ŢCEN = <Ş8>CUVÂNT  UMILICIOS<Ş0>

ŢSPECIAL = Veniţi, iubiţilor, veniţi, părinţi şi fraţi ai mei, turma cea aleasă a Părintelui, ostaşii cei pecetluiţi ai lui Hristos! Veniţi, fiilor, ascultaţi cuvânt de mântuire sufletelor voastre! Veniţi să neguţătorim până când stă zborul, veniţi să luăm viaţă veşnică! Veniţi să cumpărăm mântuirea sufletelor noastre! Umpleţi-vă ochii voştri de lacrimi şi îndată se vor deschide ochii minţii voastre. Veniţi toţi cu un suflet, bogaţii şi săracii, stăpânitorii şi cei stăpâniţi, bătrânii împreună cu <Ş-2>cei mai tineri, fiii şi fiicele şi toată vârsta, cei ce voiţi să vă izbăviţi de<Ş0> munca cea veşnică şi împărăţiei cerurilor moşteni să vă faceţi!
Veniţi împreună cu Sfântul David să rugăm pe Domnul cel Mi-lostiv şi Iubitor de oameni, zicând: <MI>Descoperă-mi ochii mei şi voi cu-noaşte minunile din Legea Ta<D> (Psalmul 118, 18). <MI>Luminează ochii mei, ca nu cândva să adorm întru moarte<D> (Psalmul 12, 4). Să strigăm <Ş-2>precum a strigat orbul: <MI>Miluieşte-mă, Doamne, Fiule al lui Dumnezeu<Ş0> Celui Preaînalt<D> (Marcu 10, 48).
Şi de ne va opri cineva sau ne va certa ca să tăcem, noi mai tare să strigăm şi să nu ne slăbănogim strigând, până când va deschide <Ş-2>ochii inimii noastre Dătătorul de lumină, Iisus. Apropiaţi-vă de Hristos!<Ş0> Apropiaţi-vă către Dânsul şi vă veţi lumina şi feţele voastre nu se vor ruşina!
Să luăm înţelegere bună şi dorire de împărăţie şi de rai şi îndată veţi defăima lucrurile veacului acestuia. Nevoiţi-vă în acest ceas al unsprezecelea; alergaţi iute, ca nu afară să vă încuiaţi, fiindcă seara s-a apropiat şi Dătătorul de plată vine cu slavă multă ca să răsplă-<Ş-2>tească fiecăruia după lucrurile lui. Să ne pocăim, fraţilor, până avem<Ş0> vreme! Auziţi ce zice Domnul:<MI> Bucurie se face în ceruri pentru un păcătos ce se pocăieşte<D> (Luca 15, 10).
Ce te leneveşti, păcătosule? Ce te deznădăjduieşti? Dacă în cer se face bucurie când tu te pocăieşti, apoi ce te înfricoşezi? Îngerii se bucură şi tu te trândăveşti? Arhanghelul este propovăduitor al po-căinţei şi tu te înfricoşezi? Preacurata şi nedespărţita şi închinata Treime te cheamă pe tine şi tu suspini? Să nu ni se facă nouă dulce grija lumii, ca să nu ni se amărască nouă focul cel veşnic şi viermele cel neadormit!
Deci, să plângem aici puţintel, ca să nu plângem acolo veşnic, muncindu-ne! Vedeţi, nimenea să nu se lenevească, că grabnică, ca <Ş-2>un fulger înfricoşat, va fi venirea lui Hristos. Nu vă temeţi, că fiecare<Ş0>, <Ş-2>după lucrurile lui va lua în ceasul acela; fiecare povara sa îşi va purta<Ş0>; fiecare va secera ceea ce a semănat. Toţi goi vom sta înaintea diva-nului lui Hristos şi fiecare din noi pentru sine va da seamă Judecă-torului. În ceasul acela, nimenea nimănui nu va putea să-i ajute, nici fratele fratelui, nici părinţii feciorilor, nici feciorii părinţilor, nici prietenii prietenilor, nici bărbatul soţiei, ci fiecare cu frică şi cu cutremur va sta înainte, aşteptând hotărârea cea de la Dumnezeu să o audă.
Ce ne lenevim şi ce ne gătim? Pentru ce nu purtăm grijă de răspuns, până avem vreme? Pentru ce defăimăm Sfintele Scripturi <Ş-2>şi graiurile lui Hristos? Au vi se pare că, cuvintele Lui şi ale Sfinţilor<Ş0> Apostoli şi ale Proorocilor nu ne vor osândi pe noi în ziua aceea înaintea înfricoşatului divan, dacă nu vom păzi şi nu vom face după cum ne poruncesc nouă?
Ascultaţi ce zice Domnul către ucenicii Săi: <MI>Cela ce vă ascultă pe voi, pe Mine Mă ascultă, şi cela ce se leapădă de voi, de Mine se lea-pădă şi de Tatăl Meu<D> (Luca 10, 16). Şi în alt loc, zice: <MI>Cela ce se lea-pădă de Mine şi nu primeşte graiurile Mele, Eu nu îl judec pe el, ci are judecător ca să-l judece: cuvântul pe care l-am grăit,<D> <MI>acela îl va jude-ca în ziua cea de apoi <D>(Ioan 12, 48): Sfânta Lui Evanghelie şi cele-lalte Sfinte Scripturi ale Sfinţilor Prooroci şi Apostoli.
