CUM CÂŞTIGĂM SMERITA CUGETARE
O sută de Capete

Începutul aducerii de roadă este floarea, şi începutul smeritei cugetări este supunerea întru Domnul; iar rodul ascultării este îndelunga răbdare, iar îndelunga răbdare este rodul dragostei, iar dragostea este legătura desăvârşirii, iar desăvârşirea este păzirea poruncilor lui Dumnezeu, iar porunca Domnului este strălucită, care luminea-ză ochii, iar ochii cei luminaţi au scăpat de căile celor fărădelege.
Deci, fie-ţi ţie smerita cugetare scaun şi îmbrăcăminte de răspundere, iar grăirea fie-ţi ţie luminată, cu numire întru dragostea lui Dumnezeu. Că a zis Mântuitorul: <MI>Fiţi desăvârşiţi, precum Tatăl vostru Cel ceresc desăvârşit este<D> (Matei 5, 48).
Dar de unde va fi arătată înalta cugetare, ceea ce este nesupusă? Înalta cugetare este neascultătoare şi neplecată şi gândului său următoare. Iar smerita cugetare este ascultătoare, bine supusă, blândă, dând cinste şi celor mici şi celor mari. Cel ce o are pe aceasta, cred că plată va lua de la Domnul, împreună cu viaţa cea veşnică.
2. Dacă locuiţi doi într-o chilie, luaţi aminte la voi cu dinadinsul, ştiind că Domnul este în mijlocul vostru. Că El a zis: <MI>Unde sunt doi sau trei adunaţi în numele Meu, acolo sunt şi Eu în mijlocul lor<D> (Ma-tei 18, 20). Că măcar deşi noi, ca nişte nevrednici, nu Îl vedem pe El, dar El, ca un Dumnezeu, şi gândurile, şi lucrul fiecăruia îl ştie şi îl priveşte. Căruia I se cuvine slava în vecii vecilor. Amin.
3. Am auzit înţelepciunea ce zice: <MI>Omului curvar toată pâinea îi este dulce, şi nu va înceta până ce va muri. Omul, trecând de la patul său, zice în sufletul său: Cine mă vede? De cine să mă sfiesc? Întuneric este împrejur şi pereţii mă acoperă şi nimenea nu mă vede. Păcatele mele nu le va pomeni Cel Preaînalt. Şi de ochii oamenilor<D> <MIŞ-2>îi <Ş-3>este frica <Ş-4>lui. Şi nu a cunoscut că ochii Domnului de mii de ori mai<Ş-3> luminaţi sunt decât soarele, privind peste toate căile oamenilor, şi luând aminte la părţile cele ascunse. Mai înainte de a fi zidite toate, cunoscute sunt Lui, cu adevărat şi după ce s-au săvârşit. Acestuia în uliţele cetăţii i se va izbândi, şi unde nu a gândit se va prinde<D> (Sirah 23, 23-29).
4.<D> Iubite frate, dacă ţi-ai ales ţie cucernicia, trezveşte-te ca nu cumva prin cucernicie să îţi bage vicleanul înlăuntru gândul cel străin, adică al slavei deşarte şi al mândriei, când nu voieşti să te osteneşti împreună cu fraţii. Ci lucrează precum şi fraţii tăi cei de un suflet cu tine şi cucernicia ta păzeşte-o. Că lenevia pe cucernicie o risipeşte şi nume prea de ocară aduce peste cel ce o are pe ea. Deci, uneşte evlavia cu sârguinţa şi cu cunoştinţa şi vei fi adevărat cucernic.
5. Iubite, dacă îţi vei câştiga smerită cugetare, foarte ia aminte, ca nu cumva să meşteşugească vrăjmaşul şi să te mute pe tine în cale străină, când sfătuieşte el ceva din ale sale, precum zice înţelepciu-nea: <MI>Să nu zici, mă voi ascunde de Domnul, şi din înălţime cine mă va auzi pe mine, întru mai mult norod nu voi fi pomenit. Că ce este sufletul meu întru zidirea cea nenumărată?<D> Aici încă a adăugat, zi-când: <MI>Iată cerul şi cerul cerului lui Dumnezeu. Adâncul şi pământul se cutremură când Domnul le cercetează. Deodată munţii şi temniţele pământului, când va căuta spre ele, cu cutermur se vor clăti<D> (Isus Si-rah 16, 17-20). Deci, se cuvine a uni smerita cugetare cu credinţa, ca să tai drepte brazdele smeritei cugetări.
6. Un frate oarecare a intrat în viaţă de obşte, vrând să se facă monah, şi a voit să petreacă într-o chilie cu unul mai mare. Şi după câteva zile, luptat fiind de gânduri, a zis: "Nu mă odihnesc a fi împreună cu fratele acesta". Deci, alt frate îl sfătuia pe el, zicând: "Oare dacă ai fi căzut între barbari şi ai fi fost vândut vreunuia, ai fi putut zice că nu voieşti să petreci cu dânsul?" Şi acestea auzindu-le, fratele, şi umilindu-se de cuvântul acesta, a pus metanie, zicând: "Iartă-mă!"
7. A zis iarăşi: "Cel ce voieşte să se facă monah, şi ocară şi defăimare şi pagubă nu suferă, nu poate să se facă monah".
8. Dacă ar veni cineva la viaţa monahicească mai prost cu gândul, se luptă vrăjmaşul să unească cu dânsul îndrăzneala şi dârzenia. Iar dacă întru cucernicie ar veni vreun monah, îl sfătuieşte şi pe acesta, dacă este tânăr, dându-i râvnă spre pustnicie, care nu poate să o săvârşească. Iar cel ce se teme de Domnul în adevăr, nici de cel dintâi, nici de cel de al doilea gând nu se va amăgi. Iar de s-ar şi prinde în înşelăciunea dracilor, frica Domnului, pe care a iubit-o în adevăr, îi va lumina inima lui ca să meargă pe calea cea dreaptă. Cel dârz şi fără de ruşine încă nu a crezut că va fi judecată. Nici cel îngâmfat şi mândru şi care nu pentru Dumnezeu se cucerniceşte, fi-indcă mare se socoteşte pe sine.
Deci, de te va supăra pe tine patima mândriei, zi către cel ce te luptă pe tine: "Depărtează-te de la mine, vicleanule gând! Cine sunt eu, sau care faptă bună am isprăvit eu, de mă sfătuieşti tu unele ca acestea? Sfinţii, unii au fost loviţi cu pietre, iar alţii s-au tăiat cu fie-răstrăul, au fost ispitiţi, în ucidere de sabie au murit. Şi ce zic pentru oameni asemenea pătimaşi? Însuşi Stăpânul tuturor cruce a răbdat pentru noi, ruşinea nebăgând-o în seamă. Iar eu, cel ce am trăit în păcate toată vremea vieţii mele, ce voi răspunde în ziua judecăţii?" Şi cu aceasta vei alunga de la tine înalta cugetare.
Iar dacă ai şi isprăvit ceva, socoteşte că nu din puterea ta, după cela ce zice: <MI>Însă nu eu, ci darul lui Dumnezeu cel împreună cu mine<D>. Iar dacă şi dârzenia te-ar supăra pe tine, socotind lucrurile tale, zi: De atâtea răutăţi m-am împărtăşit şi cum voi îndrăzni să deschid gura mea, când zice Domnul: <MI>Că şi pentru cuvânt deşert vor da oamenii răspuns în ziua judecăţii<D> ?(Matei 12, 36).
Deci, trebuinţă este a cădea la Domnul, după cela ce zice: <MI>Doamne, Atotţiitorule, Dumnezeul părinţilor noştri, al lui Avraam, al lui Isaac şi al lui Iacov, şi al seminţiei lor celei drepte, Care ai făcut cerul şi pământul cu toată podoaba lor, Cel ce ai legat marea cu cuvântul poruncii Tale, Cel ce ai încuiat adâncul şi l-ai pecetluit pe el cu înfri-coşat şi slăvit numele Tău, de care toate se înfiorează şi se cutremură de faţa puterii Tale. Că nemărginită este marea cuviinţă a slavei Tale, şi nesuferită este iuţimea îngrozirii Tale cea asupra păcătoşilor, şi ne-măsurată şi neurmată este mila făgăduinţei Tale. Că Tu eşti Domn îndu-rat, îndelung-răbdător şi mult milostiv, şi Îţi pare rău de răutăţile oa- menilor. Tu, Doamne, după mulţimea bunătăţii Tale, şi Tu Dumneze-ule, drept fiind, nu ai pus pocăinţă<D> <MI>drepţilor, lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov, celor ce n-au greşit Ţie, ci ai pus pocăinţă asupra mea, a păcă-tosului, că am greşit mai mult decât numărul nisipului mării. Înmulţi-tu-s-au fărădelegile mele, Doamne, şi nu sunt vrednic a căuta şi a ve- dea înălţimea cerului,<D> şi celelalte. Că dârzenia alungă de la tine chiar frica şi rugăciunea.
9. Un frate oarecare era luptat de un gând deşert, ca şi cum ar fi isprăvit el ceva în faptele bune. Iar el, vrând să biruiască gândul înaltei cugetări, mâna sa a apropiat-o sub căldarea ce se ardea dedesupt, şi îşi zicea: "Iată, arde, nu te mai înălţa cu gândul. Că vedem pe cei trei tineri că în mijlocul văpăii ce ardea au fost, şi nici unul din ei nu s-a înălţat cu inima, ci în multă smerită cugetare lăudând, slăvea pe Dum-nezeu, în mijlocul cuptorului, zicând: <MIŞ-3>Cu suflet zdrobit şi cu duh de sme-<Ş-4>renie să fim primiţi înaintea Ta<DŞ-2>. Şi tu, în odihnă stând, te înalţi cu cuge tul?" Şi cu aceasta biruia pe dracul înaltei cugetări.
10. Dacă se va afla vreun om ostenitor şi iubitor de osteneală în faptele cele bune, să nu îl defaime pe el cineva, ci se cuvine a fi pri-mit unul ca acesta, că şi lui Dumnezeu bine plăcut este şi adunării trebuincios. Să ne încredinţeze pe noi cele două tabere, cea a evrei-lor şi cea a celor de altă seminţie, şi David care s-a luptat singur cu Goliat. Împreună încă şi cei ce au căzut în înecarea de corabie a mării, şi s-au mântuit pentru dreptul cel ce s-a aflat împreună cu dânşii, după cum este scris: <MIŞ-2>Nu te teme, Pavele; că înaintea Cezarului ţi se cuvine ţie să stai. Şi iată, că ţi-a dăruit ţie Dumnezeu pe toţi cei ce sunt cu tine<DŞ0> (Fapte 27, 24).
11.<D> Un frate era luptat ca să iasă din viaţa de obşte, după ce luase el chipul monahicesc. Şi îi aducea lui gândurile o pildă ca aceasta: "Ia aminte la verdeţurile grădinii, şi vezi, că de nu va smulge răsadurile din strat cel ce îl îngrijeşte şi nu le va răsădi în alt loc, nu cresc la înălţime". Deci, fratele se judeca cu gândul, zicând: "Au doar toate de-săvârşit le smulge grădinarul din strat pe cele semănate? Nu lasă în strat pe cele ce pot a creşte? Însă cele smulse nu sunt întemeiate, ca cele ce rămân în loc. Deci, fii tu unul din cele ce nu s-au smuls". Şi cu aceasta biruia gândul, ajutându-i darul.
