
DUPĂ  ASEMĂNAREA  PAREMIILOR

Cel ce crede în Fiul lui Dumnezeu are viaţă veşnică. Cel ce crede în Fiul lui Dumnezeu, nu se vor împiedica paşii lui, măcar deşi prin foc ar trece, văpaia nu îl va arde pe dânsul. Cel ce crede în Fiul lui Dumnezeu, precum a zis Scriptura, râuri de apă vie vor curge din pântecele lui.
Lemne multe cresc văpaia şi frica lui Dumnezeu înmulţeşte cunoştinţa. Trezveşte-te foarte, când sameni tu sămânţa Domnului tău, <Ş-2>ca nu cumva vrăjmaşul să-şi amestece neghinele, adică ceva dintru ale<Ş0> <Ş-2>sale, că obicei are el, prin cel bun să lucreze pe cel rău. De la Domnul<Ş0> să cerem dar ca să ne dăruiască nouă cunoştinţă şi pricepere de a ne trezvi întru toate.
Cuptorul lămureşte argintul şi aurul, şi frica Domnului gândurile celor ce Îl iubesc pe El. Precum meşterul care stă lângă nicovală şi face vase de bună treabă, aşa şi frica lui Dumnezeu curăţă împrejur pe tot gândul cel rău de la inimă şi graiuri cu cunoştinţă scoate. Celui ce dă frica Sa în inimile noastre să-I dăm slavă, că El este Cel ce în-vaţă pe om cunoştinţa! Începătura înţelepciunii este frica Domnului şi pricepere bună este la toţi cei ce o fac pe dânsa, iar binecuvânta-rea cea către Dumnezeu, este începătură a simţirii.
Înţeleptul, poruncile lui Hristos va păzi, şi cel ce umblă în ele în veac nu se va ruşina, iar cel ce le părăseşte pe ele, nebun este şi de-şartă este nădejdea lui, iar cel ce le păzeşte pe dânsele în adevăr, s-a mutat din moarte la viaţă; în veac nu va vedea întuneric şi în ziua sfârşitului va afla dar. Îngeri credincioşi pe sufletul lui îl vor povăţui şi pe piatră neclătită va fi temelia lui şi moştenitor al vieţii celei veş-nice se va face. Acesta fericit este, că a cunoscut a face voia Celui ce l-a făcut pe dânsul.
Când trâmbiţa dă semn, oastea spre război se pregăteşte, însă în vreme de nevoinţă, nu toţi sunt luptători. Mulţi sunt monahi cu chipul<Ş0>, dar puţini sunt nevoitori, însă în vremea ispitei cercarea monahului se arată.
Mai înainte de sfârşit nu ferici pe nimeni şi mai înainte de moarte nu deznădăjdui pe cineva. Nici nu te socoti pe tine drept şi fără de păcat <Ş-2>înaintea Domnului, că cele ce tu le-ai uitat, lui Dumnezeu arătate sunt<Ş0>. Şi a crede ni se cuvine, că de Îl vom aştepta pe El, va fi rod lucrării noastre. Voiesc lucrător a fi între fraţi şi vestit, decât a călca poruncile şi a fi de dânşii urât.
Cel ce a învăţat toată Scriptura şi trece cu vederea poruncile lui Hristos, mult se va bate, iar cel ce face voia Domnului, acesta bărbat desăvârşit se va socoti.
La bărbatul cel desăvârşit nu loc îi trebuieşte, ci înţelepciunea, iar la cei mai neputincioşi, un loc bine ales le trebuieşte. Şi cine este bărbatul cel desăvârşit? Cel ce în adevăr iubeşte pe Domnul şi pe aproapele lui ca pe sine.




PENTRU FRICA LUI DUMNEZEU

Teme-te de Domnul şi vei afla dar, că frica Domnului naşte chipuri şi năravuri prin care se alcătuiesc faptele bune, iar nefrica naşte pizmă amară şi prigonire şi pe cele asemenea acestora.
Frica Domnului este izvor de viaţă. Frica Domnului este cetate tare a sufletului. Frica Domnului îndreptează mintea cea îndărătnică. Frica Domnului este strajă a sufletului. Frica Domnului va da dar în toată petrecerea, celui ce se teme de Domnul. Frica Domnului este ocârmuitoare a sufletului. Frica Domnului luminează sufletul. Frica Domnului topeşte răutatea. Frica Domnului micşorează pati-mile. Frica Domnului creşte dragostea. Frica Domnului usucă toată pofta cea rea. Frica Domnului taie dezmierdarea. Frica Domnului este învăţătoare a sufletului şi nădejdi bune bine îi vesteşte lui. Frica Domnului dăruieşte pace. Frica Domnului va umple sufletul de Duh Sfânt înţelegător şi sceptrul împărăţiei cerului îi va da lui.
Nu este între oameni mai mare decât cel ce se teme de Domnul. Cel ce se teme de Domnul se aseamănă luminii care povăţuieşte pe mulţi la calea mântuirii. Cel ce se teme de Domnul se aseamănă unei cetăţi zidite, ce stă deasupra muntelui şi de faţa lui se înfricoşează viclenii draci. Sufletul cel ce se teme de Domnul fericit este, că îna-intea sa mai înainte vede pe Dreptul Judecător totdeauna. Dacă te temi de Domnul, păzeşte poruncile Lui şi nu te vei ruşina.
Este care îşi lasă locul pentru fapta bună, este şi care îşi lasă locul pentru lenevire şi nesupunere, este şi cel ce aleargă după dânsul pentru moştenire.
Este cel ce iscodeşte multe, vrând să se înveţe înţelepciune şi este cel ce iscodeşte multe, pentru slava deşartă.
Este cel ce aleargă şi se nevoieşte, pentru dragostea lui Hristos şi este cel ce aleargă şi se nevoieşte, pentru slava deşartă.
Este cel ce se supune, pentru porunca lui Hristos şi este cel ce se supune, pentru treaptă şi pentru câştig urât.
Este cel ce laudă pe aproapele, pentru plăcerea omenească şi este cel ce laudă pe aproapele, pentru porunca lui Hristos.
Este care surpă pe aproapele, pentru lăcomia pântecelui. Este care se smereşte pe sine, pentru porunca lui Hristos, este şi care se surpă pe sine, din nebunie.
Este care lucrează foarte multe, pentru iubirea de argint şi este cel ce lucrează multe, pentru iubirea de facere de bine. Este care lucrează, când nu se cuvine şi, în vremea lucrului, nu lucrează.
Este care cântă şi strigă, când nu se cuvine şi, în vremea cântării de psalmi, tace sau cu aproapele vorbeşte deşertăciuni. Este care priveghează, când nu se cuvine şi, în vremea privegherii, cârteşte.
Scris este:<MI> Iadul şi pieirea, arătate sunt înaintea Domnului, cum nu şi inimile oamenilor<D>? (Pilde 15, 11). 
Început al petrecerii celei bune sunt lacrimile în rugăciune, iar ascultarea Dumnezeieştilor Scripturi este a priceperii celei drepte. Milioane de cărţi, în urechile celor nebuni, ca o nimica se socotesc. Şi cine este nebun? Fără numai cel ce defaimă frica Domnului.
Scris este: <MI>Iar inima înţeleptului va primi porunci. Dă pricină înţeleptului şi mai înţelept va fi. Arată dreptului şi a adăuga va primi<D> (Pilde 9, 9; 10, 8). Fiul pedepsit, înţelept va fi şi, pe cel nebun, slugă îl va avea. Lipsiţi de bogăţie se fac cei leneşi, iar cei bărbaţi se rea-zemă de bogăţie. Înţeleptul, temându-se, s-a abătut de la rău, iar cel nebun, luişi bizuindu-se, cu cei fărădelege se amestecă. Cel iute la mânie lucrează cu nesfătuire, iar bărbatul priceput multe suferă.
Cinsteşte pe Domnul şi bine sporite vor fi căile tale. Cinsteşte pe preot şi pe bătrân, ca să vină peste tine binecuvântarea gurii lor. Cinsteşte pe bătrâni, ca pe cei ce mult au slujit lui Hristos. Cinsteş-te pe fraţii tăi, ca pe robii lui Hristos, ca să fii iubit de dânşii.
Frate, dacă vei iubi liniştea, cu alinare vei săvârşi înotarea ta. Cel ce fuge de liniştea chiliei lui, îşi imaginează cele pământeşti, iar cel ce se grijeşte de lucrarea cea dinăuntru, pofteşte cele gătite Sfin-ţilor în ceruri.
Mai înainte cunoaşte Domnul gândul monahului ce pofteşte preoţia, iar preoţia, mare treaptă este, dacă se săvârşeşte fără de întinăciune. 
Împăratul iubitor de Hristos, fericit este, că în binecuvântări va lăsa pomenirea sa şi lauda sa în cer şi pe pământ. Împăratul necre-dincios, înţelepciune în viaţa lui nu a cunoscut şi după ce a murit, în blestem a lăsat pomenirea sa şi ocara lui în veac nu se va şterge. Iar scaunul celui credincios, în veac îndreptându-se, judecător drept va fi căutat şi gurile drepţilor îl vor binecuvânta pe el, iar cel nedrept nu îşi va milui sufletul său, că judecată şi dreptate pe pământ nu va face.
Scris este: <MI>Cel ce cleveteşte pe sărac îşi înmulţeşte relele sale.<D> Nu sili pe cel sărac, că scăpătat este, şi să nu necinsteşti pe cel neputincios în poartă, că Domnul judecă judecata lui. Că scris este: <MI>Izbăveşte pe cei ce se duc spre moarte<D> (Pilde 24, 11) şi să nu dai pe rob în mâi-nile stăpânului său, ca nu cândva să te blesteme pe tine şi să pieri.
Scris este:<MI> Cel ce se bucură de cei ce pier, nu va fi nevinovat, iar cel ce se milostiveşte, se va binecuvânta<D>.
A credinciosului este toată podoaba banilor, iar a celui necre-dincios nici un bănişor. Împrumută pe Domnul, Cel ce miluieşte pe sărac, şi după cât dă îi va răsplăti lui.
Scris este: <MI>Cumpănă mare şi mică, şi măsuri îndoite, necurate sunt înaintea Domnului amândouă<D> (Pilde 20, 10).
<MI>Cel ce sapă groapă aproapelui, va cădea în ea<D> (Pilde 26, 27), iar tu, teme-te de Domnul şi în ziua cea rea te va izbăvi pe tine.
Împăratul drept credincios se va griji de adăpostirile şi limanu-rile mării, şi cel iscusit întru pricepere nu se va lenevi să zidească cetăţi tari în hotarele lui. Şi acestea amândouă răsar în inima împă-ratului pentru multa iscusinţă şi iubire de oameni. Împăratul cre-dincios, totdeauna are pomenire de judecata cea veşnică, şi cel ce îşi aduce aminte de Dreptul Judecător nu va uita uşor dezlegarea sufletelor celor ce sunt în nevoi şi în strâmtorări, şi a celor ce în închisori şi în surghiunuri sunt ţinuţi.
Fericit bărbatul care a câştigat în stăpânirea aceasta vremelnică slava cea stătătoare, că cel ce astăzi este împărat, mâine va muri, iar cel ce face voia Domnului rămâne în veac.
Doctorul din cercarea lucrurilor se face iscusit. Multa desfătare naşte patimi şi boli, iar lucrarea cea cu osteneală, dintâi are oste-neală, iar după osteneală, sănătate şi bun aşezământ al trupului.
Nu pofti carne, monahe, şi nu bea vin întru beţie, ca să nu se în-groaşe mintea ta şi grijile lumeşti nu vor lipsi de la tine. Curăţă fini-cii şi vor creşte spre înălţime, şi pe suflet de griji lumeşti şi va creşte spre fapta bună.
Cel ce se ocărăşte sau şi se nedreptăţeşte, şi suferă, asemenea este celui ce a prins pe leu în cursă, iar cel ce se luptă împotrivă, se aseamănă celui ce se vatămă pe sine.
A ajunge mai înainte decât toţi la adunare, bun lucru este, iar a lăsa adunarea mai înainte de slobozire, fără de nevoie, nu este bun.
Îngăduieşte, frate, şi ascultă Dumnezeieştile Scripturi ca să te foloseşti, că, în ce chip, în vreme de arşiţă, bărbatului călător un pa-har de apă rece îi este dulce, aşa dumnezeieştile cuvinte rourează sufletul.
Dacă voieşti să auzi, îngăduieşte, şi dacă vei auzi, înţelept vei fi, iar dacă răbdarea ascultării cuvântului greu vei suferi-o, cu cât mai vârtos fapta! De aici cunoaşte-te pe tine că leneş eşti, ca şi mine.
Intrând noi în casa lui Dumnezeu, să nu ne răspândim cu mintea, ci îndeletnicească-se omul nostru cel dinăuntru în vedere şi în rugăciune. Iar rugându-ne, să zicem: Tatăl nostru, Care eşti în ceruri. Şi stând la rugăciune, cunoaşte înaintea cui stai şi fie sufletul tău şi inima ta, toată către Dânsul.
Înţelege ceea ce îţi zic: Dacă vreun bărbat ar fi luat o legătură de argint în mâna sa şi ar fi mers la târg, vrând să cumpere boi, au doară la porci va lua aminte? Iar dacă şi asini voieşte să cumpere, au de câini face cercare? Au nu toată mintea lui este dată la acelea care pofteşte, ca nu batjocorit să fie şi pe cele din mâini să le piardă în zadar?
Dacă fratele tău cel ce stă aproape de tine este neputincios cu trupul şi i se va întâmpla a tuşi sau mult a scuipa, să nu te mişti de lângă dânsul, ci adu-ţi aminte că mulţi s-au dat pe sineşi a sluji bolnavilor şi ologilor.
Dacă eşti sănătos cu trupul, nu te înălţa, ci teme-te, că precum alăuta cea cu multe strune este în mâna bărbatului, aşa tot trupul în mâna lui Hristos, Mântuitorul nostru.
Scris este:<MI> În toată vremea ochii celor răi aşteaptă rele, iar cei buni totdeauna se liniştesc<D> (Pilde 15, 15).
Căi de viaţă sunt socotelile priceputului, ca, abătându-le de la iad, să se mântuiască.
Scris este: <MI>Nu va iubi cel nepedepsit pe cei ce îl mustră pe el şi cu cei înţelepţi nu va vorbi<D>.
Cel ce necinsteşte pe sărac păcătuieşte, iar cel ce miluieşte pe cei scăpătaţi, fericit este.
Scris este: <MI>Dacă va cădea vrăjmaşul tău, să nu te bucuri şi întru împiedicarea lui să nu te înalţi, că va vedea Domnul şi nu-I va plăcea Lui şi îşi va întoarce mânia Sa de la dânsul<D> (Pilde 24, 17-18).
Cel ce îşi astupă urechile lui ca să nu audă pe cel neputincios, şi el va chema şi nu va fi cine să-l audă.
Nu te lăuda cu cele de mâine, că nu ştii ce va naşte ceea ce vine.
Nu face rele şi nu te va ajunge rele. Nu iubi a grăi de rău, ca nu din mijloc să te ridici.
Scris este: <MI>Cel ce răspunde cuvânt mai înainte de a auzi, nebunie i se socoteşte lui şi defăimare.<D>
Nu se veseleşte tatăl de fiul cel mândru, iar fiul cel smerit înţe-lept va fi.
Nu în multa învăţătură a cărţii este înţelepciunea, ci precum este scris: <MI>Începătura înţelepciunii este frica Domnului<D> (Pilde 1, 7), iar a cunoaşte legea este a gândului celui bun. Credinţa naşte gândul cel bun, iar gândul cel bun este râu de apă vie şi cel ce l-a câştigat pe el se va umple de apele lui. Fără de untdelemn nu va arde candela şi fără de credinţă nimeni nu va câştiga gândul cel bun.
Scris este: <MI>Cel ce leapădă învăţătura, se urăşte pe sine, iar cel ce păzeşte mustrările, al său suflet îşi iubeşte<D>.
Nu alerga spre gâlceavă degrab, ca să nu te căieşti la cele de pe urmă ale tale.
Mai primit este numele cel bun decât multa bogăţie, şi mai presus decât argintul şi aurul este darul cel bun.
Fără de răbdare nu va creşte fruct, şi fără de cunoştinţă nu se isprăveşte fapta bună.
Nu este cumpănă răbdării, dacă este amestecată cu smerita cu-getare. Darul răbdării este de la Domnul şi celor ce Îl iubesc pe Dân-sul le-o dăruieşte pe dânsa, şi cei ce o ţin pe ea din multe necazuri se vor izbăvi.
Nebunul înmulţeşte cuvintele, iar cel ce îşi cruţă buzele, înţelept va fi.
Monahul priceput, trimis fiind la slujbă, cei ce îl vor vedea pe el vor da slavă Domnului, iar cel fără de minte şi beţiv, urât se groză-veşte prin sate. Acesta ruşinează pe egumen şi pe fraţi.
