ȚCEN = PENTRU  LIMBUȚIE  ȘI  PATIMI


Nestatornice sunt toate odihnele lumii acesteia, căci fiecare om, adeseori este atras să pornească lupta în minte. Că este unul care se desfătează cu îmbuibarea pântecelui, dar se întoarce de la preacurvie. Este altul care vânează trufia, dar fuge de furtișag. Al-tul iarăși se biruiește de iubirea de argint, dar defaimă împodobi-rea, însă iubește lăcomia pântecelui. Altul iubește vinul, dar urăște mândria. Altul se depărtează de preacurvie, dar are în suflet ascunsă luarea în batjocură. Altul este grăitor de rău, dar fuge de îm-podobire. Altul este mai înalt și nebiruit într-o greșeală, dar în alta cu totul s-a cufundat. Altul este afară de o prihană, iar în alta este cu totul întinat. Altul este izbăvit de o cursă, dar în alt noroi s-a în-gropat. Fiindcă este nemărginită mărimea și mulțimea păcatelor, și prea ușor se prinde omul. Că lucrarea fiecărui păcat mare se cu-noaște prin mică gustare.
Când vrăjmașul voiește să lege pe om în poftele întru care se îndulcește, îl leagă pe dânsul, ca îndulcindu-se cu legăturile, nicio-dată să nu voiască pe sine să se dezlege. Că fiind viclean, cel ce ne leagă pe noi, știe prea bine întru care patimă și în ce fel ne va lega pe noi. Că dacă va lega pe cineva cu legăturile cele ce nu le voiește, îndată rupând mintea legăturile, fuge degrabă.
Deci, pe fiecare îl leagă cu acelea întru care se îndulcește și cu acelea întru care se odihnește. Căci mintea noastră are stăpânirea să ia și să lepede de la sine legăturile, iar acum legați fiind, ne bu-curăm, și în obezi băgați fiind, ne îngâmfăm. Că cel ce cu pizma este legat, dar nu și cu preacurvia, se socotește pe sine că este nele-gat. Și cel ce este legat cu clevetirea, iar de furtișag este slobod, se socotește pe sine că nu s-a legat niciodată. Tăinuiește fiecare legă-turile sale și nu mai cunoaște cursele care zac într-însul. Și pătimesc aceștia neștiința bețivilor. Că legat fiind bețivul nu știe, nici nu cu-noaște că este legat. Căci, cu vinul uită legăturile și din pricina be-ției nu vede cursele cele dimprejurul lui. Iar Stăpânul Cel iubitor de <Ș-2>oameni voiește ca, prin felurite pricini, să pună asupra tuturor acest<Ș0> jug. Că împărțind, a împărțit sarcina fiecăruia după a sa putere.
Deci, în vremea în care s-a făcut cortul la evrei, a poruncit îm-părtășire de mântuire între bogați și între săraci, ca fiecare să adu-<Ș-2>că după putere, jertfă de roade. Dacă cineva a adus aur, altul a adus<Ș0> mărgăritar și altul pietre scumpe. Săracul a adus peri și altul piei tăbăcite. Femeia bogată a dat lucruri de mătase, iar văduva lână vopsită. Și prin bogați și prin săraci s-a făcut toată pregătirea cortului și, împodobindu-se de toți, și el pe toți i-a împodobit. Că a pri-mit Domnul de la fiecare rugăciunile și de la bogați și de la săraci, vrând să arate că, precum a primit toate cele date de fiecare după putere pentru facerea cortului, așa de la fiecare primește rugăciu-nile după potrivirea faptei sale, fără să caute la fața omului. Deci, Stăpânul voiește prin diferite feluri să ne povățuiască pe noi către mântuire.
