdea acesteia strãin este. Pentru aceea, vã rog, câ?i ca mine sun-te?i nerãbdãtori, câ?tiga?i-vã rãbdare, ca sã vã mântui?i. Pentru neiu?ealã Fericit este omul acela care nu se iu?e?te u?or sau mânie nu prime?te. Unul ca acesta în pace este totdeauna. Cel ce duhul mâniei ?i al iu?imii îl depãrteazã de la sine, afarã este de rãzboi ?i de tulburare ?i totdeauna este lini?tit cu duhul ?i cu fa?a se bucurã. Cel ce nu degrab se iu?e?te, la cuvânt de?ert nu porne?te. Unul ca acesta, al dreptã?ii ?i al adevãrului este lucrãtor. Unul ca acesta, cu lesnire limba î?i ?ine ?i pe cei limbu?i, cu lesnire îi suferã; nedreptate nu lucreazã. Unul ca acesta, în ceartã nu se bucurã, cãci cãtre to?i cu dragoste se aratã. Cel neiute, de prigoniri se bucurã. Pe unul ca acesta, neputin?e nu îl întâmpinã, ci totdeauna sãnãtos este. În pace se aflã ?i în îndelungã-rãbdare se sãlã?luie?te. Cel ce duhul iu?imii nu îl prime?te u?or, al Duhului Sfânt se face lãca?. Cel ce nu are duhul iu?imii, pe Duhul Sfânt nu Îl întãrâtã. Acesta ?i blând poate fi, ?i dragoste a avea, ?i rãbdare, ?i smerenie, ?i cu tot lucrul bun este împodobit, ?i de Hristos este iubit. Deci, de trei ori fericit este cu adevãrat, cel ce duhul iu?imii ?i al mâniei totdeauna de la sine îl gone?te, cã trupul ?i sufletul ?i mintea acestuia totdeauna sunt sãnãtoase. Pentru iu?ime Iar cel ce de iu?ime totdeauna este cuprins, ?i de multe ori, ?i degrab, pentru lucru de nimic se iu?e?te, va auzi pe Sfântul Apostol Iacob, zicând: Cã mânia bãrbatului, dreptatea lui Dumnezeu nu lucreazã (1, 20). ªi, cu adevãrat, ticãlos ?i vrednic de jale este cel ce se biruie?te de ni?te patimi ca acestea, cã cel ce se iu?e?te, ucide al sãu suflet, cã întru-adevãr î?i ucide ?i î?i pierde sufletul, fiindcã totdeauna în tulburãri petrece ?i de lini?te este lipsit. Unul ca acesta de pace este strãin, dar ?i de sãnãtate, fiindcã totdeauna trupul lui se tope?te, sufletul se scârbe?te, carnea se ve?teje?te, gãlbiciu-nea înflore?te, cugetul i se schimbã, mintea slãbe?te, gândurile ca râul izvorãsc ?i la to?i este urât. Unul ca acesta de îndelungã-rãb-dare ?i de dragoste este strãin; în cuvinte de?arte, u?or se tulburã ?i pentru lucru mic ?i de nimic, ceartã porne?te. Unde nu este tre-buin?ã de el se bagã ?i lui î?i adunã urâciune. Unul ca acesta în multã vorbire se bucurã ?i la lucruri nefolositoare sare înainte. Unul ca acesta în ocãri se îndulce?te, în blânde?e este neputincios ?i în vicle?uguri, viteaz. ªi cine nu va plânge pe unul ca acesta? Cã ?i la Dumnezeu ?i la oameni este urât, cã în tot lucrul este viclean. Pentru aceea, lua?i aminte de iu?ime! Pentru blânde?e Fericit cu adevãrat ?i de trei ori fericit este omul care are blânde?e! Cã împreunã cu acesta, Sfântul Mântuitor ?i Domn se une?-te, zicând: Ferici?i cei blânzi, cã aceia vor mo?teni pãmântul (Matei 5, 5). ªi ce este mai fericit decât aceastã fericire? Ce fãgãduin?