


PENTRU  LUAREA  AMINTE  DE  SINE
Douăsprezece Capete

Înainte Cuvântare
Datori suntem, iubiţilor, a sfătui şi a ruga unul pe altul, după glasul Apostolului. Zice încă şi în alt loc: <MI>Celui ce ştie a face binele, şi nu îl face, păcat este lui<D>. Ascultă încă şi pe proorocul ce zice:<MI> Iată buzele mele nu le voi opri<D> (Psalmul 39, 12).
Primiţi şi sfătuirea prostimii mele, mă rog, şi dacă am greşit în cuvânt, iertaţi ca unui om prost şi păcătos, iar dacă drept s-au zis cuvintele, acest lucru este al darului.
Deci, fiindcă darul ne-a dăruit nouă cuvântul, nu se cuvine a opri buzele, căci cu viclenia pe lenevire a împreunat-o Domnul, zicând: <MI>Rob viclean şi leneş, se cuvenea ţie a pune argintul meu la schimbători, şi, venind, eu mi-aş fi luat al meu cu dobândă<D> (Matei 25, 26-27). O, să ne dea nouă Domnul, celor ce am luat cuvântul, a face roduri bine primite şi a le aduce Domnului, Căruia I se cuvine slava în vecii <Ş0>vecilor. Amin.

1. Ascultă, iubite, după ce ai venit să te faci monah, ai ales să te lepezi de lume. Dacă după lege vei împlini, nu numai oamenii se vor bucura de tine, ci şi îngerii lui Dumnezeu, precum este scris: <MI>Că bucurie se face în ceruri pentru un păcătos ce se pocăieşte, mai mult decât pentru nouăzeci şi nouă de drepţi ce nu au trebuinţă de pocăinţă<D> (Luca 15, 7, 10).
Deci, dacă după lege ai început, după lege şi sfârşeşte. Mai înainte de a te îmbrăca, cunoaşte că în nevoinţă vii, şi către cine este lupta, ascultă pe cel ce zice: <MI>Nu ne este nouă lupta împotriva sângelui şi a trupului, ci împotriva începătoriilor, împotriva stăpâniilor, împotriva stăpânitorilor de lume ai întunericului veacului acestuia, împotriva duhurilor vicleniei celor de sub ceruri<D>.<MI> Pentru aceasta luaţi <Ş-2>asupra voastră toată întrarmarea lui Dumnezeu, ca să puteţi sta împo<Ş0>-<Ş-2>trivă în ziua cea rea<D> (Efeseni 6, 12-13). Deci, să nu oboseşti alergând,<Ş0> până ce vei lua plata biruinţei.
Lumea ai urât-o, urăşte şi mândria ei. Bogăţia cea vremelnică ai lepădat-o, leapădă şi trufia bogăţiei. Pe tine te-ai înstrăinat de părinţii cei după trup, rămâi în lepădare, suferind vitejeşte ostenelile faptelor bune. Că lepădarea nu numai la o zi este, ci se întinde până la moarte.
Dacă cu adevărat voieşti să te faci purtător de biruinţă, să te înveţi a suferi vitejeşte ostenelile faptelor bune în blândeţile înţelepciunii. Adică ce zic? Ocărât fiind de cei mai proşti şi nemâniindu-te, defăimându-te şi suferind, pălmuindu-te şi răbdând, clevetindu-te şi îndelung îngăduind, lipsindu-te şi mulţumind. Că vezi pe împreună cetăţeanul tău, pe Lazăr cel sărac, zic, în care lipsă şi du-rere a îngăduit Domnul. Caută la darea de plată, precum este scris: <MI>Că nu sunt vrednice pătimirile vremii de acum către slava ceea ce va să se descopere la noi<D> (Romani 8, 18).
Şi tu dar, iubite, poftind să dobândeşti fericirea Domnului, pe calea smeritei cugetări umblă, şi Domnul îţi va dărui ţie cununa vieţii, pe care a făgăduit-o celor ce Îl iubesc pe El. Că a Lui este slava în veci. Amin.
2. Doi oameni călătoreau la o cetate care era departe de treizeci de stadii, şi după ce au făcut ei două sau trei stadii, i-a întâmpinat pe dânşii pe cale un loc în care era pădure şi copaci deşi care umbreau, şi pâraie de ape, şi multă veselie era în locul acela. Iar ei, văzând acestea, unul, la cetate silindu-se să o vadă, cu fuga a trecut locul acela. Iar celălalt, întorcându-se să ia aminte, a rămas înapoi. Apoi, vrând el să iasă de la umbra copacilor, s-a temut de arşiţă, şi când zăbovea el în locul acela, îndeletnicindu-seîn veselia locului, a <Ş-2>ieşit o fiară din cele ce locuiau în pădure, şi apucându-l pe el, l-a tras<Ş0> în culcuşul ei. Iar celălalt nelenevindu-se, nici îndeletnicindu-se pe sine în frumuseţile copacilor şi a locului, la cetate a ajuns.
Fratele a zis: "Dezlegarea acesteia voiesc a o şti, fiindcă nu înţeleg ce sunt acestea".
Ascultă, zice, ajutându-ne nouă darul: "Acei doi oameni sunt cei ce au început a călători şi a se nevoi către calea bunei credinţe. Iar vrăjmaşul, vrând să-i oprească pe dânşii din drum, îi satură pe dânşii de potfe drăceşti, de slavă deşartă, de iubire de argint, de mândrie şi de câte sunt asemenea acestora. Şi cel ce plata chemării celei de sus, cea în Hristos, s-a silit a o lua, de acestea nu s-a ţinut. Iar cel <Ş-2>ce s-a îndeletnicit în frumuseţea copacilor şi a locului, acesta este care<Ş0> a abătut mintea sa de la cele ce nu se văd, către cele ce se văd. Iar arşiţa este osteneala faptelor bune, iar aceea, când zăbovea el în lo-cul acela, şi luat de fiară s-a făcut, aceasta este a zăbovi gândul în <Ş-2>pofta celor pământeşti, din care poftă, ieşind ca o fiară cumplită, <Ş-3>pă<Ş-2>ca-tul îl apucă pe el, după cum s-a scris: <MIŞ-3>Pentru că pofta, zămislindu-se<Ş-2>, naşte păcatul, iar păcatul săvârşindu-se naşte moartea<DŞ0>" (Iacov 1, 15).
Drept aceea, iubiţilor, să fugim de poftele cele lumeşti, ca nu cumva să ne facem iarăşi robi ai păcatului. Că zice Mântuitorul: <MI>Amin, amin, zic vouă: Tot cel ce face păcatul, rob este al păcatului<D> (Ioan 8, 34). Deci, să slujim cu bună plăcere lui Dumnezeu, Cel ce ne-a slobozit pe noi, şi să nu ne amăgim de patimile stricăciunii, nici să luăm aminte la bunele cuviinţe ale împodobirii, sau a cami-lafcei, sau a brâului, sau a mantiei celei iscusite, ci pe cele smerite, şi fără de slavă deşartă să le alungăm, precum se cuvine sfinţilor. Că necuviincios lucru este ca cei ce au supus pe cele prea mari, de cele prea mici să se biruiască. Ci de-a pururea sârguinţa noastră să fie, ca omul nostru cel dinlăuntru cu bună plăcere să se facă Celui ce cearcă inimile şi rărunchii, şi pe cele nefolositoare să le defăi-măm. Că nimeni nu poate la doi domni să slujească, după glasul Stăpânului. Căci care teslar, învăţându-se cândva, în loc de teslă îşi câştigă lui suliţă? Sau cine, voind a isprăvi smerita cugetare, pentru slava deşartă se luptă? Sau cine, poftind cele cereşti, nu defăimă pe cele pământeşti? Iar Domnul să ne dea nouă cele plăcute Lui a le face şi a le cugeta. Că Lui I se cuvine slava în veci. Amin.

3. Iar dacă războiul trupului s-ar scula asupra ta, nu te teme, nici cădea jos cu gândurile, ca nu cumva să înăspreşti pe vrăjmaşul tău asupra ta şi să samene în tine ceva din înţelegerile sale. Că zice: "Nu este cu putinţă a înceta înfocarea de la tine, dacă nu vei săvârşi pofta ta". Ca, rănindu-te pe tine, să stea în preajmă, batjocorind ne-bărbăţia ta. Ci, aşteptând, aşteaptă pe Domnul şi varsă-ţi înaintea bunătăţii Lui rugăciunea ta cu plângere, şi El te va auzi pe tine şi te va scoate pe tine din groapa ticăloşiei gândurilor celor necurate şi din tina noroiului nălucirilor celor urâte şi va pune pe piatra sfin-ţeniei picioarele tale şi vei vedea ajutorul cel venit ţie de la Dânsul. Numai rabdă, şi să nu te moleşeşti cu gândul, că aproape este lima-nul vieţii. Că, încă grăind tu, va zice: "Iată de faţă sunt". Ci aşteaptă să vadă nevoinţa ta, dacă cu adevărat, până la moarte, te nevoieşti împotriva păcatului.
Deci, nu te împuţina la suflet, că nu te-a părăsit pe tine. Pentru că vede nevoinţa ta şi ceata Sfinţilor Îngeri şi mulţimea dracilor. Îngerii dau cunună celui ce biruieşte, dracii aduc ruşine celui ce se <Ş-2>biruieşte. Multă este nevoinţa îngerilor pentru tine, iubite. Multă este<Ş0> şi sârguinţa dracilor împotriva ta, iubitorule de Hristos.
