ȚCEN = CUVÂNT DE LAUDĂ ȚCEN = LA SFINȚII 40 DE MUCENICI Icoană mucenicească voiesc să zugrăvesc. Și neavând vopsele strălucite, caut să spun răbdarea ei. Și mă tem de David ca să nu zică către mine: <192>Ție îți zice Domnul prin mine: Păcătosule, pentru ce tu povestești dreptățile mele?<169>. Voiesc să povestesc despre bărbații aceia și mă cutremur, fi-ind lipsit de toată isprava. Doresc să trec noianul cel mare și slăvit al laudelor răbdării lor, și mă înfricoșez ca un oarecare cârmaci ne-iscusit, ca să nu mă cufund în laudele acelora. Oastea Sfinților, cău-tând a propovădui, mă întunec la minte neavând armele dreptății. În livada lor mă silesc să intru, ca să mă înmiresmez de florile fap<Ș-2>telor bune. Dar, ajungând la grădina Sfinților Mucenici, nu sunt vred<Ș0>-nic să culeg roadele laudelor lor. Atunci alerg la tâlcuirea plăților de biruință. Și cum? Că sunt slab și păcătos. Deci, de vreme ce sunt nevrednic și neputincios, bine ar fi să tac și să vă lipsesc pe voi de folos; însă, bizuindu-mă îndurărilor și milostivirii lui Hristos, mă apuc să grăiesc laudă Mucenicilor. Soco-tesc că mai de folos este să laud pe Sfinți decât să îngrop talantul și să mă osândesc, fiind dator mai ales cu dobândă să plătesc datoria dragostei voastre. Că nu am uitat făgăduința pe care am făcut-o vouă pentru bunii biruitori, când am povestit cele pentru Cuviosul și credinciosul Vasile, bărbatul cel ales de Dumnezeu. Deci, ajutați-mi mie, Sfinților, cu solirile voastre și voi, iubi-ților, cu cuvioasele voastre rugăciuni ca să-mi miște Hristos cu da-rul Său limba spre grăire, gura spre povestire, inima spre pricepere, sufletul spre umilință, iară mintea spre strălucire și spre urmarea <Ș-2>lor; iar pe voi spre trezvire, spre râvnă și ascultare, spre dorire și deș<Ș0>-teptare, spre sârguință și răbdare. Fiindcă întru această strălucita lucrare ne-a învrednicit pe noi credinciosul Arhiereu. Iubiții mei frați, este vremea a slobozi cuvântul despre luptele cele mucenicești. Că vremea este a păși spre călătoria cea mai înal-<Ș-2>tă; vremea este a îndoi câștigurile talantului. Că am zis că era într-un<Ș0> șfadron patruzeci de Mucenici, trăind cu cucernicie, care dintru în-ceputuri au arătat că ceata lor era slăvită și cinstită. Deci, o istorie a unei icoane proorocești am adunat să vă spun despre Mucenici. Că Moise, postind patruzeci de zile în Muntele Sinai a primit legea. Iar aceștia, rânduindu-se după număr trupurile lor către junghiere, au dobândit viață veșnică. Acela, văzând pe po-por înnebunit, a sfărâmat lespezile în munte; iar aceștia, văzându-i pe draci tulburându-se de credința lor, și-au păzit-o nerăsturnată. Moise cel blând, luând tablele, așa a pus lege tuturor evreilor; iar aceștia, întru o pecete purtătoare de Cruce, pe Hristos, prin ei în-șiși propovăduind, tuturor L-au dogmatisit. Și ce minune este dacă și fapta cea bună a lui Ilie o vom afla că este întocmai și întru aceștia? Că întru tăria unei mâncări Ilie Tezviteanul a ajuns în patruzeci de zile la Muntele Horeb. Iar a-ceștia, după ce au gustat Trupul lui Hristos, împreună au ajuns la cer. Dumnezeu S-a arătat acestuia când alerga către călătorie, zi-când: Multă îți este calea ta, o, Ilie! Dar și acestora S-a făcut cunoscut, întărindu-le mințile și zicându-le: <192>Sârguința voastră este bună către cucernicie<169>. Râvnitorul și-a lăsat cojocul său asupra lui Elisei și s-a suit în car. A dat și Mântuitorul pacea Sa peste cei patruzeci și s-au suit în slavă. Deci, precum numărul celor patruzeci de zile a ridicat toată înverșunarea cea din vremea lui Noe, tot așa și numărul celor pa-truzeci de Mucenici a risipit toată nebunia cea fără de lege a tirani-<Ș-2>lor. A venit porumbița, purtând stâlparea, și a dat dreptului semn de<Ș0> încetare a potopului; s-au dus și Sfinții, ridicându-și ostenelile și <Ș-2>semnele cele de biruință, aducându-le lui Dumnezeu. A luat chivotul<Ș0> acela jertfele cele necuvântătoare și pe multe dintre dânsele le-a dat spre slujbă; a primit și cuptorul sfintele lor trupuri care au fost aduse Stăpânului spre jertfă, după Scriptura cea de Dumnezeu insuflată, care mărturisește: Că toată jertfa cu foc se va mistui. Însă să ne spună nouă acum cuptorul cel atotmâncător cum s-a făcut sălaș al drepților, și cum de la răsărit spre partea dinspre miază-noapte a venit, căutând acest fel de lucrare de pământ. Au nu în pământul caldeilor sta cel sătul de toate felurile, de câlți, de