ã este mai înaltã decât aceasta? Ce bucurie este mai strãlucitã, decât a mo?teni pãmântul raiului? Pentru aceea auzind, fra?ilor, mãsura cea covâr?itoare a bogã?iei fãgãduin?ei, râvni?i a o câ?tiga! Alerga?i cãtre strãlucirea faptei bune! Auzind, umili?i-vã, ?i cu câtã putere ave?i, sârgui?i-vã, ca nu cumva cineva, nemo?tenitor al pãmântului acestuia sã se facã, ?i cu amar sã plângã, cãindu-se fãrã de folos. Auzind fericirile blânde?ii, sârgui?i-vã cãtre dânsa! Auzind ce zice pentru ea ?i nemincinosul Isaia cu Duhul Sfânt: Peste cine Mã voi odihni, fãrã numai peste cel blând ?i lini?tit ?i care se cutremurã de cuvintele Mele (66, 2), oare nu se cuvine a ne minuna de fãgãdu-in?a aceasta? Cã ce este mai slãvit decât aceastã cinste? Deci, vede?i, fra?ilor, sã nu cadã cineva din aceastã fericire ?i din nemãsurata bucurie ?i veselie! Sârgui?i-vã dar, sârgui?i-vã, vã rog! Câ?tiga?i blânde?e, cã cel blând, cu tot lucrul cel bun este îm-podobit. Cel blând, de va fi ocãrât, se bucurã; de va fi necãjit, mul-?ume?te. Pe cei ce se mânie, cu dragoste îi îmblânze?te; când se mustrã, neclãtit rãmâne, în ceartã se alinã, când i se porunce?te se bucurã, de mândrie nu se scarpinã, în smeriri se bucurã, în isprãvi nu se înal?ã, nu se trufe?te, cu to?i are lini?te. În toatã supunerea este supus, cãtre tot lucrul este gata, în toate spore?te, de to?i este lãudat, de vicle?ug strãin ?i de fã?ãrnicie, departe. Unul ca acesta, de vicle?ug nu este robit, iar zavistiei nu se supune, de ocãri fuge, vorbire de rãu nu prime?te. Pe cei necinsti?i îi urã?te ?i de cleve-titori se depãrteazã. O, fericitã bogã?ie este blânde?ea, cã de to?i se slãve?te! Pentru vicle?ug Deci, fra?ilor, a plânge se cuvine, ?i a ne tângui pentru cei ce nu au blânde?e, ci cu vicle?ugul sunt înjuga?i, cã sub rea hotãrâre sunt supu?i! Cã cei ce viclenesc, de tot se vor prãpãdi (Psalmul 36, 9). Iar Dumnezeul nostru Cel Sfânt, pe unii ca ace?tia îi ocãrã?te, zicând: Omul cel viclean, din comoara cea vicleanã a inimii sale scoate cele viclene (Matei 12, 35). ªi iarã?i proorocul: Pe cei vicleni ce se scoa-lã asupra mea, îi va auzi urechea mea (Psalmul 91, 11). Cãci cum-plit drac este cel al vicle?ugului! Pentru aceea lua?i aminte ca nu, cãzând cineva întru dânsul, pe sine sã se pãgubeascã. Cã cel vi-clean niciodatã nu petrece în pace, ci totdeauna în tulburare; totdeauna de mânie, de vicle?ug ?i de iu?ime este plin, totdeauna pânde?te pe aproapele sãu, totdeauna ?opte?te, totdeauna zavistuie?te, totdeauna pizmuie?te, totdeauna se aspre?te, totdeauna, <ª-2>când i se porunce?te, împotrivã grãie?te. Când i se dã sfat, rãu face<ª0>; când se îndreaptã, batjocore?te; când se iube?te, ia în râs; pe cei ce sporesc îi urã?te, de cei învã?a?i se îngre?o?eazã, sfãtuirile le mic-?oreazã, pe fra?i îi rãzvrãte?te, pe cei fãrã de rãutate îi necãje?te, pe cei blânzi de la sine îi depãrteazã, de cei îndelung-rãbdãtori râ-de, înaintea strãinilor se fã?