CUVÂNT DE LAUDĂ LA CUVIOSUL EFREM SIRUL Al Sfântului Grigorie, Episcopul de Nissa Mă pornește pe mine către pricina aceasta de față pilda cea din dumnezeieștile Evanghelii, învățătura cu taină a făcliei, și pe <Ș-2>limba ceea ce este ținută de frâul neglăsuirii o dezleagă și căile înțe<Ș0>le-gerilor, ca pe niște cărări de cai umblate le netezește, și pe căruța cuvântului cea prea cu multe chipuri pe cale împărătească a umbla <Ș-2>o gătește, așa oarecum luminat strigând: Nu aprind făclia și o pun sub<Ș-2> obroc, ci în sfeșnic și luminează tuturor celor din casă (Matei 5, 15). Și pe ceea ce dintru aceasta întru adânc se înțelege, o adaugă, zicând: Ca să vadă lucrurile voastre cele bune (Matei 5, 16). Apoi, oare nu este lucru de vinovăție a ne ascunde și a ne teme <Ș-2>de acelea întru care Însuși Stăpânul ne-a poruncit să îndrăznim, care<Ș0> ca pe o făclie strălucită și decât soarele mai luminată, aprinzând petrecerea dumnezeiescului Părintelui nostru, celui pus înainte spre povestire, nu voiește să se ascundă aceasta sub obrocul tăcerii, ci sus să se pună, pe însuși vârful cel bisericesc, ca să se arate tutu-ror celor ce petrec în casa cea lumească, și dintru aceasta cei ce văd să slăvească pe Tatăl Cel din ceruri? Nu se cuvine dar să ne sfiim de legătura cea părintească a Ace-luia, că poruncă stăpânească se calcă. Că nevoie este de acolo a lua începuturile laudelor, măcar că luarea cea de acum cu punerea di-napoi de laude s-a rânduit. Fiindcă cela ce știe a desluși bine lucru-rile, nu este aceea legătură așa simplă care oprește a încununa cu laude pe cela ce se întoarce dinspre slava cea omenească, ci legă-tură fără de legătură și ținere neținută, care către cea împotrivă în-deamnă pe îndrăgitori. Că prin acelea care a socotit acela să scape de laudele noastre, îngrădind cu legătură apucarea, prin acestea noi luăm pricinile laudelor. Deci, fiecare ispravă a lui este potrivită la pricina laudei celei desăvârșite, iar mai ales că nu se bucură de laudă! Că voia nu a părea bun, ci a fi bun. Drept aceea, și numai pentru aceasta, deși nimic altceva vrednic de laude nu ar fi lucrat, <Ș-2>cu dreptate este să se laude. Că atâta a zis laudelor să se bucure, cât<Ș0> și cu legătură a pecetluit certarea pentru dânsele. Iar nouă aceasta întâi ne deschide drumul cuvântului și deplin ne adeverează că nu vom păși fără de socoteală, nici asupra pră-pastiei vom merge, ci pe cale împărătească vom călători, dacă bine vom socoti, că de nu s-ar fi priceput pe sine vrednic de laude, mi-nunatul lui Dumnezeu, nu ar fi oprit pe cei ce ar vrea să îl laude pe el. Că nimenea, încă trăind, care nu s-a făcut vrednic de minunare, pentru prea mari isprăvi, nu poruncește celor de pe urmă să-i piar-dă pomenirea lui în groapa uitării. <Ș-2>Deci, pe lângă acestea este cu putință a zice și aceasta: că precum<Ș0> Pavel, ritorul darului, împodobitorul de Mireasă al Bisericii, gura lui Hristos, nu și-a pierdut numirea de Apostol, pentru că a zis: Nu <Ș-2>sunt vrednic a mă chema Apostol (I Corinteni 15, 9), ci mai ales pentru<Ș0> însăși aceasta, că s-a smerit, mai mare laudă a luat; așa dar și mare-<Ș-2>le Părinte al nostru, judecându-se pe sine nevrednic de laude, pentru<Ș0> cu<Ș-2>cernicie, după urmare vrednic se află. Fiindcă legea Bisericii noas<Ș0>-tr<Ș-2>e știe a încununa pe râvnitorii faptei bune, și dintre aceștia mai ales<Ș0> pe cei care prin măsura cea smerită a gândului duhovnicește s-au înălțat, după cum zice Domnul în Evanghelie: Cel ce se smerește pe sine, se va înălța (Luca 14, 11). Că fără de greșeală și de defăimare și de osândă sunt cei ce scriu faptele bune ale acestui de Dumnezeu purtător Părinte și ca pe un stâlp însuflețit și viu viața aceluia ne-o prezintă nouă. Și va vedea adevărul celor făgăduite, înțeleptul ascultător, dacă după cuvânt va aduna chipurile cele de multe feluri ale faptelor lui celor bune, din care noi, făcând ca o cunună oareca-re de aur, împodobită cu scumpe și felurite pietre, Bisericii Miresei <Ș-2>lui Hristos dar dorit o vom aduce. Că se bucură primind, niște daruri<Ș0> ca acestea, când pomenire de drepți pe an va veni. Iar acum, trecând vremea, pe Efrem spre laudă l-a adus. Și cum nu va primi cu bucurie pomenirea acestuia? Pe Efrem acela, care prin toate gurile creștinilor să poartă, zic, adică Efrem Sirul. Că nu mă rușinez de neamul aceluia cu a căruia chipuri mă împodobesc, a cărui vestire a vieții și a privirii în tot pământul a strălucit, <Ș-2>care mai la toată lumea cea de sub soare este știut și la atâția nu este<Ș0> știut, la câți Vasile, luminătorul cel mare al Bisericii. Efrem, Eufratul cel gândit al Bisericii, din care împlinirea cre-dincioșilor adăpându-se, însutit dă sămânța credinței. Efrem, via cea mult rodită a lui Dumnezeu, care ca niște struguri dulci înflo-rește roduri de învățătură și pe ospătătorii Bisericii cu sațiul dumnezeieștii dragoste îi veselește. Efrem, iconomul cel bun și credin- cios al darului, care pe cuvintele faptelor bune ca niște grâu le îm-parte cu potrivire celor împreună robi, și casa cea stăpânească prea bine o chivernisește, a căruia neamul, patria, strălucirea strămoși-lor, slava părinților, nașterea, petrecerea, creșterea vârstei, măsu-rarea cea trupească, fericirea, meșteșugurile și celelalte laude care se adună din laudele scriitorilor de cuvinte filosofice, de prisosit am socotit că este a le aduce în mijloc. Că noi nu am luat din unele ca acestea a lăuda pe dumnezeieștii bărbați, măcar că și de aicea prea mult i se află lui vrednicia de laudă, ci dintru acelea din care el pe sine s-a făcut vestit cu viața și cu cuvântul, dintru acestea și noi îl vom încununa pe el cu cununa cuvântului, că laudele