VIAȚA CUVIOSULUI PĂRINTELUI NOSTRU EFREM SIRUL După Metafrast Minunatul Efrem a răsărit din pământul sirienilor. Și fapta bu-nă din pruncie alegând-o, se silea de-a pururea a fugi de vorbiri<Ș-2>le cele vătămătoare ale celor de o vârstă. El citea neîncetat, mai ales sfintele cărți, iar sârguința, îndeletnicirea și cugetarea întru acestea îi erau lui Efrem mai plăcute decât toată dulceața. Încât și el împre<Ș0>ună cu Proorocul zicea: Cât sunt de dulci gâtlejului meu cuvintele Tale, mai mult decât mierea gurii mele (Psalmul 118, 102). De atunci a avut tovarășe: fapta bună și sârguința în osteneli. Căci care faptă cu dinadinsul nu s-a săvârșit de dânsul? Nu postul? <Ș-2>Nu privegherea? Nu culcarea pe jos? Nu blândețea? Nu necâștigarea?<Ș0> Nu, peste atâta bogăție de bunătăți, și smerita cugetare? Încă și de darul cel învățătoresc a fost împărtășit. Apoi și până acum prin cu-vintele sale, vorbește cu noi, îndemnându-ne, mângâindu-ne și sfă-tuindu-ne. Din care putem folosi nu numai cuvântul credinței cel <Ș-2>drept, ci și ne deșteptăm spre câștigarea faptei bune. Iar de nădejea<Ș0> cea către Dumnezeu și de dragostea cea către aproapele, atâta gri-<Ș-2>jă a avut Efrem, încât el însuși când a vrut să se ducă din viață, zicea<Ș0> astfel: "Nicidecum în toată viața mea n-am ocărât pe Domnul și cu-vânt nebun din buzele mele n-a ieșit. În toată viața mea n-am blestemat pe nimeni. Și nicidecum nu m-am certat cu vreunul din cei dreptcredincioși". Avea încă și lacrimi neîncetat în ochii lui, încât mai cu înlesnire puteau izvoarele cele de-a pururea curgătoare să-și înceteze curge-rea, decât Efrem Sirul lacrimile. Și împreună cu lacrimile ieșeau și suspinurile, arătând focul cel dinlăuntru aprins al umilinței, pe care mai luminat îl va pricepe cineva, citind scrierile aceluia. Căci el se afla pretutindeni filozofând despre judecata și a doua venire a lui Hristos, înfricoșatul divan avându-l înaintea ochilor și ziua aceea în minte întipărind-o; apoi pe sine osândit socotindu-se și foarte cu ja-le tânguindu-se. În astfel de cugetări ale minții îndeletnicindu-se Efrem, pururea se nevoia după cântătorul de psalmi, fugind de gâl-ceava cea lumească și în pustie sălășluindu-se. Apoi, din loc în loc se muta pentru a sufletelor zidire și folos, fiindcă era mișcat de Du-hul Dumnezeiesc. Odată își lăsă patria și, aceasta fiindu-i poruncit ca dumnezeiescului Avraam, a ajuns la cetatea Edesa, pe de o parte, pentru în-chinarea la Sfintele Moaște, care erau întru dânsa, iar pe de alta, pentru întâlnirea cu un oarecare bărbat dintre cei cuvântători, ca să ia model de viață de acolo. Acest lucru îl cerea de la Dumnezeu, adesea, zicând: "Doamne, Iisuse Hristoase, Stăpâne al tuturor, în-vrednicește-mă ca, intrând în cetatea Edesa, să mă întâlnesc cu acel bărbat, care va fi puternic a-mi grăi cele spre folosul sufletului". <Ș-2>Astfel rugându-se, când a ajuns la porțile cetății, era îngrijorat: "cum<Ș0> adică se va apropia de acel bătrân, ce va afla de la dânsul și ce folos va dobândi?" Deci, călătorind astfel cu ațintirea minții, o femeie îndată îl întâmpină și aceasta era desfrânată. Negreșit al lui Dumnezeu lucru<Ș0> era acesta; căci pentru cele bune, de multe ori le rânduiește tainic pe cele potrivnice. Deci, sfințitul Efrem, astfel întâlnind pe desfrânata, <Ș-2>stătea uimit oarecum, căutând către dânsa, mâhnindu-se și pătimind<Ș0> întru sine cu sufletul, că nu i s-a împlinit cererea după rugăciune, ci cu totul potrivnic. Iar ea văzându-l, iarăși privea la dânsul cu ochi necuvioși. Și fiindcă astfel multă vreme, se priveau unul pe altul, vrând s-o rușineze și întru sfiala ce se cuvine femeilor a o aduce, i-a <Ș-2>zis: "Pentru ce nu te rușinezi, o, femeie, privind la mine cu ochii ațin<Ș0>-tiți?" Și aceea zise: "Dar mie așa mi se cuvine a privi la tine, că din <Ș-2>tine și din a ta coastă sunt luată. Iar ție ți se cuvine a te uita nu către<Ș0> noi, ci în pământ, din care ai și fost luat". Acestea auzindu-le Efrem a mulțumit și femeii, pentru folosul ce a avut din vorbele ei, și lui Dumnezeu cu fierbințeală îi înălța mulțumire; care chiar prin cele fără de nădejde de multe ori poate face lucruri bune. Deci, după ce au trecut zile destule, în cetatea Edesei dumneze-iescul Efrem era, locuind aproape de dânsul, o desfrânată care s-a făcut organ de răutate al vicleanului. Și printr-însa, ca prin șarpele <Ș-2>cel dintâi, năvălea asupra dreptului. Deci, de vreme ce s-a întâmplat<Ș0>, că dumnezeiescul Efrem fierbea niște bucate, acea femeie deschi-zând fereastra care era în perete, se plecă cu nerușinare, apoi cu obrăznicie căutând la cuviosul, îi zise: "Binecuvintează, părinte". Iar el cu blândețea cea cuviincioasă lui și cu graiul îi zice: "Domnul să <Ș-2>te binecuvinteze". Și aceasta iarăși cu râs necuvios a zis: "Dar ce lip<Ș0>-sește bucatelor tale?". Iar acela a zis: "Trei pietre și puțin noroi, ca fereastra aceasta să se astupe". Aceea cu obrăznicie a zis: "Pentru <Ș-2>că te-am cinstit, aceasta a făcut întru tine mândrie? Eu voiesc a dor<Ș0>mi împreună cu tine, iar tu de prima dată mă deznădăjduiești?". Însă precum aceea avea graiuri satanicești, astfel și el cu mult mai vârtos n-a fost lipsit de cuvinte duhovnicești, căci a zis: "De vo-iești împreună cu mine a dormi, trebuie s-o faci unde-ți voi zice eu". Iar aceea, dacă a auzit cuvântul, a și întrebat de locul unde voiește <Ș-2>a dormi. "Nu într-alt loc, a zis el, decât chiar în mijlocul cetății voi dor<Ș0>-mi cu tine". Iar ea a zis: "Dar nu ai sfială și rușine de bărbații ce ne vor vedea dormind în mijlocul cetății?". Deci, femeia aceea dorind să vâneze sufletul cel pătimaș, n-a voit a cunoaște ceea ce zice So-lomon: Că ochii Domnului Celui Preaînalt de milioane de ori mai lu-minați sunt decât soarele; căci caută peste tot căile oamenilor. Atunci sfântul a răspuns îndată: "Dacă ochii oamenilor i-ai judecat că sunt puternici a rușina sufletul și a-l opri de la fapta cea rea, dar oare de ochii lui Dumnezeu, care văd toate câte se lucrează în ascuns și întru arătare, nu ne vom teme și nu ne vom spăimânta cu <Ș-2>mult mai vârtos?". Acestea destule au fost ca să înduplece pe desfrâ<Ș0>-nată a se depărta de vicleana poftă către dânsul și să se căiască de cele dintâi fapte rele ale ei. Căci îndată apropiindu-se și căzând la pământ, cerea iertare de dobitoceasca și neînfrânata ei pornire. Apoi, făcând adevărată pocăință, a luat povățuitor și dascăl pe Sfântul Efrem în calea cea către mântuire. Iar el fiind gata a sluji unei cereri ca aceasta, o sfătui cele cuviincioase, spre a nu merge <Ș2>iarăși, după cum zice dumnezeiescul Ieremia, în urma gândurilor <Ș0>ini<Ș-2>mii celei rele; apoi s-a îngrijit a o duce într-o mănăstire femeiască,<Ș0> spre a face fapte bune. Și în scurt, pe aceea care a voit a-l împiedi-ca din calea cea dreaptă, el mai vârtos întorcând-o de la calea cea rea, a avut ca rod al dreptății întoarcerea ei spre calea mântuirii. Astfel, dumnezeiescul Efrem, întâlnindu-se cu două femei desfrânate, pe una a folosit-o, iar de la cealaltă însuși a primit folos sau<Ș0>, mai adevărat să zic, de la amândouă, fiindcă ajutorul dumnezeiesc a folosit tuturor. De acolo, fiind povățuit către Cezareea Capado-chiei de darul, care îl purta de sus, a văzut