Ia aminte de tine, să nu scârbeşti pe ai tăi şi să bucuri pe cei străini. Ai tăi, zic, pe Sfinţii Îngeri, iar străini pe necuraţii draci. Nu este loc ascuns de la ochii lui Dumnezeu, iubite; nu este întuneric în ochii Domnului, frate. Să nu te amăgească pe tine cel potrivnic, că aproape de picioarele lui Dumnezeu stai. Nu trece <Ş-2>cu vederea, că scris este: <MI>Cerul îmi este Mie scaun, iar pământul aşter<Ş0>nut picioarelor Mele<D> (Isaia 66, 1).
Deci, să nu te moleşeşti cu gândul, ci îmbărbătează-te, că aproa-<Ş-3>pe este ajutorul. Ascultă pe proorocul ce zice: <MI>Toate neamurile m-au <Ş-2>în<Ş0>-conjurat, şi în numele Domnului i-am biruit pe ei. Înconjurând m-au înconjurat pe mine şi cu numele Domnului i-am biruit pe dânşii. Înconjuratu-m-au ca albinele fagurul şi s-au aprins ca focul în spini, şi cu numele Domnului i-am biruit pe ei. Împins fiind m-am aplecat să cad, şi Domnul m-a sprijinit pe mine. Tăria mea şi lauda mea este Domnul şi s-a făcut mie spre mântuire<D> (Psalmul 117, 10-14).

Rabdă nevoindu-te, ca lămurit făcându-te, să iei cununa vieţii, pe care a făgăduit-o Domnul celor ce Îl iubesc pe El. Că a ni se da război şi împotrivă a da război către patimi, lămuriţi ne face pe noi, în iscusinţa războiului. Că, dacă nu ni se dă război, poate pe cei ce li se dă război îi osândim şi îi necinstim, neiscusiţi fiind în nevoinţă, şi în înalta cugetare cădem. Că nu este greu a fi luptaţi şi împotrivă a ne lupta asupra patimilor, ci cumplit este din trândăvie a cădea în preajma potrivnicilor.
Deci, stai împotrivă asupra poftei celei aprinse, ca să scapi de <Ş-2>văpaia ce niciodată nu se stinge. Că, dacă ne vor birui pe noi patimi<Ş0>le, nu se depărtează de la noi, ci mai vârtos se şi aspresc asupra noas-<Ş-2>tră. Auzi pe cel ce zice: <MIŞ-3>Miere picură din buzele femeii curve, care în pu<Ş-2>-ţină vreme îndulceşte grumazul tău, însă mai pe urmă, mai amară decât fierea o vei afla, şi ascuţită mult mai vârtos decât sabia cea cu două as-cuţişuri<DŞ0> (Pilde 5, 3-4).
Ia aminte de tine, ca să nu te lipseşti de slava feţei lui Dumne-zeu, că scris este: <MI>Pacea căutaţi-o cu toţii şi sfinţenia, fără de care ni-meni nu va vedea pe Domnul<D> (Evrei 12, 14). Că Lui I se cuvine slava în vecii vecilor. Amin.
<BŞ-2>4.<D>  Să nu primeşti sfatul celor cu rea înţelegere care zic: "Din ziua<Ş0> în care voi muri, ce voi pătimi?" Şi acestea a zis spre a întărâta pe Domnul Dumnezeu, Care va să judece viii şi morţii. Vai, sufletului, celui ce se pleacă acestei nebunii! Vai, omului, celui ce aşa se află! Acest sfat pogoară în cămările morţii pe cei ce se pleacă lui. Acest sfat depărtează de la Dumnezeu şi face a se abate către diavolul. Iar tu, credinciosule, fugi de sfătuirea cea rea şi nu te face necre-dincios, ci credincios. Căci credem, că va fi după moarte judecată şi răsplătire, că credincios este Cel ce S-a făgăduit: <MI>Nu este nedrept Dumnezeu ca să uite plata celor ce I-au slujit Lui în adevăr<D> (Evrei 10, 23), după cum este scris: <MI>Cele ce ochiul nu le-a văzut, şi urechea <Ş-2>nu le-a auzit, şi la inimă de om nu s-au suit, pe acestea le-a gătit Dum<Ş0>-nezeu celor ce Îl iubesc pe El<D> (I Corinteni 2, 9). Şi voieşti a cunoaşte, iubite, puterea cuvântului? Ia aminte ce fel de slavă au sfinţii şi pe <Ş-2>pământ, după cum este scris: <MI>Pomenirea drepţilor cu laude, iar nume<Ş0>le necredincioşilor se va stinge<D> (Pilde 10, 7).
Iar tu, crede, iubite, celor scrise în Dumnezeieştile Scripturi şi fugi de cuvintele necredincioşilor, că s-a răzvrătit mintea lor şi şti-inţa. Pe Dumnezeu mărturisesc că Îl ştiu, iar cu lucrurile se leapă-dă. Că vezi pe Irod, purtând haină împărătească şi făcând cuvânt către popor, şi pentru aceea, că nu a dat slavă lui Dumnezeu, înge-rul Domnului l-a lovit pe el şi, fiind mâncat de viermi, a murit.
Dacă ai câştigat fapta bună, ridică urâtorul de bine pe cineva asupra ta ca să te necăjească pe tine. Tu să nu te temi, nici vinde buna credinţă pentru frica omenească. <MI>Că înfricoşat este a cădea în mâinile Dumnezeului Celui viu<D>. Auzi pe Mântuitorul, zicând: <MI>Dacă pe Mine M-au prigonit, şi pe voi vă vor prigoni <D>(Ioan 15, 20). Drept aceea se cuvine a fugi de cuvintele cele stricate ale oamenilor celor cu rea înţelegere şi a nu lua aminte numai la chip sau la cărunteţe, ci la înţelegerea bărbatului. Că aceştia sunt pentru care zice Apos<Ş-2>tolul: <MI>Având înfăţişarea bunei credinţe, iar de puterea ei lepădându-se<DŞ0>  (II Timotei 3, 5). Ca nu cândva, învoindu-te cu mincinoasele lor cuvinte, şi de calea cea strâmtă şi necăjită lipsindu-te, să auzi glasul cel amar şi nemângâiat, cel plin de plângere şi de amare lacrimi, învăpăindu-te în focul cel nestins: <MI>Fiule, adu-ţi aminte că ţi-ai luat cele bune ale tale în viaţa ta, şi Lazăr asemenea cele rele, iar acum el aici se mângâie, iar tu te chinuieşti<D> (Luca, 16, 25). Ci numai către Dumnezeu să ai scopul, ca, săvârşind viaţă îmbunătăţită, să se bu-cure sufletul tău în veacul cel ce va să fie împreună cu drepţii, şi bucuria ta nimenea nu o va lua de la tine. Că lui Dumnezeu I se cu-vine slava în vecii vecilor. Amin.
5. Acum două necazuri sunt în care se încurcă tot omul sub soare: Unul după Dumnezeu, iar celălalt după lume, şi nu este cu putinţă fără de unul a trece prin această viaţă, sau fără de cel după Dumnezeu, sau fără de cel după lume. Şi necazul lumii este cumplit şi fără de plată, iar cel după Dumnezeu are nădejde de viaţă veş-<Ş-2>nică. Tu dar, ca un înţelept, pleacă-te în care ţi-ai ales şi nu urma gân<Ş0>-durilor tale, că nu fără de suliţă se lovesc cu tine, ci tu întâi cheamă pe Domnul, când te superi de dânsele, apoi primeşte sfătuire de la tot omul ce se teme de Domnul. De nu vei suferi sfătuirea celor ce se tem de Domnul, sufletul tău va fi ca o cetate fără de ziduri şi, când va voi barbarul, intră şi o robeşte pe ea. Că scris este: <MI>Întreabă pe tatăl tău şi va vesti ţie, pe cei bătrâni ai tăi şi vor spune ţie, iar cel înţelept va primi sfătuirea.<D> Însă să fugim de beţie. Să fugim şi de vorbirea femeilor, pe cât este cu putinţă, căci cuvântul femeii este ca o cursă în inimă şi trage pe cel ce l-a primit spre urâtă amestecare.
De te va apuca pe tine boală trupească, să nu te împuţinezi la suflet, ci cu mulţumită suferă, că zice Apostolul: <MI>Când sunt neputincios, atunci sunt puternic <D>(II Corinteni 12, 10). Şi în alt loc, zice: <MI>Fericit este omul, pe care îl vei certa, Doamne, şi din legea Ta îl vei învăţa pe el<D> (Psalmul 93, 12). Deci, să aruncăm grija noastră, iubite, către Domnul, că El se grijeşte de noi, iar pentru hrana noastră, cei ce suntem tari, să lucrăm, şi când ne va apuca pe noi neputinţa, de ne vor trece cu vederea pe noi înainte-stătătorii, care lucru să nu <Ş-2>fie, Dumnezeu ne va trimite nouă sprijinire. Că scris este: <MI>Tatăl meu<Ş0> şi maica mea m-au părăsit pe mine, iar Domnul m-a luat<D> (Psalmul 26, 16). Numai în curată ştiinţă să-I slujim Lui, şi inimile povăţuitorilor noştri El le va îndrepta către noi şi pe noi ne va învrednici fericirii Sale.
Deci, nu te necăji pentru osteneală, că mulţi sunt care nimic nu au lucrat, şi de trândăvie s-au supărat. Învaţă-te a lucra, ca să nu te înveţi a cere. Nu te împuţina, lucrând, că scris este: <MI>Domnul aproa-pe este, şi celor ce se ostenesc după Dumnezeu, plată multă le va da<D>. De nimic nu vă grijiţi, ci aşteaptă pe Domnul, ca să te învrediceşti odihnei drepţilor, că în acea odihnă osteneală nu este, nici nedreptate, nici grijă, nici scârbă, nici neputinţă, nici poftă rea, nici altceva din cele asemenea, ci bucurie, şi pace, şi veselie întru Duhul <Ş-2>Sfânt. Că, după ce va fi aruncat potrivnicul în gheena focului împre<Ş0>ună cu <Ş-2>toţi îngerii lui, vor înceta toate lucrările lui, iar Domnul să ne învred<Ş0>-nicească pe noi, pe toţi, bucuriei celei negrăite. Căruia I se cuvine slava în vecii vecilor. Amin.