sunt ale celor în puterea noastră și darurile ale celor de sine stăpânitori. Căci cum ar fi primit de la neam a se lăuda, cela ce a urât toată bogăția cea lumească și fiu al lui Dumnezeu, prin înălțarea lucru-rilor celor prea bune, a iubit a se face? Sau cum de la patrie a se slăvi, cela ce pe tot pământul străin de dânsul îl socotea, și despre averea cea materialnică ca despre o vrăjmașă se întorcea, pentru fericirea cea de-a pururea veșnică gătită în ceruri? Și cum, iarăși, pentru slava strămoșilor s-ar fi îndulcit, cela ce așa simplu a călcat împătimirea cea trupească și de însăși hăinișoara cea sufletească, adică de trup, se îngreuia, care ca o împiedicare i se afla lui către drumurile cele prea iuți ale faptei bune? Și cum cu totul din tru-peasca creștere și petrecere, sau din măsurare sau din meșteșug, sau din altă oarecare îndeletnicire a vieții vrednică de scuipat ar fi voit a fi lăudat cela ce s-a hrănit din întâia vârstă și a crescut în cu-getarea Dumnezeieștilor Scripturi și s-a adăpat din izvoarele cele <Ș-2>de-a pururea curgătoare ale Darului și, apostolește să zicem, a ajuns<Ș0> la măsura vârstei lui Hristos? Deci, știind noi că marele nostru Părinte nu se bucură să se mă-rească cu niște laude ca acestea, cu totul vrednice de râs, cu care se laudă cei trupești, nici dorirea noastră să o lege neglăsuirea, nici pe cărare străină de a părinților călătorind, să greșim din calea cea îm-părătească, întru abaterile ei umblând, cu măsură vom meșteșugi cuvântul. Ce dar sunt cele ale acestuia, prin care a țese lauda ne-am apu-cat? Fapta și privirea, cărora le urmează mulțimea cea deosebi a <Ș-2>faptelor bune, credința, nădejdea, dragostea, buna cinstire de Dum<Ș0>-nezeu, cugetarea Dumnezeieștilor Scripturi, sfințenia sufletului și a trupului, lacrimi neîncetate, viețuire pustnicească, mutarea din loc în loc, fugirea de cele vătămătoare, învățătură necurmată, rugăciu-<Ș-2>ne necontenită, post și priveghere care măsură nu au, culcare pe pă<Ș0>-mânt și aspră petrecere care covârșesc cuvântul, neavere și smere- <Ș-2>nie desăvârșită, milostivire care îl ridică pe el din firea cea omeneas<Ș0>-că, râvnă dumnezeiască asupra celor ce se turbă împotriva bunei credințe. Și în scurt a zice: tot ce știe a asemăna pe om după Dumnezeu. Cu niște laude ca acestea Părintele nostru se împodobește, și cunoaște cele ce se zic, și bunătățile sale le știe, și primește cuvintele ca pe niște pricinuitoare de folos, nu lui, ci nouă, fiindcă și nu-mai singură numirea acestuia, pricină de faptă bună celor sârguitori se face. Că nu ne-am învățat acestea de aiurea, fără numai dintru acelea pe care el pentru sine prin cuvinte le-a semănat, din care noi, ca albina cea lăudată, din multe flori, adunând cele folositoare, am lucrat fagurul acesta duhovnicesc. Și cu adevărat, nu se mânie asupra noastră pentru îndrăzneală, că nu se mai teme de vicleanul drac, care și la sfârșitul luptelor pe mulți i-a împiedicat. Căci, după ce odată la limanurile cele neînvăluite ale celor fără de trupuri a ajuns, afară este și de vifor și de furtună. Deci, veniți întru fiecare din cele numărate, puțin zăbovind cu cuvântul, să arătăm celor ce s-au adunat, ce fel a fost minunatul și la câtă măsură de suire duhovnicească a ajuns. Că foarte drept se află în credință, neabătându-se din buna credință, precum am luat și din scrisorile lui și din învățătura Bisericii cea pentru dânsul. Că <Ș-2>întocmai ura amestecarea cea necuviincioasă a lui Savelie și despăr<Ș0>-țirea cea turbată a lui Arie. Sta și înlăuntrul hotarelor bunei credin-țe despărțind, adică cu numărul, dar împreunând cu ființa pe Tre- imea cea Una, și neamestecată și preasfântă. Cât nici cu sărăcia dumnezeirii iudaicești nu se ocăra, nici cu mulțimea dumnezeilor elinește nu se îmbăta. Pe care le-au pătimit cei ce s-au înnebunit împrejurul Treimei celei necuprinse cu mintea, se vădesc. Iar dogma cea necuviincioasă a lui Apolinarie atâta o lepăda, încât toată sârguința a pus ca să o scoată pe ea din tot sufletul creș-tinesc. Dar încă și a anomianilor, prin multe cuvinte doveditoare și scrise, gurile cele fără de uși le-a astupat, prea mare întemeiere lăsându-ne nouă cuvintele lui cele de Dumnezeu învățate. Iar de ar voi cineva să vadă biruirea prea semețului Nuat, în lupta cea prin cuvintele lui Efrem să vadă, căderea potrivnicului, întru care atâta va afla covârșirea puterii dascălului nostru întru îndrăzneala cuvân-tului, câtă putere are un bărbat preatare cu vârtutea, pe lângă un copil slab, pentru cruzimea vârstei. Și nu numai eresurile cele ce pe vremea aceea sau și mai înainte s-au născocit de semănătorul rău-tății cei neghinești, cu cuvântul cel drept al credinței le-a vădit, ci și cele ce pe urmă rău avea să odrăslească, cu ochi proorocesc văzân-<Ș-2>du-le, mai înainte le-a secerat. Și de aceste dovezi plină este și toată<Ș0> scriptura acestuia și cărțile. Așa nu a ieșit cândva din adevăr, fiul <Ș-2>adevărului. Iar nădejdea acestuia era numai spre Dumnezeu, de unde<Ș0> sunt celor vrednici pregătite darurile nădejdilor. Că psalmul Proo-rocului în toată viața, prin cuvânt și prin faptă, cugetându-l, zicea: Spre Dânsul a nădăjduit inima mea și m-am ajutorat (27, 9). Pentru una ca aceasta, fiindcă a nădăjduit el spre Domnul, mila pe el îl va înconjura (31, 13). Și nădejdea cea spre Dânsul, nu numai îl face pe acesta asemenea Muntelui Sionului, ci și înlăuntru, în prea înaltă fericire așează pe cel ce a câștigat-o, după cum este cu putință a ne învăța de la Prooroci. Fiindcă David, zice: Fericit bărbatul a cărui nădejde este numele Domnului (39, 6), iar Ieremia: Bine este cuvân-tat omul care a nădăjduit spre Domnul, și Domnul va fi