pe marele Vasile, glasul Bisericii și izvorul dogmelor. Pe care Efrem, văzându-l, cu multe cuvinte a început a-l lăuda. Căci cu ochiul cel prea binevăzător al sufletului a văzut o porumbiță, asemenea cu razele soarelui, șezând pe umărul cel drept al acestuia, fiind strălucită și vorbind la ureche <Ș-2>lui Vasile, și acela iarăși le povestea poporului, cele de dânsa spuse<Ș0>. Care, învățându-se în taină prin acea cinstită porumbiță cele pentru Efrem, l-a cunoscut cine este și pentru ce a venit; de aceea se și îm-părtășesc unul cu altul de vorbire și se îndulcesc de bunătățile care erau întru dânșii. Dar să ne întoarcem iarăși către dumnezeiescul Efrem și ale acestuia să le povestim. Căci nici un gând care să nu-i folosească în lucrarea faptei bune nu avea și cum că îndestulător i s-a dat de la Dumnezeu talentul învățătoresc, pe care sfântul cu covârșire l-a îm-părtășit în adâncul sufletelor credincioșilor de-a pururea. Și aceasta chiar el o însemnează, zicând: "Încă fiind tânăr, era ca o viță îngre-uiată de mulți struguri, din limba lui crescută, la mare înălțime ridi-cată și pe spatele a tot pământul întinsă; și toată pasărea, odihnin- du-se într-însa, zbura împrejur și din struguri mânca. Iar vița, cu cât strugurii i se culegeau și pe păsări cu îndestulare le ospăta, cu atât <Ș-2>mai mult cu rodul se înmulțea". Și aceasta însuși o zicea despre sine.<Ș0> Încă și alții din cei ce s-au învrednicit a vedea unele ca acestea, o mărturisesc despre Efrem. Odată, a spus unul dintre ei că a văzut o mulțime de îngeri pogorându-se de sus și având în mâini o carte scrisă și înăuntru și afară, și făcea cercetare despre vederea ce se <Ș-2>arătase, cine oare ar fi putut lua cartea? Unii dintr-înșii puneau îna<Ș0>-inte pe Efrem, iar alții pe altul dintre aceia câți cu adevărat săvâr-<Ș-2>șeau viața cucernică și înțeleaptă în acea vreme. Iar la urmă toți s-au<Ș0> învoit că lui Efrem i se încredințase cartea. Deci, deșteptându-se cel ce a avut vedenia, a ajuns la biserică și a aflat într-însa pe Efrem, cu învățături prea bune și decât mierea mai dulci, ospătând pe cei ce erau de față. Iar acela, după vrednicie a mulțumit lui Dumnezeu. Dintr-acea vreme, atât de mult i-au fost lui Efrem curgerile cuvântului și necurmarea gândurilor, încât nici limba nu putea sluji din destul grăbniciei vorbelor; încât chiar el a zis odată către Dumnezeu: "Stăvilește, o, Stăpâne, valurile darului Tău". Că sub limbă, adâncul învățăturii făcându-se ca un noian, nu îl mai lăsa pe el a suferi, fiindcă organele spre a grăi nu slujeau. Iar cuvintele cu nimic altceva nu le întrerupea decât numai cu rugăciu-nea, și pe aceasta cu lacrimile. Nopțile, apucându-l priveghind, se trezea iarăși la lumină, fiindcă se temea de stăpânitorul întunericului, ca nu cumva să-l prindă cu somnul, fiind împiedicat; și de aceea priveghea pentru năvălirea aceluia, căci cât de puțin somn îi era destul, gustându-l numai, nu spre sațiu, ci numai de nevoie, ca să-i ție trupul, care la multe su-dori și osteneli se întindea; și așa făcea să fugă din ochii lui somnul. Și multe alte fapte îi erau lui iubite, dar mai ales culcarea pe jos, as-pra petrecere și chinuirea de tot felul a trupului și necăjirea. Apoi, a adunat atâta bogăție, încât martori pentru dânsul chiar gura sa o iau și graiurile lui cele mai de pe urmă, decât care nimic nu<Ș0> <Ș-2>este mai vrednic de credință sau mai adevărat. Acestea sunt în acest<Ș0> chip: "Efrem n-a avut niciodată pungă, nici toiag, nici traistă, nici argint, nici aur. Nici vreo avere pe pământ n-am câștigat, zice el, fiindcă am ascultat pe Bunul Împărat, care în Evanghelie ucenici-lor Săi poruncește: Nimic pe pământ să nu câștigați (Matei 10, 9). De aceea nu am avut nici un lucru cu patimă de acest fel". Astfel a supus toate, cel râvnitor cu adevărat și următor al ucenicilor celor dintâi; iar în smerita cugetare, zdrobirea inimii și sme-<Ș-2>renie, cine era atât de mare, fierbinte și tare? Căci cenușa, ca pâinea<Ș0> o mânca și băutura cu plângere o amesteca și de laude se ferea foarte mult; pe cei ce-l lăudau, nu numai că nu-i primea, dar se arăta chiar supărat asupra lor, precum este cineva asupra celor care-l iau în râs și-l defaimă; el se rușina și privea la pământ, culoarea feții o schimba uneori, cu sudori era asudată și cu totul fără de glas petrecea, ca și cum rușinea i-ar fi oprit glasul. Aceasta încă era deosebirea smeritei lui cugetări: căci, când era să moară, unele ca acestea cu certare poruncea: "Să nu cântați la <Ș-2>moarte pe Efrem, să nu-i faceți cuvânt de laudă, să nu-l îngropați cu<Ș0> haine de mare preț, să nu puneți deosebi trupului meu mormânt, căci am făgăduit lui Dumnezeu a mă sălășlui împreună cu cei stră-ini, căci străin sunt eu și nemernic ca toți părinții mei". Iar despre iubirea de oameni, despre hrănirea săracilor și despre milostivirea către cei săraci multă grijă avea el și mult dorea fo-losirea acelora și de la sine nu avea ce să le dea; ci cu înțelepciunea limbii și priceperea deschizând inima și mâna multora din bogați, cum și vistieriile, printr-înșii dădea cu îndestulare celor ce aveau trebuință. Căci cuvântul lui nu era numai ca să moaie sufletele și să le pornească spre milă, ci și însăși vederea și blândețea lui mișcau <Ș-2>sufletele altora spre umilință. Acestea erau astfel, ca măsură pentru<Ș0> toată fapta bună ce strălucea într-însul. <Ș-2>Iar ceea ce acum cuvântul pune înainte, se cuvine să spun, căci este înveselitoare: Apolinarie, cel ce a grăit multă nedreptate și a scris toate spre răsturnarea credincioaselor dogme, încredințase unei fe-mei scrierile sale, care slujea voiei aceluia și dezmierdărilor lui. De <Ș-2>aceasta înștiințându-se Efrem, s-a prefăcut în chipul unuia din cei ce<Ș0> <Ș-2>cugetă ca Apolinarie, și s-a apropiat de păzitoarea cărților, prefăcân<Ș0>-du-se că-i aduce binecuvântare și că se împrietenește cu acea feme-ie, pe când lipsea Apolinarie. Și de vreme ce femeia se încredințase acum cu totul cum că Efrem este ucenic al lui Apolinarie și din cea-ta păgânătății lui, s-a rugat ei ca să-i dea lui scrierile dascălului, "ca <Ș-2>să pot, zicea el, să mă lupt cu ereticii". Iar ea, amăgindu-se prin acest<Ș0> înțelept meșteșug, i-a dat în mână cărțile, rugându-l a le înapoia grabnic. Deci, Sfântul Efrem, amăgind ca și Iacov pe Isav și luând dreptul de întâi-născut, cu vitejie a țintit pe pierzătorul. Căci, deschi-zând cărțile și pe fiecare din file despărțindu-le, și cu clei de pește <Ș-2>ungându-le pe toate, și una cu alta împreună lipindu-le, și ținându-le<Ș0> mult timp cu mâna și strângându-le, încât toate una să le facă, cu li-pirea uneia de alta, așa ca nici una de alta să nu poată să se dezli-pească sau să se rupă, le-a dat înapoi femeii. Iar ea luându-le și ne- cercetându-le, nici deschizându-le, și văzând că erau bine pe din afară, s-a mulțumit cu aceasta. Deci, a ținut câtva timp cărțile la dânsa. Apoi a fost chemat Apolinarie de dreptcredincioși. Și aceasta fiind iconomie a dumnezeiescului Efrem, și a sufletului celui bine <Ș-2>măiestru și prea ascuțit pentru Hristos. Că știa ceea ce se lucrase asu<Ș0>-pra acelor necuvioase și spurcate cărți. Deci, Apolinarie era chemat ca să vorbească cu viteazul apărător al cuvântului. Însă