Nefrica naşte gând de tinereţe, iar frica Domnului şi pe cei tineri îi face bătrâni.
Cinsteşte pe Domnul şi nu sminti pe mirean. Urmează pe Proo-rocul Samuil, că şi lui Dumnezeu bine i-a plăcut, şi pe oameni i-a zidit, iar fiii nefricii în sabie au căzut.
Tânărului celui obraznic nu îi da îndrăzneală şi bătrânului a lu-cra cele necuviincioase, că cel ce se teme de Domnul se va griji de norodul lui.
Cucernicia cu smerită cugetare şi cu dragoste înalţă capul mo-nahului şi, în vremea cercetării sale, va străluci. Ura sau zavistia cea ascunsă în cucernicie, este apă amară în vase de aur. Bagă în ea lemnul vieţii şi se va îndulci, că din lemn s-a îndulcit, şi toată vrăj-măşia vicleanului, prin Crucea Mântuitorului nostru  Iisus Hristos s-a pierdut.
Dragostea luminează ochii minţii, iar cel ce iubeşte vrajba şi pri-gonirea, asemenea este cu cel ce pune adeseori mâna sa peste gaura aspidelor.
Precum caria în lemn, aşa este slava deşartă în monah, şi precum molia în haine, aşa patima iubirii de argint în inima omului.
Nu te înălţa pe tine, ca să nu cazi şi sufletului tău necinste să-i aduci. Că Domnul sprijineşte pe cei blânzi, iar pe cei păcătoşi până la pământ îi smereşte. Cel ce se înalţă pe sine, necinste îşi prici-nuieşte, iar cel ce slujeşte aproapelui întru smerită cugetare, se va slăvi.
Cel ce se milostiveşte spre aproapele în ziua necazului, milostivi-se-va şi Domnul spre dânsul totdeauna, că milostenia bărbatu-lui este pecete împreună cu el. Este bărbat şi în timp ce nu stăpâ-neşte nimic, blând şi milostiv se arată, apoi, după ce a dobândit stă- pânire, sârguitor se face a porunci şi a rândui fără de socoteală. Iar, dacă i se va lua stăpânirea, nu poate suferi cele poruncite de dân-sul. Acesta, ca un neînţelept, nu a cunoscut a sa neputinţă.
Frate, <MI>în toate lucrurile tale, de cele de pe urmă ale tale adu-ţi aminte şi în veac nu vei păcătui<D> (Sirah 7, 38). Nu te trufi, nici te lăuda, ci smereşte-te pe tine, că izbânda necredincioşilor foc şi vierme este. Agoniseşte-ţi frica lui Dumnezeu, ca şi dracii să se teamă de tine.
Cele amăgitoare de-a pururea sunt deşarte.
Dacă toţi vom voi a porunci şi a stăpâni, apoi cine va fi cel ce se va supune? Sau cine va asculta? Dacă toţi cinste poftim, cine va fi cel ce dă cinste? Bărbatul cel înţelept se leapădă de a porunci, mai mult decât a i se porunci, împlinind porunca Celui ce a zis: <MI>Cel ce voieşte să fie mai mare între voi, să fie vouă slugă, şi cel ce voieşte între voi a fi întâi, să fie vouă rob, că şi Fiul Omului nu a venit ca să fie slujit, ci să slujească şi să-Şi dea sufletul Său răscumpărare pentru mulţi<D> (Matei 20, 26-28; Marcu 10, 43-45).
Egumen te-au pus pe tine? Nu te înălţa, ci fă-te între dânşii ca unul dintre ei şi îţi adu aminte de ostenelile tale cele mai dintâi, şi cunoaşte că în aceleaşi osteneli petrec, şi nu te lenevi de dânşii, ci grijeşte-te! Că scris este: <MI>Întru mult norod este slava împăratului, iar întru lipsa norodului, sfărâmare puternicului<D> (Pilde 14, 28).
Bărbatul îndelung-răbdător mult este întru pricepere, iar cel îm-puţinat la suflet, mare nebun este.
Ne rugăm ca să ne facem vrednici darului şi, după ce ne-am în-vrednicit, îl defăimăm.
Cel ce se îngrijeşte de fraţii săi în învăţătura şi sfătuirea Domnului, bineplăcut Domnului va fi sufletul lui, iar cel ce defaimă viaţa sa, păcătuieşte înaintea lui Dumnezeu.
Nu te veseli de nepedepsirea fraţilor tăi, că nu îţi este ţie slavă din necinste. Pentru sporirea fraţilor tăi nu zavistui, că zice Scriptura: <MI>Mai mare bucurie decât aceasta nu am, ca să aud că fiii mei umblă întru adevăr <D>(III Ioan 1, 4).
Scris este: <MI>Cei care nu au povăţuitor, cad ca frunzele, iar mântu-irea este întru mult sfa<D>t (Pilde 11, 14).
Dacă este un frate cunoscător, să nu-i scârbeşti duhul lui, dacă cu cuvioşie călătoreşte, ci, precum Iacov lui Lavan sirul, aşa arată-ţi faţa ta către dânsul (Facere 29, 13).
Cunoscător pe tine te numeşti? Din lucrurile tale fă-te cunoscut, că precum trupul fără de duh, mort este, aşa şi cunoştinţa fără de lucrare, deşartă este.
Semn de viaţă îmbunătăţită la monahul cel tânăr este a se de-părta de multa băutură de vin şi de multa cuvântare întru smerită cugetare, iar cel ce le iubeşte pe acestea, viaţă îmbunătăţită nu va împlini.
Nu sili pe fratele tău să bea vin întru beţie, măcar un an de este de când nu a gustat, că în multă vreme se construieşte corabia şi într-o clipeală, lovindu-se, se va sfărâma.
Pe tânărul cel blând, iubească-l sufletul tău şi să nu pui peste dânsul greutate mai presus de putere, ca sufletul lui să-l mântuieşti întru Domnul şi să iei cununa slavei cea neveştejită, când se va ară-ta Mai Marele păstorilor.
Îngrădeşte-ţi casa ta din toate părţile şi să nu laşi să fie spărtură în gardul curţii tale, ca nu cumva prin ea intrând vrăjmaşul, să-ţi je-fuiască casa ta şi vei fi tu pricinuitor de pieire.
Dă celui ce are trebuinţă şi nu îi zice "nu ai trebuinţă", ca nu cumva buna învăţătură pagubă să aducă. Dintru acelea care Domnul a rânduit, grijeşte-te de dânsul, ca nu cumva ca nişte neiubitori şi nemilostivi să ne osândim.
Să auzim, fraţilor, pe cel ce zice: <MI>Având hrană şi acoperămân-turi, cu acestea ne vom îndestula<D> (I Timotei 6, 8), iar cei ce voiesc a se îmbogăţi, cad în ispite şi în curse şi în multe pofte nefolositoare şi vătămătoare, care cufundă pe oameni în pierzare şi pieire. Că rădăcină a tuturor relelor este iubirea de argint.
Cu toată puterea ta cinsteşte pe părintele tău, şi să nu faci nea-devărate legile celui ce te-a născut pe tine întru Domnul, căci cu acest chip viclenii draci nu vor putea împotriva ta.
Smereşte-ţi foarte sufletul tău înaintea Domnului şi vei afla dar, căci casele ocărâtorilor le smulge Domnul şi a sădit în locul lor pe cei blânzi.
Nu ocărî pe omul ce se întoarce de la păcat, şi nu necinsti pe bărbat la bătrâneţile lui, că din noi cei tineri îmbătrânesc.
Nu te lenevi de bolnav, că scris este: <MI>Cel ce îşi astupă urechile sale ca să nu audă pe cei neputincioşi, şi el va chema, şi nu va fi cel ce să-l audă<D> (Pilde 21, 13).
Urâcios în nemernicia lui se face, cel ce poartă cuvinte din casă în casă, iar bărbatul priceput, linişte aduce.
Să nu intri în chilia fratelui tău mai întâi de a bate la uşă, că nu se potriveşte tulburarea cu liniştea.
Egumenul priceput va mângâia sufletele fraţilor săi în sfătuirea şi învăţătura Domnului, iar cel ce îi defaimă, se va păgubi. Dă cinste bătrânilor, pentru Domnul, şi pentru cei mai cunoscători din fraţi, nu sili pe cei bătrâni la lucru, că şi-au tocit în pustnicie cărnurile ti-nereţii lor. Că destulă este ştiinţa celui ce se teme de Domnul.
Nu este de folos bărbatului ce poate a lucra să mănânce în za-dar, că zice Apostolul: <MI>Şi în toate m-am păzit şi mă voi păzi, să nu vă fiu povară<D> (II Corinteni 11, 9).
Scris este: <MI>Fericiţi cei milostivi, că aceia se vor milui<D> (Matei 5, 7). Pe aproapele nu îl nedreptăţi, locul puindu-i pricină, că nu întru stâlpi se ţine Biserica, ci întru oameni, că scris este: <MI>Vai de cel ce înmul-ţeşte luişi pe cele ce nu sunt ale lui, până când îşi îngreuiază lanţul său cu îngreuiere, că fără de veste se vor scula cei ce îl muşcă pe el şi se vor deştepta bântuitorii lui şi va fi în răpirea lor<D> (Avacum 2, 6-7).
Cel ce îşi zideşte casa sa din nedreptate, îşi zideşte luişi mărturie de lăcomie, că Sfinţii, toată calea nedreaptă au urât-o.
Mare primejdie este copilul în chinovie, dacă este neocârmuire în mijloc, iar cel ce îl hrăneşte cu plăcere de Dumnezeu, fericit este.
Nu puţină pagubă îşi pricinuieşte luişi păstorul, dormind afară de staulul oilor, că bucuria lupilor, este somnul păstorilor.
Dacă se smereşte fratele sub mâna ta, înţelege că nu pentru fri-ca ta. Deci, adu-ţi aminte de Domnul, pentru care şi el rabdă, şi nu îl necăji pe el.
Să nu te ajungă câştig care are pagubă a sufletului în el, că ce este mai cinstit decât sufletul?
Mai bun este monahul sărac care se linişteşte cu smerită cuge-tare, decât monahul bogat care îmboboceşte cu mândria şi cu îngâm-farea.
Să nu te legi pe tine cu jurământ împreună cu vreun frate, ci ai un cuget întru frica lui Dumnezeu.
Vezi monahe, ca nu cumva celor ce cugetă cele lumeşti vrând a plăcea, să-ţi pierzi petrecerea monahicească, ci fii în frica lui Dumnezeu toată ziua.
Monahul cârtitor, mult se va păgubi, iar cel ce rabdă vitejeşte, bucurie va moşteni.
Să nu ne împuţinăm cu sufletul, iubiţilor, că nu totdeauna ni se cuvine nouă a fi în viaţa aceasta!
Tot lucrul care îl va face cineva pentru Domnul, acesta îi este câştigul lui, că bucatele pântecelui şi pântecele bucatelor, iar Dumnezeu şi pe acesta şi pe acestea le va strica.
Monahe, de vei lua aminte la tine, mai întâi pe tine te vei milui, apoi şi pe cei ce te iubesc pe tine îi vei bucura, că zice înţelepciu-nea: <MI>Fiule, de vei fi înţelept ţie, înţelept vei fi şi vecinului tău, iar de vei ieşi rău, singur vei lua cele rele<D> (Pilde 9, 12).
Înţelege ceea ce zic, o, monahe: Nu afară cucernicie, iar în chilie să ai desfătare, ca să nu ne asemănăm mormânturilor celor spoite, ca-re dinafară se văd albe, iar dinăuntru sunt pline de oase omeneşti şi de necurăţie. Că în tot locul, Unul este Dumnezeu, Căruia Îi este slava în veci. Amin.
Smereşte-ţi gândul mândriei, mai înainte până nu te va smeri pe tine mândria. Surpă-ţi gândul înaltei cugetări, mai înainte până ce acesta nu te surpă pe tine. Necăjeşte-ţi pofta, mai înainte până ce pofta nu te va necăji pe tine.
Nu ocărî pe fratele cel nestatornic, ca nu cumva în aceeaşi patimă să cazi şi tu.
Dacă vei sta împreună cu vreun bătrân mare, nu numai faptele lui cele bune să le povesteşti, ci şi viaţa lui urmeaz-o, că aceasta îţi este ţie de folos.
Monahe, noului începător îndelung rabdă-i, că Domnului toate îi sunt putincioase, iar noul începător care urăşte smerenia, armă asupra potrivnicului nu are. Unul ca acesta mult se va sfărâma.
Cel ce pofteşte odihnă trupească, multe dureri îşi adună lui, iar cel ce este îndelung răbdător se va mântui.
Egumenul priceput nu va defăima a auzi cearta în cuvinte a noului începător cu cel mai mare al lui, şi cel cunoscător, adevărul lucrului cu deadinsul va cerca şi în frica Domnului între dânşii va mijloci. Cel ce înmulţeşte cuvintele în chinovie, înmulţeşte lupte şi urâciune luişi, iar cel ce îşi păzeşte gura sa, iubit va fi.
Bună este ascultarea ce se face pentru Dumnezeu, iubiţilor, şi în aceasta cunoaşte ascultarea cu care se împacă Dumnezeu. Asculta-rea care se face pentru Dumnezeu, plină este de sfinţenie până la moarte.
Nevoieşte-te pentru sufletul tău şi nu te ruşina de căderea ta, că este ruşine care aduce păcat şi este ruşine care aduce slavă şi dar.
Iubite, de vei cădea în boală, adu-ţi aminte de cel ce zice: <MI>Fiule, nu fi nebăgător de seamă de învăţătura Domnului, nici te slăbănogi când eşti mustrat de Dânsul, că pe care îl iubeşte Domnul, îl ceartă, şi bate pe tot fiul pe care îl primeşte<D> (Pilde 3, 11-12).
Cel ce este încuiat în temniţă şi i se pare că se scoală împotriva împăratului, oare ce se va folosi? Iar cel ce cade către dânsul şi se roagă, acesta mai vârtos se va milui.
Un frate s-a îmbolnăvit oarecând şi a zis întru sine: Vai mie pă-cătosului, că în această patimă o să mă învechesc! Şi după ce s-a fă-cut sănătos, a venit asupra lui altă patimă mai cumplită decât cea dintâi, şi iarăşi acelaşi cuvânt a zis. Însă vreunui om nu a arătat du-rerea sa degrab, ci de la Domnul cerea îndurări, Care dă sănătate din boală şi din neputinţă tărie.
Dacă duhul trândăviei ar veni peste tine, casa ta să nu o laşi, ci prin răbdare stai împotriva lui. Să nu cumva să te plece pe tine gân-dul, zicând: Mută-te din loc în loc. Că dacă te vei învoi cu gândul acesta, nu vei răbda niciodată.
Scris este: <MI>Întru ce îşi va îndrepta tânărul calea sa? Când va păzi cuvintele Tale <D>(Psalmul 118, 9). Întru aceasta se mântuieşte mai ales cel ce petrece împreună cu fraţii şi dator este a-şi câştiga frica Domnului şi întreaga înţelepciune cea desăvârşită, din care se naşte dragostea, bucuria, pacea, ascultarea şi îndelunga răbdare, înfrâna-rea, răbdarea şi câte creştinilor se cuvin, şi ca să fie grabnic spre a auzi şi zăbavnic spre a vorbi, zăbavnic spre mânie. <MI>Că mânia bărba-tului, dreptatea lui Dumnezeu nu lucrează<D>. Să fie încă şi văzând ca şi cum nu ar vedea pe cele ce nu îl folosesc, şi auzind, ca şi cum nu ar auzi pe cele necuviincioase şi ca cei mai de pe urmă pe sine să se facă şi odihnă să afle. Iar cel ce se înalţă pe sine, se va smeri. Că dacă va începe a porunci, şi a nu se osteni împreună după putere, osteneală va avea la cele mai de pe urmă. Că nu totdeauna acelaşi vânt suflă, ci schimbări ale vânturilor sunt.
Drept aceea, trebuie a ne obişnui pe noi la lucru, că nu ştim ce se va naşte în ceea ce vine, şi să avem de-a pururea înaintea ochilor pe Cel ce a zis: <MI>Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi, căci cu care jude-cată judecaţi, judecaţi veţi fi, şi cu care măsură veţi măsura, se va măsura vouă. Şi ce vezi paiul din ochiul fratelui tău, iar bârna cea din ochiul tău nu o vezi? Sau cum vei zice fratelui tău: Lasă să-ţi scot paiul din ochiul tău şi iată bârna este în ochiul tău? Făţarnice, scoa-te-ţi întâi bârna din ochiul tău şi atunci vei vedea a scoate paiul din ochiul fratelui tău<D> (Luca 6, 37-42; Matei 7, 1-5), şi apoi negreşit vei afla dar înaintea Domnului şi a oamenilor.
Nu slobozi ochii tăi a se răspândi, nici iscodi nicidecum frumu-seţe străină, ca nu cumva prin ochii tăi să te surpe pe tine potrivnicul tău.
Nu urma celor mai leneşi, ci celor cu toată fapta bună împodobiţi.
