CUVÂNT CA DE-A PURUREA SĂ AVEM ÎN MINTE ZIUA IEȘIRII DIN VIAȚĂ

Au nu știți frații mei ce fel de frică și nevoie avem să pătimim în ceasul ieșirii noastre din viața aceasta, când sufletul se va despărți de trup? Mare frică și mare taină acolo se săvârșește. Că vin la dânsul îngeri buni și mulțime de oaste cerească, și toate puterile cele potrivnice, și stăpânitorii întunericului, amândouă părțile voind să ia pe suflet, și să îi așeze și să îi tocmească locurile lui. Deci dacă sufletul de aici și-a câștigat fapte bune, și a viețuit viață cinstită și a avut faptă bună în ziua ieșirii lui, faptele bune atunci pe care le-a câștigat de aici, se fac îngeri buni și îl înconjură pe dânsul, și nu lasă pe nici una din puterile cele potrivnice să se atingă de dânsul; ci cu bucurie și veselie împreună cu sfinții îngeri îl iau pe dânsul, cântând cântări de biruință lui Dumnezeu, și îl duc pe dânsul la Stăpânul Hristos și Împăratul slavei și îl închină Lui împreună cu însăși toată puterea cerească, și îl duc de aici în loc de odihnă, întru bucuria cea negrăită, întru lumina cea de-a pururea vecuitoare, unde nu este întristare, nici suspin, nici lacrimi, nici griji; ci viață nemuritoare și veselie veșnică, împreună cu toți ceilalți care bine au plăcut lui Dumnezeu întru împărăția cerurilor. Iar dacă în viața aceasta a trăit urât, împreună petrecând în patimile necinstirii și întru dezmierdările trupului tăvălindu-se, și întru deșertăciunea lumii acesteia, în ziua ieșirii lui din viața aceasta, însăși patimile și dezmierdările pe care le-a câștigat în viața aceasta, se fac draci răi și îl înconjură pe ticălosul suflet, și nu lasă pe îngerii lui Dumnezeu să se apropie de dânsul. Ci îl iau pe dânsul împreună cu puterile cele potrivnice, cu stăpânitorii întunericului, și îl duc cu jale lăcrimând, mâhnit și tânguindu-se, în locuri întunecate, și înnegurate și întristătoare, unde toți păcătoșii se păzesc în ziua Judecății și a muncii celei veșnice, unde diavolul se va arunca împreună cu îngerii lui.
Deci, se cuvine de aicea toată silința și purtarea de grijă să o facem pentru ieșirea noastră, și să gătim faptele bune cele ce sunt datoare să meargă împreună cu noi din viața aceasta și să ne sprijinească pe noi în ceasul nevoii. Și care sunt faptele bune care am zis, că se fac îngeri și stau împotriva dracilor, adică împotriva patimilor noastre? Acestea sunt: dragostea, smerita cugetare, îndelunga răbdare, înfrânarea, suferirea, chibzuirea, supunerea, liniștea, bărbăția, dreptatea, fecioria, umilința și cele asemenea acestora. Faptele bune acestea ne sprijinesc pe noi în ceasul acela, și nimeni nu poate să se împotrivească lor. Iar patimile care am zis că se fac draci sunt acestea: urarea, înalta cugetare, învârtoșarea, trândăvia, deșartă cuvântare, iuțimea, pricirea, pizma, zavistia, mândria, slava deșartă, pomenirea de rău, lenevirea, pregetarea, neștiința, uitarea, mânia, urgia, moleșirea, defăimarea, răutatea, pofta, înălțarea, lăcomia de pântece, înverșunarea, și peste toate acestea iubirea de argint și în scurt toată sataniceasca viclenie. Deci patimile acestea, în draci prefăcându-se, în ziua ieșirii noastre, iau pe suflet. Și cu știință să fie, că pe care le-am luat lângă noi înșine de aici și mai înainte le-am gătit, acestea se slobod să ne stăpânească pe noi, acestea după moarte împreună cu noi vor merge, și acolo vor domni peste noi și nu va fi cine să ne scoată pe noi de la dânsele.
Deci să gândim și să înțelegem până avem vreme, care fapte sunt asupra noastră, și să alergăm din tot sufletul și să le lepădăm pe cele rele și să îmbrățișăm faptele bune. Ca după ce vom ajunge la ceasul sfârșitului nostru, să ne ajute nouă și să ne izbăvească pe noi de cei potrivnici. Și pe cei ce stau împotriva noastră, care sunt, și ce fel de rele pricini se fac nouă, știm toți. deci să fugim de dânșii ca de niște șerpi, sau ca de niște foc. Și deși de la fapta bună ne-a tras de dânsele, și ne-a prins pe noi, și ne-a împiedicat, până avem vreme, și până suntem în viață, să ne sârguim a le lepăda, și prin pocăință și prin lucrarea faptelor bune să îmblânzim pe Dumnezeu, și pe noi înșine să ne gătim către ieșire, ca nu cândva venind și bătând El să ne aflăm nepregătiți. Că în ceasul întru care nu ne așteptăm, Domnul nostru va veni. Că venind și bătând să ne aflăm gata întru întâmpinarea Lui. Că Lui se cuvine slava, împreună cu Tatăl și cu Sfântul Duh acum și de-a pururea și în vecii vecilor. Amin.