Pentru aceasta, fraţilor, vă rog pe voi, să nu defăimaţi cele scrise,<Ş0> că cerul şi pământul vor trece, iar cuvintele lui Hristos nu vor trece. Deci, veniţi, iubiţilor, mai înainte de a veni ziua cea înfricoşată, să ne aruncăm pe noi înşine în noianul îndurărilor lui Dumnezeu, că Însuşi Dumnezeu îndeamnă şi cheamă pe toţi, zicând:<MI> Veniţi către Mine toţi cei osteniţi şi însărcinaţi şi Eu vă voi odihni pe voi<D> (Matei 11, 28). Pe toţi îi cheamă Iubitorul de oameni şi Nepomenitorul de <Ş-2>rău, Înduratul şi Îndelung-Răbdătorul, Cela ce voieşte ca toţi oamenii<Ş0> să se mântuiască. Nu îndeamnă şi nu cheamă numai pe ai Săi, ci pe <Ş-2>toţi: <MI>Veniţi către Mine toţi<D>, măcar bogat, măcar sărac; <MI>că pe cel ce vine <Ş0>către Mine, nu îl voi scoate afară.<D>
Şi cine este cel ce vine către Mine? Cel ce are poruncile Mele şi le păzeşte pe ele, cel ce ascultă cuvântul Meu şi crede Celui ce M-a trimis pe Mine. Fericit este cel ce ascultă cuvântul Lui şi îl păzeşte, şi ticălos cel ce nu îl ascultă, căci cuvântul acela îl va judeca pe el în ziua cea de apoi, precum este scris:<MI> Înfricoşat lucru este a cădea în mâinile Dumnezeului Celui viu<D> (Evrei 10, 31).
Pocăieşte-te, frate şi nu te teme; pocăieşte-te, păcătosule, cutezând şi căutând la nemăsurata iubire de oameni a lui Hristos, Cel ce a zis: <MIŞ-3>Nu am venit să chem pe cei drepţi, ci pe cei păcătoşi la pocăinţă <D>(Matei<Ş-2> 9, 13). Pocăieşte-te, ca să nu te ruşinezi înaintea înfricoşatului Divan, unde cu frică stau mii şi milioane de Îngeri şi de Arhangheli, când cele ascunse arătate se vor face, când cărţile faptelor se vor deschide, când se vor despărţi unii de alţii, ca oile de capre!
Cu adevărat, înfricoşat ceas şi înfiorat, că Dreptul Judecător înfricoşat va mustra. Cine nu se va înfricoşa? Cine nu se va teme de ceasul acela? Fiindcă şi Judecătorul este tare şi Divanul neîmblân-zit, şi lucrurile noastre înaintea ochilor vor sta, şi râul cel de foc pe dinaintea Divanului va curge, şi cântarea drepţilor cu a Îngerilor va fi netăcută, şi plângerea păcătoşilor nesuferită, şi lacrimile nefolosi-toare. Atunci şi visteriile se vor deschide, şi drepţii se vor îndulci. Fericiţi cei ce au flămânzit şi au însetoşat, că acolo se vor sătura, şi vai de cei ce s-au săturat aicea, că acolo vor flămânzi şi vor înseta! Fericiţi cei ce au plâns şi s-au tânguit aici, că acolo vor râde şi se vor mângâia, şi vai de cei ce râd acum, că acolo vor plânge şi se vor tângui neîncetat! Fericiţi cei ce au miluit, că acolo se vor milui, şi vai celor ce nu au miluit, că acolo nu se vor milui!
Auzit-aţi cum se fericesc cei ce se nevoiesc şi cum se văicăresc cei ce se lenevesc? Acestea toate cugetă-le şi sârguieşte-te ca să te mântuieşti. Să nu iei aminte la cei ce se lenevesc şi se desfătează, căci ca iarba degrab se vor usca. Să nu iubeşti veacul acesta, că îi împiedică pe cei ce îl iubesc pe el şi puţină vreme îi veseleşte şi goi în veacul acela îi va trimite. Ascultă şi ia aminte la Sfintele Scripturi şi nu te vei rătăci, nici vei fi împiedicat de deşarta şi vicleana lume <Ş-2>de aici! Auzi ce zice cuvântătorul de Dumnezeu, Ioan: <MI>Nu iubiţi lumea<Ş0>, nici cele din lume, că tot ce este în lume, pofta trupului este, şi pofta <Ş-2>ochilor, şi amăgirea lumii. Şi lumea trece, iar cel ce face voia lui <Ş-3>Dum<Ş-2>-nezeu petrece în veac<D> (I Ioan 2, 15-17). Auzi încă ce zice şi Domnul:<MIŞ0> Ce va folosi omului dacă toată lumea va dobândi şi de sufletul său se va păgubi?<D> (Matei 16, 26).
