



CUVÂNT PENTRU ÎNDREPTAREA
CELOR CE PETREC CU ÎMPĂTIMIRE

Mă îngrozesc, fraţii mei, şi mă înfricoşez şi cu scârba mă rănesc de proorocul ce zice: <MI>Vedeţi defăimătorilor, minunaţi-vă, şi pieriţi<D> (Fapte 13, 41). Şi, mai întâi, adică, mai ales pentru a mea nepedepsire, căci cale a toată fărădelegea m-am făcut şi cu tot păcatul, pe fiecare mădular al meu l-a legat vrăjmaşul. Şi dator eram pe mine a <Ş-2>mă plânge şi a mă tângui, pentru ruşinea ce este în mine şi, apoi aşa<Ş0>, de ale altora a mă griji. Dator eram, mai întâi, pe a mea bârnă a o scoate şi, apoi aşa, paiele altora a le vedea, dar defăimarea ce se <Ş-2>fa-ce acum, în vremile noastre, în scârbă mă cufundă pe mine foarte.<Ş0> Că văd lenevirea sfătuirii celei de acum şi nu pot a o suferi, după <Ş-2>proo-rocul ce zice: <MI>Văzut-am pe cei neînţelegători şi mă topeam<D> (Psalmul 118, 158). Căci care organ al vrăjmaşului nu este în noi? Sau cu care meşte-şug, în multe chipuri, nu ne-a stăpânit pe noi?
Vai mie, cine nu va plânge relele cele gătite nouă? Ci luaţi aminte la cele ce zic, mă rog, cei ce viaţa aceasta aţi luat asupra voas<Ş0>-tră şi, cutremuraţi-vă, că, chip de îngeri purtând noi, cu diavolul ne întrecem. Chipul este îngeresc şi petrecerea lumească. Oare îngerii în cer, cu prigonire şi cu pizmă petrec, precum acum vedem <Ş-2>între monahi? Că s-a înrădăcinat între dânşii pizma, zavistia şi grăirea<Ş0> de rău. Că în multe feluri vicleanul şi-a stropit otrăvile sale în fiecare din noi şi, prin meşteşug, pe fiecare îl împiedică.
Unul a îndreptat postul şi de pizmă şi de zavistie este stăpânit; altul s-a ţinut pe sine despre pofta cea necuvioasă şi de slavă deşar-tă, ca şi cu nişte obezi, este legat; altul a îndreptat privegherea şi cu vorbirea de rău, ca într-o cursă, este prins; altul de vorbirea de rău <Ş-2>s-a depărtat, şi de nesupunere, şi de vorbire împotrivă este plin; altul<Ş0> de bucate se înfrânează, şi în mândrie, şi în trufie este cufundat; altul în rugăciuni este răbdător, şi de mânie, şi de iuţime se biru-ieşte; altul a isprăvit vreun lucru mic şi se înalţă asupra celor mai leneşi; pe altul, cu alt chip l-a legat răutatea, şi nu este cel ce înţele-ge. Pentru aceasta prigoniri şi zarvă se face între monahi.
Vai mie, cine nu va suspina? Cine nu va plânge? O, cum această îngerească petrecere am tulburat-o! Că am părăsit lumea, şi cele ale<Ş0> lu-mii le cugetăm. Averile le-am lepădat, şi de a ne prigoni nu am în- cetat. Casele le-am părăsit, şi cu grijă în fiecare zi ne topim. Bogă-ţie nu avem, şi de mândrie nu ne-am depărtat. Nunta am trecut-o cu vederea, şi de la deşarta poftă nu ne-am mutat. Din afară smerit <Ş-2>cugetăm, şi cu sufletul cerem cinste. Cu părerea suntem necâştigători<Ş0>, şi de lăcomie ne stăpânim. Cu cuvântul necâştigători, şi cu mintea de multa câştigare bolim. Cine nu va plânge sfătuirea noastră?