ãrnice?te, pe unul la altul îl clevete?te, tuturor se împotrive?te, la gâlceavã ajutã, spre ceartã porne?te, spre defãimãri este gata, la clevetiri dulce, spre ocarã lesnicios, în multã grãire viteaz, spre a certa osârdnic, spre tulburare, cel întâi alergãtor, la cântare de psalmi neputincios, la post slãbãnog ?i la tot lucrul bun neputincios ?i nefolositor, la cuvinte duhovnice?ti tâmpit pentru cã toatã fãrãdelegea îi va astupa gura lui. Deci, de multã plângere este vrednic unul ca acesta! Pentru aceea vã rog, pe voi, fra?ilor, pãzi?i-vã de vicle?ug! Pentru adevãr Fericit este cel ce întru-adevãr via?a sa ?i-a îndreptat ?i în toatã minciuna nu s-a prins. Fericit ?i de trei ori fericit este cel ce al ade-vãrului s-a fãcut lucrãtor, cã adevãrat este Dumnezeu, ?i minciunã întru Dânsul nu este. ªi cine nu va ferici pe cel ce pãze?te adevã-rul? Cã lui Dumnezeu urmeazã unul ca acesta. Cu adevãrat, cel ce grãie?te adevãrul totdeauna, ?i lui Dumnezeu bineplãcut este, ?i tuturor oamenilor folositor. Între frã?ime frumos ?i în tot lucrul drept. Cel adevãrat, de fe?e nu se bucurã ?i judecatã nedreaptã nu judecã. De dregãtorie ?i de cinste nu se sprijine?te, ?i pe sãrac ?i pe lipsit nu îl trece cu vederea. În rãspunsuri nu este viclean ?i în cuno?tin?ã drept, în lucrare grijuliu ?i în trupul cel de ob?te al frã?imii cinstit. Vicle?ug nu ?tie, fã?ãrnicia nu o iube?te, cu tot lucrul bun este împodobit ?i în toatã fapta bunã petrece. Fericit este cel ce totdeauna adevãrului sluje?te! Pentru minciunã Ticãlos ?i vrednic de jale este cel ce în toatã minciuna se îndeletnice?te, cã, din început, diavolul este mincinos. Cel ce în minciu-nã se îndeletnice?te, acesta fãrã de îndrãznealã este, cã urât este ?i la Dumnezeu ?i la oameni. ªi cine nu va plânge pe cel ce în minciunã petrece? Cã unul ca acesta în tot lucrul este neiscusit ?i în tot rãspunsul neîndemânatic. Unul ca acesta mânii ?i sfezi ridicã în mãnãstire ?i, în ob?tea frã?i-mii, este ca rugina în fier, fiindcã are inima îndrãznea?ã ?i nu sufe-rã. Cu dulcea?ã ascultã tainele ?i cu lesnire le descoperã, ?i ?tie ?i prin limbã a rãsturna pe cei ce bine stau. Începe lucru ?i pe sine fãrã de treabã se aratã, fãrã de jurãmânt nimic nu vorbe?te ?i din multa cuvântare i se pare cã pleacã. Prea mãiestru ?i mult viclean este mincinosul! Mai mare decât rana aceasta nu este, ?i defãi-mare mai înaltã nu se aflã, cã de to?i este urât ?i de râs este la to?i. Pentru aceea, lua?i aminte, fra?ilor, sã nu vã îndeletnici?i cu minciuna! Pentru ascultare Fericit este cel ce a câ?tigat ?i a avut ascultare adevãratã ?i nefã?arnicã, cã unul ca acesta urmãtor este al Bunului nostru Dascãl, Care ascultãtor S-a fãcut pânã la moarte (Filipeni 2, 8). Deci, cu adevãrat, cel ce are ascultare este fericit, cã al Domnului urmãtor fiind, împreunã mo?tenitor cu Dânsul se face. Cel ce are ascultare, cãtre to?i cu dragoste se une?te. Cel ce are ascultare, mare avu?ie a câ?tigat, mare bogã?ie a dobândit! Ascultãtorul este bineplãcut tuturor, de to?i este lãudat, de to?i este slãvit. Ascultã-torul degrab se înal?