6. Ascultă, iubite, patimile cele greu de vindecat nu se dezrădă-cinează fără numai prin doctorii arzătoare şi usturătoare. Deci, şi tu, iubite, nu te mânia, auzind cele adevărate, iar, dacă te îngreu-iezi asupra celui ce îţi aduce leacurile tale, arătat te faci pe tine că nu voieşti a fi vindecat, nici izbăvit de patimi, ci încă îţi place a zăcea în necurăţii. Că, dacă vom ascunde adevărul şi către dulceaţă vom sfătui, nimic nu ne deosebim de proorocii cei mincinoşi, care înşeală pe popor, grăind pe cele plăcute fiecăruia. Iar proorocii lui Dumnezeu, adevărul propovăduindu-l, erau urâţi şi ucişi. Şi nu că doar deopotrivă cu proorocii mă scriu pe mine, că eu sunt deopo-<Ş-2>trivă cu câinele ce urmează oilor stăpânului său, care, când va vedea<Ş0> un lup venind, nu tace, ci îndată, sculându-se, se porneşte asupra lui, şi păstorii auzind pe câine lătrând, sculându-se, gonesc pe uci-gaş şi salvează oile.
<Ş-2>Deci, pentru ce ne lenevim de mântuirea noastră, iubiţilor? Pentru<Ş0> ce ne amestecăm cu poftele omului celui vechi şi pe omul cel dinafară îl împodobim cu chipul, iar pe cel dinlăuntru îl stricăm cu faptele? Să nu ne facem aspri cu inima, ca Faraon, ca să nu cădem sub partea lui, nici tari la cerbice, ca oarecare din fiii lui Israel, ca <Ş-2>să nu ne lipsim de pământul făgăduinţei. Să urâm petrecerea oame<Ş0>-nilor celor fără de înţelegere, că nu fără de primejdie este calea lor, precum este scris: <MI>Că neam care a pierdut sfatul sunt şi nu este la dânşii înţelegere<D>. Drept aceea şi proorocul zicea: <MI>Doamne Atotţii-torule, nu am şezut cu adunarea deşertăciunii celor ce jucau, ci mă cucerniceam de la faţa mâniei Tale. Deosebi şedeam, că de amără-ciune m-am umplut<D> (Ieremia 15, 17).
Auzi încă şi la alt loc cum jeleşte proorocul neamul nostru: <MI>Vai mie, că a pierit cucernicul de pe pământ, şi nici cel drept între oameni nu este. Toţi întru sângiuri judecă, fiecare pe aproapele său îl necă-jeşte cu necaz, spre rău mâinile lor gătindu-le<D> (Miheia 7, 2-3).
Să iubim şi noi evlavia, de vom fi şi ocărâţi, de vom fi şi bătuţi, noi să nu o lăsăm pe dânsa, că visteria este plină de bunătăţi, plină de fapte bune. Pe Dumnezeu Îl înduplecăm să caute spre bunătă-ţile celui ce o are pe dânsa, precum este scris: <MI>Spre cine voi căuta? Fără numai spre cel smerit şi liniştit şi care se cutremură de <Ş-2>cuvintele Mele<D> (Isaia 66, 2). Şi fericit este care va scuipa toate pentru<Ş0> evlavie.
<Ş-2>Deci, ia aminte la tine, iubite, nu fi fără de grijă de mântuirea ta.<Ş0> Nu lua aminte la cei mai leneşi, ci la cei ce se trezvesc; nici la cei ce se îneacă cu corabia, ci la cei ce se mântuiesc. Până când suferi a sluji celor ce te silesc pe tine a te grozăvi? Nu te face rob patimilor, ci te fă mai vârtos liber. De multă trezvie îţi este ţie trebuinţă. În locul cel de luptă ai stătut, nu fi nebăgător de seamă, că împotrivă luptătorul în preajmă a stătut, precum este scris: <MI>Potrivnicul nostru, diavolul, ca un leu răcnind umblă împrejur, căutând pe cine să înghi-tă <D>(I Petru 5, 8). Vezi cât este de nesăţios potrivnicului şi cât de săl-batic? Că nu voieşte a răni şi a lăsa, ci îndată cu totul îl înghite pe cel ce nu se trezveşte.
Deci, cât avem vreme, nevoieşte-te, că, dacă vom pierde vremea noastră în neîngrijire, altă vreme nu vom mai afla. Câtă omenire s-a făcut de la Adam şi până la noi şi unde sunt? Sau cine ştie numărul lor? Domnul Dumnezeu Cel ce ne-a zidit pe noi, Cel ce socoate după număr lumea Sa, Cel ce numără mulţimea stelelor, şi tuturor le dă nume. El ştie pe fiecare şi pe lucrul fiecăruia. Cel singur înţelept şi bun şi stăpânitor, Cel înfricoşat şi de <Ş-2>rău nepomenitor, Cel mult milostiv, Cel ce caută pe cei pierduţi, Cel<Ş0> ce miluieşte pe cei ce se întorc şi se îndură spre cei ce se pocăiesc. Ţie ne închinăm, Doamne, Dumnezeului Celui ce ne-a zidit pe noi. Ţie îţi aducem slavă şi cinste, că suferi a fi lăudat şi de mine, urâtul! Că în aceasta, Doamne, mare este milostivirea şi iubirea Ta de oameni, că şi pe cei nevrednici îi chemi, dinspre cei păcătoşi care se pocăiesc nu Te întorci, pe cei necăjiţi nu îi treci cu vederea, pe cei ce se împuţi-nează la suflet nu îi părăseşti. Fericit şi de trei ori <Ş-2>fericit este sufletul care Te-a dorit numai pe Tine, că cel ce Te doreş<Ş0>te pe Tine şi poruncile Tale le păzeşte.
Pentru ce, defăimăm noi mântuirea noastră, iubiţilor? Să înţe-legem din acestea vremelnice, pe cele veşnice. Că în ce fel de grijă <Ş-2>este cineva când se apropie să îşi dea învăţătura cea orânduită, şi să îşi<Ş0> <Ş-2>dea rucodelia proestosului? Deci, pentru ce noi nu ne grijim de cea<Ş0>- sul acela, când ni se va cere seamă de întreaga viaţă?
Iarăşi, când cineva se află în chilia altuia, seara, în vreme de iar-nă, şi silindu-se către a sa să ajungă, câtă grijă va avea pentru întu-nericul şi tulburarea aerului, şi cum defăimăm noi calea cea netre- cută! Oare ce ne va întâmpina pe noi, după ce ne vom despărţi de trup? Să luăm aminte la noi înşine, iubiţilor, ca să ne veselim în ve-selia drepţilor, că cel ce se dă pe sine înşelăciunii, mult se va zdrobi şi în această viaţă fiind. Astăzi mănâncă, bea, face voile sale, pe câte poate, dar nu pe cât voieşte, veselindu-se de paguba sufletului său, iar a doua zi, de nu va putea cu aceleaşi să se sature, prea mult se va scârbi. Iar cel ce ia aminte la sine, deprindere bună luând, a-<Ş-2>cestuia veselia nu îi va lipsi, nici se va veşteji, care este nădejdea bu<Ş0>-nătăţilor celor ce vor să fie, precum este scris: <MI>Adusu-mi-am aminte de Dumnezeu, şi m-am veselit <D>(Psalmul 76, 3). Rugaţi-vă şi pentru <Ş-2>mine, ticălosul, mă rog, către Domnul, că Lui I se cuvine slava în vecii<Ş0> vecilor. Amin.
7. Nu voi a petrece rău şi a avea veste rea, nici te supune păca-tului, ca să nu te facă pe tine de râs. Supune-te mai ales dreptăţii, ca să te facă pe tine unul din cei prea slăviţi. Nu voi ca să fii sminteală sufletelor, ci ia aminte de tine, ca şi pe alţii să-i foloseşti. Aşa, alesule al lui Dumnezeu, de tine ia aminte, ca şi pe alţii să-i zideşti. Nu voi să fii rău, ca să nu te chinuieşti în cele mai de pe urmă ale tale. Au nu auzi ce zice Scriptura? <MI>Că rănile sângeroase şi loviturile întâmpină pe cei răi<D> (Pilde 20, 30), şi plată nu iau pentru răni. Iar tu, suferă vitejeşte durerile faptelor bune pentru Domnul, ca să iei cununa.
La nuntă te-a chemat pe tine Domnul, nu te face nemulţumitor, ci îmbracă-te cu îmbrăcăminte de nuntă, ca să te veseleşti în căma-ra de Mire a Lui, ca să nu auzi, ca unul ce nu a băgat de seamă: "Prietene, cum ai intrat aici neavând haină de nuntă?" Şi apoi vei fi legat de mâini şi de picioare şi aruncat în întunericul cel mai dina-fară, unde este plângerea şi scrâşnirea dinţilor. Iar îmbrăcăminte de nuntă, auzind, iubite, nu socoti pentru haine, ci pentru faptele cele bune.