Apolinarie, fiind obosit și de bătrânețe și de răutățile cele multe, el s-a lepădat de vorbă, iar către ale sale cărți îndată a căutat și pe acestea a poruncit să i le aducă, "că acestea, zi-cea el, îmi vor sluji mult". Pentru aceasta, luând una din cărți, încerca a o deschide. Iar după ce a văzut că nu se dezlipește nici o filă, a cerut altă carte, care asemenea era lipită. Atunci, în multă nedume-<Ș-2>rire căzând, și de mâhnire umplându-se cu sufletul, cum și de rușine<Ș0>, s-a risipit sinodul, iar mai pe urmă chiar și Apolinarie rău a pierit. Astfel era Efrem cu râvnă pentru Hristos, încât în sufletul lui se sădise fapta cea bună și se socotea ca un izvor ce curge cu multe fe-luri de ape, sau ca o livadă împodobită cu multe feluri de flori și de trandafiri, sau ca alt cer pe pământ cu mulțimea stelelor, și pretu-tindeni înfrumusețat. El era ca un rai care înflorea și strălucea de-a pururea și niciodată nu se veștejea; iar de șarpele cel veșnic cleve-titor al mântuirii noastre, cu totul era neatins și necălcat. Însă acum, către sfârșit, trebuie să spun și povestirile cele despre Efrem. Pentru aceea este de nevoie a povesti sfârșitul aceluia, și mai ales a spune îndestularea darului celui unit cu dânsul. Căci, atunci când avea să se ducă, cu cea de pe urmă durere a poruncit celor ce erau de față ca să nu-l îngroape cu haină de mare preț. U-nele ca acestea poruncind către cei ce stau împrejur, un oarecare <Ș-2>dintre dânșii, și acesta era din cei mai străluciți, gătind o haină de mare<Ș0> preț și scumpă, socotea a înfășura trupul lui Efrem după moarte. Auzind aceasta, sfântul care suferea foarte rău, s-a mâhnit, că osârdia lui i s-a nesocotit. Pentru aceea omul acela, rănindu-se de diavol, chiar lângă patul sfântului, în mijlocul tuturor celor ce-l pri-veau, se tânguia, sucindu-și mâinile și întorcându-și ochii, apoi, din <Ș-2>gură curgându-i spume, făcea și alte lucruri ce sunt ale îndrăcirii, <Ș-3>prin<Ș-2> socoteala dumnezeieștii iconomii, acestuia i-a dat pedeapsă, căci<Ș0> a de-făimat părinteasca poruncă. Deci, cel ce prevedea cele ascunse și grăia cu Duhul Cel Dum-nezeiesc, a înțeles că boala era rodul păcatului. Atunci dumnezeiescului Efrem, făcându-i-se milă și mărturisirea primind-o, cu rugă- ciunea și cu punerea mâinilor l-a izbăvit de diavol, poruncindu-i a-i <Ș-2>împlini făgăduința, după poruncă. Deci, în acest chip sfințitul Efrem<Ș0>, la sfârșitul vieții, cu atât de mare minune dojenind pe cei ce erau de față și sfătuindu-i din destul la lucrarea faptei bune, a trecut către locașurile cele cerești și de acolo către strălucirea, care pe unii ca aceștia îi așteaptă întru Iisus Hristos, Domnul nostru, Căruia se cu-vine slavă, cinste și stăpânire, împreună cu Tatăl și cu Sfântul Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin. ȚEFR = * ȚCEN = <Ș4>A unui necunoscut<Ș0> Acest Cuvios Părinte al nostru Efrem era de la răsărituri, sirian de neam, din părinți cinstitori de Dumnezeu, născut în Edesa. Și era în vremile lui Constantin marelui împărat, și ale celor ce după dânsul au împărățit, depărtându-se din copilărie de la tot lucrul rău. Deci, părinții lui, încă prunc fiind el, au văzut în vis, adică în vedenie, că a răsărit o viță în limba lui Efrem, și a crescut, și a um-plut toată lumea cea de sub cer. Și veneau toate păsările cerului și <Ș-2>mâncau din rodul viței. Și cu cât mânca, mai mult se înmulțea rodul.<Ș0> Acesta, din tânără vârstă, s-a sălășluit în pustie, adânc de umilință având, prin care a primit Darul Preasfântului Duh. Pentru care, oa-recine din purtătorii de Dumnezeu în vis a văzut un bărbat înfri-coșat, ținând o carte de hârtie și întrebând: "Cine oare poate să o primească pe dânsa și să o păzească?" Și s-a făcut glas către dânsul, zicând: "Nimenea altul, fără numai Efrem, sluga Mea". Care, stând de față, și deschizându-și gura, și aceasta mâncând-o, îndată a izbucnit râu de cuvinte de Dumnezeu curgătoare, plin de umilință și de pocăință, și a istorisit și frica judecății și a celei cu slavă a doua venire a Împăratului tuturor, Stăpânului Iisus Hristos, adevăratului Dumnezeului nostru, ca să răsplătească fiecăruia după lucrurile lui. Pe lângă acestea și îndreptarea dumnezeieștilor dogme le-a așezat prin scrieri. <Ș-2>Și altul iarăși, oarecare din sfinții bătrâni, a văzut în vedenie, cete<Ș0> de îngeri din cer pogorându-se din porunca lui Dumnezeu, care <Ș-2>avea în mâini o carte scrisă dinlăuntru și dinafară. Și zicea unii către<Ș0> alții: "Întru ale cui mâini se cuvine a se da aceasta?" Unii, ziceau, cutăruia, iar alții, altuia, iar alții au răspuns și au zis: "Cu adevărat sfinți sunt și drepți, însă nici unuia nu se poate să se încredințeze aceasta, fără numai lui Efrem celui blând și smerit cu inima". Și a văzut bătrânul că lui Efrem i-au dat cartea. Și sculându-se dimi-neața, a auzit ca un izvor izvorând din gura lui și alcătuind cuvinte de învățătură pline de toată umilința și de frica lui Dumnezeu fiind. Și a cunoscut că din Duhul Sfânt sunt cele ce ieșeau prin gura lui, <Ș-2>către care, acel purtător de Dumnezeu bătrân, a zis: "Domnule Efre<Ș0>-me, de multe ori îndemnat fiind de părinți să alcătuiești cuvinte, spre pomenirea ta, și spre zidirea altora, nu te-ai plecat, și acum de <Ș-2>bună voia ta ai venit către acestea cu bucurie". Iar Sfântul Efrem răs<Ș0>-punzând, a zis: "A ne pleca se cuvine lui Dumnezeu mai vârtos decât oamenilor, a zis Apostolul (Fapte 5, 29). Și eu când eram îndemnat de voi, nu m-am plecat, fiindcă nu aveam <Ș-2>întemeiere, iar acum de vreme ce Dumnezeiescul Dar a umbrit peste<Ș0> smerenia mea, tâmpirea și amestecătura s-a luat de la mine, și cu osârdie și cu ascuțită vede-re mi s-a încredințat mie acestea". Atunci a zis bătrânul către dân-sul: "Fericit ești tu, că din mâna Îngerului ai primit cartea aceea ce are scrisă dinlăuntru și dinafară Dumnezeiască înțelepciune, care lucru cu ochii mei am văzut în noaptea aceasta". Și a poftit acest cuvios părinte Efrem să vadă cetatea Edessa și s-a rugat lui Dumnezeu, zicând: "Doamne, Iisuse Hristoase, învrednicește-mă a vedea cetatea aceea. Și intrând eu într-însa, cu un om ca acesta, poruncește să mă întâlnesc, care să fie vrednic din Scriptură să vorbească cu mine". Și intrând el la locul acela și trecând prin poarta cetății, l-a întâmpinat pe el o femeie, care era curvă în cetate. Și văzând-o pe ea robul lui Dumnezeu Efrem, sta mâhnindu-se, și zicând întru sine: "Doamne, Iisuse Hristoase, ai trecut cu vederea rugăciunea robului Tău Efrem, căci cum poate aceasta din Scriptură să vorbească cu mine?" Sta și curva privind la dânsul. Și a zis către dânsa Cuviosul Efrem: "Spune, copilă, ce stai și privești la <Ș-2>mine?" Și răspunzând curva, a zis către dânsul: "Privesc la tine, că eu<Ș0> femeia dintru tine bărbatul sunt luată, iar tu la mine nu privi, ci în pământ, dintru care tu bărbatul ești luat". Acestea, auzindu-le robul lui Dumnezeu Efrem, s-a minunat și a slăvit pe Dumnezeu, Cel ce <Ș-2>i-a dat ei o înțelepciune ca aceasta ca să-i răspundă lui unele ca aces<Ș0>-tea. Și a cunoscut că nu a trecut cu vederea Domnul Dumnezeu ru-găciunea lui. Și intrând în cetate s-a sălășluit acolo. Și în casa cea de lângă peretele lui petrecea altă curvă, și făcând el multe zile în