Că este cu putinţă a vedea şi a ne minuna de izvodirile monahilor, mai ales de ale celor tineri şi noi începători. Că încă cu cuvântul<Ş0> nu s-au lepădat, şi acum îngâmfaţi se făcură. Încă nu au dobândit chi-pul, şi acum se trufesc. Încă nu au ascultat învăţătura, şi acum pe alţii sfătuiesc. Încă cele dinaintea uşilor nu le-au văzut, şi acum cele dinlăuntru le nălucesc. Încă nu au păşit pe treaptă, şi cu norii în-tocmai zboară. Încă nu au gustat pustnicia, şi acum cu slavă de<Ş-2>şartă s-au întrarmat. Încă glas de certare n-au auzit, şi acum îngrozesc<Ş0>. Încă nu s-au adunat în frăţime, şi acum domnesc. Încă nu au intrat pe uşile mănăstirii, şi acum se ating, şi osândesc şi se îngreţoşează. Şi pentru ce îmi cheltuiesc vremea? Că multe sunt izvodirile lor. Şi nu este cel ce înţelege, nu este cel ce pentru Dumnezeu s-a lepădat, ca prin ascultare, rob pe sine să se dea fraţilor, ci de se va certa, <Ş-2>mai drept socoteşte împotrivă a ritorici. Dacă i se va porunci, el mai<Ş0> închi-<Ş-2>puieşte. La lucrul cel bun nu râvneşte, şi la cele nefolositoare pe sine se pune în rânduială.
Trei zile nu are de când s-a lepădat de lume, şi cu cel îmbătrânit în schimă se prigoneşte. Nevoind a se supune, meşteşuguri loruşi a învăţa cu mintea izvodesc. Înfrânarea trupului nesuferind-o, unii pe alţii pe furiş se privesc. Sub jug au intrat, şi porunceşte, ceartă, se mânie. Fă aceasta, frate, şi zice: Nu fac, de nu şi cutare va veni îm-preună cu mine.
Cutare în cugetarea Dumnezeieştilor Scripturi se îndeletniceşte, dator eram şi eu a mă îndeletnici. De multe, şi mai înainte de a se <Ş-2>lepăda de lume, cu lucrul trăia, şi necunoscând mai înainte care este<Ş0> dreapta sau stânga, după ce a venit în mănăstire, iubitor de învăţă-tură şi tâlcuitor s-a arătat.
Fratele cutare se odihneşte, şi mie mi se cade. Fratele este împodobit, şi eu dator sunt a fi împodobit. Fratele s-a dus la vorbirea părinţilor, dator sunt şi eu a vorbi. Fratele a luat cinste, şi mie mi se cuvine. Cutăruia i s-a dat cutare stăpânire, oare nu eram şi eu vrednic de acea stăpânire, sau aceea a mi se încredinţa?
Acestea sunt vitejiile celor tineri, acestea sunt smeritele cugetări ale noilor începători, acestea le sunt ostenelile. Prin acestea se sâr-guiesc a moşteni împărăţia, neştiind, că acestea pogoară sufletul în pierzare; neştiind, că, prin acestea, vrăjmaşi ai lui Dumnezeu s-au făcut. Prin acestea arătaţi suntem că nici măcar cât de puţin de pe-trecerea cea dinafară nu ne-am lepădat, zic, adică de lume. Cu pă-rerea ne-am lepădat, iar cu adevărul pe cele ale lumii le cugetăm şi nu este în noi nici un răspuns. Cu chipul monahi fiind, şi cu năra<Ş-2>vul cruzi şi fără de omenie. Cu chipul smeriţi, şi cu năravul pierzători<Ş0>. Cu chipul cucernici, şi cu năravul ucigaşi. Cu chipul iubitori, şi cu <Ş-2>năra-vul vrăjmaşi. Cu chipul prieteni, şi cu năravul urâtori. Cu chipul<Ş0> pust-nici, şi cu năravul împiedicători ai pătimitorilor. Cu chipul postitori, şi cu năravul ispititori. Cu chipul întregi înţelepţi, şi cu inima prea-curvari. Cu chipul liniştitori, şi cu năravul răspândiţi. Cu chipul blânzi, şi cu năravul trufaşi. Cu chipul mângâietori, şi cu năravul o-cărâtori. Cu chipul sfătuitori, şi cu năravul batjocoritori. Cu chipul simplu, şi cu năravul cumpliţi. Cu chipul nezavistnici, şi cu năravul zavistnici. Cu chipul sprijinitori, şi cu năravul vânzători. 