Şi tu, iubite, dacă te-ai învrednicit a fi chemat în rânduiala mo-nahilor, sârguieşte-te a arăta fapta bună a făgăduinţei, ca să nu fii scos afară. Deci, să nu fii aspru, nici iubitor de dulceţi, nici mânios, nici iute, nici prigonitor, nici neînfrânat, nici fără de ruşine, ci mai ales, blând, cucernic, smerit, înfrânat, întreg înţelept, liniştit, paş-nic, priceput, păzindu-ţi curăţenia trupului tău, după cum te-ai fă-găduit lui Hristos. Că, dacă ne va zice nouă în ziua aceea: "Pentru <Ş2>ce nu aţi cercetat văduve şi sărmani în necazurile lor?", să putem a-<Ş0>I răspunde Lui, zicând: "Doamne, pentru ca în linişte, fără de răs-pândire, să-Ţi slujim Ţie". Iar dacă va zice nouă: "Pentru ce neînti-naţi nu v-aţi păzit pe voi despre lume?", ce vom zice Lui, dacă în a- ceasta ne vom spurca? Şi nu este aceasta faptă bună, adică a se de-părta cineva de lucrul cel necurat şi a face chipuri care pornesc pe altul spre patimă, că scris este: <MI>Vei iubi pe Domnul Dumnezeul tău, şi pe apropapele tău ca pe tine însuţi<D> (Matei 22, 36).
Fugi de cuvintele nefolositoare, ca să nu cazi în gânduri urâte, că precum cuvintele bune folosesc sufletul, aşa şi cuvintele rele îl răzvrătesc pe el, după Apostolul: <MI>Strică obiceiurile bune vorbele rele<D> (I Corinteni 15, 33). Drept aceea, iarăşi zice: <MI>Tot cuvântul putred să nu iasă din gura voastră, ci de este vreunul bun spre zidirea trebuinţei, <Ş-2>ca să dea har celor ce aud. Şi nu scârbiţi pe Duhul cel Sfânt al lui Dum-<Ş0>nezeu, în care v-aţi pecetluit în ziua izbăvirii<D> (Efeseni 4, 29-30).
<Ş-2>Să nu te numeşti neascultător, aspru, uşor şoptitor, cu două vorbe,<Ş0> grăitor de rău, nemilostiv, urâtor de frate, urâtor de fapta bună, ci mai vârtos ascultător, adevărat, întreg înţelept, tăcut, silitor, milostiv, treaz, iubitor de fraţi, iubitor de străini, iubitor de fapta bună, mângâietor, cucernic. Acestea sunt bune şi folositoare oamenilor. Deci, să nu ne înălţăm, ci mai vârtos să ne smerim pe noi înşine. Şi ce este tăria noastră ca să ne înălţăm? Au nu puţină durere ne-a a-<Ş-2>plecat pe noi până la pământ? Deci, să iubim smerenia, ca să ne înal<Ş0>-ţe pe noi Domnul.
Drept aceea, ia aminte de tine, ca să nu fii stăpânit de iuţime, de mânie, de pomenire de rău, ca nu tulburătoare şi nestatornică viaţă să petreci, ci câştigă-ţi ţie îndelunga-răbdare, blândeţea, nerăutatea şi câte se cuvin creştinilor, ca domoală şi liniştită viaţă să duci.
Înalţi sunt Munţii Araratului şi late câmpiile pustiei. Tare este frigul pe pământul Crivăţului, iar arşiţa soarelui spre miazăzi. Mai mare între păsările cerului este vulturul, iar între fiarele pămân-tului, leul, iar între fiii oamenilor, cel ce se teme de Domnul. Mare este Domnul Dumnezeul nostru şi lăudat foarte, Care a zidit toate şi înalţă pe cei ce se tem de El. Lui I se cuvine slava în veci. Amin.
8. Dacă, atunci când lucrezi tu lucrul Domnului în smerită cuge-<Ş-2>tare şi evlavie, potrivnicul ar întrarma pe oarecare din cei mai<Ş0> negri-julii asupra ta, vrând ca să te despartă pe tine din petrecerea cea dreaptă, să nu îţi fie frică, nici să te temi, nici să te abaţi din calea cea dreaptă. Fiindcă zice Apostolul: <MI>În toate necăjindu-ne, dar nu <Ş-2>strâmtorându-ne; lipsindu-ne, dar nu de tot lipsindu-ne; alungându-ne,<Ş0> dar nu părăsindu-ne; surpându-ne, dar nu pierind; totdeauna omo-rârea Domnului în trup purtând-o, ca şi viaţa lui Iisus Hristos în tru-pul nostru să se arate. De-a pururea noi, cei vii, la moarte ne dăm pentru Iisus, ca şi viaţa lui Iisus să se arate în trupul nostru cel mu-ritor<D> (II Corinteni 4, 8-11).
Deci, aşteaptă pe Domnul, alesule al lui Dumnezeu, ca, cei ce te necăjesc pe tine, acum să se spăimânteze întru preaslăvită mântu-irea ta, după cum este scris: <MI>Dreptul de va ajunge să se săvârşească, în odihnă va fi; că bătrâneţile sunt cinstite, nu cele de mulţi ani, nici cele ce se numără cu numărul anilor. Şi cărunteţile sunt înţelepciune <Ş-2>oamenilor, şi vârsta bătrâneţilor, viaţă neîntinată. Bine plăcut lui Dum<Ş0>-nezeu făcându-se, iubit a fost, şi vieţuind între păcătoşi, s-a mutat. Răpitu-s-a ca nu răutatea să schimbe priceperea lui, sau vicleşugul să înşele sufletul lui. Că râvna răutăţii întunecă cele bune, şi amăgirea faptei schimbă mintea cea fără de răutate. Sfârşindu-se întru puţin, a împlinit ani îndelungaţi, că plăcut era Domnului sufletul lui. Pentru aceasta s-a sârguit a-l scoate pe el din mijlocul răutăţii, iar popoarele, văzând şi nepricepând, nepunând în minte una ca aceaasta, că dar şi milă este întru aleşii Lui şi cercetare întru cuvioşii Lui.<D>
<MI>Şi va judeca dreptul, murind, pe necredincioşii cei vii, iar tinereţea desăvârşită, bătrâneţile cele de mulţi ani ale celui nedrept. Că vor vedea sfârşitul celui înţelept şi nu vor înţelege ce sfat a avut Domnul cu el şi pentru ce l-a pus bine pentru Sine. Vor vedea şi vor defăima, iar Domnul îi va batjocori pe dânşii şi vor fi după acestea spre cădere necinstită şi spre ocară între morţii veacului. Că îi va arunca pe ei cu faţa în jos fără de glas şi îi va clăti pe dânşii din temelii, şi până în sfârşit se vor face ca pământul şi vor fi în durere şi pomenirea lor va pieri. Veni-vor înfricoşaţi în ştiinţa păcatelor lor şi îi va mustra pe dânşii în faţă fărădelegile lor. Atunci va<D> <MI>sta cu îndrăzneală multă dreptul înaintea feţei celor ce l-au necăjit pe el şi a celor ce au lepădat ostenelile lui. Şi, văzându-l pe dânsul, se vor tulbura cu frică mare, şi se vor spăimânta de preaslăvită mântuirea lui. Şi vor zice, întru sineşi căindu-se, şi pentru strâmtorarea duhului vor suspina: Acesta era pe care l-am avut oarecând de râs şi în pildă de ocară. Noi, cei fără de <Ş-2>minte, viaţa lui am socotit-o nebunie şi sfârşitul lui fără de cinste.  Cum<Ş0> s-a socotit între fiii lui Dumnezeu şi între sfinţi este soarta lui? <D>
<MI>Cu adevărat am rătăcit din calea adevărului, şi lumina dreptăţii nu ne-a strălucit nouă. Umplutu-ne-am de căile fărădelegii şi ale pie-irii şi am trecut prin pustii neumblate, iar calea Domnului nu am cunoscut-o. Ce ne-a folosit pe noi mândria? Şi bogăţia cu semeţie, ce ne-a ajutat nouă? Acelea toate au trecut ca o umbră şi ca o veste <Ş-2>a trecut alăturea. Ca o corabie ce trece prin apă învăluită, a cărei urmă <Ş0>de trecere nu poţi s-o afli, nici cale bătută a temeliei ei în valuri. Sau ca pasărea când zboară în aer, nici un semn de călătorie nu lasă, şi cu lovirea aripilor lovit fiind vântul uşor, şi despicându-se de sila pornirii, mişcate fiind aripile se preumblă, şi după aceasta nu s-a aflat semnul călătoriei ei. Sau ca săgeata când se aruncă la ţintă, tăindu-se aerul, îndată la sine s-a întors, încât nu se ştie trecerea ei.<D>
<MI>Aşa şi noi, după ce ne-am născut şi am sfârşit cu viaţa, semn de faptă bună nici unul nu avem să arătăm, şi în răutatea noastră ne-am risipit. <Ş-2>Că nădejdea necuratului, ca pulberea ce se poartă de vânt, şi ca bruma<Ş0> ce se goneşte de vifor subţire, şi ca fumul de vânt s-a risipit, şi ca pomenirea unui oaspete de o zi a trecut.<D>
<MI>Iar drepţii, în veci sunt vii, şi plata lor este la Domnul  şi purtarea de grijă a lor la cel Preaînalt. Pentru aceasta vor lua împărăţia frumu-seţii şi cununa podoabei din mâna Domnului, căci cu dreapta Sa îi va acoperi pe ei şi cu braţul Său îi va apăra pe dânşii<D> (Înţelepciunea lui Solomon 4, 8-20; 5, 1-16).
Deci, să nu urăşti pe cineva în inima ta, nici să răsplăteşti rău pentru rău, ci câştigă-ţi ţie dragostea, pe care Dumnezeiasca Scriptură a înălţat-o mai mult decât toată fapta bună. Că Însuşi Celui ce <Ş-2>a zidit toate a asemănat-o pe dânsa, zicând: <MI>Dumnezeu, dragoste este<D> <Ş0> (I Ioan 4, 16).
