NU SE CUVINE A RÂDE,
NICI A NE RĂSPÂNDI CU MINTEA

Începutul surpării sufletului monahului este râsul şi îndrăznea-la. <Ş-2>Monahe, când te vei vedea pe tine în acestea, cunoaşte-te pe tine <Ş-3>că<Ş-2> în adâncul răutăţilor ai ajuns. Să nu încetezi, rugându-te lui Dum<Ş0>-<Ş-2>nezeu, ca să te izbăvească pe tine de moartea aceasta. Râsul şi îndră<Ş0>z-neala aruncă pe monah în patimi urâte, nu numai pe cei tineri, ci şi pe cei bătrâni. Râsul şi îndrăzneala jos pogoară pe monah.
Zis-a oarecare din sfinţi pentru îndrăzneală: "Îndrăzneala este ase<Ş0>-menea vântului arzător, care strică roadele monahului". Iar pentru râs, ascultă: "Râsul aruncă afară fericirea plânsului şi pe cele zidite le risipeşte. Râsul scârbeşte pe Duhul Sfânt, pe suflet nu îl foloseş-te, iar pe trup îl strică. Râsul alungă faptele bune, nu are pomeni-rea morţii, nici cugetarea muncilor".
Ia de la mine, Doamne, râsul şi îmi dăruieşte mie plânsul şi tân-<Ş-2>guirea, care o ceri de la mine, Dumnezeule. Început al plânsului este<Ş0> a te cunoaşte pe tine. Fie plânsul nostru, nu după om, nici ca să fim văzuţi de oameni, ci după Dumnezeu, Care cunoaşte cele ascunse ale inimii, ca de El să ne fericim.
Deci, să fim luminaţi la faţă, bucurându-ne întru Duhul Sfânt de darurile Domnului, şi plângând şi tânguindu-ne cu cugetul, rugând <Ş-2>pe Dumnezeu, ca să ne păzească pe noi de tot chipul vicleniei, ca să<Ş0> nu fim lipsiţi de împărăţia cerurilor şi de bunătăţile acelea care le-a pregătit celor ce bine I-au plăcut Lui.
Plânsul zideşte şi păzeşte. Plânsul îl scapă pe suflet, prin lacrimi, şi curat pe el îl face. Plânsul, întreagă înţelepciune naşte, dulceţile <Ş-2>le taie, faptele bune le împlineşte, şi ce mai zic încă? Plânsul de Dum<Ş0>-nezeu se fericeşte şi de îngeri se mângâie. Pentru aceea zicea oare-care din ucenicii Domnului: <MI>Râsul vostru în plâns se va întoarce şi bucuria în mâhniciune<D> (Luca 6, 25). Smeriţi-vă sub mâna cea tare a Domnului şi vă va înălţa pe voi.
Dar, eu păcătosul ce voi face, care nu plâng şi nu mă tânguiesc pe mine cu umilinţă? Că zic şi nu fac. Vai mie, cum nu bag seamă! Vai mie, cum mă lenevesc de mântuirea mea! Vai mie, că păcătu-iesc întru cunoştinţă! Ştiu când fac răul, şi nu mă abat pe mine de la rău! Vai mie, că fără de răspuns sunt, fiindcă cu cuvintele celor ce stau de-a dreapta m-am socotit, iar cu lucrurile am stătut de-a stân-<Ş-2>ga. Ţie, Doamne, Unuia Bunului şi Nepomenitorului de rău îmi măr<Ş0>-turisesc păcatul meu. Că şi tăcând eu, Tu, Doamne, toate le cunoşti şi nimic nu este ascuns de la faţa ochilor Tăi, de vreme ce Tu ai zis, <Ş-2>Doamne, prin proorocul: <MI>Spuneţi tu întâi păcatele tale, ca să te îndrep-<Ş0>tezi<D> (Isaia 43, 26).