Frate, nu fi uşor la minte, că cele ce se fac afară de frica lui Dum-nezeu, nimic alt nu au, decât mustrare şi căinţă.
Fericit este sufletul cel ce slujeşte Domnului în adevăr, că la cele de pe urmă ale sale, de la Domnul va afla odihnă.
Mică lenevire, mare păcat naşte şi puţină trezvie, multă pagubă întoarce.
Mai bine este a mânca întru Domnul şi a mulţumi Domnului, decât a nu mânca şi a osândi pe cei ce mănâncă şi mulţumesc Domnului. Şezut-ai la masă? Mănâncă pâine şi nu vorbi de rău pe aproa-pele, ca să nu te afli mâncând carnea fratelui tău prin grăirea de rău. Că scris este:<MI> Cel ce mănâncă pe norodul Meu întru mâncare de pâine, pe Domnul nu L-au chemat<D> (Psalmul 13, 4). Sănătos fiind cu credinţa, mănâncă tot ce se pune ţie înainte întru Domnul, iar dacă se va pune vouă înainte vreun fel de bucate care ţie nu-ţi place să mănânci, nu îl întoarce pe dânsul înapoi, cei mai mulţi vrând a mânca şi a mulţumi Domnului. Şezut-ai la masă, mănâncă ca un om şi nu căuta în laturi ca un nepedepsit.
Un frate a zis: Nu lepădându-mă, mă lepăd de mâncarea cărnii, că toată zidirea lui Dumnezeu bună este şi nimic de lepădat nu este, cu mulţumită primindu-se, <MI>că se sfinţeşte prin cuvântul lui Dumne-zeu şi prin rugăciune<D> (I Timotei 4, 4), ci că este scris: <MI>Nu este de folos celui fără de minte a se desfăta<D> (Pilde 19, 10).
Necuvios lucru este monahului a mânca dobitoace.
Ale bucăţilor celor puse înainte, nu le defăima fărâmiturile, că Domnul a zis ucenicilor Săi să adune fărâmiturile cele ce au prisosit, ca să nu piară ceva dintr-însele (Ioan 6, 12).
Iubite, dacă vreun frate, biruindu-se, se va despărţi de locul său şi după aceasta căindu-se, va voi să se întoarcă, tu nu îl opri, ci mai vârtos îl roagă, că nu ştii ce va naşte ziua cea de mâine. Şi nu se cu-vine a defăima pe unii ca aceştia ca pe nişte batjocoriţi, ci mai vârtos se cuvine a-i sprijini, ca pe cei ce din neputinţă şi-au venit în sine.
Dacă locuieşti împreună cu fraţi, nu te face pricină cuiva de a se despărţi de frăţime, ca să nu te osândeşti în cealaltă lume. Păzeşte foarte ca să nu sminteşti pe cineva şi nu vei fi osebit de împărăţia cerurilor împreună cu cei ce fac smintelile.
Dacă se chinuieşte fratele tău, osteneşte-te împreună cu dânsul ca să te învredniceşti a auzi de la Domnul în ziua aceea:<MI> Întrucât ai făcut unuia dintre aceşti fraţi ai Mei mai mici, Mie Mi-ai făcut<D> (Ma-tei 25, 40).
Cel ce se leneveşte de cel bolnav, întărâtă pe Cel ce îl ceartă, şi cel ce se bucură de căderea fratelui său, va cădea cădere de spaimă.
Să nu zici: Astăzi să păcătuiesc şi mâine să mă pocăiesc, ci mai vârtos astăzi să ne pocăim, că nu ştim de vom ajunge până mâine.
Iubiţilor, păcătuit-am, să ne pocăim, că primeşte Domnul pocăinţa celor ce se pocăiesc cu adevărat.
Monahe, să nu zici: Aici război este şi strâmtorare, dar mai în-colo şi odihnă este, şi negrijă. Că cine este cel ce ne luptă pe noi? Au nu vrăjmaşul nostru, diavolul? Deci, ascultă ce zice la Iov: <MI>Şi a zis Domnul diavolului: De unde vii tu? Atunci a zis diavolul înaintea Domnului: Străbătând pe cea de sub cer şi înconjurând toată lumea, de faţă sunt<D> (Iov 2, 2). Deci, cunoaşte că cerul mai înalt decât tine este, oriunde te vei duce, ci rămâi în locul în care te-ai chemat şi împotriveşte-te diavolului şi va fugi de la tine. Apropie-te de Dumnezeu şi Se va apropia de tine.
Cel ce iubeşte aurul nu se va îndrepta, iar cel ce iubeşte pe Dom-nul se va binecuvânta. Cel ce se bizuieşte în aur, va cădea, iar cel ce se bizuieşte în Domnul, se va mântui.
Vai, aceluia în care va intra necredinţa, nefrica, necunoştinţa, nebunia şi obrăznicia, că parte a vulpilor va fi! Iar fericit va fi sufle-tul acela în care frica lui Dumnezeu locuieşte!
Căruia nu-i place a sluji unui stăpân, va sluji multora, şi cel ce nu suferă a se supune unui egumen, multora în multe feluri de lo-curi se va supune, şi cel ce nu rămâne într-o rucodelie, în multe fe-luri de lucruri va zăbovi.
Cel ce îşi împodobeşte hainele sale, îşi vatămă sufletul său, că hainele cele de mult preţ fac de ocară sufletul monahului, iar hai-nele cele proaste folosesc pe monah.
Prihană rea este monahului mândria, împotrivirea, nesimţirea, obrăznicia, nesocoteala, grabnica iuţime, nebunia. Prihană este mona-hului ochiul răspândit, că ochiul răspândit dureri multe adună celui ce îi urmează lui. Dacă nu te vei înfrâna a te răspândi cu ochii, nu vei tăia drept brazdele întregii înţelepciuni. Prihană este bărbatului a se îmbăta de vin; pe mulţi văzând, nu i-am asemănat lui.
Monahul care se laudă întru a sa putere, cel întâi nebun este. Ruşine şi ocară este monahului a se lăuda întru a sa putere! Cel ce se laudă, în Domnul să se laude!
Nebunul în râs îşi înalţă glasul său şi prea nebunatic este cel ce umblă împrejur, şi cu împătimire îşi clăteşte umerii săi, împreună încă şi braţele sale.

Semn de mândrie este în monah a lua pe umăr, cu împătimire, partea cea stângă a hainei sale, iar cel smerit, în tot lucrul se va cu-cernici.
Ucigătoare patimă este bărbatului a obişnui jurământuri în gura sa. Nu obişnui jurământuri în gura ta, ca să nu se înmulţească necu-noştinţele tale şi în loc de dreptate, păcate să-ţi grămădeşti ţie.
Slava monahului este a se teme de Domnul şi a-I păzi poruncile Lui. Slava monahului este a se smeri pe sine şi celor mici şi celor mari. Slava monahului este dreapta socoteală şi smerita cugetare. Slava monahului este nepomenirea de rău, răbdarea şi trezvirea în tot lu-crul bun.
Nu defăima pe cel bătrân, dacă va vrea să vină la osteneala vieţii monahiceşti, că şi Domnul, pe cei ce în al unsprezecelea ceas au venit, nu i-a lepădat. Că nu ştii, nu cumva să fie vas de alegere acesta.
Dacă vei iubi mândria, vei fi parte a dracilor, iar dacă vei iubi smerita cugetare, vei fi parte a Stăpânului Hristos. Dacă vei iubi iubirea de argint, deşert te vei duce de aici, iar dacă vei iubi necâş-tigarea, nu te vei lipsi de cereasca bogăţie.
Dacă vei ascunde în inima ta patima pomenirii de rău, vei fi sălăşluire de mânie şi de necunoştinţă, împreună încă şi de scârbă, şi vederea feţei tale se va schimba la tine, căci: <MI>Căile pomenitorilor de rău sunt spre moarte<D> (Pilde 12, 28).
Bărbatul înalt cugetător, mult se va scârbi, iar cel smerit cuge-tător, întru Domnul totdeauna se va veseli. Înalta cugetare în toată vremea cinste caută, iar smerita cugetare, nici în slavă se înalţă, nici în neslavă se mâhneşte, că aşteaptă plata de la Domnul.
Cel ce ascunde pomenirea de rău în inima sa, asemenea este celui ce hrăneşte şarpe în sânul său.
Să nu pricinuieşti scârbă inimii tale, că scârba lumii e moarte, iar scârba cea după Dumnezeu, de viaţă veşnică pricinuitoare se fa-ce ţie.
Caută spre Domnul, iubite, cu toată puterea ta, ca să se mântu-iască sufletul tău şi răutatea să nu se sălăşluiască în inima ta, că precum stăvilarul opreşte pornirea apelor, aşa şi răutatea opreşte cunoştinţa de la inima ta.
Dacă vei alerga după dreptate, o vei prinde, şi te vei îmbrăca cu dânsa ca şi cu un veşmânt al slavei, lung până la picioare.
Monahul, care se împleticeşte cu neguţătoriile vieţii, mult se va păgubi, iar cel ce răbdă în ostenelile cele pustniceşti, nu se va păgubi. Cel ce şi-a întors gândul său spre cele lumeşti, după lepădarea şi fugirea de lume, de cel ce a doua oară se tunde, nimic nu se deose-beşte. Cel ce i se pare că batjocoreşte pe amândouă, pe sine se amă-geşte, că scris este: <MIŞ-2>Dumnezeu nu Se batjocoreşte<D> (Galateni 6, 7), că ceea ce va semăna cineva, aceea va şi secera.
Monahe, nu căuta împrejur în uliţele cetăţii, şi nici te rătăci în răspântiile ei, ca nu cumva să te întâmpine pe tine vreo ispită şi va aluneca sufletul tău în pieire.
Înălţarea orbeşte ochii minţii, iar smerenia întru dragoste îi va lumina, că va învăţa pe cei blânzi căile sale.
Frate, peste noroiul tinei să nu păşeşti şi, de bărbaţii cei ce umblă fără frică, depărtează-te.
Greu lucru este bărbatului să se bizuiască întru sine, iar cel ce nădăjduieşte întru Domnul, se va mântui.
Cel ce îşi înfrumuseţează hainele sale, mândru va fi, iar mona-hul mândru este vultur fără de aripi.
Monahul smerit cugetător, drumeţ uşor este, şi ca un arcaş bine nimeritor, că precum fierul subţiază şi împilează pe toate, aşa şi smerenia cea după Dumnezeu, măiestriile vrăjmaşului şi, în ce chip lancea este vânătorului şi arma ostaşului, în acest chip monahului smerenia.
Frate, sârguieşte-te a umbla de voie pe calea cea strâmtă şi ne-căjită, mai înainte de a umbla de nevoie pe ea.
Lauda bărbatului mirean este întru ieşirea afară, iar a mona-hului întru a nu păşi pragul chiliei lui cu gândul.
Ascultă, iubite, luptătorul, când se luptă, gura lui o strânge şi tu, strânge-ţi gura de vorbele cele de prisosit şi vei avea odihnă.
Cât este de mare cel ce a aflat înţelepciune, dar nu este mai mare decât cel ce se teme de Domnul. Cât este de mare cel ce a început, dar nu este ca cel ce a răbdat. Cât de mare este cel dintâi, dar nu precum cel ce a săvârşit.
Nu iubi odihna trupească, ca să nu afli în ea pagubă duhovni-cească. Nu iscodi cele ce nu sânt ale tale, ca nu pe ale tale să le pierzi.
Spre lucrurile mai presus de măsură nu alerga, că toate cu mă-sură şi după rânduială a le face, bun lucru este şi de folos.
Cel ce nu are frica lui Dumnezeu în inima sa, măcar de ar mânca miere şi lapte în fiecare zi, nu poate a se linişti, iar bărbatul credincios, vitejeşte suferă.
Rămâi în jugul cel bun al Domnului ca să scapi de jugul cel ne-trebnic şi greu al lumii acesteia.
În chilia fratelui tău nu îndesi.
Dacă ai vreo carte folositoare şi auzind, fratele va voi ca să o ci-tească pe aceasta, fără de zavistie dă-i-o, iar tu, iubite, foloseşte cu osârdie lucrul şi îl dă înapoi domnului său cu pace. Dacă ai vreo carte a chinoviei în chilia ta, nu o lepăda pe dânsa, defăimând-o, ci păzeş- te-o, îmbrăţişând-o cu deadinsul, ca pe ceea ce este a lui Dumnezeu.
Monahul dârz ruşinează pe egumen şi pe fraţi, iar cel înţelept se va cucernici.
Înfrânarea topeşte trupul, iar multa mâncare îngroaşă şi mintea.
Nu în a săvârşi fără de necăjire pravila îi dă monahului răbdarea lucrului în chilia lui, ci frica lui Dumnezeu şi pomenirea morţii şi a muncilor. Mai bine este a se îndeletnici la lucru şi la rugăciune şi la cugetarea Dumnezeieştilor Scripturi, decât a conteni un ceas şi a se îndeletnici la vorbă deşartă, de unde se naşte vorbirea de rău.
Nu ispiti pe fratele tău, cu glume purtându-te, ca nu cumva să fii dat în nevoi. Că scris este:<MI> Cel ce zădăreşte în cuvinte, nu se va mântui.<DŞ0>
Cel ce pentru mintea sa cea rea se face pe sine urâcios, de cine va fi iubit? Şi cel ce iubeşte pe cei ce îl iubesc pe el, ce fel de plată are? Că zice Domnul: <MI>Au nu şi păcătoşii fac la fel<D>? (Matei 5, 46).
Bărbatul mânios va tulbura sufletele fraţilor, iar cel ce îndelung rabdă cu dragoste, se teme de Domnul. 
Pe tânărul ostenitor nu îl mai îngreuia, şi împreună cu bătrânul nepriceput nu călători, iar bătrânii pricepuţi după Dumnezeu, întărire sunt a fraţilor.
Mare ispravă este înfrânarea ochilor, a pântecelui şi a limbii, iar prisosind în milă, ca o făclie va străluci.
Precum cel ce îşi adună lui bunătăţi, aşa este bărbatul care laudă pe aproapele, nefiind el de faţă.
Teme-te de Domnul şi vei moşteni bunătăţi, iar în căile păcăto-şilor să nu te duci, ci urmează cărările drepţilor. De vei iubi căile drep-tăţii, vei afla viaţa veşnică.
De vei iubi liniştea, vei săvârşi înotarea ta cu alinare. De vei iubi tăcerea, de mulţi vei fi iubit. De vei întoarce ochii tăi ca să nu vadă deşertăciune, gânduri curate vei afla. De vei iubi înfrânarea, vei în-frâna pe dracul curviei. De vei iubi sărăcia, vei alunga pe dracul iu-birii de argint.
Cel ce îşi adună aur în chilia lui, îşi adună lui patimile înaltei cu-getări şi ale nesupunerii, iar cel ce îşi adună lui rugăciuni şi milostenii se îmbogăţeşte întru Dumnezeu.
Unii îşi învistieresc bani, iar tu, monahe, învistiereşte-ţi rugă-ciuni şi milostenii! Alţii se veselesc în fluiere şi în cântări muziceşti, iar tu, veseleşte-te, monahe, în cântarea de psalmi şi întru slavoslo-via Domnului! Alţii se veselesc de ospeţe şi de beţii, iar tu, monahe, veseleşte-te în înfrânare şi în sfinţire! Alţii se veselesc în dulceţi, iar tu, monahe, veseleşte-te de Dumnezeu, Cel ce ţi-a pregătit şi ţie şi celor ce Îl iubesc pe El, cununa slavei!
Bărbatul iubitor de Hristos, rod nebiruit este, iar cel desăvârşit în dragoste, zid nestricat este.
Dacă voieşti umblând a cugeta, tăcând cugetă şi vei scăpa de slava deşartă.
Bun lucru este a îndrepta pe cel ce greşeşte şi a nu-l lua în râs.
Vântul "Crivăţ" tulbură marea şi grabnica mânie mintea bărba-tului, iar îndelunga răbdare goneşte mânia, iar mânia nefiind, a încetat iuţimea.
Iubite, dacă nu voieşti a zidi, pe cele zidite nu le surpa! Dacă nu voieşti a sădi, pe cele sădite nu le smulge!
Frate, de nu voieşti a te linişti, pe cei ce se liniştesc nu-i răzvrăti! Frate, de nu voieşti laude a trimite Domnului, pe cei ce cântă nu îi face deşerţi!
Bogatul a grăit şi toţi au tăcut şi cuvântul lui până la nori l-au înălţat. Şi Dumnezeu ne grăieşte nouă prin Sfintele Scripturi şi nu voim a tăcea şi a asculta, ci unul, adică grăieşte, iar altul dormitea-ză, iar altul afară cu gândurile se răspândeşte. Dar ce zice Scriptu-ra? <MI>Cel ce îşi întoarce urechea sa ca să nu audă legile Celui Preaînalt, şi El rugăciunea lui o va urî<D> (Pilde 28, 9).