Dar și vrăjmașul, așijderea se meșteșugește ca prin diferite uneltiri să ne surpe. Și precum tâlharul, cu un cuvânt al mărturisirii, <Ș-2>s-a făcut cetățean al raiului, tot așa, printr-un singur cuvânt de hulă,<Ș0> cineva, se face vinovat gheenei. Mariam s-a făcut leproasă ca zăpa-da pedepsindu-se pentru un cuvânt al grăirii de rău. Și dacă Mari-am, care era proorociță, s-a pedepsit pentru limbuție, apoi, oare, în ce fel se vor pedepsi cei ce cu nebăgare de seamă pun la cale hula? Și spusese adevărul, Mariam, și a fost pedepsită, căci l-a grăit cu ră-utate, iar dreptatea i s-a făcut plină de nedreptate. Că, ori mustră după dreptate, ori taina să nu o grăiești de rău. Ori ceartă cu în-drăzneală, ori să nu grăiești rele întru ascuns. Că se defaimă drep<Ș-2>tatea când se va amesteca cu dânsa răutatea vicleșugului. Se netreb<Ș0>- nicește sfințenia, dacă se va împleti cu dânsa necurățenia. Se defai-mă curățenia, dacă se va împreuna cu dânsa desfrânarea. Se defai-mă și credința, dacă va lua aminte la vrăji. Se defaimă facerea de bine, dacă are mândrie. Se defaimă unirea la un gând, dacă se va arăta la dânsa luarea în batjocoră. Se defaimă și postul, dacă are clevetire. Se defaimă și dragostea, dacă s-a tulburat cu mânia.
Luând aminte la cele firești, învață-te de la dânsele cele scri-se. Frumusețea adevărului este grozavă, când a acoperit răutatea! Și hrana este ucigătoare, dacă are otravă ascunsă. Spurcată este pentru noi carnea cea curată, căci s-a întinat cu jerfele.
Deci, este de trebuință ca prin cele arătate să pricepem pe cele nearătate. Prin pilda Mariamei, ne-a învățat pe noi pricina a-devărului, că trupul ei s-a făcut lepros, căci cu tot sufletul ei a pă-cătuit în ascuns. Prin vătămarea cea arătată s-a cunoscut vătămarea pe care o pătimise în ascuns. Prin lepra cea grețoasă s-a învățat cât de rea și de urâtă este grăirea de rău, și s-a făcut trupul cel arătat, oglindă a sufletului celui dinlăuntru și prea nearătat. Prin stricăciu-nea trupului s-a deprins să cunoască cum se strică inima ce iubește grăirea de rău, și prin omul cel dinafară, a priceput pe omul cel dinlăuntrul ei. Că precum s-a răzvrătit ea asupra fratelui ei, așa s-a răzvrătit și față de dânsa însuși trupul ei; ca ea, prin sine să se învețe dragostea.
Să învățăm și noi printr-însa unirea la un gând și să cunoaș-tem că precum s-a rușinat ea după ce i s-a schimbat trupul ei, așa și Dumnezeu Se mâhnește când se află cineva tulburat asupra fratelui său. Pentru aceasta se schimbă trupul omului în multe feluri de pa-timi. Mădularele lui se fac împotrivă luptătoare întru dânsul, căci și el se face către prietenii lui potrivnic, ca prin împotrivirea trupului său să se învețe a câștiga unire la un gând și pace către prieteni.
În tabără s-a făcut veste foarte mare, după ce Mariam s-a ară-tat pe neașteptate cu îmbrăcăminte de lepră, căci își ascuțise limba asupra celui blând, care se ruga pentru dânsa. Dreptul Izbânditor îndată a pedepsit pe proorocița, pentru grăirea de rău. Că nu se bucură cel drept de grăirea de rău, întru care se desfătează cei fără de minte.
Moise, după ce făcuse multe semne și minuni, pentru că puțin <Ș-2>a alunecat cu limba lui, a căzut din pământul făgăduinței. Marea cea<Ș0> mare și înfricoșată nu a putut să oprească calea înaintea lui, și un cuvânt mic, nedrept, oprindu-l, i s-a făcut lui zid ca să nu treacă. Dacă pe Moise, care era făcut de oameni dumnezeu, un cuvânt l-a lipsit de pământul făgăduinței, cu cât mai mult ne va lipsi pe noi de împărăție limba noastră cea ascuțită și vicleană! Focul cel sfânt a ars pe preoții cei drepți, pe cei ce erau înlăuntrul sfințeniei, căci, deși cu faptele se dovedeau sfinți, dar cu graiurile s-au pângărit. Dacă unii ca aceștia și cei întru acest fel, unele ca acestea au păti-mit, apoi cum îndrăznește limba noastră să defaime? Pentru aceea să încetăm să ocărâm pe frații noștri.
