SUFLETUL, ISPITIT DE VRĂJMAȘUL, ESTE DATOR A SE RUGA CU LACRIMI Suflet necăjit vine către Tine, Stăpâne Sfinte și cu lacrimi vor-bește cu Tine, pentru pierzătorul vrăjmaș, și cu toată smerenia cade, rugându-se Ție pentru potrivnicul, cel ce îl necăjește pe el. Deci, de vreme ce cu nerușinare vine către Tine, auzi-l pe el degrab, și fiind-că a alergat cu dorire către Tine, cu osârdie cercetează-l pe dânsul. De îl vei trece cu vederea pe el, fiind necăjit, a pierit. De vei zăbovi a-l auzi pe el, fiind ținut, a lipsit, iar dacă îl vei cerceta pe el pentru îndurările Tale, să află. Dacă vei căuta spre dânsul, se mântuiește; dacă îl vei auzi pe el, să împuternicează. Râvnește pentru dânsul, că logodnică a Ta este, fiindcă cel ce l-a logodit pe dânsul Ție, Pavel Apostolul este, care a zis: Că fără de moarte râvnitor ești (II Corinteni 11, 2). Să nu îl treci cu vederea pe el ca să nu socotească vrăj-mașul că i-ai dat lui carte de despărțire și l-ai alungat pe dânsul de la Tine. Ceartă-mă pe mine, Stăpâne, pentru îndurările Tale, și să nu mă dai pe mine în mâinile pierzătorului. Că iată am adunat gân-durile mele despre toate părțile, și nu aflu a se pomeni vreun bine îna-intea Ta, fără numaidecât aceasta, că afară de Tine pe altul nu știu. Lățime nemăsurată este darul tămăduirilor Tale și tuturor, celor ce vin către Tine, le dă tămăduire. Pentru că rănile mele adeseori se tămăduiesc cu îndurările Tale și iarăși putrezesc pentru a mea lenevire. Acum am uitat pe Doctorul, întru sănătatea mea și m-a uitat pe mine Doctorul, întru boala mea. Cum că osteneală îți dau Ție păcatele mele, cunosc, și cum, că miluit fiind, Te întărât pe Tine, iarăși cunosc; și cum că mă suferi pe mine pentru milostivirea Ta, nu uit, fiindcă și maica cea milostivă fiind lepădată de pruncul său, nu suferă să-l treacă cu vederea pe el, că se biruiește de îndurările sale. Deci, dacă aceea întru acest chip este, cu cât mai mult milostivirea Ta! Iată dar, Stăpâne, și milostivirile păsării se varsă peste puii săi, și în fiecare ceas îi cercetează pe ei și mâncare le aduce lor, și se ostenește ca să-i hrănească pe ei, că se biruiește de milostivirile ei. Și dacă cele necuvântătoare așa de îndurate sunt, cu atât mai mult darul Tău, de mii de ori mai mult biruindu-se de îndurările sale, va milui pe cei ce vin către dânsul și îl caută pe dânsul întru adevăr. Iată, izvorul plin este de ape, izvorând neîncetat și dă cu îndestulare tuturor celor ce vin la dânsul, și nu are trebuință de laude omenești, că nu este laudă a da în daru lui pe băutură, ci a Te slăvi pe Tine printr-însul, fiindcă prea arătat este că, pentru facerea de bine a darului Tău, dă acela băutura. Iată că a istorisit izvorul, noianul cel nemărginit al îndurărilor Tale. Cu îndestulare hrănești puterile cerești și toată suflarea cea de pe pământ o iconomisești. Nelipsit fiind de laude și de slava a toată zidirea, slăvit ești întru ființa măririi Tale și întru marea cuviință a slavei Tale. Dragostea Ta, dorind mântuirea noastră, pe Sine către noi se pleacă ca, slavoslovind-o noi pe dânsa, să ne mântuim întru dânsa, printr-însa. Căci încredințat sunt, că însăși dragostea darului Tău ne sprijinește și primește pe cel ce vine către dânsa. Și mai înainte cunoscător fiind, o, Stăpâne, vezi de s-a dezbrăcat el desă-vârșit de lume; mai înainte de a ajunge el la ușă, îi deschizi lui; mai înainte de a cădea el, îi întinzi lui mâna; mai înainte de a izvorî el lacrimi, verși peste dânsul îndurările Tale; mai înainte de