cetate, îndemnată a fost curva de la vicleanul, ca apucând mai înainte să-l smintească pe el. Și deschizând fereastra, care o avea în peretele cel din mijloc, s-a arătat. Și văzând pe Sfân-<Ș-2>tul, <Ș-3>stând și făcându-și fiertură, a zis către dânsul: "Binecuvintează, dom<Ș-2>-nule avva". Și căutând la fereastră, o vede pe dânsa ivindu-se. Și îi zise ei: "Domnul să te binecuvinteze". Și răspunzând aceea, i-a zis lui: "Ce lipsește la bucatele tale?" Și a zis ei Sfântul Efrem: "Trei pietre și puți-nă tină, ca fereastra prin care cauți să se astupe". Și răspunzând aceea, a zis către dânsul: "Fiindcă eu întâi am grăit către tine, m-ai deznădăj-duit pe mine. Eu a dormi cu tine voiesc, și tu de un grai subțire te-ai întors". Și răspunzând robul lui Dumnezeu Efrem, a zis către dânsa: "De voiești a dormi cu mine, vino unde îți voi zice ție, și acolo să dormim împreună". Și răspunzând curva i-a zis lui: "Spune-mi mie locul și voi veni". Iar cuviosul a zis ei: "De voiești să dormi cu mine, în alt loc nu poți fără numai în mijlocul cetății". Și răspunzând aceea, a zis către <Ș-3>dânsul: "Și nu ne va fi rușine de oameni?" Și răspunzând Marele Efrem,<Ș-2> a zis: "Dacă de oameni ne rușinăm, apoi cu mult mai vârtos de Dumnezeu se cuvine a ne rușina, împreună și a ne teme, Care cunoaște cele ascunse ale oamenilor, că El este Cel ce va să judece lumea și să dea fiecăruia după lucrurile lui". Acestea auzindu-le curva, s-a umilit de cu-<Ș-3>vintele lui, și venind a căzut la picioarele lui, plângând și zicând: "Ro<Ș-2>-bule al lui Dumnezeu, povățuiește-mă pe mine la calea mântuirii, ca să mă izbăvesc de răutățile mele cele multe și de faptele cele viclene". Iară Sfântul bătrân, mult sfătuind-o pe dânsa din Sfintele Scripturi, și întărindu-i inima ei, a dus-o pe dânsa într-o mănăstire și i-a mântuit su-fletul ei din noroiul fărădelegilor ei. Și ieșind din cetatea aceea, a venit în Cezareea Capadochiei și, venind în Biserică, a aflat pe Sfântul Vasile Arhiepiscopul vorbind către popor. Și a început prea fericitul Efrem cu mare glas a-l lăuda pe el. Și zicea oarecare din popor: "Cine este străinul acesta, că așa laudă pe Episcopul? Că mai vârtos îl momește pe el ca să-i dăru-iască lui ceva". Iar după ce s-a sfârșit cuvântul, a zis Sfântul Vasile: "Chemați la mine pe omul care a petrecut, lăudându-mă pe mine". Și chemat fiind el, i-a zis lui: "Ce așa de cu așteptare strigai lăudân-du-mă pe mine, și gâlceavă făcând?" Și răspunzând Sfântul Efrem, a zis: "Pentru aceasta petreceam strigând și lăudându-te pe tine, că vedeam o porumbiță neîntinată stând pe umărul tău cel drept și la urechea ta grăia, și așa tu poporului vorbeai". Și plin fiind de Duhul Sfânt Marele Vasile l-a cunoscut pe el și a zis lui: "Tu ești Efrem Si-rul, cu adevărat, precum am auzit pentru tine, așa am și văzut, al liniștii îndrăgitorule. Scris este undeva la Proorocul David: Efraim <Ș-2>tăria capului Meu (Psalmul 59, 7). Că blândețea ta și simplitatea ară<Ș0>-tată este, ca o lumină ce luminează tuturor". Altădată iarăși, trecând Fericitul Efrem, dintr-o măiestrie oare-care a venit o desfrânată momindu-l pe el spre urâta amestecare să-l tragă, iar de nu, măcar spre mânie să-l pornească, că niciodată nu l-a văzut pe el cineva mâniindu-se. Și a zis către dânsa: "Urmea-ză după mine". Și după ce s-a apropiat de oarecare loc plin de po-por, a zis ei: "Întru acest loc, vino, precum voiești să facem". Iar ea văzând pe popor, a zis lui: "Cum putem aicea a face aceasta? Atâta popor stând aicea, ne rușinăm!" Și i-a zis ei: "Dacă de oameni te ru-șinezi, cu cât mai vârtos datori suntem a ne rușina de Dumnezeu, <Ș-2>Cela ce pe cele ascunse ale întunericului le vădește". Iar ea, rușinân<Ș0>-du-se, s-a dus nelucrătoare, neputând nici măcar spre mânie să-l pornească pe el. Acestea sunt nevoințele Marelui Efrem, că bărbat nepomenitor de rău era, fără de răutate, întru cunoștință dumnezeiască ca un neprefăcut, după cea scrisă: Mâhnit, smerit cugetător, umilindu-se peste fire, cât și tăcând el, din vedere numai învăța pe cei ce îl ve-deau pe el, cu totul fiind adunat în minte, prin rugăciunea cea către Dumnezeu. Deci, acest Cuvios Părinte al nostru, pustnicind bine, și chip de dumnezeiască faptă bună și de umilință făcându-se și cuvin-te prea multe de învățătură alcătuind, și mai înainte cunoscându-și sfârșitul său, a alcătuit așezământ către ucenici și către toți mona-hii, pentru cele ce vor să fie vestindu-le lor. Și așa puțin suferind, în pace s-a odihnit, îngropându-se de pustnicii pustiei. Deci, cu rugăciunile și solirile Cuviosului Efrem, Hristos Dum<Ș-2>nezeul nostru, să ne învrednicească și pe noi, păcătoșii, a ne face ur<Ș0>-mători petrecerii lui celei dumnezeiești, prin care să dobândim milă <Ș-2>și iertare de păcatele cele greșite de noi. Că Însuși Dumnezeului nos<Ș0>-tru I se cuvine toată slava, cinstea și închinăciunea, Tatălui, și Fiu-lui, și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin. ȚCEN = * ȚCEN = <Ș4>Povestire pentru Cuviosul Efrem Sirul<Ș0> <Ș-2>Acesta a fost de la răsărit, sirian de neam, învățat fiind de la stră<Ș0>-moși credința cea bună, în vremile Marelui Teodosie. Și a iubit din început viața monahicească, întru care se zice că de la Dumnezeu s-a vărsat darul prin care, alcătuind scrieri pline de toată umilința, pe mulți către fapta bună i-a povățuit și chip s-a făcut de <Ș-2>fapta bună cea pustnicească celor de pe urmă. Și se săvârșește prăz<Ș0>nuirea lui în <Ș-2>Muceniceasca Biserică a Sfintei Achilina în Filoxen, aproape de<Ș0> târg. ȚCEN1 = * Acesta era de la răsărit, sirian de neam, din cetatea Edessa, din părinți creștini, ajungând de la împărăția Marelui Constantin până la a lui Valent. Și când era copil, a văzut părinții lui în vis că era să-dită o viță în limba lui, și umplea tot pământul. Și veneau păsările cerului și mâncau din rodul ei. Iar vița însemna pe cunoștința ceea <Ș-2>ce era să se dea lui. Și atâta s-a făcut de vestit întru fapta bună,<Ș0> încât pe mulți i-a folosit. Venind încă și către Marele Vasile în Ceza-reea, a fost hirotonisit de dânsul preot. Și îndată ce s-a hirotonisit a vorbit elinește, mai înainte sirienește vorbind. Apoi scriind cărți de suflet folositoare, și pe mulți învățându-i și folosindu-i, în prea a-dânci bătrânețe ajungând, către Dumnezeu s-a dus. ȚCEN = * ȚCEN = <Ș4>A lui Amfilohie, Episcopul Iconiei<Ș0> Fraților, voiesc să fac povestire pentru Marele și de-a pururea pomenitul Vasile și pentru Efrem Sirul. Și cele pentru Părintele nostru Vasile, însumi văzându-le, iar cele pentru Sfântul și dumne-zeiescul Efrem, din nemincinoasa lui gură auzindu-le. Și sunt așa: Efrem, de-a pururea pomenitul, în pustie fiind, unele prin stră-lucirea Sfântului Duh văzându-le, iar altele din dor și din întrebare înștiințându-se, lucrurile minunate ale Părintelui nostru Vasile, în-tins s-a rugat lui Dumnezeu să-i descopere lui, în ce fel este Marele Vasile. Și întru uimire făcându-se, a văzut un stâlp de foc, <Ș-2>al cărui cap ajungea la cer. Și a auzit glas de sus, zicându-i: "Efreme<Ș0>, Efreme, în ce chip ai văzut stâlpul cel de foc, întru acest fel este Marele Vasile". Și îndată luând un tălmaci, pentru că nu știa el să vorbeas-<Ș-2>că în limba elinească, a venit în Biserica