Pământul, lăsându-i atunci pe cei spurcați și necurați, a în-ghițit pe cei limbuți. Pe egipteni marea i-a înghițit, iar pământul pe cei sfăditori și potrivnici. În vremea foametei voievodul a grăit un cuvânt, și s-a pedepsit cu pedepsirea vrednică cuvântului, că a fost călcat de norod în poartă. Pentru aceasta cu apropiată judecată ți se va adeveri ce îți va fi ție, după cuvântul Mântuitorului: <MI>Că pentru orice cuvânt deșert, pe care-l vor rosti, oamenii vor da socoteală în ziua judecății<D> (Matei 12, 36).
Deci, prin multe feluri de pricini este ținut ticălosul neam omenesc de vrăjmașul. Că unul este ținut ca un datornic și altul este tras ca un chezaș. Că și firea prin aceasta ne învață pe noi, că și cu pricina prietenului poate cineva să piară. Și el cu nimic fiind dator, decât cel dator nu mai puțin s-a cufundat. Aceasta este ase-mănare a datoriei celor drepți și a celor nedrepți; că întru ale sale dreptul este nevinovat, iar întru cele străine vinovat se află. Că cineva, când o adevărată povestire înaintea lui se zice, dacă el râ-zând o va prihăni pe ea și dulce s-ar părea dreptului să tacă, tăce-rea lui l-a făcut pe dânsul vinovat grăirii de rău. Că auzind și ne- certând, a mărturisit ca pe un bun pe cuvântul cel zis rău. Și te va pleca pe tine pentru acestea stăpânirea voievozilor celor ce stăpâ-nesc. Că de s-ar întâmpla ca cineva, pe dreptate, să grăiască de rău pe împăratul cel ce a greșit, nici unul nu suferă din cei ce stau îm-prejur să audă cele grăite împotriva împăratului. Iar dacă ar fi sufe-rit să stea și să audă, o pedeapsă se aduce asupra amândorura; și a- cela se ucide pentru neînfrânarea limbii, iar celălalt pentru auzire. Îți povestește ceva furul, iar tu îți pleci urechea ta la dânsul; și pe moartea pe care o scoate el prin gură, o primește sânul auzului tău, și aluatul cel amar al minciunii luându-l, l-ai dospit pe în tine.
Pe unde a avut intrare moartea când șarpele a grăit către Eva? Fără numai prin auz, prin care, ucigătoarea, are fire să intre. Că poate cel rău să ucidă pe cel ce tace prin cel ce grăiește, și pe cel ce nu poate să-l omoare prin gură, el îl înjunghie prin auzire, și pe cel nevinovat cu fapta îl ucide prin gânduri.
Când dracii grăiau adevărul, Mântuitorul nu i-a suferit să-l grăiască, că nu a binevoit Cel Adevărat ca printr-înșii să creadă oa-menii, ci să se propovăduiască lucrul cel adevărat prin adevărații propovăduitori. Apostolii pentru ce nu au putut să audă pe dracul, cel ce i-a lăudat pe dânșii? Pentru ca să nu se arunce glasul cel a-mar în auzul cel curat. Dacă Sfinții au fugit de laudele diavolului ca de o vătămare foarte mare, apoi cine va iubi grăirea de rău? Că are obicei cel cu totul înrăutățit ca prin adevăr să amăgească pe cel ce îl ascultă. Pentru aceasta, Mântuitorul n-a primit glasul cel adevă-rat al dracilor.
Dintr-o ploaie se adapă buruienile, și cele bune și cele rele. Poate și ploaia cea bună după fire să lucreze întru răutatea ierbu-rilor, iar șarpele, mâncând dulceață, îndată o preface întru amără-ciune. Și dacă o va slobozi pe dânsa în cineva, vai va fi celui ce o va primi! Așa și din adevăr se trimite minciuna, otrava cea plină de moarte. Că amărăciune cumplită se tăinuiește întru cuvintele lui cele prea dulci. Deci fie această pildă șarpele, care și-a îndulcit lim-ba sa către cei prea neînțelepți. Te va adeveri deplin pe tine pentru aceasta și iscarioteanu, care, în sărutare și în limba cea pașnică ascunzând vicleșug, a gătit vânzare împotriva Stăpânului Celui cunos-cător de inimi. Și dacă către Ziditorul, unul ca acesta s-a arătat mincinos, apoi către tine ce fel se va face, o, nebune? Ce este mai pângărit decât minciuna? Fără numai cel ce cu osârdie ascultă cu-vintele cele ce se zic de dânsul.