ã ?i degrab va fi în sporire. Ascultãtorul se su-pune ?i nu grãie?te împotrivã, i se porunce?te ?i nu se rãzvrãte?te, este mustrat ?i nu se mânie, spre tot lucrul bun este gata. De iu?i-me u?or nu se prinde, dacã va auzi certare nu se tulburã, ?i, fiind ocãrât, nu se aprinde, în scârbe se bucurã, în necazuri mul?ume?te, din loc în loc nu se mutã ?i din mãnãstire în mãnãstire nu umblã. Sfãtuit fiind, nu se înfrico?eazã, în care loc este pus, rabdã ?i de trândãvie nu se ?ine. Pe pãrinte nu îl defaimã ?i pe frate nu-l mic-?oreazã, afarã de mãnãstire nu se abate, de odihnã nu se bucurã, cu locurile nu se îndulce?te ?i de mãriri nu se vesele?te, ci, dupã Sfântul Apostol, în care loc este chemat, în acela ?i rãmâne. Deci, multe sunt cu adevãrat rodurile ascultãrii; pentru aceea, fericit este cel ce a câ?tigat-o pe dânsa. Pentru nesupunere ?i cârtire Blestemat ?i ticãlos este cel ce ascultarea nu a câ?tigat, ci cârtirea! Cãci cârtirea, în mãnãstire, mare ranã este, smintealã ob?tii, rãsturnare a dragostei, risipire a unirii, tulburare a pãcii. Cârtitorul, când i se porunce?te, împotrivã grãie?te; la lucru este netrebnic ?i niciodatã, unul ca acesta nu are dar, cã acesta este ?i lene?, iar lenevirea ?i cârtirea sunt unite împreunã. Deci, tot lene-?ul va cãdea în rele, dupã spusa Scripturii: Lene?ul, trimi?ându-se în cale, leu este în cãrãri ?i uciga? în uli?e. Cârtitorul totdeauna se ceartã, dacã i se va porunci a face vreun lucru, cârte?te ?i îndatã rãzvrãte?te ?i pe al?ii. ªi pentru ce aceasta? ªi pentru ce aceea? Nu este acest lucru de folos! Dacã se va trimite în cale, zice cã mari vãtãmãri suferã în cale. Dacã la cântare de psalmi îl vor scula pe el, se mânie, dacã la pri-veghere, pune pricinã cã îl doare stomacul ?i capul. Dacã îl sfãtu-ie?ti pe el, zice: "Pe tine sfãtuie?te-te, iar pentru mine cum voie?te Dumnezeu". Dacã îl înve?i pe el ceva, zice: "O, de ai ?ti tu precum ?tiu eu"! Nici o datã nu face lucru singur, ci numai ajutat de altul. Al cârtitorului, tot lucrul este neiscusit ?i netrebnic ?i la toatã fapta bunã neîndemnatic. Cârtitorul, în odihnã se bucurã, iar în reaua pãtimi-re nu se vesele?te. Cârtitorul, de mese se bucurã ?i, în postiri, urât îi este. Cârtitorul ?i lene?ul, ?i a ?opti se obi?nuie?te ?i cuvinte a scoate ?tie. Unul ca acesta în multe chipuri ?i mult viclean este ?i, în multe cuvântãri, nebiruit. Unul ca acesta totdeauna pe unul cã-tre altul clevete?te. Cârtitorul, în faceri de bine posomorât este ?i cãtre primirea strãinilor neîndemânatic, în dragoste, fã?arnic ?i în du?mãnie, viteaz. Pentru aceea, fra?ilor, sã nu cârtim când ni se porunce?te, nici împotrivã sã vorbim sau în cuvinte sã ne îndreptãm, ca ?i cum am fi ?tiut mai mult! Pentru a nu avea zavistie sau invidie Fericit este cel ce zavistiei ?i invidiei nu s-a supus, cã invidia ?i zavistia una de alta atârnã ?i cel ce are pe una din acestea, pe amân<ª0>-douã le are. Deci, fericit este cu adevãrat cel ce nu a cãzut în acestea, nici s-a rãnit de vreuna din ele. Cã cel ce fratelui sãu cu nedreptate râvne?te, împreunã cu dia-volul se osânde?te. Cel ce invidiazã, biruit este, are ?i du?mãnia, are ?i vrajba, ?i de sporirea altora se mâhne?te, iar cel ce nu are zavistie sau invidie, niciodatã nu se scârbe?te de sporirea altora. Când altul se cinste?te, el nu se tulburã, când altul se înal?