cea mare a Cezareei, cea cu<Ș0> nu<Ș-2>me mare, și după ce a sosit într-însa, la Praznicul cel mare al Dum<Ș0>- nezeieștii Arătări, și a intrat înluntru cu taină, a văzut pe Marele <Ș-2>Vasile ieșind, și a zis celui ce îi urma lui: "Socotesc, frate, că în zadar<Ș0> ne-am ostenit, că acesta întru acest fel de rânduială fiind, nu este precum mi s-a arătat. Că l-am văzut pe el îmbrăcat cu haină albă și împrejurul lui clerici de neam bun purtând veșminte albe și făcân-du-i lui închinăciune". Și stând într-un loc ascuns al bisericii, s-a deznădăjduit de ceea ce i se arăta-se lui, zicând întru <Ș-3>sine<Ș-2>: "Noi cei ce am purtat greutatea și zăduful zilei, nimic nu ne-am<Ș0> folosit, și aces<Ș-2>ta, fiind înconjurat de astfel de slujitori și cu cinste omenească, stâlp<Ș0> de foc este. Mă minunez!" Deci, când gândea el acestea, a trimis Sfântul pe arhidiaconul său, zicând: "Du-te la ușa cea dinspre apus și în unghiul bisericii, vei afla pe un avva, având culion pe cap, împreună cu alt oarecare, rar la barbă, mic, și celelalte ale chipului i-a spus, și să-i zici lui: Mergi, intră în altar, că te cheamă Arhiepiscopul". Iar arhidiaconul, <Ș-2>cu multă osteneală despărțind mulțimea poporului, s-a dus unde sta<Ș0> <Ș-2>Cuviosul Efrem, și i-a zis lui: "Mergi, intră în altar, că te cheamă Pă<Ș0>-rintele tău, Arhiepiscopul". Și înștiințându-se prin tălmaci ceea ce se zicea, i-a răspuns, zicând: "Te-ai rătăcit, frate, noi străini oameni <Ș-2>suntem și neștiuți lui". Și ducându-se arhidiaconul, i-a vestit lui aces<Ș0>-tea. Și fiindcă Marele Vasile citea Sfintele Cărți poporului, a văzut Cuviosul Efrem o limbă de foc grăind prin gura lui. Și a zis iarăși arhidiaconului Marele Vasile. Mergi și zi-i lui: "Domnule Efreme, <Ș-2>mergi, intră în Sfântul Altar, că te cheamă Arhiepiscopul". Și ducân<Ș0>-du-se arhidiaconul și sărutându-i picioarele lui, i-a zis lui: "Domnu-le Efreme, mergi că te cheamă pe tine Părintele tău, Arhiepiscopul ca să intri în Sfântul Altar". Și s-a spăimântat de acestea Cuviosul, slăvind pe Dumnezeu, și făcând metanie, și dându-i lui răspuns, a zis: "Cu adevărat mare este Vasile! Cu adevărat stâlp de foc este Vasile! Cu adevărat Duhul Sfânt grăiește prin gura lui!" Și a rugat pe arhidiacon să-i spună lui, că mai vârtos după Liturghie în căma-ra cea păzitoare de vase se va închina lui. Și intrând după otpust în cămara cea păzitoare de vase, a che-mat pe Sfântul Efrem, și sărutarea cea întru Domnul i-a dat lui, și i-a zis: "Bine ai venit, părinte al fiilor pustiei! Bine ai venit, cela ce ai înmulțit pe ucenicii lui Hristos întru dânsa și pe draci i-ai gonit! Pentru ce te-ai ostenit, părinte? Ai venit să vezi om păcătos? Să îți <Ș-2>dea ție Dumnezeu plată după osteneala ta". Și răspunzându-i lui Cins<Ș0>-titul Efrem, și spunându-i toate cele în inima sa lucrate, și grăite <Ș-2>a-vvei ce era împreună cu dânsul, s-a împărtășit din sfintele lui mâini<Ș0>. Și făcând el dragoste, a zis Cuviosul Efrem: "Părinte prea cinstite, un <Ș-2>dar cer de la tine, și pleacă-te de îmi dă mie acesta". Iar el a zis lui: "În<Ș0>-drăznește, spune-mi cele ce dorești, că foarte sunt dator ție, și mai ales pentru osteneala venirii tale către mine". Și i-a zis lui Cinstitul Efrem: "Știu Părinte Sfinte, căci câte vei cere de la Dumnezeu, îți va da ție, și voiesc să rogi pe Dumnezeu ca să vorbesc în limba eli-nească". Iar el a zis: "Mai presus de putere îți este cererea, dar fi-indcă cu credință ai cerut, vino părinte prea cinstite <Ș-2>și povățuitorule al pustiei și să ne rugăm Domnului, că puternic este<Ș0> a face voia ta. Că <Ș-2>scris este: Voia celor ce se tem de El va face și rugăciunea lor o va auzi<Ș0> și îi va mântui pe ei" (Psalmul 144, 20). Și după ce au făcut ei rugăciune la mult ceas, a zis Marele Va-sile: "Pentru ce Domnule Efreme nu primești hirotonia preoției, că <Ș-2>ți se cuvine ție". Și i-a zis lui prin tălmaci: "Că păcătos sunt". Și i-a răs<Ș0>-puns lui Sfântul: "O, de a-și avea și eu păcatele tale!" Și i-a zis lui: "Să facem metanie". Și îngenunchind ei la pământ, și-a pus Marele Ierarh mâna pe Cuviosul Efrem și a citit rugăciunea cea de diaco-nie, și i-a zis lui: "Zi: Ridică-ne pe noi". Și apoi limpezindu-se limba lui, a zis Sfântul Efrem luminat în limba elinească: "Mântuiește, mi-luiește, ridică-ne și ne păzește pe noi Dumnezeule cu darul Tău". Și s-a împlinit cea scrisă: Atunci va sări șchiopul ca cerbul și limpede va fi limba gângavilor. Și după ce a grăit el îndată grecește, toți în cea-s<Ș-2>ul acela au slăvit pe Dumnezeu, Cela ce toate le poate și ascultă ru-<Ș0>găciunea celor ce se tem de El. Și duhovnicește veselindu-se îm- preună cu dânșii trei zile, și hirotonisind pe tălmaci diacon și pe el preot, i-a slobozit pe ei în pace, slăvind pe Dumnezeu pentru toate care au văzut și au auzit, precum s-a grăit către dânșii. În vremile Preasfântului și Preafericitului Arhiepiscop Vasile, ale moștenitorului împărăției lui Hristos, ale vasului alegerii, ale celui ce a purtat numele lui Hristos înaintea neamurilor și a împă-raților, și a fiilor lui Israel, după dumnezeiescul și Fericitul Apostol, a fost oarecare femeie bogată foarte și de bun neam și cu cealaltă slujire a vieții acesteia deșarte pe toți întrecându-i. Și iubind vădu-via, cu necuvioșie și-a uneltit stăpânia, îndrăcirii pântecelui și înver-șunării pe sine roabă făcându-se. Nimic spre plăcerea lui Dumne- zeu câștigând, ci ca porcii în noroiul desfrânării tăvălindu-se. Deci, <Ș-2>târziu oarecând, din iconomia lui Dumnezeu, în fire venindu-și pentru<Ș0> <Ș-2>greșelile ei cele nenumărate și luminându-se la minte și liniștindu-se<Ș0> deosebi, gândea la mulțimea păcatelor sale. Și amar plângând, zi-<Ș-2>cea: "Vai mie, păcătoasei și înverșunatei! Cum mă voi mărturisi pentru<Ș0> <Ș-2>păcatele mele cele nenumărate ce s-au lucrat de mine? Lăcașul Du<Ș0>-hului l-am stricat, sufletul cel ce locuiește în mine l-am întinat. Vai mie, lepădata! Oare voi zice ca desfrânata aceea: Miluiește-mă? <Ș-2>Sau ca vameșul: Păcătuit-am? Și mai ales, după botez, greșind. Cum<Ș0> încă mă voi și adeveri, că pocăindu-mă mă va primi pe mine Dum<Ș-2>nezeu?" Și acestea socotindu-le ea, Cela ce voiește ca toți să se mân<Ș0>-tuiască și la cunoștința adevărului să vină, o aduce pe dânsa întru pomenire de greșelile cele din tinerețele ei și până la bătrânețe și le-a scris pe o hârtie. Și mai pe urmă de toate a scris un păcat pe care îl zicea mare, și cu plumb a pecetluit-o pe ea. Și căutând vre-me potrivită, când Sfântul Vasile pentru obișnuitele rugăciuni mergea la Sfânta Biserică, alergând pe taină, a aruncat hârtia la picioa- rele lui, și aruncându-se și pe sine la picioarele lui, pe față, striga, zicând: "Miluiește-mă, Sfinte al lui Dumnezeu, pe mine cea decât toți mai păcătoasă". Și stând fericitul slujitor al lui Hristos, întreba de la dânsa pricina tânguirilor. Iar ea a zis: "Iată, stăpâne, toate pă-catele și fărădelegile mele le-am scris în hârtia aceasta și am pecet<Ș-2>luit-o. Iar tu, Sfinte al lui Dumnezeu, pecetea să nu o clătești, ci prin<Ș0> singură rugăciunea ta, șterge-le pe acestea. Că Cel ce mi-a dat mie <Ș-2>un gând ca acesta, negreșit te va auzi pe tine, când te vei ruga pentru<Ș0> mine". Iar Marele Vasile, luând hârtia, și