Mântuitorul S-a dat pe Sine la moarte, dar nu a dat auzul Său glasului minciunii. Deschizându-Și gura Sa, a primit oțet cu fiere, iar urechea Lui glasul celui pângărit nu l-a primit. A dat fața Sa, ca să o sărute vânzătorul, dar răspuns nu i-a dat amăgitorului. Dă-ți <Ș-2>fața ta mincinosului să o sărute, dar nu îți da lui și auzul tău. Că fața<Ș0> ta dacă o vei da lui, sărutarea îl osândește pe dânsul, iar dacă urechea <Ș-2>ta o vei da lui, te va ucide pe tine gustarea graiului lui. Mai bine decât<Ș0> <Ș-2>dânsul vei face de vei fugi de mirosire și de gustarea otrăvii. De fum<Ș0> fugi degrab, iar pe cel mincinos îl asculți cu dulceață? Te lepezi de reaua putoare și lângă cel prihănitor șezi? Pe fiecare din mădula-rele tale ești dator după cuviință să le păzești de cele vătămătoare.
Dacă nevinovat este trupul tău de desfrânare, cruță-ți și gura <Ș-2>ta de clevetire; că neputând gura ta să preacurvească, poate să min<Ș0>tă și să clevetească. Dacă un mădular al tău este nevinovat și celălat vinovat, tot ești osândit prin mădularul cel osândit. Ia pildă de la <Ș-2>ostașul ce merge la război, care își acoperă tot trupul cu platoșa cea<Ș0> de fier, dar se întâmplă că se rănește când este pregătit prea puțin. Deci, dacă străbaterea săgeții prin găurile cele prea subțiri ale platoșii aduce moarte asupra viteazului, apoi cu cât mai vârtos ușile cele deschise ale urechilor vor da intrare morții? Că atât de mare este ușa urechii, încât și moartea cea atât de mare a intrat în lume printr-însa; că înghițând toate neamurile, nesățioasă rămâne. Deci, se cuvine a încuia urechile cu uși și cu zăvoare, ca să nu intre grăi-rea de rău.
Să nu treci cu vederea răutatea clevetirii, ca pe o neînsemnată și care nu poate să te ucidă. Învață-te de la vânatul vânătorilor a nu trece cu vederea nici cea mai mică greșeală. Că se întâmplă pasă-rea în laț să se prindă cu o unghie mică, și se smerește, și se biruieș-te puterea aripilor ei de marginea unghiei celei prea neînsemnate, și, toată fiind afară de laț, cu totul întru dânsul s-a prins. Și dumne-zeiescul Apostol, una și aceeași hotărâre și pedeapsă a hotărât asu-<Ș-2>pra ucigașilor și a ocărâtorilor și a curvarilor, precum și asupra prea<Ș0>- curvarilor. Că, nimeni, zice, din unii ca aceștia, nu va putea să moș-tenească împărăția cerurilor (Efeseni 5, 5). Și aceeași parte a hotă-rât tuturor, în vremea dreptei judecăți, adică lipsirea de moștenirea cea cerească.
Dar ca să cunoști că sunt vrednici unii ca aceștia de pedeapsa împreună cu ceilalți, ascultă: Canaan pentru care pricină a dobân-dit blestem veșnic? Au nu că a râs de dreptul? Nu pentru vreo fap-tă rea s-a osândit, ci doar pentru puțin râs a luat răspuns înfricoșat și, pentru obrăznicia limbii, a primit chinuire amară. Curate erau gândurile lui, dar gura lui l-a ucis pe dânsul. Dacă pentru puțin râs așa s-a osândit acela, cine, temându-se, nu va fugi de glume, prin care s-a făcut câștigarea blestemelor? Că scoțând dreptul (Noe) pe Canaan de la binecuvântări, l-a dat pe dânsul blestemelor, și a zu-grăvit întru dânsul judecata ceea ce se va face asupra celor ce le place să râdă. Dacă diavolul pune sub fața dragostei pe veselie și pe râs, apoi și Canaan, veselindu-se, a râs, și pentru aceasta a ajuns să fie blestemat (Facere 9, 21-27).
