
ŢCEN = <Ş4>PENTRU VIAŢA CEA DUHOVNICEASCĂ<Ş0>
ŢCEN = Nouăzeci şi şase de Capete

<P18B>A<P255D>m lăudat credinţa ta şi sârguinţa, cum de la păcătos ai cerut să auzi ceva din cele ce folosesc cinului tău, şi nu o dată, nu de două <Ş-2>ori ne-ai supărat pentru aceasta. Şi acesta este semn de suflet îmbu<Ş0>-nătăţit, iar mie lenevire îmi pricinuieşte neasemănarea faptelor mele, că putoarea lor este nesuferită. Însă iarăşi mă pleacă pe mine <Ş-2>spre ascultare pofta cea atât de mare a ta de a auzi cuvânt pentru fri<Ş0>-ca lui Dumnezeu. Fiindcă cei ce spun cele duhovniceşti se îndulcesc de cuvintele cele ce se vorbesc pentru fapta bună, iar cei ce sunt plecaţi către viaţa cea pătimaşă pentru cele duhovniceşti nu suferă <Ş-2>să audă, ci batjocoresc şi pe cel ce grăieşte îl leapădă. Iar, pentru pa<Ş0>-timi şi pentru dulceţi vorbind, nu se satură, ci aleg să se lipsească mai bine de hrană şi de somn, decât să înceteze de acest fel de în-deletnicire.
2. <Ş-2>Iar tu petreci în cele duhovniceşti, ca să petreacă în tine pome-<Ş0>nirea lui Dumnezeu, urând cuvintele cele nefolositoare, fiindcă rea-ua putoare şi buna mireasmă a locui într-un loc este cu neputinţă.
3. Fii cu dinadinsul luător aminte spre pogorământ, ori în cale de te vei afla, ori în corabie, ori în chilie, ori cu vreun tânăr de pe-treci împreună, ori cu bătrân. Cu cunoştinţă şi cu socoteală să fie ostenelile tale, ca de nici una din cele lucrate să te păgubeşti.
4. Hrană foloseşte puţină şi de nevoie, ca nu cumva să se în-groaşe mintea ta cu mahmurie şi cu beţie şi cu griji lumeşti. Că cei <Ş-2>ce de acest fel de patimi sunt furaţi, curvia nu o socotesc curvie, nici <Ş0>preacurvia preacurvie, nici de câte lucrează neamurile cele ce nu ştiu pe Dumnezeu nu se leapădă, ci toate fără de frică le lucrează, şi porcilor celor din noroi asemănându-se, nici de lege aducându-şi aminte, nici de prooroci, nici de Însuşi Domnul Care S-a întrupat pentru surparea păcatului celui fărădelege, ci, de chipul bunei cre-<Ş-2>dinţe rezemându-se, se mândresc. Că la stăpânirea gândurilor răniţi<Ş0> fiind, cu lenevirea şi cu netemerea de Dumnezeu s-au întunecat, cele împotrivă lucrându-le. Deci, nu fi pătimaş spre cărnuri şi spre băutură de vin, ca să nu faci mintea netrebnică spre primirea daru-rilor celor duhovniceşti.
5. <Ş-2>Dacă vei vorbi pentru gânduri cu vreun frate şi va aluneca lim<Ş0>-ba ta din rânduiala cea bună, sufletul fiind asuprit de gândurile dul-ceţii, caută ca, nu vrând să acoperi necinstea ta, să spui cuvinte ne- <Ş-2>buneşti şi glume spre a nu te mustra de aproapele, că tu pe acela întru<Ş0> acestea nu îl vei convinge şi pe tine pierzătorului drac te vei da, ci mai bine pregăteşte-te de rugăciune şi linişte şi va veni peste tine darul Prea Sfântului Duh şi va alunga din cugete pe nebunie.
6. Dacă ţi se va încredinţa nou începător, nu te îndeletnici mult întru milostivirea cea către dânsul, mai presus de ceea ce se cere de la Ziditorul. Dacă şchiopătează către jugul cel bun al Domnului, nu <Ş-2>cumva să te tragi împreună şi tu, fiindcă, după ce a căzut luntrea, nu<Ş0> se cuvine a defăima acum şi corabia.
7. Întru cunoştinţa Domnului fie-ţi faptele tale, şi de cursele dia-voleşti nu te vei spăimânta, că obiceiul lui este prin lucrul cel bun să lucreze pe cel rău.
8. Dacă rogi pe egumen pentru vreun frate scos afară din mă-<Ş-2>năstire, ca unul ce a făcut răzvrătire frăţimei, să nu prea sileşti pentru<Ş0> aceasta pe părintele, ci fii cu luare aminte, lăsând la voia lui Dumnezeu, nu cumva încă nu şi-a venit întru simţirea relei lui socoteli, şi <Ş-2>vătămare va pricinui frăţimei cu intrarea. Fiindcă scânteia în arie că<Ş0>-zând, osteneala a tot anul o va arde.
9. Se cuvine fiecare a ajuta pe aproapele pentru nădejdea cea către Dumnezeu. Dar vai, celui ce este ajutat şi nu pricepe.
10.<DŞ-2> Cel ce şade în pustie, de trei războaie se izbăveşte: de vedere,<Ş0> <Ş-2>de auzire şi de vorbire, iar cel ce în adunarea fraţilor se linişteşte de<Ş0> trei şi el se izbăveşte: de a cumpăra, de a vinde şi de năpădirea tâl-harilor. Deci, se cuvine de aceea ştiinţa sa a-şi păzi.

11. Iar dacă vorbeşti către vârstă tânără şi care cu frumuseţea <Ş-2>înfloreşte, păzeşte-ţi ochiul, ca nu cumva pofta să tulbure mintea ta,<Ş0> şi <Ş-2>va începe a scoate cuvinte care sunt pline de împătimire, şi să te afli<Ş0> cu marginea buzelor, vorbind pentru întreaga înţelepciune, iar cu su-fletul învierşunându-te, cu totul rob al aceluia făcându-te. Ci, când se va întâmpla ţie acest fel de vorbire, prin cuvânt în scurt cuvântul <Ş-2>tăindu-l, apucă-te de tăcere. Că zice Scriptura: <MI>Şi l-a rătăcit pe el mul<Ş0>-<Ş-2>ta<Ş-3> vorbire, <DŞ-2>că vorbirile cele dese pentru unele ca acestea, nu mică vă<Ş0>-tămare pricinuiesc sufletului. Deci, scurtează a iscodi pentru unele <Ş-2>ca acestea, îngrijindu-te ca nu cumva, păcatul amăgindu-te, prin mul<Ş0>-ta vorbire, să te facă a lucra ceva din cele necuvioase.
12. Pe cât îşi taie cineva voia sa şi se smereşte, pe atât sporeşte, iar pe cât mai tare se află în voia sa, pe atât ocară şi pagubă îşi adu-ce asupra sa. Deci, nu voi a sluji voii tale, ci mai bine fă-te ascultă-tor voii lui Dumnezeu.