Monahul leneş în rugăciune se sârguieşte a auzi: Amin, iar cel treaz, rugându-se, nu se tulbură. Departe de la noi să se facă cea zisă prin proorocul: <MI>Aproape eşti de buzele lor şi departe de rărunchii lor!<D>
Nu sminti pe fratele, nici să te învoieşti cu dânsul spre păcat, ca să nu se mânie asupra ta Domnul şi te va da pe tine în mâinile rele-lor. Fericit este bărbatul cel ce nu a smintit pe aproapele în nici un lucru, că plata lui multă va fi în ceruri, iar cel ce se sminteşte fără de socoteală, va sminti pe mulţi.
Dacă nu îşi va pune omul mai întâi păcatele sale înaintea ochi-lor săi, nu poate a se linişti în tot locul.
Fericit este cel ce a început viaţă bună şi a săvârşit-o cu bună plăcerea Domnului.
Scris este: <MI>Cel ce cinsteşte pe tatăl său, se va veseli de fii şi, în ziua rugăciunii lui, se va auzi. Cel ce slăveşte pe tatăl său, se vor lungi zi-lele lui şi în ziua sfârşitului său va afla dar<D>. Cu cuvântul şi cu lucrul cinsteşte pe părintele tău, ca să vină binecuvântare de la dânsul peste tine. Nu te slăvi întru necinstea părintelui tău, că nu îţi este ţie slavă întru necinste, că slava omului, din cinstea părintelui său este, şi ocara fiilor este maica întru neslavă.
Monahe, în locul celor ce te-au născut după trup, ai pe cei ce te-au născut pe tine după duh întru Domnul, pe cei ce te povăţuiesc pe tine către viaţa cea veşnică.
Ascultă pe cel ce zice: <MI>Fiule, cu blândeţe lucrurile tale le săvâr-şeşte şi de omul primit, iubit vei f<D>i.
Pe cât eşti de mare, pe atât te smereşte pe tine şi înaintea Domnului vei afla dar, că mare este puterea Domnului, şi de cei smeriţi se slăveşte, iar aducerii asupră a mândriei nu este vindecare, că răsad de viclenie a înrădăcinat întru dânsul.
Trei feluri înmulţesc deşertăciunea şi al patrulea nu este bun: Nesupunerea celor mai tineri, bătrânii care zavistuiesc pentru spo-rirea celor mai tineri, cucernicul dacă se abate la cele nedrepte şi egumenul dacă în necunoştinţă necăjeşte sufletele fraţilor.
Patru feluri înmulţesc slavele şi al patrulea bun este înaintea Domnului şi a oamenilor: Unirea la un gând a fraţilor în blândeţe şi în dreptate, frate pe frate sfătuind în frica Domnului, cei tineri să se supună bătrânilor ca stăpânilor săi şi egumenul care iubeşte pe fraţii săi ca pe sine şi se grijeşte de mântuirea sufletelor lor în adevăr.
Greu lucru este bărbatului mândria în tot chipul. Nu iubi mândria, iubite, că nu este în ea folos! Având luare aminte, putem să ne vindecăm de toată patima, iar patima mândriei este un rău cu greu de vindecat, că leapădă doctoria vindecării şi doctorie aducătoare de moarte luişi îşi plăzmuieşte. O, de nu s-ar afla în robii lui Hristos!
Cuvântul credincios şi bine tocmit, laudă este monahului, iar cel ce iubeşte glumele, nebun este.
Praznic monahului este ducerea către Domnul şi lauda lui frica Domnului.
A mă împărtăşi de filosofia lumii nu am putut, însă cer de la Dom-nul dar împreună cu lăsarea păcatelor, mai mult decât smarald şi iachint, şi mai mult decât borcane pline de aur şi decât multa învă-ţătură a lumii acesteia.
Mărturisescu-mă Ţie, Stăpâne, Părinte, că de cererea mea nu m-ai lipsit pe mine şi nu ai trecut cu vederea rugăciunea mea, a netrebnicului Tău rob. Că Tu eşti nădejdea celor deznădăjduiţi şi ajutorul celor neajutoraţi. Fie numele măririi Tale binecuvântat în veci. Amin.
Monahe, cere de la Domnul cele cuviincioase cinului tău şi înmiit îţi va da ţie!
Fără de apă nu va creşte rod şi fără de cunoştinţă nu se va is-prăvi fapta bună.
Am văzut tânăr, mângâind pe bătrân în cunoştinţă şi pentru a-ceasta să dăm slavă lui Dumnezeu.
Monahe, în urma poftelor tale nu umbla şi de la gândurile tale opreşte-te, că, dacă vei da sufletului tău bunăvoinţa poftei, te vei face bucurie vrăjmaşului tău.
Cel ce îşi hrăneşte cărnurile trupului său, hrăneşte pofte rele şi gânduri urâte nu vor lipsi de la dânsul.
Toceşte-ţi, monahe, trupul tău şi îl robeşte, ca să nu te faci neiscusit. Lucrează în trupul tău lucrul cel bun şi vei aduce rod lui Dumnezeu.
Monahe, împreună cu fraţii petreci! Voieşti odihnă să dobândeşti? Mulţumeşte-te cu masa cea de obşte a fraţilor şi va fi vindecare tru-pului tău şi grijire de oasele tale şi sufletul tău nu se va păgubi, iar dacă la căni şi la pahare vei da ochii tăi, mai pe urmă, ca un rănit de şarpe, te vei chinui. Dacă vei vedea pe un bărbat cucernic, bucate ţinând în mâini, nu îl judeca pe dânsul cu mintea ta, că nu ştii înaintea cui le pune pe acestea.
Grijeşte-te, monahe, de lucrarea cea dinăuntru şi nu împodobi ziduri nefolositoare, că frumuseţea chiliei, răbdare monahului nu îi dă. Cele de trebuinţă să le căutăm, că cele de prisosit şi care grijă ne pricinuiesc nouă sunt nefolositoare.
Monahul leneş ceartă şi zice: Astăzi aici locuiesc şi mâine mă mut. Şi pentru ce îmi faci osteneală? Pune, monahe, ca un ciocan şi ca o nicovală în mintea ta şi adună-ţi gândurile inimii tale şi pe cele nelămurite, lămureşte-le.
Cel ce se bucură de căderea celui bine credincios, acesta îndoit va cădea, iar cel ce întoarce pe om din calea răutăţii lui, se va mân-tui. Dacă greşeşte fratele, cu dulceaţă îl mustrăm, iar dacă păcătu-im noi, mustrarea nu o primim cu dulceaţă.
Frate, nu te lupta pentru diavolul, ci mai vârtos, împotriva lui.
<MI>Ascultă,<D> frate, <MI>de învăţătură din tinereţile tale, şi până la cărunteţe vei afla dar şi pricepere<D> (Sirah 6, 18).
Monahul, nefiind gata a răbda cu vitejie cele ce i se întâmplă, din parte se va scârbi. Vânzare a sa este lenevirea, iar lenevirea este cumplită robie, iar trezvirea şi pe cei ce robesc îi robeşte.
Petrecând în casă fără lucrul mâinilor, când nu vei voi, atunci vei fugi din ea.
Monahul leneş nici fereastra chiliei lui nu o va închide până ce se va sfărâma purtându-se de vânt, iar cel treaz neprihănit va fi.
Cel ce îşi înfrânează ochii săi, mai uşor va fi, iar cel ce se răspân-deşte, greutate va pune peste sine, că neînfrânarea, zice, a poftei schimbă mintea cea fără de răutate. Dacă din ispită vei slobozi ochii tăi spre deşertăciune, degrab opreşte-i, ca nu cumva să cazi în urâta amestecare.
Când se aprinde trupul tău, nu te atinge de părţile cele ruşinoa-se, ca nu mai cumplită să aprinzi înfocarea. Fericit este cel ce a biruit toată pofta trupească.
Rău lucru este a creşte împreună cu sufletul gând rău, în ce chip agurida în verdeaţa legumelor.
Au doar poate ostrovul care stă în mijlocul mării să oprească va-lurile ca să nu lovească în el? Fără numai că ostrovul se împotriveş-te valurilor, aşa şi noi, a opri gândurile nu putem, iar a ne împotrivi gândurilor putem. Dar poate va zice cineva: Şi cum uneori se biru-ieşte sufletul prin gânduri? Că nu se împotriveşte sufletul gânduri-lor, ci le lasă pe dânsele de intră înlăuntru şi păşune aflând, câte puţin strică pe suflet.
Patru patimi sunt care cu greu primesc tămăduire. Care sunt aces-tea? Iubirea de sine, iubirea de argint, slava deşartă şi iubirea de stăpânire. Că nu mai zic niciodată: Ajunge. Cu toate acestea, nici una din acestea nu este cu neputinţă lui Dumnezeu a o vindeca.
Mai întâi de a se înrădăcina patima în tine, smulge-o pe ea şi mai întâi, de a-şi înfige odraslele sale, din gropile cele mai de jos, rădă-cina ei smulge-o. Că, dacă o vei lăsa pe dânsa a se înrădăcina în tine, te va stăpâni pe tine.
Cel ce se roagă cu trezvie, arde pe draci, iar cel ce se răspân-deşte cu mintea, se va batjocori de dânşii.
Cel ce se dă după poftele sale şi după dulceţile gândurilor, uşor va fi robit, iar cel ce se înfrânează, se va mântui.
Necredinţa naşte îndoire a sufletului, iar îndoirea sufletului pe lenevire, lenevirea pe uitare, uitarea pe deznădejde, deznădejdea pe moarte. De unde stăpânesc în noi patimile? Au nu din lenevirea noastră? Nu te robi de mădularele tale, nici să te tiranisească pe tine. Lucrează cu ele lucrul cel bun şi nu pe cel rău, şi vei fi avere cinstită Stăpânului tău.
Semn al sufletului cel trândav este a nu asculta cu dulceaţă Scrip-turile, iar sufletul ce se trezveşte, primeşte dumnezeieştile cuvinte ca un pământ însetat ploaia.
Aşternutul bun hrăneşte somnul şi nefrica lui Dumnezeu îl creşte pe dânsul.
Oaie ai tu? Să nu închizi lupul cu ea. Aşa şi lucrul cu care te lup-tă pe tine vrăjmaşul, să nu îl bagi în casa ta, iar de îl vei băga, să nu te moleşeşti cu gândul, ci pune frica lui Dumnezeu înaintea ochilor tăi, ca nu cumva să te batjocorească pe tine vrăjmaşii tăi.
Casa, fiind zidită pe nisip, nu va sta, şi pustnicia amestecată cu vreun lucru străin, îndelung nu va rămânea. Iar cel ce lucrează în frica lui Dumnezeu, de plata sa nu se va păgubi.
Nu băga înăuntru vorbire străină în vremea rugăciunii şi nu se va întuneca mintea ta despre rugăciune.
Frate, a cânta lui Dumnezeu, stai; cu cuvântul lui Dumnezeu deschide-ţi gura ta, după cela ce zice: <MI>Cânta-voi Dumnezeului meu până ce voi fi<D> (Psalmul 103, 34), ca nu cumva lenevindu-te, gânduri străine să tulbure mintea ta, ci <MI>cântând cu duhul, cântă şi cu mintea<D> (I Corinteni 14, 15).
Mare dar sunt lacrimile în rugăciune, iar a se birui de gândurile cele drăceşti, întocmai este cu moartea.
Pe inima ce a căzut din cugetările cele cereşti, o vor lega dracii la lucruri pământeşti, iar când va defăima pe cele ce se strică, pe cele ce nu se strică le va lua.
La stârv se vor aduna vulturii şi la sufletul, care s-a deznădăjduit de sineşi, se vor aduna dracii. <MI>Că, unde este stârvul, acolo se vor adu-na şi vulturii <D>(Matei 24, 28).
Sus să avem mintea noastră, iubite, că încă puţin şi ne vom duce de aici, şi cele ce ai adunat, ale cui vor fi?
Precum fumul alungă albinele, aşa răutatea goneşte cunoştinţa de la inimă.
Nimenea nu se veseleşte de dreptate, ci de lăcomie. Nimenea nu se bucură că nu a nedreptăţit pe aproapele, ci dacă va cumpăra multe cu preţ mic.
Înaintea feţei tunetului se va sârgui fulgerul şi de la faţa norului celui groaznic, aleargă toată pasărea.
Groaza porcului sălbatic, la junghiere îl va da pe el, şi mânia bărbatului, cădere îi pregăteşte lui.
Leul se vânează pentru pântecele său, şi lacomul cu pântecele se va zdrobi pentru dulceaţa pântecelui.
Calul tare în gură, în mâinile celor răi va da pe călăreţul său, şi omul vârtos la cerbice în rele va cădea.
În vremea iernii se vânează fiara şi în vremea ispitei vânează satana pe monah, iar iscusinţa monahului în ispite se arată.
Nevoieşte-te, iubite, a câştiga socoteală dreaptă, în care adunate sunt faptele bune ale vieţii monahiceşti! Iar tâlcuirea dreptei soco-teli ce este? Nesmintit a păzi pe altul şi a alege pe cele mai bune şi care se ţin de mântuire.
Voieşti să fii mare? Fă-te decât toţi mai pe urmă. Voieşti nume bun a-ţi câştiga? Cu blândeţe lucrurile tale să le săvârşeşti şi teme-te de Domnul în adevăr, ca bine să-ţi fie ţie în cele mai de pe urmă, că, pe cei ce se tem de Dânsul, îi slăveşte.
Monahe, nu te supune zavistiei, nici pândi pe fratele tău, şi nu pune asupra lui nume de defăimare, vrând a-l alunga pe dânsul din locul lui cu ruşine, ca să nu pătimeşti acelea care ai sfătuit asupra altuia. Că, cel ce sapă groapă aproapelui, va cădea în ea. Şi vei auzi pe cea scrisă: <MI>Cădea-vor în mreaja lor păcătoşii <D>(Psalmul 140, 10) şi în acela se va împlini cea zisă: <MI>Câţi voiesc cu cucernicie a vieţui în Hristos, prigoniţi vor fi <D>(II Timotei 3, 12).
Frate, nu pune pricină, zicând: Fratele vatămă însoţirea, ci mai vârtos tu nu face rele, că Dumnezeu cearcă inimile şi rărunchii.
Frate, dacă va ieşi fratele tău din chinovie, nu te înălţa cu mintea asupra lui, nici să fie necinstit în ochii tăi, că nu ştii ce va naşte ziua de mâine. Ascultă pe cel ce zice: <MI>Celui ce i se pare că stă, caute să nu cadă<D> (I Corinteni 10, 12). Şi iarăşi:<MI> Că nu cel ce se laudă pe sine este iscusit, ci pe care Domnul îl va lăuda<D> (II Corinteni 10, 18). Că mulţi, părându-li-se că stăpânesc şi sunt întâistătători, şi aceştia decât cei mai de pe urmă, mai mici s-au făcut, iar cei nebăgaţi în seamă au luat dar. Că Dumnezeu mândrilor le stă împotrivă, iar celor smeriţi le dă dar.
Dacă vei vedea pe vreun bărbat neascultător şi neînfrânat, mân-dru şi înţelept în sine, rădăcina acestuia pe jumătate este moartă, pentru că nu primeşte el grăsimea ce din frica lui Dumnezeu se face. Iar dacă vei vedea vreun bărbat liniştit şi smerit, cunoaşte că rădă-cina acestuia îndelung rămâne, fiindcă din grăsimea fricii lui Dumnezeu se adapă.
Fraţilor, dacă şi povăţuitorii noştri nu vor fi de faţă aici, însă ori-unde Cel Mare între noi este, că nemincinos este Cel ce a zis: <MI>Unde sunt doi sau trei adunaţi în numele Meu, acolo sunt în mijlocul lor<D> (Matei 18, 20). Deci, să luăm aminte de noi înşine, iubiţilor!
Monahul fără de rânduială, îşi pune mâinile pe oameni, iar cel ce miluieşte, se va milui.
Tocmind pe fratele tău la lucru, bun lucru săvârşeşti, dacă în dragostea lui Dumnezeu îi vei da plata lui, că cucernicie este a nu vătăma pe altul.
Cel ce a aflat calea îndelungii răbdări şi a nepomenirii de rău, a aflat calea vieţii.
Bărbatul cu mintea înaltă, în zi bine însemnată lucrează, şi în cea lucrătoare slujeşte.
Pasăre pe păsări le cheamă în cursă şi păcătosul pe cel aseme-nea lui în adâncurile relelor.
Leapădă-te, monahe, de a fi împreună cu cei ce iubesc nelucra-rea şi nu voiesc a se linişti. Fugi, monahe, de cei ce iubesc ospeţele şi zic: Astăzi fac eu, iar tu vei face mâine! Că dacă te vei învoi cu cuvintele acestea, nu vei săvârşi viaţă îmbunătăţită, ci urmează celor ce ard cu duhul, celor ce umblă în calea cea strâmtă şi necăjită, ca să ajungi viaţa cea veşnică. Căci calea cea lată şi desfătată, la pieire povăţuieşte pe cei ce umblă în ea.