căutând la cer, a zis: "Al Tău Unuia este lucrul acesta, că Cel ce ai ridicat păcatul lumii, și ale acestui unui suflet mai cu lesnire poate să le șteargă. Că toate gre-șelile noastre numărate sunt la Tine, iar mila Ta este nemăsurată și neurmată". Și acestea zicându-le, a intrat în biserică, ținând hârtia, și aruncându-se pe sine lângă jertfelnic, a petrecut toată noaptea și a doua zi rugându-se, prin toată sfânta rugăciune înduplecând pe Dumnezeu. Și după sfințirea Sfintelor Taine, a chemat pe femeie, și dându-i ei hârtia, i-a zis: "Ai auzit, femeie, că nimenea nu poate a <Ș-2>ierta păcatele, fără numai singur Dumnezeu". Iar ea a zis: "Am<Ș0> auzit, părinte, și pentru aceasta te-am pornit pe tine la rugăciune către iubitorul de îndurări Dumnezeu". Și acestea zicându-le, a dezlegat hârtia și s-a aflat toată ștearsă, fără numai a rămas acea necuvioasă lucrare a păcatului celui mare neștearsă. Și văzând femeia, s-a împuținat cu sufletul, și bătându-și pieptul cu mâinile, a căzut la picioarele lui, zicând: "Miluiește-mă, robule al lui Dumnezeu Celui Preaînalt, și precum pentru toate pă-catele mele te-ai rugat și ai fost auzit, așa și pentru acesta te roagă, și negreșit se va șterge". Iar Arhiepiscopul a lăcrimat pentru milostivire, zicând: "Scoală-te femeie, că și eu om păcătos sunt, având trebuință și eu de iertare. Cela ce a șters, a șters păcatele tale câte a voit, și puternic este ca și pe acesta să-l ridice de la tine, Cel ce a ridicat păcatul lumii. De te vei păzi de acum a nu mai păcătui și în căile Domnului vei umbla, nu numai te va ierta, ci și de slavă te vei învrednici. Deci, du-te în pustie, și vei afla un bărbat sfânt, numit în toate cetățile cu numele Efrem. Acestuia dă-i hârtia și va milostivi și va <Ș-2>îmblânzi pe Dumnezeu pentru tine". Iar femeia, închinându-se Sfân<Ș0>-<Ș-2>tului, a alergat în pustie și săvârșind lungimea căii, a venit la locul cel<Ș0> mai înainte arătat ei al marelui pustnic. Și bătând, striga, zicând: "Miluiește-mă pe mine, Sfinte al lui Dumnezeu". Iar el, mai înainte cunoscând cu duhul pentru care pricină a venit, a zis ei: "Du-te de la mine, femeie, că om păcătos sunt, având și eu trebuință de aju-tor". Iar ea i-a aruncat hârtia, zicând: "Arhiepiscopul Vasile m-a tri-mis pe mine la tine, ca rugându-te lui Dumnezeu, să ștergi fărăde- <Ș-2>legea mea ceea ce este scrisă în hârtia aceasta, că pe celelalte păcate<Ș0>, rugându-se Sfântul, le-a șters, iar tu pentru un păcat să nu te lene-vești de a ruga pe Dumnezeu, că la tine sunt trimisă". Iar Sfântul lui <Ș-2>Dumnezeu a zis: "Nu fiică, că cel ce pentru cele multe păcate a putut<Ș0> a îmblânzi pe Dumnezeu, și pentru unul va putea mai mult decât mi-ne. Deci, du-te și nu sta, ca să-l apuci pe el la ieșirea din trup". Iar femeia închinându-se Sfântului, s-a întors în Cezareea. Și când intra ea în cetate, a întâmpinat moaștele Sfântului Vasile du-cându-se la mormânt. Și văzând, a început a striga, tăvălindu-se pe pământ și luptându-se cu Sfântul și zicând: "Vai mie, Sfinte al lui Dumnezeu! Pentru aceasta m-ai trimis pe mine în pustie, ca fără de supărare să ieși din trup, și iată nelucrătoare m-am întors, în zadar străbătând lungimea căii. Să vadă Dumnezeu și să judece între mi-ne și între tine. Că putând să îmblânzești pe Dumnezeu, către altul m-ai trimis pe mine". Și acestea strigând, a aruncat hârtia deasupra patului, arătat povestind la tot poporul fapta sa. Iar unul din clerici vrând să vadă ce fel oare este fărădelegea, luând hârtia și dezle-gând-o, a aflat-o pe ea cu totul nescrisă, și a strigat cu glas mare, zicând către femeie: "Nescrisă este hârtia, o, femeie! Și ce te oste-nești, neștiind iubirea de oameni cea negrăită a lui Dumnezeu către tine?" Deci, mulțimea poporului, văzând minunea cea preaslăvită, a slăvit pe Dumnezeu, Cel ce are stăpânire pe pământ a ierta păca-tele și a dat dar robilor Săi, ca și după moarte să vindece toată boa-la și toată slăbiciunea, încă și păcate, a celor ce vin la dânșii cu cre- dință. ȚCEN = * ȚCEN = <Ș4>A lui Paladie, Episcopul Elenopolei<Ș0> Cele pentru Efrem, slujitorul Bisericii edesenilor, cu adevărat <Ș-2>le-am auzit, că a fost acesta vrednic spre a se pomeni de cuvioșii robi<Ș0> ai lui Hristos. Acesta, care după vrednicie a săvârșit calea Sfântului Duh, și nicidecum nu s-a abătut din cărarea cea dreaptă, s-a învrednicit de darul cunoștinței celei firești, pe care o moștenește învăță-tura și cea mai de pe urmă fericire. Deci, de-a pururea învățân- du-se și deprinzându-se desăvârșit în viața cea liniștită și pe cei ce <Ș-2>veneau la dânsul de-a pururea zidindu-i, după mulți ani, mai pe urmă<Ș0> a ieșit din chilie pentru o pricină ca aceasta: fiindcă foamete mare cuprinsese cetatea edesenilor, și milostivindu-se spre toată sărăci-mea ce se îmbolnăvea de foame, dumnezeiescul acesta Părinte s-a <Ș-2>apropiat la bărbații cei cu avuție și le-a zis lor: "Pentru ce nu vă este<Ș0> milă de firea omenească ceea ce piere, ci țineți bogăția voastră de <Ș-2>putrezește spre osânda sufletelor voastre?" Iar aceia, socotind ca pri<Ș0>-<Ș-2>cină <Ș-3>binecuvântată, a zis Sfântului: "Că nu avem cui să încredințăm<Ș-2> pâi<Ș0>-ne spre a sluji celor ce pătimesc de foame, că toți vând lucrurile". Și le-a zis lor îmbunătățitul acesta: "Cum socotiți pentru mine? Ce vi se pare vouă de mine?" Și i-au zis lui: "Om al lui Dumnezeu te știm pe tine", fiindcă mare cinste avea el la toți, nu cu minciună, ci întru <Ș-2>adevăr. Și le-a zis lor robul lui Hristos: "Dacă așa socotiți pentru mine<Ș0>, mie încredințați-mi purtarea de grijă pentru cei ce pătimesc de foa-me". Și i-au zis lui trufașii aceia: "O, de ai fi primit!" Și le-a răspuns lor Efrem, alesul lui Dumnezeu: "De astăzi înainte pentru voi mă pun pe mine primitor de străini al celor ce au trebuință". Și luând de la dânșii bani, și astupând ulițile și așezând ca trei sute de paturi, căuta pe cei ce pătimeau de foame, și pe cei ce mureau îi îngropa, iar pe cei ce aveau nădejde de viață îi hrănea și îi îngrijea. Și în scurt, tuturor celor ce veneau la dânsul pentru foame, găzduire și slujire le da în fiecare zi din cele ce i se da lui. Iar după ce s-a împli-nit anul, și s-a făcut ieftinătate și toți pe la case s-au dus, de-a puru-rea pomenitul acesta, nemaiavând ce să facă, îndată întorcându-se <Ș-2>a intrat iarăși în chilia sa și a adormit după o lună, moștenind pămân<Ș0>-<Ș-2>tul cel fericit al celor blânzi. Pe lângă celelalte isprăvi ale lui și aceas<Ș0>tă slujbă dându-i lui Dumnezeu la cele mai de pe urmă zile ale vieții, spre pricină de mai strălucite cununi pentru blândețea obiceiurilor. A lăsat încă prea iscusitul acesta și scrieri vrednice de prea multă laudă, care îi mărturisesc bărbatului multă faptă bună. ȚCEN = * ȚCEN = <Ș4>A lui Ermiu Sozomen Salaminiu<Ș0> Și se arată că decât toți era mai îmbunătățit și mai mult împodo-bea Biserica cea sobornicească Efrem Sirul, care din Nisivia sau din laturile ei își avea neamul. Și întru filosofie monahicească viața în-<Ș-2>dreptându-și, nici învățându-se, nici nădăjduind a fi în acest fel, fără<Ș0> de veste la atâta învățătură în limba sirienească a sporit, încât a ajuns <Ș-2>la vârful privirilor filosofiei. Iar cu lesnirea și cu strălucirea cuvântu<Ș0>lui și cu