a-și măr-turisi el datoriile sale, îi dai iertare. Nu îi imputezi, nu îi zici unde a cheltuit anii, cum a trecut vremea; nu cauți suma zapisului păca-telor lui; nu pomenești întărâtarea lenevirii lui; nu defaimi lepăda-rea facerilor Tale de bine, ci smerenia, și plânsul, și așezarea inimii mai înainte văzând-o, strigi: Scoateți haina cea dintâi și îl îmbrăcați pe el. Jertfiți vițelul cel gras spre odihnă și veselie (Luca 15, 22). Se adună îngerii și se veselesc pentru aflarea fiului celui pierdut și pentru întoarcerea moștenitorului celui rătăcit și, ca pe un negu-țător, ce a venit întru ale sale cu multă bogăție, așa primește darul Tău pe păcătosul ce se apropie din tot sufletul. Că dorește să vadă lacrimile și însetează să vadă căința și se bucură pentru sârguința celor ce se silesc să se pocăiască. Deci, arată și întru mine multă milostivirea Ta și slobozește-mă din strâmtorarea pierzătorului, că, răpindu-mă, stă, batjocorindu-mă. Și precum pe mare s-au apropiat ucenicii și Te-au deșteptat pe Tine și prin glasul cel binecuvântat al gurii Tale a încetat furtuna vântului și s-a alinat viforul valurilor, auzi lacrimile mele, că ziua și noaptea Te deșteaptă pe Tine. Doisprezece ani locuind doctorii lângă cea bolnavă, nu au putut să-i tămăduiască curgerea sângelui, ci mai multă durere îi da, decât tămăduire. Și câte aceia nu au putut, Tu le-ai dat. Și câte aceea le-a arătat, tu le-ai însănătoșit și fără de osteneală tămăduirea ai dăruit. Că, nădăjduid a se tăinui de Tine, pe ascuns s-a apropiat de poala hainelor Tale. S-a apropiat, nu s-a atins de Sfântul Tău Trup, și îm-brăcămintea Ta tămăduire ei i-a dat și izbăvire, fără de vătămare de mulți doctori (Matei 9, 20). Izbăvește și sufletul meu cel necăjit de rușinea și ocara vrăjmașului, cel ce mă necăjește pe mine, Milostive Doctore. Arată-Ți la mădularele mele multa Ta înțelepciune și neîntinate fă rănile mele și pune în ele podoaba faptelor bune, și propovăduiască-se darul Tău, că el pe mine m-a izbăvit. Mielule, cel fără de păcate, Care Te-ai junghiat pentru mân-tuirea lumii și ai împăcat cerul și pământul, să nu mă lepezi pe mine, căci fără de rușine m-am apropiat de Tine și să nu îmi zici mie: "Ce ați suferit pentru Mine?" În ziua cea înfricoșată și strașnică vei zice nouă păcătoșilor: "Știți ce am suferit pentru voi. Nevăzut fiind, vă-zut am fost de voi. Fără de moarte fiind, pentru voi am fost osândit. Fără de păcate fiind, pentru voi am fost pălmuit, și așa răstignit fiind nu M-am mâniat. Batjocorit fiind, nu am blestemat. Eu, Stă-pânul, mai presus fiind de toate păcatele și vinovățiile, pentru voi am suferit acestea. Voi vinovați, pentru Mine ce ați suferit?" Pentru aceasta dare de răspuns nu are cineva din noi. Adu-Ți aminte, Doamne, că acestea toate Le-ai suferit pentru noi, pentru milostivirea Ta și pentru bunătatea și dreptatea Ta, și nu pentru isprăvile noastre. Că precum atuncea când ai fost vândut pentru noi, Sfânt erai și fără de păcate, așa și acum același ești, Stăpâne, că nu s-a schimbat milostivirea Dumnezeirii Tale, pe care o ai din fire. Iar noi și atunci eram păgâni și vicleni, și acum suntem păcătoși și neputincioși. Deci, darul pe care ni l-ai dăruit pentru mi-lostivirea Ta, să nu îl iei pe el de la noi, că dacă atunci pentru dra-gostea noastră ne-ai izbăvit pe noi, iar acum fiindcă am greșit, pentru aceasta Te-ai mâniat și Ți-ai luat mâna Ta de pe noi? Cu cuviință am zis Sfânt, căci pentru dreptatea noastră atunci ne-ai izbăvit pe noi, și acum încă, căci