Monahul nebăgător de seamă şi trândav, când i-a venit asupră-i vreun gând, încuind uşa chiliei sale, el se poartă aici şi acolo, ca o corabie fără de cârmă, iar cel ce cu răbdare stă, gândurilor celor deşarte nu se supune.
Cel ce zavistuieşte pentru sporirea fratelui, de viaţa cea veşnică pe sine se despărţeşte, iar cel împreună lucrător, părtaş cu el va fi. Că, dacă cei ce ajută celor ce lucrează cele rele, pe amândoi jude-cata îi munceşte, au nu cu mult mai vârtos Domnul plată va da ce-lui ce ajută la voia Lui?
Scris este: <MI>Multe sunt necazurile drepţilor şi din toate acelea îi va izbăvi pe ei Domnul<D> (Psalmul 33, 18), şi: <MI>Multe sunt bătăile păcăto-sului şi moartea păcătosului este cumplită<D> (Psalmul 31, 1).
Nu este aceasta faptă bună, adică a se necinsti şi a nu simţi, ci mai vârtos a pricepe şi a răbda pentru cucernicie. <MI>Că cel leneş, ocărât fiind, nu se ruşinează<D> (Pilde 20, 4).
Mai bine este printr-un zâmbet a opri mânia, decât fără de îm-blânzire a te sălbătici, iar bărbatului înţelept, mai dulce îi este plânsul decât râsul.
Cine îmi va da mie strajă la gură şi la buzele mele pecete măiastră, ca să nu greşesc prin ele şi limba mea să nu mă piardă pe mine? Stăpâne al vieţii mele, să nu mă părăseşti pe mine în sfatul lor şi să nu mă laşi pe mine a cădea în dânsele, că Tu ai zis, Doamne, că <MI>din cuvintele tale te vei îndrepta şi din cuvintele tale te vei osândi<D>. Că dacă proorocul a zis că <MI>toată dreptatea noastră este ca o cârpă lepădată<D>, ce voi zice eu, cel născut în păcate? Şi acum, Stăpâne, toată nădejdea mea de îndurările Tale se atârnă. Milostiveşte-Te spre mine, păcătosul! Doamne, răspândirea ochilor să nu-mi dai mie şi pofta cea rea întoarce-o de la mine!
Iubite, nu crede visurilor celor înşelătoare, că pe mulţi i-au înşelat visele şi, nădăjduind spre ele, au căzut. Că la care măsuri am ajuns ca să vedem vederi îngereşti?
Mare sporire şi slavă este smerita cugetare şi nu este în ea că-dere. Semn de smerită cugetare este a da cu amândouă mâinile în tot lucrul trebuinţa fratelui, la fel şi a primi.
Monahul ce caută moştenirea părinţilor celor trupeşti va cădea în ispite, iar cel ce caută pe Domnul se va mântui. Să nu zici: Dacă voi îmbătrâni, de unde mă voi hrăni, că pentru ziua de mâine nu ni s-a dat nouă voie să ne grijim, şi tu acum, pentru bătrâneţile tale, te grijeşti? Împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea să o căutăm şi acestea toate se vor adăuga nouă. Că El a zis: <MI>Ştie Tatăl vostru Cel ceresc de ce aveţi trebuinţă, mai înainte de a cere voi de la Dânsul<D>. Iar dacă pe acestea mai întâi le vom cere, arătăm că nu pentru acestea ne nevoim. Deci, <MIŞ-2>aruncă spre Domnul grija ta, şi El te va hrăni pe tine<D>.
Dacă Domnul va spori vreun lucru în mâinile tale, ca cel ce ai să dai seamă de el, grijeşte-te.
Cel ce miluieşte pe săraci, se va umplea de bunătăţi, iar cel nemilostiv, afară de cămara de Mire cea cerească se va încuia.
Cel ce nădăjduieşte spre om, nu va vedea cele bune, iar cel ce nădăjduieşte spre Domnul, se va mântui.
Nu fi aspru la limba ta, că gura dreptului haruri picură.
Bucate multe îngroaşă mintea, iar înfrânarea cea bună o curăţeşte.
Ia aminte, monahe, ia aminte, când vorbeşti cu femei! Vezi, iu-bite, ca nu cu pricina camilafcei sau a mantiei, sau cu vreo îmbră-căminte din celelalte, să se vâneze sufletul tău, că multe sunt pân- diturile vicleanului.
Mai bine este a purta haine vechi şi de sufletul tău a te îngriji în frica Domnului, decât a te îmbrăca strălucit şi cu necinste a umbla.
Cel ce păzeşte poruncile, pe sine se iubeşte, iar cel ce le defaimă, sufletul său îl va păgubi. 
Bărbatul beţiv şi mânios tulbură sufletele fraţilor, şi ocara lui este cu el neîncetat.
Pune peste rană plasture şi peste tânăr cucernicie nefăţarnică.
Pustiu se face monahul cel tânăr care urmează gândului său şi sfătuirea celor iscusiţi nu o primeşte. Înşelăciune rea este monahului tânăr nesupunerea, iar supunerea cea întru Domnul este acoperă-mânt tare.
Bărbatul mândru şi nesupus va vedea zi amară, iar cel smerit cugetător şi răbdător se va veseli întru Domnul totdeauna. Mare lu-cru este a afla bărbat răbdător şi smerit cugetător, şi frumuseţii lui nu este cumpănire.
Nu grăi împotriva adevărului şi de nepedepsirea ta, ruşinează-te. Să nu te ruşinezi a mărturisi pentru păcatele tale şi să nu zici, am greşit şi ce mi s-a făcut mie? Că Domnul este îndelung-răbdător.
Nu aştepta a te întoarce către Domnul şi nu întârzia zi de zi. Adu-ţi aminte că mânia nu va zăbovi.
Să nu fie mâna ta întinsă spre a lua şi strânsă spre a da.
Monahul priceput, cu dragoste s-a îngrădit pe sine, iar cel fără de minte, urâciune luişi îşi înmulţeşte.
Cel ce se înalţă asupra fratelui său, de draci se batjocoreşte.
Nu defăima pe fratele tău în veac, că scris este: <MI>Mulţi tirani au căzut pe pământ, iar cel nesocotit coroană a purtat<D> (Sirah 11, 5). Fă-te întru dreptate strălucit, iar către păcat foarte posomorât.
Boala iubirii de slavă este patimă rea a sufletului.
Monahe, ieşit-ai din chilia ta spre slujbă? Păzeşte-ţi simţirile, ca nu războaie şi tulburări de gânduri să aduni în tine.
La cine nu este gard, i se va răpi averea, şi cine nu are răbdare, va suspina, rătăcindu-se.
Monahul leneş multe pricini îşi grămădeşte lui şi cel somnoros va cădea în rele. 
Monahul iubitor de avere este finic neroditor, iar cel necâştigă-tor, ca un finic curăţit se ridică spre cer.
Monahul iubitor de materie se aseamănă şoimului dresat ce a zburat şi a avut curele legate la picioare şi oriunde va şedea se va încurca, iar cel nematerialnic, este ca un călător bine împodobit.
Mulţi socotesc că sunt înţelepţi întru sine şi nu pot înţelege că pe care o socotesc ei pricepere, pagubă a sufletului li se face lor. Nu este înţelepciune, nu este pricepere, nu este sfat bun în sufletul ce urăşte frica lui Dumnezeu. Înţelepciune cu adevărat este a lucra toate după voia lui Dumnezeu.
Gâtlejul dulce înmulţeşte prietenii şi cel ce iubeşte pe Domnul va păzi căile Lui.
Cinsteşte pe fratele înaintea cunoscuţilor lui şi înaintea Domnului cinstit vei fi.
Iconomul credincios va câştiga sufletele fraţilor săi, iar soco-teala pomenitorului de rău îi va risipi pe dânşii. Iconomul înţelept, cu dreptate va împărăţi, iar cel fără de minte, lupte va găti.
Monahului nesăţios nu îi va ajunge partea ce i se cuvine cu dreptul şi limbutul tulburări alcătuieşte, iar cel ce se teme de Domnul linişte aduce.
Iconomul beţiv se va surpa din slavă, iar cel înfrânat, blând şi smerit cugetător, va spori în slavă.
Monahe, nu-ţi pune pricină că eşti neputincios, sănătos fiind, că scris este: <MI>Şi pofta lor le-a dat lor<D> (Psalmul 77, 33).
Să nu ne lepădăm, fraţilor, de darul Domnului, Cel ce ne dăruieşte nouă tărie spre a lucra lucrul cel bun, ci cu dânsa (tărie) pe dânsul (lucrul cel bun) lucrându-l, să mulţumim Domnului totdeauna!
Cel ce râde de aproapele, ca un grăitor de rău se va socoti, iar grăirea de rău, urâtă este şi înaintea lui Dumnezeu şi a oamenilor.
Cel ce întărâtă pe aproapele provoacă mânie, iar făcătorul de pace fericit este, că fiu al lui Dumnezeu se va chema.
Cinsteşte pe bătrâni pentru Domnul şi de tânărul cel lipsit fie-ţi milă şi de la Domnul vei lua plată.
Scris este: <MI>Nu lucraţi pentru mâncarea ce piere, ci pentru ceea ce rămâne în viaţa cea veşnică<D> (Ioan 6, 27). Mâinile tale lucreze lucrul cel bun, ca şi celui ce are trebuinţă să-i dai cu împărtăşire, şi inima ta fie către Domnul totdeauna şi vei fi lucrând mâncarea care ră-mâne, iar nu care piere.
Frate, lucrează şi nu amăgi, că multă răutate a învăţat nelucrarea.
Monahul cârtitor, mult se va păgubi, iar cel ce suferă vitejeşte, în cele mai de pe urmă va afla bogăţia sa.
Slujitorul înţelept nu se va lenevi de lucrarea lui şi cel ce se te-me de Domnul nu va sminti pe fraţii săi.
Fugi, iubite, de cei ce săgetează trupul; fugi mai ales de cei ce săgetează sufletul.
Cel ce iscodeşte frumuseţe femeiască, în sufletul său va sădi pofta frumuseţii ei, şi cel ce îndeseşte la uşile caselor ei, asemenea este celui ce umblă pe gheaţă, că nu departe este alunecarea de la dânsul.
Fugi, iubite, de foc, ca să nu-ţi ardă trupul tău; fugi de păcat mai cu seamă, ca să nu-ţi ardă trupul tău împreună cu sufletul în focul cel nestins.
Precum doi luptători, aşa este monahul vorbind cu femeie, iar cel ce se trezveşte, va fugi şi nu se va prăda.
Portarul credincios, după Dumnezeu străjer este de suflete, iar cel necredincios şi pe al său suflet îl va pierde.
Vremea, care am petrecut-o în viaţa monahicească, o numărăm, iar lenevirea, pe care am lucrat-o în dânsa, neştiind-o, ne înălţăm.
Lauda bărbatului este nu numai vremea, ci şi sporirea, iar sporire este nu cărunteţile, ci viaţă înbunătăţită a câştiga.
Arma, sabia, coiful, îi nasc ostaşului stăpâniri, iar monahului în-cepător, credinţa, pocăinţa, dragostea. Credinţa îi naşte curăţenie, şi smerita cugetare, ascultare, îndelungă răbdare şi înfrânare, pocă-inţa lacrimi, iar dragostea răbdare şi nădejde.
Cel ce se mută deseori din chilie în altă chilie, câştigă gânduri deşarte, iar cel ce rabdă într-un loc, acela mai vârtos se va linişti.
Iubite, din tinereţile tale alege-ţi învăţătura şi până la cărunteţile tale vei afla pricepere. Din tinereţile tale samănă-ţi ţarina ta şi gri-jeşte-te de dânsa, ca nu cumva să crească în ea mărăcini ca într-o ţarină. Fă în ea rod bun şi Celui ce îţi dă tărie, dă-I slavă.
Apele fac să crească iarba şi vorbirea mirenilor patima înaltei cugetări, iar cel ce se teme de Domnul, nu se înalţă.
Dacă te vei învrednici vreunui dar, nu cugeta înalt, că nici un lucru bun nu ai pe care nu l-ai luat de la Dumnezeu. Şi dacă nu că-lătoreşti după poruncă şi după sfatul Lui, îşi ia darul Său de la tine şi celui mai bun decât tine i-l dăruieşte. Atunci te vei asemăna celui ce sileşte condeiul după ce a terminat cerneala dintr-însul.
Precum doi cocoşi într-un loc, aşa sunt două gânduri în inima monahului. Depărtează-te de cele străine şi se va linişti sufletul tău.
Bărbatul priceput va păzi poruncile şi cel ce le păzeşte pe dânsele a câştigat raiul desfătării celei veşnice.
Mai bun este numele bun decât bogăţie multă şi mai mult decât aurul şi argintul, darul cel bun.
Sufletului ce se împuţinează, dă-i cuvânt de mângâiere şi Domnul va întări inima ta.
Dacă vei câştiga vreun pahar de vin după rugăciune, cu sârguin-ţă du-te în chilia ta şi, încuind uşa, mulţumeşte Domnului, Celui ce a iconomisit şi iconomiseşte, că după prânz a înmulţi cuvinte, bănu-ieli şi frământări naşte.
Bărbatul beţiv lucrează şi vorbeşte seara ceea ce nu se cuvine şi dimineaţa se căieşte. Şi, dacă iarăşi va afla vin, pe acelea iară le lu-crează. Dacă vei fi ispitit o dată, de aceea înainte păzeşte-te, că scris este: <MI>Cel ce este născut de la Dumnezeu se păzeşte pe sine şi vi-cleanul nu se atinge de dânsul<D> (I Ioan 5, 18). Iubite, nu bea vin întru beţie, măcar deşi te roagă pe tine prietenii cei ce sunt de faţă, că, dacă te va birui pe tine vinul, mai înainte de toţi, cei ce te-au în-demnat se vor sminti întru tine. Însă ia aminte cu deadinsul, ca să nu te stăpâneşti de uitare.
Se osteneşte lacomul cu pântecele şi se frământă ca să-şi umple pântecele său de bucate şi, după ce mănâncă, se chinuieşte pentru mistuire. Iar înfrânării îi urmează sănătatea şi trezvia.
Monahul călător nu va fi nerănit, de nu se va trezvi, iar cel ce rabdă în locul în care s-a chemat, mai multă odihnă va afla.
Cel ce defaimă pe cele puţine, câte puţin va cădea, şi lenevirea, câte puţin, sărăcie fără de voie îi va naşte.
Nu lepăda sfaturile sfinţilor bărbaţi, măcar deşi cunoscător eşti, că şi aceasta este rod al cunoştinţei.
Biruire este monahului a se împărtăşi cu tovărăşie şi plata lui scârbă şi căinţă.
Scris este: <MI>Lăudându-se drepţii, se vor veseli noroadele, iar nume-le necredincioşilor se vor stinge<D>. Şi iarăşi: <MI>Să te laude pe tine aproa-pele şi nu gura ta; străinul şi nu buzele tale<D> (Pilde 27, 2). Şi iarăşi: <MI>Lămurirea aurului şi argintului este arderea în foc, şi omul se lămu-reşte prin gura celor ce îl laudă pe el<D>.
Fiul priceput va păzi legea, iar cel ce petrece în înverşunare va necinsti pe tatăl său. Cinsteşte pe toţi pentru Domnul şi nu cere cinste, şi de la Domnul vei afla dar. 
Scris este: <MI>Cel ce nu se ruşinează de feţele drepţilor, nu este bun; unul ca acesta, pentru o bucată de pâine va vinde pe om.<D> Iarăşi scris este:<MI> Fericit bărbatul care va scuipa toate pentru evlavie, iar cel vârtos cu inima va cădea în rele. <D>
De bărbatul ce iubeşte înţelepciunea se veseleşte tatăl lui, iar cel ce hrăneşte curve pierde bogăţia.
Mai bine a fi crescut cu sârguinţă, decât a creşte cu lenevire. Mai bine este a se învăţa cu sârguinţă, decât a învăţa şi a lucra cele ce nu se cuvin.
Cel ce se pedepseşte pe sine, va învăţa pe altul şi cel ce se învaţă pe sine, va învăţa şi pe aproapele.
Nu îngreuia pe fratele tău, că de vei pune sarcină pe dobitocul tău mai presus de putere, la mijlocul căii va sta.
În tot lucrul care se aduce asupra ta, cu iscusinţă să fii, şi îţi adu aminte de ajutorul care îţi vine ţie de la Dumnezeu.
Nu da auzul tău la glasuri urâte, ca să nu se spurce mintea ta, că precum fumul ochilor, aşa cuvântul urât vatămă sufletul.
Dacă duhul curviei te va supăra pe tine, ceartă-l pe dânsul, zicând: Domnul să te surpe pe tine, plinule de reaua împuţiciune, dracule al necurăţiei. Că ştim pe cel ce a zis: <MI>Cugetul trupului, vrăjmăşie este la Dumnezeu<D> (Romani 8, 6).
Nu este înţelepciune, nu este pricepere unde frica lui Dumne-zeu nu este, că înmulţirea înţelepciunii este a se teme de Domnul.
