ȚCEN = ÎNAINTE CUVÂNTARE A lăuda eu acum pe Prea Cuviosul și de Dumnezeu purtătorul Părintele nostru EFREM SIRUL, pentru faptele bune ale lui, cele mari și mi-nunate, socotesc că-mi este mie lucru nepotrivit și mai presus de vrednicie. Pentru că el, și sus în cer la Dumnezeu este preamărit, și jos pe pământ la toată Biserica dreptcredincioșilor este cinstit. Încă și de Sfinții cei mari care, sau într-o vreme cu el au fost, sau și după el au strălucit, cu cuvinte de laudă s-a încununat. A arăta iarăși folosul ce se pricinuiește din citirea cuvintelor lui, cele de Dumnezeu însuflate și din Duhul Sfânt, Cel întru dânsul sălășluit, judec că sunt de prisos. Că lucrul, fiind de față, singur măr-turisește. Încă și vremea a arătat că decât cuvântul de obște, nimic nu este mai înțelept. Că el pe toate le vădește, precum și pe folosul acesta. Că ni-meni, din cei ce cu luare-aminte s-au îndeletnicit în citirea lor, n-a rămas <Ș-2>neîmpărtășit de schimbarea cea spre mai bine în oarecare faptă bună. Deci,<Ș0> pe acestea, și altele ca acestea, care de unii se obișnuiește pe la începutul <Ș-2>cărților a se spune, eu, pentru pricinile care am zis, lăsându-le, numai pentru<Ș0> tălmăcitor voi arăta, cine a fost, și pentru tălmăcire, după care izvoare s-a <Ș-2>făcut. Că acestea socotesc că sunt și celor de pe urmă dorite a le ști, iar mie<Ș0>, cu cuviință, a le vesti. Tălmăcitor a fost cel întru fericita pomenire, dascălul și schimonahul Isaac, de la care și eu începăturile învățăturii mele, de a mă deprinde în limba elinească, am luat aici, în Sfânta Mănăstire Neamț. Că acesta, găsind o tipăritură veche, și aceasta încă nu a tuturor cuvintelor Sfântului, și după cercetare, aflând multe locuri lipsă într-însa, având împreună și pe cea gre-cească, în manuscris și pe cea slavonească, a făcut să apară această tălmă-cire. Întâi, tălmăcind cuvintele cele ce sunt în cartea cea elinească, tipărită în Oxonia, apoi, după câtăva vreme, ducându-se la Sfântul Munte, pentru vedere și închinare, și aflând acolo și alt Tom elinesc, împreună și latinesc, a tălmăcit și pe celelalte ce lipseau din aceea. Iar, când a binevoit Dumnezeu a se da această tălmăcire, prin tipărire, și la lumină, pentru folosul cel de obște al neamului nostru, a iconomisit și aceasta: Că împreună cu voia și binecuvântarea, ce a trimis Sfintei Mănăs-tiri Prea Sfințitul nostru Stăpân Veniamin, Mitropolitul Moldovei, pentru tipărire, mi-a dat și mie trei Tomuri elinești împreună și latinești, tipărite în Roma, cuprinzătoare de toate cuvintele Sfântului cele tălmăcite elineș-<Ș-2>te, din limba sirienească, poruncindu-mi, ca, la tipărire, întru toate să urmez<Ș0> acestora. Deci, eu, nebizuindu-mă și neîncrezându-mă în puterea mea, ci prea sfintelor rugăciuni ale Prea Sfinției Sale nădăjduindu-mă, după stăpâneasca poruncă, unde am văzut vreo lipsă, precum s-a cuvenit am împlinit-o. Iar unde am aflat vreo deosebire, precum m-am priceput, am îndreptat-o, ca să fie tălmăcirea întocmai după această tipărire în trei Tomuri. Pentru aceasta am adus la început și cuvântul Sfântului Grigorie de Nissa, cel de laudă la Cuviosul, și celelalte mărturii, care, în Tomul întâi sunt, iar în cel elinesc lipsesc. Dar poate să pricinuiască vreo îndoială, citindu-se viețile Sfântului, cea scrisă de Sfântul Simeon Metafrast și cea de nenumitul. Că Sfântul Sime-on, numai din pământul Siriei zice că a răsărit Sfântul Efrem, iar nenumi-tul zice că sirian de neam, și din