am greșit, Te-ai depărtat de la noi. Însă, precum mai înainte am zis, noi și atunci păgâni eram și acum păcă-toși. Deci, darul pe care ni L-ai dăruit nouă pentru iubirea Ta de oameni, până în sfârșit, arată-l spre noi. Eu, suflet necăjit fiind, iară și iară strig către Tine, Stăpâne, și a mă apropia la Tine pentru vrăjmașul meu mă silesc. Vezi, Stăpâne, și fii mie scăpare, și ceartă ispitele mele, că în tot ceasul mă împre-soară pe mine, și nu pricep, mă fură pe mine și nu cunosc, mă răs-pândesc pe mine și nu mă umilesc, mă împiedică pe mine ca să Te rog pe Tine. Căci cunosc, că de voi striga către Tine cu lacrimi și cu suspin, nu mă vei lăsa. Vai mie, ce fel de împotrivă lucrători am în luptă! Fericit sunt, ce fel de izbăvitor am și dătător de plată pentru nevoință! Vasiliscul, fiară cumplită este întru amândouă, în vedere și în amărăciune, și balaurul acesta în amândouă acestea ale lui mai rău este, în luptă și în nerușinare. Putere sfântă, ce ai înghițit toiegele cele prefăcute în balauri, ceartă și pe balaurul acesta, că fără de sfială se apropie de mine, și prin nerușinarea luptei lui, comoară lucrează celor ce suferă. Și scârba, pe care o aduc îngrozirile lui, fericire are ascunsă, că bucuria veacului acestuia este amestecată cu mâhnire, iar scârba și strâmtorarea, bucurie și viață veșnică prilejuiesc. Totdeauna am fost neputincios, și sunt neputincios, Stăpâne, și neîncetat mă cercetează pe mine darul Tău și mă vindecă pe mine. În fiecare ceas am lepădat plata tămăduirilor lui și o lepăd, fiindcă neprețuite sunt tămăduirile darului Tău și în dar pe ele le dai. Și fi-indcă prin lacrimi le dăruiești pe ele, dăruiește-mi și mie, prin lacri-mile mele, tămăduire sufletului meu. Prea arătat este tuturor că veacul acesta se aseamănă luptei, și balaurul cel tare cu toți se luptă împotrivă. De unii se biruiește și se calcă, iar pe alții îi biruiește și îi calcă. De unii se surpă și se batjo-corește, iar pe alții el îi surpă și îi batjocorește. Unii, prin lupta lui se încununează, iar alții prin lupta lui se biruiesc. Unii, prin amă-răciunea lui, dulceața vieții celei veșnice o dobândesc, iar alții, prin dulceața lui și moleșire, amărăciunea muncii celei veșnice o află. Unii, prin neaverea cea desăvârșită a lor, cu lesnire îl supun pe dânsul, iar pe alții, pentru înfășurarea cu lucrurile cele pământești, el îi su-pune. Și celor ce doresc pe Dumnezeu din tot sufletul, războiul lui ca o nimica este, iar celor ce doresc lumea, greu este și nesuferit. Fericiți sunt cei ce au iubit pe Dumnezeu și pentru dragostea Lui au defăimat pe toate. Fericiți sunt cei ce lăcrimează ziua și noap-tea, ca să se izbăvească de urgia ceea ce va să fie. Fericiți sunt cei ce s-au smerit pe sine de bună voie, că acolo se vor înălța. Fericiți cei înfrânați, că desfătarea Raiului pe dânșii îi așteaptă. Fericiți sunt cei ce și-au chinuit trupurile lor în privegheri și în pustnicie, că bu-curia raiului le este lor gătită. Fericiți sunt cei ce s-au făcut de bună voie biserică a Sfântului Duh, că aceștia vor ședea de-a dreapta. Fe-riciți sunt cei ce au câștigat dragostea lui Dumnezeu în sufletele lor, că aceștia se vor chema iubitori de Hristos. Fericiți cei ce s-au răstig-nit pe sine, că întru Dumnezeu s-a făcut cugetarea lor ziua și noaptea. Fericiți cei ce și-au încins mijloacele lor cu adevărul și gata își au candelele lor, și așteaptă pe Mirele lor când se va întoarce de la nuntă. Fericit cel ce a câștigat ochilor celor înțelegători privirea bunătăților