Luaţi aminte cu deadinsul, cu frică, cuvântul Lui, căci cuvântul care l-a grăit şi l-a învăţat, acela ne va judeca pe noi în ziua cea de apoi. Au doară mincinos este Domnul? Să nu fie! Că El Însuşi este Adevărul. Şi dacă cu deadinsul cunoşti că El este Adevărul şi cuvin<Ş-2>tele Lui nemincinoase sunt, apoi ce te leneveşti, ticălosule? Ce aştepţi?<Ş0> Ce gândeşti? Cine va răspunde pentru tine? Au nu ştii că fiecare pentru sine va da răspuns lui Dumnezeu? Au nu ştii că fiecare va secera ce a semănat şi fiecare pe a sa podoabă o va purta? Până ai <Ş-2>vreme, risipeşte podoaba păcatelor tale, că te cheamă pe tine Iubitorul<Ş0> de oameni Dumnezeu, zicând: <MI>Veniţi către Mine toţi cei însărcinaţi<D> (Matei 11, 28). Pe toţi îi îndeamnă. Nimeni să nu deznădăjduiască, nimeni să nu îndrăznească a zice că nu a greşit! Cel ce zice că nu a greşit, este orb şi ticălos mai mult decât toţi oamenii, că zice Ioan Evanghelistul:<MI> De vom zice că păcat nu avem, minţim şi nu facem <Ş-2>adevărul şi pe noi înşine ne<D> <MI>înşelăm şi pe Dumnezeu îl facem mincinos<Ş0>, că nimenea nu este curat de spurcăciune<D> (I Ioan 1, 8).
Deci, ce? De lacrimi este trebuinţă ca spurcăciunea să o spălăm, cântând împreună cu Sfântul David: <MI>Spăla-mă-vei şi mai vârtos decât zăpada mă voi albi<D> (Psalmul 50, 8). Şi iarăşi: <MI>Spăla-voi în toate nopţile patul meu, cu lacrimile mele aşternutul meu voi uda<D> (Psalmul 6, 6). Acela, într-o noapte a păcătuit şi totdeauna a lăcrimat, pentru aceasta fericit s-a arătat. Căci cu deadinsul mai înainte vedea proo-rocul pe Cel ce a zis: <MI>Fericiţi cei ce plâng<D>!
Deci, de nici un lucru din cele trecătoare ale veacului acestuia să nu plângi. Nu te bucura de cele veselitoare ale vieţii, să nu pof-teşti bogăţia lumii acesteia. Urăşte hainele cele moi, brăţările cele împodobitoare, urăşte vopselele cele de multe feluri, aşternuturile, împodobirea, mândria şi cântările cele drăceşti, alăutele şi fluierele şi baterile mâinilor şi glasurile cele fără de rânduială şi urâte!
<Ş-2>Au nu ştii, ticăloase, că acestea toate, ale diavolului seminţe sunt?<Ş0> <Ş-2>Acestea toate neamurile lumii le fac, la care nu este nădejde de mân<Ş0>-tuire. Deci, să nu ne asemănăm neamurilor, cărora nu este nădejde de mântuire, ca să nu ne osândim împreună cu dânsele. <Ş-2>Auziţi pe Apostolul ce zice:<MI> Aşadar, aceasta o zic şi o mărturisesc întru <Ş0>Domnul, de acum să nu mai umblaţi voi precum şi celelalte neamuri umblă în deşertăciunea minţii lor, întunecaţi fiind cu gândul<D> (Efeseni 4, 17). Deci, după ce am lăsat lucrurile neamurilor, să nu ne mai <Ş-2>întoarcem înapoi şi pe acelea iarăşi să le lucrăm. Odată te-ai lepădat<Ş0> de satana şi de îngerii lui şi te-ai împreunat cu Hristos înaintea a multor măr-turii! Vezi cu cine te-ai împreunat şi nu Îl defăima!
Şi aceasta cunoaşte, că Îngerii, în acel ceas, cuvintele tale şi fă-găduinţele şi lepădarea ta le-au scris, şi în ceruri, până la înfrico-şata zi a judecăţii, se păzesc. Nu te înfricoşezi? Nu te înfiorezi? În <Ş-2>ziua judecăţii, Îngerii, zapisul tău şi graiurile gurii tale, înaintea înfri<Ş0>-coşatului Divan le vor aduce, unde şi Îngerii cu frică stau înainte. Şi atunci vei auzi jalnicul glas:<MI> Că din gura ta te voi judeca pe tine, rob viclean<D> (Luca 19, 22). Cu adevărat, atunci amar vei suspina şi vei lăcrima în ceasul acela, şi nimic nu vei folosi!
Miluieşte-te pe tine şi nu-ţi urî sufletul tău, deschide-ţi ochii tăi <Ş-2>şi vezi cum se nevoiesc mulţi, cum se sârguiesc să se mântuiască, cum<Ş0> se silesc spre tot lucrul bun, cum se păzesc de zavistie, de ocărâre, de invidie, de râs, de curvie, de desfătare, de sfadă, de tot alt lucru rău, şi cum calea cea strâmtă şi necăjită au iubit-o, postind, prive-ghind, rău pătimind şi plângând! Cum candelele şi le-au gătit lumi-nate, cum gura lor totdeauna laudă şi slăveşte pe Mirele Cel fără de moarte, ochii lor totdeauna iau aminte la frumuseţea Lui, şi su-fletul lor se bucură!
