RUGĂCIUNE

Greşit-am la cer şi înaintea Ta, Doamne, Dumnezeule Atotţiitorule, şi nu mai sunt vrednic a mă chema fiul Tău, nici a căuta şi a vedea înălţimea cerului de mulţimea nedreptăţilor mele, nici a nu-mi numele Tău Cel preaslăvit prin buzele mele cele păcătoase, că nevrednic pe mine m-am făcut şi cerului şi pământului, întărâtân-du-Te pe Tine, Bunul Stăpân.
Rogu-mă, Doamne, rogu-mă, să nu mă lepezi de la faţa Ta, nici să Te depărtezi de la mine, ca să nu pier. Că de nu m-ar fi acoperit darul Tău, eu de mult a-şi fi pierit şi a-şi fi fost acum ca nişte praf înaintea feţei vântului, şi m-aş fi făcut ca şi cum nu m-aş fi arătat în viaţa aceasta. Că, de când am părăsit calea Ta, nu m-a întâmpinat pe mine zi bună, fiindcă întru păcate ziua ceea ce se pare că este bună, decât cele prea amare, prea amară este, însă de acum nădăj-duiesc darului Tău, că mă vei învrednici a mă împuternici, a mă gri-ji de a mea mântuire. Şi acum cad, rugându-mă, sprijineşte-mă pe mine, cel rătăcit din calea dreptăţii. Varsă peste mine mulţimea în-durărilor Tale, precum în fiul cel curvar, că am ruşinat viaţa mea, risipind bogăţia darului Tău. Miluieşte-mă, Dumnezeule şi nu ţine minte răul pentru viaţa mea cea rea şi netrebnică. Ca pe curva şi pe vameşul şi pe tâlharul, miluieşte-mă. Că aceştia pe pământ fiind, au fost lepădaţi de toţi, iar Tu, Doamne, i-ai primit pe ei şi locuitori ai raiului desfătării i-ai făcut. Deci, primeşte şi pocăinţa mea, a ne-trebnicului robului Tău, că şi eu sunt lepădat de toţi. Că ai venit <Ş-2>Doamne, nu pe drepţi să-i chemi, ci pe păcătoşi, la pocăinţă. Că Ţie se cuvine slava în vecii vecilor. Amin.