13. Dacă cineva din monahi, lenevindu-se, ar ieşi afară din sta-rea sa, îndrăzneală punându-i lui în minte vrăjamşul, ca să fie el primul, iar nu al doilea, arătându-se rău cu obiceiul, să se mustre cu uşurinţă de către purtătorii de grijă spre înţelepţire şi îndreptare.
14<P14>.<P255D> Să nu lepezi supunerea cea întru Hristos, că rodul ei este statornic şi întemeiat.
15. Dacă cineva din pustnici, din ispita urâtorului de bine, ar aluneca, dar nu va lua urâciune şi pizmă asupra pustnicilor, nu îl va lăsa pe el Domnul în rătăcire, ci mâna îi va întinde spre îndreptare, <Ş-2>că nu şi-a lepădat dragostea. Aşijderea încă şi cel ce i se pare că stă,<Ş0> dacă începe foarte a se umfla şi ura a o îmbrăţişa, nu va fi în spori-re, fiindcă întunericul urii a orbit ochii lui şi nu ştie unde merge.
16. Dacă stai în Casa Domnului la slujba cea duhovnicească, să fii osârdnic spre cântarea de psalmi. Iar dacă tu taci, şi voi tăcea şi eu, şi va tăcea şi aproapele, de nevoie va înceta şi cântarea de lau-dă, ci să nu fie aşa. Că cei ce laudă pe vreun voievod sau împărat, când vor sta în privirea tuturor şi vor vedea între dânşii pe cineva, stând şi nestrigând împreună cu dânşii cu glas întocmit, pe acesta împingându-l îl leapădă, ca pe un nevrednic de o stare ca aceasta judecându-l. Deci, trebuinţă este ca şi noi, nu cu slăbănogire şi cu lenevie a face rugăciunile.
17. Vai, nedreptului şi vai, desfătatului şi vai, mândrului, că cercarea va arăta lor, când îi va apuca pe dânşii strâmtorarea iadului şi sugrumarea morţii, că nimic nu este mai mare decât frica lui Dumnezeu.
18. Iubeşte buna însoţire, iar de cea rea însoţire depărtează-te, fiindcă nici vrăjitorul, nici tâlharul, nici săpătorul de morminte aşa <Ş-2>s-au născut, ci aşa s-au învăţat de la oamenii care s-au stricat la minte<Ş0> de satana. Că <MI>Dumnezeu toate bune foarte le-a făcut<D>.
<BŞ-2>19.<D> Să nu te veselească pe tine baia, şi băuturile, şi adunarea căr<Ş0>-nurilor, ca să nu cazi în primejdii nebiruite, păcătuind foarte mult.
20. Viaţă îmbunătăţită cu dreaptă credinţă câştigă-ţi, că cine din oameni nu fericeşte pe un om ca acesta?
21. Ieşind din chilie, la vreo slujbă sau să vorbeşti cu cineva, păzeşte-ţi cu dinadinsul ochiul, iar inima o împunge cu gând cucernic, zicând: Au doară zugrav am venit să mă învăţ, ca chipurile oa-menilor să le închipuiesc? De tine ia aminte, căci cum vei putea din cele simţite, mânjit având pe gând, la cele nevăzute cu minte curată ca prin oglindă a privi, şi a te desfăta şi a te bucura în pomenirea lui Dumnezeu?
22. Încetează a iscodi răutăţile cele străine ca nu după cuviinţă să ţi se strice gândul tău cel bine credincios.
23. Apucă-te de tăcere, că te izbăveşte pe tine de multe întină-ciuni. Adu-ţi aminte de-a pururea de strâmtorarea păcătoşilor, te-mându-te ca nu cumva, nu după multă vreme, între dânşii să te so- coteşti.
24.<DŞ-2> Nu ai intrat niciodată în casă de plâns, şi văzând jalea şi plân-gerea, nu te-ai sârguit a fugi din casă? Pentru aceea, din cele vremelnice se cuvine a asemui pe cele veşnice, că zice: <MI>Dă pricină înţeleptului, şi mai înţelept va fi <D>(Pilde 9, 9).
25. De va intra în tine gând de a te muta din loc, şi venind oare-care cu cuvânt de milostivire, şi unul se va uni cu depărtarea, ca şi cum binecuvântată scârbă pătimeşti, nu primi fără de judecată sfa-<Ş-2>tul acestuia. Iar dacă cineva ar începe a te mustra pe tine şi a te mâ<Ş0>n-gâia, acesta mai bine decât cel dintâi se cuvine a fi primit, fiindcă unii ca aceştia mai vârtos se grijesc de mântuirea fraţilor.
26. Iar pentru gândurile cele ce se nasc din mâhniciune, mai ales la cei ce deosebi se liniştesc, socotesc că cei mai mulţi ştiu, însă vo-iesc ca şi tu să te încredinţezi pentru acestea.
27. Când sufletul ar pătimi din cauza stăpânirii minţii de către simţiri şi mintea s-ar depărta de privirea şi aşteptarea şi cugetarea bunătăţilor ce vor să fie, se întipăreşte în minte îndulcirea din acestea simţite, slujind zavistiei şi răutăţii.
28. Vai mie, ce să fac eu, ticălosul? Neputinţa mea este multă, singurătatea şi sărăcia şi slăbiciunea mă ţin pe mine. A lucra nu <Ş-2>pot, a cere mi-i ruşine. Străin m-am făcut de lucrurile mele cele stră<Ş0>-moşeşti. Putând a fi fericit, în nefericire am căzut. Celor ce mă fe-riceau pe mine oarecând, acum ocară lor m-am făcut. Scârba ţine inima mea pentru primejdia ce m-a cuprins. Nimeni nu este cel ce ajută, nimeni nu este cel ce împreună pătimeşte, în multă necinste m-am făcut. Cutare preot s-a făcut, şi cutare mai mare s-a aşezat, iar eu necunoscut sunt şi neslăvit şi lepădat. Nimeni nu este cine să mă mângâie pe mine, care în sărăcie şi în boală am căzut. Unul s-a prea îmbogăţit, iar altul de ucenici se înconjoară, de unde şi cu cei ce sunt în dregătorii petrec, iar eu şi în neslavă multă m-am făcut, şi de hrana cea de fiecare zi sunt lipsit. Aceia îndestulându-se, lumi-nat se îmbracă, iar eu şi de acoperământurile cele de nevoie sunt lipsit. Şi, după ce sfârşindu-şi zilele lor întru bunătăţi, vor ieşi din viaţă, atunci cu aromate, luminată grijire de îngropare dobândind, în mormânturi văruite se pun, nume veşnic prin scrierea cea deasu-pra mormântului lăsându-şi lor. Iar eu, după ce mă voi săvârşi, poa-te nici de îngropare nu mă voi învrednici, ci chilia mea îmi va fi mie mormânt pentru lipsa celor ce mă cercetează. Inima mea se chinu-ieşte, şi ce să fac? Ochii mei au rămas căutând la uşă, şi nimenea nu este cel ce bate. Întristat sunt eu şi nimenea nu este cel ce mă mân-gâie. Necăjit sunt până în sfârşit şi nimenea nu este cel ce împreună pătimeşte. Vai mie, că în durere au lipsit zilele mele!