12.<D> Iubite, dacă ţi-ai ales a te linişti în viaţa de obşte, vezi nu cumva să-ţi spuie ţie gândul vicleniei, care înmulţeşte amărăciunea, ca să socoteşti tu şi să zici: "Că de multă plată mă păgubesc, şi hrana mea nimic nu este". Deci, nu strica lucrul lui Dumnezeu pentru mâncare. Că de vei gândi unele ca acestea, încă nu umbli după dragos-te, ci mai bine să auzim mântuitorul glas ce zice: <MI>Cine este oare ico- nomul cel credincios şi înţelept pe care l-a pus domnul peste casa lui, ca să le dea lor hrană la vreme? Fericit robul acela pe care, venind domnul lui, îl va afla făcând aşa. Amin, zic vouă, că peste toate averile sale îl va pune pe el. Iar dacă va zice robul cel leneş, în inima sa: Că zăboveşte domnul meu, şi va începe a bate pe cei împreună cu dânsul robi, şi a mânca, şi a bea cu beţivii, va veni domnul robului aceluia în ziua în care nu îl aşteaptă şi în ceasul în care nu ştie, şi va tăia în do-uă pe robul acela, şi partea lui împreună cu făţarnicii o va pune. Aco-lo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor<D> (Matei 24, 45-51).
Deci, să lăsăm noi judecata la Domnul şi să nu judecăm pe cel împreună cu noi rob, pe care l-a rânduit Stăpânul cel de obşte a iconomisi. Că toţi îi vom da Lui răspuns, şi El va răsplăti fiecăruia, du-pă faptele lui.
13. Un frate oarecare a zis: "De m-aş fi rugat lui Dumnezeu, ca să-mi fi dat dar rucodeliei mele, ca toată chinovia, adică mănăstirea, <Ş-3>dintru dânsa să se hrănească, au nu bucurie ar fi fost mie întru aceasta?
14. Iconoame, ai auzit pe Apostolul, zicând: <MI>Înaintestătătorul cu sârguinţă să fie<D> (Romani 12, 8),<MI> şi nimeni tinereţile tale să nu le de-faime<D> (I Timotei 4, 12). Vezi dar ca nu cumva cu patimă să lucrezi porunca. Că zice şi în alt loc:<MI> Nu ca şi cum stăpânind peste Biserici, ci pilde făcându-vă turmei. Şi când se va arăta Începătorul păstorilor, veţi lua cununa slavei cea neveştejită<D> (I Petru 5, 3-4). Şi iarăşi zice: <MI>Următori mie faceţi-vă, precum şi eu lui Hristos. Că mândria, străină este de cei credincioşi, după cel ce zice:<D> <MI>Dumnezeu mândrilor le stă împotrivă, iar celor smeriţi le dă dar<D> (Iacov 4, 6).
15. Iubite, dacă duhul trândăviei te-ar supăra pe tine, să nu te robeşti de el, ci rabdă în locul în care te-a aşezat pe tine Dumnezeu, socotind dorirea care o aveai către Dumnezeu când din început ai ve-nit la poarta mănăstirii. Aceeaşi dorire să o avem <Ş-3>până la sfârşit, ca nu cumva să vină peste noi cea zisă: <MI>Şi a mâncat Iacov şi s-a săturat, şi cel iubit a dat cu piciorul, îngrăşatu-s-a, îngroşatu-s-a, lăţitu-s-a, şi a părăsit pe Dumnezeu<D> <MI>Cel ce l-a făcut pe el, şi s-a depărtat de la Dumnezeu Mântuitorul său<D>.
Deci, aşteaptă pe Domnul acum ca un pătimitor ce biruieşte pe cei ce îl bat pe dânsul prin răbdare. <MI>Că cel ce va răbda până la sfâr-şit, acela se va mântui<D> (Marcu 13, 13).
16. Un frate oarecare tot punea începuturi într-o viaţă de obşte şi tăcea de-a pururea, tăindu-şi de la sine îndrăzneala. Şi ziceau pentru dânsul ceilalţi împreună cu el noi începători, că nu din cucernicie nu grăieşte, ci că nu ştie să grăiască. Iar alţii, ziceau: "Nu, ci drac are". Deci, fratele auzind acestea, nu le răspundea lor, ci da slavă în ini-ma sa Domnului.
17. Un frate oarecare a zis: "Că pe acest gând al smeritei cuge-tări l-am cerut de la Domnul, ca atunci, când fratele meu îmi va po-runci mie să fac vreun lucru, să zic gândului: Acesta este Domnul tău, ascultă-L pe Dânsul. Iar dacă şi alt frate, să zic iarăşi: Acest frate este al Domnului tău. Iar dacă şi copil, să zic iarăşi: Ascultă pe fiul Domnului tău". Şi aşa, împotrivindu-se gândurilor celor străine, făcea fără de tulburare lucrul său, ajutându-i darul.
18. Făcând oarecând fraţii rucodelie noaptea, unul dintre dânşii supărat fiind de răceală, s-a întors în chilia sa, iar altul cârtea asupra lui. Deci, a trimis pe un frate către dânsul să-l cheme pe el. Ducân-du-se drept aceea fratele cel trimis de dânşii, l-a aflat pe el păti-mind greu. Şi a zis lui: "Zic fraţii: Cum te afli? Şi pentru lucrul tău nu te griji, că pentru tine ne ostenim noi". Iar el a zis: "Să fie pome-nită dragostea voastră; şi eu aş fi voit să mă ostenesc împreună cu voi, dar neputinţa mea mă împiedică pe mine". Şi venind către cei ce l-au trimis pe el, a zis lor: "Tare pătimeşte fratele", şi mi-a zis mie: "Că şi eu aş fi voit a mă osteni împreună cu voi".
19. Un frate oarecare punea începuturi în viaţa de obşte, dar se lupta de gânduri pentru osteneală, iar el a răspuns, zicând: "Răule rob, te-ai vândut, şi ce poţi să mai faci?" Şi Domnul i-a dat lui mângâiere.
20. Mâncând odinioară fraţii, s-a sculat un frate să dea o cupă, şi primind-o oarecare din bătrâni, a aflat amestecătura mai fierbinte, şi a zis bătrânul: "Mă arseşi, fiule". Deci, după ce s-a dus fratele în chilia sa, se bătea pe sine zicând: "De ai fi fost rob al vreunul bărbat aspru, şi i-ai fi făcut aceasta, au nu îndată ar fi strivit cu răni cărnu-rile tale? Deci, nu te lenevi pe tine".
21. Fericit este monahul care păzeşte poruncile Domnului şi se îngrijeşte de acestea trei: de îndeletnicirea la rugăciune, de lucru şi de cugetare. Că scris este:<MIŞ-3> Îndeletniciţi-vă şi cunoaşteţi că Eu sunt Dum- nezeu<DŞ0>. Şi iarăşi:<MI> Sărac sunt eu şi în osteneli din tinereţile mele.<D> Şi ia-răşi: <MI>Şi în Legea Lui va cugeta ziua şi noaptea<D> (Ps. 45, 10; 87, 16; 1, 2).
22. Dacă vei vedea vreun frate, nebăgând seamă de mântuirea sa, nu te sminti de lenevirea fratelui, dar nici urma trândăvirea lui. Pe tine curat te păzeşte, iar dacă unii altora sarcinile nu le purtăm, cum vom afla dar înaintea Domnului? La aceasta să ne sârguim, adică a nu pune piedică sau sminteală fratelui. Cel ce nu a smintit pe fra-tele în nici un lucru, mare se va chema în împărăţia cerurilor.
23. În oricare loc vei şedea, nu te lenevi de mântuirea ta, că scris este în Legea lui Moise: <MI>Dacă se va vinde ţie fratele tău, evreul sau evrei-ca, va sluji ţie şase ani, şi în al şaptelea îl vei trimite pe el liber de la tine. Iar dacă va zice către tine: Nu voi ieşi de la tine, că te-am iubit pe tine şi pe femeia ta, că bine îi este lui la tine, vei lua un ac şi vei găuri urechea lui, şi va fi ţie rob în veac, şi roabei tale la fel îi vei face<D> (Deut. 15, 12, 16).
Monahe, te-ai lepădat de viaţă, te-ai trimis liber, Hristos te-a eliberat pe tine. Nu mai iubi robia lumii deşarte, ca să nu se facă cele de pe urmă ale tale mai rele decât cele dintâi. Ci să slujim lui Hristos, Celui ce ne-a slobozit pe noi, că Lui I se cuvine slava în vecii vecilor. Amin.
24. Iubite, dacă şezi în loc numit, vezi să nu te biruieşti de înalta cugetare, nici să defaimi în minte pe fraţi, ca şi cum din ticăloasă adunare sunt. Că singur Domnul cunoaşte cele ascunse ale inimii, ca nu tu ca frunzele înălţat să te afli, iar aceia roadele avându-le. Ci mai vârtos, pe cât eşti în putere, pe atâta te smereşte pe tine, şi vei afla dar înaintea Domnului, că mare este puterea Domnului, şi de cei smeriţi se slăveşte.
25. Iubite, dacă şezi în supunerea vreunui părinte duhovnicesc, să nu îţi pui ţie hotar, zicând: "Nu este cu putinţă a face eu aceasta sau aceia". Că de nu vei face, şi iarăşi silit fiind vei face, de neascultare nu vei scăpa. Deci, se cuvine purtării de grijă a lui Dumnezeu a lăsa, că aceleaşi gânduri nu rămân în suflet. Iar de se va întâmpla ca cea poruncită nouă să fie peste putere, să nu stăm cu mânie împotriva  poruncii egumenului, ci cu cerere şi cu rugăciune, cu glas umilit, cea mai presus de putere să o vestim înaintestătătorului. Însă împo-triva păcatului să stăm până la sânge.
26. Nu se cuvine înaintestătătorii a privi la fel măsurile fiecăruia din cei supuşi, aducându-şi aminte de Domnul, Care zice: <MI>Care aduce rod şi face: unul o sută, altul şaizeci, altul treizeci<D> (Matei 13, 23), ca fiecare în a sa rânduială lui Dumnezeu bine să-i placă.
27.<D> Frate, dacă ieşind din viaţa de obşte, vei locui deosebi, şi după câtăva vreme te vei întoarce de unde ai ieşit, aşa smereşte-ţi gândul, ca şi cum ai începe acum a te face monah, şi vei avea odihnă. Şi nu la câteva zile să cinsteşti evlavia, şi după câteva zile să fii fără evlavie, ci fie împreună cu tine smerenia în toată vremea, şi vei afla odihnă.
28. Acest fel de lucru se întâmplă între fraţi: Dacă vreun frate sporeşte cu evlavia, pe alt frate din cei mai leneşi îl într-armează vrăjmaşul să îl tulbure pe dânsul, face încă şi pe cel ce se linişteşte a-i răspunde lui după nebunia aceluia. Şi acestea, în acest chip fiind lucrate, strigă celălalt şi zice: "Vedeţi ce face cucernicul". Şi după ce va înceta întărâtarea, începe cel cucernic a se săgeta de gându-rile cele împotrivă, şi zice: "Ai pierdut evlavia. Iată te-ai grozăvit înaintea fraţilor, şi acum ce vei face cu nebăgarea de seamă? Vezi, nu ca pe un neputincios şi smerit cu totul să te necăjească pe tine, că scris este: <MI>Şi cu cel îndărătnic te vei îndărătnici<D> (Psalmul 17, 26). Şi aceea: <MI>Să nu te închini la bărbat nebun, ca să nu te răpeşti împreună cu fărădelegea<D>. Că nu numai a ne închina porunceşte, ci şi obrazul a-l da celui ce ne bate.