Un frate dintr-o viaţă de obşte a venit la un bătrân, iar bătrânul <Ş-2>a zis către dânsul: "Se aseamănă vieţile de obşte, şcolilor. Că unii, în<Ş0> divan se duc, iar alţii în cuptoare". Şi, folosindu-se fratele de cuvân-tul acesta, i-a pus lui metanie. Deci, să lucrăm lucrul nostru ca pe un lucru bun, ca nu, neiscusiţi făcându-ne, să ne scoatem afară din împărăţia cerurilor, şi în cuptorul focului să fim trimişi. Când, pe cei mai înainte îmbrăcaţi în chipul monahicesc îi vei vedea lenevindu-se, atunci de multă întemeiere ai trebuinţă, ca nu cumva acestora râvnind, pe aceeaşi cale să călătoreşti. Ca nu cumva şi, sporit făcându-te, împotriva lor să te înalţi, care lucru este biruire a înaltei cugetări. Ci auzi pe cel ce zice: <MI>Ia aminte de tine şi îţi străjuieşte sufletul tău foarte, că nici noi din lucrurile altora nu ne vom îndrepta, nici alţii din lucrurile noastre nu se vor osândi. Căci, când vom fi <Ş-2>aduşi înaintea Judecătorului, goi şi ruşinaţi, să dăm seamă pentru cele<Ş0> ce am lucrat, nu se va osândi unul pentru altul, că fiecare a sa sarcină îşi va purta<D>.
<Ş-2>Dacă cineva îţi va spune ţie gândurile sale, să nu îl urmezi în lucru,<Ş0> dacă este neputincios ochiul minţii tale, ca nu cumva, spunându-ţi <Ş-2>acela, de aceleaşi patimi să te superi şi să fii asemenea unui cârmaci<Ş0> ce este în mare furtună.
Deci, se cuvine ca noi, cei ce am auzit începutul celor ce se zic, pe cele ce urmează a le înţelege şi aşa a mângâia pe cel necăjit, din cele ce am luat de la Sfinţii bărbaţi sau din acelea din care ne-am iscusit noi. Că nu este voia Domnului unul prin altul să cadă, fiind-că El voieşte ca toţi să se mântuiască. Iar tu, iubite, nu arăta la tot omul gândurile tale, ci la care, dacă îi vei cerceta, vei afla că sunt duhov<Ş-2>niceşti, că multe sunt pândirile diavolului. Că a zis Mântuitorul: <MI>Luaţi<Ş0> aminte la proorocii cei mincinoşi, care vin către voi în îmbrăcă-minte de oi, iar înlăuntru sunt lupi răpitori, şi din lucrurile lor îi veţi cunoaşte pe dânşii<D> (Matei 7, 15). Iar de cei duhovniceşti nu tăinui, ca nu cumva, aflând vrăjmaşul loc, să se încuibeze în tine. Şi cu cei ce cugetă cele trupeşti, nu te sfătui, că iubitorii de dulceţi, pe zi ce <Ş-2>trece, îşi grămădesc loruşi păcate, aceasta zicând: "Singur acest păcat<Ş0> <Ş-2>să mi se socotească mie", de vreme ce proorocul zice: <MI>Vai de cei ce îşi<Ş0> atrag pedeapsa ca şi cu nişte frânghii şi plata păcatului ca şi cu nişte ştreanguri<D>! (Isaia 5, 18).
Drept aceea, se cuvine a fugi de cuvintele cele nefolositoare, şi a nu te duce împreună cu cei ce defăimă frica Domnului, că nimic pentru folos nu grăiesc, nici pentru Domnul lucrează, nimic pentru fapta bună şi evlavie, nimic pentru cinste. Cuvintele lor sunt laţuri <Ş-2>ale morţii, sfatul lor groapă a iadului, îndrăzneală şi râs, beţie şi piei<Ş0>re a sufletului este împreunarea lor. Cumplitul şarpe grăieşte prin ei.
Iar tu, o, omule al lui Dumnezeu, fugi de acestea, aleargă după <Ş-2>dreptate, evlavie, credinţă, dragoste, răbdare, blândeţe. Nevoieşte-te,<Ş0> nevoinţa cea bună a credinţei. Apucă-te de viaţa cea veşnică la care te-ai chemat şi ai mărturisit buna mărturisire. Vai, iubite, robule al <Ş-2>Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, să nu te amăgeşti în<Ş0> această vremelnică viaţă, ca să nu te lipseşti de viaţa cea veşnică. <Ş-2>Trezveşte-te bine; neguţător te-ai chemat, să nu pierzi mărgăritarul<Ş0>, să nu jefuiască vrăjmaşul comoara ta, să nu cufunde corabia împreună <Ş-2>cu povara, şi să te întorci deşert întru ale tale. Vrăjmaşul, ştiind ce fel<Ş0> <Ş-2>de slavă ia de la Dumnezeu cel ce pe sine neîntinat se păzeşte de înti<Ş0>-<Ş-2>năciunile trupului, iute război îi dă prin gânduri, voind a tăvăli pe om<Ş0> <Ş-2>într-însele, ca să nu câştige slava ceea ce va să fie. Şi de ar afla vreun<Ş0> <Ş-2>suflet lepădând gândurile cele nefolositoare, nu îl asupreşte pe dân<Ş0>-<Ş-2>sul, dar nici nu se depărtează desăvârşit. Însă se va duce mai ales aco<Ş0>-lo unde, când va bate el, îndată îi va deschide, şi întinându-i cu totul <Ş-2>trupul împreună cu sufletul în necurate pofte, mai pe urmă ca un bun<Ş0> <Ş-2>sfetnic îl sfătuieşte pe el: "Mai bine îţi este ţie mergând în lume să-ţi<Ş0> iei <Ş-2>soţie, decât aşa să-ţi strici trupuşorul tău". Iar de la cel ce se trezveş<Ş0>te, acestea toate se vor duce.
Deci, ia aminte de tine, şi nici una din acestea nu te va ajunge pe tine. Drept aceea, nevoie este a fugi de îndrăzneală. Şi iarăşi zic: <Ş-2>Fugi de îndrăzneală, ca nu cumva să te apuce pe tine neruşinarea şi,<Ş0> legându-te ca pe un robit rău, să te dea rob păcatului. Şi atunci vei începe a zice: "Venit-am întru adâncurile mării şi viforul m-a înghi-ţit pe mine". Şi iarăşi: "Împlântatu-m-am în noroiul adâncului, şi nu este stare". Drept aceea, se cuvine a fugi de împreunarea oameni-<Ş-2>lor celor cu mintea rea, nu ca pe nişte oameni urându-i, ci de vătăma<Ş0>-re lepădându-te.
Iar de te-ai apucat mai înainte împreună cu cei mai leneşi, ia <Ş-2>a-minte de tine, ca şi pe aceia să-i dobândeşti prin dreapta<Ş0> petrecere, şi <Ş-2>pe tine să nu te pierzi. Nu încredinţa sufletul tău celor ce grăiesc<Ş0> cele netrebnice, şi zic că sunt întregi înţelepţi, că a zis Mântuitorul: <MI>Din prisosinţa inimii grăieşte gura<D> (Matei 12, 34). Deci, strânge-te despre cei ce fac lucrui noi, şi se amestecă cu cele de râs, ca să nu fii neas<Ş-2>cultător de cel ce a zis: <MI>De poftele cele tinereşti, fugi <D>(II Timotei 2, 22)<Ş0>. <Ş-2>Să nu iei pe cineva împotriva sufletului tău, nici mic, nici mare, nici în silă, că nimenea nu va putea să te scoată pe tine din focul cel nestins.<Ş0>
Auzi pe Cel ce zice: <MI>Ce va folosi omul când lumea o va dobândi, iar de sufletul său se va păgubi<D> ?(Matei 16, 26). Deci, să nu <Ş-2>îţi pierzi <Ş-3>îndrăzneala cea către Dumnezeu, nu pentru vreo cinste sau<Ş-2> slavă ome<Ş0>-nească, nu pentru mâncare sau băutură sau îmbrăcăminte, că aces<Ş-2>tea toate în stricăciune se duc, ci pentru că faptele fiecăruia, ori bune,<Ş0> ori rele, se scriu. Cele de sus cugetă-le, iar nu cele de pe pământ, ca să nimereşti făgăduinţele Tatălui tău Cel din ceruri, şi împreună să <Ş-2>te numeri între cei aleşi ai Fiului, şi te va binecuvânta pe tine Duhul<Ş0> <Ş-2>cel Sfânt, împreună cu toţi sfinţii Lui. Că Lui I se cuvine slava în veci.<Ş0> Amin. 
9.<P14> <P255D>Iubite, ia aminte de tine, ca nu cumva să te înveţe pe tine şarpele a râvni pe cei ce îşi defaimă mântuirea lor şi a zice: "Nu eşti mai bun decât cei ce au căzut în patimi". Ci tu cugetă ceea ce este scris: <MI>Iar în casă mare nu sunt numai vase de aur şi de argint, ci şi din lemn şi din lut, şi unele, adică în cinste, iar altele, în necinste<D> (II Ti-motei 2, 20-21).
Dacă nu vei asculta pe Domnul, săvârşind lucrurile păcatului, vei fi vas necinstit, iar dacă lucrurile Domnului vei lucra, vei fi <Ş-2>vas ales, cinstit, sfânt, de bună treabă Stăpânului, spre tot lucrul bun<Ş0> gătit. Ia aminte de tine, te rog, ca şi în acest veac de acum, şi în cel <Ş-2>ce va să fie, să afli milă de la Domnul, iar de nu vei lua aminte de tine,<Ş0> şi aici te vei sfărâma, şi acolo nu te vei odihni. Că cele ce se fac afară de calea cea dreaptă, nimic nu au, fără numai mustrare şi căinţă.
