14.
Necredinta lui Nicanor; ascultarea lui Iuda si moartea vitejeasca
a lui Razis.
1. Dupa trecere de trei ani a aflat Iuda si cei care erau cu el ca Dimitrie
al lui Seleuc, trecand prin portul Tripoliei, a venit cu multime mare si
cu corabii,
2. A cuprins tari, omorand pe Antioh si pe Lisias, epitropul lui;
3. Iar un oarecare Alchimos, care fusese arhiereu si se pangarise de
buna voie in vremurile de razvratire, socotind ca nici intr-un chip nu-i
mai ramane nadejde de mantuire si nici de intrare la sfantul jertfelnic,
4. A venit la regele Dimitrie in anul o suta cincizeci si unu, aducandu-i
coroana de aur si finic, si pe langa acestea si cateva ramuri de maslin,
cum este datina sa, se daruiasca templului. Si in ziua aceea a stat linistit.
5. Si afland vreme buna nebuniei sale, chemandu-l Dimitrie la sfat
si intrebandu-l ce voiesc si ce planuiesc Iudeii,
6. El a raspuns la aceasta: "Iudeilor care se cheama Asidei, in fruntea
carora se afla Iuda Macabeul, le place sa aiba razboi si sa se certe si
nu lasa sa aiba pace cei care carmuiesc.
7. Pentru aceea si eu lipsit de marirea cea parinteasca, adica de arhierie,
am venit acum aici,
8. Întai, foarte bine gandind de cele ce se cuvin regelui, iar al doilea,
voind binele cetatenilor mei, caci prin rautatea celor despre care am vorbit
mai inainte tot neamul nostru mult este asuprit.
9. Deci pe fiecare dintr-acestea cunoscandu-le tu, o, rege, fie-ti
mila de tara si de neamul nostru cel asuprit, si-l ajuta pentru iubirea
de oameni pe care o ai catre toti.
10. Ca pana va fi Iuda, nu este cu putinta sa fie lucrurile in pace".
11. Si dupa ce a grait el astfel, indata ceilalti prieteni, avand vrajmasie
asupra lui Iuda, au atatat si mai mult pe Dimitrie.
12. Deci Dimitrie, indata chemand pe Nicanor, care era mai mare peste
elefanti si facandu-l general peste Iudeea, l-a trimis acolo,
13. Dandu-i porunci ca pe Iuda sa-l omoare si pe cei care sunt cu el
sa-i risipeasca si sa puna pe Alchimos arhiereu templului celui preaslavit.
14. Iar neamurile, care fugisera din Iudeea din cauza lui Iuda, ca
turmele se adunau langa Nicanor, nenorocirile si primejdiile Iudeilor parandu-le
a fi spre fericirea lor.
15. Si auzind de venirea lui Nicanor si de adunarea neamurilor, presarandu-si
capetele cu pamant, se rugau Celui care pe veci a intemeiat pe poporul
Sau si Care pururea fatis a aparat partea sa.
16. Si, poruncind carmuitorul lor, Iudeii indata au purces de acolo
si s-au lovit cu dusmanii la satul Adasa.
17. Iar Simon, fratele lui Iuda, s-a ciocnit cu Nicanor, dar s-a speriat
de venirea cea fara de veste a vrajmasilor.
18. Însa Nicanor, auzind vitejia celor care erau cu Iuda si barbatia
pe care o aveau in bataliile cele pentru patrie, s-a temut sa dezlege cearta
prin varsare de sange.
19. Pentru aceea a trimis pe Posidoniu si pe Teodot adica pe Matatia,
ca sa incerce o intelegere.
20. Si mult sfat facandu-se pentru acestea si conducatorul poporului
vorbind cu multimea, toti impreuna au voit sa faca pace.
21. Si au randuit o zi, in care cei doi conducatori deosebi sa vina
la un loc. Si venind si unul si altul, fiecare a avut scaunul sau de cinste.
22. Iar Iuda randuise oameni inarmati gata, in locuri bune, ca nu cumva
vrajmasii fara de veste sa faca vreun lucru rau; dar vorbirea dintre ei
au ispravit-o cu buna pace.