nădej<Ș-2>dea lui. Și va fi ca lemnul cel răsădit lângă ape și pe umezeală va pune<Ș0> rădăcina lui. Și Isaia: Domnul, Împăratul nostru, Domnul, Mântuitorul nostru, El ne va mântui pe noi. Iată Dumnezeu, Mântuitorul meu, Domnul, nădăj-duind voi fi spre Dânsul și voi cuteza (33, 22; 12, 2). Iar fericitul Pavel sfătuiește și zice: Să ținem făgăduința nădejdii că credincios este Cel ce a făgăduit (Evrei 10, 23). Întru această dumnezeiască și gătită nădejde petrecând el, pe toate cele lumești le defăima și slava cea veșnică în fiecare zi o poftea, iar dragostea cea către Dumnezeu și către aproapele cu dea-<Ș-2>dinsul o păzea, cât zicea el așa, când se ridica din viață: "Nicidecum<Ș0>, în toată viața mea pe Domnul nu l-am defăimat și cuvânt nebunesc prin buzele mele nu a trecut. În toată viața mea pe nimenea nu am blestemat și cu nici un credincios nicidecum nu m-am luptat". O, fericită limbă, care, îndrăznind, a scos un glas ca acesta, care numai îngerilor este prea cuviincios, pentru nematerialnicia și ne-tulburarea vieții! Iară nouă, celor ce slujim trupului, străin și mai presus de fire și cu greu de a isprăvi un lucru ca acesta. Și măcar deși foarte te vei osteni, cercând viețile celor vestiți în fapte bune, dar nicăieri nu vei afla vreun astfel de semn spre povestire de curată și neîntinată dragoste, în ce fel este la Părintele acesta. Deci, dacă mai mare decât toate faptele bune este dragostea, și <Ș-2>pe aceasta, nu ca alt oarecare din părinți a isprăvit-o fericitul Efrem<Ș0>, <Ș-2>că va lua fiecare după lucrurile lui. Pe cea dintru acestea altora vom<Ș0> lăsa să o asemene, ca să nu ne părem că alăturăm părinți și părinți. Că nu pentru asemănare am luat pe cea zisă, fără numai ca să ară-tăm luminat celor mulți că la însuși vârful scării celei duhovnicești a <Ș-2>faptelor bune a ajuns Efrem al nostru, iar mai vârtos, Dascălul<Ș0> lumii. Iar cinstirea de Dumnezeu în câștigarea înțelepciunii celei ade-vărate a neguțătorit-o, după cea zisă în Iov: Iată cinstirea de Dumnezeu este înțelepciunea (28, 28). Prin ea, după cum puțin mai sus <Ș-2>am arătat, scriind curățenia credinței lui, la al treilea cer, după Pavel<Ș0>, s-a suit, și cu nemuritoare pomenire, și cu îndelungată laudă, de Biserică s-a îmbogățit. Iar cugetarea Dumnezeieștilor Scripturi s-a aprins în acesta din davidiceasca făclie, că zice: Și în cugetul meu se va aprinde foc (Psalmul 38, 4). Că, dor de privire duhovnicească pe el cuprinzându-l, i-a ridicat dorire în văpaie înaltă. Că după ce toa-tă Scriptura cea Veche și cea Nouă a deprins, și ca alt oarecare în niște priviri ca acestea a zăbovit, toată cu deamănuntul pe rând a tâlcuit-o, și de la Cartea Facerii lumii și până la Testamentul Daru-lui, adâncurile minunilor celor ascunse la lumină le-a adus, făclie având pe Duhul. Și nu numai ale acestei înțelepciuni a noastre și de Dumnezeu insuflate, tot paharul cel duhovnicesc l-a băut și altora a dat, ci și la cea dinafară, lumească, câtă era de trebuință la vorbirea și îndreptarea cuvântului, și câtă la adâncul înțelegerilor, foarte deprinzân-du-se, cât a fost, de folos a luat, iar cât nu a fost de folos a lepădat, neguțătorind cu jugul dreptății și fapta și privirea. Iar curățenie a sufletului și a trupului a isprăvit câtă firea încăpea, iar mai vârtos și mai presus de fire, că al Darului era hărăzirea. Că nici lăsa pe su-flet să greșească din cuviința cea după dreapta socoteală, ci era întru adevăr, cu sufletul, împărățind, iar cu trupul, luminat strălu-cind. Și mărturisește schimbarea curvei celei ce se istorisește, pe care, punând-o în vânarea răutății ucigașul de oameni veliar spre amăgirea bărbatului celui luminat, atât s-a scăpat de cel nădăjduit, cât și însăși preacurva a tăbărât asupra celui cu covârșire viclean, și prin dojăniri și îndemnări, și prin sfătuirile dumnezeieștilor cuvinte prefăcându-se, și spre mai bine schimbându-se, întreagă înțeleaptă, în loc de desfrânată, și cinstită, în loc de necinstită, și curată, în loc de întinată, s-a arătat. Iar sârguindu-mă eu a spune curgerea cea de-a pururea a lacri-milor aceluia, îmi vine cu adevărat a lăcrima. Că ar fi putut cineva fără de aceasta să înoate cu cuvântul noianul lacrimilor lui? Că pre-cum tuturor oamenilor firească le este răsuflarea, și de-a pururea lucrarea, așa era la Efrem curgerea lacrimilor. Că nu era zi, nici noapte, nici miez de noapte, nici ceas, nici prea mică clipită, când se vedea uscat ochiul cel neadormit al aceluia. Uneori, necuvioșiile cele de obște, iar alte ori pe cele deosebi plângându-le, după cum zicea. Și prin suspinuri înțelepțește pornea curgerile ochilor, iar mai vârtos prin vărsările ochilor chema afară suspinurile. Și era prea slăvită urmarea amândorura, una alteia pricină arătându-se. Că năștea la dânsul lacrimile, adică suspinuri, iar suspinurile iarăși lacrimi, și pricina de cei mulți nu se cunoștea. Că vremea pe acestea nedespărțindu-le, ci de-a pururea suspinurile lacrimi vărsând, apoi iarăși acestea suspinuri, și oarecare înconjurare făcându-se, nearătat era începutul și pricina amândorura. Și aceasta o va vedea cineva, dacă va citi scrierile lui. Că îl va afla pe el că plângea, nu numai în cuvintele cele pentru pocăință și pentru nărav și pentru bună petrecere, ci și în însăși cuvintele lui cele de praznice, unde multă bucurie s-au obișnuit cei mulți a arăta în cuvinte, iar el pretutindenea același era și neîncetat cu darul umilinței se îmbogățea. De unde și acum mai pe toți ascul-tătorii cuvintelor lui iarăși îi cheamă la viața cea adevărată. Atâta tărie are cuvântul cel de Dumnezeu insuflat al acestuia, cu lacrimi amestecat fiind, căci, care neînduplecat sau împietrit cu inima, au-zind