pucioasă, de catran și de vițe? Și cum de la Vavilon la Sevastia s-a mutat și a aprins făclia? Așa, zice (cuptorul), în pământul asirienilor eram locuind de-parte și mai încolo de hotarele romanilor. Dar am auzit că pe pă-mântul cel de la miază-noapte s-au aflat patruzeci de bulgări de aur și am venit să-i lămuresc și să-i strălucesc, ca să-i fac frumoși pe dânșii Meșterului. Că unde se află lucrarea Stăpânului, acolo îmi mut puterea aerului meu. M-a făcut prăvălie pe mine Dumnezeu, ca să aleg pe cei buni din mijlocul celor răi. Stau spre necăjirea ce-lor ce urăsc pe Dumnezeu. Sunt spre îngreunarea celor ce-L iubesc pe Dânsul. Cunosc pe cei sfinți, și nu știu pe cei răi. Mă îngrețoșez de cei necredincioși și iubesc pe cei binecredincioși. Nu ard pe cei cuvioși, precum socotesc cei fără de minte; nu mistuiesc pe cei cre-dincioși, precum zic elinii. Am două înfocări și lucrez întru amân-două: una spre moarte și alta spre viață. S-au rușinat Liciniu și Nabucodonosor împreună cu slujitorii lor, pentru că acela pe Sedrah, Misah și Avdenago împreună cu ișlicele (căciulile) i-a aruncat de vii spre ardere. Iar acesta pe Sfinți fără de îmbrăcăminte, zdrobiți, i-a trimis pe toți la mine. Socotind, tiranii cei fără de lege, că am foc pierzător asupra credincioșilor, dar nu au socotit cum amândorura cu taină, ca un rob ascultător, voiam să le slujesc. Că pe care i-am luat vii, vii i-am trimis. Și pe care i-am ridicat morți, spre viață i-am aprins. Nici sfintele trupuri ale acelora nu le-am întinat, nici cinstitele Moaște ale acestora nu le-am micșorat. Nici aceia nu au jertfit chipului celui de aur, nici a-ceștia nu s-au închinat chipurilor necinstiților idoli. Acelora am prefăcut văpaia în rouă, și pe aceștia i-a strălucit curgerea râului. Trei acolo am primit, și patru am săvârșit, ca pe zeciuirile celor patruzeci să le țese. Patru, înainte povățuitori a celor patruzeci, nu cu puțină vreme, mai înainte cu taină i-am însemnat. Și acestea se închipuiau prin puterea Celui ce stătea aproape împreună cu cei din prejurul Azariei, care este Dumnezeu adevărat, Cel ce a zis prin prooroci: Că de vei sta în foc văpaia nu te va arde pe tine. Văzut-ai câtă întrecere a arătat pomenirea bărbăției celei bu-ne a vitejilor pătimitori ai lui Hristos? Deci, voiam iarăși să cumpă-nesc cuvântul și să-l drămuiesc ca să mă învăț cu dinadinsul chipul cucerniciei. Că precum cei ce erau în număr de patruzeci și avea semnele, vitejii și nebiruiții, așa arătat cele dinlăuntru ale inimii lor cu închipuirea cea de Cruce purtătoare s-au însemnat. Că ce? Deși stăteau cu trupul înaintea împăratului celui stricăcios, dar cu duhul slujeau Împăratului celui nestricăcios. Și toți, ținând la supunerea tiranului, purtau în sufletele lor închipuirea cea de semn purtătoare a Crucii. Nu a putut întunericul relii păgânătăți celei cumplite să în-tunece dragostea bunei credințe. Vicleșugul nu a risipit pe năravul păcii, nici urâciunea nu a curmat drumul dragostei. Nu a stins ne-gura slujirii de idoli făclia cunoștiinței de Dumnezeu. Nu a curmat frica căpeteniilor de oști râvna lor, nici sârguința lor ce se întindea către cer. Nu a jefuit rătăcirea lupta pentru fapta cea bună, nici războiul pe rugăciunea cea adevărată. <Ș-2>Pe pământ, în chip nevăzut, aceștia se îmbărbătau pentru vred<Ș0>-nicia lor. Pe dinafară se încingeau cu pavăza și cu platoșa; pe dinlă-untru se înarma cu credința Treimii. Pe dinafară tolbele le apro- piau de trup, iară pe dinlăuntru sufletul arăta înțelepciunea cea doritoare. Pe dinafară purtau arce și săgeți în mâini, pe dinlăuntru aduceau slavă și cinste lui Dumnezeu. Că zice: źCele arătate fiilor oamenilor, iar cele ascunse toate Domnului DumnezeuŻ. Peste o-mul cel dinafară puneau sabie, iară peste cel dinlăuntru paloșul Sfântului Duh. Unul prigonea pe barbarul cel simțit, iară celălalt pierdea pe tiranul cel gândit. Unul tăbăra asupra celui potrivnic, iară altul asupra începătoriilor și stăpâniilor. Acela bătea spatele neprietenului celui simțit, și acesta tăia capetele celui rău. Acela tăia străjile dușmanilor, și acesta mai înainte vedea vicleșugul lui Veliar. Acela surpa trufia celor ce se înălțau, și acesta biruia tabe-rele dracilor. Deci, era vedere nouă și prea slăvită, într-o luptă făcându-se două biruințe. Și aceasta arătat o descopere și zice: źCă și în răz-boaie erau tari și nebiruițiŻ. Nu a zis, în război, ca într-o împleti-cire; că îndoită le era lupta și