1. 
Iudeii din Ierusalim scriu celor din Egipt doua scrisori. Moartea lui Antioh in Persia. Multumirea catre Dumnezeu. Praznicul infigerii corturilor si aflarea focului sfant. 

1. „Fratilor Iudei, care sunt prin Egipt, bucurie! Fratii vostri Iudei, cei din Ierusalim si cei din tara Iudeii, va doresc voua tuturor pace si sanatate! 
2. Sa va faca bine Dumnezeu si sa-si aduca aminte de legamantul Sau care l-a facut cu Avraam, cu Isaac si cu Iacov, robii cei credinciosi. 
3. Sa va dea inima voua tuturor ca sa va inchinati Lui si sa faceti voia Lui cu dor mare si cu ravna in suflet; 
4. Sa deschida inima voastra in legea Sa si intru poruncile Sale, si pace sa faca. 
5. Si sa asculte rugaciunile voastre si sa se impace cu voi si sa nu va paraseasca in vreme rea. 
6. Asa ne rugam acum aici pentru voi. 
7. Domnind Dimitrie in anul o suta saizeci si noua, noi Iudeii am scris voua din necazul si din stramtorarea ce a venit peste noi in anii acestia, de cand Iason si cei care au fost cu el tradasera pamantul cel sfant si regatul. 
8. Si au dat foc portilor, si au varsat sange nevinovat, si ne-am rugat Domnului, si ne-a ascultat, si am adus jertfa si faina de grau, si am aprins lumini, si am pus paini inainte. 
9. Si acum va scriem ca sa tineti sarbatoarea corturilor in luna Chislev". 
10. Scrisa in anul o suta optzeci si opt. "Cei din Ierusalim si din Iudeea si sfatul batranilor si Iuda, lui Aristobul, sfetnicul regelui Ptolomeu, care este din neamul preotilor celor unsi si Iudeilor celor din Egipt, bucurie si sanatate. 
11. Din mari primejdii izbavindu-ne Dumnezeu, multumim neincetat Lui, ca cei care suntem gata sa ne razboim impotriva regelui. 
12. Ca Dumnezeu a lovit pe cei care s-au razboit asupra sfintei cetati. 
13. Ca fiind in Persia capetenia potrivnicilor si ostirile cele ce erau cu el, carora se parea ca nimeni nu le poate sta inainte, au fost macelariti in templul zeitei Nanaia, inselandu-i cu cuvinte viclene preotii zeitei Nanaia. 
14. Caci Antioh, prefacandu-se ca vrea sa se casatoreasca cu zeita Nanaia, a sosit acolo cu prietenii sai, ca sa ridice multele bogatii ale templului in chip de zestre. 
15. Si preotii zeitei Nanaia, punand comorile inainte si el apropiindu-se cu cativa din suita sa de curtea capistei, ei au inchis templul; 
16. Si dupa ce a intrat Antioh, ei au deschis o usa ascunsa a podului, si aruncand cu pietre, au omorat pe capetenie si pe cei care erau cu el, si desfacandu-i in bucati si taindu-le capetele le-au aruncat celor din afara. 
17. Întru toate binecuvantat este Dumnezeul nostru, Cel care a dat pierzarii pe cei care au facut fapte paganesti. 
18. Vrand drept aceea sa facem in douazeci si cinci de zile ale lunii lui Chislev sarbatoarea sfintirii templului, cu cuviinta am socotit a va instiinta, ca si voi asemenea sa praznuiti sarbatoarea corturilor si a focului, in amintirea lui Neemia, cel care a zidit templul Domnului si jertfelnicul pe care a adus jertfa. 
19. Caci, cand au fost dusi in Persia stramosii nostri, bunii credinciosi preoti, care erau atunci, luand din focul jertfelnicului, l-au ascuns in taina intr-o groapa ca de fantana fara de apa, in care l-au astupat, incat locul nu era stiut de nimeni. 
20. Iar dupa ce au trecut cativa ani, cand a voit Dumnezeu, trimis fiind Neemia de regele Persiei, a trimis dupa foc pe nepotii preotilor celor ce l-au ascuns, si, precum ne-au spus, n-au aflat foc, ci apa mocirloasa. 
21. Si le-a poruncit sa scoata de acolo apa si sa aduca, si dupa ce s-au adus cele de jertfa, a poruncit Neemia preotilor sa stropeasca cu apa aceea lemnele si cele ce erau puse deasupra. 
22. Dupa ce s-a facut aceasta si a vestit vremea, cand a stralucit soarele care mai inainte era in nori, s-a aprins foc mare, incat toti s-au minunat. 
23. Si rugaciune faceau toti preotii, cand se mistuia jertfa, preotii toti incepand cu Ionatan; iar ceilalti raspundeau impreuna cu Neemia. 
24. Iar rugaciunea era intr-acest chip: "Doamne! Doamne Dumnezeule! Facatorul tuturor, Cel infricosator si tare si drept si milostiv. 
25. Cel care unul este Împarat si bun si unul datator de bunatati si singur drept si atottiitor si vesnic Cel care mantuiesti pe Israel din tot raul, Cel care ai ales pe parinti si i-ai sfintit. 
26. Primeste jertfa aceasta, pentru tot poporul Tau Israel, si pazeste partea Ta si o sfinteste. 
27. Aduna risipirea noastra, izbaveste pe cei care slujesc intre neamuri, spre cei ocariti si urati cauta, ca sa cunoasca neamurile ca Tu esti Dumnezeul nostru. 
28. Pedepseste pe cei care ne asupresc si ne hulesc cu mandrie. 
29. Rasadeste pe poporul Tau in locul cel sfant al Tau, precum a zis Moise". 
30. Si preotii cantau laude. 
31. Iar dupa ce s-au mistuit cele ce erau ale jertfei, a poruncit Neemia sa ude cu cealalta apa, care a ramas, pietrele cele mai mari. 
32. Îndata ce s-a facut aceasta, s-a aprins din ele flacara, dar flacara de pe altar o covarsea in stralucire. 
33. Si dupa ce s-a facut aievea lucrul acesta, s-a spus regelui Persilor ca in locul in care ascunsesera focul preotii dusi in robie s-a aratat apa, din care Neemia si cei care erau cu el a sfintit jertfele. 
34. Iar regele, cercetand lucrul, a ingradit locul si a facut jertfelnic. 
35. Si multe daruri si lucruri luand regele, le-a daruit preotilor. 
36. Si a numit Neemia locul acela Neftar, care se talmaceste curatenie, dar se cheama de catre cei multi Neftai. 