celor ce vor să fie, și a muncii celei veșnice, și s-a sârgu-it a se osteni, ca să dobândească veșnicele bunătăți. Fericit cel <Ș-3>ce are înaintea ochilor neîncetat acel înfricoșat ceas și s-a silit a bine plăcea lui Dumnezeu până este vreme. Fericit cel ce s-a făcut pe pământ nepătimaș ca un înger, ca împreună cu îngerii să se bucure în ziua aceea. Deci, să ne sârguim, fraților, cele de sus a le vedea, cele de sus a le înțelege, cele de sus a le gândi, cele de sus a le socoti, cele de sus a le pomeni, cele de sus a le câștiga, cele de sus a le pricepe, cele de sus a le grăi, cele de sus a le face, cele de sus a le neguțători, cu totul la cele de sus a ne îndrepta și a nu privi la cele de jos, unde sunt dul-cețile și poftele veacului acestuia deșert și purtător de moarte, ci bine este totdeauna a căuta cu ochiul inimii, ca să nu cadă ceva în lu-mina ochiului, sau gând viclean, sau altceva din cele ce nu plac Stă-pânului Dumnezeu, și să întunece mintea. Ci auzi tu, cel ce citești, pentru sinemi zic, avem ce să gândim totdeauna, avem pe Îngeri, avem pe Arhangheli, avem pe Puteri, avem pe slavele Domniilor, avem pe Heruvimi, avem pe Serafimi, avem pe înșine, avem pe Dumnezeu, Stăpânul tuturor, Numele Cel bun și Sfânt, avem pe Prooroci, avem pe Apostoli, avem Sfintele Evanghelii, cuvintele Domnului, avem pe Mucenici, avem pe toți Sfinții, avem pe Mărturisitori, avem pe Sfinții Părinți, pe Patriarhi, avem pe Păstori, avem pe Preoți, avem cerurile și toate cele din ele. Acestea și întru acestea gândește și vei fi fiu al Stăpânului Dumnezeu, cu darul și cu iubirea de oameni a Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Căruia I se cuvine slava și stăpânirea, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin. SUFLETUL, ISPITIT DE VRĂJMAȘUL, ESTE DATOR A SE RUGA CU LACRIMI Suflet necăjit vine către Tine, Stăpâne Sfinte și cu lacrimi vor-bește cu Tine, pentru pierzătorul vrăjmaș, și cu toată smerenia cade, rugându-se Ție pentru potrivnicul, cel ce îl necăjește pe el. Deci, de vreme ce cu nerușinare vine către Tine, auzi-l pe el degrab, și fiind-că a alergat cu dorire către Tine, cu osârdie cercetează-l pe dânsul. De îl vei trece cu vederea pe el, fiind necăjit, a pierit. De vei zăbovi a-l auzi pe el, fiind ținut, a lipsit, iar dacă îl vei cerceta pe el pentru îndurările Tale, să află. Dacă vei căuta spre dânsul, se mântuiește; dacă îl vei auzi pe el, să împuternicează. Râvnește pentru dânsul, că logodnică a Ta este, fiindcă cel ce l-a logodit pe dânsul Ție, Pavel Apostolul este, care a zis: Că fără de moarte râvnitor ești (II Corinteni 11, 2). Să nu îl treci cu vederea pe el ca să nu socotească vrăj-mașul că i-ai dat lui carte de despărțire și l-ai alungat pe dânsul de la Tine. Ceartă-mă pe mine, Stăpâne, pentru îndurările Tale, și să nu mă dai pe mine în mâinile pierzătorului. Că iată am adunat gân-durile mele despre toate părțile, și nu aflu a se pomeni vreun bine îna-intea Ta, fără numaidecât aceasta, că afară de Tine pe altul nu știu. Lățime nemăsurată este darul tămăduirilor Tale și tuturor, celor ce vin către Tine, le dă tămăduire. Pentru că rănile mele adeseori se tămăduiesc cu îndurările Tale și iarăși putrezesc pentru a mea lenevire. Acum am uitat pe Doctorul, întru sănătatea mea și m-a uitat pe mine Doctorul, întru boala mea. Cum că osteneală îți dau Ție păcatele mele, cunosc, și cum, că miluit fiind, Te întărât pe Tine, iarăși cunosc; și cum că mă suferi pe mine pentru milostivirea Ta, nu uit, fiindcă și maica