îndoit războiul. Pentru aceea biruința ambelor lupte rânduind-o, s-au încoronat cu coroana dreptății. Deci, mare lucru era a vedea, iubiților frați, împodobirile isto-riei acesteia. Că patruzeci de fețe erau la număr și de toți se ve-deau prin iconomia lui Dumnezeu. În multe feluri erau chipurile și numirile, și întru ei întocmai era frumusețea numirii lor. Nu a fost ofilită frumusețea lor cea neveștejită de arșița necredinței și nici de boala rătăcirii. Nu i-au tăiat pe dânșii arma păgânătății, nici nu i-au întinat pe dânșii săgeată ascuțită, ci stătea nedespărțit și tare șira-gul pătimitorilor pentru Mântuitorul Hristos. O, adunare a sfinților și sobor al credincioșilor! O, ceată înge-<Ș-2>rească și soartă cerească! O, împletitură potrivită și legătură nezdrun<Ș0>-cinată! O, ospăț strălucit și înfricoșată unire adevărată! O, cale ne- despărțită și sobor negrăit! O, oaste neprinsă și singlit neprihănit! O, neam sfințit și popor adunat! Moștenitori ai vieții și ai învierii! Stele prea strălucite și luminători nestinși, locuitori slăviți ai raiului celui veselitor! Vrednicii cămării de Mire și chemării celei de sus! Vrednicii cămării luminii celei de-a pururea vecuitoare! Cei ce s-au sfătuit unii cu alții cele mai bune ca să urmeze sceptrul Împărăției! Cei ce și-au pus mâinile pe plug și nu și-au întors căutătura la cele dinapoi! Cei ce au lepădat cinstea lucrurilor acestora de față și au ales slava celor ce vor să fie! Cei ce s-au însoțit cu un gând spre junghiere și împreună s-au sălășluit cu o numire întru viață! Praznic sfințit, care a sporit în rodurile dragostei lui Hristos! Ceată prea ta-re cu patruzeci de roduri, pe care a zidit-o Preaînțeleptul Meșter! Tabără sfântă de Dumnezeu izbăvită din gura celui de-al doi-lea Faraon! Că precum Iamnis, Iamvris și Faraon au stat împotriva lui Moise, punându-se pildă, așa și ighemonul și satana stând îm-potriva Sfinților, s-au făcut degrab netrebnici. Căci, cum putea să biruiască pe cei patruzeci acela care s-a rușinat de cel blând în E-gipt? Că dacă Moisi și Aaron pe care i-a născut Avraam, atât au muncit semințele minciunii, au nu mai vârtos cei ce s-au născut din Duhul Sfânt puteau să dovedească dogmele rătăcirii? Socoteau stă-pânitorii, cu cuvintele cele otrăvitoare, să strice socoteala cea tare a Sfinților Mucenici, precum vrăjitorii cu toiegele cele de balaur so-coteau să amăgească pe robul cel înțelept, dar precum s-au înghițit toiegile vrăjitorilor de toiagul cel adevărat al lui Moise, așa s-au bi-ruit și s-au surpat vorbele judecătorilor de credința cea neclătită a Sfinților. Prin cine se împuternicea Israel? S-a arătat că prin Moise, prin Aaron și Mariam. Și Sfinții aceștia, de unde se întăreau? Ne-greșit prin cei trei care erau povățuitori peste toți, pentru că s-a vestit că trei dintre dânșii îi împodobeau pe toți cu cuvântul învă-țăturii, arătând astfel pe Hristos, Cap al Mucenicilor. Că sfătuirile le primeau cu dragoste; că se supuneau unii altora întru dragoste, și ascultători erau întru tot lucrul bun. Că zice: <192>Cunoașteți (îi sfătuia pe dânșii Kirion) cum pe cei potrivnici i-am biruit și pe cei ce se sculau asupra noastră i-am ucis cu sabie, iară pe cei ce erau la un cuget cu ei i-am gonit. Nu este lucru minunat numai dacă am surpat ridicările asupră-ne ale războiului celui simțit, ci mai minunat va fi dacă vom birui și măiestriile acestei ispitei. Aceasta este cu adevă-rat lupta cea adevărată, vitejie și bărbăție tare. Aceasta, nevoință slăvită și semn de biruință înfricoșat. Aceasta, biruință, tărie și lau-dă veșnică. Aceasta este lauda noastră și cununa. Aceasta, slava, cinstea și lauda întru Domnul. Deci, să zicem precum de-a pururea și totdeauna înduratului Dumnezeu: źDumnezeule, pentru numele Tău, mântuiește-ne pe noi!Ż și îndată ne va trimite nouă ajutorul Său și va adăuga virtute sufletelor noastre. Că pe Acesta și Daniil L-a chemat când era în groapă și a scăpat de gurile fiarelor celor răcnitoare. Pe Acesta L-a pomenit și Iona în chit și s-a izbăvit din toată stricăciunea vieții lui. Acest Preasfânt Nume a scos și pe cei trei tineri din mijlocul focului ce ardea, Care poate și pe noi să ne scoată din rătăcire și din mân-<Ș-2>dria cea pentru biruință după sârguința noastră. Deci, precum ne-am<Ș0> adunat întru această vremelnică ostășire, așa să ne unim și întru <Ș-2>vrednicia cea neîncetată. Precum ne-am sârguit să punem peste creș<Ș0>-tetele noastre cele trupești