2. 
Partea a doua a scrisorii, care a inceput in capitolul intai. 

1. Si se afla in arhive cum ca Ieremia proorocul a poruncit celor care erau dusi in robie sa ia foc, precum s-a aratat. 
2. Si ca a poruncit proorocul celor care erau dusi in robie, cand le-a dat sulul legii, ca sa nu uite poruncile Domnului si sa nu rataceasca cu cugetele, vazand chipuri de aur si de argint si podoaba cea de primprejurul lor. 
3. Si altele ca acestea zicand, ii indemna sa nu departeze legea de la inima lor. 
4. Si era tot in acele scrieri cum ca proorocul, luand porunca de la Domnul, a poruncit ca sa aduca cu sine cortul si chivotul. 
5. Si iesind la muntele in care s-a suit Moise si a vazut tara ce i s-a dat ca mostenire, Ieremia a venit acolo si a aflat loc in pestera, si cortul si chivotul si jertfelnicul tamaierii le-a bagat acolo si a astupat usa. 
6. Si venind unii din cei care mergeau dupa el, ca sa insemne calea, n-au putut-o gasi. 
7. Afland acest lucru, Ieremia i-a infruntat si a zis ca necunoscut va fi locul acela, pana cand va aduna Dumnezeu adunarea poporului si Se va milostivi. 
8. Si atunci Domnul va arata acestea, si se va arata slava Domnului si norul, precum s-a aratat si lui Moise, si precum cu slava s-au aratat cand s-a rugat Solomon sa se sfinteasca templul, 
9. Si ca un intelept a adus jertfa de sfintirea si de savarsirea templului Domnului; 
10. Precum, cand s-a rugat Moise catre Domnul, si s-a coborat foc din cer si a mistuit cele ale jertfei, asa si Solomon s-a rugat, si coborandu-se foc, a ars arderile de tot. 
11. Moise a zis: "Fiindca jertfa pentru pacat n-a fost mancata, ca a fost mistuita". 
12. Asemenea si Solomon opt zile a praznuit. 
13. Si se spuneau nu numai acestea in pomenirile lui Neemia, dar si cum el, intemeind o biblioteca, a adunat cele despre regi si despre prooroci, si ale lui David, si cartile cele trimise de regii persi pentru dari, 
14. Asemenea si Iuda, cartile care s-au risipit din pricina razboiului ce s-a facut noua, toate le-a adunat, si sunt la noi. 
15. Dintre acestea, de va vor trebui, sa trimiteti oameni care sa vi le aduca. 
16. Vrand dar a praznui sarbatoarea curatirii templului, v-am scris voua; drept aceea bine veti face de veti tine zilele acestea. 
17. Si Dumnezeu, Cel care a izbavit pe tot poporul Sau a dat tuturor mostenirea si imparatia si preotia si sfintenia. 
18. Precum a fagaduit prin lege, sa nadajduim in Dumnezeu, ca in curand ne va milui pe noi si ne va aduna de sub cer la locul cel sfant. 
19. Ca din mari rautati ne-a scos si locasul sfant l-a curatit". 
20. Despre istoria lui Iuda Macabeul si a fratilor lui, curatirea marelui templu si innoirea altarului, 
21. Si razboaiele ce au facut impotriva lui Antioh Epifan si impotriva lui Eupator, fiul lui, 
22. Si aratarile cele din cer ce s-au facut celor care vitejeste s-au nevoit pentru iudaism, incat, putini fiind ei, toata tara au cucerit din nou si multime de barbari au izgonit, 
23. Si templul cel in toata lumea vestit au zidit, ti cetatea au facut-o sloboda, si legile cele parasite le-au adus la loc, Domnul cu toata bunatatea, milostiv fiindu-le; 
24. Aceste toate de catre Iason Cirineanul istorisite in cinci carti vom incerca intr-o carte a le scrie. 
25. Ca socotind multimea numerelor si greutatea care este celor care vor sa patrunda cu de-amanuntul povestirile istoriei, din pricina multimii materiei, 
26. Am avut grija ca, celor care vor vrea sa citeasca, sa le fie mangaiere sufleteasca; iar celor care se vor nevoi a le tine minte, usurare, si tuturor celor care vor citi, folos. 
27. Iar noi, care ne-am apucat a scurta acest lucru, nu de mica osteneala, ci de lucru plin de priveghere ne-am apucat, 
28. Lucru nu de mai putina indemanare decat a celui care gateste ospat si cauta folosul altora. Desi lucrul nu este usor, pentru multumirea celor multi vom suferi bucurosi patimirea aceasta. 
29. A alege cu amanuntul adevarul fiecarui lucru, lasam celui care a scris; iar aici mai mult ne ostenim, ca sa ne tinem de regulile prescurtarii. 
30. Ca precum mesterul casei celei noi se cade sa poarte grija de toata asezarea, iar cel care se apuca a o infrumuseta si a o zugravi trebuie sa caute cele ce sunt spre podoaba, asa trebuie a socoti si despre noi. 
31. Ca a cauta si a culege multe cu amanuntul, si a vorbi despre toate, este de datoria celui care scrie istoria; 
32. Iar a urmari scurtarea povestirii si a lasa cercetarea lucrarii este in voia celui care face prescurtarea. 
33. De aici dar vom incepe istorisirea, la cele de mai sus atata adaugand, ca neintelept lucru ar fi in precuvantare a inmulti cuvintele si istoria a o scurta. 

3. 
Minunata aparare a vistieriei templului din Ierusalim impotriva lui Eliodor rapitorul. 

l. Cand sfanta cetate cu toata pacea se locuia, si legile foarte bine se pazeau pentru evlavia lui Onia arhiereul si ura impotriva rautatii, 
2. S-a intamplat ca insisi regii au cinstit locul acesta si templului i-au trimis daruri foarte bune, 
3. Atat incat chiar si Seleuc, regele Asiei, a dat din veniturile sale toate cheltuielile la slujbele cele de obste ale jertfelor. 
4. Si un oarecare Simon, din neamul lui Veniamin, fiind pus ispravnic al templului Domnului, s-a certat cu arhiereul pentru treburile targului din cetate. 
5. Si neputand birui pe Onia, a mers la Apoloniu, feciorul lui Traseu, care pe vremea aceea era carmuitor in Cele-Siria si in Fenicia, 
6. Si i-a spus cum ca vistieria sa din Ierusalim este plina de nenumarati bani, caci multimea banilor ce se aduna din biruri este nenumarata si fara legatura cu ce se cheltuieste la jertfe, si s-ar putea ca aceste comori sa vina sub puterea regelui. 
7. Si intalnindu-se Apoloniu eu regele, l-a instiintat de banii despre care i s-a spus, iar el, chemand pe Eliodor, care era mai mare peste bani, l-a trimis si i-a poruncit sa aduca banii mai sus pomeniti. 
8. Si Eliodor indata a pornit la calatorie, insa dand veste ca merge in cetatile Cele-Siriei si ale Feniciei, iar cu fapta plinind porunca regelui. 
9. Si dupa ce a sosit la Ierusalim, a fost primit cu cinste de arhiereul cetatii, si a spus de instiintarea aceea, si i-a aratat pentru ce pricina a venit, si a intrebat de sunt adevarate acestea. 
10. Iar arhiereul a aratat ca bogatiile sunt pentru vaduve si pentru saraci, 
11. Iar o seama sunt si ale lui Hircan, fiul lui Tobie, care este om foarte de cinste; iar nu precum a facut para necredinciosul Simon; daca se scad toate aceste bogatii, toti banii sunt patru sute de talanti de argint si doua sute de aur. 
12. Si cum ca strambatate se face celor care au incredintat lucrurile lor sfinteniei locului aceluia si templului Domnului, care in toata lumea se cinsteste pentru marirea si sfintenia lui. Aceea nicidecum nu poate sa fie. 
13. Iar Eliodor, potrivit poruncilor imparatesti ce avea, a zis ca acelea in vistieria domneasca trebuie sa fie duse. 
14. Dar intr-o zi, cand el s-a dus sa vada cu de-amanuntul vistieria templului, s-a facut mare zarva in toata cetatea. 
15. Preotii imbracati cu vesmintele cele sfintite, cazand inaintea altarului, chemau din cer pe Cel care a dat legea pentru punerile acestea, ca sa pazeasca intregi banii celor care ii incredintasera acolo. 
16. Si oricine vedea fata arhiereului nu putea sa nu se mahneasca adanc in inima lui, ca vederea lui si schimbarea fetei arata necazul cel dinauntru al sufletului lui. 
17. Ca se revarsase peste omul acela oarecare temere si groaza a trupului, din care cei care vedeau cunosteau durerea din inima lui. 
18. Iar altii din case alergau cu gramada spre rugaciunea obsteasca, ca sa nu ajunga locul cel sfant spre defaimare. 
19. Si femeile, incinse pe sub sani cu saci de pocainta, umpleau caile, iar fecioarele, care erau inchise in casa, unele alergau la porti, unele la ziduri si altele se plecau pe ferestre. 
20. Si toate cu mainile ridicate spre cer se rugau. 
21. Si era jalnica privire, cum cadea multimea amestecata si, in necaz mare fiind arhiereul, astepta ce avea sa fie. 
22. Acestia dar se rugau Atotputernicului Dumnezeu, ca bogatiile incredintate intregi si cu toata siguranta, sa se pazeasca pentru cei care le-au incredintat. 
23. Iar Eliodor vrand sa indeplineasca porunca, fiind cu ostasii la vistierie, 
24. Domnul parintilor si Stapanul a toata puterea a facut o minunata aratare, incat toti cei ce indraznisera sa vina, spaimantandu-se de puterea lui Dumnezeu, au lesinat si s-au infricosat. 
25. Ca li s-a aratat un cal care avea pe el un calaret groaznic si era impodobit cu foarte frumos acoperamant si, pornindu-se iute, a lovit pe Eliodor cu copitele cele dinainte; iar cel care sedea pe cal se vedea avand arme de aur. 
26. Si inca alti doi tineri s-au aratat inaintea lui, puternici foarte, stralucind de marire si cu imbracaminte luminoasa, care, stand de amandoua partile, neincetat il bateau cu multe lovituri, coplesindu-l. 
27. Si fara de veste, cazand Eliodor pe pamant si cu mult intuneric impresurandu-se, l-au apucat si l-au pus intr-o lectica. 
28. Pe cel care cu putin mai inainte cu multi alergatori si ostasi a intrat in mai sus-aratata vistierie, l-au dus, neputand avea nici un ajutor de la arme. 
29. Aievea cunoscand puterea lui Dumnezeu, si Dumnezeu lucrand asa, acela zacea mut si lipsit de toata nadejdea de mantuire. 
30. Iar aceia binecuvantau pe Domnul, Cel care a marit locul Sau si templul Sau, care cu putin mai inainte fusese plin de frica si de tulburare iar cand S-a aratat Domnul Atottiitorul, s-a umplut de veselie si de bucurie. 
31. Si unii dintr-ai lui Eliodor curand s-au rugat lui Onia ca sa cheme pe Cel Preainalt si sa daruiasca viata celui care zacea in ghearele mortii. 
32. Atunci, temandu-se arhiereul ca nu cumva sa socoteasca regele ca Iudeii au facut ceva viclesug asupra lui Eliodor, a adus jertfa pentru izbavirea omului. 
33. Si dupa ce arhiereul s-a rugat lui Dumnezeu, tinerii aceia iarasi s-au aratat lui Eliodor cu aceleasi haine imbracati si, stand, au zis: "Multa multumire sa aduci lui Onia arhiereul ca pentru el ti-a daruit Domnul viata. 
34. Iar tu din cer fiind batut, spune la toti puterea cea prea mare a lui Dumnezeu". Si dupa ce au zis acestea, s-au facut nevazuti. 
35. Iar Eliodor aducand jertfa Domnului si fagaduinte foarte mari facand Celui care i-a daruit viata, si multumind lui Onia, s-a intors la rege, 
36. Marturisind tuturor lucrurile prea marelui Dumnezeu, pe care le-a vazut. 
37. Si regele, intreband pe Eliodor cine ar fi vrednic, care sa se mai trimita odata in Ierusalim, el a raspuns: 
38. "De ai pe cineva vrajmas sau panditor domniei tale, trimite-l pe acela acolo si batut il vei primi, chiar de va scapa; pentru ca in locul acela este cu adevarat puterea lui Dumnezeu. 
39. Ca Cel care locuieste in cer este privitor si ajutator locului aceluia, si pe cei care vin ca sa faca rau, ii bate si ii pierde". 
40. Si asa s-a intamplat cu Eliodor si cu paza vistieriei. 