graiurile acestuia, nu se va muia și asprimea năravului lepă-dând-o, nu se va mâhni pentru răutățile lui? Care sălbatic cu nă- ravul sau cu chipul de fiară, luând în urechi învățătura lui cea de suflet folositoare, nu va fi îndată bun și blând, și cu chipurile iubitor <Ș-2>de bunătate? Cine, cugetând a se bucura în dulcețile patimilor vieții<Ș0> și a lăcrima întorcându-se, puține cuvinte ale acestuia auzind, nu va suspina și nu va plânge, și nu va veni în aducere aminte de răsplă-tirea ceea ce va să fie, pentru cele lucrate în viață de dânsul? Piatră fierbinte, asemănarea celor dinafară s-au luat la cele cu neputință, iar nouă cercarea luminat ne-a arătat aceasta. Că pe su-<Ș-2>fletele cele neînduplecate și nesupuse, dumnezeiescul acesta bătrân<Ș0>, le-a plecat și să se moaie și să se supună. Că cine, citind în cuvântul <Ș-2>lui, cel pentru smerita cugetare, nu va urî îndată toată mândria și nu<Ș0> se va propovădui pe sine mai smerit decât toți? Cine, citind în cele pentru dragoste, nu se va sârgui a se primejdui pentru dragoste? Cine, citind în cele pentru feciorie, nu se va nevoi a se arăta pe sine înaintea lui Dumnezeu curat cu sufletul și cu trupul? Cine citind în cele pentru judecată, adică pentru a doua venire a lui Hristos, nu va socoti că stă înaintea divanului celui de acolo și cutremurat fă-<Ș-2>cându-se, i se va părea că acum s-a scos asupra lui hotărârea cea mai<Ș0> de pe urmă? Că așa a arătat divanul lui Dumnezeu cel ce va să fie, de-a pururea pomenitul și proorocescul acesta bărbat, încât nimic altceva nu lipsește din cunoștință, fără numai cu însuși lucrul și cu cercarea a-l învăța. De niște priviri ca acestea pentru judecată, de-a pururea fiind ținut fericitul, fugea de lume și de cele din lume, și se depărta fu-gând, precum zic cuvintele, și se sălășluia în pustie, la sine numai și la Dumnezeu luând aminte, și de acolo primind sporirile faptelor bune. Că știa cu deadinsul că viețuirea pustnicească eliberează de tulburările cele lumești pe cel ce voiește, și prin liniște se face îm-preună vorbitor cu îngerii, și la privirile cele pentru Dumnezeu, pe minte, cât este cu putință a ajunge, o înalță. Și a se muta din loc în loc, când Duhul mișcându-l pe el, spre zidirea celor mulți iconomi-sea, nu se arăta nesupus, nici se împotrivea. Că era plecat dumne-zeieștilor voi, mai mult decât altcineva. Pentru aceea, patria sa lă- sându-și, după cum dumnezeiescului acela Avraam i se porun<Ș-2>cise, la cetatea edesenilor s-a dus. Că nu era cu dreptate sub pământ<Ș0> la multă vreme să fie ascuns soarele. Pentru două pricini: și pentru ca să sărute Sfintele (Moaște) cele de acolo, și mai înainte de aceasta ca să se întâlnească cu vreun înțelept și rod de cunoștință, sau să ia sau să dea. Deci, precum se povestește, venind la cetate și intrând pe poar-tă, a întâlnit pe oarecare curvă, în locul înțeleptului aceluia pentru care se ruga să se întâlnească. Și fiindcă cea arătată era străină de nădejde, i-a căzut lui necăjicioasă întâlnirea. Pentru aceea și cău-tând la curvă, fiindcă nu și-a nimerit nădejdea, se mâhnea, iar ea, văzându-l pe el căci caută la dânsa, și ea, cu dinadinsul căutând la <Ș-2>dânsul, lua seama. Îi zice ei înțeleptul: "Spune-mi mie femeie, pentru<Ș0> ce așa lung cauți la mine?" Iar ea cu îndrăzneală: "Eu și după cuvi-<Ș-2>ință caut la tine, că din tine, bărbatul, sunt luată, iar tu nu lua seama<Ș0> la mine, ci mai vârtos în pământ caută, de unde ești luat". Aceasta fără de nădejde înțeleptul auzind-o, mărturisea că foarte s-a folosit, și a preamărit puterea cea necuprinsă cu mintea a lui Dumnezeu, Care dăruiește cele ale nădejdii și prin cele afară de nădejde. <Ș-2>Și ducându-se de acolo la Cezareea Capadochiei, de Duhul Sfânt<Ș0> povățuit fiind, a văzut pe Marele Vasile, gura Bisericii, turtureaua <Ș-2>cea de aur a dogmelor. Pe care, după ce l-a văzut bătrânul, cu multe<Ș0> laude a început a-l ferici. Căci cu ochiul cel străbătător al sufletului vedea o porumbiță strălucită, șezând pe umărul cel drept al acestuia, dându-i lui cuvinte de învățătură, și acela pe acestea împărțin-du-le poporului, care, învățându-se cu taină de cinstita porumbiță ceea ce îl învăța pe el, a simțit și venirea lui și cum, că el este Efrem <Ș-2>Sirul, a cunoscut. Și de duhovnicească întâlnire la bună vreme amân<Ș0>-doi s-au învrednicit, așa nu a fost de cu pagubă mergerea acolo. Iar nerăutatea cea firească a vieții, îi arăta lui fugirea de cele vă-tămătoare, învățându-l și mai înainte vederea celui mai bun și pă-zirea de cel rău și pe acelea din gânduri să le primească, cele mai alese și curate și folositoare spre alegerea binelui, câte mai ales nu împiedică la trebuința învățăturii. Că din destul era dat de la Hristos dumnezeiescului bătrân talantul cuvântului, pe care dator era el mai înainte de toate altele să-l pună pe mesele inimilor celor mulți. Și aceasta, adică pentru sine se arată zicând-o, cum că acum, după ce a trecut peste cruzimea vârstei celei copilărești, a văzut cu taină că s-a ridicat pe limba lui o viță foarte bine rodită, atât de crescută fiind, încât umpluse pământul, și toate păsările cerului, venind, se săturau din hrana ei. Și vița aceasta, când se tăia și toate păsările le primea, mai mult se îmbogățea de struguri. Aceasta încă și altul din cei foarte îmbunătățiți și sporiți în ve-denii pentru dânsul atunci a mărturisit, zicând că a văzut mulțime de îngeri, pogorându-se din cer și ținând în mâini o carte scrisă și dinafară și dinlăuntru, ziceau între ei, tabăra aceea dumnezeiască ce s-a arătat: "Oare cui se cuvine a se încredința cartea aceasta?" Dintre care răspunzând, unii, pe acesta îl alegea, iar alții pe acela, <Ș-2>și