Şi de unde oare se întâmplă de sântem noi în acest fel? Dintru a nu avea noi adevărata smerenie; dintru a nu avea noi înaintea ochilor<Ş0> noştri frica lui Dumnezeu; dintru a defăima noi, şi a ne amăgi cu <Ş-2>gândul, şi dintru a ni se părea că bârfeala este mântuitoarea<Ş0> poruncă!
Cu cuvântul Domnului cerurile s-au întărit, şi noi nici măcar ca pe un frate pe dânsul nu îl primim. Gura aceea înfricoşată şi necu-prinsă şi groaznică a grăit: <MI>Că cel ce voieşte între voi a fi mare, să fie cel decât toţi mai de pe urmă, şi tuturor slugă<D> (Marcu 9, 35), şi noi, nevăzând nici măcar cele dinaintea uşii chipului monahicesc, ne <Ş-2>trufim, şi unul asupra altuia ne înălţăm, şi unii înaintea altora sărim<Ş0>. Toţi suntem în noi înşine înţelepţi, toţi stăpânitori, toţi rânduitori, toţi mustrători, toţi legiuitori, toţi iubitori de cuvântare, toţi tâlcui-<Ş-2>tori, toţi dascăli, toţi poruncitori, toţi purtători de grijă, toţi iconomi<Ş0>, toţi întâi, toţi al doilea.
Oare nici măcar Apostolul nu vă va pleca pe voi? Că, dacă tot trupul va fi auz, unde va fi mirosirea? Dar dacă toţi vor fi întâi, toţi egumeni, toţi rânduitori, apoi unde va fi deosebirea poruncii lui Dumnezeu? Sau măcar nu vă plecaţi celui ce zice: <MI>Nimenea luişi nu îşi ia cinste, fără numai cel ce este chemat de Dumnezeu<D> (Iacov 3, 1). Sau iarăşi când zice: <MI>Nu fiţi toţi dascăli, că pentru aceasta începătorii şi stăpânii a rânduit Dumnezeu<D> (Tit 3, 1).
Că, dacă şi toţi cei ce sunt în ceruri nestricăcioşi şi fără de moarte, duhuri slujitoare fiind, nu a voit Dumnezeu ca toţi să fie într-o rânduială, ci şi între slujitorii cei dumnezeieşti şi nemuritori, înce-pătorii şi stăpânii şi covârşiri a fi s-a rânduit, şi fiecare dintre dânşii nu trece peste rânduiala sa şi peste chipul cu care s-a făcut, pentru ce noi cu nedrepte prigoniri, unii pe alţii ne prigonim? Îngerii şi Arhanghelii, peste cele poruncite nu trec, şi noi, unii peste alţii, tre-cem şi ne împingem, şi unul pe altul covârşim, şi a sări unii <Ş-2>înaintea altora şi a defăima şi a micşora ne silim, ca şi cum mai mult<Ş0> ceva am fi putut isprăvi.
O, orbire de minte, care nu suferă a se pleca celui ce zice: <MI>Fiecare, în ceea ce s-a chemat, în aceea să rămână<D> (I Corinteni 7, 20)! Cum nu se tem măcar de Cel ce zice:<MI> Că celor ce mult li se va da, mult li <Ş-2>se va cere<D> (Luca 12, 48), ca, măcar aşa, smerita cugetare să o câştige<Ş0>?