Drept aceea, şi Apostolul porunceşte, zicând: <MI>Nu te birui de cel rău, ci biruieşte cu cel bun pe cel rău<D> (Romani 12, 28). Şi Domnul a poruncit, zicând: <MI>Dacă cineva te va lovi cu palma peste obrazul cel drept, întoarce-i lui şi pe celălalt<DŞ-2> (Matei 5, 39). Aşa se cuvine a nu te îndărătnici cu cel îndărătnic, şi a nu fi sub picioarele păcatului, că scris <Ş-3>este: <MIŞ-2>Amin, zic vouă: că, tot cel ce face păcatul, rob este păcatului<D> (Ioan 8, 34). Şi de nu va sta fratele împotriva potrivnicului cu aceste gân-duri, nu îl vor lăsa pe el în viaţa faptei bune, ci îndată mânios şi iuţos, luptător şi rănitor, şi barbar cu năravurile îl vor face, nici pe sine zidindu-se, ci şi pe sufletele altora răzvrătindu-le. Iar dacă, că-indu-se se va apuca de viaţa cea cinstită, mai înţelept se face la lup-tă, ca unul ce s-a împărtăşit din cercarea vătămării.
29. Doi fraţi, întru priveghere, meliţau inul cel bătut, şi o coardă adeseori se rupea. Şi au început gândurile celui ce trăgea împreună cu dânsul a-l tulbura pe el asupra fratelui său. Iar el, vrând să biru-iască mânia, şi să nu scârbească pe fratele său, când a tras vătala fratelui, şi el a rupt pe a sa, şi s-au aflat amândoi încurcând inul, şi s-au sculat, nescârbindu-se între ei, şi nu a cunoscut fratele ceea ce a făcut fratele său.
30. Un frate citea la priveghere şi, vrând a sfârşi, prelungea puţin. Deci, alt monah a început a cârti asupra lui, zicând: "A auzit "scoală!" şi nu s-a sculat". Şi a zis lui alt frate: "Oare dacă ar fi fost prânz şi ne-ar fi poruncit nouă egumenul a bea mai mult un pahar, nu ne-ar fi părut bine?" Şi auzind fratele, a pus metanie, zicând: "Iartă-mă!"
31. Un frate a zis unui frate: "Pentru ce aşa degrab ridici strachina şi nu ne laşi pe noi să mâncăm?" Şi a răspuns lui fratele: "Eu rob sunt, şi ceea ce îmi poruncesc mie cei mai mari decât mine, aceasta o fac". Şi auzind fratele a zis: "Iartă-mă!"
32.<D> Socotesc că de folos este fraţilor a primi înaintestătătorul asuprăşi toată grija celui supus, şi fără de grijă a face pe fratele şi ne-răspândit întru toate, mai ales încă şi despre mirenii cei ce vin, ca numai în singură rugăciune să se îndeletnicească gândul fratelui şi, ca un finic curăţindu-se, cu sârguinţă degrab să alerge la înalţimea faptelor bune. <MI>Că strică pe obiceiurile cele bune, vorbirile cele rele<D> (I Corinteni 15, 35). Că mare înecare de corabie a sufletelor este unde canoane şi ocârmuiri nu se stabilesc.
33. Monahe, de va veni la tine monahul sau mireanul, nu voi a-l întâmpina pe el mai presus de puterea ta, ca nu, după ducerea fra-telui, să te căieşti pentru bunătăţile ce le-ai cheltuit. Ci pune-i îna-inte ceea ce Domnul ţi-a dat ţie, că mai bună este punerea înainte de verdeţuri cu dragoste, decât nenumărate bucate cu durere. Că pe dătătorul cel vesel îl iubeşte Dumnezeu. Şi acestea le zic, frate, nu ca să vă tai despre iubirea de străini, ci ca prinosul vostru să fie bineprimit, după cel ce zice: <MI>Iubitori de străini fiţi unii către alţii fără de cârtire<D> (I Petru 4, 9). Iar pentru iubirea de străini nu aveţi tre-buinţă a vă scrie vouă, că ştiţi că iubirea de străini, decât multe fap-te bune este mai mare. Că şi Patriarhul Avraam, prin aceasta îngeri a găzduit. Şi dreptul Lot prin iubirea de străini, nu a pierit împre-ună cu surparea sodomitenilor. Asemenea încă şi Raav, ceea ce se numeşte curvă, prin iubirea de străini nu a pierit împreună cu cei ce nu s-au supus, primind iscoadele cu pace. Că zice Mântuitorul: <MIŞ-2>Stră-in am fost şi M-aţi primit<DŞ0>, şi:<MI>Fericiţi cei milostivi, că aceia se vor milui.<D>
34. Iubite, de va veni la tine vreun frate, şi staţi amândoi împre-ună a face obişnuita pravilă a rugăciunii, şi îndemni pe fratele să zică ceva puţin pe de rost, de se va lepăda o dată şi de două ori, până de trei ori, să nu îl mai sileşti pe el. Că sunt mulţi, care nu ştiu cu cuvântul să propovăduiască fapta bună, ci cu lucrul pe adevăr. Şi cu aceasta vei veseli inima fratelui. Că prigonirea nu este îndreptată către fapta bună, mai vârtos încă şi de mânie zădărâtoare este.
35. Dacă cercetezi pe vreun bolnav, caută să nu bage vrăjmaşul între voi cuvântare deşartă sau grăire de rău, ca să nu te păgubeşti de plata ta. Că un obicei ca acesta are diavolul, ca pe unul să-l păgubească prin auz, iar pe altul prin limbă. Ci se cuvine a mângâia pe cel bolnav din Dumnezeieştile Scripturi, şi din Patimile Mântuito-rului, Căruia I se cuvine slava în veci. Amin.
36. Iubite, dacă va veni vreun străin la fratele tău, ajută-i lui după puterea ta, ca să fii ajutător iubirii de străini, şi Domnul bine va spori căile tale.
37.<D> Iubite, dacă vei ieşi împreună cu fraţii tăi la lucrare de mâini, ajută-i celui mai neputincios după puterea care Dumnezeu ţi-a dă-ruit-o ţie, ştiind că de la Domnul vei lua plata ostenelii şi a împre-ună pătimirii. Iar dacă eşti neputincios şi slab, nu voi multe a zice şi a porunci şi a te înăspri, ci mai bine a tăcea şi a te linişti. Şi Domnul, văzând smerenia ta, va adeveri deplin inimile fraţilor tăi, ca să nu pună peste tine greutate.
38. Cei ce se liniştesc deosebi, fericesc pe cei din chinovii, ca pe cei ce viaţă neînvăluită petrec, iar de nu va fi dragoste la fraţi, a-tunci cei din chinovii fericesc pe cei deosebi, iar, mai ales, cei ce pe-trec în lenevire şi de trândăvie sunt biruiţi. Iar cel desăvârşit cu gândul, cu lesnire trece peste cursele vrăjmaşului.
39. Prea cumplită este patima iubirii de argint, întrucât ea este rădăcină a tuturor relelor. Drept aceea voim a şti cu ce se dezrădăcinează patima iubirii de argint, când avem nădejdea spre Dumne-zeu cu toată inima şi sufletul.
40. Frate, dacă eşti iute şi îndemânatic la lucrarea mâinilor tale, încât mari lucruri, şi multe, şi bogate poţi să lucrezi, tu nu te înălţa în aceasta, nici defăima pe fraţii cei mai neputincioşi decât tine. Că nu în aceasta ai săvârşit fapta bună, ci mai ales cinsteşte şi teme-te de Dom<Ş-3>nul, ca până în sfârşit să îţi de-a ţie tărie. Că deşerţi sunt cei ce nădăjduiesc spre puterea lor, iar cela ce se laudă, întru Domnul să se laude.
41. Nu se cuvine a zavistui sporirea fratelui, că mădulare suntem ale Trupului lui Hristos.
42. Monahe, dacă te va mustra pe tine povăţuitorul tău, ori dă-tătorul de lucru, pentru frumuseţea lucrului, să nu îţi vină cu greu mustrarea, ci mai mult să îl înfrumuseţăm cu bună ştiinţă, ca şi cel ce îl vinde şi cel ce îl cumpără, amândoi să mulţumească Domnului. Să zicem încă şi gândului: "Oare, dacă ne-am fi dus să cumpărăm vreun vas ori haină, au nu pentru frumuseţe ne-am fi sârguit?" Deci, şi noi să îl înfrumuseţăm pentru ştiinţă.
43. Iar noi, iubiţilor, ca cei ce avem încredinţată iconomia, ne-putinţele celor neputincioşi să le purtăm. Că a zis Mântuitorul: <MI>Nu au trebuinţă de doctor cei sănătoşi, ci cei bolnavi <D>(Matei 9, 11).
44. Iubiţilor, deşi povăţuitorii noştri s-ar îndărătnici către noi, care lucru să nu mai fie, dar noi cu curată ştiinţă să le slujim ca Domnului şi nu ca oamenilor, ştiind că de la Dumnezeu vom lua plata.
45. Înţelept  şi nevinovat se cuvine a fi monahul, ca să cunoască pe cele aduse asupra lui de la potrivnicul, ca pe unele, ca în batjocoră, să le treacă, iar pe altele cu smerenie, iar pe altele cu cuvân-tul cel îndulcit să le răstoarne.
46. Iubite, dacă ar fi ridicat vrăjmaşul pe vreun frate ca să te ocărască pe tine şi să zică: "Bătrâne rău", sau: "Prea înrăutăţitule!", tu, <Ş-3>cu îndelungă răbdare, suferă ocara, iar cu gândul să primim, pentru pa-ce, în loc de rău bătrâne, bun bătrâne, şi în loc de prea înrăutăţi- tu-le, prea îmbunătăţitu-le. Că nu se cuvine ca robul Domnului să se lupte, ci blând să fie către toţi.
47. Pe un frate oarecare îl sfătuia gândul în vremea privegherii, zicând: "Odihneşte-te pe tine astăzi şi să nu te scoli la priveghere". Iar el a răspuns gândului: "Socoteşte că ieri nu te-ai sculat, astăzi eşti dator a te scula". Şi pentru lucru iarăşi îl sfătuia pe el: "Odihneşte-te pe tine astăzi şi mâine lucrează". Iar el iarăşi răspundea: "Nu, ci as-tăzi lucrează, şi pentru cea de mâine Domnul se va îngriji".
48. Iubite, dacă vei câştiga prietenie cu cineva şi deplin te vei adeveri că în adevăr se teme de Domnul, după cum zice Domnul: <MI>Din roadele lor îi veţi cunoaşte pe dânşii <D>(Matei 7, 20), să nu ai tu bănuială pentru vreun lucru rău. Iar a te trezvi în toată vremea, bun lucru este. Dacă cineva ar voi să aibă cu tine prietenie vicleană şi îndrăzneală, care nu place lui Dumnezeu, despre unul ca acesta, păzeşte-te pe tine foarte, şi nicidecum să câştigi îndrăzneală, care nu place lui Dumnezeu, către unul ca acesta. Iar dacă ar începe a-şi arăta patima lui cea ascunsă într-însul, ori prin zâmbire, ori prin râs, făţărnicindu-se la ascultare, şi ar voi să te împiedice pe tine, să nu te moleşeşti cu gândul după nebunia aceluia, ci caută la dânsul cu ochi sălbatic, ca să cunoască temelia cea bună ce este înfiptă în tine, şi, cu aceasta, sau îşi va schimba socoteala lui cea rea, sau se va depărta de la tine.
49. Iubite, dacă te îmbărbătezi împotriva celor ce se ispitesc a jefui ostenelile lucrării tale, vezi ca nu cumva, cineva făcând viclenie, pe dedesupt venind, să te împiedice pe tine. Ci găteşte-ţi gândul, ca să cauţi către vânt, şi vasul să-l găteşti, ca să se mântuiască cora-bia ta în limanul vieţii.