alții pe altul, pe care vremea aceea îi avea cuvântători. Apoi după<Ș0> cercare toți au zis: "Cu adevărat sfinți sunt aceștia și robi ai lui Dumnezeu, însă nu pot să li se încredințeze cartea aceasta". Și du-pă ce pe mulți din sfinții cei de atunci pomenindu-i, între dânșii nu au bine voit. În sfârșit, unindu-se au zis: "Nimănui nu se poate să i se încredințeze cartea aceasta, fără numai lui Efrem". Încă se zice că și aceasta a văzut-o acela ce a văzut pe dumneze-ieștii îngeri, dând cartea lui Efrem, cum că, sculându-se, de noapte să meargă la biserică, cel ce a văzut vedenia, a auzit pe Efrem învă-țând cu cuvânt îndestulat și cu dar îndulcit. Și judecând acela vede-nia cea văzută, și pe Dumnezeu L-a slăvit, și de darul cel bogat al cuvântului ce s-a dat sfântului s-a spăimântat. Că atât de multă în-țelepciune i se dăruise lui, încât de-a pururea curgătoare îi erau iz<Ș-2>voarele cuvintelor, dar zăbavnice spre arătarea gândurilor, nu pentru<Ș0> amorțirea limbii, ci pentru mulțimea înțelegerilor, încât limba în-tocmai avea putere cu grăbnicia înțelegerilor celorlalți, iar decât ale sale priviri mai jos. Pentru aceea și însuși marele bătrân, rugân-du-se lui Dumnezeu pentru sine, se zice că a zis unele ca acestea pentru ținerea darului celui neoprit al cuvintelor: "Slăbește, o, Stă-pâne, valurile darului Tău". Că sub limbă adâncul învățăturii, ca un <Ș-2>noian făcându-se, nu îl lasă pe el să sufere înțelegerile, ci valuri une<Ș0>le peste altele se făcea, fiindcă organele spre a grăi nu slujiau slujbei celei grabnice. Și nimic altceva nu-i tăia cuvintele, fără numai singură rugăciu-nea, și pe aceasta cuvintele, și pe acestea lacrimile, și pe acestea ia-răși rugăciunea. Și era cuvântul al cuvântului, iar mai vârtos a zice, mai potrivit, în cuvânt, îndeletnicindu-se adeseori în privirile cele pentru Dumnezeu prin toate acestea. Că după ce trupul și-a omo-rât împreună cu dulcețile, și prin înfrânare l-a făcut rob stăpâni-torului gând, nemișcat îl avea către cele necuviioase, cu nemânca- rea împilat fiind, iar tare către cele de folos și care pricinuiesc mân-tuire sufletească. Nici nopțile nu-l împiedica pe el din drumul faptei bune, amă-gindu-l cu nălucirile cele din somn. Că treaz din zi primindu-l, tre-când îl lăsa priveghind. Aceasta făcându-se ca să nu îl apuce pe acesta dormind mâna stăpânitorului întunericului acestuia. Iar de <Ș-2>somn atâta se împărtășea, cât destul îi era spre a trăi, ca nu urmarea<Ș0> cea firească cu totul pierzându-se, silnică dezlegare să pătimească trupul. Și îl surpa pe acesta, și din ochi îl gonea, iar mai ales prin culcarea pe jos și aspra petrecere și tot felul de chinuire a trupului, căci cu acestea mai ales are firea a se izgoni patima somnului. Iar necâștigare atâta a avut, câtă auzi că a avut dumnezeieștii Apostoli. Pentru aceea și dacă cineva îl va numi întâi chip al necâș-tigătorilor acestora, nu va greși din cuviință. Că avem glasul acelu-ia, cel prea dulce și fericit, pe care, vrând a se ridica către cele ce- rești, ni l-a lăsat nouă învățător de necâștigare. Nu a fost niciodată la Efrem pungă, nici toiag, nici traistă, încă nici argint, nici aur: "Dar nici vreo altă avere pe pământ am câștigat, fiindcă am auzit pe Bunul Împărat în Evanghelii, zicând Ucenicilor Săi: Nimic pe <Ș-2>pământ să nu câștigați (Matei 10, 9). De unde nici cu patimă nu m-am<Ș0> aflat către ceva de acest fel". Deci, așa era de nebăgător în seamă de slavă și de bani, și decât toți mai îndrăgitor al celui mai bun, cât și de aici se întrecea cu Apostolii. Dar ce îi vom mărturisi lui pentru smerita cugetare, când arătat tot cuvântul și scriptura lui are pe această faptă bună propovăduin<Ș-2>du-se, măcar că de la dânsul foarte departe era alungată. Căci, când<Ș0> spre înălțare sau spre mândrie și-ar fi împiedicat de piatră piciorul cel sufletesc, cel ce lacrimi peste lacrimi chema, și cenușă ca pâinea mânca, și asprimea petrecerii și neîndulcirea, și băutura cu plânge-re o amesteca, după cum zic cuvintele, sau cel ce despre toată slava omenească se întorcea, și încă fiind în viață lăudându-l cineva, se mâhnea, și uneori culoarea feței se schimba, și în pământ căuta, și cu sudori subțiri asuda, și cu grea neglăsuire se ținea, ca și cum ru-șinea i-ar fi stăpânit limba lui. Și vrând a se duce către viața cea fericită și nesfârșită, însăși a-ceasta iarăși cu groaznică certare oprind-o, zicea: "Să nu cântați cântare peste Efrem. Să nu-i faceți cuvânt de laudă. Să nu mă în-gropați cu haină de mult preț, să nu faceți deosebi trupului meu mormânt, că tocmeală am cu Dumnezeu a mă sălășlui împreună cu cei străini. Că străin sunt eu și nemernic, ca toți părinții mei". Deci, de prisosit ai arătate semnele și ale acestei fapte bune, precum cu adevărat și ale celorlalte, iar al milosteniei și al milosti-virii nu numai făcător, ci și dascăl îl va încredința pe acesta hotarul și legea adevărului. Căci, fiindcă pentru necâștigarea cea desăvâr-șită, a da celor lipsiți nu avea, întru a deștepta pe ceilalți către milă, prin dese sfătuiri, milostenia o obținea. Că era cu adevărat cuvântul acestuia, și fără de vederea lui, cheie de Dumnezeu făcută, care vis-teriile bogaților le deschidea și celor lipsiți le da cele de trebuință. Iar fața lui cea cu chip de înger destulă era și numai văzându-se să pornească spre milostivire și spre îndurări și pe cei foarte aspri, cu simplitate și cu blândețe și cu multă bunătate amestecată fiind. Și cine era atâta fără de rușine, care, căutând la el nu s-ar fi rușinat și nu s-ar fi făcut oarecum mai cu cucernicie? Deci, poate, auzind cineva atâtea mulțimi de isprăvi, i se va pă-rea că nu a intrat dumnezeiescul acesta bărbat