Fraţilor, nu aşa de cu prostime viaţa noastră să o săvârşim! Nu aşa de cu nefrică, ca şi cum nu am fi auzit de înfricoşata judecată! Să nu petrecem în acest chip, ca şi cum nu am avea cu îngrozire să dăm seama! Nu aşa, vă rog pe voi! Să nu ne facem împiedicare şi sminteală celor dinafară, să nu adăugăm păcate peste păcate, să nu se hulească chipul cel bun prin noi, ci, mai vârtos, să se laude. Că va veni, va veni, şi nu va zăbovi înfricoşatul ceas, în care fără de răspuns ne vor fi nouă lucrurile, când vom fi cercaţi. Că ce vom putea şi să-I zicem Lui? Că ce I S-a căzut Lui să ne facă nouă şi nu ne-a făcut? Au căci pe Însuşi Dumnezeu Cuvântul, în chip de rob smerit nu L-am văzut, ca şi noi smeriţi să ne facem? Au faţa Lui cea necuprinsă de gând nu am văzut-o scuipată, ca şi noi, când suntem ocărâţi sau certaţi, să nu ne sălbăticim? Au nu am văzut sfântul <Ş-2>Lui spate dat spre bătăi, ca şi noi să ne supunem în toate egumenilor<Ş0> noştri? Au doară nu am văzut faţa Lui care caută pe pământ şi îl face pe el de se cutremură, cum S-a pălmuit, ca şi noi, când suntem defăimaţi, să nu ne facem ca nişte fiare? Au nu am auzit glasul Lui, zicând: Că <MI>Eu de la Mine nimic nu fac<D>, ca şi noi să nu ne facem obraznici şi de sine voitori şi de sine stăpânitori? Au nu L-am auzit pe Dânsul, zicând: <MI>Iar Eu nu sunt nesupus, nici împotrivă grăiesc<D> (Ioan 8, 28), ca şi noi să nu fim împotrivă grăitori şi nesupuşi? Au nu L-am auzit pe Dânsul, zicând: <MI>Învăţaţi-vă de la Mine, că sunt blând şi smerit cu inima <D>(Matei 11, 29), ca şi noi blânzi să ne facem şi smeriţi, şi unii pe alţii nezavistuindu-ne, şi unii pe alţii nemuşcân-du-ne şi nemâncându-ne?
Dar ce răspuns Îi vom putea da Lui? Nu, fraţii mei, nu aşa, mă rog! Nu pentru patimile cele trupeşti să ne lepădăm afară din fericirea cea fără de moarte. Să nu pierdem pentru cinste vremelnică slava cea veşnică! Să nu ne osândim pentru ceartă, sau pentru pizmă, sau pentru zavistie, în gheena cea înfricoşată! Dacă odată cauţi a te mântui, apoi ce iscodeşti pe aproapele? Odată sub jug ai intrat, ce strici rânduiala, ca oarecum rodul ascultării tale să se arate?
Cutează, cutează, iubite, că nici vrednicie, nici cinste, nici mărire,<Ş0> nici a te chema întâi sau al doilea, nici a te numi egumen, nici a te auzi slăvit, nici a lua în mână cinste, nici a ţi se încredinţa vrednicie, în împărăţia cerurilor nu duce, nici iertarea păcatelor nu dăruieşte, nu izbăveşte din muncă, ci osândeşte. Iar smerenia, şi ascultarea, şi dragostea, şi răbdarea, şi îndelunga îngăduinţă, acestea sunt care mântuiesc pe om.
Căci cu neputinţă este în alt chip a spori cineva şi a se mântui, fără numai prin a urma pe Domnul în tot lucrul. Au nu L-aţi auzit <Ş-2>pe El, zicând: <MI>Nu am venit a fi slujit, ci a sluji<D>? (Matei 20, 28). Şi iarăşi<Ş0>:<MI> Am venit nu ca să fac voia Mea, ci voia Tatălui Celui ce M-a trimis <Ş-2>pe Mine<D>? (Ioan 6, 38). Şi iarăşi: <MI>Cel ce se smereşte pe sine, se va înălţa, şi cel ce se înalţă pe sine, se va smeri<D>? (Matei 23, 12). Nu L-aţi auzit pe Dânsul, zicând: <MI>Fericiţi cei săraci cu duhul, că acelora este împărăţia cerurilor <D>? (Matei 5, 3). Nu aţi auzit că: <MI>Şezând împotriva fratelui tău îl cleveteai<D> (Psalmul 49, 21), şi cum se făgăduieşte a te mustra în faţă? Nu aţi auzit că cel ce urăşte pe fratele său, în întuneric este? <Ş-2>Nu aţi auzit că diavolul, pentru mândrie a căzut din cer? Nu aţi auzit cum pentru grăirea împotrivă către Dumnezeu, din ce fel şi din câtă<Ş0> slavă a căzut? Nu aţi auzit cum pentru un cuvânt de defăimare s-a înleproşat Mariam, sora lui Moisi? (Numeri 12, 10).
Deci, pentru ce, atât de multe pilde fiind, noi ca nişte aspide, urechile ne astupăm, nu zic cele trupeşti, ci pe ale inimii noastre? Că acestea aud, dar acelea nu ţin minte. Pentru ce nu credem celui <Ş-2>ce zice: <MI>Cel ce petrece în dragoste, în Dumnezeu petrece<D>? (I Ioan 4, 16)<Ş0>.