coifuri spre toată întemeierea, așa și peste sufletele noastre să punem drept coif nădejdea mântuirii. Deci, să nu despărțească vrăjmașul dănțuirea noastră și să nu pună împotriva noastră îngâmfare amețitorul. Să nu jefuiască nu-mărul sfinților pătimitori și să nu spăimânteze inimile celor ce au nădăjduit spre Dumnezeu<169>. Niște bucate ca acestea dădea Sfântul Kirion celor ce erau împreună cu dânsul mucenici întru toate. Și el păzea acestea și îndemna la unele ca acestea noaptea și ziua, învă-țând cu cuvântul. Iară ceilalți, de judecătorii cei de atunci, fiind aduși înainte, pentru toată ceata către judecătorul ziceau: <192>Noi iubim pe Dumnezeu, iară pe tine te urâm. Și fiind urât de noi, nu voim să ne iu-bești pe noi! Deci ia brâiele noastre. Ia-ne și trupurile. Că nimic nu este nouă mai dorit decât Hristos. Deci primește de aici dorul cel curat. Vezi dorul și râvna dragostei celei desăvârșite. Ia-ne trupu-rile noastre, că nimic nu ne este nouă mai dorit decât Dumnezeu. Pentru ce momești mințile noastre? Ce te apuci să surpi temeliile noastre? Că iată s-au întărit pe piatra credinței. Ce ispitești pe ne-<Ș-2>voitorii Așezământului celui nou? Că s-au iscusit cu mintea lor întru<Ș0> Cel Preaînalt. Și pentru ce, asupra gătirii și îndreptării noastre, îm-<Ș-2>preună cu năravul cel furător pe ascuns și cu nume mincinos a prea<Ș0>-fărădelegii, ne glăsuiești nouă făgăduințe de daruri? Dar noi nici untdelemn nu luăm de la păgâni. Sălbatec momitor te arăți întru graiuri; dar nu vei tulbura blândețea cuvântului nostru. Cu vicleșug ascuns voiești să ne pierzi pe noi; dar pe robii lui Hristos nu-i vei putea niciodată. Drept aceea se vor rușina gurile cele fără de ruși-ne care au grăit nedreptate asupra lui Dumnezeu. Că a Domnului este biruința, stăpânirea, slava și cinstea, în vecii vecilor<169>. Cu acestea și cu unele de acest fel de cuvinte împotrivă răs-punzând vitejii, se sârguiau către Stăpânul Cel ceresc. Deci mari cu adevărat erau împotrivă luptele, tari erau plățile cele de biruință ale credincioșilor și bunilor biruitori. Că întru atâta tulburare a pri-goanei au rămas neînduplecați și neclintiți. Deși au murit în ochii oamenilor dar sfârșitul lor s-a arătat semn de biruință. Pe tiran l-au rupt și înșelăciunea s-a stins și au câștigat biruință. Picioarele și-au pregătit ca să umble cu cuvioșie întru vestirea Evangheliei. S-au încins cu putere împrejurul mijlocului lor ca să se suie la Cetatea cea de sus a Ierusalimului. Căci ei și făcliile din focul cel gândit a-prinse le-au purtat și untdelemnul cel ațâțător, pentru aceea focul acesta a strălucit peste dânșii în iezer. Căci precum lui Israel s-a făcut stâlp în mare, așa focul acesta a mântuit pe Sfinții Mucenici din mijlocul înșelăciunii celei întunecate a dracilor. Aceasta s-a ară-tat lor noaptea din cer, când de ger se strângeau trupurile lor. Nu a lipsit Focul Dumnezeirii luminându-le lor, din față și din spate. Nu s-a ridicat norul darului celui ceresc care era întins peste dânșii noaptea și ziua. Nu le-a lipsit ajutorul darului Celui Prea de sus, mângâind mintea lor în ape. În vremea ieșirii fiilor lui Iacov zidirea cea văzută s-a bucurat, iară pentru izbăvirea Sfinților Mucenici toa-te puterile cele nevăzute s-au bucurat. În vremea acelora munții au săltat ca berbecii, iară în vremea acestora îngerii și Dumnezeul du-hurilor s-au bucurat. Deci, precum mi se pare mai multe minuni s-au făcut la bunii biruitori, decât la povestirea cea veche, că acolo marea s-a schim<Ș-2>bat întru uscat, ca să nu se potopească Israil când a călătorit; iar aici<Ș0>, Mucenicii, înlăuntrul apelor ca într-o cămară aflându-se, nu s-au cufundat. Acolo oasele lui Iosif s-au luat împreună cu evreii; aici Trupul lui Hristos ținea pe Sfinți. Acolo toiagul lui Aaron urma îm-preună cu poporul; aici brațul Domnului întărea pe cei credincioși. Acolo glas de chimvale era în mijlocul apelor; aici glasul Domnului peste ape. Acolo stâlp de foc era luminând întru mii; aici Crucea lui Hristos strălucind între Mucenici. Acolo Moise, Aaron și Mariam povățuiau; aici Tatăl și Fiul și Duhul Sfânt. Văzut-ai câte minuni s-au făcut în iezer prin purtătorii de chinuri, mai mari decât în Marea Roșie? Slavă și închinăciune și mare cuviință Celui ce i-a întărit pe dânșii în niște lupte ca acestea. Atunci cu amar plângea șarpele cel ce lângă rogoz, papură și trestie își făcea cuib; atunci crăpa cu inima neputând să vie și să ardă