50. Cine sădindu-şi luişi smochiniş, nu îşi păzeşte rodul lui? Cu cât mai vârtos se cuvine a păzi curăţenia şi întreaga înţelepciune? Deci, urăşte Domnul vorbirea oamenilor iubitori de dulceţi, că scris este: <MI>Înfricoşat lucru este a cădea în mâinile Dumnezeului Celui viu<D> (Evrei 10, 13). Sau cine, rănindu-se cândva de aspidă, nu se păzeşte pe sine ca să nu se mai apropie de vizuina ei? Iar, dacă, după rană, va mai duce mâna la vizuina ei, şi îşi va îndoi lui rana, cine oare s-a făcut pricinuitor al morţii? Fiara cea aruncătoare de venin sau cel ce nu s-a păzit pe sine? Iar tu înţelege pe cea zisă.
51. Duhul cel Sfânt arată omului care este calea cea bună şi care este cea rea. Şi iarăşi îi vesteşte lui ce este pregătit în calea cea bună şi ce este ascuns în calea cea rea. Ca să cunoască omul răsplătirea amân-dorura şi să fugă de vătămare. Iar, dacă, după cunoştinţă, nu va fugi, ce răspuns va avea în ziua judecăţii?
Împodobirea hainelor şi ochiul răspândit şi grumazul întins şi u-merii descoperiţi şi picioare cu patimă slobozite, moarte cheamă.
52. Fericit este cel ce s-a grijit de zidirea şi mântuirea altora, că nu se va despărţi de împărăţia cerurilor împreună cu cei ce fac smintelile, ci va fi locuinţa lui cu cei ce bine au plăcut Stăpânului Hristos. Căruia I se cuvine slava în veci. Amin.
53. Porunceşte părinţilor celor după trup ca să nu vină des la tine, că, vorbind ei înaintea ta pe ale lor, slăbănogesc gândul tău, împreună şi neînfrânat te învaţă pe tine. Destul este o dată sau de două ori pe an, ca să te cerceteze pe tine, iar dacă vei tăia de la tine desăvârşit vorbirea nefolositoare, mai bine vei face.
54. Multa mâncare şi multa băutură deodată dulceaţă au, iar mai pe urmă îngreţoşare şi slăbănogire dau gândului.
55. Dacă ţi se va întâmpla ţie să cazi în neputinţă, nu scrie adeseori către părinţii tăi cei după trup. Nu alerga la ajutor mort şi acoperământ omenesc, ci mai bine îndelung să răbdăm, aşteptând mila lui Dumnezeu, ca El să ne chivernisească pe noi în toate. Că este vreme când şi trupul are trebuinţă de certare, însă întru toate Domnului să bine plăcem, că Lui îi este grijă de noi.
56. Un frate s-a îmbolnăvit oarecând şi, silindu-se pe sine, lucra. Şi plângând deosebi în chilia sa, ruga pe Dumnezeu să-i dăruiască lui sănătate. Apoi iarăşi zicea întru sine: "Vai, mie, leneşului! Sufletul meu în fiecare ceas se îmbolnăveşte şi nu mă grijesc de dânsul, şi pentru că trupul meu puţin se chinuieşte, cu lacrimi cer vindecare de la Domnul". Şi a zis: "Doamne Iisuse Hristoase, vindecă-mi sufletul meu împreună şi trupul, ca să nu mă fac spre îngreuiere fraţilor, şi dacă Tu, Stăpâne, nu vei dărui cele trebuincioase şi din destul, omul nimic nu este. Însă, Stăpâne, şi sănătate dăruieşte-mi mie, ne-trebnicului robului Tău, că Tu eşti Dumnezeul celor ce se pocăiesc, şi întru mine să arăţi mărirea Ta". Şi s-a vindecat el, încă ţinând lu-crul în mâini. Şi a zis graiul cel zis prin Apostolul: <MI>Când sunt nepu-tincios, atunci sunt tare<D> (II Corinteni 12, 10), că întru mine s-a plinit aceasta cu adevărat. Când se îmbolnăveşte omul, atunci şi sufletul lui mai mult caută pe Domnul. Deci, bună este certarea, dacă mulţu-meşte cel ce se ceartă. Zică dar unul ca acesta: "Dacă cele bune am primit de la Domnul, cele rele nu le vom suferi?" Fie Numele Domnului binecuvântat în veci. Amin.
57. Iubite, dacă sub canon şezi, să nu te biruiască pe tine trândăvia a nu lucra în ziua a doua sau a treia a săptămânii, ca nu toată săptămâna să te necăjească pe tine gândurile, că aşa se întâmplă unora în vieţile de obşte. Că sfătuieşte duhul trândăviei pe gândul monahului ca să nu lucreze în ziua a doua şi a treia a săptămânii, şi îl lasă pe el în celelalte zile ale săptămânii să se necăjească cu gândurile, până la darea înapoi a lucrului. Iar tu, trezveşte-te întru toate, iubite, ca să nu afle potrivnicul întru nimic a te prinde pe tine. Deci, nevoieşte-te ca lucrul zilei ziua să îl isprăveşti, şi mintea ta, nefiind legată de grijă şi de scârbă, să se îndeletnicească la rugăciune.
58. Când cineva, lepădându-se de viaţa mirenească, ar veni către fraţi, încă punând el începuturi, îi bagă vrăjmaşul poftă spre chipul monahicesc afară de vreme. Ca, nesuferind fratele mulţimea poftei, să fugă din locul cel de nevoinţă, iar, dacă ar răbda până ce va lua chipul monahicesc, îl sileşte pe el a ieşi din viaţa de obşte, şi a se linişti deosebi, aducându-i lui în minte oarecare de acest fel: "Ieşi de aici şi şezi deosebi, şi lucrează mai puţin, că neputincios eşti şi ostenea-la lucrului acestuia nu poţi a o purta". Şi ieşind fratele, dacă nu su-feră vitejeşte ostenelile pustniciei, se află mai mult ostenindu-se, iar dacă şi neputinţă i s-ar întâmpla lui, încă mai mult se căieşte, că şi-a lăsat locul său.
59. La alt frate îi dă ispitirorul osârdie către pustnicie şi către aspră vieţuire, către petrecerea cea desăvârşită, şi după puţină vreme, sau şi după puţini ani, începe ispititorul a-i aduce lui întindere de lungă vreme, şi îi zice că: "Osteneală este a răbda tu până în sfâr şit întru această aspră vieţuire, ca nu cumva şi de tot să slăbească trupul tău". Iar dacă sufletul fratelui însetează a se mântui, nu se bizuieşte pe sine gândurilor celor amăgitoare, ci se pleacă dojenirii şi sfătuirii bărbaţilor celor iscusiţi şi temători de Domnul, sau însuşi el goneşte de la sine ridicarea împotrivă a gândurilor. Iar cel ce nu aşa lucrează fapta bună, îşi ascunde patima sa, şi vrând a se da la nevoinţă pentru fraţii cei de un suflet, se mută din locul acela, ca, după cum voieşte, să-şi împlinească pofta.
Însă şi în cădere cad unii ca aceştia, că, după plăcerea oamenilor, se nevoiesc la fapta bună. Că temelia lor nu a fost zidită pe piatră, ci pe nisip. Pentru aceea, după ce s-a pogorât ploaie, şi râurile, şi vânturile au suflat, şi a lovit într-însa prin gânduri, a căzut. Căci, când li se părea că au câştigat fapta bună, îngâmfaţi erau în multă mândrie, iar după ce au căzut, deznădăjduirii pe sine s-au dat, care lucru, o, să nu mai fi fost. Că scris este: <MI>Au doar cel ce cade nu se mai scoală, zice Domnul?<D> (Ieremia 8, 4) şi: <MI>Nu voiesc moartea păcăto-sului, ci să se întoarcă şi să trăiască el <D>(Iezechil 18, 23).
Iar cel ce petrece după Dumnezeu, dacă toată fapta bună ar isprăvi-o, nu se îngâmfează, nici se înalţă, socotind mărirea Domnu-lui, şi cum S-a smerit pe Sine, ascultător făcându-Se până la moarte, şi moarte pe cruce. Ci şi cu totul se netrebniceşte pe sine de fri-că, după cela ce zice: <MI>M-am socotit pe mine pământ şi cenuşă<D> (Face-re 18, 27). Iar fapta bună se aseamănă porfirei împărăteşti: Nu este cu putinţă a se ţese împreună cu dânsa ceva din cele străine.
Deci, cel ce voieşte a se nevoi după Dumnezeu, nu cade în cădere prea cumplită, iar deşi, ca un om, s-ar clăti, însă Domnul, cunos-când nerăutatea inimii lui, întăreşte sufletul lui prin sfătuirea robilor Săi. Iar cel ce se sfătuieşte şi vorbeşte împotrivă, asemenea este unui cal tare în gură, care de frâu nu se teme, până când va arunca pe călăreţ, că cel aspru cu inima, va cădea rău.
60. Cel ce se leneveşte de a sa mântuire şi de lucrare în viaţa de obşte, chip se face de trândăvie celor mai mulţi din fraţi, iar cel ce se grijeşte de a sa mântuire, de slavă mare se va învrednici în ceruri, căci chip s-a făcut de viaţă îmbunătăţită, şi pe a celor mai leneşi din fraţi osârdia o a ridica către isprava faptelor bune. Că precum în grupul de soldaţi, cel întâi luptător are cinste mai mare decât toţi, aşa şi la Dumnezeu se va cinsti tot cel ce se trezveşte în lucrul Domnului.
61. Să nu te amăgească pe tine gândul, monahe, când păcătuieşti şi lucrezi ceea ce nu se cuvine şi te mândreşti şi zici: "Că ori câte rele de ar face monahul, tot mai bun este decât mireanul", că scris este: <MI>Că nu cel ce se laudă pe sine, acela este iscusit, ci pe care Domnul îl va lăuda<D> (II Corinteni 10, 18). Iar tu, pentru că te înalţi pe tine, mai întâi cercetează-ţi faptele tale, dacă cu adevărat viaţă supusă ai isprăvit: Dacă pofta ai biruit-o şi sărăcia ai iubit-o, dacă vorbirea de rău ai urât-o şi slava deşartă nu ai iubit-o, dacă păcatul l-ai urât, şi de dulceaţă te-ai îngreţoşat, dacă pe cineva nu ai necăjit, dacă pati-mile ai biruit, dacă nu te mânii fiind ocărât şi nu te înalţi fiind lău-dat, dacă pe Domnul l-ai iubit cu toată puterea şi pe aproapele tău ca pe tine însuţi. Iar dacă acestea nu le-am păzit, pentru ce ne mai lăudăm? Pentru care se cuvine a plânge înaintea bunătăţii Lui, ca să vindece învârtoşarea inimii noastre, şi vrednici să ne facă a pe-trece viaţa pe care am ales-o.
62. Vai, monahului aceluia, care pierzându-şi evlavia, cu vin se îmbărbătează. Că de nu se va trezvi, mai pe urmă se cuvine a se chinui el amar, iar cel ce îşi păzeşte căile lui întru Domnul, slavă veşnică va moşteni.
63. Nu se cuvine a pune hotar asupra noilor începători, ca să nu se mute ei de la vreunul mai mare către altul, de se va socoti cu dreptate nepetrecerea împreună, că multe sunt pândirile diavolului.
64.<D> Nu se cuvine a da îndrăzneală copilului să îndrăznească împreună cu fraţii, ci mai vârtos în linişte şi în supunere a-i da pe dânşii întru Domnul.
65. Nimenea din cei mai mari şi mai dintâi să nu smintească pe cei mai mici şi pildă să se facă lor de rea petrecere. Că scris este: <MI>Vai celui ce adapă pe aproapele său cu amestecare tulbure<D> (Avacum 2, 15), ci mai vârtos chipuri a fi credincioşilor.