desimea și cu înțelepciunea înțelegerilor, a întrecut pe scriito-rii cei prea iscusiți ai elinilor. Deci așa, dacă cineva scrierile acelora le va schimba în limba sirienească sau în altă limbă, și dulceața, ca și cum am zice, a frumoaselor vorbiri elinești o va lua, îndată se vă-desc și cad din hazul cel mai dintâi, iar la cuvintele lui Efrem, nu așa. Că și fiind el în viață, încă și acum, acelea ce le-a scris, în limba elinească se tălmăcesc și nu mult scad din frumusețea întru care sunt, ci și elinește citindu-le, întocmai ca și cum ar fi sirienești sunt minunate. Pentru care și Vasile, cel ce a fost pe vremea aceea Episcop al Mitropoliei Capadochienilor, a lăudat pe acest bărbat și de învățătura lui s-a minunat. Drept aceea, cu dreptate mie mi se ara-tă, că de obște de la cei ce atunci la elini pentru cuvinte erau vestiți, această măiestrie s-a adus asupra lui Efrem, prin glasul lui Vasile scoasă, cum că, decât toți cei de pe vremea lui mai cuvântător, este mărturisit că a fost. Se vorbește încă că de toate ca trei sute de mii de stihuri a scris, și ucenici a avut mulți, care cu sârguință au râvnit învățătura lui. Iar mai vestiți pe Avan, Zenovie, Avraam, Maran, Simeon, pentru care foarte se fălesc sirienii, și câți foarte s-au iscusit în învățătura lor. Întocmai încă și pe Pailonan și pe Aranaad îi laudă pentru frumoa-<Ș-2>sa vorbire, dar zic că ei au căzut din învățăturile cele sănătoase. Știu<Ș0> încă că și de demult prea cuvântăreți întru acest chip au fost Osroini, Vardisan, care au alcătuit ersul cel ce se numește de la dân-sul, și Armonie, feciorul lui Vardisan, care după ce bine s-a învățat în învățăturile cele elinești, spun că el întâi note și canoane muzi-<Ș-2>cești în limba cea strămoșească a făcut, și jocurilor a dat-o, după cum<Ș0> și acum de multe ori sirienii cântă, nu stihurile lui Armonie, ci viersurile cântându-le. Fiindcă nu era cu totul afară de eresul cel stră-moșesc, și de acelea care pentru suflet și pentru facere și pentru stricăciunea trupului și pentru a doua naștere, filosofii elinilor înva-ță, ca și cum sub alăută acelea ce le-au scris punându-le, învățătu-rile acestea le-a amestecat în scrisorile sale. Și văzând Efrem pe sirieni amăgindu-se de frumusețea numelor și de tocmirea viersuirii, și dintru aceasta obișnuindu-se asemenea ca dânsul a crede, măcar că de învățătura elinească era neîmpărtă-șit, s-a pus asupra înțelegerii stihurilor lui Armonie, și după viersu-rile scrisorilor aceluia, alte scrieri potrivite dogmelor Bisericești a alcătuit, care de dânsul s-au așezat în dumnezeiești cântări și laude de bărbați nepătimași. Și de atunci sirienii, după așezământul cân-<Ș-2>tării lui Armonie, pe cele ale lui Efrem le cântă. Deci, în ce fel a fost<Ș0> cu firea, și dintru aceasta cu putință este a se asemăna. Avea încă și <Ș-2>viață cu fapte bune, și era vestit pentru petrecerea cea aspră și foa<Ș0>rte iubitor de liniște. Era și cucernic și atât se ferea de sminteli, încât și însăși vederea își păzea dinspre fiecare femeie. Deci, oarecând o femeie oarecare nebăgătoare de seamă de via-ța sa, și fără de rușine poate cu năravul, sau ea însăși pe bărbat is-pitindu-l, sau pentru plată la aceasta de alții îndemnându-se, îna- dins la o strâmtorare drept în față l-a întâmpinat, neclintit căutând la dânsul. Iar el a certat-o pe ea, și în pământ i-a poruncit să caute. <Ș-2>"Și cum în pământ voi căuta - a zis femeia - care nu din pământ, ci din<Ș0> tine sunt făcută, că mai cu dreptate este ca tu să cauți în pământ, din care ai fost făcut, iar eu la tine, de unde sunt". Și minunându-se de femeie, Efrem, a închipuit în cărticică ceea ce s-a întâmplat, pe care sirienii în cele lăudate din cuvintele lui au așezat-o. <Ș-2>Se vorbește încă că mai înainte era foarte mânios, iar după ce s-a <Ș0>apucat de petrecerea monahicească, nu s-a mai văzut de cineva că <Ș-2>se mânia. Deci, așa la multe zile, după cum se obișnuise, postind, adu<Ș0>-cându-i lui fiertura cel ce îi slujea, a sfărâmat oala. Și văzându-l pe el de sfială și de frică cuprins, a zis: "Nu te teme, și noi să mergem către fiertură, dacă către noi nu a venit". Și, punându-se lângă hâr-burile oalei, a mâncat. Și cât era de nebiruit de slava deșartă, de aici se cuvine a ști. O-dată i-a adus lui cineva alegere de episcopie și se ispitea să-l prin-dă, ca să-l ducă la hirotonie. Iar el îndată ce a simțit, în târg a intrat <Ș-2>și ca pe un nebun se arăta pe sine, fără de rânduială umblând, și hai<Ș0>-nele târându-și după dânsul și înaintea tuturor mâncând. Și fiindcă s-a socotit că este fără de minte cei ce l-au prins, au încetat de pornirea cea către dânsul, și aflând el vreme a fugit, și până ce s-a hiro-tonisit altul, s-a tăinuit. Însă eu, cu acestea pentru Efrem mă voi îndestula, iar cele mai multe le știu, ori și le spun cei de loc. Dar un lucru ce s-a făcut de dânsul, nu cu mult înainte de sfârșit, fiindcă mi se pare mie că este <Ș-2>vrednic de pomenit, aici îl voi scrie. Că, foamete curpinzând cetatea<Ș0> edesenilor, după multă vreme ieșind din locuința unde se nevoia, certa pe cei ce aveau avuții, ca pe unii ce nu după cuviință treceau <Ș-2>cu vederea neamul cel de o seminție, care se înfruntau cu lipsa celor<Ș0> de nevoie, iar a lor bogăție cu sârguință o păzeau pentru vătămarea <Ș-2>lor și munca sufletelor lor. Pe care mai cinstite decât tot felul de bo<Ș0>-găție și decât însuși trupul și decât celelalte, filosofând le arăta, și ei cum că întru nimic pe ele nu le au, prin lucruri îi arăta. <Ș-2>Iar aceia, rușinându-se de bărbatul, și de cuvintele lui, au zis: "Nouă<Ș0> nimic nu ne pasă de avuție, dar suntem lipsiți de acela pe care îl vom pune să slujească la niște treburi ca acestea, fiindcă mai toți la câștig iau a-<Ș-2>minte, și vând lucrurile". Și răspunzând el, i-a întrebat: "Pentru mine<Ș0> <Ș-2>cum vi se pare vouă?" Iar ei împreună mărturiseau cum că este vred<Ș0>-nic de credință și foarte bun și înțelept. Drept aceea, <Ș-2>de bună voie a zis: "Pentru voi la aceasta mă voi pune pe mine<Ș0>". Și luând bani de la <Ș-2>dânșii, ca la trei sute de paturi, în ulițele cele de obște, avea. Și pe cei<Ș0> ce din pricina foamei erau bolnavi îi căuta și îi îngrijea, și pe străini și pe cei de la țară lipsiți de cele de nevoie îi găzduia. Iar după ce foametea a încetat, s-a întors la lăcașul unde mai înainte de aceasta petrecea, și puține zile trăind, s-a săvârșit, suindu-se până la treapta preoțească și vestit făcându-se pentru fapta bună întocmai cu cei ce sunt lăudați întru preoție și întru petrecere de viață bună și întru învățătură. Acestea sunt vestirile faptei bune ale lui Efrem, iar după vrednicie a spune și a povesti pentru toate, cum acela, și fiecare din cei de atunci nevoitori au viețuit și au petrecut, și la cine, trebuință va fi de un scriitor ca dânsul. Dar mie, văd că aceasta îmi este cu ne-putință și din slăbiciunea cuvintelor și din necunoașterea bărbați-lor și a faptelor pe care le-au isprăvit. Că unii prin pustietăți s-au tăinuit, iar alții în mijlocul cetăților petrecând, netrebnici pe sine se arătau că sunt și de cei mulți nimic deosebindu-se, fapta bună lu-crând-o, dar furând părerea cea adevărată pentru dânșii, ca să nu <Ș-2>se laude de ceilalți. Căci către răsplătirile