Deci, nu râvni celor ce îşi defaimă mântuirea lor, şi cu chipul numai se făţărnicesc pe ei, ca să nu te asemeni ostaşului ce este ţi-nut de potrivnici, şi pecetea împăratului o are, însă slujeşte vrăjma-<Ş-2>şilor împăratului său. Că nemincinos este Cel ce a zis: <MI>Tot cel ce<Ş0> face păcatul, rob este păcatului<D> (Ioan 8, 34). Că chipul se aseamănă frunzelor, iar rod este lucrul. Ostaşii împăratului celui pământesc sân-gele îşi varsă, ca să placă împăratului lor, iar tu nu ai trebuinţă aţi vărsa sângele, ci a nu te birui de păcat, ca să nu aduci rod morţii.
Trezveşte-te, iubite, trezveşte-te şi rabdă în dureri, că nu este nedrept Dumnezeu să uite osteneala ta, ci şi pentru întunericul, pe care îl suferi, şezând în chilie, îţi va străluci ţie lumina adevărului, precum este scris: <MI>Răsărit-a întru întuneric lumină drepţilor<D> (Psalmul 111, 4). Nevoieşte-te cu nevoinţa cea bună a credinţei, ca, ridicând biruinţă împotriva vrăjmaşului, fără de ruşine să te închini Împăra-tului slavei. Că nu numai pe cei ce prin sabie au murit şi pe vremea <Ş-2>tiranilor au mărturisit îi încununează Domnul, ci şi pe cei ce în pust<Ş0>-nicie şi în dragoste au strălucit. Că precum Azeia pentru Domnul a răbdat schingiuirile, aşa şi aceştia pentru Domnul au răbdat reaua pătimire şi pustnicia.
Ia aminte de tine, să nu se facă grai viclean în inima ta, să nu te învoieşti cu gândul cel viclean, că aşa a pătimit oarecare din cei de <Ş-2>demult, ascunzând din cele afierosite în cortul lui. Asemenea şi Ghe<Ş0>-ezi, slujitorul Proorocului Elisei care nu s-a tăinuit de Dumnezeu, dar nici de oameni. Că, pe ascuns lucrând răul, la arătare şi-a luat răsplătirea. Că acela cu toată casa s-a împroşcat cu pietre de la tot poporul, iar celălalt a moştenit lepra împreună cu toată seminţia lui <Ş-2>până în veac. Că nemincinos este cel ce a zis: <MI>Dumnezeu nu se batjo<Ş0>-<Ş-2>coreşte; că ceea ce va semăna cineva, aceasta o va şi secera<D> (Gal. 6, 7).<Ş0>
Învaţă-te răbdător, ca să scapi de vătămările cele ce întâmpină pe cei ce nu se liniştesc. Auzi pe cel ce zice: <MI>Fiule, de vei fi înţelept pentru tine, vei fi înţelept şi vecinului tău, iar de vei ieşi rău, numai singur vei scoate cele rele<D>. De unde ne biruieşte pe noi potrivnicul, şi de unde înmulţeşte patimile noastre? Au nu pentru nesupunerea noastră? Că, învăţându-ne, nu luăm aminte, mustrându-ne pentru îndreptarea greşelilor, ne lepădăm. De oameni ne ascundem, iar pe <Ş-2>Dumnezeu îl defăimăm, neplecându-ne Celui ce a zis: <MI>Amin zic vouă,<Ş0> că de vor tăcea aceştia, pietrele vor striga<D> (Luca 19, 40).
<Ş-2>Ca să biruim cu cuvântul pe cei ce voiesc să ne îndrepteze pe noi,<Ş0> <Ş-2>cumplitul şarpe ne supune nouă "înţelepciune", şi aşa păcatul nostru<Ş0> îl înmulţeşte în noi, neavând pe cel ce îţi grăieşte împotrivă. Te jefu-ieşte pe tine vrăjmaşul tău, şi nu cunoşti, o, suflete al meu. <Ş-2>Poftele <Ş-3>sale le lucrează în tine, şi tu suferi! Fugi de sfătuirile cele rele<Ş-2> ale lui,<Ş0> o, omule! Adu-ţi aminte ce te-ai făgăduit lui Dumnezeu, şi păzeşte sfinţenia, ca să afli dar înaintea Domnului. Auzi pe cel ce zice: <MI>Fugi de curvie, şi vei cunoaşte cât de cumplită este curvia<D>. Că, pe care nu au putut muşcările şerpilor să-i omoare în pustie, pe aceştia curvia în pământul lui Madiam i-a aşternut, şi pentru curvie şi jertfă de idoli, a mânca au primit. De unde a căzut, din popor într-o zi, două-zeci de mii. Iar de te-ai prins mai înainte, nu rămânea în cădere, nu fi nebăgător de seamă pentru îndelunga-răbdare a lui Dumnezeu şi suferirea, adu-ţi aminte că moartea nu zăboveşte, adu-ţi aminte că nu este cu putinţă să scapi tu din mâinile lui Dumnezeu.
Deci, nu te lenevi, ci pocăieşte-te, lăcrimează, suspină, că te-ai batjocorit. Că, deşi noi uitării vom da greşeala, dar Dumnezeu, Cel ce ne-a zidit pe noi ştie lucrul fiecăruia. Deci, nu te lenevi, ci stai vitejeşte asupra potrivnicului şi astupă săpătura prin care, după obicei, intrând vrăjmaşul, te-a jefuit, ca, neaflând îndemnatică intrarea, să se întoarcă fără de ispravă. Iar a astupa spărtura este a străjui simţirile prin care intră în suflet ori lucru bun ori rău: vede-rea, auzirea, mirosirea, pipăirea, gustarea, şi gândurile a nu se răs-pândi afară de cuviinţă. Să ai în minte, iubite, pe uriaşii cei ce au stricat pământul cu silnicia lor, că i-a şters pe dânşii Domnul într-o clipeală prin potop de pe faţa pământului, şi tăria lor nu i-a folosit pe dânşii nimic. Gândeşte încă şi la pământul Sodomei şi al Go-morii, cum s-a răsturnat pentru păcatele celor ce locuiau într-însul, şi ospăţul şi mândria nu i-au folosit pe dânşii.
Deci, să ne grijim de a noastră mântuire, iubiţilor, ca nu cumva să ne apuce fără de veste şi pe noi sfârşitul, şi ne vom duce fiind în <Ş-2>multă osândire. Şi ce ni se pare nouă, pentru cel ce a murit, că, după<Ş0> o <Ş-2>zi, iarăşi se va întoarce în casa sa? Oare după un an? Oare după o sută<Ş0> sau după o mie de ani? Deci, pentru ce nu ne apucăm de cele stătă-toare şi nu defăimăm pe cele trecătoare?
Zi celui ce îţi pune ţie în minte pofte întinate şi necurate: "O, vrăjmaşule al adevărului, ca să-ţi faci tu pofta ta, eu să mă ruşinez? Du-te către neînfrânaţii cei asemenea ţie. Turmă de porci ţi-ai ce-rut ţie; cufundă-te împreună cu dânsa. Nu mă vei mai avea pe mine rob, supus la voile tale; destulă îmi este mie vremea cea trecută. De acum, de adevăr mă voi griji, şi pe Dumnezeul meu Îl voi ruga ca să mă izbăvească pe mine desăvârşit de lucrurile tale. Că Duh Sfânt mi-a dat mie, şi eu L-am întărâtat pe Dânsul. Suflet şi trup curat mi-a dat mie, iar eu pe acestea le-am întinat". Aşa zi, iubite, celui ce îţi pune ţie în minte patimi pierzătoare.
Zis-a oarecare din sfinţi: "Câinelui se aseamănă curvia. Dacă o vei momi, rămâne lângă tine, iar dacă o vei goni, va fugi". Auzi pe <Ş-2>cel ce zice: <MI>Deosebi sunt eu până ce voi trece<D> (Psalmul 140, 10). Adică<Ş0> a <Ş-2>lua aminte de sine fiecare, până ce va ieşi din această viaţă de acum<Ş0>. Mă rog, de tine ia aminte, şi nu fi nebăgător de seamă de petrece-<Ş-2>rea ta. Pentru puţină dulceaţă să nu îţi pierzi roadele ostenelilor tale,<Ş0> nici pentru o necurăţie să îţi vinzi plata lucrării tale, plata <Ş-2>liniştii, plata privegherii, a înfrânării şi a celorlalte fapte bune, pentru<Ş0> o necu-răţie, să nu o pierzi. Să te asemeni celui ce îşi pune plăţile sale în <Ş-2>pungă sigură. Puţin aluat toată frământătura o dospeşte, ci îngrădeş<Ş0>-te-te pe tine împrejur cu frica Domnului.
Ascultă cele ce îţi zic, iubite: În viaţa cea lumească bunul grăitor se pare că se numeşte mare, iar în viaţa monahicească cel ce iubeş-te liniştea este mare înaintea Domnului. Iarăşi, în viaţa lumească cel ce-şi împodobeşte trupul său şi îl schimbă cu haine, are slavă <Ş-2>omnească, iar în rânduiala aceasta cel ce defaimă acestea şi ia amin<Ş0>te numai la trebuinţa cea de nevoie a trupului, slavă îşi pregăteşte lui în ceruri, după cel ce zice: <MI>Având hrană şi îmbrăcăminte, cu acestea să ne îndestulăm<D> (I Timotei 6, 8). Iarăşi, în viaţa cea lumească, cel <Ş-2>ce se făleşte pentru puterea trupului şi pentru bogăţie, mare se pare<Ş0> că se numeşte la oameni, iar în rânduiala aceasta, cel ce iubeşte <Ş-2>smerenia în adevăr se înalţă de la Domnul, precum este scris: <MIŞ-3>Pe cele<Ş-2> nebune ale lumii acesteia le-a ales Dumnezeu ca să ruşineze pe cei în-ţelepţi, şi pe cele neputincioase ale lumii le-a ales Dumnezeu ca să ruşi-neze pe cele tari. Şi pe cele fără de neam ale lumii şi defăimate le-a ales Dumnezeu, şi pe cele ce nu sunt, ca pe cele ce sunt să le surpe, ca să nu se laude nici un trup înaintea lui Dumnezeu<DŞ0> (I Corinteni 1, 27-29).