Ia aminte şi vezi că S-a apropiat şi nu zăboveşte; că vine ca să veselească pe cei ce L-au iubit pe El. Vine ca să mângâie pe cei ce au plâns şi s-au tânguit, nu pentru mort, nici pentru vremelnica pa-gubă a banilor, ci pentru uşor înconjurătorul păcat şi pentru împă-răţia care nu va avea sfârşit şi pentru fericita desfătare a raiului, de unde, după ce am călcat porunca lui Dumnezeu, am fost scoşi, <Ş-3>un-de, cei ce plâng şi se tânguiesc, iarăşi se întorc. Vine ca să încunu<Ş0>neze pe cei ce au pătimit după lege, şi calea cea strâmtă şi necăjită au iubit-o. Vine ca să miluiască pe cei milostivi, vine ca să fericească pe cei ce pentru Dânsul au sărăcit, vine ca să umple de bunătăţi pe cei ce au flămânzit pentru Dânsul şi au însetat, vine să lumineze pe cele ascunse ale întunericului şi să arate sfaturile inimilor. Şi pentru ce nu zic în scurt: Vine să dea fiecăruia după lucrurile lui! Vine nu de pe pământ, ca prima dată, ci din ceruri, cu putere şi cu slavă multă! Atuncea trâmbiţele din cer vor trâmbiţa şi puterile lor se vor clăti, pământul tot, ca apa mării, de slava Lui va tremura, râu de foc va curge înaintea Lui, curăţind pământul de fărădelegi.
Apoi, fără de veste se va face strigare: <MI>Iată, Mirele vine,<D> iată bu-curia<Ş-2> cea aşteptată soseşte, iată vine lauda drepţilor, Soarele drep<Ş0>tă-ţii, iată vine Împăratul împăraţilor, a Cărui împărăţie nu are sfârşit, iată vine Dreptul Judecător, iată, vine, şi ieşiţi în întâmpinarea Lui! Atunci vor ieşi cu bucurie cei ce vor avea candelele lor luminate şi <Ş-2>haina strălucită şi vor auzi glasul Mirelui, zicând către dânşii: <MI>Veniţi,<Ş0> binecuvântaţii Părintelui Meu, de moşteniţi împărăţia cea gătită vouă de la întemeierea lumii <D>(Matei 25, 34). Şi pretutindenea făcându-se strigarea aceasta, vor ieşi în întâmpinarea Lui cei ce vor avea candelele luminate, cu multă îndrăzneală bucurându-se şi bizuindu-se, căci candelele lor nu s-au stins. 
Atunci tu, văzându-te pe tine în mult necaz şi în cumplită cădere şi în nevoie nesuferită şi văzându-ţi candela ta stinsă, cu ruşine vei zice: Fraţii mei, daţi-mi mie împrumut puţin untdelemn, că s-a stins candela mea. Şi răspunzând, vor zice ţie: Nu, nu cumva nu ne va a-junge nouă şi vouă, ci mai bine mergeţi către cei ce vând şi vă cum-păraţi. Şi te vei duce cu necaz şi cu durere şi cu suspinuri, cu amar lăcrimând, nicăieri aflând să cumperi, fiindcă s-a risipit zborul vieţii <Ş-2>şi toată viaţa lor tremură ca apa mării. Au trecut şi săracii cei ce lân<Ş0>gă uşile bisericilor şedeau şi untdelemn acolo vindeau.
Deci, de pretutindenea strâmtorat fiind şi nedumerit, vei zice, <Ş-2>plângând şi tânguindu-te: Mă duc să bat la uşa milostivirii lui Hristos<Ş0>. <Ş-2>Cine ştie, poate îmi va deschide! Şi venind, vei bate şi îţi va răspunde<Ş0> ţie dinăuntru Mirele: <MI>Amin zic ţie, nu te ştiu pe tine. Du-te de la Mi-ne, lucrătorule al fărădelegii<D> (Matei 25, 12). Nu ai miluit, nu vei fi miluit. Nu ai ascultat glasul săracului, nici Eu pe al tău nu îl ascult. Sfintele Mele Scripturi le auzeai şi în râs le luai, pentru aceasta nu îţi dau ţie slobozenie să intri! Pe proorocii şi pe Apostolii Mei i-ai <Ş-2>stricat, pentru aceasta, cuvântul care L-am grăit, acela în ziua aceasta<Ş0> de apoi te va judeca pe tine. Du-te de la Mine, că nu te primeşte pe tine uşa cea strâmtă! Ţi-ai hrănit trupul tău, iar pe suflet l-ai ucis. Cum voieşti a intra aici şi a-Mi pângări împărăţia <Ş-2>Mea? Haina tru-pului tău ţi-ai întinat-o, gura ta de ocări o ai umplut,<Ş0> pe aproapele tău l-ai urât, voile diavolului le-ai făcut, iar voile Mele le-ai lepădat! Şi acum te rogi să intri unde nimic înainte nu ai trimis, unde nimic nu <Ş-2>ai gătit: nici lacrimi, nici plângere, nici post, nici priveghere, nici cân-<Ş0>tare de psalmi, nici feciorie, nici răbdare, nici milostenie? Nici una dintre acestea înainte trimiţând aici, ce cauţi?