Auzi pe preaînțeleptul Solomon strigând și arătând pe vătă-marea cea ascunsă în râs: Cel ce râde de om, întărâtă pe Cel ce l-a făcut pe el. Că râsul care s-a făcut asupra omului, aleargă în sus la Ziditorul. Tu iei aminte la prostime, la ceea ce se arată jucărie, și nu știi ce vicleșug se tăinuiește în dânsa.
Noe cel drept, cunoscând vicleșugul și nearătându-l celui ce nu îl știa pe el, tăindu-l, l-a lipsit pe dânsul de binecuvântare, iar tu, ca cel ce nu știi să deslușești, cunoscând cât este de pângărită lucra-rea râsului, să încetezi a râde de frați.
Semei a scos blesteme. Și iarăși Apostolul a scos glas înfrico-șat asupra celor blestemați. Noi, căutând, să vedem ce dobândă au avut cei ce au uneltit blesteme? Semei în ce fel de cădere a căzut? Preacurvar nu s-a arătat, nici fur nu s-a prins, ci blesteme a uneltit, din care s-a ivit clevetirea. În clevetire se descoperă cele făcute, iar cele nefăcute se grăiesc printr-însa. Că chinurile zămislind mânia, nasc pe tot cuvântul rău. Cu această mânie a ocărât Semei pe îm-păratul cel nepomenitor de rău (pe David); că a adus prihănire de moartea lui Saul asupra celui ce a izbăvit de multe ori pe Saul de moarte. Și de vreme ce a scos împotrivă lui hotărârea, drept l-a o-sândit pe dânsul dreptul judecător. I-a pus lui hotar Solomon, să nu-l treacă, și s-a făgăduit să-l păzească; dar după ce l-a trecut cu viclenie, s-a întors făgăduința. Și așa, prin minciună s-a arătat lui clevetirea cea asupra dreptului, ca și după vrednicia lucrurilor sale, să dobândească dreapta muncă. Ca, după cum pe cel nevinovat l-a ucis cu limba sa, ca și cu o sabie, așa să iasă sabie ascuțită întru întâmpinarea celui ce cu nedreptate și-a ascuțit limba sa și s-a făcut lui pierzare și în veacul acesta, și în cel ce va să fie i se păstrează lui munca. Deci, cine se îndulcește de blesteme, ca de îndoite pedepse să se învrednicească?
Pe curvari și pe ocărâtori i-a osândit cu osânda ucigașilor și a preacurvarilor. Cunoaște că neînfrânarea a dezgolit pe Isav de întâ-ile nașteri. Ai și tu întâietăți de nașteri? Păzește-le ca să nu le pierzi din pricina desfrânării. Că un om mare printr-un cuvânt neînțelept <Ș-2>se smerește și printr-un lucru de nimic se necinstește. Dacă vei pier<Ș0>de pe adevărul cel de la dânsul, vei fi tânăr și fără de minte ca Isav.
Ascultă minunea ce s-a făcut, cum au biruit cuvintele pe lu-cruri și a covârșit credința pe fire și pe naștere. Și ceea ce avea Isav firește, Iacov, sârguindu-se, a dobândit prin credință. Credința și ju-rământul au arătat lucrarea nașterii și întâile nașteri, cele trupești date, le-a luat duhovnicește. Cele ce jurământul le-a dezbrăcat, cre-dința le-a primit. O, minune care a urmat între cel ce s-a dezbrăcat și între cel ce le-a cumpărat! Că cel ce s-a dezbrăcat suferea fără de simțire, și cel ce s-a îmbrăcat a rămas curat. Cum Isav s-a dezbrăcat de întâile nașteri cele nedezbrăcate, și cum Iacov a primit îmbrăcă-mintea cea nepurtată. Așijderea și tinerii au făcut negustorie mai presus de fire. Și negustoria tinerilor fuge și nu poate după cuviință a se spune. Cine este cel ce îndrăznește să uneltească întrebări pen-tru negrăita naștere a Unuia-Născut?