ã, el nu se mâhne?te, cã pe to?i îi socote?te cã sunt mai întâi decât el. Pe to?i mai mult decât pe sine îi ferice?te, pe sine, nevrednic ?i decât to?i mai pe urmã se socote?te. Pe to?i, mai mari ?i mai buni decât sine, îi are. Nezavistnicul cinste lui nu-?i urmãre?te; cu cei ce se bucurã, împreunã se bucurã, slavã lui niciodatã nu-?i pricinuie?te, celor ce sporesc le ajutã; cu cei ce bine cãlãtoresc, împreunã se bucurã ?i pe cei ce drept vie?uiesc, îi laudã. De va vedea pe vreun frate fãcând fapta bunã, nu îl împiedicã, ci, pe unul ca acesta, cu sfãtuiri îl sfãtuie?te. Dacã pe altul în luare-aminte îl va vedea, nu îl clevete?te, ci se une?te cu el. Dacã pe fra-<ª-2>te în gre?eli îl va vedea, nu-l batjocore?te, ci drept îl sfãtuie?te. Dacã<ª0> îl va vedea mâniindu-se, nu-l mai tulburã, ci cu dragoste pe acesta îl potole?te ?i la pace îl îndeamnã. Dacã îl va vedea scârbit, nu îl trece cu vederea ci, împreunã cu acesta durerea pãtime?te ?i cu cuvinte de folos îl mângâie. Dacã va vedea pe cel neînvã?at ?i sim-plu, pe acesta îl înva?ã spre sârguin?ã ?i spre cele de folos îl aduce. Dacã va vedea pe cineva cã nu ?tie, fãrã de zavistie, la lucrul cel mai bun îl povã?uie?te ?i, dacã va vedea pe cineva cã doarme în vremea cântãrii de psalmi, cu sârguin?ã pe acesta îl de?teaptã. ªi, în scurt, sã zic: Nezavistnicul ?i care este departe de invidie, la nici un lucru al aproapelui nu zavistuie?te, ci de toatã sporirea ?i isprava prietenului se bucurã. Pentru zavistie ?i invidie Cel ce pe sine în acestea s-a rãnit, ticãlos este, cã împreunã pãrta? al diavolului este, prin care moartea a intrat în lume. Cã cel ce are zavistia ?i invidia, tuturor este împotrivitor, cã nu voie?te ca altul sã se cinsteascã mai înainte de el. Pe cei ce sporesc, îi mic?o-reazã ?i celor ce bine cãlãtoresc, sminteli le pune; pe cei ce drept vie?uiesc, îi prihãne?te ?i pe cei cucernici îi urã?te; pe cel ce pos-te?te, mãre? în de?ert îl nume?te ?i pe cel sârguitor întru cântarea de psalmi, iubitor de arãtare; pe cel îndemânatic în slujire, nesã-?ios ?i pe cel de?tept în lucruri, iubitor de slavã; pe cel iubitor de ostenealã în Scripturi, nelucrãtor, ?i pe cel iscusit în rãspunsuri, lacom cu pântecele. Niciodatã nu se bucurã zavistnicul de sporirea altuia. Dacã vede pe cel ce se leneve?te, nu-l de?teaptã pe el, ci mai vârtos îl îndeam-nã spre cel rãu. Când va vedea pe cel ce doarme în timpul rugã-ciunii, nu îl treze?te, ci mai vârtos ?i lini?te îi dã. Dacã va vedea pe frate odihnindu-se, îl clevete?te; dacã îl va vedea în gre?eli, înainte tuturor îl batjocore?te. Vai de cel ce zavistuie?te! Cã inima lui totdeauna în scârbe se slãbãnoge?te ?i trupul lui cu gãlbiciunea se stricã ?i puterea lui se împu?ineazã. Cãtre to?i este amar ?i tuturor vrãjma?; pe to?i îi u-rã?te ?i cãtre to?i se fã?ãrnice?te ?i vicle?ug face. Astãzi cu unul se împrietene?te, iar mâine cu altul ?i dupã to?i se schimbã, ?i dupã voia fiecãruia se preface, ?i dupã pu?in timp pe to?i îi defaimã. Pe unul îl ia în batjocorã ?i fiecãruia, orice îi lip-se?te. Deci, cumplitã otravã este zavistia ?i invidia, cã vorbirea de rãu, ura ?i uciderile din ea se nasc. Fugi?i dar departe de zavistie, osta?i ai petrecerii celei cere?ti! Departe de la voi goni?i invidia ?i zavistia, ca nu împreunã cu diavolul sã vã