4. 
Simon paraste la Seleuc pe Onia arhiereul, care este omorat de Andronic, din porunca lui Menelau. 

l. Iar Simon de care am vorbit mai inainte, care a fost vanzatorul banilor si al patriei, graia rau de Onia, ca si cum el ar fi abatut nenorocirea asupra lui Eliodor si ar fi fost urzitorul rautatilor; 
2. Si pe facatorul de bine al cetatii si pe carmuitorul celor de un neam cu sine, si pe ravnitorul legilor, vrajmas al ocarmuirii indraznea a-l arata. 
3. Atat a crescut vrajba, incat si prin oarecare om al lui Simon ucideri s-au facut. 
4. Gandind Onia la primejdia invrajbirii si ca se va mania Apoloniu, stapanitorul Cele-Siriei si al Feniciei, auzind de rautatea lui Simon, s-a dus la rege, 
5. Nu ca sa parasca pe cetateni, ci socotind folosul cel de obste si deosebi la tot neamul. 
6. Ca vedea ca nu este cu putinta a se impaca lucrurile, fara de randuiala domneasca si ca Simon nu va inceta de la nebunia aceasta. 
7. Ci murind Seleuc si luand domnia Antioh, cel poreclit Epifan, a poftit arhieria Iason, fratele lui Onia. 
8. Si mergand Iason la rege, s-a rugat fagaduind trei sute saizeci de talanti de argint, si inca alt venit de optzeci de talanti. 
9. Afara de acestea, fagaduia inca si alti o suta cincizeci, de i s-ar ingadui putinta de a infiinta scoala pentru tineri si pe cetatenii Ierusalimului a-i trece cetateni ai Antiohiei. 
10. Si ingaduind regele, a dobandit stapanirea si indata a inceput sa invete obiceiuri grecesti pe cei din neamul sau. 
11. Si lepadand milostivele ingaduinte domnesti, care s-au ingaduit Evreilor prin Ioan, tatal lui Evpolemos care fusese sol la Romani pentru imprietenire si alianta si stricand randuielile cele legiuite, randuieli fara de lege innoia. 
12. Ca, fara rusine, tocmai sub cetate a intemeiat scoala si pe cei mai tari dintre tineri ii silea sa invete obiceiurile si jocurile elinesti. 
13. Si intr-acest chip se intarea elenismul si sporeau obiceiurile celor de alt neam, pentru acea prea mare necuratie a acestui Iason, pagan si nu arhiereu. 
14. Asa incat preotii nu se mai sarguiau spre slujbele altarului; ci nebagand seama de templul Domnului si parasind jertfele, se grabeau sa se impartaseasca cu privirea cea fara de lege a luptei la disc, dupa ce se auzea chemarea crainicilor. 
15. Si datina parinteasca nebagand-o in seama, maririle cele elinesti mai bune le socoteau. 
16. De aceea grea nevoie i-a cuprins, ca aceia a caror povatuire o pofteau si carora voiau a se asemana, pe aceia vrajmasi si stapanitori i-au avut. 
17. Ca a face paganeste impotriva dumnezeiestilor legi nu este prea lesne, insa acestea timpul le va arata. 
18. Iar cand se tineau jocurile cele din cinci in cinci ani, la care era de fata regele, 
19. A trimis nelegiuitul Iason din Ierusalim, ca soli, pe cei care erau cu drept de cetatenie antiohiana, care au adus trei sute de drahme de argint pentru jertfa lui Hercule, pentru care si cei care au dus argintul s-au rugat ca sa nu se dea la jertfe, ca nu se cuvine, ei sa fie intrebuintati la alte cheltuieli. 
20. Iar aceste trei sute de drahme fusesera sortite de cel care le trimisese pentru jertfa lui Hercule, dar, dupa voia celor care le-au adus, le-au harazit pentru dresul corabiilor celor de ostire. 
21. Si Apoloniu al lui Menesteu fiind trimis in Egipt de regele Antioh, cu prilejul ridicarii la tron a regelui Ptolomeu Filometor, Antioh a aflat ca Ptolomeu avea asupra lui ganduri dusmanoase, de aceea Antioh, cautand sa se puna la adapost, s-a dus la Iafa si apoi la Ierusalim. 
22. Si cu mare cuviinta a fost primit de catre Iason si de catre cetate, cu faclii aprinse si cu strigari a fost intampinat, si de aici spre Fenicia a pornit eu tabara. 
23. Si dupa trei ani a trimis Iason pe Menelau, fratele lui Simon mai sus-numitul, ca sa duca bani regelui si ca sa-i aduca aminte de lucrurile cele de lipsa. 
24. Iar el placand regelui, pentru ca l-a preamarit cu infatisarea lui de mare curtean, a ajuns sa ia arhieria, dand cu trei sute de talanti de argint mai mult decat Iason. 
25. Si luand porunci domnesti, a venit, nimic vrednic de arhierie aducand, numai manie de tiran crud si urgie de fiara salbatica avand. 
26. Si asa Iason, care a indepartat pe fratele sau, indepartatu-l-a si pe el altul si l-a izgonit in tara Amonitilor. 
27. Iar Menelau a ajuns arhiereu, dar de banii pe care ii fagaduise regelui nici o grija n-a avut, desi Sostrate, mai marele cetatii, ii cerea. 
28. Acesta era pus peste adunarea birurilor. Pentru aceea pe amandoi i-a chemat regele. 
29. Si Menelau a lasat loctiitor de arhiereu pe Lisimah, fratele sau; iar Sostrate pe Crates, mai-marele Ciprului. 
30. Si acestea asa fiind, s-a intamplat de s-au rasculat locuitorii oraselor Tars si Malus, pentru ca au fost dati dar Antiohidei, tiitoarea regelui. 
31. Degraba dar a venit regele ca sa potoleasca rascoala, lasand in locul sau pe Andronic, unul din marii dregatori. 
32. Iar Menelau, socotind ca a aflat vreme buna, furand niste vase de aur de ale templului, le-a daruit lui Andronic, si pe altele le-a vandut in Tir si in cetatile cele de primprejur. 
33. Afland Onia acest lucru, l-a mustrat, fiind el in loc fara de frica, in Dafne cea de langa Antiohia. 
34. Pentru aceea Menelau, luand deosebi pe Andronic, l-a rugat sa omoare pe Onia. Deci venind el la Onia si cu inselaciune dandu-i dreapta si incredintandu-l cu juramant, si cu toate ca acest lucru dadea de banuiala lui Onia, el a izbutit sa-l scoata din sihastria lui si l-a omorat indata fara teama de dreptate. 
35. Din aceasta pricina nu numai Iudeii, ci multi si dintr-alte neamuri s-au scarbit sl s-au mahnit pentru nedreapta ucidere a barbatului acestuia. 
36. Iar dupa ce s-a intors regele din partile Ciliciei, Iudeii cei din cetate, impreuna cu Elinii, urand viclesugul, s-au plans cum ca fara de dreptate Onia a fost omorat. 
37. Iar lui Antioh, din suflet mahnindu-se, i s-a facut mila si a lacrimat pentru intelepciunea si multa buna randuiala a raposatului. 
38. Si aprinzandu-se de manie, indata a luat de la Andronic porfira si i-a rupt hainele si l-a purtat imprejur prin toata cetatea, si intr-acelasi loc, in care asupra lui Onia a facut sangeroasa lui isprava, acolo l-a omorat pe nelegiuitul ucigas, Domnul rasplatindu-l cu pedeapsa de care a fost vrednic. 
39. Si Lisimah, cu stirea lui Menelau, furand multe vase sfinte, a iesit vestea in cetate si s-a adunat multimea asupra lui Lisimah, dupa ce multe vase de aur se cheltuisera. 
40. Si dupa ce s-au sculat asupra-i multimile manioase, Lisimah a inarmat impotriva ca la vreo trei mii de barbati, si a inceput fara de dreptate a omori, comandant fiind un anume Tyranus, om batran si cu varsta si cu nebunia. 
41. Multimile, daca au vazut ca se scoala Lisimah asupra lor, apucand unii pietre, altii maciuci, altii tarana, aruncau spre cei care erau imprejurul lui Lisimah si spre cei care se sculasera asupra-le. 
42. Si astfel pe multi dintre ei i-au ranit, pe unii i-au omorat si pe toti i-au pus pe fuga, iar pe furul de cele sfinte langa vistierie l-au omorat. 
43. Apoi a inceput judecata pricinii lui Menelau. 
44. Si cand a venit regele in Tir, trei insi, trimisi de inaltul sfat, au adus plangerea cea dreapta inaintea lui. 
45. Iar Menelau, aflandu-se vinovat, a fagaduit bani multi lui Ptolomeu, fiul lui Dorimene, ca sa imblanzeasca pe rege. 
46. Deci, apucand Ptolomeu pe rege intr-un foisor, unde se dusese sa se racoreasca, l-a facut sa-si schimbe parerea. 
47. Si pe Menelau, capul a toata rautatea, l-a scos nevinovat; iar pe nenorocitii aceia, care macar si la Sciti, de si-ar fi spus pricina, s-ar fi slobozit nevinovati, pe acestia i-a judecat spre moarte. 
48. Drept aceea, degraba, nedreapta moarte au suferit cei care purtasera cuvant pentru cetate si pentru popor si pentru sfintele vase. 
49. Pentru care lucru si locuitorii din Tir, mahnindu-se de aceasta rautate, cu mare cuviinta au dat lucrurile cele de ingroparea lor. 
50. Iar Menelau, din pricina lacomiei celor puternici, era in cinste, si, crescand intru rautate, mare vrajmas a fost celor de un neam cu el. 