în adâncul dogmelor celor bisericești. Că ar fi zis unul ca acesta: Care îndeletnicire avea el, împărțindu-se la atâtea fapte bune? Însă la el nu era numai pe deasupra cunoștința dumnezeieștilor dogme, că nu cât a spune și a sfătui pe alții, aceasta o știa, ci în amândouă bine s-a iscusit, și în în-seși dogmele bisericești, și în cele ce se apucă a se împotrivi aces<Ș-2>tora. Pe unele, adică învățându-le din osârdie, iar pe altele spre mus<Ș0>- trarea ereticilor, că râvna îl pornea pe el asupra fiarelor Bisericii. A ajuns și la noi oarecare cuvânt nescris, arătându-ne nouă râv-na acestuia cea pentru adevăr, și se află așa: "Că ușorul de minte, Apolinarie, iar mai vârtos, fără de minte și fără de socoteală, multe scriind, și din pântece grăind, nedreaptă scrisoare asupra dreptei credințe a scris, în două Tomuri pe aceasta alcătuind-o, și le-a dat pe acestea spre pază unei femei, care precum este povestirea, îi <Ș-2>mângâia dezmierdările aceluia. Și după ce s-a înștiințat marele Efrem<Ș0> de scrisoarea aceea, prefăcându-se înțeleptul cu înțelegerea cre-dinței aceluia, se apropie către femeia ce păzea cărțile cele spurca-te, ca și cum binecuvântare din pustie aducându-i ei, poate încă și altele spunând. Deci, pe urmă se roagă să i se dea lui pentru folos, precum zicea scrierile dascălului, că să poată el ereticilor, așa oarecum numin-<Ș-2>du-ne pe noi, cu lesnire a le sta împotrivă. Iar ea nepricepându-i gân<Ș0>-dul, și amăgindu-se că și acesta este din cei ai părții lui Apolinarie, <Ș-2>i-a dat cărțile, rugându-se numai ca să fie grabnică întoarcerea aces<Ș0>-tora. Iar marele acesta Iacov, amăgind pe spurcatul Isav, și întâiele nașteri cele viclene ale înțelegerilor acestuia luându-le, înțelepțește le-a folosit. Că filă de filă despărțind, și cu clei de pește pe toate ungându-le, ca o panahidă toată cartea a făcut-o, nelăsând o parte de alta să se deslipească din strângerea cea cumplită. Așa la amân-două cărțile făcând, le-a dat iarăși înapoi celeia ce i le-a dat. Iar ea, ca o femeie și neștiutoare de înțelegerile cele înțelepte, fața acestora întreagă văzând-o, nu a mai cercat înăuntru într-însele. Și netrecând prea multe zile, sfătuiește dumnezeiescul bătrân pe oarecare dintre dreptcredincioși să cheme pe păgânul Apolina-rie ca să se socotească cu el. Iar el, primind chemarea, și cărților lui cele fără de Dumnezeu bizuindu-se, a mers la ziua cea rânduită. Și a vorbi, adică el, ca unul ce era obosit de bătrânețe, s-a lepădat, dar a zis să se aducă înainte cărțile sale, și printr-însele să dea răspuns și împotrivă să grăiască. Deci, după ce i-a adus cărțile tainicii acestuia, foarte pentru dânsele mândrindu-se, luându-le acel judecător al nedreptății ce era învechit în zile rele, pe una din cărți se ispitea a o deschide. Și fiindcă nu se da, cu clei fiind strânsă, la jumătatea acesteia s-a pornit, iar ea asemenea nu s-a deschis. Deci, după ce a <Ș-2>scăpat pe cea dintâi, la a doua a alergat, și apoi și pe aceea toată ne<Ș0>-despărțită și cu totul nesupusă văzând-o, de rușine, fața și-a schim<Ș-2>bat, iar de nedumerire cu sufletul s-a spăimântat. Și de adunare des<Ș0>- părțindu-se nebunul, la mâhniciune și la boală, și, mai pe urmă, la moarte s-a apropiat, nesuferind ocara. Acest fel era și către râvna bunei credințe marele nostru părinte și dascăl Efrem, întru unele, adică blândețea și evlavia arătând, <Ș-2>când nu era trebuință de război, iar în altele iuțeala și asprimea, când<Ș0> mai ales pentru credință era primejdia. Toate cu înțelepciune obți-nându-le și după cum vremea cerea. Că și aceasta nu era mai de jos decât postirile lui cele multe, și lacrimile, și neîncetatele rugăciuni, iar mai vârtos și mai mult decât acelea, râvna cea după Dumnezeu. Că acelea, la singur cele ce le-a lucrat hotărăște folosul, iar aceasta trece la folosul de obște, fiindcă pe vânzătorul cel bun, cuvântul cel adevărat la fiarele cele luptătoare îl arată iscusit, și pe cârmaciul cel bun la vânturile cele ce suflă împotriva corabiei, și pe doctorul cel înțelept la patimile cele cu anevoie de vindecat, și pe ostașul cel viteaz la tabăra cea grea pusă împotrivă, și pe sârguitorul și râvni-torul dreptei credințe, la vârful primejdiilor și al greutății, cum și pe sine și pe alții îi va smulge de la vătămare. Deci nu este cu putință a afla chip de fapte bune făcut de demult la oarecare, care să nu se fi isprăvit și întru acesta. Și este cu putință a asemăna pe sufletul lui ca un izvor ce curge cu tot felul de ape împodobite cu folos, și cu dulceață, și cu veselie. Sau cu o livadă înflorită cu feluri de feluri de flori mirositoare, sau cu un cer pământesc înfrumusețat cu mulți lu-minători, sau ca un rai. În ce fel auzi că a fost cel din Eden împo-dobit cu nenumărați copaci roditori, însă necălcat de șarpele cel prea viclean și pricinuitor de izgonire, sau ori ce altceva din cele bune și veselitoare firea ar fi cinstit cu multe feluri de <Ș-2>bunătăți. Acest fel socotește că este fericitul suflet al Marelui Efrem<Ș0>, înconjurat din toate părțile cu multe feluri de fapte bune. Că minunatul, prin toată viața, punând cugetare ca să câștige fapta bună cea cuprinză-toare s-a sârguit singur să cuprindă bunătățile tuturor. Că lui Abel, celui întâi între drepți, ca un preot urmând, nu a adus Domnului din turme jertfe, nici grăsime, ci jertfă fără de sân-ge, slujba cea cuvântătoare, care se jertfește prin curățenia vieții, atâta cu acela întrecându-se, încât nu a fost ucis de vicleanul ucigaș, ci fugind a scăpat de cursele dracului celui urâtor de oameni, și că-tre viața cea fără de sfârșit, precum acela, s-a mutat, mai înalt de-cât vătămarea lui arătându-se. Iar a lui Enoh nădejdea