23. Iar Nicanor, ramanand la Ierusalim, nici un lucru fara de cale
n-a facut si ostile cele ce se adunasera ca turmele, le-a slobozit.
24. Si avea pe Iuda pururea inaintea ochilor, din inima iubindu-l.
25. Si l-a indemnat sa se insoare si sa nasca fii si s-a insurat si
a trait in liniste bucurandu-se de viata.
26. Iar Alchimos, vazand dragostea pe care o avea unul fata de altul
si luand o copie dupa zapisul lor de pace, a venit la Dimitrie si i-a spus
ca Nicanor gandeste lucruri potrivnice regelui, ca pe Iuda, vrajmasul imparatiei,
l-a ales sa fie in locul lui arhiereu.
27. Iar regele, umplandu-se de manie si intaratandu-se de pari, vrajmaseste
a scris lui Nicanor, zicand ca ii este greu sa primeasca alianta incheiata,
si ii porunceste ca pe Macabeu curand sa-l trimita legat la Antiohia.
28. Si sosind acesta la Nicanor, s-a mahnit si cu greu ii era a strica
alianta facuta, nefacandu-i nici o strambatate barbatul acesta.
29. Ci fiindca impotriva regelui nu se putea pune, cauta prilej ca
aceasta cu mestesug sa se savarseasca.
30. Iar Macabeu vazand pe Nicanor mai aspru raspunzandu-i, si petrecerea
cea obisnuita mai salbatica avand-o, a socotit ca nu este spre bine asprimea
aceasta si, strangand pe multi dintre ai sai, s-a ascuns de Nicanor.
31. Deci cunoscand el ca barbatul a biruit cu indrazneala viclesugul,
s-a dus la marele si sfantul templu al Domnului, cand aduceau preotii jertfele
cele cuviincioase si a poruncit sa-i dea pe barbatul acesta.
32. Iar ei s-au jurat, zicand ca pe cel care il cauta nu stiu unde
este. Întinzand dreapta spre templul Domnului,
33. Nicanor astfel s-a jurat: "De nu-mi vei da legat pe Iuda, acest
templu al lui Dumnezeu camp il voi face si jertfelnicul il voi sapa si
aici voi face lui Dionisos templu vestit".
34. Si dupa ce a zis acestea, s-a dus, iar preotii, intinzand mainile
catre cer, chemau pe Aparatorul Cel de-a pururea al neamului nostru, zicand
acestea:
35. "Tu, Doamne, Care de nimic n-ai lipsa, bine ai voit ca templul
unde Tu salasluiesti, sa fie in mijlocul nostru.
36. Si acum, Sfinte a toata sfintenia, Doamne, pazeste pana in veac
neintinat templul acesta, care de curand s-a curatit, si astupa toata gura
nedreapta".
37. Iar un oarecare, anume Razis, dintre batranii din Ierusalim, a
fost parat lui Nicanor. Razis era barbat iubitor de cetate si cu nume bun,
incat pentru buna-vointa ce avea, era numit parintele Iudeilor,
38. Pentru ca in vremurile cele mai dinainte ale neamestecului Iudeilor
cu Elinii era indraznet iubitor al datinilor iudaice si trupul si sufletul
pentru evreime si-l pusese cu toata nevointa.
39. Deci vrand Nicanor sa arate ura, pe care o avea fata de Iudei,
a trimis peste cinci sute, sa prinda pe Razis.
40. Caci socoteau ca de-l va prinde pe el, foarte mare durere va face
Iudeilor,
41. Si cand gloata de ostasi, vrand sa ia turnul unde se ascunsese
Razis, batea in usi si poruncea sa aduca foc sa aprinda usile, atunci Razis,
aproape sa fie prins, singur s-a junghiat cu sabia,
42. Vrand mai bine sa moara cu cinste, decat sa se supuna paganilor
si impotriva cinstei sale sa pateasca ocari nevrednice.
43. Însa din graba nu s-a nimerit sa se junghie de moarte si gloata
navalind pe usa inauntru, el, alergand pe zid vitejeste, s-a aruncat peste
multime plin de barbatie.
44. Iar multimea de jos repede dandu-se inapoi, ca sa faca loc caderii
lui, el a cazut tocmai in mijlocul lor.