5. 
Minunata aratare a ostasilor care s-au vazut razboindu-se in vazduh peste Ierusalim timp de patruzeci de zile; paganatatea lui Iason si tirania lui Antioh. 

1. Iar in vremea aceasta, Antioh a calatorit a doua oara in Egipt. 
2. Si s-a intamplat ca in timp de patruzeci de zile s-a vazut peste toata cetatea prin vazduh, alergand, calareti cu haine aurite imbracati si cu sulite ca si ostasii cei inarmati, 
3. Si cetele de calareti randuite si batandu-se unii cu altii, si navaliri de amandoua partile si valmasag de paveze si multime de suliti si sabii scoase si aruncari de sageti si straluciri de podoaba de aur si de tot felul de platose. 
4. Pentru aceea, toti se rugau ca sa fie spre bine aratarea aceasta. 
5. Si facandu-se vorba mincinoasa, cum ca a murit Antioh, luand Iason ca la o mie de barbati, fara de veste a lovit asupra cetatii si, cei de pe zid impingandu-se, mai pe urma a luat cetatea, iar Menelau a fugit in castel. 
6. Iar Iason omora pe cetatenii sai fara de mila, nesocotind ca izbanda asupra rudeniilor sale este cea mai mare nenorocire. 
7. Si gandea ca prapadeste pe vrajmasi, cand in fapta ucidea pe cei de un neam cu sine; totusi n-a dobandit stapanirea, iar mai pe urma pentru viclenie, rusine si-a agonisit si pribeag s-a dus iarasi in tara Amonitilor. 
8. Si asa s-a sfarsit viata lui de nelegiuiri, ca l-a inchis Areta, tiranul Arabilor. Iar el, dintr-o cetate intr-alta fugind, fiind gonit de toti si urat ca un calcator de lege si in necinste fiind la toti ca un ucigas al patriei si al cetatenilor, a fost gonit in Egipt. 
9. Si el, cel care trimisese in surghiun pe multi, a murit in pamant strain intre Lacedemonieni, unde nadajduise sa gaseasca sprijin pe socoteala rudeniei dintre Lacedemonieni si Iudei. 
10. Si cel care a lepadat multime de morti neingropati, a fost nejelit si de nici un fel de ingropaciune, in mormantul parintesc, n a avut parte. 
11. Iar dupa ce a aflat regele acestea ce s-au facut, a socotit ca Iudeii s-au razvratit; pentru aceea, pornind din Egipt, cu manie de fiara salbatica a luat cetatea cu navala. 
12. Si a poruncit ostasilor sa taie fara de mila pe cei care le sunt inainte si pe cei care se suie in case sa-i omoare. 
13. Deci au fost omorati tinerii si batranii, barbatii si femeile si feciorii au pierit, si fecioarele si pruncii au fost junghiati, 
14. Astfel ca in trei zile optzeci de mii au fost taiati, iar altii, cam tot atati cati cei taiati, au fost vanduti. 
15. Si neindestulandu-se cu acestea, au indraznit a intra si in templul Domnului, cel mai sfant decat tot pamantul, avand calauza pe Menelau, cel care si legilor patriei s-a facut vanzator. 
16. Si cu maini nelegiuite a luat sfintele vase si cele ce au fost puse de alti regi spre cresterea, marirea si cinstea locului, cu nelegiuite maini tragandu-le, le da. 
17. Si s-a smerit cu cugetul Antioh, caci nu socotea ca pentru pacatele celor care locuiau cetatea S-a maniat putina vreme Domnul si ca pentru aceea a fost urgisit locul acela. 
18. Iar de nu s-ar fi intamplat sa fi fost mai dinainte cuprinsi de multe pacate, asa precum Eliodor, pe care l-a trimis Seleuc regele, ca sa vada vistieria, asa si acesta, cand a navalit sa intre, degraba ar fi fost batut si s-ar fi intors de la indraznirea sa. 
19. Ca n-a ales Domnul pe poporul Sau pentru acest loc, ci locul acesta pentru poporul Sau. 
20. Pentru aceea si locul acesta a avut parte de rautatile ce s-au intamplat in popor, ca dupa aceea sa se faca partas bunatatilor celor de la Domnul; parasit altadata in mana Atotputernicului, el a fost iarasi asezat in toata marirea lui, dupa ce marele Stapan S-a impacat cu poporul Sau. 
21. Deci Antioh, luand o mie si opt sute de talanti din templul Domnului, degraba s-a intors in Antiohia, gandind, de multa trufie, sa faca pamantul cale de corabii si marea drum de mers cu picioarele pentru semetia inimii. 
22. Si a lasat si dregatori, ca sa necajeasca poporul: in Ierusalim, pe Filip de neam frigian, mai pagan in obiceiuri decat cel care l-a pus; 
23. La Garizim pe Andronic si pe langa acestia pe Menelau, care mai rau decat ceilalti se ridica impotriva cetatenilor. 
24. Si avand gand vrajmas asupra locuitorilor evrei, a trimis pe Apoloniu, capul rautatilor, cu douazeci si doua de mii de osteni, poruncind "a pe cei in varsta pe toti sa-i omoare, iar pe femei si pe cei mai tineri sa-i vanda. 
25. Iar acesta, venind in Ierusalim, s-a prefacut a fi cu pace si a asteptat pana in ziua cea sfanta de odihna si, apucand pe Iudei in zi de praznic, a poruncit ostasilor celor de sub ascultarea sa sa se inarmeze. 
26. Si pe toti cei care au iesit sa priveasca i-au omorat si alergand prin cetate cu armele, multa multime au omorat. 
27. Iar Iuda Macabeul cu alti noua insi, care s-au alaturat lui, retragandu-se in pustiu, ca fiarele in munti traia impreuna cu cei care erau cu el si se hraneau cu buruieni ca sa nu se spurce. 