râvnindu-i, nu numai nu a chemat nu-mele Domnului Dumnezeu, ci și împreună cu alții a-l chema a învă-țat. A lui Enoh, nu i-a urmat mutarea cea străină de la pământ către rai, ci mutarea cea de la împătimire materialnică spre Duhul. A lui Noe, nu mântuirea cea puțină a neamului în chivot de lemn, ci de a-și întemeia dinspre toate părțile sufletul său, ca să treacă fără de vătămare furtuna vieții, și să nu se păgubească de averile faptei bune. Lui Avraam în multe, s-a făcut următor întru credință și întru blândețe și întru dragostea cea către Dumnezeu, iar mai ales întru fugirea de lume, precum acela de pământul său și de rudenia sa, și întru a lua jertfa Celui Unuia-Născut întru jertfa trupului său, cea de bună voie<Ș-2> pentru Dumnezeu, omorându-și mădularele cele de pe pământ<Ș0>. Lui Isaac, întru moartea cea de bună voie și fără de tulbu-rare, însă nu de tatăl, precum acela. Că lucrătorul de sfințenie acesta în fiecare zi, apostolește, cu trupul se jertfea pe sine, întru pu-nerea înainte, iar cu duhul via, și viază lui Dumnezeu pentru jertfa cea curată a trupului, ca un berbece. Lui Iacov, întru a amăgi pe spurcatul Isav, adică pe născătorul eresurilor, și a lua întâiele naș-teri, adică dogmele cele drepte ale Bisericii, și întru a vedea nu sca-ră, de la pământ întărită la cer, ci stâlp de foc lung până la cer, care arată oarecum mai frumos adânc de taină. Încă și întru a da el bi-necuvântările ucenicilor ca unor fii când vrea să iasă din trup, la care luând aminte cineva cu iubire de osteneală, va socoti că sunt acestea ale însuși marelui aceluia Iacov. Lui Iosif, mai ales în cură-țenia și sfințenia trupului, iar cu mult mai mult întru împărțirea cu-vântului, precum acela a grâului. <Ș-2>Lui Moisi, sau întru toate, sau întru cele mai multe asemenea s-a<Ș0> făcut. Că a fugit și acesta de faraon cel gândit și în pustie s-a sălăș-luit și pe Dumnezeu L-a văzut, cât îi era cu putință, prin privire, și minuni a lucrat, și pe popor l-a povățuit dascăl fiind, și pe egipteni <Ș-2>i-a amăgit, răpind bogăția acelora, adică cărțile ereticilor robindu-le<Ș0> și la iveală dându-le. Și marea a despărțit, adică necredința cea sărată și nefolositoare la sete, și pe popor l-a trecut, adică adunarea cea dreptmăritoare, și pe faraoneni i-a înecat, adică nașterile cele fără de Dumnezeu ale ereticilor. Și pe Amalic l-a biruit, adică pe oricine din eretici voiești să-i numești cu numele acesta. Legea dreptei cre-dințe de la Dumnezeu a luat și nouă tuturor ne-a dat-o. Chipul cortului în munte l-a văzut, nu al celui din vremea lui Moisi, ci al <Ș-2>jude- cății și al așezării celei înfricoșătoare ce va să fie. Preoți a făcut, adică cele pentru preoție legiuind. Apă din piatră a izvorât, adică pe inimile cele pietroase făcându-le să picure la-crimi. Cu pâine cerească a hrănit precum acela, adică cuvintele dragostei tuturor punându-le înainte, prin care mai ales se întărește tot sufletul, și îndrăznind se apropie la dumnezeiasca și tainica Pâine, ceea ce din sânurile Tatălui spre mântuirea noastră a venit. Prepelițe a dat, adică învățându-ne pe noi credincioșii cei de jos prin pomenirea cea pentru Dumnezeu la cer să călătorim și frumu-sețile cele de acolo să le cugetăm. Și în scurt, cu oricare cuvinte vechi ale privirii vei voi să asemeni laudele părintelui, nicidecum nu le vei afla că sunt mai cu lipsă. Fiindcă și ca Isus a lui Navi Iordanul l-a despărțit, adică mâinile bogaților cele închise spre milostenie, spre facere de bine deschi-zându-le, și poporului pământul, nu a-l făgăduinței celei de jos, ci al împărăției celei cerești întru moștenire l-a dat. Ca Samuil din pruncie s-a dăruit lui Dumnezeu, și glas dumnezeiesc a auzit. Ca marele Ilie pe popii rușinii i-a vădit, și foc gândit peste jertfa cea cuvântă-toare, nu o dată, ci de multe ori a pogorât, și în căruța de foc a faptelor bune, nu prin văzduh, ci la cer s-a suit. Ca Elisei cu îndoit dar al Duhului s-a îmbogățit, și ca proorocii de multe ori de vederea lui Dumnezeu s-a învrednicit. Îndrăznește cuvântul să-l asemene pe acesta și cu cel mai înalt între cei născuți din femei, cu Mijlocitorul Legii și al Darului. Ca Mergătorul-Înainte în pustie s-a sălășluit, și cuvântul lui Dumnezeu s-a făcut și către acesta și propovăduitor al pocăinței a fost, și păca-tele a-și mărturisi pe cei ce veneau la dânsul i-a învățat. Ca Pavel, vasul alegerii, tot felul de ispite a suferit, și semințele pocăinței, precum acela ale credinței, a le semăna nu a pregetat. Și ce trebu-ință este pe acesta a-l alătura cu fiecare deosebi, fiindcă încă ispră-vile acestuia toată lumea umple, și arătându-se lucrurile, de prisosit este multa cuvântare și lungimea cuvântului întru necinstea fapte-lor bune se întoarce, ca și cum nu sunt de ajuns cu îndestulare prin lucruri să se vestească pe sineși, ci au trebuință de ajutorul cel din <Ș-2>cuvinte. Însă bine este ca o dulceață oarecare prea veselitoare a adă<Ș0>-uga la cuvânt și minunea ce se povestește la sfârșitul aceluia. Că vrând acest purtător de Dumnezeu bărbat a se duce către cele cerești, celor ce erau de față le poruncea, că nu se cuvine lor cu haină de mult preț să îngroape trupul lui. Iar deși cineva iubitor de părinte fiind ceva de acest fel mai înainte ar fi gândit, sau ar fi <Ș-2>pregătit, nicidecum să nu împlinească cu lucrul sfatul acela, ci însăși<Ș0> acea hotărâtă spre îngroparea lui, să se dea săracilor. Deci, unul din cei ce sta de față, și acesta era din cei străluciți, haină de mult preț mai înainte gătind, și cu aceea a îngropa trupul dumnezeiescu-lui bărbat mai înainte sfătuindu-se, auzind certarea, s-a mâhnit, și de a da săracilor haina cea mai înainte gătită a