osândi?i! Pentru a nu fi ocãrâtori Fericit ?i de trei ori fericit este cel ce limba sa nu a vãtãmat-o cu ocara altora ?i prin limbã inima nu ?i-a spurcat, ci, pricepând cã to?i suntem în vinovã?ii ?i în defãimarea altora, nu s-a îndulcit, ci a urât o patimã ca aceasta. Cã, cel ce nu ocãrã?te pe altul, s-a pãzit pe sine fãrã de prihanã. Unuia ca acesta împiedicare nu i s-a fãcut ?i ?tiin?a lui nu i s-a spurcat. Cel ce de duhul cel ocãrâtor fuge, pe sine de cuprinderea rãu-tã?ilor s-a pãzit ?i tabãra dracilor o a biruit. Cel ce limbã ocãrâ-toare nu are, comoarã nejefuitã ?i-a agonisit. Cel ce nu s-a plecat spre ocara altora, de uciderea de frate a scãpat ?i de al?ii nu va fi ocãrât. Cel ce de duhul ocãrii nu s-a prins, acesta cu adevãrat s-a cunoscut pe sine cã este om trupesc ?i s-a pãzit neîntinat. Cel ce nu stã împreunã cu ocãrâtorii, acesta împreunã cu îngerii se va sãlã?-lui. Cel ce nu ?i-a otrãvit urechile ?i limba cu ocara, unul ca acesta de doctoria dragostei este plin. Cel ce nu î?i spurcã gura lui cu ocã-rile, gura acestuia bunã mireasmã de rodurile Sfântului Duh slo-boade. Fericit este cu adevãrat ?i iarã?i fericit cel ce pe sine de ocarã s-a pãzit! Pentru ocarã ?i ocãrâtori Cel ce se îndulce?te ocãrând pe altul, acesta, arãtat este cã în cele ce ocãrã?te, pe sine s-a prins, cã cel ce ocãrã?te pe altul, pe sine se ocãrã?te; cã trupesc este ?i în mrejele lumii încurcat. Ocãrâtorul are împreunã ?i clevetirea ?i ura. Unul ca acesta uciga? de frate se judecã, ?i neîndurat ?i nemilostiv, iar cel ce are frica lui Dumnezeu totdeauna cu sine ?i inima lui curatã, de ocãrile altora nu se bucurã, de cele strãine ascunse nu se vesele?te, în cã-derea altora nu se odihne?te. Deci, de plângere este vrednic ?i de tânguire, cel ce pe sine în ocãri s-a obi?nuit. ªi ce este mai mare decât aceastã urâciune? Drept aceea ?i Apostolul Pavel, vestind lucrurile necuvio?iei, împreunã numãrã ?i pe ocãrâtor cu rãpitorii: Nici ocãrâtorii, nici rãpitorii, împãrã?ia lui Dumnezeu nu o vor mo?teni (I Cor. 6, 10). Pentru înfrânare Fericit cu adevãrat ?i de trei ori fericit este cel ce înfrânarea a pãzit, cãci cu adevãrat, mare faptã bunã este înfrânarea! Ci asculta?i pânã unde ?i cât se zice sau se judecã sau se cautã înfrânarea! Deci, este înfrânare în limbã: A nu scoate afarã cuvinte multe ?i de?arte, a ?ine limba ?i a nu grãi de rãu, a nu ocãrî, a nu bleste-ma, a nu vorbi cele ce nu se cuvin, a ?ine limba ?i a nu cleveti pe unul sau pe altul, a nu prihãni pe fratele, a nu descoperi taine, a nu cugeta cele ce nu sunt ale sale. Înfrânare este ?i în auz: A-l ?ine a nu auzi cuvânt de?ert. Înfrânare este ?i la ochi: A ?ine vederea ?i a nu cãuta sau a lua aminte la toate cele veselitoare ?i la care nu se cuvin. Înfrânare este la mânie: A ?ine mânia ?i nu degrab a se aprinde. Înfrânare este ?i în slavã: A ?ine cugetele ?i a nu voi a fi slãvit, a nu cãuta slavã, a nu se înãl?a, a nu cãuta cinste ?i a se în-gâmfa, a nu iscodi ceva pentru laude. Înfrânare este în gânduri: A le munci pe acestea cu frica lui Dumnezeu, a nu se învoi sau a se îndulci cu gândul care îndulce?te ?i aprinde pofte. Înfrânare este la mâncãruri: A nu cãuta mâncãruri scumpe sau ospe?e de mult pre?, a nu mânca afarã de vreme sau afarã de ceasul mesei, a nu fi stã-pânit de duhul lãcomiei pântecelui, a nu fi fãrã de sa?iu în frumu-se?ea bucatelor, a nu pofti altã ?i altã mâncare. Înfrânare este ?i la bãuturã: A se pãzi ?i a nu cãdea în bãutura vinului sau în dulcea?a vinurilor, a nu bea vin fãrã de fricã, a nu cãuta deosebite bãuturi ?i dulce?i de amestecãturi cu dresuri, a nu folosi fãrã de mãsurã nu numai vinul, ci de ar fi fost cu putin?ã ?i apa. Înfrânare este la pof-ta ?i dezmierdarea cea rea: A ?ine sim?irea ?i a nu cãdea sub poftele cele se se întâmplã, a nu se învoi cu gândurile cele pomenitoa- re de îndulcirea cea cu patimã, a nu se îndulci ca ?i cum ar fi lucrat necurã?ia, a nu face voia trupului, ci a înfrâna cu frica lui Dumne-zeu patimile. Cel cu adevãrat înfrânat, acela este, care are poftã de nemu-ritoarele bunãtã?i ?i cãtre ele cu mintea cãutând, de toatã pofta pãtima?ã se întoarce. Împreunarea trupeascã, ceea ce ca o umbrã este, o urã?te; de fe?e femeie?ti nu se bucurã, de trupuri nu se ve-sele?te, de frumuse?i nu se biruie?te, de mirodenii dulci nu se în-dulce?te, de cuvinte momitoare nu se amãge?te, de femei ?i, mai <ª-2>ales, de cele necuvioase, se fere?te, în vorba femeilor nu zãbove?te.<ª0> Deci, cel cu adevãrat viteaz ?i înfrânat, pe sine spre acea nemã-suratã odihnã se pãze?te, în tot gândul se înfrâneazã, toatã pofta o stãpâne?te cu pofta celui mai bun ?i cu frica veacului ce va sã fie. Pentru neînfrânare Cel nestãpânit ?i care înfrânare nu are, în toatã necuvio?ia cu lesnire se prinde. Cel neînfrânat este ?i iubitor de dulce?i. Cel ne-înfrânat, de cuvinte multe ?i de?arte se bucurã, de vorbe de?arte ?i de glume se vesele?te ?i în dulcea?a bucatelor se rãsfã?eazã. În multa mâncare ?i bãuturã se îmbãrbãteazã, de dulcea?a de?artã se arde, cu gândurile cele necurate se învoie?te, cu dulcea?a se înne-bune?te, slavã pofte?te, în cinste se vede ca ?i cum i s-ar fi încre-din?at, în întâlnirile femeilor se strãluce?te, cu frumuse?i strãine se împodobe?te, în culorile trupurilor cu veselie se învârte?te, în face-rile de bine se farmecã, în vorbele femeilor celor de râs fãcãtoare mai se tope?te, în mintea sa fe?e femeie?ti î?i imagineazã, pipãiri de mâini, îmbrã?i?ãri de trupuri, împleticire de mãdulãri, cuvinte <ª-2>pãtima?e, râs de amãgire fãcãtor, facere de ochi, împodobire de hai-<ª0>ne, rumeneli de trupuri, vorbe momitoare, a buzelor strângere, a trupului dulcea?ã, închipuiri ale mi?cãrilor, timp ?i loc a împreunã-vorbirilor ?i toate câte sunt aducãtoare de dulcea?ã. Acestea, iubitorul de dulcea?ã, ?i care nu este înfrânat, în minte le închipuie?te, cu gândurile unindu-se. Unul ca acesta, de va auzi Scriptura pentru întreaga în?elepciune citindu-se, se mâhne?te, de va vedea adunare de pãrin?i folosi-toare, se abate ?i o defaimã. Dacã va vedea asprime la pãrin?i, se îngre?o?eazã, de va auzi de post, se tulburã, în adunarea fra?ilor nu se vesele?te, însã de va vedea femei, se lumineazã. Aleargã sus ?i jos ca slujitor sã parã, atunci ?i la cântare puternic se aratã, puternic ?i în a spune glume ?i în a face râsuri ca sã îndulceascã pe al?ii, ?i frumos ?i vesel sã se arate femeilor celor ce sunt de fa?