dedesubt cu totul slăvita oaste; atunci s-a întunecat la minte <Ș-2>de biruire, chinuindu-se, cel ce asupra Sfinților a tulburat marginile<Ș0>. Că cel ce pe Iordan îl ridica în ochii lui, acum se îneacă de o picătu-ră a Sfintei Treimi; cel ce se ascundea prin ramuri și prin stâlpări, acum s-a dus gol și zdrențuros; cel ce își subția coada lui ca un chi-paros, acum s-a batjocorit ca o pasăre de robii lui Dumnezeu. Vistierie de odoare era sânul iezerului și nu îl primea pe furul de cele sfinte înlăuntru. Șuiera balaurul celor ce erau înainte, ispitindu-se să-i înfricoșeze, dar a fost apoi trântit cu fața în jos de năprasnă. Se <Ș-2>târa pe piept și pe pântece, dar nu se apropia de țărmurile iezerului.<Ș0> Deci, ca să nu tulbure vrăjmașul pe Mucenici, îngerii păzeau lățimea iezerului. De o parte era Gavriil, și de cealaltă Mihail, iar de sus Hristos era Privitorul tuturor, Care îndată peste dânșii a ară-tat și cununile, ca pe lipsa numărului să o plinească; ca cel vrednic în locul celui nevrednic să împodobească vrednicia Sfinților întru lumină. Ca să vină cununa celui ce s-a lepădat asupra creștetului <Ș-2>celui ce a iubit pe Hristos. Că se cuvine și aceasta să o zicem, pentru<Ș0> acela ce cu vicleșug s-a lipit de ceata Sfinților. Că cel ce cu dânșii <Ș-2>părea a fi, s-a alungat de la dânșii, și cel ce era împotriva lor, a venit<Ș0> la dânșii. Cel ce la căldură a alergat, cu dragostea s-a răcit, iar cel ce de frig tremura, cu dorirea s-a aprins. Deci, bună vreme este și aici să zicem o, iubiților, că Iuda a ieșit și Matia a intrat. Că Pavel, cel ce oarecând cu mânie și cu în-grozire sufla asupra ucenicilor, s-a făcut ucenic. Cel ce prigonea pe propovăduitorii lui Hristos, Însuși pe Hristos Dumnezeu Îl chema în iezer. Că a strălucit împrejurul lui lumină la miezul nopții, pre-cum împrejurul lui Pavel în miezul zilei. Pe solii aceluia i-a ridicat Anania și pe răutatea acestuia oastea Sfinților; acela când prigonea s-a rănit și s-a vindecat, iar acesta când vâna s-a prins și s-a mântu-it; ca dumnezeiasca împlinire a zecimii celei a patra să se facă sfân-tă împreună cu toți Sfinții. Deci, cu care dintre icoane să asemăn din destul biruința cea nebiruită a purtătorilor de biruință? Și cu care caractere să alătur în destul cele asemenea acestei istorii? Mai multe erau minunile în vremea bunilor biruitori decât în vremea lui Isus Navi. Acolo pa-truzeci de mii de războinici în Ierihon au pierdut rătăcirea cea din Israel, aici numărul celor patruzeci de Mucenici a prăpădit pe idolii cei scobiți. Au trecut aceia curgerea Iordanului și au ucis pe Sion și puterea lui; au intrat și aceștia în apele iezerului și au rușinat pe satana și pe slujitorii lui. Cu cuțite de piatră a tăiat împrejur atunci Isus pe evrei, după ce i-a odihnit în corturi; dar și Hristos cu daruri sfinte a încununat pe purtătorii de chinuri cei credincioși, după ce i-a răpit întru Lumină. Minunat era chivotul înlăuntrul Iordanului, dar mai minunați erau Sfinții în mijlocul apelor. Veselitoare încă era și legea, toiagul și lespezile, dar mai veselitoare sunt oasele Mu-cenicilor întru toate. Cinstită era și mana și năstrapa cea de aur, dar cu mult mai mult decât acestea este sângele cel sfânt. Precum leviții au luat pietrele din Iordan ca să arate minunea neamurilor celor de pe urmă, așa întru pomenire înaintea lui Hristos stau patimile acestea ale vitejilor pătimitori. Așa s-a împodobit noul așezământ cu cinstitele sângiuiri ale bărbaților celor aleși de Dumnezeu; așa Biserica cu armele Duhului s-a întărit și s-a înălțat de la pământ la cer; așa roadele mădularelor cele mucenicești au hrănit sufletele credincioșilor și grâu ales s-a făcut lui Dumnezeu, semănați fiind pe câmpul iezerului. Toate, după rânduiala cea cuvi-incioasă spre odrăslire, le-au primit cu cuvioșie în trupurile lor: în-ghețul și frigul, răceala și tremurarea, apoi și încălzirea din ajutorul cel de sus, până ce spicul sufletului lor s-a adus întru lumina cea mai înaltă a vieții veșnice. O, plăsmuiri iubite ale însoțirii lui Pavel! Cum a orbit pe luna cea vopsită în multe chipuri? O, roade adevărate ale lucrării de pă-mânt a lui Petru! Cum a astupat gura lăcustei, care se îndrăcea ca o turbată? O, stâlpări sfinte ale răsădirii lui Hristos! Cum pe toate năvălirile stricăciunii le-au biruit și-au întins rădăcinile dragostei întru adânc și așa a înfrânt silnicia vânturilor? Au pus și cărbunii cei iuți ai râvnii și au astupat