În acest lăcaş locuiesc cei ce pentru Mine au sărăcit. Împărăţia <Ş-2>aceasta este a celor milostivi. Veselia aceasta este a celor ce au plâns<Ş0>. Bucuria aceasta este a celor ce s-au pocăit şi au suspinat şi a celor <Ş-2>ce şi-au plâns păcatele lor. Odihna aceasta s-a pregătit celor ce au pri-<Ş0>vegheat şi au postit. Viaţa aceasta, a văduvelor şi a sărmanilor este, <Ş-2>aici, cei ce au flămânzit şi au însetat, în veci se veselesc. Iar tu ţi-ai luat<Ş0> cele bune ale tale în viaţa ta. Du-te de la Mine în focul cel veşnic!
Acestea auzindu-le vei sta ruşinat şi, stând tu acolo, va veni în <Ş-2>urechile tale glas de veselie şi de bucurie şi vei cunoaşte glasul fiecărui<Ş0> prieten al tău şi atunci cu amar vei suspina, zicând: Vai mie, ticălo-sului, cum m-am lipsit de slava aceasta şi m-am despărţit de dânşii pentru lucrurile mele cele viclene şi rele! Cu adevărat, dreaptă este judecata lui Dumnezeu, cu adevărat, după dreptate am pătimit acestea, că aceia se înfrânau, iar eu prânzurile şi cinele le căutam. Aceia cântau, iar eu tăceam. Aceia se rugau, iar eu cu mintea mă <Ş-2>răspândeam. Aceia se smereau, iar eu mă mândream. Aceia se defăi<Ş0>-<Ş-2>mau, iar eu mă împodobeam. Aceia lăcrimau, iar eu râdeam. Pentru<Ş0> aceasta aceia acum se bucură, iar eu mă tânguiesc. Aceia se <Ş-2>vese-lesc, iar eu plâng. Aceia împreună cu Hristos împărăţesc în vecii<Ş0> cei netrecuţi, iar eu împreună cu Antihrist în focul cel <Ş-2>veşnic mă trimit. Vai mie, ticălosului, ce mi s-a întâmplat, de câte bu<Ş0>nătăţi m-am păgu-bit, că în puţină vreme voia diavolului am făcut! Acum am cunoscut că fiecare după lucrurile lui îşi ia plata. Acum am cunos<Ş-2>cut că m-a batjocorit şi m-a împiedicat lumea cea deşartă. <Ş-3>O, de câte<Ş-2> bunătăţi pe <Ş-3>mine m-am lipsit! Câtă ruşine am pătimit şi în <Ş-2>câte răutăţi m-am arun<Ş0>-cat! Acestea şi unele ca acestea vei zice, tânguindu-te, şi nimic nu vei folosi, că nu este acolo folos de pocăinţă! 
Pentru aceasta ne poruncesc şi ne mărturisesc nouă Dumneze-ieştile Scripturi ale Sfinţilor Apostoli şi prooroci, că bunătăţile pe care le-a pregătit Dumnezeu celor ce Îl iubesc pe El, ochi nu le-a văzut şi ureche nu le-a auzit şi pe inimă de om păcătos nu s-au suit! Ai auzit iarăşi pe Domnul, zicând: <MI>Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul<D> (Matei 10, 28).  Şi în alt loc: <MI>Fericiţi cei izgoniţi pentru Mine<D> (Matei 5, 10). Pentru aceasta zice şi Apostolul: <MI>Nu vă amăgiţi: Dumnezeu nu Se batjocoreşte, că, ceea ce va semăna omul aceea o va şi secera. Cel ce seamănă în trupul său, din trupul său va secera stricăciune, iar cel ce seamănă în Duhul, din Duh va secera viaţă veşnică<D> (Galateni 6, 7-8). <MI>Că cei ce seamănă cu lacrimi, cu bucurie vor secera.<D>
Acolo, luaţi aminte, fraţii mei, şi vă aduceţi aminte de cele scri-se: <MI>Ieşit-a semănătorul să semene sămânţa sa<D>. Cine este cel ce a ieşit şi a semănat? Bunul Stăpân de casă, Domnul nostru Iisus Hristos. Şi ce a semănat? Cuvântul Evangheliei, sfintele Lui porunci. Şi <Ş-2>un-de a semănat, în care pământ? În inimile oamenilor, în toate mar<Ş0>ginile lumii. Dar nu toţi ascultă Evanghelia, nici toţi fac arătură, ca, după ce va cădea sămânţa Domnului, să facă rod, ci în spini şi mărăcini şi în înşelăciune fiind, primesc cuvântul şi după grijile şi bogăţia şi <Ş-2>dulceţile vieţii umblând, se îneacă şi nu aduc roadă. Iar voi, iubiţilor<Ş0>, îndreptaţi-vă inimile voastre către primirea Evangheliei şi nu va fi înecată mintea voastră de multa grijă a lumii! Pentru trebuinţă să <Ş-2>alergăm şi nu pentru desfătare! Dacă cu îndestularea vă veţi mulţumi<Ş0>, odihnă veţi avea, iar dacă desfătarea veţi alunga şi lăcomia, oste-neala va fi multă şi drumul neîncetat şi necazul fără de sfârşit şi <Ş-2>viaţa cu multă grijă. Ci de un lucru este trebuinţă, fraţii mei, <Ş-3>precum<Ş-2> zice Domnul: <MI>Şi pe acestea din parte se cădea a le face pentru<Ş0> nevoia trupului, iar pe acelea neîncetat pentru mântuirea sufletului vostru, că nimic nu este mai înalt decât sufletul<D>.