Păcătuit-am, Doamne, păcătuit-am, şi nu sunt vrednic a căuta şi <Ş-2>a vedea înălţimea cerului de mulţimea nedreptăţilor mele. Că pentru<Ş0> <Ş-2>puţină dulceaţă, focul cel veşnic l-am defăimat, şi de împărăţia Ta nu<Ş0> <Ş-2>m-am ţinut. Deci, ce voi face eu, cel ticălos între oameni? Mă voi plân<Ş0>-ge pe mine ziua şi noaptea până ce este vreme de a se primi lacri-<Ş-2>mile. Dăruieşte-mi mie, Doamne, lacrimi de umilinţă, Cel singur Bun<Ş0> <Ş-2>şi Milostiv, ca să mă rog cu ele pentru a mi se curăţi întinăciunea ini-<Ş0>mii mele. Vai mie, ce voi face gheenii focului şi întunericului celui mai dinafară, unde este plângerea şi scrâşnirea dinţilor! Vai mie, ce voi face tartarului şi muncii celei fără de sfârşit, viermelui celui în-veninat şi neadormit! Vai mie, ce voi face îngrozirii îngerilor celor din timpul pedepselor, că înfricoşaţi şi nemilostivi sunt! Cine va da <Ş-2>capului meu apă şi ochilor mei izvor de lacrimi şi, şezând, a-şi fi plâns noaptea şi ziua, ca să îndulcesc pe Dumnezeu pe Care L-am întărâtat?
Păcătuit-ai, suflete al meu, pocăieşte-te, că, iată, zilele noastre <Ş-2>trec ca umbra. Încă puţin şi te vei duce de aici. Înfricoşate locuri vei<Ş0> <Ş-2>trece, suflete al meu. Nu întârzia din zi în zi a te întoarce către Dom<Ş0>-nul. Vai mie, suflete, ai alungat prin fapte întinate mila lui Dumne-zeu! Nu îţi da ţie odihnă, nici tacă lumina ochilor tăi; căzând la Cel <Ş-2>Bun şi Iubitor de oameni, ca să-ţi dea ţie din înălţime dar şi milă. În<Ş0>-fricoşate şi groaznice locuri vom trece nu după multă vreme, fra-ţilor, şi cu neputinţă este a nu trece pe acea cale. Nimeni din cei de aici pentru ajutor nu va călători împreună cu noi, nici părinţi, nici fraţi, nici prieteni, nici neam, nici bogăţie, nici vreuna din cele ase-menea acestora.
Deci, să nu ne lenevim de faptele cele bune, pe care le vom afla în vreme de trebuinţă. Să ne trezvim în veacul acesta de acum, ca, după despărţirea trupului, să nu ne oprească pe noi boierii întune-<Ş-2>ricului. Şi cine ne va ajuta şi ne va izbăvi pe noi din mâinile lor, dacă<Ş0> goi ne vom afla în ceasul acela de acoperământul lui Dumnezeu? <Ş-2>Amari sunt şi nemilostivi boierii întunericului! De împărat nu se tem<Ş0>, pe tirani nu-i cinstesc, nici pe mic, nici pe mare, fără numai pe cel <Ş-2>ce a trăit în cinstire de Dumnezeu, pe cel ce cu lucruri bune s-a luat.<Ş0> <Ş-2>De faţa acestuia se vor înfricoşa, se dau în lături, îngroziţi fiind, dân<Ş0>-du-i trecere cu multă sârguinţă, după cum este scris:<MI> Că dar şi milă este întru aleşii Lui şi cercetare întru cuvioşii Lui<D> (Înţelepciunea lui <Ş-2>Solomon 3, 1). Şi iarăşi zice: <MI>Sufletele drepţilor sunt în mâna lui Dum<Ş0>-nezeu şi nu se va atinge de dânşii muncă. Că va merge dreptatea lor înaintea feţei lor şi slava lui Dumnezeu îi va acoperi pe dânşii. Atunci vor striga şi Dumnezeu îi va auzi pe dânşii. Încă grăind ei, va zice: Iată de faţă sunt<D>! (Isaia 58, 8-9). Că credincios este Cel ce S-a făgă-duit. Fericit este care s-a aflat liber în ceasul despărţirii.
Deci, să nu ne lenevim, fraţilor iubiţi, să nu tragem către noi pe cele străine, care negreşit se strică. Acea cale pe toate le strică, că, <Ş-2>sosind ceasul despărţirii, dulceţile se veştejesc, desfătarea şi slava de<Ş0>-şartă vor înceta, bogăţia şi iubirea de argint lipsesc. Venind ceasul despărţirii, toate acestea şi cele asemenea acestora se vor risipi.