66. Nimenea din cei ce voiesc a se mântui nu se cuvine a lua aminte la greşelile străinilor, ci de sine a lua aminte. Că scris este: <MIŞ-2>Pentru aceea ne şi sârguim, ori în casă şezând, ori în cale ducându-ne, ca bine plăcuţi să fim Lui. Că ni se cuvine nouă tuturor a ne arăta înaintea diva-nului lui Hristos, ca să ia fiecare după cele ce prin trupul său a lucrat, ori bune, ori rele.<DŞ0>
67. Dacă cineva nu se supune vreunui mai mare, după cum se cuvine, să poarte neputinţă de nou începător, ca prin această oste-neală să îndrepteze ostenelile vremii celei trecute, fiindcă zice Apostolul: <MI>Datori suntem noi cei tari a purta neputinţele celor slabi, şi nu nouă să plăcem, ci fiecare din noi aproapelui să placă întru bine spre zidire<D> (Romani 15, 1-2).
68. Nu va zăbovi monahul într-un loc, şi nu va afla odihnă, de nu va iubi mai întâi tăcerea şi înfrânarea. Iar înfrânarea face gândul nerăspândit, iar sfârşitul, paşnică aşezare primeşte cel ce le are pe acestea.
69. În vremea ispitei se arată iscusinţa celui credincios, şi nu se cuvine a ne necăji în vremea ispitei, ci a ne trezvi întru rugăciuni şi faceri de bine, în ce chip cei ce înoată marea, când îi apucă furtună cumplită se trezvesc şi mai mult priveghează, şi pe Domnul Îl chea-mă, după cum la Proorocul Iona este scris: <MI>Şi corabia se primejduia să se sfărâme, şi s-au temut corăbierii, şi a strigat fiecare către dumne-zeul său, şi aruncau în mare încărcătura corabiei<D> (Iona 1, 4-5), care este pildă către lepădarea lucrurilor celor pământeşti. Că se cuvine pe toate lucrurile cele lumeşti a le defăima şi a ne ţine de singură viaţa cea veşnică. Şi când ni se întâmplă nouă vreo ispită să nu ne desnădăjduim de noi, că vedem pe proorocul şi în pântecele chitu-lui fiind şi de a sa mântuire nedesnădăjduindu-se, ci rugându-se şi zicând: <MI>Strigat-am întru necazul meu către Domnul Dumnezeul meu şi m-a auzit pe mine, din pântecele iadului către El am strigat şi El a luat aminte glasul meu. Aruncatu-m-ai întru adâncurile inimii mării <D>(2, 3-4). Că nu trece cu vederea Domnul pe cei ce Îl cheamă pe El întru adevăr.
Deci, şi noi, când ni se va întâmpla necaz, către Domnul să scăpăm, după cel ce zice:<MI> Doamne, întru necaz ne-am adus aminte de Tine<D> (Isaia 26, 16). Că nu totdeauna este alinată marea, şi nu este cu putinţă, fără de ispită, a înota viaţa aceasta de acum. Iar dacă vom ţine credinţa Domnului ca pe o cârmă, ne va duce pe noi în limanul vieţii, şi lepădând osteneala, ne vom îmbrăca cu viaţă şi cu nestricăciune.
70. Iubite, dacă te-ar supăra pe tine duhul mâhniciunii, să nu te împuţinezi, ci roagă-te Domnului şi îţi va da ţie îndelungă-răbdare, şi după rugăciune, şezând, adună-ţi gândurile tale şi mângâie sufletul tău, după cela ce zice: <MI>Pentru ce eşti mâhnit suflete al meu, şi pentru ce mă tulburi? Nădăjduieşte spre Dumnezeu, că mă voi mărturisi Lui, mântuirea feţei mele, Dumnezeul meu <D>(Psalmul 41, 5). Şi zi: "Ce te împuţinezi, sufletul meu? Au doară totdeauna se cuvine a locui noi în această viaţă? Auzi pe cel ce zice: <MI>Nemernic sunt eu pe pământ şi străin, ca şi toţi părinţii mei <D>" (Psalmul 38, 12).
Gândeşte pe cei ce mai înainte au locuit în mănăstire, unde tu acum pribegeşti, şi cunoaşte şi vezi, că precum şi aceia s-au dus din viaţa aceasta, aşa şi noi cei ce am pribegit, când va voi Dumnezeu, se cuvine să ne ducem. Iar viaţa drepţilor, după sfârşit este. De unde şi proorocul, dorind de viaţa ceea ce va să fie, zice: <MI>În ce chip doreşte cerbul de izvoarele apelor, aşa doreşte sufletul meu spre Tine, Dumnezeule, când voi veni şi mă voi arăta feţei lui Dumnezeu<D> (Psalmul 41, 1-2). Căci ca o temniţă socoteau sfinţii viaţa aceasta, pentru care şi în alt loc zice: <MI>Acum slobozeşte pe robul Tău, Stăpâne, după cuvân-tul Tău, în pace<D> (Luca 2, 29). Aşa şi Apostolul avea dorire ca să se dezlege şi împreună cu Hristos să fie (Filipeni 1, 21-23).
71.<D> Doi fraţi bătrâni se necăjise între dânşii şi s-a întâmplat de s-a îmbolnăvit unul dintre ei. Deci, s-a dus un frate oarecare spre cercetarea bătrânului şi a rugat bătrânul pe frate, zicând: "Vrajbă am eu cu cutare bătrân şi aş fi voit să îl rogi pe el ca să ne împrietenim. Şi o, de aş fi putut face şi eu vreun bine cuiva!" Zis-a fratele: "Ai poruncit, avva, eu îl voi ruga". Şi ieşind fratele, gândea întru sine, nu cumva poate nu va suferi bătrânul rugăciunea, nu cumva şi întă-râtare se va întâmpla. Şi după iconomia lui Dumnezeu, îi aduce oarecare din fraţi cinci smochine şi puţine stafide. Şi alegând fratele o smochină şi puţine din celelalte, le-a dus bătrânului la chilia lui şi a zis: "Poate cineva le-a adus pe ele bătrânului şi mi-a zis mie: Ia-le de le dă cutărui bătrân". Şi cum a auzit acestea bătrânul, a stătut uimit şi a zis: "Acestea mi-a trimis mie?" Şi a zis fratele: "Aşa, avva". Şi le-a luat pe ele bătrânul, zicând: "Bine ai venit". Şi ducându-se fratele de la bătrânul, a venit la chilia sa şi luând smochine şi din stafide puţine, a dus şi celuilalt bătrân, şi căindu-se a zis lui: "Primeşte acestea avva, ţi le-a trimis ţie bătrânul cutare". Şi i-a schimbat pe dânşii întru pace prin cele trei smochine şi puţine stafide. Şi nu au cunoscut bătrânii ceea ce a făcut fratele. Deci, au zis: "Ne-am împrietenit". Şi a zis fratele. "Aşa, avva, cu rugăciunile tale". Şi a zis bătrânul: "Slavă lui Dumnezeu". Şi s-au împăcat bătrânii cu darul lui Dumnezeu.
72. Într-o viaţă de obşte fiind trebuinţă ca să se facă un frate econom, a ales egumenul pe un frate pe care a voit. Şi vrând fratele a-şi lăsa chilia sa, a pus vasele sale la alt frate, zicând: "De mi se va întâmpla să ies eu din iconomie, să mi le dai pe ele". Iar el s-a făgă-duit că i le va da. Şi nu după multă vreme a ieşit fratele din icono-mie, zicând: "Mai bine mă odihnesc în liniştea chiliei mele". Şi a zis fratelui: "Dă-mi acelea ce am pus la tine". Iar el nu a vrut să i le dea. Şi văzând fratele că se scârbeşte, nevrând să i le dea, a tăcut.
Deci, alt frate l-a rugat pe el, zicând: "Fă dragoste, dacă a pus ceva la tine fratele, să nu îl lipseşti pe el de ale sale, ca nu cumva judeca-ta să te scoată pe tine afară". Iar el şi lui a zis: "Nu am nimic al lui". Şi după cinci sau zece zile, primind fratele cel ce luase vasele gân-duri, cu mult necaz, a ieşit din viaţa de obşte. Şi sfătuindu-l egume-nul să nu iasă, el ocărându-l pe dânsul s-a dus. Deci, economul, din porunca egumenului deschizându-i chilia lui, vasele cele ce s-au aflat le-a împărţit fraţilor. Şi după puţine zile, căindu-se fratele, s-a în-tors la locul lui şi a aflat chilia lui deschisă şi vasele sale date la fel de fel de fraţi. Şi s-a scârbit foarte, şi nu a zăbovit a-şi lua aceea ce a făcut-o fratelui.
73. Un frate a întrebat pe oarecare frate, zicând: "Avva, m-au rânduit a ieşi la pitărie, ca să fac pâini fraţilor, şi argaţii, mireni fiind, vorbesc cele ce nu se cuvine, şi nu mă folosesc a auzi acestea. Ce dar se cuvine a face?" Iar fratele a răspuns, zicând: "Nu ai văzut pe copii învăţând carte în mulţime, şi fiecare dintre ei tabla sa o cugetă şi nu a altuia, ştiind că pe a sa o va da la dascălul său şi nu pe a altuia? Iar dacă te biruieşti de patimi, auzi pe cel ce zice: <MI>Toate cer-cându-le, pe cel bun ţineţi-l <D>"(I Tesaloniceni 5, 21).
74. Cel ce înmulţeşte cuvintele în mijlocul fraţilor, înmulţeşte lupte şi îşi înmulţeşte luişi urâciune. Iar cel ce îşi păzeşte buzele, iu-bit va fi. Însă mare lumină este în suflet frica Domnului, care alungă din dânsul întunericul, şi curat îl lucrează.
75. Fraţilor, împreună cu rugăciunea de lucru să ne îngrijim, că plată este, dacă fără de vicleşug vom săvârşi lucrul. Că cela ce din prigonire, sau din iubirea de sine, sau din iubirea de argint s-a lenevit de lucrul său, va auzi pe cea scrisă: <MI>După lucrurile mâinilor lui, dă-le lor<D> (Psalmul 27, 4). Iar cel ce lucrează întru curată ştiinţă, ca lui Dumnezeu, şi nu ca oamenilor vrând să placă, se va învrednici de acel binecuvântat glas: <MI>Bine slugă bună şi credincioasă, peste puţine ai fost credincios, peste multe te voi pune. Intră întru bucuria Domnului tău<D> (Matei 25, 21). Căruia I se cuvine slava în veci. Amin.
76.<D> Dacă, lepădându-te de viaţa cea lumească, vei ieşi din pământul tău şi din rudenia ta, şi te va odihni pe tine Domnul Dumnezeul tău, unde vrei să te linişteşti, să nu voieşti a-ţi scoate ţie nume în locul acela, măcar deşi boier ai fi fost şi mare foarte în pământul tău, ci zi gândului tău, ca şi proorocul: S<MI>ărac şi sărman sunt eu<D> (Psalmul 39, 17), ca să te sprijinească pe tine Dumnezeu şi să te înalţe.