Scris este: <MIŞ-2>Lumina drepţilor este de-a pururea, iar lumina necredincioşilor se va stinge<DŞ0> (Pilde 13, 9).
Lemn de viaţă este pofta dreptului, iar cel ce urăşte mustrările, nebun este.
Din multa cuvântare, nu vei scăpa de păcat, iar cel ce îşi păzeşte buzele, înţelept va fi.
Gândurile drepţilor sunt judecăţi, iar necredincioşii vicleşuguri ocârmuiesc.
Cel ce apucă mai înainte cu cinstea pe aproapele, va afla cinste, iar cel ce nu se cucerniceşte de faţa fratelui său, cu osteneală se va pedepsi.
Dacă mănânci împreună cu fraţii, după rânduială întinde în strachină, fiindcă şi turturica, şi rândunica, şi păsările ţarinii şi-au păzit vremile intrărilor lor. Întinde şi nu te sfii de cei mai mici decât tine. Tu dar, iubite, toată ziua ai petrecut-o postind şi pentru o mi-nută de ceas te tulburi?
Dulce îţi este ţie nelucrarea, dar amare sunt cele mai de pe ur-mă ale ei. Te osteneşti lucrând, dar pe urmă te vei veseli.
Scris este: <MI>Urâciune sunt Domnului buzele mincinoase, iar cel ce făptuieşte după adevăr, primit este Lui<D> (Pilde 12, 22). Cel ce înmul-ţeşte cuvintele sale, se va urî, iar cel ce îşi ţine gura sa, se va iubi.
De vei vedea un bărbat leneş, deşteptându-se spre fapta bună, tu să nu te moleşeşti cu gândul, ci mai vârtos îmbărbătează-te şi în vremea ispitei mai mult te nevoieşte.
Monahilor, să nu trecem peste măsurile smeritei cugetări, ca nu cumva, părându-ni-se că avem pricini binecuvântate, să stricăm cu-cernicia noastră. Drept aceea şi pagubele să le trecem cu vederea, pentru cel ce a zis: <MI>Robul Domnului nu se cuvine a se lupta<D> (II Ti-motei 2, 24), şi fericit este cel ce va scuipa pe toate pentru evlavie. Nu te sârgui cu duhul tău a te mânia, că mânia în sânul necredincioşilor se va odihni.
Scris este: <MI>Fiul înţelept, ascultător este tatălui său, iar fiul neascultător în necinste va fi<D> (Pilde 13, 1).
Cel ce îşi păzeşte gura sa îşi păzeşte sufletul său, iar cel obraznic cu buzele se va speria pe sine.
Fiului viclean nici un bine nu îi va fi, iar cel ce păzeşte poruncile fericit este.
Legea înţeleptului este izvor de viaţă, iar cel fără de minte de cursă va muri.
Cel ce umblă drept se teme de Domnul, iar cel ce îşi răzvrăteşte căile sale se va necinsti.
Căuta-vei înţelepciune la cei răi şi nu vei afla, iar priceperea, la cei înţelepţi este lesnicioasă.
Grădina ce nu are gard, călcată fiind, se pustieşte şi cel ce nu îşi păzeşte gura sa, va pierde rodurile sale.
Cel ce nădăjduieşte spre bogăţie, va cădea, iar cel ce sprijineşte pe cei drepţi, acesta va răsări. Cel ce cu nebunie îşi risipeşte averile sale, sărac se va face, iar cel ce le risipeşte cu credinţa Domnului, în veac nu va fi părăsit, că scris este:<MI> Risipit-a, dat-a săracilor; drepta-tea lui rămâne în veacul veacului. Puterea lui se va înălţa întru slavă<D> (Psalmul 111, 8-9).
Cel ce îşi înmulţeşte bogăţia sa cu camete şi cu lăcomii, celui ce miluieşte pe săraci o adună pe dânsa.
Pe cât se înalţă bărbatul întru mândria inimii lui, pământ îngraşă, din care s-a luat, şi în pământ se duce, iar pe cei smeriţi îi înalţă Domnul.
Fumul goneşte albinele şi pomenirea de rău cunoştinţa de la inimă.
Roagă-te Domnului şi varsă lacrămi înaintea bunătăţii Lui şi po-menirea de rău să nu se sălăşluiască în sufletul tău şi rugăciunea ta va fi ca tămâia înaintea Lui.
Scris este: <MI>Necurat este înaintea Domnului tot cel înalt cu inima<D> (Pilde 16, 5), iar înaintea celor smeriţi merge slava. Şi iarăşi: <MI>Pricină caută bărbatul ce voieşte a se despărţi de prieteni şi în toată vremea prihănit va fi.<D> Aşa şi monahul care se despărţeşte de mănăs-tire, tulbură pe egumen şi pe fraţi.
Scris este: <MI>Este cale care se pare că este dreaptă la oameni, iar cele de pe urmă ale ei merg la fundurile iadului<D> (Pilde 14, 12). Şi iarăşi zice: <MI>De căile sale se va sătura cel vârtos cu inima, iar bărbatul cel curat, de înţelegerile sale<D> (Pilde 14, 14).
Unii pe alţii să ne mângâiem, iubiţilor; unii altora să slujim; unii pe alţii să ne sfătuim întru frica Domnului, până când vom ajunge la limanul vieţii!
Monahul lacom cu pântecele mult se va griji, iar cel înfrânat se aseamănă căprioarei din ţarină.
Precum este peştilor apa, aşa monahului liniştea cu smerită cu-getare şi cu dragoste.
Merindea monahului pe cale este cucernicia întru frica lui Dumnezeu, iar frica Domnului este aur lămurit şi cel ce a câştigat-o pe ea, nu se va părăsi.
Monahe, se ispitesc vrăjmaşii să stăpânească gândul tău, când auzi tu, pentru părinţii tăi cei trupeşti, dar îţi va prisosi ţie bogăţia şi mângâierea în împărăţia cerurilor, dacă vei răbda până în sfârşit, slujind Domnului.
Cel ce voieşte cu pace a vieţui în tot locul, să nu-şi caute odihna sa, ci pe a altuia întru Domnul şi va afla odihnă, iar certăreţul şi ră-ul la minte nu se va linişti niciodată.
Mai înainte de a defăima cineva frica lui Dumnezeu, nu va păcătui niciodată. Voieşti a nu păcătui? Păzeşte frica lui Dumnezeu şi soco-teşte păcatul ca munţii cei înalţi, sau ca noianul mării ce este plin de furtuni, sau ca văpaia focului, care mistuieşte pe cel ce cade în ea. Că sârguinţa vrăjmaşului îl micşorează pe dânsul în ochii tăi, până când vei cădea în el.
Nu voi a păcătui şi pe părintele tău îl pune pricină, că Samuil cu Eli a petrecut, şi Gheezi cu Elisei.
Păstor te-a pus pe tine, nu băga în turma Lui lupi stricători, ca să nu pustiască turma ta şi, venind Păstorul Cel Mare, nu îi va plăcea Lui. Goneşte dintre oi tot lucrul ce se împotriveşte lor şi nu te vei numi lucrător viclean.
În mijlocul fraţilor, egumenul să fie cinstit şi cei ce se tem de Domnul, în ochii lui.
Mai înainte de a începe vreun lucru, cugetă sfârşitul lui, şi mai înainte de luptă, pune pricina pe satana, că scris este: <MI>Cel născut de la Dumnezeu, se păzeşte pe sine şi vicleanul nu se atinge de dânsul<D> (I Ioan 5, 18).
Nu este greu lucru a se întâmpla, ci greu şi cumplit este a rămâne în aceeaşi răutate.
De se va întâmpla vrajbă între doi fraţi, care mai întâi se pocă-ieşte, acela va lua cununa biruinţei. Încă se încununează şi cel de al doilea, dacă nu îi va lepăda pocăinţa, ci cu osârdie va face cele spre pace.
Semn de nepedepsire la monahul ce stă în mijlocul fraţilor este a-şi goli pulpele sale, iar cel evlavios, cu bun chip va şedea.
Pentru multa cuvântare, înţelege, monahe, că a mii de cuvinte sfârşitul este tăcerea. Deci, apucând mai înainte câştigul, fugi de pagube!
Defaimă, monahe, pântecele şi vei avea odihnă.
Iubite, dacă vei duce pe cineva în chilia ta, nevoieşte-te nesmintit pe dânsul a-l trimite de la tine, adică nimic afară de frica lui Dum-nezeu să nu lucrezi, ca să nu te faci lui chip de lucru necuvios. Că zice Apostolul: <MI>Faceţi-vă neîmpiedicători şi iudeilor şi elinilor şi Bise-ricii lui Dumnezeu<D> (I Corinteni 10, 32).
Monahe, cinsteşte pe toţi, nu pentru răsplătire, ci pentru Domnul.
Fără de putrejune nu se face vierme şi fără a fi curăţit nu dispare. Fără de lenevire nu se naşte defăimarea şi fără de sârguinţă nu se va dezrădăcina. Însă teme-te de Domnul şi vei afla dar.
Monahe, să nu te afle vrăjmaşul, făcând ceva afară de cinul tău şi, nu te va speria pe tine niciodată.
Bărbatul plăcător de oameni, multora s-a sârguit a plăcea, ci nu pentru Domnul, iar cel ce se teme de Domnul, nu se va poticni, căci cu lumina poruncilor Lui călătoreşte.
Mânia bărbatului, groapă îi este lui şi, cel ce a trecut peste mânie, a trecut peste groapă.
Cel ce pedepseşte pe norodul său, are pace cu cei dinafară, iar cel ce se bizuieşte luişi, îşi înmulţeşte luişi vrajbă.
Fericit bărbatul care cu blândeţe a tras jugul Stăpânului Hristos până la sfârşit, căci cumplită este mândria.
Întru unirea fraţilor locuieşte Domnul, iar vrajba acestora vese-leşte pe vicleanul.
Până când va ascunde pământul sămânţa cea semănată în el? Până ce va lua mirosul apei.
Lucrează pe ascuns, iubite, poruncile Domnului şi îţi va răsplăti ţie Domnul întru arătare.
Monahul leneş şi iubitor de sine, văzând lucru, s-a ascuns şi, la cină, între cei dintâi s-a numărat.
Monahul înţelept nu se socoteşte pe sine mai de cinste decât fraţii cei smeriţi, ci chip se face celor credincioşi.
Nemilostiv este acela căruia nu i se face milă de cel neputincios. Că zice:<MI> Fericiţi sunt cei milostivi, că aceia se vor milui.<D>
Iconomul credincios nu va asupri pe fraţii săi şi cel îmbunătăţit, toate le lucrează după Dumnezeu.
Să nu necăjeşti pe năimit (slugă, lucrător) care se osteneşte, şi plata lucrătorului să nu o opreşti. Adu-ţi aminte că ţi-au slujit ţie; dă-i plata în vremea ei şi vei lua plată în vremea ei.
Cel ce este mustrat şi tace, cu viclenie ascunde pomenire de rău în inima sa, iar cel ce răspunde cu blândeţe paşnică, nepomenitor de rău va fi.
Cel mândru batjocoreşte pe bătrâni, iar cel smerit se va iubi, şi cel ce iubeşte certarea iubeşte viaţa.
Precum brumele şi zăpezile veştejesc pajiştea, aşa păcatul veş-tejeşte inima celui ce îl lucrează pe dânsul.
Precum înverzeşte sămânţa, ploaie venind peste ea, aşa înver-zeşte inima de lucrurile cele bune.
Bărbatul mânios şi strigător, mult jurător va fi, iar cel ce se liniş-teşte, priceput. Şi ce este mânia? Mânia este patimă obraznică şi neruşinoasă pe care o moşteneşte scârba şi căinţa, iar scârba cu to-tul mănâncă inima celui ce a căzut în ea. Nu da scârbă inimii tale, ci mângâie-te pe tine întru Domnul.
Necredinţa a născut îndoirea sufletului, iar îndoirea sufletului a adus înlăuntru eresul, iar eresului îi urmează rătăcirea. Deci, cel ce s-a rătăcit să strige cu mare glas către Păstorul Cel Mare şi Mântu-itorul sufletelor noastre, ca, întorcându-L, să-l adune pe el în staulul oilor Sale.
Nu iscodi, iubite, zicând: Cum aceasta sau aceea, ci crede Domnului şi El va lumina mintea ta. Că după măsura credinţei şi darul se sălăşluieşte în suflet. Căci credincios este Domnul în toate cuvintele Sale şi cuvios în toate lucrurile Sale.
Trâmbiţe ferecate au răsunat în taberele fiilor lui Israel, în pustie, iar propovăduirea Apostolilor în toate neamurile. Precum trâm-biţa este de însemnare, aşa bărbatul credincios. Viţă a lui Hristos este bărbatul lucrător. 
Precum strugurul, dacă se târăşte pe pământ, netrebnic se face, aşa şi gândul care se învârteşte împrejurul celor pământeşti, în fap-ta bună neiscusit este.
Cel ce vânează şi aleargă după tulburări, numaidecât îi va veni pieirea lui, tăiere şi sfărâmare nevindecată, că se bucură de toate acelea pe care le urăşte Domnul, iar cel ce iubeşte pacea, pacea o va moşteni. Iar blândeţea omului întoarce mânia.
Dacă ţi se va întâmpla ţie clevetire şi după aceasta se va arăta curăţirea ştiinţei tale, nu cugeta înalt, ci slujeşte Domnului cu smerită cugetare, Celui ce te-a izbăvit pe tine de clevetirea oamenilor, ca să nu cazi cădere de spaimă.
Precum ghinda hrăneşte porcii, aşa gândurile cele rele hrănesc poftele cele rele. Precum veninul aspidelor, aşa se aseamănă mânia şi pomenirea de rău, că şi chipul îl schimbă, şi mintea o tulbură, şi vinele le înmoaie, şi către lucrare neputinţă dă, iar blândeţea şi dragostea pe acestea toate le leapădă. Dar în ce se va strica pome-nirea de rău? În a pomeni frica Domnului şi ziua sfârşitului.
Iubite, adu-ţi aminte de cele de pe urmă ale tale şi încetează de mânie.
De moarte aducându-ţi aminte, nu te înălţa, că încă puţin şi te vei duce în mormânt şi reaua lucrare aceasta ce te va folosi? 
Iubite, poartă pe cel neputincios, că cel ce poate, nu are trebu-inţă de tine. Că scris este:<MI> Nu au trebuinţă cei sănătoşi de doctor, ci cei bolnavi<D> (Matei 9, 12), şi: <MI>Voi, cei puternici, purtaţi neputinţele celor neputincioşi<D> (Romani 15, 1).
Dacă vei vedea pe vreun om mare, vrednicie dobândind pe pământ, să nu te minunezi de aceasta, ci minunează-te de cel ce urăşte slava cea pământească.
Dacă te vei arăta înaintea fraţilor tăi ca nişte aur curat, tu, soco-teşte-te pe tine ca un vas netrebnic şi vei scăpa de mândria cea urâtă de Dumnezeu şi de oameni.
Monahul tânăr ce umblă în chiliile monahilor, nu numai deşert şi nelucrător se învaţă, ci şi bârfitor şi iscoditor, grăind cele necu-viincioase, iar cel ce se linişteşte cu smerită cugetare, se va iubi.
Cu fratele ce are veste rea, nu bea vin deosebi, nici îţi bate joc de cel mândru, nici ocărî pe cineva. Pe tine curat te păzeşte şi fugi de ospeţe, ca să nu te chinuieşti în cele mai de pe urmă ale tale.
Dacă eşti neputincios cu năravurile, nu te uni cu cel ce este neputincios cu gândul, iară aceasta o zic nu ca să urăşti pe cineva ca pe un păcătos, ci ca nu cumva amândouă părţile, neputincioase fiind, să te vatămi tu de dânsul şi acela de tine. Iar, dacă eşti puternic a-l mângâia în Domnul, apropie-te, şi plată vei afla.
Dacă vei vedea pe vreun frate păcătuind, şi a doua zi îl vei ve-dea pe el, să nu îl ai pe el în tine ca pe un păcătos, că nu ştii după ce ai lipsit tu, de a lucrat vreun lucru bun, după cădere, şi cu suspi-nuri, şi cu amare lacrimi a rugat pe Domnul. Drept aceea, trebuie a te depărta de a judeca pe altul şi trebuie fiecare din noi a se smeri pe sine, după cel ce zice: <MI>Că fărădelegea mea a covârşit capul meu, ca o sarcină grea s-a îngreuiat peste mine<D> (Psalmul 37, 4).
Toate lemnele pădurii nu vor ajunge focului şi trupul nu se va sătura de odihnă.
Frica Domnului este rai de desfătare, iar pe nefrică, vulpile o vor moşteni.
Monahe, dacă luptat fiind fratele, ar fugi de mănăstire, şi vei ieşi spre cercarea lui, şi îl vei afla, cu pace răspunde-i lui, ca să nu ada-ugi durere peste durerea sufletului său, păzindu-te pe tine, ca nu şi tu ispitit să fii.