Edessa născut. Iar Prea Sfințitul Mitropo- lit al Astrahanului, Nichifor Teotoki, și Prea Sfințitul Meletie al Atenei, în Istoria bisericească, scriu așa: "Efrem, minunatul de neam, adică sirian, iar patria lui a fost cetatea Nisive, care amândouă sunt în Mesopotamia, iar nu în Siria. Că Siria se află între Palestina și Mesopotamia, pe care le desparte râul cel mare al Eufratului, care este hotar al Siriei, dinspre răsărit, iar al Mesopotamiei, dinspre apus. Și amândouă acestea de mai sus numite ce-tăți în Mesopotamia sunt, iar nu în Siria, după cum arată Meletie în Geo-grafia sa și toate hărțile cele geografice". Deci, dacă sunt, după cum măr- turisește Meletie și toate hărțile geografice, amândouă aceste cetăți în Me-sopotamia, iar nu în Siria, apoi trebuia mesopotamian, iar nu sirian, să se numească Sfântul, dacă este născut și crescut în Mesopotamia. Această în-doială o dezleagă Prea Sfințitul și mai sus numitul, Meletie al Atenei, scri-ind în Geografia sa așa: "Siria este nu mică parte a Asiei, care multe epar- hii întru dânsa cuprinde, mai ales în vremea de demult cuprindea și pe Asi-<Ș-2>ria, Mesopotamia și Babilonul, care mai pe urmă fiecare s-a despărțit cu deo<Ș0>-sebite stăpâniri de la dânsa, adică de la Siria". Și pentru aceasta se numește Sfântul sirian, căci, pe acele vremuri, tot sub aceeași stăpânire fiind, tot cu un nume se chemau. Iată dezlegarea îndoielii pentru patria Sfântului. Să zicem puține și pentru învățătura Sfântului, și de a fost el învățat în învățăturile cele dinafară, sau nu. Prea Sfântul Mitropolit al Astrahanului, zice pentru dânsul așa: "Cuviosul Efrem, din tânără vârstă, în filosofia cea monahicească nevoindu-se, la prea multă învățătură a limbii sirienești s-a dat pe sine, de la nimeni învățându-se, ci însuși de sine învățat făcându-se". Iar Meletie al Atenei, zice așa: "Efrem, minunatul, învățându-se limba siri-enească, atât a mustrat înșelăciunile cele în multe feluri ale elinilor și ne-putința relei meșteșugiri a ereticilor atât a golit-o, ca nimeni altul". Pentru <Ș-2>care sunt mulți care se minunează, cum Sfântul, neînvățându-se de la nimeni,<Ș0> să poată scrie atâtea scrieri și atât de dulci și de înalte, încât să covârșească pe ale celor învățați prin școli, în atâta vreme. Că omul, neînvățat la dascăli în învățăturile cele dinafară, nimic întemeiat și cu meșteșug să scrie nu poate. Noi citim toate istoriile și viețile Sfinților Dascăli, și în nici una nu aflăm pe vreunul neînvățat de alți dascăli care să fi scris oarecare scrieri. Iar, de zice cineva, pentru Sfântul Antonie cel Mare, că a scris cele o sută de capete și nu a fost învățat, zicem: Că Sfântul Antonie deși a fost neînvățat în învățăturile cele dinafară, dar a avut mulți ucenici învățați și filosofi, care și singuri de la sine au scris cărți și își au scrierile lor, precum Evagrie, cel cu ologul, și Sfântul Macarie cel Mare, și mulți alții, și puteau <Ș-2>unii ca aceștia, pe cele ce le auzeau de la Sfântul Antonie, să le scrie cu meș<Ș0>-teșug și mai multe de cum sunt scrise acele o sută de capete, și cu numele Sfântului, ca al unui dascăl al lor și duhovnicesc Părinte să le numească. Se vede că Sfântul Efrem însuși le-a grăit, nu numai în pustie, prin mănăstiri către monahi, ci și prin cetăți, către mireni. Deci, de nu a fost învățat în învățăturile cele dinafară de la alții, cum a îndrăznit să vorbească în popor și prin cetate cuvinte ritoricești, unde se aflau și oameni