77. Pentru ce se împuţinează fratele şezând în chilia sa?
Răspuns<D>: Pentru că sufletul îşi închipuieşte cele pământeşti, mulţimile cele de multe feluri ale poftelor lumii acesteia şi deşartele dulceţuri care se aduc sufletului prin gânduri şi slăbănogesc puterea lui. Iar dacă va urî lumea aceasta, şi înşelăciunea ei, şi pe sine se va pune rob înaintea Domnului cu toată inima şi cu tot sufletul, nu va putea împotriva lui împuţinarea, şi îşi va face lucrul său întru odihnă. Însă împotriva gândului slavei deşarte îi este lui lupta. Şi pe aceasta o va alunga robul Domnului, socotind neputinţa firii sale şi al cui este darul, după cel ce zice: <MI>Că ce ai şi nu ai luat? Iar dacă ai luat, ce te lauzi ca şi cum nu ai fi luat?<D> (I Corinteni 4, 7). Acestuia îi este lupta împotriva neputinţei trupului. Iar robul Domnului nu se va teme, nici se va despărţi pe sine de dragostea lui Dumnezeu, după cel ce zice: <MI>Cine ne va despărţi pe noi de dragostea lui Dumnezeu? Necaz sau strâmtorare, sau prigoană, sau foamete, sau golătate, sau primejdie, sau sabie?<D> După cum este scris: <MI>Că pentru Tine ne omorâm toată ziua. Socotitu-ne-am ca nişte oi de junghiere. Însă întru acestea<D> <MI>toate prea biruim prin Cel ce ne-a iubit pe noi. Că sunt încredinţat că nici moarte, nici viaţă, nici începătorii, nici stăpânii, nici cele de acum, nici cele ce vor să fie, nici puteri, nici îngeri, nici înălţime, nici adânc, nici altă oarecare zidire nu va putea să ne despărţească pe noi de dra-gostea lui Dumnezeu cea întru Hristos Iisus Domnul nostru<D> (Romani 8, 35-39). Însă tuturor patimilor, duhul curviei urmează. Fugi de cu-vinte urâte, şi vei scăpa de gânduri întinate.
78. Dacă ne vor porunci nouă înaintestătătorii noştri a ieşi împreună cu fraţii noştri la rucodelie, cu osârdie să alergăm, necertându-ne cu cei mai leneşi. Că cel ce poate şi nu se osteneşte împreună, în multe chipuri se păgubeşte pe sine. Întâi, de plată s-a lipsit pe sine, iar al doilea, pricină a dat cârtirii şi grăirii de rău, lucrând lucrul iubirii de sine. Însă nu se cuvine cel sârguitor, a lua aminte la fraţii cei mai leneşi, că nimenea în vremea secerişului nu zice, dacă aproapele nu îşi adună luişi grâu: "Nici eu nu îmi adun mie". Ci fie-care, după cum are vreme îşi adună luişi hrana, şi dobitoacelor lui, ca fără de lipsă să petreacă. Şi dacă la cele trupeşti atâta sârguinţă punem, au nu cu mult mai vârtos la cele duhovniceşti?
79. A da cinste bătrânilor frumos lucru este, şi împreună a pătimi cu cei bolnavi, bun lucru este, iar bătrânii înţelepţi sunt ungere a fraţilor spre întărirea sufletului.
80.<D> Începutul mândriei este a nu ne osteni împreună cu fraţii după putere. Şi când ne adunăm noi la lucru, să nu vorbim multe, ci sârguinţa noastră fie pentru acelea care am ieşit.
81.<D> Nefrica naşte mândrie, iar mândria este maică a nesupunerii. Iar smerita cugetare şi blândeţea au pironit pe cel ce le are pe ele întru frica lui Dumnezeu, ca pe un stâlp întărit în Biserica Domnului.
82. Nefolositor lucru este monahului a avea întâlnire cu femeie, iar de ceea ce voieşte să petreacă în feciorie nicidecum să te apropii, de va fi în tine cuget trupesc. Că monahul care se îndeletniceşte la vin cu femeie, de cel ce se aruncă pe sine în foc, nu se deosebeşte. Iar cel ce fuge de vorbirea cu dânsele, fuge ca o căprioară de curse.
83. Trezveşte-te, frate, din tinereţile tale, ca să nu te căieşti la cele mai de pe urmă ale tale. Deci, să nu râvnească inima ta bărbaţi păcătoşi, că scris este: <MIŞ-2>Nu râvni întru cei ce viclenesc, nici urma pe cei ce fac fărădelege, căci ca iarba curând se vor usca şi ca verdeaţa buru-ienii degrab vor cădea. Nădăjduieşte spre Domnul şi fă bunătate<DŞ0> (Psalmul 36, 1-3).
84. Iubite, dacă fratele tău petrece rău, sfătuieşte-l pe el, zicând: "Încetează, frate, că nu îţi este ţie de folos această petrecere". Adu-i lui pildă pe unul din cei ce au căzut, nu ca greşeala celui ce a căzut mărturisind-o, ci ca pe cel ce este de faţă să îl foloseşti, ca privind el la primejdia ce a urmat, să fugă de cădere. Mai adu-i lui încă şi pomenirea celor ce bine au plăcut Domnului, şi arată-i lui desluşit răsplătirea amândorura. Şi de te va asculta pe tine, ai dobândit pe fra- tele tău, iar de va rămâne în aceiaşi socoteală, şi de alţii fiind sfătuit nu se va pleca, săvârşind lucrurile defăimării, păzeşte-te pe tine de el, rugându-te pentru dânsul Domnului, după cel ce zice: <MI>Iar dacă cineva nu se supune cuvântului nostru prin epistolă, însemnaţi-l pe acesta şi nu vă amestecaţi cu dânsul, ca să se ruşineze, şi nu îl socotiţi ca pe un vrăjmaş, ci sfătuiţi-l ca pe un frate<D> (II Tes. 3, 14-15).
85. Cine, văzând cândva pe altul că a călătorit pe o cărare şi în ea a căzut în moarte, nu fuge de cărarea aceea, ca nu şi el să cadă în aceiaşi cădere?
86. Nu te amăgi, frate, cu săturarea pântecelui şi nu te îmbăta de vin, în care este învierşunare, că nu-ţi este ţie de folos, fără nu-mai a face voia Domnului.
87. Păzeşte-ţi frate, curăţenia trupului tău. Dacă o vei păzi în dragostea lui Hristos, toată fapta bună cu lesnire vei putea să o is-prăveşti. Că Sfântul Duh, Cel ce locuieşte în tine, se bucură întru tine, că Biserica lui Dumnezeu o tămâiezi cu curăţia şi cu dreapta voire, şi te va întări pe tine spre tot lucrul bun. Şi aceste trei unelte sunt către isprava faptelor bune şi a curăţeniei celei dumnezeieşti: înfrânarea pântecelui, a limbii şi frâul ochilor.
Deci, dacă pe cele două le vei păzi, iar ochii nu îi vei păzi de a se răspândi, nu vei ţine întemeiată curăţenia. Că precum ciutura spartă pierde apa, aşa şi ochiul răsfirat pierde mintea cea întreagă înţe-leaptă. Iar când poftă pentru mâncare s-ar sui asupra ta, zi gându- lui: Socoteşte că dacă te-ai îndulcit ieri de mâncarea aceasta, astăzi nu te-ai sculat flămând? Iar dacă şi cu vreun cuvânt nefolositor te sfătuieşte pe tine a întreba, zi gândului tău: Socoteşte că acum ai întrebat şi ţi-a răspuns ţie aproapele, şi taci. Iar dacă şi la răspân-dire te sfătuieşte pe tine, tu zi gândului: Pentru aceasta eşti aici, ca să nu vezi frumuseţe străină. De tine ia aminte şi nu te lenevi, ca să ţi se facă ţie mintea pironită întru frica lui Dumnezeu, după cel ce zice: <MI>Pătrunde cu frica Ta cărnurile mele, că de judecăţile Tale m-am temut<D> (Psalmul 118, 120).
88. Socotesc că foloseşte pe monah, iar mai ales pe cel tânăr, a nu ieşi din chilie fără de rasă, sau fără de altă îmbrăcăminte, că bună cuviinţă îi dă lui. Că urât lucru este monahului, cel ce cu dula-ma goală, sau cu un pieptăraş cutează a umbla. Că scris este: <MI>Încin-ge-te şi te încalţă cu încălţămintele tale şi te îmbracă cu haina ta şi urmează mie<D> (Fapte 12, 8). Pentru că nu se cuvine monahul a-şi spăla trupul sau picioarele cu patimă. Că precum iubitorii de dul-ceţi, prin înfrumuseţarea trupului şi a hainelor îşi vânează dulceţile lor, aşa nevoitorul bunei credinţe prin cele împotrivă să împotriveş-te celor potrivnice.
89. Nu se cuvine a face ceva spre arătarea oamenilor, ci toate din curată inimă, fiindcă Dumnezeu cunoaşte cele nearătate şi cele ascunse şi cum că de la Dânsul singur nădăjduim a lua răsplătirea. Că nu se cuvine monahului a aduce vorbă străină, iar mai ales în vremea pravilei, ca să nu dăm zăticnire altora. Iată, fraţii noştri lucrează şi noi ne deşertăm. Ei, ascultând Dumnezeieştile Scripturi, se adapă, ca un pământ însetat de ploaie, iar noi, şi înăuntru fiind, afară ne răspândim cu gândul. Ei se trezvesc, iar noi ne lenevim; ei prive-ghează în rugăciuni, iar noi somnului şi trândăviei ne-am dat pe noi înşine; ei au luat cununile, iar noi în trândăvia noastră am rămas; ei Domnului bine au plăcut, iar noi lumii.  Drept aceea să ne deşteptăm şi noi ca să luăm, <MI>că tot cel ce cere ia, şi cel ce caută află, şi celui ce bate i se va deschide<D>. Că bun este Domnul tuturor, şi îndurările Lui peste toate lucrurile Lui. Căruia I se cuvine slava în veci. Amin.
90. Iubite, cinsteşte pe Dumnezeu şi poruncile Lui păzeşte-le, şi vei vedea pe cei ce te defaimă pe tine în urma ta degrab, măcar deşi nu aici, dar acolo. Deci, păzeşte dragostea ca lumina ochilor; lumi-nă şi viaţă este întru dânsa. Păzeşte-o pe dânsa, bucurie este tutu-ror celor ce se ţin de dânsa. Avuţie dumnezeiască este, îngerească vrednicie. Păzeşte-o pe dânsa. De o vei iubi pe dânsa, <MI>se vor înnoi ca ale vulturului tinereţile tal<D>e. De o vei păzi pe ea, va fi ţie bucurie înaintea lui Dumnezeu şi a îngerilor. De o vei iubi pe dânsa, se va sălăşlui în tine darul lui Dumnezeu şi va fi darul ca un izvor, ce izvo-răşte tămăduiri oamenilor, şi buna mireasmă a ei va veseli inima ta. Stâlp este tuturor faptelor bune. Nu este întru ea scârbă de moarte. Dreptate şi bărbăţie, răbdare şi pace în viaţă. Casă a lui Dumnezeu este, păzeşte-o pe dânsa, şi Însuşi Domnul ne-o va dărui pe dânsa şi roadele ei. Lui I se cuvine slava în veci. Amin.
91. Iubiţilor, să ne iubim unii pe alţii şi vrăjmaşul se va ruşina, că nu încetează ridicând invidie şi zavistie asupra robilor lui Dumnezeu. Că cei ce urmează sfatului vrăjmaşului, văzând între dânşii vreun frate, din suflet slujind Domnului cu bună plăcere, nu suferă, ci meşteşugiri ridică, vrând ca să-l gonească pe el, bănuind nu cumva sporind prin adevărata evlavie, mai tare decât dânşii să se facă. Şi acesta, alungat fiind, se duce nevinovat, făcându-se vinovat pentru pricina despărţirii, iar ei, pricinuitori făcându-se, nu vor fi nevino-vaţi. Aşa s-a vândut Iosif rob în Egipt, iar Dumnezeu, pe Care îl avea în suflet, nu l-a trecut cu vederea pe el, ci i-a dat dar şi înţelepciune înaintea lui Faraon, împăratul Egiptului, şi l-a pus pe el povă-ţuitor peste Egipt şi peste toată casa lui, şi cei ce îl lepădase pe el mergeau să i se închine lui cu daruri, nu numai ca unui frate, ci ca unui împărat şi domn a tot pământului Egiptului. Că scris este: <MI>Domnul risipeşte sfaturile neamurilor şi defaimă gândurile popoarelor şi leapădă sfaturile boierilor, iar sfatul Domnului rămâne în veac <D>(Psalmul 32, 10-11). Şi iarăşi zice: <MI>Domnul îmi este mie ajutor, şi nu îmi va fi frică de ce îmi va face mie omul <D>(Psalmul 117, 6).