29. Zi sufletului tău, o, omule, până când vei fi întristat suflete al meu, până când mă tulburi pe mine? Nădăjduieşte spre Domnul şi vei scutura gândurile cele viclene, că de nu ai fi cugetat cele pă-mânteşti, în acest fel de laţuri nu te-ai fi prins. Însă aceasta să ştii, <Ş-2>că tot omul care este ori în vreo dregătorie, ori în smerenie, dar după<Ş0> voia lui Dumnezeu petrece, nu se cuvine a fi lepădat. Iar dacă ci-neva laudă pe acestea vremelnice şi îndulcirea cea dintru acestea o caută, de mângâierea drepţilor pe sine s-a lipsit.
30. Deci, dacă te nevoieşti a dobândi bucuria aceea, nu da intrare gândurilor celor viclene, că depărtare de la Dumnezeu prici-nuiesc. Că nemincinos este Cel ce a zis: <MI>Cel ce îşi află sufletul său, îl va pierde pe el, iar cel ce şi-a pierdut sufletul său pentru Mine, îl va <Ş-2>afla pe el<D> (Matei 10, 39). Pentru aceea şi Apostolul zice: <MI>Că aţi murit<Ş0> şi viaţa voastră ascunsă este întru Hristos. Când se va arăta Hristos, viaţa noastră, atunci şi voi împreună cu Dânsul vă veţi arăta întru slavă<D> (Coloseni 3, 3-4).
31. Deci, ce te minunezi, fericind cele vremelnice şi care trec ca <Ş-2>o curgere? Ce încă va şi folosi îngroparea cea strălucită, şi mormân<Ş0>tul cel spoit, şi laudele cele deşarte, pe bărbatul ce a trăit în păgână-tate, când el slăbire nu va dobândi?
32. Ce foloseşte pe cel bolnav, ce zace în case aurite, strălucirea cea din pereţi şi din tavan, când de boală se munceşte, sau de ba-laur înlăuntru muşcându-se, cu totul i se mănâncă trupul? Că ce va folosi pe sufletul cel bolnav sârguinţa celor mai mulţi din prejurul trupului, dacă nu va fi lauda cea de la Domnul? Deci, nu lăuda cele vremelnice şi care curg ca ceara, şi pe cei ce împreună cu bogaţii petrec. Dar tu vorbeşti cu Dumnezeu, Împăratul a toate, prin rugă-ciune, şi mâncând Trupul Unuia-Născut Fiului Lui, şi bând Sângele Lui, veseleşte-te întru bucurie, că Biserică a Lui te-ai învrednicit a te face.
33. Deci, nu te împuţina, văzându-te pe tine întru neslavă în via-ţa aceasta, sau în boală, sau în adânci bătrâneţe şi sărăcie, că Cel ce <Ş-2>hrăneşte păsările cerului, nu te va lăsa pe tine neîngrijit. Dar te strâm<Ş0>-torezi, nu cumva întunecarea vederii să te surpe pe tine. Ci soco-teşte, că şi drepţii au răbdat aceasta. De unde Isaac a zis lui Iacov, când a luat binecuvântarea: <MI>Apropie-te de mine, şi te voi pipăi pe ti-ne, fiule, de eşti tu, fiul meu, Isav<D> (Facere 27, 21). Însă li s-au lumi-nat ochii minţii lor, de răutate curăţiţi fiind. Deci, curăţă-te şi tu de răutate, şi de boala trupească nu purta grijă, fiindcă Lui îi este grijă de noi. Dacă cele spre trebuinţa cea de nevoie îţi lipsesc ţie, gân-deşte la Irod căruia îi curgea din toate părţile bogăţia şi desfătările şi la Mergătorul-Înainte care era în temniţă legat ca unul din făcă-torii de rele şi proşti oameni. Că nemincinos este Cel ce a zis: <MIŞ-2>Necaz în lume veţi avea, şi lumea se va bucura, iar voi vă veţi mâhni, ci mâhni-ciunea voastră întru bucurie se va întoarce<DŞ0> (Ioan 16, 20).
34. Dar vei zice, că eu în strâmtorare mi-am petrecut viaţa, necunoscut şi neslăvit, şi după moarte nimenea nu este cine să-mi facă pomenirea. Acestea sunt ale nebuniei celei mai de pe urmă, şi boli ale sufletului celui iubitor de slavă. Câţi ţi se pare că au pătimit în vremea prigoanelor pentru Mântuitorul nostru Dumnezeu, şi până acum necunoscuţi sunt lumii? Dar oare şi cei ce au murit în munţi şi în peşteri, şi în crăpăturile pământului, ale cărora pomeni-<Ş-2>re de oameni nu se săvârşeşte, au pierit? Nicidecum! Fiindcă în car<Ş0>-tea<Ş-2> Lui toţi se vor scrie. Deci, cele de sus cugetă-le, nu cele de pe pă- <Ş0>mânt, că petrecerea drepţilor în ceruri este. Să nu fugi de osteneli, că şi noi aceştia rămaşi pe cei ce în osteneli, şi în strâmtorări, şi ne-<Ş-2>voi au strălucit întru Domnul, îi fericim. Iar dacă voieşti tu să fii moş<Ş0>-tenitor al drepţilor, să nu defaimi smerenia, nici să fugi de reaua pătimire cea întru osteneli, ci rabdă, ca să dobândeşti viaţa cea nes-fârşită, şi bucuria, şi slava. Fiindcă zice Apostolul: <MI>Că nu sunt vrednice pătimirile vremii de acum pe lângă slava ce ni se va descoperi<D> (Romani 8, 18).
Şi de voieşti să nu fii furat în ceva de potrivnicul, crede că nici una, din acelea care lucrezi sau gândeşti, nu se tăinuieşte de Dumnezeu. Iar dacă se îndoieşte gândul pentru cunoştinţa lui Dumne-zeu, ai pildă pe Proorocul Elisei, căci când s-a ridicat război între împăratul lui Israel şi al Siriei, şi împăratul Siriei se sfătuia cu slu-gile sale, zicând: <MI>"În locul acesta voi tăbărî", a trimit Elisei către îm-<Ş-2>păratul lui Israel, zicând: "Păzeşte-te să nu treci în locul acesta, că acolo<Ş0> Siria s-a ascuns". Şi a trimis împăratul la locul acela care i-a<D> <MI>spus lui Elisei, şi s-a păzit de el mereu. Şi s-a tulburat sufletul împăratului Si-riei de cuvântul acesta, şi a chemat slugile sale, şi a zis lor: "Nu îmi vestiţi mie cine mă vinde pe mine împăratului lui Israel?" <Ş-2>Şi a zis una din slugile sale: "Nimeni, domnul meu, împărate, că Elisei pro<Ş0>-orocul cel din Israel vesteşte împăratului lui Israel toate cuvintele pe care le vei grăi în cămara casei tale"<D> (IV Regi 6, 8-12).