45. Si fiind inca viu si infierbantat, s-a sculat cu mainile, iar sangele
din el tasnea tare si, desi ranit greu, a alergat trecand printre multime,
46. Si stand pe o piatra ridicata dupa ce i-a curs tot sangele, si-a
scos matele si prinzandu-le cu amandoua mainile, le-a aruncat spre multime,
rugandu-se Celui care stapaneste peste viata si peste duh, ca iarasi sa
i le dea; si in felul acesta a murit.
15.
Iuda pierde pe Nicanor si multime din ostirea lui si porunceste
sa-i taie capul si mainile si sa le spanzure in Ierusalim, spre pomenirea
puterii celei dumnezeiesti.
1. Iar Nicanor, afland ca cei care erau cu Iuda sunt in locurile cele
dimprejurul Samariei, a facut sfat, ca in ziua de odihna, fara nici o frica,
sa mearga cu razboi impotriva lor.
2. Ci Evreii, care de nevoie mergeau cu Nicanor, ziceau: "Sa nu-i pierzi
nicidecum asa salbatic si barbar, ci cinsteste ziua pe care mai inainte
a sfintit-o si a cinstit-o Cel care vede toate".
3. Iar de trei ori nelegiuitul acela pagan a intrebat: "Oare este in
cer Puternic, care sa fi poruncit a se tine ziua de odihna?"
4. Si ei, raspunzand, au zis: "Domnul cel viu, Acela este puternicul
Cel din cer, Care a poruncit sa nu se lucreze in ziua a saptea".
5. Iar celalalt a zis: "Si eu sunt puternic pe pamant, care poruncesc
a lua arme si a plini lucrurile regelui". Însa n-a ajuns sa-si poata implini
sfatul sau nelegiuit.
6. Deci Nicanor, cu toata semetia, inaltandu-se, socotea sa faca biruinta
de pomina asupra lui Iuda.
7. Dar Iuda Macabeul neincetat, cu toata nadejdea, credea ca va avea
ajutor de la Domnul.
8. Si indemna pe cei care erau cu sine sa nu se sperie de venirea neamurilor,
ci aducandu-si aminte de ajutoarele cele de mai inainte, care li s-au facut
din cer si acum sa astepte de la Cel Atotputernic biruinta si ajutor.
9. Si-i mangaia din lege si din prooroci si aducandu-le aminte de razboaiele
pe care mai inainte le-au purtat, mai cu osardie i-a imbarbatat.
10. Si asa intaratandu-i cu manie, impreuna le-a aratat ca neamurile
n-au tinut alianta si au calcat juramantul.
11. Si pe fiecare dintr-insii nu atat cu scuturi si cu arme ii intarea,
cat fi indemna cu cuvinte foarte bune, iar la urma le-a spus si un vis
vrednic de credinta, prin care pe toti i-a facut voiosi.
12. Iar vederea visului astfel era: ca Onia, care fusese arhiereu,
om bun, bland, cucernic la chip si cu obiceiuri bune si la vorba cuvios,
care din pruncie s-a nevoit intru toate lucrurile faptei bune, cu mainile
intinse se ruga pentru toata adunarea Evreilor.
13. Dupa aceasta s-a aratat un barbat cu caruntete §i cu slava minunata
si preacuvioasa marire era imprejurul lui.
14. Si a grait Onia, zicand catre Iuda: Acesta este iubitorul de frati,
proorocul lui Dumnezeu Ieremia, care mult se roaga pentru popor si pentru
sfanta cetate.
15. Iar Ieremia a intins dreapta si a dat lui Iuda sabia de aur si
i-a zis acestea:
16. Ia aceasta sfanta sabie, care este dar de la Dumnezeu, prin care
vei surpa pe vrajmasi.
17. Deci mangaindu-se cu aceste cuvinte foarte bune ale lui Iuda, care
putea aprinde inimile voinicilor si spre vitejie a le imbarbata, a socotit
sa nu tabere, ci vitejeste sa navaleasca si barbateste sa se apuce si sa
se bata, ca sa se aleaga lucrul; pentru ca si cetatea si sfintele si templul
Domnului erau in primejdie.
18. Iar de femei si de prunci si de frati si de rudenii mai putina
grija aveau; frica cea mai mare si cea mai dintai le era pentru sfantul
locas.
