
PENTRU  FRICA  SUFLETELOR

Eu, Efrem, păcătosul, sunt moale şi trândav spre nevoinţa cea <Ş-2>duhovnicească, însă zic vouă, nevoitorilor, iubitorilor de Dumnezeu, fraţilor mei, de ceea ce eu mă biruiesc totdeauna pentru a mea mo-leşire a gândului. Voiesc a vă vesti vouă, iubiţii mei, o frică mare şi <Ş-2>cutremur al sufletului meu, ce mi s-a întâmplat într-o zi mie, ticălosu-lui şi răspânditului:
Şedeam deosebi într-un loc fără de gâlceavă, liniştit şi înalt, şi gândeam întru mine şi grăiam de cele ale vieţii acesteia, de grija, de tulburarea, de gâlceava ei. Şi lăcrimând, vorbeam către mine: "Cum viaţa aceasta ca o umbră trece şi ca un drumeţ prea iute aleargă pe alăturea, şi ca o floare de dimineaţă se veştejeşte". Şi ziceam, mâh-nindu-mă şi suspinând: "Cum aleargă veacul acesta, noi nu ştim, fi-indcă suntem legaţi, pentru moliciunea noastră, în lucruri şi în <Ş-2>gân- duri necuvioase". Acestea în mine cugetându-le, pe neaşteptate am <Ş-2>ridicat ochii mei la cer şi m-am făcut ca într-o uimire şi frică mare a c<Ş-3>ă<Ş-2>-zut peste mine şi priveam cu ochii inimii mele pe Domnul, şezând cu multă slavă şi zicând către sufletul meu aşa: 
"Pentru ce, suflete, pe cămara ta cea cerească cea plină de lumi-na slavei ai urât-o? Pentru ce, suflete, mireasa Mea, urăşti pe Mire-le tău Cel preacurat şi fără de moarte? Pentru ce, suflete, ai urât bunătăţile care ţi le-am gătit ţie în lumina vieţii? Pentru ce, suflete, străin de Mine te-ai făcut cu lucruri şi cu gânduri necuviincioase? <Ş-2>Pentru ce, suflete, nu te sârguieşti a te afla pregătit la venirea Mea? Pentru ce, suflete, nu ţii candela ta, aşteptând întru strigarea ceea ce zice: <MI>Iată Mirele a venit, ieşiţi întru întâmpinarea Lui cu bucurie<D>? (Matei <Ş-2>20, 6). Pentru ce, suflete, nu te-ai sârguit a-ţi găti îmbrăcăminte vrednică de nuntă? Pentru ce, suflete, nu intri cu bucurie în cămara <Ş-2>cea cerească şi sfântă? Pentru ce, suflete, Mă urăşti pe Mine Cel Bun, care am izbăvit viaţa ta din moarte? 
Eu, suflete, M-am dat la moarte pentru tine, ca mireasă pe tine Mie să te logodesc. Eu, suflete, ţi-am dat cu îndestulare în moşteni-rea ta împărăţia. Eu, suflete, toate bunătăţile Mele ţi le-am dat ţie ca un împărat. Eu, suflete, şi om M-am făcut pentru tine, vrând a izbăvi viaţa ta din stricăciune. Eu, suflete, mai mult decât toate lucrurile Mele am cinstit şi am înălţat viaţa ta. Eu, suflete, cămară în ceruri ţi-am pregătit ţie, şi pe îngeri i-am făcut să slujească înaintea ta, în cămara pe care am pregătit-o ca să intri tu acolo cu bucu-rie, iar tu, suflete, ai urât pe Cerescul Mire şi bunătăţile cele negră- <Ş-2>ite pe care ţi le-am pregătit ţie. Oare cine este care doreşte mai mult <Ş-2>decât Mine să mântuiască toată zidirea cu îndurările sale? Care tată <Ş-2>dă viaţă precum Eu, că pe Mine M-ai părăsit, suflete, şi ai iubit pe cel străin şi urât?" 
M-am înfricoşat, fraţilor, cu frică mare în ceasul acela, luând aminte cu ochii minţii mele graiurile Domnului cele înfricoşate, şi de ruşinea cea mare a sufletului meu, m-am temut, m-am cutremu-rat. Am amuţit de frică şi de ruşinea cea mare. Gândeam unde mă <Ş-2>voi ascunde, nesuferind ocara ruşinii aceleia şi ziceam: "Veniţi munţi şi acoperiţi pe cel păcătos şi păgân". Şi ridicând glasul, am plâns, ple-cându-mi capul meu, ruşinându-mă şi plângându-mă pe mine, am zis aşa: "Pentru ce am ieşit din pântece ca să întărât pe Domnul Cel Sfânt şi Bun şi Îndurat? M-am lepădat de zămislirea pântecelui şi de creşterea trupului. M-am lepădat de darurile cele cereşti şi de sfintele tămăduiri ale darului Tău". 