Spune-mi mie iarăși: Cum Iacov, dezbrăcând întâile nașteri de la Manase, le-a pus pe ele împrejurul lui Efrem, ca să se facă lui întâia naștere stâlp de slavă? Este plină de amestecări de pilde mi-nunate și de nenumărate lucruri alese. Întru dânsa s-a zugrăvit bo-tezul, întru dânsa s-a pecetluit credința, întru dânsa s-a însemnat vistieria noastră, întru dânsa se închipuiește figura slăvitei feciorii. Cu preț a cumpărat-o Iacov, iar lui Efrem a dat-o în dar. Nici Ma-nase nu este prihănit întru aceasta și nici Efrem minunat, ci acelui ce a dat-o este stăpânirea neprihănită. Deci, cine se ispitește să pri-hănească întâia naștere a neamurilor? Iar dacă iudeii ar fi voit să o prihănească, să prihănească întâi pe Manase pentru surparea ei. Că cel ce a luat-o pe ea de la aceia, nu a greșit, ca să arate stăpâ-<Ș-2>nirea sa, însă a luat-o pe ea de la dânșii, căci au păcătuit, ca să arate<Ș0> dreptatea sa.
Dacă pentru luarea întâilor nașteri ale lui Manase celui ne-greșit nimeni nu poate să-l prihănească pe dânsul, apoi cum îndrăz-nește cineva să-l prihănească pe dânsul că a luat întâia naștere de la ucigașii Domnului, dacă jurământul atât s-a arătat de tare, că a putut să biruiască întâia naștere a lui Isav? Că dacă numai s-a jurat și nu strâmb s-a jurat, o bântuire ca aceasta a pătimit, apoi cel ce se jură și încă strâmb se jură, la ce fel de întuneric nu se va da? Dacă Isav, nedreptățindu-se, nu a voit să mintă, căci s-a făgăduit cu jură-mânt, apoi cum tu lepezi tocmelile și făgăduințele tale, cele făcute pentru mântuirea ta? Dacă Irod a păzit făgăduința ceea ce s-a făcut pricină de pierzarea lui, apoi tu vei fugi din tocmelile pe care le-ai făcut pentru viața cea veșnică?
Și precum intrând cuvântul a ținut loc ca la nașterea celor în-tâi născuți, așa și ocărârea intrând poate să împlinească lucrarea ucigașului. Limba, iarăși, destulă este ca să vatăme cel puțin cât sa-bia. Și poate gândul cel necurat să ție loc de preacurvie. Și luarea în râs cea ascunsă poate să bântuiască întocmai ca și cursa. Și sfătu-irea cea rea poate să se facă mai rea decât otrava, celor ce o suferă și o primesc. Că dacă Isav, prin cuvânt dezbrăcându-se, a pierdut întâia sa naștere, apoi cu mult mai vârtos cel netrebnic cu lesnire va lepăda întreaga înțelepciune.
Cine se îmbracă cu minciuna, leapădă adevărul făgăduinței. Și cel ce se leapădă de credință prin graiuri, se face întuneric, fiindcă s-a dezbrăcat de lucrurile credinței. Și cel credincios așijderea, prin graiuri primind-o, se îmbracă cu credința. Cuvântul ce întru acestea se iscusește, poate să arate lucrarea lucrului. Iar chibzuirea cea rea poate să se arate faptă cumplită, și căutătura cea greșită să lucreze lucru rău. Poate clevetirea cea dobitocească să nedreptățească nu mai puțin decât săgeata. Poate și pâra să sape gropi de pierzare.
Deci, să fugim de cugetarea cea greșită, căci cugetarea întoc-mai cu fapta se judecă. Să ne apropiem de fapta cea bună, care pri-mește plata pentru lucruri, de la Cel ce cearcă sfaturile inimilor. Sfatul este lucru. Că se întărește cuvântarea de sine stăpânirii noas-tre în dânsul care pe toate le lucrează. Și fiecărui lucru îi este ceva <Ș-2>împotrivă. Împotriva întunericului stă lumina, amarului dulcele, som<Ș0>-<Ș-2>nului privegherea. Cel ce pe acestea le-a zidit, Acesta nu a lăsat ceva<Ș0> împotrivă, pe care nu l-a înjugat cu cel împotrivă luptător lui.