6. 
Pangarirea templului Domnului de catre pagani; moartea lui Eleazar. 

1. Si nu dupa multa vreme, a trimis regele pe un batran atenian, ca sa sileasca pe Iudei sa se lase de legile lor parintesti si sa nu mai traiasca dupa legile lui Dumnezeu. 
2. Si sa pangareasca si templul din Ierusalim si sa-l numeasca al lui Zeus Olimpianul, iar pe cel din Garizim, al lui Zeus, iubitorul de oaspeti, precum erau locuitorii locului. 
3. Ci cu anevoie si grea era poporului tocmeala rautatii acesteia. 
4. Caci paganii au pangarit templul cu desfranari si betii, desfatandu-se cu desfranatele in sfintele curti, si aducand cele ce nu se cuvenea. 
5. Si altarul s-a umplut de lucruri nelegiuite, pe care le oprea legea, 
6. Si nu era voie nici a tine ziua Domnului, nici a pazi sarbatorile parintesti, nici macar a spune ca esti Iudeu. 
7. Si erau dusi cu sila la jertfele care se aduceau in fiecare luna de ziua nasterii regelui, si cand era sarbatoarea lui Dionysos, erau siliti Iudeii, avand cununi de iedera, sa ia parte la alaiul in cinstea lui Dionysos. 
8. Si din indemnul lui Ptolomeu a iesit porunca in cetatile elinesti cele de prin vecini, ca si pe Iudei la fel sa-i faca sa jertfeasca, 
9. Iar pe cei care nu vor vrea sa treaca la obiceiurile elinesti, sa-i omoare; de aceea, nimic altceva nu se vedea decat numai greutati cu care erau asupriti. 
10. Ca s-au adus doua femei, care au fost parate ca si-au taiat imprejur pruncii lor. Pentru aceea au spanzurat pruncii de sanii lor si prin cetate, pe ulite purtandu-le, le-au aruncat jos de pe zid de au murit. 
11. Iar altii alergau la pesterile cele de pe aproape, ca ascunzandu-se sa serbeze ziua de odihna. De acest lucru, dandu-se stire lui Filip, i-a ars, fara ca ei sa se impotriveasca pentru marirea acelei preacinstite zile. 
12. Rog dar pe cei care vor citi aceasta carte, sa nu se ingrozeasca din cauza acestor suferinte; ci sa socoteasca ca aceste munci, nu spre pieire, ci spre invatatura au fost neamului nostru. 
13. Ca daca Domnul nu lasa multa vreme pe cei care lucreaza faradelege, ci degraba ii arunca in munci, este semn de mare facere de bine. 
14. Ca pe cand la alte neamuri cu indelunga rabdare asteapta Domnul, pana ce vor ajunge la plinirea pacatelor si apoi sa-i munceasca; asupra noastra asa a socotit ca este bine ca, nu la sfarsitul pacatelor ajungand noi, sa aduca pedeapsa asupra noastra. 
15. Pentru aceea niciodata nu departeaza mila de la noi, ci, certandu-ne cu nevoi, nu paraseste pe poporul Sau. 
16. Însa acestea sa fie zise, pentru ca sa ne aducem aminte. 
17. Iar dupa aceste putine cuvinte se cuvine sa venim la poveste. 
18. Unui om anume Eleazar, care era carturar de frunte si trecut cu varsta si la fata foarte frumos, cascandu-i gura, il silea sa manance carne de porc. 
19. Iar el mai vartos primind moartea cea de cinste, decat viata cea de uraciune, de buna voie s-a dus la munci, 
20. Scuipand carnea din gura lui si apropiindu-se de moarte, asa cum se cuvine a se apropia cei care indraznesc a se apara de cele ce nu se cuvine sa le manance, oricare ar fi dragostea vietii. 
21. Iar cei care erau randuiti la acea nelegiuita jertfa, pentru ca-l cunosteau de multi ani pe omul acesta, luandu-l deoparte, il rugau sa aduca alte carnuri facute de el, care ii erau slobod a le manca si sa se prefaca tocmai ca si cum ar manca de cele ce a poruncit regele din carnurile jertfei, 
22. Ca, facand aceasta, sa scape de moarte si, pentru prietenia veche cu ei, va afla mila. 
23. Iar el gand bun luand si vrednic fiind de varsta si de adancile batraneti, si de cinstitele carunteti, care si le agonisise si de cresterea cea foarte buna din pruncie si mai vartos de cea sfanta si de randuiala legii, pusa de Dumnezeu, indata a raspuns, zicand sa-l trimita curand la moarte. 
24. "Ca nu se cuvine varstei noastre a fatarnici, ca multi din cei tineri sa socoteasca cum ca Eleazar cel de nouazeci de ani a trecut la obiceiurile celor de alt neam. 
25. Si din pricina prefacatoriei mele, pentru aceasta putina si scurta vreme, ei sa se amageasca prin mine si uraciune si ocara batranetilor sa-mi agonisesc. 
26. Ca desi in aceasta vreme de acum voi scapa de munca de la oameni, dar din mainile Atotputernicului, nici viu, nici mort nu voi scapa; 
27. Pentru aceea, barbateste acum dandu-mi viata, ma voi arata vrednic de batranete. 
28. Si celor tineri pilda vitejeasca le voi lasa, ca degraba si cu barbatie sa moara pentru cinstitele si sfintele legi". Acestea zicand, a pasit catre chinuri. 
29. Iar cei ce-l aduceau au schimbat inima lor cea buna, pe care cu putin inainte o aratasera catre dansul, in inima rauvoitoare pentru cuvintele pe care mai inainte le-a grait, care, precum socoteau ei, erau nebunie. 
30. Si cand era sa moara de batai, suspinand, a zis: "Domnului, Celui care are sfanta stiinta, aratat este ca putand eu sa scap de moarte, grele dureri rabd cu trupul, batut fiind; iar cu sufletul bucuros pentru frica Lui patimesc toate acestea". 
31. Si intr-acest chip a murit acesta, si nu numai tinerilor, ci si intregului popor, moartea sa lasand o pilda de vitejie si pomenire de fapta buna. 

7. 
Despre statornicia in credinta si chinurile a sapte frati Iudei si ale mamei lor. 

l. Întamplatu-s-a si cu sapte frati, pe care, impreuna cu maica lor prinzandu-i, i-a silit regele, cu biciul si cu vine batandu-i, sa manance carnuri de porc, care nu le era slobod a manca. 
2. Iar unul dintre ei, care a grait mai intai, asa a zis: "Ce vrei sa intrebi si sa stii de la noi? Pentru ca mai bucurosi suntem a muri, decat a calca legile parintesti". 
3. Iar regele, umplandu-se de manie, a poruncit sa infierbante tigai si caldari, 
4. Si dupa ce s-au infierbantat acelea, indata a poruncit sa taie limba celui care a grait intai, apoi sa-i jupoaie pielea de pe cap si sa-i taie mainile si picioarele, in fata celorlalti frati si a mamei lor. 
5. Si dupa ce l-u ciopartit asa, a poruncit sa-l aduca la foc si sa-l friga de viu. Si iesind foarte mare sfaraiala din tigaie, unii pe altii impreuna cu mama lor se indemnau a muri vitejeste zicand asa: 
6. "Domnul Dumnezeu vede si cu adevarat mangaiere are dintre noi, precum chiar a aratat prin cantarea cu care ne-a marturisit noua Moise, zicand: si intru robii Sai se va mangaia". 
7. Si dupa ce s-a savarsit cel dintai intr-acest chip, a adus pe al doilea sa-l batjocoreasca si, jupuindu-i pielea capului cu parul, il intreba: "Vrei sa mananci carne de porc inainte ca sa ti se cioparteasca toate madularele trupului?" 
8. Iar el; raspunzand in graiul parintilor sai, a zis: "Nu". 
9. Pentru aceea si acesta, ca si cel dintai, pe rand toate chinurile le-a suferit si, cand era sa moara, a zis: "Tu dar, nelegiuitule, ne scoti pe noi dintr-aceasta viata, insa Împaratul lumii, pe noi cei care murim pentru legile Lui, iarasi ne va invia cu inviere de viata vesnica". 
10. Si dupa aceasta al treilea a fost batjocorit, si cerandu-i-se limba, indata a scos-o si mainile cu indrazneala le-a intins si vitejeste a zis: 
11. "Din cer le-am dobandit acestea si pentru legile Lui nu tin seama de ele, pentru ca nadajduiesc ca de la El iarasi le voi dobandi". 
12. Asa incat insusi regele si cei ce erau cu el, cu spaima, se minunau de sufletul tanarului, ca nu tinea seama de dureri, ca de nimic. 
13. Si dupa ce s-a sfarsit si acesta, a adus pe al patrulea, asijderea muncindu-l si chinuindu-l: 
14. Si cand era sa moara, asa a zis: "Bine este a muta nadejdile cele de la oameni si a astepta pe cele de la Dumnezeu, ca noi iar vom invia prin El, iar tie nu-ti Va fi inviere spre viata". 
15. Si indata aducand pe al cincilea il muncea, iar el, cautand catre rege, a zis: 
16. "Putere intre oameni avand, muritor fiind, faci ce vrei; insa sa nu socotesti ca Dumnezeu a parasit poporul nostru; 
17. Ci tu asteapta si vei vedea puterea Lui cea mare, cum pe tine si pe urmasii tai ii va chinui". 
18. Si dupa acesta a adus pe al saselea si cand era sa moara, a zis: "Nu te insela in zadar, ca noi pentru noi insine patimim acestea, de vreme ce am pacatuit impotriva Dumnezeului nostru si pentru aceasta s-au facut aceste lucruri vrednice de mirare. 
19. Iar tu sa nu socotesti ca vei fi necertat, pentru ca faci razboi impotriva lui Dumnezeu". 
20. Iar mama lor foarte minunata si vrednica de buna pomenire este, caci intr-o singura zi vazand pierindu-i sapte fii, cu bun suflet a rabdat, pentru nadejdile ce avea in Domnul: 
21. Si pe fiecare din ei il mangaia in graiul parintesc, plina fiind de vitejesc cuget si femeiasca gandire cu inima barbateasca desteptand-o, zicea catre ei: 
22. "Nu stiu cum v-ati zamislit in pantecele meu si nu v-am dat duh si viata si inchipuirea fiecaruia nu eu am intocmit-o, 
23. Ci Ziditorul lumii, Care a zidit pe om de la nasterea lui, va va da ca un milostiv iarasi duh si viata, de vreme ce acum nu va este mila de voi, iubind legile Lui". 
24. Iar Antioh, gandind ca pe el il defaima si socotind ca pe el il ocaraste cu acele cuvinte, fiind inca cel mai tanar viu, nu numai cu cuvintele indemna, ci si eu juraminte il incredinta cum ca si bogat si fericit il va face, de se va lasa de obiceiurile parintesti si prieten il va avea si vrednicii ii va incredinta. 
25. Iar tanarul, neascultand, a chemat regele pe mama sa si o invata ca sa-l sfatuiasca cele ce sunt spre scapare. 
26. Si cu multe indemnand-o, ea a primit ca va sfatui pe fiu. 
27. Si plecandu-se la el, inseland pe crudul tiran, asa a zis in limba parinteasca: "Fiule, fie-ti mila de mine, care in pantece te-am purtat noua luni si te-am alaptat trei ani si te-am hranit si te-am adus la varsta aceasta si te-am crescut, purtandu-te in brate. 
28. Rogu-te, fiule, ca, la cer si la pamant cautand si vazand toate cele ce sunt intr-insele, sa cunosti ca din ce n-au fost le-a facut pe ele Dumnezeu si pe neamul omenesc asijderea l-a facut. 
29. Nu te teme de ucigatorul acesta; ci fa-te vrednic de fratii tai, primeste moartea, ca in ziua milostivirii sa te gasesc pe tine impreuna cu fratii tai": 
30. Si graind inca ea, tanarul a zis: "Pe cine asteptati? N-ascult de porunca regelui, ei ascult de porunca legii, care s-a dat parintilor nostri prin Moise. 
31. Iar tu, cel care tot raul ai aflat asupra Iudeilor, nu vei scapa din mainile lui Dumnezeu. 
32. Ca noi pentru pacatele noastre patimim, 
33. Iar daca, pentru cercetarea si invatatura noastra, Dumnezeu cel viu S-a maniat putin asupra noastra, iarasi cu robii Sai Se va impaca. 
34. Ci tu, o, necredinciosule si mai nelegiuit decat toti oamenii, nu te mari tulburandu-te in desert si semetindu-te eu niste nadejdi nestiute, asupra slugilor ceresti ridicandu-ti mainile, 
35. Ca inca n-ai scapat de judecata atotputernicului Dumnezeu, Cel care de sus vede toate. 
36. Ca acum fratii mei, care putina durere au suferit, au ajuns la fagaduinta vietii celei vesnice a lui Dumnezeu; iar tu cu judecata lui Dumnezeu vei suferi dreapta pedeapsa de la Dansul pentru aceasta trufie a ta. 
37. Iar eu, precum si fratii mei, si trupul si sufletul mi-l dau pentru legile parintesti, rugandu-ma lui Dumnezeu, ca sa nu intarzie a Se milostivi spre poporul acesta si pe tine prin certari si prin batai sa te faca sa marturisesti cum ca El singur este Dumnezeu. 
38. Iar in mine si in fratii mei sa se opreasca mania Atotputernicului, care pe dreptate s-a adus peste tot neamul nostru". 
39. Deci, maniindu-se regele pe acesta mai mult decat pe ceilalti, l-a chinuit, amarandu-se pentru ca l-a batjocorit. 
40. Deci si acesta, curat intru totul; si-a dat viata, nadajduind spre Domnul. 
41. Si mai pe urma, dupa fii, s-a savarsit si mama. 
42. Iar despre junghieri si despre chinurile cele peste masura sa fie destule cele zise. 