Cu toate acestea, plângând, am căzut de m-am rugat cu durere <Ş-2>şi cu tânguirea inimii mele şi am strigat cu lacrimi, zicând aşa: "Auzi, o, Stăpâne, plângerea mea şi primeşte graiurile cererii mele, care le <Ş-2>a-duce păcătosul, ruşinându-se de Tine, Îndelung-Răbdătorule, Milos-tive şi Îndurate! Să nu-mi faci după toate lucrurile mele, nici să-mi <Ş-2>pomeneşti întărâtările cele prea rele ale mele, cu care eu am întărâtat <Ş-2>darul Tău, o, Stăpâne, Bunule! Ci mai vârtos, dăruieşte-mi mie, păcă-tosului puţină vreme, ca să aflu timp de pocăinţă, Iubitorule de oa-meni, Bunule. A purtat darul Tău mulţimea de fărădelegi a tinere- <Ş-2>ţelor mele, şi lepădarea bătrâneţelor, întărâtarea şi obrăznicia acum să o poarte darul Tău. Eu însumi ştiu, Îndelung-Răbdătorule, jură-<Ş-2>mântul Tău cu care Te-ai jurat asupra Ta Însuţi, zicând: <MI>Eu nu voiesc moartea păcătosului, ci ca păcătosul să se întoarcă de la calea sa şi să fie viu<D> (Iezechil 33, 11).
Stăpâne, Îndurate, Iubitorule de oameni, Bunule, Te-ai jurat în îndurările Tale, că nu voieşti moartea păcătosului, ci să se întoarcă şi să fie viu. Milostiveşte-Te spre mine, păcătosul, cel ce Te jur pe Tine întru milostivirea Ta: Curăţeşte-mă, Îndurate; iartă-mă, şi nu îmi socoti obrăznicia jurămintelor mele, Cel ce cerci inimile şi ră-runchii oamenilor, încă şi aducerile aminte toate, Însuţi ştii, o, Stă-pâne, că din amărăciunea durerii sufletului am îndrăznit a vorbi acestea înaintea Ta. Vezi, Hristoase Mântuitorule, izvoarele lacri-milor mele şi sfărâmările şi suspinurile nevrednicului meu suflet şi să nu vină judecata cea înfricoşată şi să mă acopere pe mine şi să mă ia nepregătit şi ruşinat, ci, mai vârtos, darul Tău să-mi dea mie puţină vreme de adevărată pocăinţă. Nu poate darul Tău, Mult În-durate, să treacă pe păcătosul ce lăcrimează din tot sufletul, ce se apropie şi cere iertare păcatelor pe care le-a făcut".
A auzit Cel Sfânt şi Bun glasul meu şi plângerea lacrimilor mele şi m-a miluit pe mine. Şi acum vezi, Îndelung-Răbdătorule, ca un Bun, ca şi eu să fac rod de pocăinţă. Pentru aceasta, Te rog pe Tine să îmi dăruieşti vreme de pocăinţă.
Îşi aduce aminte totdeauna Mântuitorul şi mă trage la viaţă ca să mă mântuiesc. Când îmi aduc aminte de ziua şi de ceasul acela în care s-a făcut frica aceasta groaznică, mă îngrozesc şi lăcrimez în <Ş-2>suspinuri. Iarăşi îndată uit toate deodată: rugăciunea, lacrimile, frica şi vremea pocăinţei cea dată mie cu darul lui Dumnezeu. Pentru ce oare se întâmplă mie acestea: asprimea, lenevirea, uitarea şi mă fac <Ş-2>pe neaşteptate fără de ruşine şi fără de frică, înalt şi mânios, neavând nicidecum înaintea ochilor nici frică, nici judecata ce va să fie? Au doară nedrept este Dumnezeu, sau voieşte a se supune lucrurilor mele? Să nu fie!