Doamne, ceasul acela în minte luându-l, cad la bunătatea Ta, ca să nu fiu dat celor ce mă nedreptăţesc pe mine. Să nu se laude vrăj-maşii Tăi, asupra robului Tău, Bunule, Doamne, scrâşnind cu dinţii şi înfricoşând păcătosul meu suflet. Să nu zică: "În mâinile noastre ai venit, şi nouă te-ai dat, şi aceasta este ziua care o aşteptam". Nu, Doamne, nu Îţi uita îndurările Tale! Nu, Doamne, să nu îmi răsplă-<Ş-2>teşti mie după fărădelegile mele şi să nu îţi întorci faţa Ta de la mine<Ş0>, nici să îmi zici mie:<MIŞ-3> Amin zic ţie, nu te ştiu pe tine<D>. Tu, Doamne, cear- tă-mă, însă cu îndurări, şi vrăjmaşul să nu se bucure de mine, ci stinge-i <Ş-2>îngrozirea lui, şi toată lucrarea lui surpă-o, şi dă-mi mie calea cea către<Ş0> Tine, neocărâtă şi nesupărăcioasă. Îmblânzeşte-Te, Bunule, Doam-ne, nu pentru dreptăţile mele, ci pentru îndurările Tale şi pentru multă bunătatea Ta. Mântuieşte sufletul necăjit din moarte. Adu-Ţi <Ş-2>aminte, Bunule, Doamne, că, şi după ce am păcătuit şi asemenea de<Ş0> moarte m-am rănit, nu am alergat la alt doctor, nu am întins mâini-<Ş-2>le mele către dumnezeu străin, ci către bunătatea Ta. Că Tu eşti Dom<Ş0>-nul tuturor, Care ai stăpânirea a toată suflarea. Tu ai zis, Doamne, cereţi şi vi se va da vouă, bateţi şi se va deschide vouă.<Ş-3>
Doamne, mai înainte de sfârşit, curăţeşte-mă de tot păcatul. Să <Ş-2>nu lepezi rugăciunea mea, Bunule, Doamne. Gură nevrednică şi ini<Ş0>-mă necurată şi suflet întinat în păcate strigă către Tine: Auzi-mă, Doamne, pentru bunătatea Ta. Să nu lepezi cererea celor ce se po-căiesc Ţie întru adevăr, iar pocăinţa mea nu este curată, ci stricată. Un ceas mă pocăiesc şi două Te întărât. Întăreşte-mi inima, Bunule Doamne, întru frica Ta! Pune picioarele mele pe piatra pocăinţei. Să biruiască bunătatea Ta, Doamne, răutatea mea, să biruiască lu-mina darului Tău întunericul cel din mine!
Doamne, Cel ce ai deschis ochii orbului, deschide-mi ochii cei întunecaţi ai inimii mele. Cel ce cu cuvântul ai curăţit leproşii, cu-răţă întinăciunea sufletului meu! Facă-se darul Tău, Doamne, întru mine ca un foc, arzând necuratele gânduri cele din mine, că Tu eşti <Ş-2>singur Bun, Lumina cea mai presus de toată lumina, bucuria cea mai presus de toată bucuria, odihna cea mai presus de toată odihna, viaţa<Ş0> cea adevărată, mântuirea ceea ce petrece în veci. La Tine, Cel singur Bun, cad, rugându-mă, eu cel de toată munca vinovat, eu, cel de toată pedeapsa vrednic. Pe Tine, Izbăvitorule, Te rog, să nu mă apuce desăvârşit potrivnicul, ci Tu, Doamne, ca un Bun şi nepome-nitor de rău şi Milostiv, ridică mădularele mele, cele ce le-a surpat jos păcatul şi înviază sufletul meu, pe care l-a omorât fărădelegea şi <Ş-2>luminează inima mea, pe care a întunecat-o pofta cea rea şi mă izbă-veşte de tot lucrul cel rău şi pune în mine dragostea Ta cea desăvâr<Ş0>-şită, Doamne, Iisuse Hristoase, Mântuitorul lumii şi scrie numele robului Tău în cartea vieţii! Sfârşit bun dăruindu-mi, ca, biruinţă ri-dicând asupra diavolului, să mă închin fără de ruşine înaintea sca-unului împărăţiei<Ş-2> Tale, împreună cu toţi drepţii. Că Ţie se cuvine sla-va în veci. Amin.
Vă rog, pe voi, iubiţilor fraţi, aleşii lui Dumnezeu, să vă rugaţi pentru mine, păcătosul, către Domnul, ca Apostolii pentru canani-ancă, cei vrednici pentru cel nevrednic, cei cinstiţi pentru cel prost, <Ş-2>ca împreună să intre cererea mea între rugăciunile voastre cele bine<Ş0> primite înaintea lui Dumnezeu. Că Lui I se cuvine stăpânirea şi ma-rea cuviinţă. Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, mai înainte de tot veacul, şi acum, şi întru toţi vecii vecilor. Amin.