<Ş-2>Deci, să iubim cele plăcute Domnului, ca nişte robi de bună trea<Ş0>-bă şi mulţumitori. Deşi vom pătimi năvăliri ale făcătorilor de rele, deşi de barbari ţinuţi fiind ne-ar vinde în robie, să nu ne deznădăj-duim de mântuirea noastră, că scris este: <MI>În necaz am chemat pe Domnul şi m-a auzit întru desfătare <D>(Psalmul 17, 6), socotind încă că şi proorocii duşi au fost în robie, şi în ţară străină robi şi rele păti-miri au răbdat, iar mintea lor nu s-a robit niciodată de la Dumne-<Ş-2>zeu. Că a se vinde sau a nu se vinde omul nostru cel dinafară, nu este<Ş0> din cele ce sunt în stăpânirea noastră, iar a se uni cu păgânătatea, sau a nu se uni omul nostru cel dinlăuntru cu cele ce sunt, în stăpâ-<Ş-2>nirea noastră este. Drept aceea, sfinţii pe tirani au mustrat, şi îngro<Ş0>-zirile morţii le-au defăimat, de fapta bună ţinându-se.
Deci, şi noi, iubiţilor, fiind  fii ai proorocilor şi pe urmele lor <Ş-2>pă-<Ş-3>şind, credinţa cea desăvârşită a lor să o câştigăm, că scris este: <MI>Priviţi cu <Ş-2>luare aminte cum şi-au încheiat viaţa şi urmaţi-le credinţa<D> (Evrei 13, 7), ca să intrăm împreună cu dânşii în strălucirea sfinţilor, de unde a fugit durerea, scârba şi suspinul.
<Ş-2>Însă să ne trezvim, rugându-ne, ca să nu intrăm în ispită. Să cuge<Ş0>-tăm cuvintele Sfântului Duh, ca să ne aplecăm Dumnezeieştilor Scripturi, şi chiar neţinând cartea în mâini, în minte să avem cuvintele lui Dumnezeu. Dacă ţi-ar spune cineva ţie gândurile sale sau <Ş-2>neputinţele sale ţi le va descoperi, să nu-l defaimi pe el în mintea ta,<Ş0> ca pe unul ce a lucrat unele ca acestea, ci mai vârtos, minunează-te de schimbarea fratelui. Că a-şi arăta cineva de bună voie  greşelile sale la bărbaţi duhovniceşti, semn este de îndreptare a vieţii, iar a le ascunde este lucru arătător de suflet pătimaş. Că nimeni, ajutând fu-rilor şi partea sa cu preacurvarii punând-o, nu va fi salvat de aceştia vreodată, fiindcă cu dragoste se află către patima aceea.
<Ş-2>Deci, se cuvine a mângâia pe cel ce s-a sculat cu toată smerita cu-<Ş0>getare, după cum este scris: <MI>Luând aminte la tine, să nu fii şi tu ispi-<Ş-2>tit<D> (Galateni 6, 1). Că zice Domnul prin Proorocul Iezechil: <MI>Şi tu, fiul<Ş0> omului, zi către fiii poporului tău: Dreptatea dreptului nu îl va scoate pe el, în ziua în care va păcătui, şi fărădelegea celui fărădelege nu îi va fi lui spre cădere, în ziua în care se va întoarce de la fărădelegea lui <D>(Iezechil 33, 12).
Însă să ne dea nouă Domnul a ţine calea cea nerătăcită până în sfârşit, adică cea strâmtă şi necăjită, ca să se astupe gura potrivni-cului nostru, a diavolului, ca să nu poată zice ceva rău pentru noi. Că lui Dumnezeu I se cuvine slava în veci. Amin.
10. Să luăm aminte de noi, iubiţilor, că amari vrăjmaşi avem şi nemilostivi, care se bucură de căderea oamenilor şi aceasta singură o au de veselie. Drept aceea Sfinţii Părinţi, ştiind faptele cele rele ale lor, cele împotriva noastră, nu se leneviau, nici se răspândeau, ci luau aminte la ei, şi de ei luând aminte şi lui Dumnezeu bine îi plăcea, şi pe oameni în lucru bun îi zidea. În ce fel a fost şi Sfântul Antonie, precum şi Sfântul Atanasie, arhiepiscopul, a povestit, scri-ind viaţa cea pentru dânsul, fiindcă multă pustnicie şi prea întinsă a avut. Că postea de-a pururea, iar îmbrăcămintea o avea, pe dinăun-tru, de păr, iar pe deasupra, de piele, pe care şi până la sfârşit le-a păzit, nici trupul pentru vreo întinăciune cu apă spălându-l, nici pi-cioarele nu a suferit nicidecum a le spăla, sau măcar fără de nevoie în apă pe dânsele a le băga, ci nici golit pe el l-a văzut cineva, nici-decum trupuşorul lui Antonie nu l-a văzut cineva gol, fără numai, când s-a îngropat, după ce a murit. Şi iarăşi a zis: "Deşi mici sunt a-<Ş-2>cestea pe lângă fapta bună a aceluia, dar pentru acestea putem socoti<Ş0> ce fel era omul lui Dumnezeu, Antonie, care din tinereţe până la atâta vârstă deopotrivă a păzit osârdia pustniciei. Şi nici de bătrâ-neţe biruindu-se cu multa cheltuială de hrana bucatelor, nici pentru <Ş-2>obosirea trupului lui schimbându-şi chipul îmbrăcămintei, sau măcar<Ş0> picioarele cu apă spălându-le, şi cu toate acestea în toate a petre-cut nevătămat, fiindcă şi ochii lui fără de vătămare şi întregi şi bine văzători îi avea. Şi, ca să nu le zicem una câte una, decât toţi cei ce <Ş-2>în hrană de multe feluri, şi în scăldături, şi în feluri de feluri de haine<Ş0> erau îmbrăcaţi, el mai luminat se arăta, şi la tărie mai osârdnic".
Iar noi, cele ce moleşesc trupul, gândindu-le în noi, ne răspân-dim, nesocotind cât de amari potrivnici avem. De unde şi însuşi <Ş-2>îm-<Ş-3>potrivă luptătorii, văzând atâta nebăgare de seamă a noastră, mai osârd<Ş-2>- nici se fac împotriva noastră, săgetându-ne pe noi de-a pururea cu săgeţile învierşunării. Deci, să luăm aminte de noi înşine, ca să surpe Domnul năpădirile lor cele asupra noastră. Şi acestea le zic, fraţilor, nu ca unul ce am viaţă curată, că de va descoperi Domnul păcatele mele, mai înainte de a fi trimis eu în muncă, o parte din muncă mi se va face mie, ci acestea s-au zis de mine prin darul Domnului, ca voi, <Ş-3>folosindu-vă de sfătuirea cea bună, eu prostul, să dobândesc plata sfă<Ş-2>-tuirii mele celei bune. Că precum, cel ce îndeamnă spre surparea su-fletelor, partea pierzării şi a pieirii va afla, aşa şi cel ce spre îndreptare sfătuieşte, parte bună va afla la Domnul, dacă se va depărta şi el de la cele nefolositoare.
Dacă vei avea prietenie cu vreun frate, şi ştiinţa ta te va mustra pe tine, că vătămare sufletului pătimeşti prin prietenia lui, taie-te <Ş-2>pe tine dinspre dânsul. Că a zis oarecare din sfinţi: "Cu toţi având dra<Ş0>-goste, de la toţi depărtează-te". Şi acestea le zic, iubite, nu ca să urăşti pe oameni, ci păcatul, că scris este: <MI>Dacă inima noastră nu ne <Ş-2>mustră pe noi, îndrăzneală avem către Dumnezeu, ca ceea ce vom cere,<Ş0> să o luăm de la Dânsul, că poruncile Lui păzim şi cele plăcute <Ş-2>îna-intea Lui facem<D> (I Ioan 3, 21-22), iar dacă inima noastră ne mustră<Ş0> pe <Ş-2>noi, mai mare este Dumnezeu decât inima noastră, şi cunoaşte toate.<Ş0>
Un frate sfătuia pe alt frate la cele după Dumnezeu, şi trecând altul, a zis cel ce sfătuia către dânsul: "Iată, rog pe fratele, şi nu vo-ieşte să mă asculte". Iar acela a răspuns: "Dator este să te asculte, iartă-mă, că de la tine şi a auzi bun lucru este, şi a face, bucurie". Iar el a zis: "Nu aşa, ci dacă va cerca că nu este după Dumnezeu, să nu mă asculte, şi nu numai pe mine, ci nici pe prooroc, dacă afară de voia lui Dumnezeu sfătuieşte. Că zice Apostolul: <MI>Dacă şi noi ori înger din cer, de va vesti vouă afară de ceea ce aţi luat, anatema să fie<D>. Că cine erau cei ce s-au ridicat asupra Susanei în Babilon, au nu bătrânii? Şi nu proşti bătrâni, ci judecători şi povăţuitori ai popo-rului. Şi pentru că nu luau aminte de sine, sub ce fel de sfârşit au căzut? Şi vrednicia lor nu i-a folosit pe dânşii".