Pe voi, pe toţi, vă rog, iubitorilor de Dumnezeu, prietenii mei, rugaţi-vă pentru mine, păcătosul şi prea micul, către Înduratul şi Iubitorul de oameni Dumnezeu, că pentru aceasta am vestit întâm-plarea mea, ca doar să-mi dobândesc mila lui Dumnezeu. Ştiu că de veţi voi, veţi putea ajuta păcătosului în rugăciuni şi cereri către Dumnezeu. Ştiu eu că cererea multora poate şi pe Apostoli să-i izbăvească din temniţe, şi din legături, şi din moarte. Ajutaţi, cei ce vă temeţi de Domnul, vărsaţi cererea voastră pentu mine, ca să strălucească dumnezeiescul dar în sufletul meu şi să-mi lumineze mintea mea cea întunecată şi mă voi face cu ajutorul rugăciunilor voastre prea osârduitor şi vrednic de pocăinţă. Şi după ce va veni darul în sufletul meu, toată amărăciunea mea se va îndulci. Că ve-nirea darului aduce dulceaţă, linişte şi umilinţă. Şi se îndulcesc în inimă valurile darului şi ale luminării Sfântului Duh şi uită sufletul cele pământeşti şi patimile cele trupeşti şi vătămătoare şi de aceea încălzesc valurile darului mintea şi sufletul. Se aseamănă valurile în suflet grădinii celei împărăteşti, care este plină de roduri bune şi de saduri aducătoare de rod şi care au şi gusturile de multe feluri, bu-<Ş-2>nă mireasmă, veselie, ochilor şi gurii dulceaţă,  şi mirosiri iubite şi pri-mite. În acest fel sunt valurile darului: luminează, îndulcesc, vese- <Ş-2>lesc. Fericit este sufletul care are valurile darului în el: se luminează, s<Ş-2>e îndulceşte, se veseleşte de vedenie şi de bună mireasmă se umple.
Iarăşi zic: Fericit este sufletul care are toate darurile. Nimic nu vede unul ca acesta pe pământ, ci este atras către Dumnezeu. Că nu îl lasă pe el a se răspândi dulceaţa şi darul cămării de Mire. Iată, iarăşi cad către uşile Stăpânului meu, rugându-mă, cucerindu-mă, închinându-mă şi zicând de-a pururea: Iartă-mi mie greşelile mele, Îndelung-Răbdătorule, că de folos este robului a nu fugi de mâinile Stăpânului său, când îi greşeşte Lui, ci mai vârtos a îngădui în toată smerita cugetare a inimii sale, că aşa şi oamenii s-au obişnuit a ierta robilor greşelile. Şi, dacă oamenii, fiind muritori şi răi, iartă celor <Ş-2>împreună robi greşelile, cu cât mai vârtos Stăpânul Cel Sfânt şi Bun, Ziditorul nostru al tuturor şi Domnul, Cel mult Îndurat şi Milostiv, <Ş-2>Îndelung-Răbdător şi mult Milostiv, va ierta fărădelegile şi păcatele păcătoşilor celor ce totdeauna cad către Dânsul? Că şi El Însuşi, Comoara milei, cere de la noi osârdia cea mică, şi îndată dăruieşte şi îmbogăţeşte pe cei ce Îl caută pe El, cu toată sfărâmarea inimii. Că se aseamănă comoara unui izvor plin şi care este îndestulat cu ape, şi de ajuns dă celor ce voiesc să scoată.
Cu cuviinţă este de a zice pentru izvor, că se aseamănă îndurărilor lui Dumnezeu, că precum izvorul nu opreşte pe cel ce voieşte a bea, tot aşa şi comoara darului nu opreşte de a se împărtăşi dintr-î<Ş-2>nsul pe nici unul din oameni. Drept aceea voirea este de a lua darul, şi puţin de va dori cineva să ia din comoară, toată comoara darului se dă celui ce o caută.
Umpleţi-vă, iubiţilor, de daruri din Izvorul care izvorăşte ape cereşti, că vremea şi ziua va veni, când nu va mai putea cineva nici-decum să bea dintr-însul. Pentru aceea, Stăpâne Sfinte, toţi oame-nii rugăm iubirea Ta de oameni cea nemăsurată, dă-ne nouă vreme de pocăinţă şi iertare păcatelor, spre a-Ţi sluji Ţie cu inimă curată în toate zilele vieţii noastre, ca să ne învrednicim, bine plăcând Ţie, în lucruri bune să trecem viaţa noastră şi să intrăm în îndulcirea Ta cea veşnică, care a-i pregătit-o tuturor Sfinţilor Tăi, care bine Ţi-au plăcut Ţie din fiecare neam.
Aduceţi-vă aminte de mine, moştenitorii lui Dumnezeu, fraţii lui Hristos, îndelung rugaţi pe Mântuitorul pentru mine, ca să mă izbă-vesc, prin Hristos, de cel ce mă luptă pe mine în fiecare zi. Că Sfintei Treimi I se cuvine slavă în vecii vecilor. Amin.