gurile lațului. Au ascuns grăunțele în hambarele Duhului și au rănit pe șarpe cu toiagul cel de trestie. Și de aceia toți împreună întregi și neîntinați s-au mutat către vredni-cia celor zece mielușițe. Ei, frumusețea cea înflorită, s-au adus se-ceriș ceresc lui Dumnezeu, adăpându-se din cuvintele Evangheliei, rodul cel însutit l-au odrăslit. Pentru aceea cu secere tirănească se-cerându-se, mănunche de mântuire în pământ s-au pus, în care ca niște grâu s-au adus în staulul cel desfătat al Bisericii, ca prin cân-tările de psalmi cu credință îngrășându-se, să dea milă în fiecare zi celor ce cer. Deci, cine a văzut cândva un mănunchi prea slăvit ca acesta, care picură sângiuiri și coroane? Cine a văzut vlăstari având daruri sau trupuri dând oamenilor vindecări? Și cine ar fi istorisit scocul morii în vremea secerișului, care s-a secerat și s-a întărit de secerători? Văzându-l pe unul că încă trăiește, ticăloșii, nu l-au luat pe dânsul împreună cu cei de o cinste. Deci, uneltind cuget dobitocesc, au voit să fure pe unul din număr. Ci maica acestuia, care l-a născut pe dânsul, ridicându-l pe umerii săi și aducându-l l-a împreunat cu snopii, ca împreună să ajungă la aria cea gândită și la stogul cămării celei înalte, ca întru vânturătura Duhului celui gândit îndată de la pământ la cer să se aducă, ca de pe pământ, după ce l-a cunoscut că este fiu al luminii, să-l bage în cetatea cea vie, Ierusalimul, și să se facă pâine sfântă împreună cu ceilalți la masa cea neschimbată a cerurilor. Așa socotea credincioasa și cuvioasa aducând pe fiul său pe drumul cel împărătesc. Așa își întărea grumajii săi și îl ducea pe dânsul către palaturile cele împărătești. Așa cu credință vedea sarcina sângerată și pe fiul său strujit. Că źdeși, zicea ea, viclenii lucră-tori au lăsat rodul meu, și nu l-au împreunat cetei Sfinților Pătimi- tori, dar eu nu voi trece cu vederea odrasla chinurilor mele, ci ca pe un spic îl voi culege pe dânsul, și îl voi aduce lui Hristos, ca să-l pri-mesc pe el întru nestricăciune, când va veni Cel ce S-a răstignit pentru dânșii. Deci, nu voi slăbi, ducând așa povară, fiindcă am lepădat mi-lostivirea femeiască, am desfăcut munții a toată greutatea și păzi-rea hotarelor casei celei femeiești, m-am făcut bărbată și fiind tare mă țin de buna călătorie a iubitului meu; nouă luni l-am purtat pe dânsul în pântece, ca, pogorându-se, să vadă lățimile pământului. Să-l port pe dânsul încă puțin pe umeri ca, suindu-se, să vadă fru-musețile cerurilor. Sângerat în pântece l-am purtat pe dânsul până ce l-am născut om. Sângerat încă iarăși îl pun pe grumaz până când împreună cu mulțimea îngerilor va dănțui. O dată pe dânsul din pântece l-am adus în lume, și a venit având trup stricăcios și muri-tor, a doua oară pe umeri îl aduc Celui Preaînalt și Nemuritor. Deci, îl am pe dânsul întru toate. Că iată minune mare cuprin-de mintea mea: în ce fel mai înainte eu văd pe fiul meu? Și iată a-leargă înaintea mea și întinerește. Cu fața în sus zace copilul meu zdrobit și drept privește către cer. Cu sfărmări și cu răni este îm-pistrit și văd împrejurul lui podoabă preastrălucită. Tace cu gura și laudă cu duhul. Zdrobite are gleznele și de înălțime se apucă. Glas îl cheamă pe dânsul împreună cu cei de o cinste zicând: <192>Veniți de intrați în cămara Luminii<169>. Deci, pentru aceea de toate acestea mă voi bucura și voi zice către fiul meu: <192>Fericit ești, fiule iubite! Ce fel de vrednicie degrab ai adăugat la frumusețea ta? Ce fel de moștenire a aflat tinerețea ta și ce fel de dumnezeiesc ospăț a aflat viața ta? Fericite sunt mâi-nile tale, fiule iubite, că pe bogăția cea nevăzută ai plinit-o! Fericite sunt picioarele tale, prea iubite, că s-au scos din tina noroiului! Câte am gândit întru sine-mi, zicând: De unde voi chema nunta fiu-lui meu? Eu sunt săracă și el este nevestit. Cum ne va primi pe noi cineva întru cuscrie? Cum voi căuta bogăție sau strălucire de neam care să se plece la prostimea noastră? Acestea gândeam și nu știam că în chip negrăit împreună cu Stăpânul ai fost tocmit. Nu știam că te-ai suit cu ochii cei gândiți și cu duhul te-ai împreunat cu Puterile cele de sus. Nu am cunoscut că ai stins patimile trupului și ai câști-gat nepătimirea celor fără de trupuri. Drept aceea strălucita logodire cea din vremea Rebecăi s-a făcut și la tine, fiule iubite. Că pentru aceea Avraam pe robul său l-a trimis, iar pentru tine Dumnezeu pe Fiul Său Cel