<Ş-2>Pentru aceasta, fraţii mei, să alergăm şi să ne grijim şi să ne gătim în fiecare zi, să nu cheltuim toată vremea noastră în grija trupului, ci, când va flămânzi trupul şi hrană va cere, atuncea tu adu-ţi aminte că şi sufletul a sa trebuinţă o cere. Şi precum trupul, de nu se va împărtăşi <Ş-3>de pâine, nu poate trăi, aşa şi sufletul, dacă nu se va împărtăşi de duhov<Ş-2>-niceasca înţelepciune, este mort. Că îndoit este omul, din suflet şi din trup, şi pentru aceasta zice Mântuitoru<Ş0>l: <MI>Că nu numai cu pâine va trăi omul <D>(Matei 4, 4). 
Deci tu, ca un bun iconom, dă bucatele sufletului, sufletului şi <Ş-2>pe cele ale trupului, trupului. Să nu hrăneşti numai trupul tău, iar pe<Ş0> suflet să-l laşi pustiu, leşinat de foame. Deci, să nu laşi sufletul tău să moară, ci hrăneşte-l pe el cu cuvintele lui Dumnezeu, cu psalmi şi cu laude şi cu cântări duhovniceşti, cu citirile Dumnezeieştilor Scripturi, cu postiri şi privegheri, cu rugăciuni, cu lacrimi, cu nădejdea şi cu cugetarea la bunătăţile cele ce vor să fie! Acestea şi cele asemenea acestora sunt hrană şi viaţă a sufletului.
Vedeţi, fraţilor, să nu se afle cineva fără de roadă, că cel ce sea-mănă în trupul său îndulcirea lumii, desfătare, cini şi prânzuri, din trup va secera stricăciune, iar cel ce seamănă în duhul: rugăciune, post şi priveghere, din Duh va secera viaţă veşnică. 
<Ş-2>Luaţi aminte şi vedeţi că nicăieri nu se laudă cei ce se desfătează<Ş0>, nici cei ce cu mintea se răspândesc, nici cei ce râd, că acestea nea-murile le fac. Iar legea noastră este aceasta: Fericiţi cei săraci cu duhul, fericiţi cei ce plâng, fericiţi cei milostivi, fericiţi cei prigoniţi, fericiţi cei ocărâţi, fericiţi cei curaţi cu inima, fericiţi cei înfrânaţi, fericiţi cei ce botezul curat l-au păzit, fericiţi cei ce pentru Hristos, <Ş-2>de lumea aceasta s-au lepădat, fericite sunt trupurile feciorelnicilor<Ş0>, <Ş-2>fericiţi cei ce au femei ca şi cum nu ar avea, fericiţi cei ce priveghe<Ş0>ază şi se roagă, fericiţi cei ce mai înainte văd pe Cel ce va să vie să judece viii şi morţii, fericiţi cei ce lăcrimează în rugăciune! Acestea sunt ale Dumnezeieştii Scripturi a dreptcredincioşilor.
Dar pe cei ce zic cu fluierele şi cu alăutele, sau pe cei ce râd, sau pe cei ce se desfătează, sau pe cei ce se îmbată şi joacă, pe cei ce iubesc lumea şi cele din lume, care scriptură îi fericeşte? Acestea <Ş-2>legea noastră nu le sfătuieşte! Acestea Domnul nostru nu le-a învăţat<Ş0>, ci încă le-a şi plâns, zicând: <MI>Vai de cei ce râd acum, că vor plânge şi vor suspina; vai de cei sătui, că vor flămânzi; vai vouă, bogaţilor<D>! (Luca 6, 25). Şi iarăşi, prin proorocul, zice: <MI>Vai de cei ce zic răul bun şi bunul rău, cei ce pun amarul dulce şi dulcele amar! Vai de cei ce îndreptează pe cel păgân pentru daruri şi întunecă dreptatea dreptului! Vai de cei ce se scoală dimineaţa şi aleargă după băutură, care petrec până seara, că vinul îi va arde pe dânşii! Căci cu alăute şi cu tobe şi cu fluiere beau vinul, iar de lucrurile lui Dumnezeu nu caută şi la lucrurile mâinilor Sale nu iau aminte<D> (Isaia, Cap. 5). Acestea şi cele asemenea acestora sunt ale oamenilor celor iubitori de lume şi iubitori de trup, iar nu ale celor iubitori de Hristos.