Că dacă om muritor meșteșugindu-se, gătește sprijiniri despre cele potrivnice și odihnă necazurilor și poftiri folositoare tămădu-irilor, mării potrivit și uscatului asemenea și fiecăruia i-a pus hotă-râre cu pricepere întru a sa vreme, și patimilor potrivite doctorii; cu cât mai vârtos Ziditorul, măsurând, a alăturat lucrurile unele lângă altele. Și cu închipuire a pus zidirile și, cumpănindu-le, le-a dat sprijiniri și, adunându-le, împreună le-a înjugat, ca pe fiecare să le aibă cineva unele împotriva altora.
Deci, o, omule, ai arme, asupra tuturor uneltirilor potrivni-cului. Și dacă de toate acestea care s-au dat ție spre ajutor, te vei a-răta biruit, lenevindu-te, apoi de tot răspunsul ești lipsit la judecată. Că ai arme de multe feluri împotriva măiestriilor, împotriva luptă-torului. Dacă va slobozi vrăjmașul săgețile lui cele înfocate asupra noastră, avem și noi rugăciunea drept pavăză nebiruită. Dacă va porni împotriva noastră războiul dulceților, să pregătim împotriva lui ajutătoare pe dragostea sufletului. Dacă se va ispiti să ne ro-bească cu nedreptatea, noi să năzuim la dreptate și să ne mântuim. Dacă va voi să te rănească pe tine cu ura de oameni, întâmpină-l pe dânsul cu silnicia iubirii de oameni. Dacă te va lupta pe tine cu mândria, tu pune împotriva lui pe smerita cugetare. Dacă va zădărî întru tine pofta trupului, tu îmbracă-te degrab cu platoșa întregii înțelepciuni. Dacă va arunca gloanțele înverșunării asupra noastră, noi să luăm asupra noastră coiful curăției. Dacă bogăție ne va pune înainte, avem pe fericirea sărăciei. Cu desfrânarea dacă ne va supă-ra, noi să ne luăm ca aripi postirea.
Că râvna este pricină a răsturnării, se află dragostea, de vom voi, care poate să îndrepteze și să zidească. Că săgeți ale vrăjma-șilor noștri zac înainte, tot săgeți îi zac înainte spre apărare și ne-<Ș-2>putinței noastre. Dacă ne gonește pe noi ca Faraon, este marea care<Ș0> poate să-l cufunde pe dânsul. Dacă va ascunde curse în pământ, este în cer Cel ce ne izbăvește pe noi. Dacă năvălește asupra noas-tră ca Goliat, este David care poate să-l smerească pe dânsul. Ca Sisara dacă se va trufi, cu biserica se ucide. Ca Senahirim dacă va bate cu tine război, cu sac și cu cenușă se biruiește. Dacă pe babilo-neanul îl va urma, sunt sfinți ca Daniil. Ca Neeman, dacă se va înăl-ța, sunt postnici care pot să-l surpe pe dânsul. Văpaia poftei, dacă o va aprinde, sunt întregi înțelepți, următori lui Iosif.
Și ce fel este lucrarea lui, nu se va dezlega de noi? Care pati-mă aduce asupra noastră, a cărei doctorie nu este gătită? Care ban, nelămurit gătește, a căruia nu este topitoare spre mustrare? Care vătămare are, căreia nu avem împotrivă luptătoare? Care curse ascunde, a cărora cunoștința se tăinuiește de noi? Care măiestrie a gătit, pe care nu au surpat-o și proștii? Care întărire a avut, pe care nu au biruit-o și femeile? Care cuptor a făcut, pe care nu l-au stins credincioșii tineri? Care groapă a săpat, pe care nu au defăimat-o cei împreună cu Daniil? Care bucate a gătit, pe care nu le-a trecut cu vederea cei împreună cu Anania? A semănat vrăjmașul mândria și a călcat-o pe dânsa smerita cugetare a lui Moise. Cu aur Neeman a amăgit și, defăimându-l, l-a gonit pe dânsul Elisei. Simon a adus bani, și Petru a scos asupra lui hotărârea cea potrivită. Întru Iisus Hristos Domnul nostru, Căruia I se cuvine slava și stăpânirea în ve-cii vecilor. Amin.