Şi dacă cu adevărat de proorocul nu se tăinuiau cele ce pe ascuns se făceau, dar de Ziditorul tuturor cum se va putea ceva a se tăinui? Nicidecum! Că pentru aceasta ni s-a poruncit în cămări a ne ruga, când Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos a zis: <MI>Iar tu <Ş-2>când te rogi, intră în cămara ta, şi încuie uşa ta, şi roagă-te Tatălui tău<Ş0> Celui întru ascuns, şi Tatăl tău Cel ce vede în ascuns, va da ţie întru arătare<D> (Matei 6, 6).
Deci, să lepădăm de la noi tot gândul răutăţii, ca nu cumva să ne slăbănogim. Că gol este iadul înaintea Lui şi nu este acoperământ peirii. Deci, nu te mâhni, nici te îndoi, că înaintea ochilor lui Dumnezeu suntem, măcar de voim, măcar de nu voim. Bucură-te în ne-cazuri, căci cununile din multe feluri de flori se împletesc şi drepţii prin multe necazuri intră în bucuria Domnului lor.
35. Deci, nu pofti stăpânie de suflete, nu cumva încă nu te-ai suit la măsurile nepătimirii, şi pe tine te vei vătăma, şi pe cei ce îţi urmează ţie. Iar dacă fără de voie eşti pus, grijeşte-te, nu ca să faci voile tale, ci ale Celui ce ţi-a încredinţat ţie grija oilor celor cuvân-tătoare. Că zice prin Proorocul Iezechil:<MI> O, păstori ai lui Israel, au doară pe sine se pasc păstorii? Au nu pe oi le pasc păstorii? Iată laptele îl mâncaţi, şi cu lâna vă îmbrăcaţi, şi pe cea grasă o junghiaţi, şi oile Mele nu le paşteţi. Pe cea neputincioasă n-aţi întărit-o, şi pe cea bolnavă n-aţi însănătoşit-o, şi pe cea zdruncinată n-aţi legat-o, şi pe cea rătăcită n-aţi întors-o, şi pe cea pierdută n-aţi căutat-o, ci le-aţi stăpânit cu asprime şi cruzime. Şi s-au risipit oile Mele, nefiind păs-tori, şi s-au făcut spre mâncare tuturor fiarelor câmpului. Şi s-au risipit oile Mele prin toţi munţii şi peste tot dealul înalt şi peste faţa a tot pământul s-au rispit. Şi nu era cel ce le caută, nici cel ce le întoar-ce. Pentru aceasta, păstori, ascultaţi cuvântul Domnului: Viu sunt Eu, zice Domnul,<D> <MI>pentru că s-au făcut oile Mele spre pradă şi s-au făcut oile Mele întru mâncare de tot tuturor fiarelor câmpului, ca şi când ar fi fost fără de păstori, şi nu au căutat păstorii oile Mele şi păstorii s-au păscut pe ei, iar oile Mele nu le-au păscut, pentru aceasta, păstori, <Ş-2>auziţi cuvântul Domnului: Acestea zice Domnul  Dumnezeu: "Iată Eu<Ş0> vin la păstori şi voi cere oile din mâinile lor şi îi voi întoarce pe dânşii ca să nu mai păstorească oile Mele, şi nu se vor mai paşte păstorii pe ei înşişi, şi voi scoate oile Mele din gura lor, şi nu vor mai fi lor de mâncare"<D> (Iezechil 34, 2-10).
36. Deci, se cuvine a gândi cu adevărat, câtă primejdie are griji-rea cu nebăgare de seamă şi cu lenevire de cei supuşi lui. Deci, tre-buie să fie egumenul prea înţelept şi ştiut, şi deştept către mântu- <Ş-2>irea celor stăpâniţi, şi să ia seama păşirea fiecăruia, mişcarea, îmbră<Ş0>-cămintea, şi pe cele necuvioase să le mustre, şi către cele mai cu-vioase să-i povăţuiască. Că dascălii nu numai închipuirile literelor le arată ucenicilor, ci şi ale semnelor celor nedescurcate, şi însuşi locul fiecărei slujbe îi învaţă. În acest chip trebuie şi înainte stă-tătorul până la cele prea mici care folosesc către mântuire a le ară-ta fraţilor, şi muncile cele groaznice dator este a le povesti leneşi- lor, ca, făcându-se ele ca un zid, să oprească pe pricinuitorul de la cele fără de pricină. Aşa văzând lupii grijirea păstorului, fug de la turma oilor celor cuvântătoare.
37. Nimic nu suie aşa pe suflet către mântuire şi mai îndrăzneţ către osteneli nu îl face, ca a afla dascăl care cu lucru propovădu-<Ş-2>ieşte fapta bună, după Cela ce zice: <MI>Precum la Mine veţi vedea, aşa să<Ş0> faceţi<D>.
38. Se cuvine dar ca şi noi, ucenicii, să nu fim neascultători, nici <Ş-2>împotrivă grăitori, ci toată smerita cugetare a arăta înaintea lui Dum<Ş0>-nezeu şi a oamenilor. Iar dacă s-ar întâmpla ca dascălul cu cuvân-<Ş-2>tul să propovăduiască fapta bună, iar de lucrare să se lenevească, să<Ş0> nu dăm loc potrivnicului din pricina aceasta spre răsturnarea sufle-<Ş-2>tului nostru, ci să ne aducem aminte de Cel ce a zis: <MI>În scaunul lui Moi<Ş0>-se au şezut cărturarii şi fariseii. Toate câte vor zice vouă să faceţi, fa- <Ş-2>ceţi, iar după lucrurile lor, nu faceţi, că ei zic şi nu fac <D>(Matei 23, 2-3)<Ş0>.
<BŞ-2>39.<D> Păzeşte-te pe tine totdeauna a nu pune împiedicare sau smin-<Ş0>teală aproapelui, temându-te de îngrozirea Celui ce a zis prin proo-rocul: <MI>Vai de cel ce adapă pe aproapele său cu amestecare tulbure<D> (Avacum 2, 15). Şi iarăşi: <MI>Acestea zice Domnul: Iată Eu voi judeca între oaie şi oaie, între berbeci şi între ţapi, şi nu vă este vouă destul <Ş-2>că bună păşune păşteaţi şi rămăşiţele păşunii le călcaţi şi apa cea lim<Ş0>pede o beţi şi pe cealaltă cu picioarele voastre o tulburaţi, şi oile Mele călcăturile picioarelor voastre le păşteau şi apa cea tulburată de pi-cioarele voastre o beau? De aceea, aşa le zice Domnul Dumnezeu: Iată Eu voi <Ş-2>judeca între oaia cea grasă şi între oaia cea slabă. Cu coastele şi cu ume<Ş0>rele voastre împingeţi şi cu coarnele voastre împungeţi şi pe tot cel ce lipsea îl necăjeaţi. Şi voi mântui oile Mele, şi nu vor mai fi spre pradă şi voi judeca între oaie şi oaie <D>(Iezechil 34, 17-22).<MI>
Deci, să nu fim iubitori de noi înşine, că din aceasta răutăţile,  ca nişte odrasle, odrăslesc. Iar a iubirii de sine surpătoare este dra-<Ş-2>gostea, care pe toţi îi trage către unire şi îi strânge. Că mare şi scumpă<Ş0> av<Ş-2>uţie este dragostea. Deci, nevoieşte-te a nu cădea din aceasta. Gri<Ş0>-jindu-ne drept aceea de mântuirea noastră, să cruţăm mădularele <Ş-2>noastre, chipuri de faptă bună făcându-ne aproapelui în credinţă, dra<Ş0>-<Ş-2>goste, răbdare, curăţenie, supunere, smerită cugetare, frica lui Dum<Ş0>-nezeu, nu de voile cele prea rele trăgându-ne, ci în ostenelile duhu- lui nevoindu-ne. Că desfătarea şi slobozenia se împotrivesc vieţii celei prea bune.