Deci, să ne îngrijim, fraţilor, de adevăr, ca adevărul să ne încu-nune pe noi. Că aici, dacă cineva, lucrând ceva rău, s-ar fi pârât la voievod, fugind în alte locuri, poate scapă, iar de la faţa lui Dumnezeu, unde vom fugi? După cela ce zice: <MI>Unde mă voi duce de la duhul Tău, şi de la faţa Ta unde voi fugi? De mă voi sui în cer, Tu<D> <MI>a-colo eşti. De mă voi pogorî la iad, de faţă eşti. De îmi voi lua aripile mele de dimineaţă şi mă voi sălăşlui la marginile mării, şi acolo mă va povăţui mâna Ta, şi mă va ţine dreapta Ta<D> (Psalmul 138, 7-10).
Să iubim liniştea, ca să ne izbăvim de răspândiri. Să iubim înfrâ-narea în dragostea lui Dumnezeu. Să iubim curăţenia şi smerita cu-getare. Să fim smeriţi, veseli în întâlnire, şi celor mici, şi celor mari, <Ş-2>ca să scăpăm de slava deşartă şi de toate cursele diavolului. Să urâm<Ş0> beţia şi râsul şi cuvintele cele nefolositoare ale oamenilor celor cu rea înţelegere. Că toate le lucrează, toate le fac ca să nu scape de <Ş-2>dulceţile lor. Iar tu, iubite, fugi de acestea, ca cel ce te-ai făgăduit să<Ş0> placi lui Dumnezeu, toate după Dumnezeu lucrează-le. Că Dumne-<Ş-2>zeu nu se batjocoreşte, după cuvântul Apostolului: <MI>Că ceea ce va se<Ş0>-măna omul, aceea va şi secera. Că cel ce seamănă în trupul său, din trupul său va secera stricăciune, iar cel ce seamănă întru Duhul, din Duhul va secera viaţă veşnică<D> (Galateni 6, 7-8).
Nu vorbi împreună cu gândurile cele întinate, ca nu cândva să te tragă pe tine la lucrarea lor cea urâtă, ci urăşte-le pe acestea şi îm-pinge-le de la tine, ca să se aline mintea ta. Roagă-te Domnului, ca să-ţi lumineze ochii inimii tale, că cele cu neputinţă la oameni, la Dumnezeu sunt cu putinţă. Stând la rugăciune, nu te răspândi cu mintea, ca să nu te afli ca un nebăgător de seamă.
Ia aminte de tine, iubite, ca nu cumva, văzând, pe cei ce în vea-cul de acum se îmbogăţesc, se desfătează şi cărnurile lor îşi îngraşă, ca în ziua de junghiere, să-i fericeşti pe dânşii pentru îmbelşugarea aceasta vremelnică. Că nici pe bogat, nici pe desfrânat, nici pe cel ce asupreşte nu l-a fericit Duhul Sfânt, fără numai pe cel ce se tem <Ş-2>de Domnul, după cum este scris: <MI>Fericit bărbatul care se teme de Dom<Ş0>-nul, <D>şi: <MI>Fericiţi toţi cei ce se tem de Domnul<D> (Psalmul 111, 1; 127, 1).
Egumen te-au pus pe tine? Fii paşnic, ca să ţi se deschidă ţie porţile împărăţiei cerurilor şi să intri împreună cu cei ce fac pace. Că zice Sfântul Duh: <MI>Deschideţi porţile, să intre poporul. Şi care popor? Care păzeşte dreptatea şi păzeşte adevărul, şi care se ţine de adevăr, şi păzeşte pacea<D> (Isaia 26, 2-3). Pentru aceea zicea oarecare din sfinţi: "Fie pace şi dreptate în zilele mele". Auzi încă şi pe Sfân-tul Iacov, zicând: <MI>Cine este înţelept şi ştiutor între voi? Să-şi arate<D> <MI>din buna petrecere lucrurile sale în blândeţea înţelepciunii, iar dacă râvnă amară aveţi şi prigonire în inimile voastre, nu vă mai făliţi şi minţiţi împotriva adevărului. Această înţelepciune nu este de sus pogorâtă, ci pământească, trupească, drăcească. Că unde este pizmă şi prigonire, acolo este nestatornicie şi tot lucrul rău. Iar înţelepciunea cea de sus, întâi este curată, apoi paşnică, blândă, lesne plecată, plină de milă şi de roade bune, nedespărţită, nefăţarnică. Iar rodul dreptăţii în pace se seamănă la cei ce fac pacea<D> (Iacov 3, 13-18). Şi, o, să ne dea nouă Domnul, unire după voia Sa! Rugaţi-vă încă şi pentru mine, ticălo-sul, mă rog, ca să lumineze Domnul ochiul care este în mine întu-necat. Că a Lui este împărăţia şi slava în vecii vecilor. Amin.
11. Să nu ne împuţinăm, fraţilor, slujind unii altora pentru <Ş-2>Domnul, că mulţi, pe slujnică îndrăgind-o, au ales să slujească pentru<Ş0> cea <Ş-2>dorită. Că oare ce lucru mare facem noi dacă slujim unii altora, pentru<Ş0> Domnul? Să nu ne mâhnim, şezând în chilie, iubiţilor, aducându-ne <Ş-2>aminte că Sfinţii Mucenici cu totul au fost încuiaţi în legături de fier,<Ş0> cu multe munci. Deci, să nu fugim de strâmtorarea chiliei; să nu ne îngreuiem lucrând, aducându-ne aminte că mulţi din sfinţi, în topi-tori, se trimiteau, pentru Domnul.
Oare, cu adevărat, de am fi fost noi în vremile acelea, am fi dat viaţa noastră pentru nevoi? Să ne aducem aminte, fraţi iubiţi în Domnul, de facerile de bine ale Domnului Dumnezeului nostru, ale Celui ce ne-a zidit şi ne-a crescut pe noi, ale Celui ce ne hrăneşte pe noi şi ne acoperă în toate, ale Celui ce scoate vânturile din vis-teriile Sale, spre slujba noastră, ale Celui ce aduce norii de la marginile pământului spre slujirea noastră, ale Celui ce a înmulţit păsă- rile, dobitoacele şi cele din apă spre slujirea neamului nostru, ale Celui ce a făcut soarele spre lumina zilei şi luna şi stelele spre lumi-<Ş-2>narea nopţii, pentru neamul nostru şi ne-a mântuit pe noi prin taina<Ş0> cinstitei Sale Cruci. Să-I slujim Lui întru frică, şi în mult cutremur, şi în nădejde bună, că nemernici şi străini suntem în viaţa aceasta, după cel ce zice: <MI>Nemernic şi străin sunt pe pământ, ca toţi părinţii mei<D> (Psalmul 38, 17).
Rogu-vă pe voi, eu prea micul şi prostul, cel dator cu o mie de <Ş-2>talanţi, cel decât tot păcătosul mai păcătos, suferiţi această prea<Ş0> bună sfătuire. Păziţi-vă pe voi înşivă fără de păcat în tot lucrul, ca să fiţi <Ş-2>neruşinaţi. Iar, de s-a şi necinstit cineva pe sine în vreun lucru, de <Ş-3>acum<Ş-2> înainte să se păzească pe sine neprihănit, ca să nu aibă ce<Ş0> zice potrivnicul, urâtorul de oameni, stricătorul, străinul, vrăjmaşul dreptăţii, cel ce se bucură de relele noastre, neputinciosul împotriva celor ce slujesc Domnului în adevăr, cel defăimat de cei ce iubesc pe Dom<Ş-2>nul în adevăr, cel călcat de cei ce fac voia Domnului cu inimă curată.<Ş0> <Ş-2>Că Dumnezeului nostru I se cuvine slava şi marea cuviinţă în toţi vecii<Ş0>. Amin.
12. Deci, rămâi, iubite, în chemarea care te-ai chemat. Dă slavă lui Dumnezeu, că te-a învrednicit pe tine a fi împreună numărat cu oile turmei Lui, ca să te hrăneşti din păşunea oilor Lui. Deci, rabdă până în sfârşit, ca să se mântuiască sufletul tău, că scris este: <MI>În răb-darea voastră, câştigaţi-vă sufletele voastre<D> (Luca 21, 19). Fii deprin-zându-te în toată petrecerea ta. Auzi pe cel ce zice: <MI>Fiule, de vei fi înţelept, vei veseli şi inima mea<D> (Pilde 23, 15). Nu fi aspru cu limba ta, nici răspunde cu asprime fratelui tău, ci cu toată smerita cuge-tare şi cu frica lui Dumnezeu să-ţi fie răspunderea ta. Că au doară pe argint cumpărăm cuvântul cel bun? Pe nimic îl cumpărăm, fără <Ş-2>numai în a voi noi, fiindcă stăpânire la amândouă căile ne-a dat nouă<Ş0> Domnul, ca să se cunoască aşezarea fiecăruia.
Deci, aşa să fie răspunsul nostru între noi, aleşii lui Dumnezeu, precum robul cel credincios care vorbeşte cu stăpânul său. Că ne-mincinos este Cel ce a zis: <MI>Tot cel ce se înalţă pe sine, se va smeri, şi <Ş-2>cel ce se smereşte pe sine, se va înălţa<D> (Luca 14, 11). Iar cuvintele cele<Ş0> dintre noi, să nu fie pentru lucrurile cele dinafară, ci pentru folosul sufletului, pentru zidirea cea dintre noi, pentru tot lucrul bun, după cum este scris: <MI>Ca să dea har celor ce aud. Şi nu scârbiţi pe Duhul lui Dumnezeu Cel Sfânt, întru care v-aţi pecetluit pentru ziua răscumpă-rării<D> (Efeseni 4, 29-30). Că Lui I se cuvine slava în veci. Amin.