8. 
Razboaiele purtate si biruintele lui Iuda Macabeul impotriva lui Nicanor si Timotei. 

l. Iar Iuda Macabeul si cei care erau cu el, pe ascuns mergand prin sate, chemau pe rudenii si pe cei care ramasesera in legea evreiasca si luandu-i cu sine, a strans ca la vreo sase mii de barbati. 
2. Si s-au rugat Domnului ca sa caute spre poporul cel mai necajit decat toti si sa Se milostiveasca si sa Se indure de templul Domnului cel pangarit de oameni pagani. 
3. Si sa-i fie mila de cetatea cea stricata de tot si care intocmai cu pamantul va sa se faca si sa auda sangele celor ucisi, care pururea striga catre El. 
4. Si sa-Si aduca aminte de nelegiuita pierdere a pruncilor celor fara de pacate si de hulele cele graite asuprea neamului Lui si sa urasca rautatea: 
5. Iar Iuda Macabeul, avand ostire adunata, nu-l puteau suferi neamurile si mania Domnului s-a intors in mila. 
6. Si fara de veste venind, cetati si sate ardea si locurile cele prielnice prinzandu-le, pe multi din vrajmasi biruindu-i ii punea pe fuga. 
7. Si mai ales noaptea facea navaliri de acest fel, atat incat pretutindeni s-a auzit vestea vitejiei lui. 
8. Deci, vazand Filip ca in putina vreme acel om atata a sporit, si mai adeseori cu bun noroc merge, a scris lui Ptolomeu, carmuitorul Cele-Siriei si al Feniciei, ca sa ajute la lucrurile regelui: 
9. Iar el indata a ales pe Nicanor, feciorul lui Patrocle, unul din cei mai de frunte prieteni, si l-a trimis supunandu-i din tot felul de neamuri nu mai putin de douazeci de mii; ca sa piarda tot neamul Evreilor. Si i-a dat tovaras si pe Gorgias, barbat invatat la ostire si priceput in lucrurile razboiului. 
10. Si a socotit Nicanor ca dajdia cu care era regele dator Romanilor, a carei suma era doua mii de talanti, sa o plateasca din vanzarea iudeilor luati robi. 
11. Si indata a trimis la cetatile cele de pe langa mare, chemandu-le ca sa vina sa cumpere robi Evrei, fagaduind ca nouazeci de robi va da pentru un talant, neasteptand pedeapsa cea viitoare asupra lui de la Cel Atotputernic. 
12. Iar Iuda a aflat de venirea lui Nicanor. 
13. Si, spunand celor care erau cu el de venirea taberei, cei fricosi dintre ei si care nu aveau nadejde in dreptatea lui Dumnezeu au fugit si au iesit din locurile lor. 
14. Iar ceilalti toate ce le ramasese le vindeau si rugau pe Domnul sa izbaveasca pe cei vanduti de necredinciosul Nicanor mai inainte chiar de a se lovi in razboi. 
15. Iar de nu pentru ei, apoi pentru asezamantul pe care l-a facut cu parintii lor si pentru ca chemau asupra lor prea cinstit si de mare cuviinta numele Lui. 
16. Deci, aducand Iuda Macabeul pe cei care erau cu el, care erau in numar de sase mii, ii indemna sa nu se ingrozeasca de vrajmasi, nici sa se teama de multimea cea multa a neamurilor, care cu nedreptate vin asupra lor; ci vitejeste sa se razboiasca, punandu-si inaintea ochilor ocara cea fara de lege facuta de ei in locul cel sfant 
17. Si bataia batjocoritei cetati si surparea datinei stramosesti. 
18. Ca aceia in arme si in indraznire nadajduiesc; iar noi in Dumnezeu cel Atotputernic nadajduim, Care si pe cei care vin asupra noastra si pe toata lumea intr-o clipa poate sa-i piarda. 
19. Si afara de acestea le-a aratat si apararile cele facute stramosilor lor si izbanda cea de pe vremea lui Sanherib, cum au pierit o suta optzeci si cinci de mii. 
20. Si bataia din Babilon cea asupra Galatenilor facuta, cum toti au venit la bataie opt mii, cu patru mii de Macedoneni; iar Macedonenii tragandu-se inapoi, cei opt mii pe o suta douazeci de mii i-au pierdut cu ajutorul ce li s-a facut din cer, si multa prada au luat. 
21. Cu acestea i-au facut sa fie cu buna indrazneala si gata a muri pentru lege si pentru patrie. 
22. Deci in patru parti impartind ostirea, randuind si pe fratii sai povatuitori la fiecare rand, pe Simon si pe Ioan si pe Ionatan, fiecaruia dintre ei supunand o mie si cinci sute. 
23. Si inca si pe Eleazar sa citeasca sfanta carte, si dandu-le semn: cu ajutorul lui Dumnezeu, conducand el insusi randul cel dintai, s-a lovit cu Nicanor. 
24. Si ajutandu-le Atotputernicul, au omorat din vrajmasi mai mult decat noua mii si au ranit si au ciuntit de madulare cea mai mare parte din tabara lui Nicanor, si pe toti i-au silit sa fuga. 
25. Iar banii celor ce venisera sa-i cumpere robi, i-au luat si, izgonindu-i pana departe, s-au intors siliti de lipsa de timp. 
26. Pentru ca era inainte de ziua de odihna, pentru aceea au incetat a-i goni mai mult. 
27. Ci luand de la ei armele si pradandu-i, au sezut in ziua de odihna pe loc, binecuvantand si marturisindu-se Domnului, Cel care i-a mantuit in ziua aceasta, incepatura de mila randuind lor. 
28. Iar dupa ziua de odihna, o parte din prazi le-au dat celor neputinciosi si vaduvelor si saracilor; iar celelalte le-au impartit intre ei si pruncilor lor. 
29. Si dupa ce au facut acestea si au facut rugaciune de obste, au rugat pe milostivul Dumnezeu, ca pana in sfarsit sa fie in pace cu robii Sai. 
30. Dupa aceea, lovind pe cei care erau cu Timotei si cu Bacchide, mai mult de douazeci de mii dintre ei au omorat si intariturile cele inalte le-au biruit si prazi multe au impartit, intocmai cu ei facand partasi si pe cei neputinciosi si pe cei saraci si pe vaduve, precum si pe cei batrani. 
31. Si culegand armele de la ei, toate cu socoteala le-au pus in locuri bune, iar celelalte prazi le-au adus la Ierusalim. 
32. Si au omorat si pe Filarh, care era cu Timotei, ca era om foarte nelegiuit si multe necazuri facuse Iudeilor. 
33. Si cand a serbat biruinta in patrie, lui Calistene, cel care arsese sfintele porti, i-au dat foc intr-o casuta, in care fugise, si asa a luat prada vrednica de credinta sa cea rea. 
34. Iar ticalosul Nicanor, cel care adusese o mie de negutatori sa le vanda Evrei, 
35. Cu ajutorul lui Dumnezeu, smerit fiind de cei care dupa parerea lui erau ca nimic, lepadandu-si haina cea de marire, prin mare fugind singur, a venit in Antiohia foarte la mare nevoie ajungand, din pricina pierderii ostirii. 
36. Iar cel care a fagaduit ca va plati bir Romanilor din robirea Ierusalimului a marturisit cum ca Iudeii au pe Dumnezeu aparator si pentru aceea sunt de nezdrobit, caci tineau legile cele puse de El mai inainte. 