Deci, să ne păzim pe noi înşine, iubiţilor, ca să nu smintim pe vreunul dintre aceştia mai mici, fiindcă a zis Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos: <MI>Că mai bine îi era lui, ca să i se atârne o piatră de moară de gât şi să fie afundat în adâncul mării, decât să smintească pe vreunul dintre aceşti mici ce cred în Mine<D> (Matei 18, 6). Şi iarăşi: <MIŞ-2>Vedeţi să nu defăimaţi pe vreunul dintre aceşti mici, că amin zic vouă, că îngerii lor totdeauna văd faţa Părintelui Meu Celui din<D> <MI>ceruri<D> (Matei 18, 10). Pentru aceea să ne iubim unii pe alţii, iubiţilor, ca, văzând Domnul credinţa şi unirea care o avem întru frica Lui, să se bucure de noi, precum este scris: <MI>Veseli-se-va Domnul de lucrurile Sale<D> (Psalmul 93, 32). Lui I se cuvine slava în veci. Amin.
92.<D> Trezveşte-te, iubite, şi ia aminte de tine, că multe sunt meşteşugirile vrăjmaşului. Dacă ar vedea vrăjmaşul pe vreun frate trezvindu-se, sau vrând a se trezvi, pe alt frate din cei mai leneşi îl ridi- că asupra lui, cât de multe ori şi mâinile îşi pun unii pe alţii. Apoi prietenie făcându-se, înmulţeşte vicleanul prietenia şi îndrăzneala între dânşii, nu pentru faptă bună, ci ca printr-o prietenie ca aceasta tulburând gândurile lor, să amestece întru dânşii patima dulceţii şi să se facă mare rău. Pentru aceea şi după osândirea răutăţii, atât creşte de multe ori urâciunea, cât leapădă de la dânşii pe cea cu puţin mai înainte nefolositoare prietenie ce a fost între dânşii. Iar cel ce se teme de Dumnezeu, nu va iubi cândva fără de înţelepciunea cea de sus. Că scris este: <MI>Iar înţelepciunea cea de sus mai întâi este curată, apoi paşnică<D>, şi celelalte (Iacov 3, 17).
93. Dacă locuieşti împreună cu fraţi, nu te obişnui a porunci, ci mai ales a fi lor chip spre lucruri bune, ascultând pe cele ce se vor zice ţie de altul. Iar dacă urmează trebuinţă să grăieşti, ca un sfătu-itor să te faci, iar dacă alt frate ar grăi împotrivă celor zise de tine, să nu te clăteşti cu mintea, ci lasă-ţi voia ta pentru dragoste şi pace. Că dacă iuţimea dracului celui mânios prin blândeţe vei lepăda-o, nu va putea împotriva ta. Drept aceea, zi celui ce ţi-a grăit ţie împotrivă, aşa: "Eu, binecuvântatule, ca un prost am grăit, aşa socotind. Şi iartă-mă, că neştiind am grăit. Dar facă-se după cum ai zis tu". Şi întru aceasta se va întoarce nelucrător şi ruşinat înapoi diavolul cel ce alcătuieşte începătorii şi tulburări. Că a te prigoni, şi a-ţi alcătui viaţa ta, ridică tulburări şi mânie cu greu de vindecat, iar mânia în sânurile necredincioşilor se odihneşte, şi ameninţarea mâniei căde-re este lui. Pentru aceea şi Apostolul porunceşte, zicând: <MI>Robul Domnului nu se cuvine a se lupta<D> (II Timotei 2, 24).
94. Fiindcă zice Apostolul: <MI>Sfinţenia voastră este a vă depărta de curvie<D> (I Tesaloniceni 4, 3). Şi nevoinţă este nu puţină între sfinţe-nie şi între necurăţenie. Ajutătorii necurăţiei sfătuiesc unele ca aces-tea şi zic: "Iată nimenea nu te vede pe tine, şi de cine te sfieşti?" Iar ajutătorii sfinţeniei împotrivă grăiesc către dânşii: "Dumnezeu te vede, şi îngerii Lui de faţă sunt. Şi cum zici: Cine te vede pe tine?" Cela ce ispiteşte, zice: "Acum aici pe nimeni nu vedem". Cei ai sfin-ţeniei, grăiesc: "Bine ai zis, că pe nimeni nu vedem, că scris este: <MI>I-a orbit pe dânşii răutatea şi nu au cunoscut tainele lui Dumnezeu<D> (În-ţelepciunea lui Solomon 2, 21). Fiindcă proorocul strigă şi zice: <MI>În-ţelegeţi dar cei fără de minte întru norod, şi cei nebuni înţelepţiţi-vă odată. Cela ce a sădit urechea, au nu aude? Sau Cel ce a zidit ochiul, au nu priveşte?<D> (Ps. 93, 8). Şi în alt loc, zice: <MI>Doamne, cercatu-m-ai şi m-ai cunoscut. Tu ai cunoscut şederea mea şi scularea mea; Tu ai priceput gândurile mele de departe. Cărarea mea şi firul vieţii mele Tu le-ai cercetat şi toate căile mele mai dinainte le-ai văzut. Că nu este vicleşug în limba mea. Iată, Doamne, tu ai cunoscut toate: cele de pe urmă şi cele de demult. Tu m-ai zidit şi ai pus peste mine mâna Ta. Minunată s-a făcut cunoştinţa Ta din mine, întăritu-s-a, nu voi putea spre dânsa. Unde mă voi duce de la Duhul Tău şi de la faţa Ta unde voi fugi? De mă voi sui în cer, Tu acolo eşti. De mă voi pogorî în iad, de faţă eşti. De îmi voi lua aripile mele de dimineaţă şi mă voi să-lăşlui la marginile mării, şi acolo mă va povăţui mâna Ta şi mă va ţi-ne dreapta Ta. Şi am zis: Oare întunericul mă va călca pe mine? Dar întunericul nu este întuneric la Tine şi noaptea ca ziua va lumina. Cum este întunericul ei, aşa este şi lumina ei <D>(Ps. 138, 1-12). Şi în alt loc, zice: <MI>Că întru Dânsul trăim şi ne mişcăm şi suntem<D> (Fapte 17, 28). Şi cum zici tu, că nimenea nu te vede pe tine? Că Domnul, zice: <MI>Amin zic vouă, dacă aceştia vor tăcea, pietrele vor striga<D> (Luca 19, 40).
Deci, acestea pomeneşte-le în gândul tău şi păcatul nu te va mai stăpâni pe tine, nici scârba păcatului nu te va prinde pe tine, ci bucurie şi pace întru Duhul Sfânt. Că ce este păcatul? Scârbă întune-cată şi împîclită, ce vine asupra celor ce îl lucrează pe dânsul. Iar sfinţeniei îi urmează bucurie şi pace. Drept aceea, şezând cineva în liniştea chiliei lui, se bucură întru Duhul Sfânt, ca un prunc de ţâţe-le maicii sale. Apoi iarăşi, întorcându-se darul îl face pe el a plânge şi a lăcrima, pentru pomenirea ceea ce este întru dânsul a păcatelor celor mai dinainte făcute, ca nu prin bucuria cea multă răspândindu-se, să se poticnească. Şi prin lacrimi se străluceşte sufletul, oglindind cele cereşti după Darul Domnului. Că mare dar este sfinţenia întru dragostea lui Dumnezeu, de vreme ce zice Domnul: <MI>Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu<D> (Matei 5, 8). Iar Însuşi Domnul, Cel ce ridică pe cei surpaţi şi mântuieşte pe cei deznădăjduiţi, şi mădularele cele învechite întru păcate din nou le înnoieşte prin pocăinţă, neîntinat şi trupul şi sufletul şi duhul nostru să-l păzească. Căruia I se cuvine slava în veci. Amin.
95. De se va linişti monahul în chilia sa, de multe tulburări se va izbăvi. Cela ce prunceşte cu mintea, de se va apropia de lume multă, nu se va folosi, iar cel desăvârşit cu gândul, rodeşte folos, iar a se linişti, mai bine este. Adică ce zic, iubite: Când se duce vreun frate în cetate, îl întâmpină pe el gâlceavă omenească. Văzând pe unul râzând, iar pe altul plângând, pe altul jurându-se cu mari jură-mânturi, pe altul hulind. Şi acestea văzându-le fratele, dacă este ne-putincios cu gândul, îndată îşi aduce aminte cuvântul fariseului, zi- când: <MI>Mulţumescu-Ţi Doamne, că nu sunt depotriva oamenilor acestora<D>, deşi pătimaş de multe ori se va întâmpla. Pentru aceea liniştea mai ales pe cei mai neputincioşi îi foloseşte, iar cel desăvârşit cu gândul, văzând cele mai sus zise, întru spaimă vine de îndelunga-răb-dare a lui Dumnezeu, zicând întru sine: Vezi câtă este îndelunga- răbdare a lui Dumnezeu, că şi, hulindu-Se de noi, cu îndelungă-răb-dare suferă, şi nu Se mânie; defăimându-Se suferă, şi nu ţine minte răul? Toate ne dă nouă bogat spre îndulcire, certându-ne şi miluindu-ne, vrând a ne aduce pe noi pe toţi la pocăinţă, pentru multa Lui bunătate.
Iar eu ce voi face, păcătosul? Că pământ şi cenuşă fiind, ocară a suferi nu voiesc, ci nici cuvânt a purta al fratelui. Căci, când sunt necinstit mă mânii, când sunt mângâiat mă înalţ. Vai mie, vai mie, păcătosului! Şi umilindu-se fratele de acestea, se duce slăvind pe Dumnezeu, şi zicând: Slavă Ţie, Dumnezeule, Cel singur Bun şi Iu-bitor de oameni.
96. Iubite, dacă cândva gândurile necurate ar tulbura mintea ta, să nu te deznădăjduieşti pe tine, ci adu-ţi aminte de îndurările lui Dumnezeu. Că nu se va mustra cândva cârmaciul corabiei de cel ce o are pe dânsa, zicând: Pentru ce ai lăsat valurile să lovească corabia mea, ci pentru ce te-ai lenevit şi nu te-ai luptat împotriva valurilor, şi pentru ce nu ai scăpat în limanul ce sta înaintea ta, care este în-durarea lui Dumnezeu. Căci, când ridică vrăjmaşul împotriva noastră tulburare de gânduri necurate, care la urechi de oameni a intra nu pot, întorcându-se înapoi, zice acestea: "Ai pierit! Nu mai este ţie nici o nădejde de mântuire", vrând să ne cufunde în deznădejde.
Deci, tu să nu te bizuieşti celor zise de dânsul, ca să nu sperii sufletul tău cu deznădejdea, ci pe cât aceia îngreuiază cu deznădejdea pe suflet, pe atâta noi să îl uşurăm cu nădejdea celor ce vor să fie, aducându-ne aminte de îndurările lui Dumnezeu, ca nu mai mult, îngreuind potrivnicii, să cufunde pe suflet prin gânduri. Când zic ei către noi: "Ai pierit, nu mai poţi să te mântuieşti", noi să zicem către dânşii: "Având Dumnezeu Îndurat şi Îndelung-Răbdător, nu ne vom deznădăjdui de a noastră mântuire. Că Cel ce a zis:<MI> Nu nu-mai de şapte ori a lăsa aproapelui, ci până de şaptezeci de ori câte şapte<D> (Matei 18, 22), cu mult mai vârtos va lăsa păcatele celor ce aşteaptă mântuirea Lui".