40. În calea cea strâmtă şi necăjită să umblăm, iubind zdrobirea inimii, ca să petreacă în noi pomenirea morţii şi să ne slobozim de <Ş-2>osândă. Că zice: <MI>Vai, de cei ce râd, că vor plânge şi se vor tângui<D>, şi: <MI>Fe<Ş0>-ri<Ş-2>ciţi cei ce plâng acum, că aceia se vor mângâia<D>. Să ne plecăm în mor<Ş0>-mânt şi vom vedea tainele firii noastre: Grămada oaselor cea înşi- <Ş-2>rată, capete golite de cărnuri şi celelalte ale oaselor. Şi acelea văzân<Ş0>-du-le, pe noi înşine în dânsele ne vom vedea. Unde este podoaba florii de acum şi buna culoare a feţii? Acestea dar pomenin<Ş-2>du-le, să încetăm de poftele cele trupeşti, ca la Înviere să nu ne ruşi<Ş0>năm.
Pomeneşte şi slăbiciunea mea în rugăciunile tale, de tine nele-nevindu-te, ca să mă pomenească pe mine Domnul Dumnezeu, cel <Ş-2>ce sunt asemenea viermelui şi putrejunii, şi să mă izbăvească de mun<Ş0>-cile cele gătite păcătoşilor şi să mă învrednicească desfătării raiului. Că bunătatea Lui şi dreptatea şi îndurările Lui sunt peste toate lu-crurile Lui. Amin.
41. Un frate oarecare povestea un lucru în acest fel, însuşi auzitorul fiind de la alt frate: "Un om oarecare era într-o cetate şi <Ş-2>acesta avea un argat cu sine, la care îşi avea toată credinţa sa. Aces<Ş0>-tuia i-a intrat gând ca să se ducă la viaţa monahicească, iar stăpânul acestuia mai toate le făcea, vrând să taie pe tânăr de la scopul lui, fiindcă era luător de seamă la lucrurile lui. Şi nu a putut să ţină pe tânăr.
Deci, lepădându-se de lume tânărul, a ieşit către fraţi, iar după puţini ani a început a fi luptat ca să se întoarcă în lume, şi lăsân- du-şi chilia sa, s-a dus către stăpânul său, ca spre cercetarea bărba-tului. Şi a primit bărbatul acela pe frate cu dragoste, o dată şi de două ori, iar în a treia pogorâre, ridicându-şi fratele chipul făgădu-inţei, a arătat bărbatului patima cea ascunsă în sine, zicând: "De vreme ce nu mai pot suferi jugul vieţii monahiceşti, te rog pe tine, domnule, primeşte-mă pe mine iarăşi cu tine, şi să mă ai pe mine <Ş-2>după rânduiala cea dintâi. Că nădăjduiesc că mai mult voi purta grijă<Ş0> <Ş-2>de lucrurile tale decât cum eram. Că auzisem de la tine, că şi pe fiica<Ş0> <Ş-2>ta vrei să mi-o dai mie de femeie". Iar bărbatul acela a răspuns către<Ş0> el: "Dacă lui Dumnezeu nu i-ai păzit ştiinţa, mie cum poţi să mi-o pă-zeşti?" Iar el, de cuvântul acesta, ca de un bici rănindu-se, s-a întors în chilia sa".
Deci, să nu ne îngreuiem răbdând ostenelile, că scris este: <MI>Cei ce seamănă cu lacrimi, cu bucurie vor secera<D> (Psalmul 125, 5).
42. Nerăutatea să o ai spre primirea poruncilor lui Dumnezeu, iar viclenia spre a împinge de la tine meşteşugirile potrivnicului.
43. Taie cu înţelepciune vorbirile cele vătămătoare, ca omul cel dinlăuntru să se liniştească bine.
44. Nu fi viclean şi amar cu voirea, ca să nu te împiedici când ţi se pare că eşti întărit.
45. La nemâniere nevoieşte-te, ca să nu te îmbeţi fără de vin, de răutate şi de mânie îngreuindu-te.
46. Să nu fii iubitor de dulceţi şi defăimător, ca să nu se hulească Domnul prin tine.
47. Să nu petreci împreună cu cei ce fac ghiduşii, ca să nu se strice înţelegerile tale. Că vorbele lor foarte sunt vătămătoare. Că pe cei bătrâni îi fac să urmeze obiceiurile tinerilor, iar pe tineri îi trag către lucrarea fărădelegii.
48. Despre sfaturile bărbaţilor celor răi întoarce-te, că robi s-au făcut pe ei pântecelui şi patimilor celor de sub pântece.
49. Nu poate curvarul a iubi pe cel ce îi urăşte patima, nici furul pe cel ce se leapădă de nedreptate, ci lângă cel asemenea se va lipi bărbatul.
50. Să nu ţi se îndulcească ţie dulceaţa, ca să nu ţi se amărască ţie munca ei.
51. Aşteaptă totdeauna ieşirea ta şi pregăteşte-te pentru călăto-ria aceasta. Că, în ceasul în care nu aştepţi, va veni porunca cea în-fricoşată, şi vai, celui nepregătit! Bună este umilinţa, că vindecă su- fletele oamenilor.
52. Nimenea plângând, va păcătui cândva, şi nimenea întru umilinţă fiind, gândeşte răul, că din umilinţă vine plângerea, iar în plângere lipsirea şi încetarea de răutăţi intră.
<BŞ-2>53. <D>Caută în ce vei birui dulceţile, că aceasta foloseşte lucrării tale.<Ş0>
54. Risipitoare a dulceţii este rugăciunea cea deasă şi cu trezvie, apoi a stăpâni mintea şi curat a avea gândul, ca să nu scoată grai fără de rânduială şi nepotrivit trebuinţei celei cuvincioase, încre-dinţaţi fiind că Judecător neamăgit este Domnul. Şi luarea aminte a minţii şi aşteptarea judecăţii va risipi de tot gâdilirea dinlăuntru şi <Ş-2>pofta ce întinereşte o va veşteji, şi va fi în alinare un suflet ca acesta<Ş0>.