cea milostivă fiind lepădată de pruncul său, nu suferă să-l treacă cu vederea pe el, că se biruiește de îndurările sale. Deci, dacă aceea întru acest chip este, cu cât mai mult milostivirea Ta! Iată dar, Stăpâne, și milostivirile păsării se varsă peste puii săi, și în fiecare ceas îi cercetează pe ei și mâncare le aduce lor, și se ostenește ca să-i hrănească pe ei, că se biruiește de milostivirile ei. Și dacă cele necuvântătoare așa de îndurate sunt, cu atât mai mult darul Tău, de mii de ori mai mult biruindu-se de îndurările sale, va milui pe cei ce vin către dânsul și îl caută pe dânsul întru adevăr. Iată, izvorul plin este de ape, izvorând neîncetat și dă cu îndestulare tuturor celor ce vin la dânsul, și nu are trebuință de laude omenești, că nu este laudă a da în daru lui pe băutură, ci a Te slăvi pe Tine printr-însul, fiindcă prea arătat este că, pentru facerea de bine a darului Tău, dă acela băutura. Iată că a istorisit izvorul, noianul cel nemărginit al îndurărilor Tale. Cu îndestulare hrănești puterile cerești și toată suflarea cea de pe pământ o iconomisești. Nelipsit fiind de laude și de slava a toată zidirea, slăvit ești întru ființa măririi Tale și întru marea cuviință a slavei Tale. Dragostea Ta, dorind mântuirea noastră, pe Sine către noi se pleacă ca, slavoslovind-o noi pe dânsa, să ne mântuim întru dânsa, printr-însa. Căci încredințat sunt, că însăși dragostea darului Tău ne sprijinește și primește pe cel ce vine către dânsa. Și mai înainte cunoscător fiind, o, Stăpâne, vezi de s-a dezbrăcat el desă-vârșit de lume; mai înainte de a ajunge el la ușă, îi deschizi lui; mai înainte de a cădea el, îi întinzi lui mâna; mai înainte de a izvorî el lacrimi, verși peste dânsul îndurările Tale; mai înainte de a-și măr-turisi el datoriile sale, îi dai iertare. Nu îi imputezi, nu îi zici unde a cheltuit anii, cum a trecut vremea; nu cauți suma zapisului păca-telor lui; nu pomenești întărâtarea lenevirii lui; nu defaimi lepăda-rea facerilor Tale de bine, ci smerenia, și plânsul, și așezarea inimii mai înainte văzând-o, strigi: Scoateți haina cea dintâi și îl îmbrăcați pe el. Jertfiți vițelul cel gras spre odihnă și veselie (Luca 15, 22). Se adună îngerii și se veselesc pentru aflarea fiului celui pierdut și pentru întoarcerea moștenitorului celui rătăcit și, ca pe un negu-țător, ce a venit întru ale sale cu multă bogăție, așa primește darul Tău pe păcătosul ce se apropie din tot sufletul. Că dorește să vadă lacrimile și însetează să vadă căința și se bucură pentru sârguința celor ce se silesc să se pocăiască. Deci, arată și întru mine multă milostivirea Ta și slobozește-mă din strâmtorarea pierzătorului, că, răpindu-mă, stă, batjocorindu-mă. Și precum pe mare s-au apropiat ucenicii și Te-au deșteptat pe Tine și prin glasul cel binecuvântat al gurii Tale a încetat furtuna vântului și s-a alinat viforul valurilor, auzi lacrimile mele, că ziua și noaptea Te deșteaptă pe Tine. Doisprezece ani locuind doctorii lângă cea bolnavă, nu au putut să-i tămăduiască curgerea sângelui, ci mai multă durere îi da, decât tămăduire. Și câte aceia nu au putut, Tu le-ai dat. Și câte aceea le-a arătat, tu le-ai însănătoșit și fără de osteneală tămăduirea ai dăruit. Că, nădăjduid a se tăinui de Tine, pe ascuns s-a apropiat de poala hainelor Tale. S-a apropiat, nu s-a atins de Sfântul Tău Trup, și îm-brăcămintea Ta tămăduire ei i-a dat și izbăvire, fără de vătămare de mulți doctori (Matei 9, 20). Izbăvește și sufletul meu cel necăjit de rușinea