înțelepți și învățați? Mie mi se pare așa: Că Sfântul Efrem, după ce s-a lepădat de lume și s-a dus la viața monahicească, acolo, unde s-a făcut monah Sfântul și a pustnicit, erau oarecare Părinți sihaștri, în toa-te învățăturile cele dinafară învățați, cu care împreună viețuind și împre-ună pustnicind, pe lângă învățătura cea duhovnicească, a învățat și toată învățătura cea dinafară de la dânșii, fiind tânăr și isteț, și îndemânatic spre toată învățătura. Că nici nu s-ar fi îndemnat Sfântul până întru atât la învă-țătură, de nu ar fi fost împreună cu niște bărbați ca aceștia, fiindcă nu este după învățătura școlilor, nici în istețime să poată să se numească de nime-nea. Și ca martor al acesteia aduc pe Sfântul Simeon Metafrast, scriitorul vieții Sfântului, care zice așa: "Odinioară își lasă patria sa și acesta, ca dumnezeiescul Avraam, și la cetatea edesenilor ajunge. Una, pentru închinarea <Ș-2>la Sfintele Moaște ce erau acolo, iar alta, pentru întâlnirea cu oarecare băr<Ș0>-bat din cei cuvântători, ca rod de cunoștință de <Ș-2>la dânsul să ia". Încă și <Ș-3>ducerea lui în Cezareea către Marele Vasile, mai mult<Ș-2> pentru aceasta a fost.<Ș0> Că de vreme ce vestea învățăturii Sfântului Vasile și a cuvintelor lui, cele înalte și pline de duhovnicie și de priceperea cea din afară străbătea, în toată lumea, mare pagubă, și de fapta bună, dar mai mare de învățătură, socotea că își va pricinui dacă nu se va întâlni cu un bărbat ca acesta. Și cum că acestea sunt aproape de adevăr, pe înseși cuvintele lui le aduc dovadă prea luminată aceștia. Că zice așa, în cuvântul de laudă la Sfântul Vasile: "Și socotește-mi sârguința bunului dascăl de unde s-a apu-cat de fapta bună a mea, de unde chipul l-a cuprins, ca și cum am zice to-iagul trupului, și smulgând năravul necuvântătoarelor patimi, a luat solzii <Ș-2>mei, urdorile ochilor și, furișând verdiciunea și crudiciunea cuvântului meu,<Ș0> m-a apucat cu râvnă și m-a cufundat în adâncurile învățăturilor lui. Atunci a zămislit mintea mea înțelegere, ca să nască lauda acelor patruzeci de Mucenici. Că, pe tot chipul răbdării lor, l-a făcut cunoscut auzurilor mele viteazul". Vezi că nu numai pentru folosul faptei bune, ci și pentru al învă-țăturii celei dinafară umbla după oameni învățați și dorea a se întâlni și vorbi cu dânșii. Aceste două pricini eu le-am însemnat aici, prea de nevoie fiind a se ști, iar pentru celelalte fapte bune ale Sfântului, citindu-se cu luare aminte și celelalte mărturii ale Sfinților și ale Dascălilor Bisericii, care sunt puse în Tomul întâi, încă și din scrierile sale, se va afla cât de îmbunătățit și plăcut lui Dumnezeu a fost. <Ș-2>Iar eu acum, în umilința sufletului mă rog, dacă cineva, în aceste cărți ale <Ș0>Sfântului, după puterea mea urmate și îndreptate, undeva va afla vreo ne-dumerire, și mai bine va înțelege, căutând mai mult la osârdia voinței decât la neputința minții, să se roage și pentru mine, bine încredințat fiind, că și eu, după pururea pomenitul tălmăcitor, pe cât am putut de ajuns m-am ostenit pentru folosul cel de obște. Și s-a început a se tipări în limba româ-nească această sfântă scriere în trei Tomuri cuprinsă a Sfântului Efrem Sirul, pe vremea stăreției Prea Cuviosului Arhimandrit al Sfintelor Mănăs-<Ș-2>tiri Neamț și Secu, Ilarie, om împodobit cu multe fapte bune, în Sfânta Mă<Ș0>- năstire Neamț. Al dragostei voastre de amândouă fericirile doritor, Iosif, Ieromonahul, din Sfânta Mănăstire Neamț.