Deci, vă rog pe voi, turma cea aleasă a lui Hristos, să ne trezvim până ce avem vreme! Să ne facem întregi înţelepţi, până ce în slo-bozenie suntem, ca nu cumva fără de veste să vină ceasul cel <Ş-2>înfri-coşat şi dureros, şi vom plânge cu amar, căindu-ne fără de folos<Ş0>. Să ne trezvim, ca să nu ne ruşinăm cu acea ruşine mare înaintea lui Dumnezeu şi a îngerilor şi a oamenilor! Să încetăm de prigoniri, şi mai ales voi, cei ce aveţi vârstele tinere, smeriţi-vă cu toată puterea, ca să puteţi ajunge desăvârşirea!
Pe vremea părinţilor noştri, răsuflare mai multă aveau vremile, şi învăţaţi-vă câtă era la dânşii păzirea cea cu dinadinsul, câtă era smerenia şi simplitatea, şi reaua pătimire, şi defăimarea, iar acum mare este războiul. Nu fiţi nebăgători de seamă, nici socotiţi că aţi ajuns la desăvârşire. De multă osteneală este trebuinţă spre a vă mântui şi de multă nevoinţă. Să nu socotiţi că a se încinge lat şi a târî<Ş0> hainele, aceea este călugăria, sau a avea mâinile strălucite, aceea mântuieşte, sau a fi bine grăitor, sau tâlcuitor al Scripturilor, aceea este desăvârşirea, sau a-şi rade capetele, sau iarăşi, perii a-şi împo-dobi, şi a nu avea faptele bune cele potrivite şi cuviincioase.
Nu micşorând chipul călugăresc, zic acestea. Să nu fie! Ci chi-pului i se cuvine a-i urma năravul şi lucrurile, că chipul fără de lucru nimic nu este. Deci, nu fiţi fără de grijă şi nu vă moleşiţi, că de multă osteneală este trebuinţă a înfrâna tinereţele şi pornirile trupului! Că deşi vă vine cu greu pentru cele zise, dar pe mine a-ceasta nu mă scârbeşte, că voiesc a primi voi fiere înroşite, ca de <Ş-2>putreziciune să vă izbăviţi. Că, de vreme ce ascundeţi patimile voas-tre, să nu vi se pară că de Dumnezeu vă tăinuiţi. Că zic vouă, că cele<Ş0> făcute pe ascuns de voi, ruşine îmi este mie a le şi scrie, că, dacă le voi scrie, nu veţi suferi, ci veţi fugi.
Pentru aceea dar, vă rog pe voi, smeriţi-vă prin ascultare, prin dragoste, prin simplitate, prin defăimare. Prin acestea, supuneţi-vă unii altora, şi supuneţi-vă vouă înşivă, cu postul întrarmându-vă, cu rugăciunea şi cu privegherea. Să nu fiţi în ceartă tari, şi în cântare de psalmi slăbănogi. Nu în gânduri priveghetori, şi ca nişte fiare pândind; în rugăciune dormitând, şi cu ochii mijind. Nu în cuvântare<Ş0> <Ş-2>deşartă tari ca nişte tauri, şi în slavoslovia lui Dumnezeu neputincioşi ca vulpile. Nu în lupta în cuvinte nebiruiţi, şi în cele duhovniceşti căscând. Nu în a vă juca veseli, şi în a fi sfătuiţi posomorâţi. Nu ziua <Ş-2>în lăcomia de pântece sănătoşi, şi la rugăciunea cea de noapte nepu<Ş0>-tincioşi şi leneşi. Nu în vorbiri îndrăzneţi, şi în lucruri slăbănogi. Nu <Ş-2>în a porunci gata, şi în a vi se porunci negata. Nu în a fi ascultaţi dulci<Ş0>, şi în a asculta îngreţoşaţi. Nu în a porunci aspri, şi în a vi se porunci posomorâţi şi cârtitori. Nu mânicele până la degete, şi limbile până la piept. Nu spre masă grabnici şi osârdnici, şi spre lucruri leneşi şi slăbănogi. Nu în multă mâncare puternici, şi în post neputernici. Nu în băutura de vin bucuroşi, şi în băutura de apă posomorâţi şi <Ş-2>mâhniţi. Nu în căutarea împrejur deştepţi, şi în a judeca vreun lucru<Ş0> bun întunecaţi. Nu înaintea femeilor cinstiţi, şi cu fraţii sălbăticiţi.