și ocara vrăjmașului, cel ce mă necăjește pe mine, Milostive Doctore. Arată-Ți la mădularele mele multa Ta înțelepciune și neîntinate fă rănile mele și pune în ele podoaba faptelor bune, și propovăduiască-se darul Tău, că el pe mine m-a izbăvit. Mielule, cel fără de păcate, Care Te-ai junghiat pentru mân-tuirea lumii și ai împăcat cerul și pământul, să nu mă lepezi pe mine, căci fără de rușine m-am apropiat de Tine și să nu îmi zici mie: "Ce ați suferit pentru Mine?" În ziua cea înfricoșată și strașnică vei zice nouă păcătoșilor: "Știți ce am suferit pentru voi. Nevăzut fiind, vă-zut am fost de voi. Fără de moarte fiind, pentru voi am fost osândit. Fără de păcate fiind, pentru voi am fost pălmuit, și așa răstignit fiind nu M-am mâniat. Batjocorit fiind, nu am blestemat. Eu, Stă-pânul, mai presus fiind de toate păcatele și vinovățiile, pentru voi am suferit acestea. Voi vinovați, pentru Mine ce ați suferit?" Pentru aceasta dare de răspuns nu are cineva din noi. Adu-Ți aminte, Doamne, că acestea toate Le-ai suferit pentru noi, pentru milostivirea Ta și pentru bunătatea și dreptatea Ta, și nu pentru isprăvile noastre. Că precum atuncea când ai fost vândut pentru noi, Sfânt erai și fără de păcate, așa și acum același ești, Stăpâne, că nu s-a schimbat milostivirea Dumnezeirii Tale, pe care o ai din fire. Iar noi și atunci eram păgâni și vicleni, și acum suntem păcătoși și neputincioși. Deci, darul pe care ni l-ai dăruit pentru mi-lostivirea Ta, să nu îl iei pe el de la noi, că dacă atunci pentru dra-gostea noastră ne-ai izbăvit pe noi, iar acum fiindcă am greșit, pentru aceasta Te-ai mâniat și Ți-ai luat mâna Ta de pe noi? Cu cuviință am zis Sfânt, căci pentru dreptatea noastră atunci ne-ai izbăvit pe noi, și acum încă, căci am greșit, Te-ai depărtat de la noi. Însă, precum mai înainte am zis, noi și atunci păgâni eram și acum păcă-toși. Deci, darul pe care ni L-ai dăruit nouă pentru iubirea Ta de oameni, până în sfârșit, arată-l spre noi. Eu, suflet necăjit fiind, iară și iară strig către Tine, Stăpâne, și a mă apropia la Tine pentru vrăjmașul meu mă silesc. Vezi, Stăpâne, și fii mie scăpare, și ceartă ispitele mele, că în tot ceasul mă împre-soară pe mine, și nu pricep, mă fură pe mine și nu cunosc, mă răs-pândesc pe mine și nu mă umilesc, mă împiedică pe mine ca să Te rog pe Tine. Căci cunosc, că de voi striga către Tine cu lacrimi și cu suspin, nu mă vei lăsa. Vai mie, ce fel de împotrivă lucrători am în luptă! Fericit sunt, ce fel de izbăvitor am și dătător de plată pentru nevoință! Vasiliscul, fiară cumplită este întru amândouă, în vedere și în amărăciune, și balaurul acesta în amândouă acestea ale lui mai rău este, în luptă și în nerușinare. Putere sfântă, ce ai înghițit toiegele cele prefăcute în balauri, ceartă și pe balaurul acesta, că fără de sfială se apropie de mine, și prin nerușinarea luptei lui, comoară lucrează celor ce suferă. Și scârba, pe care o aduc îngrozirile lui, fericire are ascunsă, că bucuria veacului acestuia este amestecată cu mâhnire, iar scârba și strâmtorarea, bucurie și viață veșnică prilejuiesc. Totdeauna am fost neputincios, și sunt neputincios, Stăpâne, și neîncetat mă cercetează pe mine darul Tău și mă vindecă pe mine. În fiecare ceas am lepădat plata tămăduirilor lui și o lepăd, fiindcă neprețuite sunt tămăduirile darului Tău și în dar pe ele le dai. Și fi-indcă prin lacrimi le dăruiești pe ele, dăruiește-mi și mie, prin lacri-mile mele, tămăduire sufletului meu. Prea arătat este tuturor că veacul