9. 
Despre rusinoasa moarte a lui Antioh si scrisoarea lui pentru urmasi. 

l. Într-aceeasi vreme s-a intamplat de s-a intors si Antioh fara de cinste din locurile cele dinspre Persia. 
2. Ca intrand in Persepolis, s-a apucat a jefui templul de acolo si a asupri cetatea; si alergand multimea la arme, l-a biruit si asa s-a intors cu rusine. 
3. Iar cand era el la Ecbatana, a aflat cele ce s-au intamplat lui Nicanor si cele ce au fost cu Timotei. 
4. Si aprinzandu-se de manie, socotea ca si rautatea celor ce l-au gonit pe el sa si-o razbune asupra Iudeilor; pentru aceea a poruncit celui care conducea carul sau sa mane neincetat, ca sa sfarseasca mai curand calatoria, silindu-l judecata cea cereasca, caci cu trufie a zis: Mormant Evreilor voi face Ierusalimul indata ce voi sosi acolo. 
5. Iar Atotputernicul Domnul Dumnezeul lui Israel i-a lovit cu rana nevindecata si nevazuta, caci, cum a sfarsit cuvantul, l-a apucat nesuferita durere in pantece si amare chinuri ale celor dinlauntrul lui. 
6. Si suferea pe buna dreptate, caci el cu multe si neauzite munci a chinuit cele dinlauntru ale altora, iar el nicidecum n-a incetat de la semetia sa. 
7. Ci inca si de trufie era plin, de manie foc sufland asupra Evreilor si, poruncind sa grabeasca cu mergerea, s-a intamplat de a cazut din carul care mergea tare si cazatura fiind grea, toate madularele trupului s-au zdruncinat. 
8. Si celui care i se parea ca si peste valurile marii imparateste din pricina trufiei pe care o avea peste firea omeneasca, si socotea ca va pune in cumpana muntii cei inalti, acum, smerit fiind pana ia pamant, intr-o lectica era purtat, aratand catre toti puterea lui Dumnezeu prin pilda sa. 
9. Caci din trupul acestui pagan izvorau viermi vii si, traind in chinuri si in dureri, cadea de pe el carnea, si de mirosul lui greu toata tabara se ingreuia, neputand suferi duhoarea. 
10. Si pe cel care cu putin mai inainte i se parea ca se atinge de stelele cerului, nimeni nu-l putea purta din pricina duhoriti nesuferite. 
11. Atunci a inceput, fiind ranit, a inceta de la multimea trufiei si a veni intru cunostinta sa, sub bataia lui Dumnezeu si sub sporul durerilor. 
12. Si nici el singur nemaiputand a-si suferi greul miros, aceasta a zis: "Drept este a se supune lui Dumnezeu si cel care este pamantean sa nu se asemene Lui". 
13. Si se ruga nelegiuitul acesta catre Stapanul Care nu voia a-l mai milui, asa zicand: 
14. Ca si cetatea cea sfanta, la care se grabea a veni ca sa o asemene cu pamantul si sa o faca mormant, o va zidi si o va face sloboda. 
15. Si pe Evreii, pe care nici de ingropare nu-i socotea vrednici, ci impreuna cu pruncii lor sa-i lepede sa fie mancare pasarilor si fiarelor, pe toti acestia intocmai cu Atenienii sa-i faca. 
16. Si templul cel sfant, pe care mai inainte il pradase, cu frumoase daruri sa-i impodobeasca si sfintele vase toate cu mult mai multe sa ie dea inapoi si cheltuielile care sunt trebuitoare la jertfe, din veniturile iui sa le dea. 
17. Afara de acestea, ca si el se va face evreu si va merge in tot locul cel locuit de oameni, marturisind puterea lui Dumnezeu. 
18. Dar durerile nicidecum nu incetau, pentru ca venise asupra lui judecata cea dreapta a lui Dumnezeu si, deznadajduindu-se, a scris Evreilor carte cu rugaciune, astfel: 
19. "Bunilor cetateni Evrei, bucurie multa si sanatate si fericire, regele si capetenia ostirilor, Antioh. 
20. De sunteti sanatosi impreuna cu pruncii vostri si ale voastre dupa voia voastra sunt, foarte bine ne pare, multumind prea marelui Dumnezeu cel din cer, intru Care nadajduiesc. 
21. Si eu bolnav zacand, de cinstea si de buna inima voastra cu dragoste imi aduc aminte; intorcandu-ma de la locurile cele din Persia si cazand in boala grea, am socotit ca este bine sa ma ingrijesc de bunastarea voastra. 
22. Nu ma deznadajduiesc de mine, ci mare nadejde am ca voi scapa de boala. 
23. Si aducandu-mi aminte ca si tatal meu, pe vremurile in care s-a razboit in locurile cele de sus, a aratat pe cel care va fi dupa el, 
24. Ca, intamplandu-se ceva neasteptat sau vreo neizbanda, sa stie cei din tari cui s-a lasat domnia si sa nu se tulbure. 
25. Afara de acestea, vazand ca puternicii cei de aproape si vecinii imparatiei pazesc vremurile, asteptand sa vada ce se va intampla, am pus in scaun pe fiul meu Antioh, pe care de multe ori, cand umblam prin tarile cele de sus, la cei mai multi dintre voi il adeveream si-l intaream, si am scris si lui cele ce mai jos sunt scrise. 
26. Deci va indemn si va rog pe voi, ca, aducandu-va aminte de facerile de bine cele de obste si deosebi, fiecare sa pazeasca credinta catre mine si catre fiul meu. 
27. Ca buna nadejde am ca el cu blandete si cu iubire de oameni, urmand voia mea, va petrece cu voi. 
28. Astfel ucigatorul acela de oameni si hulitorul a patimit, foarte rele chinuri, si asa cum el altora a facut, cu ticaloasa moarte, in tara straina si in loc muntos, si-a sfarsit viata. 
29. Si i-a adus trupul Filip, tovarasul lui, care temandu-se de Antioh, fiul lui, s-a dus in Egipt la Ptolomeu Filometor. 