Căzând ei din această parte, în altă parte aleargă, zicând: "Îndurat şi Îndelung-Răbdător fiind Dumnezeu şi Care lasă păcatele, pentru ce mai vârtos nu vă îndulciţi de dulceţurile lumii, şi după aceea vă veţi pocăi?" Să zicem şi noi către dânşii: "Ceea ce am făcut, am făcut, iar acum, fiindcă Scriptura mărturiseşte că ceasul cel mai de pe urmă este, la care ceas, sau la care vreme căutând, să ne lenevim de mântuirea noastră şi întru nimic să socotim de a face rău înaintea Domnului Dumnezeului nostru?" Că te-ai asemănat unui bărbat ce stă sub un copac şi când s-a adunat asupra lui fiarele cele sălbatice, se suie sus şi fiarele nu îl nedreptăţesc pe el. Şi socoteşte copacul frica lui Dumnezeu, şi va fi darul ajutător ţie întru toate căile în care vei merge şi vei surpa pe vrăjmaşii tăi dedesubtul tău.
97. Aşa se cuvine a călători credincioşii în această viaţă: Dacă ni s-ar întâmpla nouă bucurie, ori pentru sporire, ori pentru daruri, să socotim că nu departe stă mâhniciunea. Şi când ar veni asupra noastră mâhniciune, să aşteptăm bucuria care este aproape de noi. Să luăm pildă pe cei ce înoată în mare. Că aceştia, când se ridică asu-pra lor vânt şi furtună cumplită, nu se deznădăjduiesc de a lor mân-tuire, ci se împotrivesc valurilor. Bună alinare primind şi de linişte împărtăşindu-se, vifor aşteaptă. Pentru aceea şi se trezvesc totdea-una, ca nu cumva, pe neaşteptate făcându-se ridicare de vânt, să-i afle pe dânşii nepregătiţi şi să-i răstoarne pe ei în mare. Aşa se cu-vine şi noi să luăm aminte la amândouă, că ceea ce se aşteaptă, dacă va veni, nu îl înspăimânt pe cel ce o primeşte pe aceasta, că nu se va afla nepregătit. Deci, când ni se întâmplă nouă necaz, sau strâm-torare, slăbire şi ajutor care se va face nouă de la Dumnezeu să aş-teptăm, ca nu zăbovind necazul, ca şi cum nu ne-ar fi nouă nădejde de mântuire, să ne pricinuiască moarte. Aşijderea încă şi când ni se face nouă bucurie, necaz să aşteptăm, ca nu prin bucuria cea multă, să uităm plânsul.
98. Dacă împreună pătimind, te duci rugându-te pentru fratele, mai înainte de a vorbi cu acela pe care voieşti să-l mângâii, zi gândului tău: "Dacă nu te va asculta pe tine, nu te mânia, nici te tulbu-ra, ca nu vătămare să pricinuiască supărarea ta şi pe fratele să îl o- sândeşti". De te va asculta pe tine, mulţumită fie lui Dumnezeu, iar deşi nu i se vesteşte bărbatului a se pleca celor zise de tine, nu te mâ-nia. Că plata împreună-pătimirii şi a milostivirii degrab o vei lua de la Dumnezeu, ca cela ce pentru numele Lui ai făcut aceasta.
99.<D> Iubite, visteria cerească ai dorit şi vrednic de Domnul a fi ţi-ai ales. Auzi pe Cel ce zice: <MI>De voieşti desăvârşit să fii, mergi, vinde-ţi averile tale şi le dă săracilor şi vei avea comoară în ceruri, şi vino de urmează Mie <D>(Mt. 19, 21). Şi iarăşi zice: <MI>Cel ce iubeşte pe tată sau pe mamă mai mult decât pe Mine, nu este vrednic de Mine. Şi care nu îşi ia crucea şi nu-Mi urmează Mie, nu este vrednic de Mine<D> (Mt. 10, 36).
Deci, de nu vom purta crucea, nu este cu putinţă a urma Domnului. Că după ce a zis: <MI>Mergi, vinde-ţi averile tale şi le dă săracilor şi vei avea comoară în ceruri,<D> zice: <MI>şi vino de urmează Mie<D>. Nu îi dă nu-mai lepădarea, ci şi cercarea ceea ce se mai face în nişte osteneli ca acestea. Că atunci mai multă este nevoinţa şi lupta către potrivni-cul. Şi după acestea, de va putea să urnească gândul de la cugetul cel ceresc, pe cele de pe urmă, mai rele decât cele dintâi le va face, încât pe cel ce a risipit cu îndestulare, îl face să adune cu sloboze-nie pe cele mai proaste decât acestea, şi pe cel ce s-a lepădat de nunta cea după lege, pe acesta al preacurviei şi al învierşunării îndră- gitor îl lucrează. Drept aceea, trebuinţă este de multă trezvire, până când vom ieşi din trup, adică din acest loc de nevoinţă.
100. Iubite, de mergi în adunare de fraţi pustnici şi voieşti să fii împreună cu dânşii ca să slujeşti Domnului, fă-te smerit cugetător în toate, ca şi pe cei ce vin din viaţă sărăcească întru aceasta, să-i înve-ţe bună petrecerea ta şi să-şi deştepte sufletele lor spre isprava faptelor bune.
Deci, când ne vor porunci nouă, înaintestătătorii, a ieşi împreună cu fraţii la lucru, cu osârdie să alergăm, iar de voieşti să zici: "Trupul meu nu suferă osteneală ca a celor simpli", ştiută este aceasta, că nu pot toţi deopotrivă a purta greutatea. Iar a fi ascultător şi bine voitor, tuturor s-a dat. Deci, arată-ţi înainte punerea întru adevăr, şi toţi vor uşura de la tine greutatea, văzând neputinţa ta. Şi să nu laşi de tot a se uşura greutatea de la tine, ci roagă-i pe dânşii, zi-când: "Şi eu împreună cu voi vreau să am parte", şi osteneşte-te îm-preună cu dânşii după puterea ta, pe care ţi-a dăruit-o ţie Domnul. Căci Cunoscătorul de inimi, Cel ce ne-a făcut pe noi, şi ne-a dat no-uă duh de viaţă, ştie ce fel de putere a dăruit fiecăruia. Că, dacă după depărtarea de lume, cele împotriva poruncilor lui Dumnezeu lu-crăm, în deşert se face lucrul. Deci, ca nu venind vrăjmaşul să semene în mintea ta pofta lucrurilor celor trecute, nicidecum să nu suferi a te învoi cu nişte gânduri ca acestea. Că pomenirea lucrurilor celor ce au trecut, înalta cugetare naşte celor ce fără de socoteală le cugetă pe ele.
Iar când nu vor avea loc lucrurile înaltei cugetări a lucra pentru viaţa aceasta de acum, socotelii celei cu rea obişnuinţă îl dau pe el. Iar reaua obişnuinţă ştii ce este? Patimă rea, care pe Dumnezeu Îl întărâtă şi pe oameni îi amărăşte. Şi în ce chip sabia taie vinele ca-lului şi pe călăreţ îl dă jos, aşa socoteala cea cu rea obişnuinţă taie puterile sufletului şi mâhniciunii îl dă, iar mâhniciunea strică pe cei ce cad în ea.
Cândva, oarecine vrând să intre în vreo cetate ce este departe de treizeci de stadii, şi făcând douăzeci şi nouă, iar una nefăcând-o, acesta dintru ale sale a ieşit şi în cetate nu a intrat. Că precum cel ce a venit în ceasul al unsprezecelea deplin plata şi-a luat, ca şi cei-lalţi ce au purtat greutatea zilei, aşa şi cel ce a lucrat până la al un-sprezecelea ceas, iar în al doisprezecelea ar începe a strica şi a smulge pe cele sădite, nimic nu ia, fiindcă Domnul şi Mântuitorul nostru a zis:<MI> Iar cel ce va răbda până în sfârşit, acela se va mântui<D> (Matei 10, 22). Şi iarăşi: <MI>Nimeni, punând mâna pe plug şi întorcându-se înapoi, este îndreptat în împărăţia cerurilor<D> (Luca 9, 62). Că femeia lui Lot, întorcându-se înapoi, s-a făcut stâlp de sare. Pentru aceea şi Apostolul, pe cele dinapoi uitându-le, iar la cele dinainte întinzându-se, zicea: <MI>Că lumea aceasta trece şi pofta ei, iar cel ce face voia lui Dumnezeu, rămâne în veac<D> (I Ioan 2, 17). Că străini şi nemernici suntem în viaţa aceasta, iar dacă până avem vreme vom lucra întru dânsa cele bine plăcute Domnului, plată vom lua.
Deci, câştigă-ţi răbdare, iubite frate, că scris este: <MI>În răbdarea voastră dobândiţi-vă sufletele voastre<D> (Luca 21, 19). Enoh, două sute de ani a bine plăcut lui Dumnezeu după ce a născut el pe Matusa-lem. Şi noi, întru această scurtă vreme, ne lenevim. Stai împotriva gândurilor celor vătămătoare, şi zi împreună cu cel ce zice: <MI>Cu Hristos împreună m-am răstignit şi nu mai trăiesc eu, ci Hristos tră-ieşte în mine<D> (Galateni 2, 20). <MI>Că ce va folosi omul de ar dobândi toată lumea, iar sufletul său îl va păgubi<D>? (Matei 16, 26). <MI>Depărtaţi-vă de la Mine cei ce vicleniţi şi voi cerca poruncile Dumnezeului meu<D> (Psalmul 118, 114). Şi Ecclesiastul strigă: <MI>Deşertăciunea deşertăciunilor, toate sunt deşertăciune!<D> (1, 2). După atâta bogăţie şi slavă, nu mai aduc deşertăciunii ostenelile mele, ca după ieşirea mea alţii să le moşte-nească şi eu să mă muncesc, ci aduc ostenelile mele Bunului şi Înduratului Dumnezeu, Celui ce dă după moarte viaţă, şi a pregătit celor ce Îl iubesc pe El acelea pe care ochiul nu le-a văzut şi urechea nu le-a auzit şi la inima omului nu s-au suit.
Aşa, o, iubite, îmbărbătează-te şi întărească-se inima ta şi aşteaptă pe Domnul, şi va fi în pace ieşirea ta. Acolo vei vedea pe drepţi bucurându-se, pentru mântuirea ta. Acolo te vei sălăşlui în sânurile lui Avraam împreună cu Lazăr, că sărăcia ai ales, în necaz ai răb-dat, ocări ai suferit, defăimarea nu ai urât. Pentru aceasta te vor primi pe tine cu veselie în corturile cele veşnice, de unde a fugit durerea, întristarea şi suspinarea. Acolo vei vedea viaţa şi lumina cea adevă-rată, nădejdea a toată zidirea, pe Izbăvitorul sufletelor noastre, pe Domnul nostru Iisus Hristos, Împăratul slavei, şi se va bucura inima ta, şi bucuria ta nimenea nu o va lua de la tine. Iar Însuşi Domnul nostru Iisus Hristos să ne păzească fără de prihană pe noi pe toţi. Căruia I se cuvine slava în veci. Amin.












<MI>Sfârşit al Tomului întâi al Prea Cuviosului şi de Dumnezeu purtătorului Părintelui nostru EFREM SIRUL, şi Celui în Treime lău-dat, Dumnezeului nostru, slavă.<D>