55. Rabdă în locul în care şezi, împuţinării împotrivindu-te, că în mutare şi depărtare, nu îmblânzeşti patimile, ci în luarea aminte a minţii. De răbdare avem trebuinţă, ca, voia lui Dumnezeu făcând, să dobândim făgăduinţele, iar cel ce petrece cu lenevire departe stă de răbdare, precum şi cel bolnav de sănătate. Deci, nu în lenevire <Ş-2>este fapta bună, ci în răbdare se cunoaşte, iar răbdarea, înnoindu-se<Ş0>, <Ş-2>se întăreşte întru a se îndeletnici mintea în vederea şi cugetarea celor<Ş0> aşteptate. Că de acolo, îngrăşându-se mintea, prinde tărie, precum şi trupul din bucatele cele de mâncare şi simţite. Iar dacă ar înnegri mintea acest dar şi vrednicie, cu adevărat, săracă şi neputincioasă se face. Deci tu, scuturând de la tine împătimirea patimilor celor materialnice, îndeletniceşte mintea în lucrarea cea dumnezeiască, şi nu este trebuinţă a muta trupul din loc în loc şi a o tăia în duceri, fără de pricină binecuvântată şi fără de voia celor mai mari. Că împărăţia cerurilor înlăuntru nostru este.
56. Neîngreuiat pe tine păzeşte-te şi neprihănit în oricare loc vei locui, ca să sporeşti bine întru Domnul, iar dacă defăimător vei ieşi, vezi nu cumva să se verse peste tine defăimarea de la Cel Preaînalt, făcându-te voievod de fapte necuvioase.
57. Urmă de săvârşire este a te bucura şi prea a te veseli de spo-rirea aproapelui, iar a obiceiului celui prea amar şi a aşezământului celui rău, este a te mâhni şi aţi cădea cu greu sporirea altuia.
58. Pentru ce te îngreuiezi, o, omule, de lauda celui ce sporeşte? <Ş-2>Au doară întru a cădea acesta sau acela din mântuire, pentru aceas<Ş0>ta te vei mântui? Sau întru a fi încuiaţi mulţi afară de împărăţia ceru-rilor, tu vei împărăţi? Au numai pe tine singur te încape împărăţia cerurilor? Au doară ţie unia ţi s-a gătit bucuria raiului, că îţi vine greu de mântuirea multora? Deci să nu vinzi de la tine lucrurile <Ş-2>dorului celui curat, şi pe cele ale petrecerii celei legiuite să le schimbi<Ş0> pe vrăjămăşie şi pe cumplita amărăciune a năravului. Deci, nime-nea să nu te amăgească pe tine, nici om, nici diavol, nici cuget care să se încuibeze în gândul inimii. Căci cu neputinţă este fapta bună în întemeiere a o aduce, dacă nu va fi împreună amestecată cu dra-gostea. Că măcar de ar avea cineva din voi toată cunoştinţa şi toată credinţa, cât să mute munţii, după cuvântul Apostolului, iar dragos-<Ş-2>te<Ş-3> nu va avea, nimic nu se va folosi, ci stă departe de cărarea cea dreap<Ş-2>-tă<Ş0> ce duce către uşile cele cereşti.
Deci, avem trebuinţă de multe lacrimi, ca să fim sloboziţi noi din legăturile urâciunii şi ale zavistiei, şi ale mândriei, şi ale oricărei <Ş-2>întinăciuni diavoleşti. Că al diavoleştii aşezări lucru este a se mâhni<Ş0> cineva pentru vitejia celor ce sporesc. Că dracii, pe urâciune îmbră-ţişând-o, prea drag le este lor ca toţi deodată să piară, iar sfinţii, pe al lor Stăpân urmându-L, <MI>toţi oamenii voiesc să se mântuiască şi la cunoştinţa adevărului să vină<D> (I Timotei 2, 4). Că prin dragoste la vârf înălţându-se, pe aproapele, ca pe ei înşişi, l-au iubit.
59. Dacă eşti întreg înţelept, nu te înălţa pentru înfrânarea ta, ci <Ş-2>roagă-te Domnului în smerită cugetare, ca să ţi Se facă păzitor pân<Ş0>ă la sfârşit. Că de multe ori la vie, năvălirea celor cu câte patru picioare făcându-se, numai decât strică rodul, din lenevirea păzitorului.
60. Dacă ai bogăţie, nu te înălţa cu gândul, că încă nu te-ai izbă-vit de primejdii şi de bântuitori. Pentru aceea şi neîntemeiată este îndulcirea cea dintru aceasta, pentru schimbarea cea prea grabnică şi nearătată, după cum este scris: <MI>Văzut-am robi pe cai şi pe boieri mergând ca nişte robi pe pământ<D> (Eclesiastul 10, 7).
61. Dacă eşti bine înflorit cu mădularele, nu te înălţa cu tăria trupului, ci socoteşte ce fel şi câte primejdii sunt puse împrejurul trupului. Că, pe care îi vedem de patimi nevindecate ţinuţi, ori de mădulări ciuntiţi, ori de duhuri necurate supăraţi, nu aşa s-au năs-cut din pântece, ci cei mai mulţi între aceştia de năprasnă s-au so-cotit. Şi vârsta ceea ce era în floare, astăzi de patimi cu greu de vin- decat, muncindu-se, s-a veştejit.
Deci, caută-te pe tine ca nu cumva între aceştia, nu după multă vreme, să te socoteşti, fiindcă de aceiaşi fire eşti. Când întru altul <Ş-2>vom vedea ceva din cele de scârbă, pe noi înşine întru acela să ne pri<Ş0>-vim, că nu ştim ce va naşte ceea ce vine. Că de multă mâhniciune şi de dureri plin este trupul nostru. Deci, ştiind neputinţa firii noastre, <Ş-2>să nu fim mândri şi nemilostivi, ci prin milostivirea cea a unora către<Ş0> alţii, bine împăcat să avem pe Ziditorul, Cel ce poate rănit să facă şi iarăşi să tămăduiască, şi să pogoare în iad, şi să ridice. Măcar deşi la puţină vreme este sănătos trupul nostru, dar nu ştim ce va naşte cea viitoare.
<BŞ-2>62.<D> Nu te înălţa peste cel ce a greşit, nici zădărî pe cel ce nu a gre-<Ş0>şit să greşească, că amândouă sunt nefolositoare şi primejdioase. <Ş-2>Iar de voieşti să te faci de bună treabă, dă-te pe tine la amândouă chip<Ş0> de lucruri bune, vărsând pâraie de lacrimi înaintea Domnului, ca <Ş-2>pe cel căzut să-l ridice Domnul, iar pe cel ce stă, să nu se prindă de pă-cat. Că unul este Judecătorul, Care poate să mântuiască şi să piardă.<Ş0>
63. Nu tulbura adunare de bărbaţi pustnici, când cântă Domnului, purtându-te cu obrăznicia gândurilor, ca nu rană de Dumne-zeu trimisă să-ţi vină ţie. Că a păcătui asupra lui Dumnezeu, cum- <Ş-2>plit lucru este şi neiertat. Duhurile proorocilor, proorocilor se supun<Ş0>, că Dumnezeu nu este al nestatorniciei, ci al păcii.
64. Tânăr fiind, câştigă-ţi tăcere şi nelenevire, că nelenevirea neîngreuiat pe tine te păzeşte, iar tăcerea pe lumina sufletului nestinsă o păzeşte, neslobozind-o să se întunece de răutate.