Iubite, dacă iscusit eşti la meşteşugul doctoricesc şi tămăduieşti, treaz fii, ca nu cumva pe alţii tămăduindu-i, pe tine pătimaş să te dovedeşti, auzind pe Apostolul zicând: <MI>Să nu se hulească lucrul bun al vostru<D> (Romani 14, 16).
Ai pus bune începături, nevoieşte-te a le săvârşi bine, ca plată deplin să iei.
Stăpâne al tuturor, inimă ce urăşte supunerea şi învăţătura pă-rintelui, să nu-mi dai mie, şi gândurile mândriei depărtează-le de la mine! Că Tu, Doamne, ai certat pe cei mândri.
Scris este: <MI>Iubit pe tine fă-te adunării, şi celui mai mare smereş- te-ţi capul tău şi pentru sufletul tău să nu te ruşinezi<D>. Este ruşine care aduce păcat, şi este ruşine care aduce slavă şi dar.
Nu întărâta pe fratele asupra fratelui său, clevetindu-l, că aceasta nu este dragoste, a ridica pe aproapele spre pierzarea sufletului. Făcător de pace fii, ca să te învredniceşti a te numi fiu al lui Dumnezeu.
Iubite, voieşte a fi iubit cu dragostea Mântuitorului nostru Iisus Hristos, şi urăşte dragostea cea trupească, care cuprinde acestea: lăcomia pântecelui, beţia, neînfrânarea, zavistia, răutatea, înverşu-narea, patima, sfărâmarea, scârba şi cele asemenea acestora; iar sfâr-şitul acestora este moartea. Iar dragostea cea întru Hristos, pe acestea le cuprinde: bunătatea, învăţătura şi cunoştinţa; iar sfârşitul acestora este viaţa cea veşnică.
Iubite, lipeşte-te de omul care se teme de Domnul, iar a petrece împreună cu cel ce îl defaimă, nu iubi.
Aşteaptă, iubite, pe Domnul, ca El să te înalţe pe tine, fiindcă slava lumii acesteia nu rămâne.
Pe Domnul să-L ai înaintea ochilor tăi totdeauna, că mântuieşte pe cei ce nădăjduiesc spre El.
Bărbatul bine înarmat, înfricoşător este în război, şi cel îmbră-cat cu credinţa, înfricoşat vrăjmaşilor celor nevăzuţi.
Bărbatul nebun va zice: Cine mă va speria pe mine? Iar cel smerit cugetător, înţelept se va afla.
Materia focului sunt lemnele, iar materia mâniei este înalta cu-getare. Voieşti a îmblânzi mânia? Apucă-te de smerita cugetare şi umblă în calea celor blânzi şi smeriţi.
Dacă s-ar întâmpla întărâtare între fraţi, cel ce face pace, fericit este, iar cel ce îi mai aprinde, nu va fi nemuncit.
Piatra nisipoasă şi sufletul necredincios, câte puţin se vor risipi, iar în sufletul celui credincios este gând neclătit.
În bărbatul blând şi smerit se odihneşte duhul înţelepciunii, că iubeşte Domnul pe cei ce în înţelepciune umblă.
Caută, iubite, ca nu cumva, mai multă cinste poftind, necinste să-ţi tragi asupră-ţi. Cu adevărat cinste este bărbatului a lucra toate după Dumnezeu, iar a călca poruncile, mare necinste îi este.
Păstorul beţiv nu va mântui oile cele încredinţate lui, şi somno-rosul se va face şi el rănit de fiară. În mâinile beţivului odrăslesc mărăcini, iar sufletul celui înfrânat adeseori cade către Dumnezeu.
Aurul răbdare nu dă, iar credinţa întemeiază pe cel ce o are pe ea.
Rătăcire este bărbatului a nu şti Scripturile, însă îndoit se rătă-ceşte cel ce le ştie şi le defaimă.
Iubite, pe tine mângâie-te; rabdă în tot necazul, ca nu cumva adeseori de alţii mângâindu-te, înalt cugetător să te faci, că zice Apostolul: <MI>Mângâiaţi-vă pe voi înşivă în fiecare zi, până ce putem să zicem: astăzi! ca nimeni dintre voi să nu se învârtoşeze cu înşelăciu-nea păcatului<D>! (Evrei 3, 13). Că părtaşi ai lui Hristos ne-am făcut dacă începătura vom ţine. Începătura a toată fapta bună este credinţa.
Monahul câştigă viaţă îmbunătăţită dacă ascultă sfătuirea părintelui său. Gol se face monahul cel ce iubeşte nesupunerea şi calea cea lată.
Drăcească cugetare este în monahul ce pofteşte treaptă străină! Lesne robit se face monahul care se împleticeşte cu neguţătoriile vieţii. Viaţă veşnică va iubi monahul blând şi liniştit.
Soarele şi luna şi stelele, toate se bucură de cei ce drept slujesc Stăpânului Hristos.
Visterii îşi învistiereşte luişi în ceruri tot cel ce iubeşte liniştea întru dragoste.
Doctor al patimilor se face cel ce se teme de Domnul în adevăr. Iscoditor împotriva patimilor este monahul cel blând.
Popoarele vor lăuda pe Domnul pentru omul cel ce nu se lene-veşte de mântuirea sa, ci se grijeşte de ieşirea sa şi de starea înaintea înfricoşatului Divan al lui Hristos. Lăcaş se face al Sfântului Duh tot cel ce îşi iubeşte mântuirea sa. Biserică a lui Dumnezeu se face tot cel ce iubeşte întreaga înţelepciune şi curăţenia.
Sabie este împotriva dracului trândăviei pomenirea morţii şi a muncilor.
Monahul înţelept nu osândeşte pe aproapele.
Graiuri de viaţă veşnică se vor încredinţa bărbatului iubitor de Hristos.
Grâu curat este bărbatul iubitor de străini, iar a se prihăni cineva pe sine în toată vremea, surpare este a păcatelor.
Tărie a răbdării este înfrânarea.
Pe al său suflet îl ucide cel ce se abate de la poruncile Domnu-lui, iar tot cel ce le păzeşte pe ele în adevăr, bucurie negrăită va moş-teni.
Cântă, iubite, cu duhul, cântă şi cu mintea: <MI>Cât sunt de dulci gâtlejului meu cuvintele Tale, mai mult decât mierea gurii mele<D> (Psalmul 18, 11).
Început şi sfârşit al credincioşilor este credinţa, nădejdea, dra-gostea, iar decât cele cumplite, mai cumplită este trândăvirea, şi mai ales dacă va avea împreună ajutătoare necredinţa, că pline sunt roadele de otravă purtătoare de moarte.
Adu-ţi aminte, iubite, de înfricoşatul Divan al lui Dumnezeu totdeauna şi întărire va fi ţie, şi vei bate război împotriva celor ce vrăj-măşuiesc asupra sufletului tău.
Monahul înţelept, trimis fiind la slujbă, sufletul său îşi va pune pentru pace, iar cel fără de minte şi mândru, scorneşte lupte.
Doamne şi Stăpânul vieţii mele, duhul trândăviei şi al iscodirii şi al iubirii de stăpânie, nu mi-l da mie, iar duhul întregii înţelepciuni şi al răbdării, dăruieşte-l robului Tău.
Mai bine este o întinăciune de picioare cu inimă curată pentru fapta bună, decât a pune pricină de curăţenie şi a se spăla cu împă-timire.
<MI>Cel ce strică Biserica lui Dumnezeu, îl va strica pe el Dumnezeu<D>, zice Dumnezeiasca Scriptură (I Corinteni 3, 17).
Ca unui câine, cu îngrozire grăieşte împotrivă dracului curviei; nicidecum să nu voieşti a fi biruit de un gând ca acesta, că dintr-o scânteie se vor înmulţi cărbunii, şi dintr-un gând rău se vor adăuga poftele cele rele. Scutură pomenirea lor mai mult decât reaua împu-ţiciune a noroiului. Precum tămâia veseleşte mirosirea, aşa şi Duhul Cel Sfânt se veseleşte de curăţenie şi se sălăşluieşte în omul acela. Precum porcul se veseleşte în tăvălirea noroiului, aşa şi dracii se veselesc de curvie şi de necurăţie. Lumină mare, bucurie, pace şi răbdare locuiesc în curăţenie, iar scârbă, trândăvie, somn fără de saţiu şi întuneric împâclit locuiesc în curvie.
Iubeşte, monahe, curăţenia întru dragostea lui Hristos, că se potriveşte petrecerii tale, în ce chip tesla teslarului.
Un frate, luptat fiind de curvie, certând pe dracul, zicea: Du-te întru întuneric, satano! Oare nu ştii că deşi sunt nevrednic, mădula-rele lui Hristos port? Şi îndată şi numaidecât a încetat înfocarea, în ce chip, suflând cineva, ar fi stins felinarul, cât şi el singur se minu-na în sine de aceasta şi slăvea pe Domnul. Mare este curăţenia cea pentru dragostea lui Hristos, şi mare necinste este curvia.
Frate, atât de cu nefrică te grijeşti pe tine, împodobindu-te! Auzi pe Apostolul ce zice: <MI>De poftele cele tinereşti fugi<D> (II Timotei 2, 22). Au nu ştii cu ce fel de vrăjmaşi baţi război? Au nu ştii că cumplit lu-cru este a fi cursă altui suflet? Au nu-ţi aduci aminte ce fel de împu-ţiciune şi de putrejune vor moşteni cei ce lucrează unele ca aces- tea? Şi aceasta voiesc să o cunoşti tu, că, deşi omul cel dinafară este adevărat şi vrednic, dar lăcaşul sufletului întinat, nu va zăbovi de a se strica frumuseţea acestuia. Iar, dacă îţi vei câştiga frumuse-ţea sufletului, va izbucni din frumuseţea şi din strălucirea lui şi la omul cel dinafară, şi această frumuseţe va petrece la tine.
Cel ce îşi împodobeşte hainele sale şi îşi umple pântecele său, mult război va avea, iar cel ce se trezveşte, înfricoşat va fi potrivnicilor.
Sufletul viclean, momindu-se, se înalţă şi ocărât fiind, se îndră-ceşte, iar cel bun, momindu-se, nu se bucură şi ocărât fiind, nu se îngreuiază.
Tăcerea celui tânăr este ca frâul la cal, iar cel neînfrânat, va că-dea în rele.
Fie frica lui Dumnezeu în inima ta, iubite, în ce chip arma în mâna ostaşului, primind în tine ispitele cu smerită cugetare, ce se aduc asupra ta de la diavolul, ca să se zdrumice ca praful vrăjmaşii tăi de la faţa ta. Cutează, că nu vei fi biruit având o armă ca aceasta!
Cel ce nu iubeşte pe Domnul, ispiteşte pe iconom şi întărâtă pe povăţuitorii lui, iar cel ce iubeşte pe Domnul păzeşte poruncile Lui.
Portarul înţelept ştie a răspunde săracului şi celui împuţinat la suflet, iar cel neînţelept, mândru va fi.
Aşa, frate, nimic nu dăm, măcar un cuvânt bun, păzindu-te pe tine ca să nu cazi în aceleaşi, că, în toate lucrurile tale, adu-ţi aminte de cele de pe urmă ale tale, şi în veac nu vei greşi.
Portarul leneş mult se va păgubi, iar cel ce arde cu duhul îşi împleteşte luişi cunună.
Monahe, fraţii în biserică stând, binecuvintează pe Dumnezeu şi tu afară te răspândeşti? Au nu ştii că pe tine te păgubeşti? Zi gându-lui: Oare de ar fi fost vreo dare, au nu ne-am fi sârguit a întâmpina mai întâi decât toţi? Şi dacă la cele trupeşti atâta sârguinţă avem, cu cât mai vârtos la cele duhovniceşti? Fii fierbând cu duhul, ca sfinţii, ca să te sălăşluieşti împreună cu dânşii în împărăţia cerurilor.
Cel ce grăind deşertăciuni lucrează, pe ascuns se trage de către lucru, iar cel ce cugetă cuvinte cuvioase, mai mult va spori.
Dacă lucrând tu, te va supăra pe tine duhul curviei, să nu te le-neveşti de a întinde mâinile tale la rugăciune, iar dacă şi mai cumplit se va pune asupra ta, pleacă-ţi genunchii la rugăciune, şi rugăciunea credinţei, împotrivă va da război pentru tine.
Să nu adormi, având asupra cuiva ceva, ca nu năluciri urâte să te tulbure pe tine noaptea. Nu numai faţa jos, ci şi inima să nu se înalţe împotriva altuia.
Izbăveşte pe fratele tău de la păcat, şi te va izbăvi pe tine Domnul în ziua mâniei.
Cel ostenitor în chinovie, nici de ieşitoare nu se va lenevi, că nu este cu nevrednicie a pătimi de la cei binecredincioşi.
Nu te teme de osteneală, zicând: ca nu cumva să slăbesc, ci mai vârtos socoteşte că sfinţii toţi, prin pătimire au bineplăcut lui Dumnezeu.
Monahul leneş, nici lui nu îşi este de trebuinţă, nici aproapelui, iar cel sârguitor şi pe cei mai leneşi îi deşteaptă către fapta bună.
Cel ce defaimă egumenul, păcătuieşte, iar cel ce ascultă întru Domnul, slavă va moşteni.
Nu răzvrăti pe noul începător şi sufletul ce însetoşează către Domnul, că va vedea Domnul şi nu-I va plăcea Lui.
Fiul viclean va grăi de rău pe cel ce l-a născut pe el, şi cei ce îl vor auzi pe el, îl vor osândi. Nemilostivul care răsplăteşte rele în loc de bune, ce va pătimi?
Nu iubi a auzi greşale străine, ca nu şi păcatul tău auzit să se facă tuturor.
Cel ce tace la masă, asemenea este celui ce cu miere îşi mănân-că pâinea sa, iar cel ce înmulţeşte cuvintele, tulbură şi pe cel liniştit. Cu aşezare mănâncă peşte şi băutura ta fie fără de tulburare.
Monahului răzvrătit nu îi va plăcea portarul credincios, şi cel ce iubeşte dreptatea nu va sminti pe aproapele.
Strâmtorează pofta, iubite, mai înainte de a fi tu strâmtorat de dânsa, că îi pogoară în fundurile iadului pe cei ce îi urmează ei.
Nu este cumpănire răbdării, dacă este amestecată cu dragostea.
Doamne, Împărate, dăruieşte-mi mie a vedea greşelile mele, ca să nu osândesc pe fratele meu!
Dacă locuiesc doi noi începători cu un bătrân, care din doi este mai mare înaintea Domnului? Cel ce se smereşte pe sine fratelui său, întru frica lui Dumnezeu. Că nemincinos este Cel ce a zis: <MI>Cel ce se va smeri pe sine, acela se va înălţa <D>(Matei 23, 12). Cel ce are doi noi începători, de multă trezvire are trebuinţă, ca nu cumva aflând în-căpere, potrivnicul să lucreze ceva dintru ale sale în dânşii. Iar noul începător care iubeşte râsul şi îndrăzneala, tulburări şi ticăloşie îşi pricinuieşte.
Nu pofti glumele cele ce nu se cuvin, ci mai vârtos mulţumirea. Nu fi neascultător şi aspru şi defăimător, ca nu pe tine să te vatămi, şi pe cei ce te aud pe tine. Dacă vei fi adevărat cucernic şi smerit cugetător, va vărsa peste tine Domnul îndurările Sale.
Ascultă, iubite, pe cel ce te sfătuieşte pe tine întru Domnul, ca să aduci roadă Domnului Dumnezeu. Teme-te de Domnul şi îţi va fi ţie zid, şi în ziua sfârşitului vei afla dar.
Monahe, nu defăima pe mirean în mintea ta, că numai singur Domnul cunoaşte cele ascunse ale inimii. Cinsteşte pe toţi pentru Domnul, ca şi Domnul pe tine tuturor să te cinstească.
Cel ce voieşte să mute vreo piatră, dedesubt pune drugul, nu deasupra, că atunci cu lesnire o prăvăleşte pe ea. Şi aceasta este ase-mănare a smeritei cugetări.
Monahe, chilia o ai părăsit şi în lume te rătăceşti; nu te temi de fărădelegea şi de împotrivă grăirea cea din cetate? Cel ce s-a dez-brăcat desăvârşit de cugetul lumii, nerănit petrece, iar cel ce nu s-a dezbrăcat, dese răni primeşte.
Dacă se va întâmpla a fi strâmtorată mănăstirea unde locuieşti la cele de trebuinţă trupului, nu îţi părăsi locul, că atunci vei afla lu-crare multă în locul acela.
Nu le place celor necuvioşi egumenul cel cuvios, nici dreptului tot lucrul cel nedrept.
Iartă fratelui tău, dacă ţi-a greşit ţie, şi Domnul îţi va ierta ţie greşelile tale.