acesta se aseamănă luptei, și balaurul cel tare cu toți se luptă împotrivă. De unii se biruiește și se calcă, iar pe alții îi biruiește și îi calcă. De unii se surpă și se batjo-corește, iar pe alții el îi surpă și îi batjocorește. Unii, prin lupta lui se încununează, iar alții prin lupta lui se biruiesc. Unii, prin amă-răciunea lui, dulceața vieții celei veșnice o dobândesc, iar alții, prin dulceața lui și moleșire, amărăciunea muncii celei veșnice o află. Unii, prin neaverea cea desăvârșită a lor, cu lesnire îl supun pe dânsul, iar pe alții, pentru înfășurarea cu lucrurile cele pământești, el îi su-pune. Și celor ce doresc pe Dumnezeu din tot sufletul, războiul lui ca o nimica este, iar celor ce doresc lumea, greu este și nesuferit. Fericiți sunt cei ce au iubit pe Dumnezeu și pentru dragostea Lui au defăimat pe toate. Fericiți sunt cei ce lăcrimează ziua și noap-tea, ca să se izbăvească de urgia ceea ce va să fie. Fericiți sunt cei ce s-au smerit pe sine de bună voie, că acolo se vor înălța. Fericiți cei înfrânați, că desfătarea Raiului pe dânșii îi așteaptă. Fericiți sunt cei ce și-au chinuit trupurile lor în privegheri și în pustnicie, că bu-curia raiului le este lor gătită. Fericiți sunt cei ce s-au făcut de bună voie biserică a Sfântului Duh, că aceștia vor ședea de-a dreapta. Fe-riciți sunt cei ce au câștigat dragostea lui Dumnezeu în sufletele lor, că aceștia se vor chema iubitori de Hristos. Fericiți cei ce s-au răstig-nit pe sine, că întru Dumnezeu s-a făcut cugetarea lor ziua și noaptea. Fericiți cei ce și-au încins mijloacele lor cu adevărul și gata își au candelele lor, și așteaptă pe Mirele lor când se va întoarce de la nuntă. Fericit cel ce a câștigat ochilor celor înțelegători privirea bunătăților celor ce vor să fie, și a muncii celei veșnice, și s-a sârgu-it a se osteni, ca să dobândească veșnicele bunătăți. Fericit cel <Ș-3>ce are înaintea ochilor neîncetat acel înfricoșat ceas și s-a silit a bine plăcea lui Dumnezeu până este vreme. Fericit cel ce s-a făcut pe pământ nepătimaș ca un înger, ca împreună cu îngerii să se bucure în ziua aceea. Deci, să ne sârguim, fraților, cele de sus a le vedea, cele de sus a le înțelege, cele de sus a le gândi, cele de sus a le socoti, cele de sus a le pomeni, cele de sus a le câștiga, cele de sus a le pricepe, cele de sus a le grăi, cele de sus a le face, cele de sus a le neguțători, cu totul la cele de sus a ne îndrepta și a nu privi la cele de jos, unde sunt dul-cețile și poftele veacului acestuia deșert și purtător de moarte, ci bine este totdeauna a căuta cu ochiul inimii, ca să nu cadă ceva în lu-mina ochiului, sau gând viclean, sau altceva din cele ce nu plac Stă-pânului Dumnezeu, și să întunece mintea. Ci auzi tu, cel ce citești, pentru sinemi zic, avem ce să gândim totdeauna, avem pe Îngeri, avem pe Arhangheli, avem pe Puteri, avem pe slavele Domniilor, avem pe Heruvimi, avem pe Serafimi, avem pe înșine, avem pe Dumnezeu, Stăpânul tuturor, Numele Cel bun și Sfânt, avem pe Prooroci, avem pe Apostoli, avem Sfintele Evanghelii, cuvintele Domnului, avem pe Mucenici, avem pe toți Sfinții, avem pe Mărturisitori, avem pe Sfinții Părinți, pe Patriarhi, avem pe Păstori, avem pe Preoți, avem cerurile și toate cele din ele. Acestea și întru acestea gândește și vei fi fiu al Stăpânului Dumnezeu, cu darul și cu iubirea de oameni a Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Căruia I se cuvine slava și stăpânirea, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.