Voieşti încă şi puţine ale celor iubitori de Hristos a auzi, care umblă pe calea cea strâmtă? Ascultă pe Apostolul ce zice:<MI> În toate, <Ş-2>alcătuindu-ne pe noi ca nişte slujitori ai lui Dumnezeu, în răbdare multă<Ş0>, <Ş-2>în necazuri, în nevoi, în strâmtorări, în răni, în temniţe, în nestatornicii,<Ş0> în <Ş-2>osteneli, în privegheri, în postiri<D> şi celelalte (II Corinteni 6, 4). Şi iarăşi<Ş0> Domnul: <MI>Sculându-vă, rugaţi-vă ca să nu intraţi în ispită. Că <Ş-2>duhul este osârdnic, iar trupul neputincios<D> (Matei 26, 41; Luca 22, 40)<Ş0>.
<Ş-2>Deci, ce suntem datori să facem, fraţii mei? Că iată aţi auzit cum<Ş0> se fericesc cei ce umblă pe calea cea strâmtă şi cum se văicăresc cei ce <Ş-2>umblă pe calea cea lată şi răsfăţată. Deci, veniţi, ca, lăsând calea cea<Ş0> lată care duce la pierzare, să ne ostenim puţină vreme, ca să împă-răţim în vecii cei netrecuţi, totdeauna având înaintea ochilor pe Cel ce va să vie să judece viii şi morţii, şi de-a pururea aducându-ne aminte de viaţa cea veşnică şi de împărăţia cea fără de moarte, <Ş-2>de dănţuirea cea împreună cu îngerii, şi de petrecerea cea împreună<Ş0> cu Hristos.
Adu-ţi aminte că nimic nu are viaţa aceasta, fără numai lacrimi, ocări, trândăviri, dureri, boli, bătrâneţe, păcate şi moarte. Şi să nu iubeşti lumea! Caută să nu te veselească pe tine lumea aceasta şi să te împiedice şi gol să te trimită în veacul acela! Adu-ţi aminte de <Ş-2>cel ce a zis: <MI>Neîncetat rugaţi-vă<D> (I Tesaloniceni 5, 17). Nu te veseli de<Ş0> cele înflorite ale lumii acesteia!
<Ş-2>Psalmul totdeauna în gura ta să fie, că Dumnezeu, pomenindu-Se <Ş0>goneşte pe draci. Măcar deşi la lucru mâna o mişti, limba să cânte, <Ş-2>mintea să se roage. Şi Însuşi Domnul sfătuieşte şi îndeamnă, ca de aici<Ş0> să ne pregătim pe noi, şi de am păcătuit ceva şi am căzut în vreo <Ş-2>greşeală, până avem vreme de pocăinţă, prin lacrimi să ne vindecăm<Ş0>. Vremea pocăinţei puţină este. 
Pe sfinţi îi fericim şi cununile lor le poftim, iar nevoinţele lor nu voim să le urmăm. Au vi se pare că fără de osteneli şi fără de neca-zuri, aşa s-au încununat, precum şi voi voiţi? Voieşti să auzi ce fel de odihnă au avut sfinţii în viaţa aceasta? Unii cu toiege au fost bă-tuţi, iar alţii de batjocoriri şi de bătăi au avut parte, de legături, de temniţă, cu pietre au fost loviţi, au fost ferăstruiţi, cu ucideri de <Ş-2>sa-bie au murit, au umblat în cojoace şi piei de capre, lipsiţi, negrijiţi,<Ş0> <Ş-2>de rău supăraţi, cărora nu era lumea vrednică, în pustietăţi rătăcind<Ş0>, în munţi şi în peşteri şi în găurile pământului.
<Ş-2>Iată, aţi auzit o parte din cele multe, desfătarea sfinţilor şi odihna <Ş0>în viaţa aceasta, care, ca o veselie au răbdat acestea, de vreme ce vedeau mai înainte bunătăţile cele gătite în ceruri, <MI>pe care ochiul nu le-a văzut şi urechea nu le-a auzit şi pe inimă de om nu s-au suit<D>.
<Ş-2>De voieşti din munci a te izbăvi, pe nimeni cândva să nu ocărăşti<Ş0>! Vai celui fărădelege, căci, când toţi se vor lumina, el se va întuneca! Vai hulitorului, că se va lega limba lui şi cum să răspundă Judecăto-rului nu va putea! Vai lacomului, că bogăţia lui va fugi şi focul pe el îl va primi! Vai trândavului, că va căuta vremea pe care rău a pier<Ş-2>dut-o şi, căutând-o, nu o va afla! Vai iubitorului de curvie, că îşi întină<Ş0> haina cea de nuntă şi din împărăteasca nuntă cu ruşine se va scoate afară! Vai ocărâtorului, şi împreună cu dânsul, beţivului, că împre-ună cu ucigaşii se vor rândui şi împreună cu preacurvarii se vor munci! Vai celui ce se desfătează în această puţină vreme, căci ca un miel spre junghiere se va căuta! Vai făţarnicului, că Păstorul pe dânsul îl va lepăda şi lupul îl va răpi!