Apucă mai înainte la chilia fratelui celui ce te-a scârbit pe tine şi pocăieşte-te lui cu inimă curată, pentru Cel ce a zis: <MI>Nu numai până de şapte ori a se lăsa fratelui, ci până de şaptezeci de ori câte şapte <D>(Matei 18, 22). Primeşte pocăinţa fratelui, iubite, ca a unuia de la Dumnezeu trimis, ca nu de Cel ce l-a trimis, lepădându-te, să-L porneşti pe El asupra ta spre mânie. Pacea iubeşte-o şi sfinţenia, ca să te învredniceşti feţei Domnului Dumnezeu.
Nu alunga pe fratele tău în ziua necazului lui, şi să nu adaugi durere peste durerea sufletului lui.
Egumenul ostenitor este bună rânduială a fraţilor, şi bătrânii în-ţelepţi, mângâierea tinerilor.
Nu se cuvine a te încredinţa celor ce grăiesc de rău, că, de multe ori, din zavistie se face clevetirea, ci se cuvine mai vârtos adevărul a-l căuta. Se cuvine a astupa gura celor ce se semeţesc şi care pro-duc zarvă, ca frăţimea fără de tulburare să petreacă.
De vei vedea pe oarecare fraţi, unindu-se la rău, să nu te împăr-tăşeşti cu nerânduiala lor, ci abătându-te, intră în chilia ta, aducân-du-ţi aminte de cel ce a zis: <MI>Robul Domnului nu se cuvine a se certa<D> (II Timotei 2, 24), iar dacă vei vedea pe fratele, împuţinându-se sau bolind, a pătimi împreună cu acesta bun lucru este. Dreptatea va bucura inima celui ce o lucrează pe ea.
Frate, opreşte-te de la glume, ca nu cumva obraznic să te lucreze pe tine, şi obrăznicia este maică a desfrânării.
Nu te duce pe la chiliile beţivilor, ca nu cândva de năprasnă să îţi pierzi bogăţia întregii tale înţelepciuni.
Nu fi pomenitor de rău asupra fratelui tău, că scris este: <MI>Căile pomenitorilor de rău, spre moarte<D> (Pilde 12, 28). 
Nu poţi suferi ocară? Taci şi te odihneşte. Nu poţi a şti pe cineva că te trece cu vederea? Nici tu nu trece cu vederea pe cineva.
Să nu te învoieşti cu cel ce te sfătuieşte pe tine unele ca acestea: Până când suferi, momind pe unul fiecărui frate? Ci noi să zicem către dânsul: Astăzi mă sârguiesc liber a mă face, şi pentru ziua de mâine, Domnul va avea grijă. Că El Însuşi a zis:<MI> Nu vă îngrijiţi pentru ziua de mâine<D> (Matei 6, 34).
Fericit este cel ce a aflat însoţire bună şi voile sale le-a urât.
Fără de vicleşug, săvârşeşte-ţi lucrul tău, frate, că aşa se cuvine credincioşilor, ca şi dar să afli din ostenelile tale.
Nu bea vin întru beţie, ruşinându-te de vreo faţă, că atuncea va fi ţie ruşine mare, când ca un beţiv te vei afla.
Precum lanţul de aur pe grumazul bărbatului, aşa se cuvine mo-nahului cucernicia.
Pe cât de dulce este mierea în gura omului, aşa dumnezeieştile cuvinte în sufletul celui ce se teme de Domnul.
Bătrânii înţelepţi sunt întărirea fraţilor, iar cei neînţelepţi cer-tăreţi vor fi.
Urâtă este mândria înaintea lui Dumnezeu şi a oamenilor, iar pe cei ce iubesc smerenia, îi înalţă Domnul.
Liman bine liniştit este locul cel binelegiuit, iar cei ce nu au ocârmuire, cad ca frunzele. Că se cuvine cel ce slujeşte, să slujească ca Domnului, şi nu ca oamenilor, de la Care şi plată va lua. Că se cuvine celui ce este slujit, cu smerită cugetare a suferi, ca şi cum de Domnul este slujit.
Ai mâncat pâine şi te-ai săturat? Dă slavă lui Dumnezeu, Cel ce te-a săturat pe tine, iar dacă voieşti a-ţi ţinea pântecele puţin, dă slavă lui Dumnezeu, Cel ce te-a întărit pe tine, şi nu spune înaintea tuturor: Nu am mâncat altceva nimic decât numai atâta pâine. Că ce îţi răsplăteşti ţie însuţi? Decât că pe cei ce mănâncă şi mulţu-mesc, îi osândeşti.
Aşteaptă pe Domnul în ziua necazului, ca să te acopere pe tine în ziua mâniei.
Nu râde de cel necăjit, nici te bucura de cel răzvrătit, ca nu cum-va să se mânie asupra ta Domnul, şi nu vei afla sprijinire în ziua neca-zului.
Nu goni pe fraţi pentru iubirea de stăpânire, că, dacă nu va fi de la Dumnezeu sfatul acesta, nu va sta, iar dacă de la Dumnezeu va fi, măcar de te-ai ascunde între vase, ca Saul, de acolo te va lua pe tine Domnul, şi te va pune pe tine povăţuitor peste norodul Său.
Cine nu va suspina pentru acestea? Că încă nici o faptă bună a vieţii monahiceşti nearătând, alergăm după măriri! Deci, de unde noi şi pe uscat fiind, adeseori ne înecăm cu corabia, au nu din nesu-punere şi mândrie? Că, neştiind a vâsli, a ocârmui ne apucăm.
Cine este mai rău decât cel ce are apă dulce şi nu adapă suflet însetat? Sau cine este mai zavistnic decât cel ce are carte folosi-toare şi nu o împrumută fratelui spre zidire? Şi cine este mai leneş decât cel ce însetează şi stă lângă izvor şi mâinile sale nu le întinde, ca, luând apă, să-i înceteze setea? Sau cine este mai nepurtător de grijă decât cel ce are carte şi de citire se leneveşte? Osteneşte-te împreună cu cel ce are trebuinţă a învăţa carte, ca citind minunile lui Dumnezeu, să binecuvinteze numele Lui cel minunat, şi El îţi va fi ţie dătător de plată.
Monahului trândav, defăimarea îi stă împotrivă, iar împotriva celui ce are răbdare, înalta cugetare, iar cel ce iubeşte pe Domnul în adevăr, de amândouă se leapădă. Monahul leneş mult se va păgubi, iar cel ce se trezveşte, nici un ceas nu va defăima. Monahul leneş şi prigonitor nu se va slăvi, că amărâtor este. Monahul nesupus, multe locuri va cerca, iar cel smerit cugetător se va supune întru Domnul. Noul începător priceput, este ascultător celor mai mari întru Domnul, iar cel neascultător, în necinste va fi.
Cel ce îşi păzeşte curăţenia trupului său, lăudat va fi de mulţi, iar cel ce pe aceasta o defaimă, necinstit va fi de mulţi.
Socoteşte, iubite, măsurile fiecăruia din cei supuşi, pentru Cel ce a zis: <MI>Care rodeşte şi face, unul adică o sută, altul şaizeci, iar altul treizeci<D> (Matei 13, 23).
Monahul lacom cu pântecele, postul îl numeşte rea norocire, iar cel înfrânat nu se va mâhni.
Nu face lucru care scârbeşte pe aproapele, ci fii smerit în toată petrecerea ta. Bărbatul mândru va iscodi pe vecinul său, iar cel ce umblă în lumină nu socoteşte răul.
Cel ce iubeşte pe Domnul nu întărâtă pe aproapele, ci se pă-zeşte pe sine pentru Cel ce a zis:<MI> Şi acelea care voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi şi voi lor asemenea. Că aceasta este Legea şi proorocii<D> (Matei 7, 12).
Osteneşte-te, monahe, în furtună, ca să te veseleşti, după ce vei intra în limanul vieţii.
Pe fraţii cei mai leneşi, asupra celor mai sârguitori îi întrarmea-ză vrăjmaşul, iar cei mai sârguitori, prin cei mai leneşi află dobân-dă, purtându-le neputinţele lor pentru Domnul. Că fără de milă este judecata celui ce nu a făcut milă.
Să nu te învoieşti împreună cu fratele tău la păcat, ci mai vârtos şi pe dânsul îl izbăveşte, ca să vieze sufletul vostru întru Domnul.
Fie frica lui Dumnezeu înaintea ochilor tăi totdeauna, şi păcatul nu te va stăpâni pe tine. Să nu zici: astăzi să păcătuiesc şi mâine să mă pocăiesc, că nu ai adeverirea pentru cea de mâine, ci astăzi să ne pocăim, şi pentru cea de mâine va griji Domnul.
Este cel ce se plimblă, şi când aude pe cel ce îl strigă la rugăciune, se apucă de lucru. 
Nu te lenevi de pravila ta, iubite, ca să se lumineze ochii minţii tale.
Necinste este celui ce are gură semeaţă, iar cel ce se teme de Domnul, se va cucernici.
Fii tare, nădăjduindu-te cu toată inima ta către Domnul şi în toată vremea vei afla dar. De vei răbda întru Dânsul, nu îţi vei pierde plata ta.
Pompa de incendiu se aduce în ziua focului, şi lacrimile în vre-mea ispitei. Apa stinge văpaia cea aprinsă în casă, şi lacrimile la ru-găciune poftele cele rele.
Precum finicul înverzeşte în ţărmuri, aşa unirea fraţilor întru Domnul.
Cel ce cinsteşte pe cei mai mari, se va veseli de cei mai mici, şi în ziua rugăciunii lui auzit va fi.
Dacă vei împrumuta pe fratele tău cu ceva, şi nu bagă de seamă de darea înapoi, şi voieşti a-i aduce aminte lui, o dată adu-i aminte, că de multe ori se întâmplă uitarea. Dacă împrumuţi ceva de la fra-tele tău şi acela, de cucernicie biruindu-se, nu îţi va aduce aminte ţie,  însă tu, ca cel ce te temi de Dumnezeu, să nu îl lipseşti pe dânsul de ale lui, că scris este:<MI> Nimănui cu nimic să nu fiţi datori, fără numai a vă iubi unii pe alţii<D> (Romani 13, 8).
Pe toate cele ce se strică, se cuvine a le defăima, fraţilor, şi nu-mai de viaţă a ne griji.
Dacă eşti rânduit a mijloci vreun lucru, nu te lenevi de a ta mân-tuire, provocând tulburări întru păcate, că şi Iosif a mijlocit lucru în Egipt, şi nu numai a unei case a primit asupra lui grija, ci a tot E-giptul, şi nu s-a abătut de la calea adevărului şi Domnul l-a slăvit pe el.
Dacă sufletul tău sănătos este în Domnul, în toate te vei folosi. Dacă vei vedea vreun neguţător, zi în tine: Suflete, acesta, pe cele vremelnice poftindu-le, atâta suferă ca să adune cele ce nu rămân, iar tu, de cele ce nu trec, te leneveşti? Dacă vei vedea oarecare băr-baţi judecându-se, zi întru tine: Suflete, aceştia, pentru lucru de nici un folos atâta sârguinţă şi prigonire au între ei, iar tu, cu milioane de talanţi fiind dator, nu cazi către Dumnezeu, precum se cuvine, ca să dobândeşti iertare. Dacă vei vedea pe cei ce zidesc case vre-melnice, zi în tine: Suflete, aceştia, case vremelnice zidind, câtă sâr-guinţă pun ca să-şi săvârşească lucrul, iar tu defaimi corturile cele veşnice. Şi ca nu una câte una zicând, să lungim cuvântul, orice am vedea în viaţă, gândurile cele mireneşti şi înţelegerile cele lumeşti, în cele duhovniceşti să le schimbăm, şi negreşit vom dobândi folos, darul ajutându-ne nouă.
Dar ce este monahul? Monahul se aseamănă bărbatului pogorât din înălţime jos, care, aflând o funie agăţată de o grindă înaltă şi apucând-o, s-a prins pe sine de ea şi strigă neîncetat către Domnul ca să-i ajute, ştiind, că, dacă obosind, va slobozi amândouă mâinile, va cădea şi va muri. Apucă-te, monahe, de viaţa veşnică în care ai fost chemat şi ai mărturisit mărturisirea cea bună înaintea a multor mărturii, că încă puţin, câtuşi de cât, şi Cel ce este să vie va veni şi nu va zăbovi. Pentru că de nu voim noi puţin necaz a răbda pentru Domnul, cădem fără de voie în multe şi rele necazuri. Şi pentru că nu voim noi să ne lăsăm voia noastră pentru Domnul, nouă înşine ne pricinuim pagubă sufletului. Şi pentru că nu suferim noi în supu-nere şi în defăimare a fi pentru Domnul, ne lipsim de mângâierea drepţilor. Şi pentru că nu ne plecăm noi sfătuirii celor ce ne sfătu-iesc pe noi pentru Domnul, ne facem bucurie viclenilor draci. Şi pentru că nu primim noi certarea cea prin toiag, cazanul ne va moş-teni pe noi, unde nu va fi cel ce mângâie.
Cine va da capului meu apă, şi ochilor mei izvoare de lacrimi, şi faţă veselă către cei dinafară, şi voi plânge păcatele mele ziua şi noaptea? Zis-am râsului: departe du-te de la mine, şi lacrimilor: veniţi către mine, că mult este păcatul meu înaintea Domnului foarte, şi nu este număr greşelilor mele.
Ştiţi că trei deosebiri sunt ale lacrimilor la oameni?
- Sunt lacrimi pentru lucrurile cele văzute, şi acestea sunt foarte amare şi deşarte; 
- Sunt lacrimi de pocăinţă, când doreşte sufletul de bunătăţile cele veşnice, şi acestea sunt dulci şi foarte folositoare; 
- Sunt lacrimi ale pocăinţei, unde este plângerea şi scrâşnirea dinţilor, şi acestea sunt amare şi nefolositoare. Că nimic nu ajută atunci, când nu este vreme de pocăinţă.
Iubite, trezveşte-te la tinereţile tale, ca să te afli iscusit şi în cele mai de pe urmă ale tale, şi nu te încredinţa pe tine vicleanului celui ce îţi spune gânduri amăgitoare şi zice: Acum tânăr eşti, trebuie să trăieşti tu mulţi ani. Drept aceea, acum veseleşte-te şi să nu scâr-beşti sufletul tău, şi la bătrâneţile tale trebuie să te pocăieşti. Încă nu cunoşti, o, frate, nici măcar ca un fără de minte, că te amăgeşti în acestea, că, dacă, încă tânăr fiind tu şi vârsta ta în putere, când poţi a răbda toată osteneala şi pustnicia a o suferi, nu te pocăieşti, dacă vei îmbătrâni, au nu neputinţa bătrâneţii vei pune pricină? Dar dacă şi în tinereţile tale vei fi luat, ce vei face? Deci, lasă calea vrăjmaşului, şi ascultă glasul Adevăratului Stăpân, Care a zis: <MI>Prive-gheaţi şi vă rugaţi, că nu ştiţi ceasul şi ziua<D> (Matei 24, 42).
                                                   *
Doamne, Iisuse Hristoase, Împărate al împăraţilor, Cel ce ai stăpânirea vieţii şi a morţii, Cel ce cunoşti cele nearătate şi cele asunse, de care nu se tăinuieşte nici cugetul, nici gândul, curăţeşte-mă pe mine de cele ascunse ale mele, că rău înaintea Ta am făcut! Că iată zilele mele lipsesc din zi în zi, şi păcatele mele se înmulţesc. Tu, Doamne, Dumnezeul duhurilor şi a tot trupul, cunoşti multa nepu-tinţă a sufletului şi a trupului meu. Dă, Doamne, putere în neputinţa mea, şi sprijineşte-mă pe mine ticălosul, că Tu cunoşti, căci ca o mi-nune m-am făcut multora, şi Tu eşti ajutorul meu cel tare. Dă-mi, Doamne, inimă mulţumitoare, ca să pomenesc facerile Tale de bine totdeauna, Bunule Doamne, şi să nu pomeneşti păcatele mele cele multe, ci nepomenitor de rău fii pentru greşelile mele! Să nu treci cu vederea, Doamne, rugăciunea mea, a prostului şi a păcătosului, ci precum m-a acoperit pe mine până acum darul Tău, nici până în sfârşit să nu îl iei de la mine, că acesta m-a înţelepţit pe mine a pri-cepe acestea, şi fericiţi sunt cei ce păzesc căile lui, că le va fi lor spre cunună de slavă. Mărturisescu-mă Ţie, Doamne, şi Te laud eu, ne-vrednicul, Cel ce ai arătat în mine mulţimea îndurărilor, că acope-ritor şi ajutor Te-ai făcut mie, de vreme ce Numele măririi Tale bine este cuvântat în veci. Că Ţie se cuvine mărire, Domnului Dumneze-ului nostru!
                                                   *
Iubite, învaţă pe fratele tău calea, nu ceea ce îl duce în lume, ci ceea ce îl duce în împărăţia cerurilor, şi teme-te de Domnul cu toată puterea ta, şi nu râvni lucrurile necredincioşilor, <MI>că focul lor nu se va stinge şi viermele lor nu se va sfârşi<D>!