Unul-Născut. Aceea la fântână a primit darurile; iar tu în iezer curatele cununi; aceea prin apă cerceii a purtat; iar tu ai luat darul Duhului prin sânge. Nu se cuvenea atunci copilei atâta împodobire, pe cât ție astăzi zdrobirea pentru Hristos; nu a înverșunat aurul pe tânăra atât de mult, cât pe tine bătăile mărturisirii; nu a întâmpinat-o cu atâta dragoste Isaac în câmp, cât te-a întâmpinat pe tine Fiul lui Dumnezeu. Nu în pământul cananeilor te duci tu să locuiești, ci în sfânta cetate a celor întâi născuți; nu te duci să-l vezi numai pe A-vraam, ci pe Dumnezeu, tatălui lui Avraam. Că n-ai urât numai ru-deniile și casa, ci pe toată lumea, ca pe Hristos să-L dobândești. El îți va scrie ție zestre în cer. El va străluci pruncia ta și va pune cu-nună pe creștetul tău, așezându-te cu încuviințare întru strălucirea Luminii. Ai cunoscut, fiule, că în văduvia și în sărăcia cea mai de pe urmă eu trăiesc de mult, și pentru aceasta așa te-ai sârguit să năzu-iești la Tatăl sărmanilor și la Judecătorul văduvelor. Pentru aceasta ai ales să-ți dai sufletul tău curat și neîntinat Domnului Slavei. Pen-tru aceasta te duci să te așezi pe tine lăcaș al credincioșilor în viața cea veșnică. Mă spăimântez de tine și slăvesc pe Domnul. Cum ai sărit așa de repede la atâta înălțime? Iată ți-ai aflat bogăție neînti-nată, pe care nu ți-au învistierit-o mai înainte părinții tăi. Iată ai a-flat vrednicie tare și necurumtă, pe care nu ți-a dat-o împăratul pă- mântesc. Iată ai aflat acolo frați, toți de un Tată născuți, pe care nu ți i-a născut maică-ta cea săracă. Întru veselă însoțire te-ai rânduit pe tine. Împreună cu credincioșii călători călătorești către Hristos. Frumoasă dănțuire de aici ai iubit, frumoasă și slăvită și foarte vestită. De aceștia lipește-te acum și în veci și împreună cu aceștia stai de-a dreapta Tatălui. Odihnește-te puțin în car, ca să stăpânești peste zece cetăți în cer. Amestecă-ți sângele tău împreună cu cins-titele sângiuiri, ca numele tău să se așeze în cartea vieții. Să se în-vârtească roata cu moaștele tale, ca să vezi roatele Scaunului Celui Preaînalt. Culcă-te încă puțină vreme împreună cu dânșii, ca să a-jungi împreună cu dânșii la lăcașul cel ceresc. Mergi cu dânșii la focul cel simțit, ca să te îmbraci împreună cu dânșii în lumina cea adevărată. Intră împreună cu dânșii în topitoare, ca să iei dintr-însa împreună cu dânșii aur curățit și lămurit. Știu de ce fel de furtună v-ați izbăvit și către ce fel de liman vreți să ajungeți. Știu că părtași v-ați făcut chemării celei de sus și către Tatăl Cel ceresc vă duceți. Știu că alergați să apucați țara aceea de unde a fugit scârba, durerea și suspinul; unde nu este ne-caz, nici stricăciune a trupului; unde nu este răutate, nici întuneric, ci Lumina adevărului și strălucirea bunei cuviințe; unde este mân-tuirea și nestricăciunea. Pentru ce și pe mine împreună cu voi nu <Ș-2>m-a muncit tiranul, luptătorul de Dumnezeu? Pentru ce nu am murit<Ș0> și eu cu moartea aceasta fericită, fiule, ca să fiu fericită? Și pentru ce nu m-am rânduit și eu la acest strălucit ospăț ca să ajung la des-fătare? Au doară că sunt goală sau păcătoasă sau că sunt ticăloasă și foarte vrednică de jale? Dar nu pentru acestea nu vin împreună cu voi. Că Cel ce v-a chemat pe voi este iubitor de săraci, ci pentru că nu primiți înmulțire între voi, că v-ați făcut lui Dumnezeu o pa-truzecime; că ați șezut câte zece la ospățul cel evanghelicesc. Căci întru numărul vitelor celor împătrit așezate v-ați rânduit să purtați carul cel de Dumnezeu purtător și să ziceți totdeauna: Sfânt, Sfânt, Sfânt, Domnul Împăratul Slavei. De vreme ce te-ai învrednicit de niște daruri ca acestea, fiule, roagă-te către Mântuitorul Hristos pentru mine, când va zice către voi: Veniți de moșteniți Împărăția Mea, care am gătit-o vouă. Pome-nește-mă pe mine, fiule, împreună cu cei de o cinste cu tine și ce-re-mi plată de la Tatăl luminilor. Ca precum a suflat trupul și su- fletul tău întru mine, să-mi sufle mie din cer îndurările Lui. Și pre-cum sângele tău a vopsit zdrențele mele, așa să mă adape pe mine de sus milele Domnului; și precum am venit împreună cu tine a-ceastă milă de loc, așa să ajung și eu împreună cu tine la lăcașurile Sfinților, ca și eu împreună cu aceștia să laud și să zic: Că nu este sfânt ca Domnul nostru, că a căutat spre smerenia roabei Sale și a înălțat cornul tuturor robilor Lui. Pe vrăjmași i-a rușinat și pe cei săraci i-a