ã, în lini?-te posomorât ?i neputincios este. Deci, nenorocit ?i ticãlos este cel ce nu are înfrânare la tot lucrul ?i în tot chipul. Pentru aceea, fra?ilor, auzind roadele înfrâ-nãrii ?i mãnunchii neînfrânãrii, sã fugim de ea ?i sã ne lipim de înfrânare, cã mare este darea de platã a înfrânãrii ?i nu este hotar al mãrimii ei! Deci, negre?it, fericit este cu adevãrat cel ce a câ?tigat înfrânare! Fericit este cel ce în toatã fapta bunã, pe sine bine s-a rânduit ?i, în lucrurile dreptã?ii, a strãluci s-a sârguit! ªi fericit este care nu a fãcut ascunsã pe ceea ce nu place lui Dumnezeu, ci la tot adevã-rul a slujit ?i toate faptele lui în luminã s-au fãcut ?i care nu s-a învoit cu tot gândul care îl învã?a cele de?arte. ªi ce voi face eu, care toatã fapta bunã am lãudat-o ?i în nici una din ele nu am petrecut, ci, în toate relele, anii mei i-am cheluit? Se împline?te cu mine cea scrisã: Însãrcina?i pe oameni cu sarcini ane-voie de purtat ?i nici cu unul din degete nu vã atinge?i (Matei 23, 4). Pentru aceea, rog dragostea voastrã, a tuturor, binecuvânta?ii lui Hristos ?i pãrta?ii raiului, sârgui?i-vã to?i a plãcea lui Hristos, Cel ce v-a fãcut pe voi osta?i, ca nu cumva vreunul din voi sã se le-pede afarã, ca unul ce a fost nebãgãtor de seamã ?i s-a lenevit! Câ?i cu darul lui Hristos sub jug vã afla?i, lua?i aminte sã nu face?i <ª-2>voile trupului, ca nu fãrã de rãspuns sã ne aflãm la înfrico?atul divan<ª0>, unde se va face rãsplãtirea fiecãruia, ori bine de a lucrat, ori rãu. ªi vai mie atuncea, cã fãrã de îndrãznealã voi sta înainte, ?i ce voi face în ceasul netrecutei nevoi? Ferici?i sunt câ?i vor sta atunci cu îndrãznealã înaintea Judecãtorului ?i vor lua sfânta platã din mâna Domnului! ªi vai de cei ce se vor ru?ina pentru prea mic ?i de nimic lucru! Adicã ce zic? Ce fel de rãspuns va fi celui prihãnit pentru iubirea de slavã, sau pen-tru obrãznicie, sau pentru neascultare, sau pentru nesupunere, sau <ª-2>pentru lãcomia pântecelui, sau pentru îndrãznealã, sau pentru mul<ª0>ta vorbã, sau pentru mândrie, sau pentru stãpânire, sau pentru trufie, sau pentru zavistie, sau pentru împotrivire, sau pentru iu?ime, sau <ª-2>pentru ocarã, sau pentru clevetire? Ce rãspuns va fi celui ce pentru<ª0> aceste prea mici va sã fie prihãnit? Care câ?tig, sau care dulcea?ã î?i vine ?ie din aceasta? ªi care greutate este a se pãzi de acestea? Pentru aceea, vã rog, pe voi, fra?ilor, cu nici una dintre acestea sã nu se osândeascã vreunul dintre voi! Cã pentru pãcatele cele grele ?tiu cã vã feri?i pe voi, iar pe acestea, ca pe ni?te prea mici, fiecare le defaimã, socotind cum cã nici o certare nu este pentru ele. ªi prin aceasta ne prinde pe noi diavolul, cã pe fiecare din noi ne face sã le defãimãm ca pe un nimic, ci sârgui?i-vã ca sã nu fi?i prin?i în aceasta ?i, cu toatã râvna, pãzi?i-vã pe voi, ca împreunã cu Hristos sã vã preamãri?i; cã Lui I se cuvine slava în vecii vecilor. Amin.