19. Însa cei care erau in cetate, foarte ingrijorati erau si tulburati
pentru cei care aveau sa poarte razboiul.
20. Si toti asteptau acum sfarsitul apropiat, fiindca se apropiasera
vrajmasii si isi asezara armata in linie de bataie, isi pusesera elefantii
la loc bun si impartisera calarimea la dreapta si la stanga.
21. Iar Macabeu, vazand venirea ostirii si gatirea armelor cea de multe
feluri si salbaticiunea elefantilor, a intins mainile spre cer si s-a rugat
Domnului si pazitorului Celui care face minuni, cunoscand ca nu in arme
este biruinta, ci, precum El Însusi judeca, da celor vrednici biruinta.
22. Si rugandu-se, asa a zis: "Tu, Doamne, ai trimis pe ingerul Tau
in zilele lui Iezechia, regele lui Iuda, si a ucis din tabara lui Sanherib
ca la o suta optzeci si cinci de mii.
23. Si acum, Stapanitorule al cerurilor, trimite inger bun inaintea
noastra, care sa fie spre frica si spre cutremur,
24. Ca de marirea bratului Tau sa se infricoseze cei care cu hula vin
asupra sfantului Tau popor". Si aceste cuvinte i-au fost toata rugaciunea.
25. Nicanor si cei care erau cu el, veneau cu trambite si cu cantece.
26. Iar Iuda si cei care erau cu el, cu chemare si cu rugaciuni s-au
luptat cu vrajmasii.
27. Si cu mainile ostindu-se, iar cu inimile rugandu-se catre Dumnezeu,
au doborat treizeci si cinci de mii, veselindu-se foarte mult de aceasta
mareata aratare a lui Dumnezeu.
28. Iar incetand razboiul si cu bucurie intorcandu-se, au cunoscut
ca Nicanor, imbracat cu toate armele sale, a cazut.
29. Si facandu-se strigare si valmasag, au binecuvantat pe Cel Puternic
in graiul parintilor.
30. Si a poruncit Iuda, cel care in tot chipul era gata cu trupul si
cu sufletul a muri pentru cetateni, si din tineretea sa a pazit bunavointa
catre cei de o lege, ca sa taie capul lui Nicanor si mana cu brat cu tot
si sa le aduca in Ierusalim.
31. Si dupa ce a sosit acolo, chemand pe cei de o lege cu sine si pe
preoti punandu-i inaintea jertfelnicului, a chemat pe cei care erau in
cetate.
32. Si le-a aratat capul nelegiuitului Nicanor si mana celui rau hulitor,
pe care cu semetie o intinsese asupra casei celei sfinte a Atotputernicului.
33. Si limba raului credincios Nicanor a poruncit sa o taie si sa o
faca bucati marunte si sa o dea pasarilor; iar in fata sfantului locas,
sa spanzure bratul raufacatorului.
34. Si toti cautand la cer, au binecuvantat pe Domnul Dumnezeu, zicand:
Bine este cuvantat Cel care a pazit locul Sau neintinat.
35. Capul lui Nicanor l-a spanzurat pe zidul cetatii, ca sa-l vada
toti si sa cunoasca cum ca este adevarat semn al ajutorului lui Dumnezeu.
36. Si au hotarat toti intr-un cuget sa nu lase neinsemnata ziua aceasta;
37. Ci serbarea ei sa fie in ziua a treisprezecea a lunii a douasprezecea,
care in limba siriana se zice Adar, cu o zi mai inainte de ziua lui Mardoheu.
38. Deci cele ce au fost cu Nicanor asa s-au intamplat si din vremurile
acelea au stapanit Evreii cetatea Ierusalimului; iar eu voi sfarsi aici
cuvantul.
39. Si de este bine intocmit si cum se cuvine, aceasta si eu am vrut;
iar de este cu ponosuri si de mijloc, eu unul am facut tot ce am putut.
40. Ca precum a bea numai vin sau numai apa, nepotrivit lucru este,
pe cand vinul amestecat cu apa este dulce si desfateaza, tot asa si mestesugul
de a orandui istorisirea incanta urechile celor ce citesc. Iar aici sa
fie sfarsitul.