mântuit și Lui I se cuvine de-a pururea slava în veci<169>. Iată câtă tainică povestire ne-a descoperit această bine grăi-toarea rândunea. Iată cum a zidit, după cum se zice, țăvșoarele de fagur ca să păzească mierea, prea înțeleapta albină. Iată câtă întă-rire a scripturilor ca pe niște flori a adunat și din toate părțile a în-conjurat-o cu mierea. Pentru aceasta viespii răutății cu acul lor nu au necăjit dulceața credinței ei, și nu i-au aflat fagurul ca să-l descopere și să mănânce frumusețea mierii celei gândite. Pentru a-ceasta maica, ca o înțeleaptă împărăteasă, pe fiul ei a-l sui la ra- mura vieții poftind, pe însăși lucrarea de ceară împreună cu lu-crătoarea de miere, păzind-o întreagă, cu hrana rugăciunilor pecetluind-o, a arătat celor de sus lucrul adevărat și a trimis darul la cina cea de taină, care veselește pe îngeri cu dulceața gustării. Cum vom răsplăti pentru aceasta femeii celei prea bune? Ce vom zice către acestea, iubiților? Că aceasta atâta râvnă a arătat către Hristos, atâta dorire și cântare de laudă, dintru care puține din cele multe laude să îi zicem ei, care este om al lui Dumnezeu. Că din cele zise ne vom învăța cu dinadinsul că era credincioasă și foarte iubitoare de Dumnezeu, că cele de sus cugeta și cămările îm-părăției le privea și darurile nestricăciunii le ținea. Pe izvoarele sângiurilor și rănile trupurilor, bogăție neîntinată adeverind că este moartea copilului ei. Pe nemurire o vedea cu ochii minții, mai îna-inte privind-o. Că zicea: <192>Acum mai vârtos ai înviat, prea iubite fiule. Și acum mai bine pot să te hrănesc pe tine decât când din pântece întreg pe tine te-am născut<169>. Cum pot să fie acestea, o, cuvioasă și credincioasă și fericită femeie? Îi vezi creștetul zdrobit, vezi că luminile ochilor i-au sărit, îi vezi buzele în două tăiate și pe însăși scânteiele cuvintelor stinse, și scurt să zic, vezi tot statul trupului, prin aducerea asupra a ră-nilor, ciuntit și zici că acum mai vârtos ai înviat, prea iubite fiule? <192>Așa, zice, și prea bine pot și tare sunt. Cum și întru ce și care este doctoria? Eu voi zice cum și întru ce și întru care dar. Îl aduc pe Ie-zechil Proorocul și el îi va binevesti lui. Că a zis Domnul către tine, o, tânărule: źIată eu trimit Duh întru oasele tale și vei sta pe pi-cioare și vei trăi în veciŻ. Apoi pe Pavel care îmi adeverează și zice: <192>Că și eu îți zic ție cu cuvântul Domnului: că Însuși Domnul Se va pogorî din cer și te va învia pe tine spre viața veșnică<169>. Apoi pe În-suși Domnul, Care cu dumnezeiescul Său glas zice: Cel ce își pierde sufletul său pentru Mine, întru viața cea veșnică îl va găsi pe el. Întru aceste trei adevărate semne îmi stă mie înainte, prea iu-bitul meu fiu, și pentru aceasta nu îl văd pe dânsul ca pe un mort, ci ca pe un viu și ca pe unul ce este și petrece în veci. Pentru aceea mi se cădea și mie să mă arăt tiranului, că sunt maica lui. Că a poftit sufletul meu să-l văd pe dânsul bând paharul acesta, și iată l-a băut pe el cu multă bunătate și s-a dus întru Slavă, luând plata lui<169>. O, femeie, mare este credința ta! Cu adevărat mare și prea slăvită! Mari sunt darurile cele de biruință ale vitejiei tale și tari sunt plățile iubirii tale de Dumnezeu. Sfântă este rădăcina ta, sfân-tă ramura ta și sfințenia îți rămâne în veac. Ai lăsat oamenilor nu-me iubit și cinstit și ai aflat înaintea Îngerilor laudă veșnică. Ca mi-rosul țarinii înaintea lucrătorului de pământ, așa este buna mireas- mă a ta înaintea îngerilor. Precum pomii cei roditori întru buna a-mestecare a văzduhurilor, așa este rugăciunea ta înaintea Mântui-torului. Ca Sarra te-ai binecuvântat, ca Lia te-ai sfințit, ca Rebeca și Rahila întru frumusețe te-ai slăvit, ca Ruth care s-a întors către Domnul te-ai îndreptat, ca Marta și Maria cu Hristos te-ai împrie-tenit, ca Anna și Solomon întru rugăciuni te-ai auzit. În cartea vieții este numirea ta și între fiii Luminii pomenirea lucrului tău. Că S-a jurat Domnul pe bunătatea Sa: źPentru că ai făcut lucrul acesta pentru Mine, împreună cu ceata Sfinților te voi număra pe tine întru odihna MeaŻ. Pentru aceea cer de la tine, o, cuvioasă, credincioasă și ferici-tă maică, solește pentru mine înaintea Sfinților, zicând: <192>Rugați-vă, purtătorilor de cununi ai lui Hristos, pentru preamicul și ticălosul Efrem, ca să aflu milă și să mă mântuiesc cu Darul lui Hristos<169>. Că Lui I se cuvine slava și stăpânirea în vecii vecilor. Amin.