întârziat, judecând cu mintea sa că mai bine este a da mai vârtos săracilor prețul cel cuviincios, care îndată rănindu-se de un drac viclean, și-a cules ro-durile cele prea amare ale neascultării, trântindu-se pe sine lângă patul cuviosului și spumă din gură scoțând. Iar omul lui Dumnezeu cel prea milostiv a zis celui ce pătimea: "Spune, o, omule, ce lucru necuvios s-a lucrat de tine și în această primejdie te-a aruncat?". Iar el din poruncă sculându-se, măcar că întunecat era la minte de dra-cul, și-a spus gândul cel ascuns și și-a arătat neascultarea, pe care mărturisindu-l prea milostivul bătrân, sănătos l-a făcut, prin pune-rea sfintelor mâini, și prin rugăciune izbăvindu-l pe el de patimă. Apoi și zicându-i: "Împlinește făgăduința ta, omule, pe care demult mai înainte ai gândit-o". O minune ca aceasta la sfârșitul vieții lucrând, și prin multe sfă-tuiri pe cei ce erau împreună cu el către râvna faptelor bune deș-teptându-i, după cum arată cuvântul lui cel mai de pe urmă, la li- manul cel neînvăluit al împărăției celei veșnice și fără de sfârșit a trecut. Și unde anume se cuvine a socoti că s-a sălășluit sufletul aceluia? Arătat este că în lăcașurile cele cerești, unde sunt rându-ielile îngerilor, unde sunt mulțimile patriarhilor, unde sunt cetele Proorocilor, unde sunt scaunele Apostolilor, unde este bucuria Mu-cenicilor, unde este veselia Cuvioșilor, unde este strălucirea Das-călilor, unde este adunarea celor întâi născuți și glasul cel curat al celor ce prăznuiesc acolo. La bunătățile acelea, la care poftesc în-gerii să privească, la sfințitul acela loc s-a dus sufletul cel mult feri-cit și sfânt al fericitului și de-a pururea pomenitului Părintelui nos- tru. Socotesc că împreună cu suirea lui la cer mergeau și faptele lui cele bune din viață, și îi arăta lui fiecare frumusețile acelea negrăite și nevăzute. Și apropiindu-se poate dragostea, cea mai mare decât toate faptele bune, îi zicea așa: "Vezi, prea iubite suflete, ce fel de frumusețe ți-am pricinuit ție?" Și împreună cu cuvântul arăta desfă-<Ș-2>tarea. Și smerita cugetare, alergând îi zicea: "Vezi, suflete, lui Dum<Ș0>-nezeu dorite, și eu ce fel de loc de odihnă ți-am gătit ție?" Și deo- sebi fiecare și îi zicea și îi arăta ce fel de răsplătiri i-au pricinuit lui pe urmă fiindcă mai înainte s-a ostenit. O, ducere mult lăudată și vrednică de râvnit! O, moarte care nu aveai trebuință de lacrimi! <Ș-2>O, despărțire care pricinuiai împreunarea cea dorită! O, mutare care<Ș0> nu dai celui ce se mută căință! O, îngropare care nu aveai căință! Că dintru acelea care din chipurile aceluia ne minunăm, dintru acestea mângâierea o luăm. Că la ceilalți oameni, moartea pricinuitoare de lacrimi se cunoaște celor rămași, iar la sfinți, de veselie și de prăz-<Ș-2>nuire pricinuitoare se face. Că una ca aceasta nu este moarte, ci mai<Ș0> vârtos mutare, și către cele mai bune trecere. Aceste cuvinte de laudă ca niște daruri nevrednice se aduc de noi, ție, prea bunule, și al lumii dascăle, limbă îndrăzneață, nu fi-indcă ai trebuință de dânsele, că ce fel de laudă dăruiește cuvântul cel ce nu umblă după vrednicia celui ce se laudă, ci mai vârtos spre folosul celor ce sunt în viață, că prea mare mângâiere și îndemnare <Ș-2>spre cele mai bune se pricinuiește multora, lauda bărbaților celor buni<Ș0>. Și ne-a pornit pe noi către cuvintele acestea și îndrăzneți ne-am făcut, multe altele. Las eu faptele bune cele în multe chipuri, și vestea vieții și a cuvântului în toată lumea, dar mai mult decât acestea purtarea ta de grijă cea minunată, și izbăvirea ce s-a făcut la cel ce a fost de un nume cu tine, care ne-a îndemnat pe noi și de aceste nevoințe a ne apuca, care de barbari, strănepoții lui Ismail, în robie dus fiind, și de patrie nu puțină vreme despărțit, către ale sale ia-răși întorcându-se, și folosul căii necunoscându-l, a dobândit prea slăvită purtarea ta de grijă, și calea s-a învățat, cea îndemânatică spre mântuire, și din scop cu adevărat nu a greșit. Ajungând încă și la vârful primejdiilor, și moarte așteptând, de supărarea barbarilor pe cale strâmtorat fiind, numai ce și-a adus aminte de numirea ta, zicând: "Sfinte Efreme, ajută-mi mie!" Și peste rătăcirea primejdiilor fără de vătămare a trecut, și frica nu a băgat-o în seamă, și mântuire mai presus de minte a dobândit, și patriei, fără de nădejde s-a dat, de purtarea ta de grijă păzindu-se. Pentru aceasta, la cele mai sus zise a ne întinde mai cu osârdie am îndrăznit și de laude a ne apuca cu buze necurate am cutezat. Și dacă mai mult decât cuviința am venit întru cuvinte, ca pe un stâlp vom scrie că tu te-ai făcut pricinuitor alegerii, și ție harul îl vom mărturisi. Iar dacă mult departe de vrednicie sunt laudele, și așa iarăși pe tine te vom vinovăți că ești pricinuitorul nealegerii, deși îndrăzneț oarecum este cuvântul. Că tu vrând a fugi de laude, și precum când erai viu în viață, așa și după ce te-ai mutat, smerit a cugeta iubind, oprești pe cei ce voiesc a te lăuda pe tine. Însă ori a-<Ș-2>ceasta de este, ori cea mai înainte de aceasta, noi datoria, cât putem<Ș0>, o facem, și credem, că nu te vei întoarce despre noi cei fierbinți, iu-bitori de părinte, ci vei primi ca pe niște gânguriri ale copiilor iubi-te părinților. Însă tu cel ce stai înaintea Dumnezeiescului jertfelnic și slujești împreună cu îngerii Treimei Celei de viață începătoare și Prea Sfinte, adu-ți aminte de noi toți, cerându-ne nouă lăsare de păcate, îndulcire de împărăția cea veșnică, întru Hristos Iisus Domnul nostru, Căruia I se cuvine slava, împreună cu Cel fără de înce-put Părinte și cu Dumnezeiescul și de viață Făcătorul Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.