Ci vă rog pe voi, fiii lui Dumnezeu cei iubiţi, luaţi asupră-vă râvna celor bune, ori vreun lucru cinstit, ori vreun lucru de folos zidirii, ori vreunul de bună laudă! Mai înainte de toate smerenia, dragostea, bunătatea, blândeţea, evlavia, dând loc unii altora, şi nu <Ş-2>prigonindu-vă pentru nici un lucru trebuincios. În post şi în rugăciune nepregetători, ca să puteţi birui patimile trupului, ca nu pentru mici şi de nimic patimi, de atâtea bunătăţi  să ne lipsim, ca nu, pe cele vremelnice căutându-le, slava cea fără de moarte să o pierdem.
Ia să ne sârguim, mă rog, până când suntem în trup, pe cele plăcute Domnului să le lucrăm! Să ne sârguim, să ne silim, mare <Ş-2>furtună stă asupră-ne, să nu fim fără de grijă, că nu ne este nouă <Ş-3>lupta<Ş-2> <Ş-3>împotriva oamenilor celor văzuţi, ca, văzându-i, să ne străjuim.<Ş-2> Nevăzuţi<Ş0> sunt cei ce ne luptă pe noi. Pentru aceasta şi mare este primejdia celor mai leneşi, iar celor ce biruiesc, mare dare de plată.
Deci, prin gânduri să-i biruim, şi împotrivă cu război să le stăm lor. Adică ce zic: Dacă spre lăcomia pântecelui ne va zădărî, prin post să batem război. Dacă spre poftă de vreo femeie ne-ar gâdâli <Ş-2>pe noi, cu răbdarea întrarmându-ne, să biruim simţirea, şi numaidecât<Ş0> va fugi. Dacă spre iuţime ne va ridica pe noi, cu pacea să ne într-armăm. Dacă a ne mânia ne va face pe noi, blândeţea asupră-ne să o luăm. Dacă spre urâciune ne va aprinde, de dragoste să ne lipim. Dacă spre cinste ne va zădărî, pe defăimare să o arătăm. Dacă spre slavă, noi pe prostime asupră-ne să o primim. Dacă spre înălţime ne-ar năluci, smerenia Domnului să o zugrăvim. Dacă spre pizmă asupra fratelui ne va întărâta, să punem în minte căderea lui Cain. Dacă <Ş-2>spre zavistie, pierzarea lui Isav. Dacă spre grăire de rău ne-ar porni<Ş0>, <Ş-2>cu tăcerea pe noi înşine împrejur să ne îngrădim. Că dacă aşa îi <Ş-3>vom<Ş-2> sta împotrivă lui, va fugi şi nu va sta, şi va veni asupră-ne darul<Ş0>.
Credeţi-mă, fraţii mei, că despre toate acelea care v-am sfătuit pe voi să vă păziţi, vinovat sunt eu acestora, ci măcar voi faceţi-vă curaţi, că eu întinat sunt cu păcatele, ci sârguiţi-vă, prin pocăinţa voastră cea bună, de mă răscumpăraţi şi pe mine. Credeţi-mă, că din cele ce am grăit, nici una nu am păzit, ci voi cu lucrul împodobiţi cuvintele mele. Căci cred cum că voi fără de prihană vă veţi a-fla, iar eu osândit sunt pentru cele ce zic şi nu fac. 
Deci, ia să nu ne lenevim de mântuirea noastră, nici ca nişte pilde<Ş0> să socotim cele zise, că nici de afară ceva din cele scrise am adus înăuntru, dar nici mincinoase sunt cele zise, ci, o, să fie ca toţi, voi, primind sămânţa cuvântului, ca nişte pământ bun, să aduceţi roadă: unul treizeci, altul şaizeci, iar altul o sută, ca, împodobindu-vă cu roade şi cu faptele bune strălucindu-vă, să veseliţi pe Domnul nostru<Ş0> Iisus Hristos, şi El vă va veseli pe voi în odihna împărăţiei Sale, în vecii vecilor. Amin.