65. Să-ţi stea ţie de faţă smerita cugetare în tot locul şi în toate <Ş-2>acelea care lucrezi. Că precum trupul are trebuinţă de haină, măcar<Ş0> de este căldură, măcar de este frig, aşa şi sufletul are trebuinţă ne-încetat de îmbrăcămintea cea din smerita cugetare. Avuţie bună şi aleasă este smerita cugetare, şi ştiu toţi care cu îndrăzneală au tras <Ş-2>jugul acesteia. Alege-ţi mai bine a umbla gol şi desculţ, decât să fii go<Ş0>-lit de aceasta, că, pe cei ce o iubesc pe dânsa, îi acoperă Domnul.
66. Precum nu este cu putinţă corăbierii să petreacă neîncetat în corabie, şi cel ce a găzduit în gazdă să nu iasă din locul acela, aşa şi noi, nu este cu putinţă a fi veşnici în această viaţă. Că precum acolo călător s-a numit corăbierul, aşa şi aici, străini şi nemernici. Deci, către acestea căutând cu ochiul minţii, bine să ne pregătim către mutarea vieţii.
67. Când te vei vedea pe tine împodobit cu faptele cele bune şi <Ş-2>înălţat, atunci de multă smerită cugetare ai trebuinţă. Ca păzite fiind<Ş0> <Ş-2>întregi temeliile, neclătită şi nesfărâmată să rămână zidirea cea dea<Ş0>-supra, şi va fi întru multă întemeiere rodul tău.
<BŞ-2>68.<D> Cel ce sapă groapă aproapelui într-însa va cădea, şi cel ce pune<Ş0> cursă dascălului său, rău credincios este şi prea fărădelege. Drept aceea şi împreună osândit va fi cu cel ce a vândut pe Făcătorul de bine şi Dascălul său în mâinile celor fărădelege.
69. Pe bărbat, mirean, nu satul şi haina îl face, ci năravul cel rău şi plecarea către poftele cele lumeşti şi materialnice. Că întru acestea sufletul se face spurcat.
70. Pe monah, nu tunderea şi îmbrăcămintea îl face, ci dorirea <Ş-2>cea cerească şi petrecerea cea dumnezeiască, că în acestea viaţa cea<Ş0> prea bună se arată.
71. Mai înainte de ispită nu te mări pe tine, că de multe ori ispi-ta venind asupră, şi pe cei ce li se părea că stau, i-a biruit.
72. Mi se pare că mai înainte de ispită nimic nu te cunoşti pe tine, în ce fel eşti cu puterea. Deci, se cuvine a întări mintea şi a priveghea către năvăliri.
73. Precum focul în topitoare lămureşte aurul şi argintul, aşa în ispite se lămuresc sufletele oamenilor, ajutător având pe Domnul.
74. Să nu ne temem în ispite, ci cu îndrăzneală să ne întindem <Ş-2>către plata chemării celei de sus întru Hristos. Că încununează Dom<Ş0>-nul pe toţi cei ce Îl iubesc pe Dânsul.
75. Dacă îţi acoperi mădularele tale ca să nu fie văzute goale de cineva, păzeşte-te şi tu să nu iei aminte la goliciunea altuia, fără de nevoie sau fără de boală, ca să nu îţi imaginezi oarecare chipuri ne-cuvioase în mintea ta.
76. Dacă vreo ascultare împlinind, ungând cu untdelemn pe cel <Ş-2>bolnav, păzeşte-ţi ochiul, mâinile şi limba, ca să nu covârşească în ceva<Ş0> hotarele întregii înţelepciuni, că aceasta se cuvine bunei credinţe.
77. Puneţi mâinile tale pe trupul altuia cu frică, ca cel ce de însuţi sfinţenie te apuci, căci cu adevărat sfântă este Biserica Domnului, minunată întru dreptate. Că zice: <MI>Au nu ştiţi că Biserica lui <Ş-2>Dumnezeu sunteţi şi Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi? Dacă cine<Ş0>va <Ş-2>strică Biserica lui Dumnezeu, strica-l-va pe acesta Dumnezeu. Că Bise<Ş0>-rica lui Dumnezeu sfântă este, care sunteţi voi<D> (I Corinteni 3, 16-17). Deci, acestea ştiindu-le, cu toată străjuirea să păzim inima noastră.
<BŞ-2>78.<D> Păzeşte-te pe tine ca nu cu răzvrătire să te afli către tânăr. Că <Ş0>mulţi s-au stricat şi urâţi sau făcut, şi desăvârşit deşerţi s-au arătat.
79. Când dormi nu îţi aşterne ţie mai presus de trebuinţă. Că poate după cuviinţă moliciunea să înfierbânte trupul şi mai iute să aprindă cărbunele dulceţii.
80. Cei ce dorm în case aurite şi pe paturi de elefanţi şi cu pietre împistrite, pe cei ce în osteneli au petrecut îi fericesc, măcar deşi aceştia nu sufăr să fie râvniţi.
81. Pe toate lucrează-le şi gândeşte-le ca să placi lui Dumnezeu. <Ş-2>Că această gândire nefiind de faţă, se va duce plata la toată<Ş0> lucrarea.
<BŞ-2>82.<D> Suferă ostenelile în această vreme scurtă, ca în veci să te odih-<Ş0>neşti. Că tu te vei duce acolo, iar lucrul tău rămâne de-a pururea.
83. Dacă eşti lucrător, nu fi întristat către ducerea cea bună. Că nimeni, cu bogăţie întorcându-se întru ale sale, nu este în mâhnire.
84. Nu ispiti pe aproapele pentru iubirea de argint, ca să nu iei păcat pentru dânsul, ci cugetă ceea ce este scris: <MI>Nu vă faceţi înţe-lepţi întru sine-vă, că nedrepţii împărăţia lui Dumnezeu nu o vor moş-teni <D>(Romani 12, 16).
85. Nu fie mâna ta întinsă ca să ia, ci mai vârtos ca să dea.
86. Îndelung-răbdător eşti tu, fii şi mult întru pricepere, că dar bun este îndelunga-răbdare. Că pe iuţime şi pe mânie şi pe împuţi-nare le goneşte, şi paşnică aşezare bagă în suflet.
87. Dacă din ostăşie ai dobândit slavă vremelnică care cade ca o <Ş-2>floare de iarbă, şi te-ai lepădat de nălucirea ei, suferă ostenelile până<Ş0> î<Ş-2>n sfârşit, ca nu cumva să se hulească Dumnezeu prin tine, zicând ne-credincioşii: "Nici Dumnezeu nu l-a mântuit pe el". Ci precum a zis Domnul: <MIŞ0>Aşa strălucească lumina voastră înaintea oamenilor, ca să vadă lucrurile voastre cele bune şi să slăvească pe Tatăl vostru Cel din ceruri<D> (Matei 5, 16). Cei ce se fac ostaşi la împăratul cel pământesc, de nu vor arăta iscusinţă împotriva vrăjmaşilor, de darurile cele mai mari ale împăratului neapropiaţi rămân, iar după ce şi pe toate le <Ş-2>vor face, mică este plata lor. Şi pentru ce zicem acestea? Că acestea<Ş0> slavă deşartă sunt şi îndulciri ale pântecelui, iar cei <Ş-2>ce au făcut vite-jie împotriva duhurilor vicleniei, număraţi făcându-se<Ş0> împărăţiei celei cereşti, bucuriei lor nu va fi sfârşit, că vor fi ca îngerii în ceruri.