Fericit va fi cel ce pe calea cea strâmtă călătoreşte, că purtând cunună, la cer se va înălţa! Fericit va fi cel ce viaţă înaltă are şi cu-getul smerit, că pe Hristos Îl urmează şi împreună cu Dânsul va şe-dea! Fericit va fi cel ce multor săraci le face bine, că pe mulţi aju- tători va afla când se va judeca! Fericit va fi cel ce la toate bună-tăţile pe sine se sileşte, că silitorii împărăţia cerurilor o răpesc!
<Ş-2>Deci, să ne silim pe noi înşine, fraţilor, spre tot lucrul bun şi să ne îndemnăm şi să ne sfătuim. Să ne zidim unul pe altul, precum şi faceţi totdeauna. Pentru judecată să fie vorba voastră şi pentru darea de răs-puns a voastră. Ori de faceţi un lucru, ori pe cale de umblaţi, ori în vre-mea prânzului sunteţi, ori pe aşternuturile voastre staţi, ori altceva faceţi, totdeauna pentru judecată şi pentru venirea Dreptului Jude-cător grijiţi-vă. Şi gândiţi în inimile voastre şi ziceţi unii către alţii: <Ş-3>Oare în ce fel este întunericul cel mai dinafară? Oare în ce fel este focul<Ş-2> cel <Ş-3>nestins şi viermele cel neadormit? Oare în ce fel sunt scrâşnirile dinţilor?<Ş-2> Acestea în voi înşivă vorbiţi-le totdeauna, noaptea şi ziua. Cum curge râul cel de foc şi curăţeşte pământul de fărădelegile celor ce sunt pe dânsul? Cum se va strânge cerul ca o carte? Cum stelele vor <Ş-3>cădea ca frunzele din smochin? Cum va lipsi soarele şi luna? Cum<Ş-2> cerurile se vor desface cu porunca Stăpânului? Cum, fulgerând din cer, Judecătorul <Ş-3>Se va pogorî? Cum, tulburate fiind puterile cerurilor, înainte vor alerga? <Ş-2>Cum scaunul cel înfricoşat se va găti? Cum se va clăti pământul, aştep-tând păşirea Judecătorului? Cum vor striga trâmbiţele? Cum se vor deschide mormânturile? Cum se vor scutura gropile? Cum adormiţii <Ş-3>cei din veac, ca din somn se vor scula? Cum iarăşi sufletele către trupuri <Ş-2>vor alerga? Cum către întâmpinare sfinţii se vor sârgui? Cum cei pre-gătiţi de intrare se vor învrednici? Cum celor leneşi <Ş-4>cămara de mire se va încuia? Acestea a le cugeta, bine este. De acestea<Ş-2> noaptea şi ziua a purta grijă, de nevoie este. Că cela ce de-a pururea îşi aduce aminte de moarte, nu va greşi multe.
Să nu alergăm în toată vremea vieţii noastre pentru pântece şi pentru îmbrăcăminte, că acestea neamurile le fac, cele ce nu au nă-dejde de viaţă veşnică. Deci, să nu ne asemănăm lor, ci să auzim <Ş-2>pe Domnul, zicând: <MI>Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi acestea toate se vor adăuga vouă<DŞ0> (Matei 6, 33).
<Ş-2>Să căutăm, fraţilor, împărăţia aceea care nu are sfârşit! Să căutăm<Ş0> <Ş-2>bucuria aceea care duce în vecii cei netrecuţi! Să ne rugăm, iubi<Ş0>ţilor, cu durere de inimă şi cu suspinuri şi cu lacrimi, ca să nu ne scăpăm de acel fericit glas! Să încetăm de desfătarea cea de aici, ca să câş-tigăm desfătarea raiului cea de acolo! Să plângem aici puţin, <Ş-2>ca acolo să râdem! Să flămânzim, ca acolo să ne săturăm! Să intrăm<Ş0> prin uşa cea strâmtă şi prin calea cea necăjită, ca acolo pe calea cea lată şi desfătată să călătorim!
Şi iarăşi zic: Vedeţi să nu vă împiedice viaţa aceasta şi să vă batjocorească, şi goi şi ticăloşi în veacul acela să vă trimită pe voi, că pe mulţi i-a împiedicat, pe mulţi i-a batjocorit, pe mulţi i-a orbit în-şelăciunea lumii acesteia. Iar noi, fraţilor, să luăm aminte la noi înşine, că auzim pe Domnul, zicând: <MI>Veniţi după Mine<D>! Pe toate să le părăsim şi Lui Să-i urmăm! Să scuipăm toată bucuria lumii acesteia, că batjocoreşte pe toţi cei ce o iubesc pe dânsa. Iar noi să ne sârguim a ne apuca de viaţa cea veşnică, de dănţuirea cea împre-ună cu îngerii, de petrecerea cea împreună cu Hristos. Că Lui I se cuvine slava şi stăpânirea, împreună cu Tatăl şi cu Sfântul Duh, în vecii vecilor. Amin.