bunătăților celor ce vor să<Ș0> fie mintea întinzându-și, martor al ostenelilor cu care se osteneau pe singur Dumnezeu Îl făceau, iar de slava cea dinafară nici o grijă nu le era lor. În acea vreme Iulian în Edesa se nevoia, de prea aspră petre-cere și viețuire apucându-se, ca și cum fără de trup se părea că este el alcătuit, fără de carne, numai cu oase și cu piele. Și lui Efrem Si-rul s-a făcut pricină de scrierea și povestirea vieții lui. ȚCEN = * ȚCEN = <Ș4>A lui Teodorit, Episcopul Chirului<Ș0> Atunci Efrem cel minunat, ce a fost scriitor prea iscusit la siri-eni, pe dumnezeiescul Iacov l-a rugat să se suie pe zid și să vadă pe barbari și să slobozească săgețile blestemului asupra lor. Deci, ple-cându-se dumnezeiescul om, s-a suit pe oarecare zid. Pe vremea aceasta, în Edesa, minunatul Efrem, iar în Alexan-<Ș-2>dria Didim străluceau, scriind asupra dogmelor celor potrivnice ade<Ș0>-vărului. Și acesta, adică limba sirienilor învățând-o, slobozea razele darului celui duhovnicesc. Că de învățătură elinească neîmpărtășit fiind, a arătat rătăcirile cele în multe chipuri ale elinilor și a dezgo-lit neputința relei meșteșugiri ereticești. Și fiindcă Armonie al lui Vardisan, oarecare cântări a alcătuit de demult și cu dulceața viersului, amestecând păgânătatea, amăgea pe cei ce le auzeau, și către pierzare îi vâna, tocmirea viersului de acolo luând-o, a amestecat buna credință și aducea celor ce auzeau pe cele împreună și folosi-toare doctorii. Cântările acestea și acum mai strălucite fac prazni-cele purtătorilor de biruință Mucenici. ȚEFR = * ȚCEN = <Ș6>Ale Sfinților Bătrâni<Ș0> Copil era Avva Efrem, și a văzut vis, adică vedenie, că a ieșit o viță în limba lui, bine rodită, și a crescut și a umplut toată lumea cea de sub cer. Și veneau toate păsările cerului și mâncau din rodul viței, și pe cât mâncau, mai mult se făcea rodul ei. ȚEFR = * Altădată iarăși a văzut oarecare din sfinți în vedenie ceată de îngeri din cer pogorându-se din porunca lui Dumnezeu, având în <Ș-2>mâini o carte scrisă pe dinlăuntru și pe dinafară. Și ziceau unii către<Ș0> al-ții: "Cine este vrednic să i se încredințeze aceasta?" Și unii ziceau acela, iar alții ziceau pe altul. Și au răspuns și au zis: "Cu adevărat sfinți sunt și drepți, însă aceasta nimănui nu este cu putință să i se <Ș-2>încredințeze, fără numai lui Efrem". Și a văzut bătrânul că lui Efrem<Ș0> i-au dat cartea. Și sculându-se dimineața, a auzit pe Efrem că sco-tea ca un izvor din gura lui și alcătuia cuvânt și a cunoscut că din Duhul Sfânt sunt cele ce ies prin buzele lui Efrem. Altădată iarăși trecând Efrem din oarecare întâmplare a venit o desfrânată să-l momească pe dânsul spre urâta amestecare, iar de nu, măcar spre mânie să-l pornească pe el, că niciodată nu l-a văzut cineva pe el mâniindu-se. Și a zis către dânsa: "Vino după mine". Și <Ș-2>apropiindu-se de un loc cu mult popor, i-a zis ei: "În locul acesta vino<Ș0> să facem precum ai voit". Iar aceea văzând mulțimea poporului, i-a zis lui: "Cum putem face aceasta, atâta mulțime fiind de față, și nu <Ș-2>ne rușinăm?" Iar el a zis către dânsa: "Dacă de oameni ne rușinăm, cu <Ș0>mult mai vârtos datori suntem a ne rușina de Dumnezeu, Care vă-dește cele ascunse ale întunericului". Iar ea rușinându-se, s-a dus nelucrătoare. ȚCEN1 = * ȚCEN = Hronografia lui Teofan Și Efrem cel mare întru pustnicie și cu dumnezeiască învățătură strălucea. Multe cuvinte pustnicești, dar mai multe și dogmaticești din Dumnezeiescul Duh ca dintr-un izvor scoțând, și pe unele din alcătuirile lui și a se cânta sirienilor le-a dat, prin viers pe cei mai trândavi trăgându-i. Deci, zic că trei sute de mii de stihuri a făcut acesta, cu adevărat de Dumnezeu înțelepțit. ȚCEN1 = * ȚCEN = A lui Gheorghe Chedrinul <Ș-2>Pe vremea acestui Eudoxie, ucenicul lui Eunomie, a fost cel între<Ș0> sfinți Efrem Sirul, mare în lucru și în cuvânt, care multe învățături folositoare în scris a lăsat. ȚCEN1 = * ȚCEN = <Ș2>A Sfântului Vasile, Arhiepiscopul Cezareei<Ș0> Dar cum se purta pe deasupra apei îți voi spune ție cuvânt nu al meu, ci al unui bărbat sirian, de la înțelepciunea lumească atâta de-<Ș-2>părtat, pe cât era aproape de știința celor adevărate. Deci, zicea cum<Ș0> că, cuvântul sirienilor mai arătător și mai asemănător este <Ș-2>decât al elinilor și pentru apropierea cea către limba evreiască mai mult<Ș0> oare-cum se apropie de înțelegerea Scripturilor. Deci, zicea că este înțe-legerea graiului întru acest fel. Aceea: se purta pe deasupra, <Ș-2>zice, o tâlcuiesc în loc de încălzea și făcea vie firea apelor, după ch<Ș0>ipul și ase-mănarea găinii ce șade pe ouă și slobozește oarecare putere viețui-toare în cele ce se încălzesc sub dânsa. O minte oarecare <Ș-2>ca aceasta, <Ș-3>zice, că se însemnează de glasul acesta, ca și cum se purta Duhul pe dea<Ș-2>- supra: Adică către rodire de viață pregătea firea apei, încât din destul se arată dintru aceasta ceea ce se cearcă de oarecare, că nici de lucra-rea cea făcătoare Duhul Cel Sfânt nu era lipsit. ȚEFR = * ȚCEN = <Ș4>A Sfântului Ioan Gură de Aur<Ș0> Unde este Efrem cel mare, îndemnarea leneșilor, îndrăzneala <Ș-2>necăjiților, povățuirea tinerilor, ducerea de mână a celor ce se pocă<Ș0>-iesc, sabia cea asupra ereticilor, primitorul faptelor bune, lăcașul Sfântului Duh? ȚEFR = * ȚCEN = <Ș2>A lui Teodorit, Episcopul Chirului<Ș0> Iar Vardisan Sirul din Edesa trăgându-se, în vremile lui Uvir Marcu, cesarul, a stătut. Acesta, spun, că multe băsmuiri de la Ve-lendin a luat. Multe încă în limba sirienească le-a scris și pe acestea oarecare le-a tălmăcit în limba elinească. Am citit încă și eu cuvintele lui cele scrise și pentru noroc și pentru eresul lui Marcion, și altele nu puține. Spun încă că și Armonie, feciorul acestuia, care a fost în Atena, învățat a fost în limba elinească și multe și acesta a scris folosind limba sirienească. Iar rătăcirea amândurora Efrem Sirul cel prea lăudat vitejește a vădit-o. ȚCEN1 = * ȚCEN = A Soborului din Halchidon Samuil a zis: "Este David, diaconul de la păzitoarele de odoare, și Maras diaconul, și Sava diaconul, care cuvinte de învățătură în patria fericitului Efrem grăiește, bărbat între sirieni prea înțelept". ȚCEN1 = * ȚCEN = <Ș4>Hronografia lui Gheorghe Singel<Ș0> Și ca la o învățătură ca aceasta să arătăm oarecare martor din purtătorii de Dumnezeu Dascăli, să ne stea nouă de față Dumne-zeiescul Efrem, limba cea ca oceanul curgătoare, care zice așa în cuvintele lui cele dogmaticești, pentru rai: "Decât toate înălțimile cele frumoase mai înalt este raiul, iar potopul la urmele lui a ajuns, iar oamenii cei mai înainte de potop între ocean și între rai locuiau. Iar neamul lui Cain în pământul ce se cheamă Naid, care se tâlcu-iește tremurând, iar al lui Sit în cel mai înalt, cărora li se poruncise de Adam să nu se amestece cu neamul lui Cain, ucigașului de frate" (Caută cuvântul lui Efrem: Pentru Rai). ȚCEN = * ȚCEN = <Ș4>A Sfântului Ioan Damaschin<Ș0> Iar fericitul Efrem, tainicul cel prea adevărat al venirii a doua a lui Hristos, așa învață: "Atunci fiii vor osândi pe părinții lor, fiindcă nu au lucrat lucrurile cele bune". Deci, vai tuturor celor ca mine! Și vai, după cum zice dumneze-iescul Efrem, celor ce le va cădea soarta de-a stânga.