<BŞ-2>88.<D> Dacă şezi în viaţa de obşte, ori deosebi ducându-te să te liniş<Ş0>-<Ş-2>teşti, de cele ce ţi se cer nu te lenevi, adică, de inimă curată şi de duh<Ş0> <Ş-2>zdrobit. Că cel ce a câştigat pe acestea, nu se va defăima de la Dum<Ş0>-nezeu, iar a defăima pe acestea, mare este primejdia.
<BŞ-2>89.<D> Nu te îngâmfa cu buna limbuţie mărindu-te pe tine, ci cu lucru vesteşte învăţătura, celor simpli şi necărturari, ca să fii ucenic al Apos<Ş0>-<Ş-3>tolilor Domnului. Că a se lăuda cineva în înţelepciunea cea dinafară<Ş0> s-a oprit, mai ales creştinilor, <MI>că cel ce se laudă, în Domnul să se laude<D>.
90. În îmbrăcămintea hainelor nu te îngâmfa, aducându-ţi amin-te de cojocul lui Ilie şi de sacul Isaiei, după cum este scris: <MI>Mergi şi ia sacul de la mijlocul tău şi încălţămintele tale dezleagă-le de la pi-cioarele tale<D> (Isaia 20, 2). Deci, nu fi vestit prin haină luminată, ci prin lucrurile bune strălucească lumina ta înaintea tuturor, ca să se slăvească Domnul.
91. Pentru credinţă vorbind, ia aminte de s-a lucrat de tine lu-crurile credinţei. Iar dacă a zice şi a auzi prea dorit eşti, se va zice <Ş-2>ţie cea scrisă: <MI>Voieşti să ştii, o, omule deşarte, că credinţa fără de fapte<Ş0> este moartă<D>? (Iacov 2, 26). Căci cu adevărat morţi sunt toţi cei ce mărturisesc că ştiu pe Dumnezeu, iar cu lucrurile se leapădă, după Apostolul: <MI>Urâţi fiind şi nesupuşi şi către tot lucrul bun neiscusiţi<D>. Tu dar să ai cuget smerit, ca nu la înălţime ridicându-te, să cazi cădere de spaimă. Roagă totdeauna pe Dumnezeu, strigând către El: <MI>Pune Doamne strajă gurii mele şi uşă de îngrădire împrejurul buzelor mele. <Ş-2>Să nu abaţi inima mea spre cuvinte de vicleşug, ca să-mi dezvinovăţesc<Ş0> păcatele mele; iar cu oamenii cei care fac fărădelege nu mă voi însoţi cu aleşii lor<D> (Psalmul 140, 3-4). <MI>Că limba mic mădular este şi mult se îngâmfează<D> (Iacov 3, 5).
92. Jefuirile averilor şi muncile şi îngrozirile morţii, pe mulţi i-a clătit, iar alţii prin acestea s-au încununat, iar alţii pentru iubirea de argint, vânzători s-au aflat. Alţii pentru slava deşartă, adevărul l-au defăimat, iar alţii pentru boldul iubirii de dulceţi, în fărădelege au căzut. Iar numai singuri aceştia au biruit pe cel ce are stăpânirea <Ş-2>morţii, adică pe diavolul, cei ce de-a pururea au pe Domnul în ei; că<Ş0> biruinţa noastră este Domnul.
Deci, de sporeşti în fapte bune, nu cugeta înalt; de eşti foarte păcătos, să nu te deznădăjduieşti de a ta mântuire. Că fericit este, nu cel ce bine a început, ci cel ce fără de patimă a sfârşit. Deci, să nu ne dăm pe noi înşine nelucrării celei de toată ziua, ci să lucrăm <Ş-2>bine în ceasul al unsprezecelea, ca şi noi să ne învrednicim a primi di<Ş0>-narul din mâna Domnului.<Ş-2>
93. Dacă ai cu tine vreun ucenic şi, prin lenevirea neluării amin-te de sine, ar ieşi din jugul bunei credinţe, nu te minuna de aceasta, <Ş-2>nici da loc mâhnirii, ca mai mult să necăjească mintea ta, ca nu cum<Ş0>va şi pe tine să te vatămi, şi pe acela să nu îl foloseşti, ci ia aminte la slujitorul Proorocului Elisei. Iar dacă şi în multă răutate a alunecat, socoteşte pe apostolul care s-a făcut vânzător. Şi cine este atât de necunoscător şi rău credincios, ca deasupra dascălului să scrie pri-cina căderii aceluia şi nu deasupra voirii celei rele a ucenicului? Că de sine stăpânitor a făcut Dumnezeu pe om. Pentru aceea şi cinstea <Ş-2>şi munca se păstrează, adică, celor ce bine se nevoiesc, cinstea şi cu<Ş0>-nuna, iar călcătorilor de lege şi defăimătorilor, munca şi pedeapsa. Că este păcat spre moarte; iar moarte îşi agoniseşte cel ce petrece în răutate şi nu se schimbă din cele oprite către cele mai bune.
94. Când te vei vedea pe tine supărându-te şi îngreuindu-te spre citirea dumnezeieştilor cuvinte, şi sfaturile cele duhovniceşti lepă-<Ş-2>dându-le, cunoaşte că sufletul tău în cumplită boală a căzut. Că înce<Ş0>-pătura relei nebunii este aceasta, cu care cei ce au bolit rodul mor- ţii l-au cules.
95. Cei ce uneltesc meşteşugul arămii nu se leapădă de praf, nici de lovitura ciocanului, nici de amestecarea focului, ci apucând bu-cată de fier cu sârguinţă şi cu statornicie, scot vase de bună treabă. Drept aceea cu adevărat şi noi să nu ne supărăm, mângâindu-ne unii pe alţii, ca din nevrednic cinstit scoţând, să ne învrednicim nu-mirii aceleia şi slavei celei mai presus de fire, că scris este:<MI> Dacă vei scoate cinstit din nevrednic, ca gura Mea vei fi<D> (Ieremia 15, 19), şi: <MI>Fericit este cel ce are sămânţă în Sion şi rudenii în Ierusalim<D> .
96. Cu dumnezeieşti ape adapă-ţi sufletul tău, ca, înflorind, să rodească rodul dreptăţii. Se cuvine ca şi noi să alergăm după folo-sul sufletului, în ce chip dobitoacele cele de pe pământ după pajiş-tea buruienilor. Căci, când este sufletul sănătos, puternic are trupul către ostenelile cele bune, iar când acesta se biruieşte de gânduri u-râte, de nevoie şi trupul se va strica de răutate. Pentru aceea, fericit este cel ce neguţătoreşte bine în această viaţă cele ale vieţii sale, că bogat se va duce la viaţa cea nestricăcioasă. Pe care facă-se ca noi toţi să o dobândim prin rugăciunile tuturor celor ce bine au plăcut Domnului nostru Iisus Hristos. Amin.