10. 
Curatirea templului si biruinta impotriva Edomitilor si asupra lui Timotei. 

1. Iar Iuda Macabeul si cei ce erau cu el, povatuindu-i Domnul, au cuprins templul si cetatea. 
2. Iar jertfelnicele de prin targ, pe care le facusera cei de alt neam, si capistele, le-au stricat. 
3. Si curatind templul, alt jertfelnic au facut, si infierbantand pietre si foc din ele luand, dupa ce au trecut doi ani si sase luni, au adus jertfa si tamaie si lumini si au facut punerea inainte a painilor. 
4. Si dupa ce au facut acestea, plecandu-se cu fata la pamant, s-au rugat Domnului ca sa nu mai cada in rautati ca acestea, ci de vor si pacatui candva, El sa-i certe cu mila si sa nu-i dea neamurilor celor hulitoare si barbare. 
5. Iar in ziua in care cei de alt neam pangarisera templul Domnului, s-a intamplat ca tocmai intr-acea zi s-a facut curatirea, in douazeci si cinci ale aceleiasi luni, care este Chislev, 
6. Si cu veselie au tinut opt zile ca la praznicul corturilor, aducandu-si aminte cum cu putina vreme mai inainte sarbatoarea corturilor o au facut in munti si in pesteri, hranindu-se ca fiarele. 
7. Pentru aceea stalpari si ramuri frumoase, precum si finici avand, laude dadeau Celui care ii invrednicise sa sfinteasca templul. 
8. Si a poruncit cu porunca de obste si cu randuiala la tot neamul iudeu, ca din an in an sa tina zilele acestea. 
9. Si asa a fost sfarsitul lui Antioh care s-a numit Epifaniu. 
10. Si acum, vom arata pe scurt, cele intamplate in vremea lui Eupator Antioh, fiul nelegiuitului Antioh, spunand relele care s-au intamplat din razboaie. 
11. Ca acesta, dupa ce s-a facut rege, a pus mai mare peste treburile regatului pe un oarecare Lisias, care fusese carmuitor mai mare peste Cele-Siria si Fenicia. 
12. Ptolomeu, care se chema Macron, a voit sa faca dreptate fata de Iudei, pentru nedreptatea ce li se facuse, si se nevoia sa traiasca in pace cu ei. 
13. Si pentru aceasta a fost parat de prieteni catre Eupator, si de multe ori auzind ca este numit tradator, pentru ca a parasit Ciprul, pe care Filometor i-l incredintase, si a trecut la Antioh Epifaniu, nemaiputand sa pastreze nici cinstea, nici dregatoria ce avea, de inima rea, otravindu-se, a murit. 
14. Iar Gorgias, dupa ce s-a facut mai mare peste locurile acestea, adunand ostire straina, adeseori pornea razboi impotriva Iudeilor. 
15. Si unindu-se cu acestia si Edomitii, care tineau cetati tari, necajeau pe Iudei, si pe cei fugiti de la Ierusalim, primindu-i, incercau sa continuie razboiul. 
16. Iar cei care erau cu Iuda Macabeul, facand rugaciune si cerand lui Dumnezeu sa le fie in ajutor, au navalit asupra cetatilor Edomitilor, 
17. Pe care lovindu-le vitejeste, au luat locurile si au avut izbanda asupra tuturor celor care se luptau de pe zid, si pe cei care le veneau inainte i-au junghiat si au omorat nu mai putin de douazeci de mii. 
18. Si au fugit unii, vreo noua mii, in doua turnuri foarte tari, care aveau toate cele trebuitoare. 
19. Iar Iuda Macabeul, lasand pe Simon, pe Iosif, pe Zacheu si pe cativa care erau cu el, ca sa-i inconjure si sa lupte impotriva lor, s-a dus la locurile cele mai primejduite. 
20. Cei care erau cu Simon, iubind argintul, au fost amagiti cu bani de unii din cei din turnuri si, luand saptezeci de mii de drahme de argint, au lasat pe unii de au scapat. 
21. Si fiind vestit Macabeu de lucrul ce s-a facut, adunand pe capeteniile poporului, i-a invinuit foarte, pentru ca au vandut pe argint pe frati, lasand pe vrajmasi asupra lor. 
22. Pe acesti vanzatori i-au omorat si indata au luat cele doua turnuri. 
23. Deci toate luptele lui iesind cu bine, a ucis in acele doua turnuri mai mult de douazeci de mii. 
24. Iar Timotei cel care mai inainte a fost biruit de Iudei, adunand ostiri straine multe foarte si multa calarime din Asia, a venit sa robeasca Iudeea. 
25. Iuda Macabeul si cei care erau cu el, pe cand se apropia el, se rugau Domnului, presarandu-si capul cu tarana si incingandu-si coapsele cu sac. 
26. Si cazand la pamant inaintea altarului, s-au rugat ca lor sa le fie bland iar vrajmasilor lor sa fie vrajmas si celor potrivnici sa se impotriveasca, precum zice legea. 
27. Si dupa rugaciune, luand armele, au iesit din cetate departe si, apropiindu-se de vrajmasi, au stat. 
28. Si cand a rasarit soarele, s-au lovit amandoua partile, acestia avand chezas de buna norocire si de biruinta fapta buna si scaparea cea spre Domnul, iar aceia avand calauza mania. 
29. Si pe cand se bateau cu inversunare, s-au aratat vrajmasilor din cer cinci barbati straluciti, calari pe cai cu fraie de aur, care purtau in lupta pe Iudei. 
30. Doi dintre ei luand pe Iuda Macabeul in mijloc si acoperindu-l cu armele lor, il pazeau nevatamat; iar asupra vrajmasilor aruncau sageti si trasnete. Deci invalmasindu-se, pentru ca nu vedeau, si tulburandu-se, cadeau in sabie. 
31. Si s-au omorat douazeci de mii cinci sute de pedestrasi si sase sute de calareti. 
32. Timotei a fugit la Ghezer, cetate tare, peste care era mai mare Chereea. 
33. Iar cei care erau cu Iuda Macabeul au tabarat vitejeste imprejurul cetatii aceleia patru zile. 
34. Iar cei dinauntru, nadajduind in taria cetatii, foarte mult blestemau si cuvinte necuviincioase aruncau. 
35. Si cand s-a luminat in ziua a cincea, douazeci de voinici din cei care erau cu Iuda Macabeul, mahnindu-se din cauza blestemelor, barbateste au navalit la zid si, eu manie salbatica suindu-se, pe oricare era inainte il taiau. 
36. De asemenea si altii suindu-se asupra celor dinauntru, au dat foc turnurilor si, aprinzand focuri, de vii au ars pe acei blestematori. 
37. Iar altii au taiat portile si primind inauntru cealalta tabara, au luat cetatea; si pe Timotei, care se ascunsese intr-o groapa, precum si Chereea, fratele acestuia, si pe Apolofane i-au omorat. 
38. Si dupa ce au facut acestea, cu laude si cu marturisiri au binecuvantat pe Domnul, Cel care mult bine a facut lui Israel si i-a dat biruinta. 

11. 
Iuda sfarama ostirea lui Lisias. Lisias face pace intre Iuda si rege. 

l. Iar dupa putina vreme Lisias, care era epitrop al regelui si rudenie si ispravnic peste toate treburile regelui foarte greu suparandu-se pentru lucrul acesta ce s-a facut, 
2. A adunat aproape optzeci de mii si toata calarimea, si a venit impotriva Iudeilor, gandind sa faca cetatea locas Elinilor, 
3. Templul sa-l vanda cu bani, ca si pe celelalte capisti ale paganilor, si arhieria in fiecare an sa o scoata in vanzare. 
4. Si nicidecum nu se gandea la puterea lui Dumnezeu, ci se semetea cu zecile de mii de pedestrasi si cu miile de calareti si cu optzeci de elefanti. 
5. Deci intrand in Iudeea, s-a indreptat spre Bettur, care era in loc greu de ajuns si departe de Ierusalim ca la cinci stadii, si l-a impresurat. 
6. Iar daca au aflat cei care erau cu Iuda Macabeul ca bate cetatile, cu plangere si cu lacrimi se rugau Domnului impreuna eu tot poporul ca sa trimita inger bun spre izbavirea lui Israel. 
7. Si Macabeu, luand cel dintai armele, a indemnat pe ceilalti sa stea impreuna cu el la primejdii si sa ajute pe fratii sai. 
8. Si impreuna cu osardie pornind, si la Ierusalim fiind ei, s-a aratat un calaret eu haina alba mergand inaintea lor si cu arme de aur sclipind. 
9. Si toti impreuna au binecuvantat pe milostivul Dumnezeu si s-au intarit cu inimile, fiind gata a navali nu numai asupra oamenilor, ci si asupra fiarelor salbatice si a zidurilor de fier. 
10. Deci, apropiindu-se cu buna randuiala, avand ajutor pe Domnul cel din car, Care Se milostivea spre ei, 
11. Si ca niste lei navalind asupra vrajmasilor, au doborat la pamant din ei unsprezece mii de pedestrasi, precum si o mie sase sute de calareti. 
12. Si pe toti i-au pus pe fuga si mai multi dintre ei raniti, goi au scapat si insusi Lisias a scapat fugind cu ocara. 
13. Si pentru ca nu era lipsit de minte, chibzuind asupra injosirii ce i s-a facut si socotind ca Evreii sunt nebiruiti, pentru ca Atotputernicul Dumnezeu le ajuta, 
14. Trimitand la ei, a fagaduit ca toate cele drepte le va primi si ca si pe rege il va indupleca sa le fie prieten. 
15. Si a ascultat Macabeu de rugaciunile lui Lisias, in toate purtand grija de cele de folos; caci cate a cerut Macabeu lui Lisias prin scrisori in privinta Iudeilor, regele le-a ingaduit. 
16. Iar cartile cele scrise de Lisias Iudeilor erau astfel: "Lisias, multimii Iudeilor, bucurie. 
17. Ioan si Abesalom, pe care voi i-ati trimis, dand scrisorile cele de la voi, au cerut sa implinesc cele scrise in ele. 
18. Deci cate se cadeau a se arata regelui, am aratat, si cele ce s-au intamplat le-a iertat. 
19. Deci de veti pazi bunavointa fata de stapanire, si de aici inainte ma voi nevoi a ma face pricina de bunatati pentru voi. 
20. Si pentru acestea am poruncit si acestora si celor de la mine trimisi, cu de-amanuntul sa va vorbeasca. 
21. Fiti sanatosi. Anul o suta patruzeci si opt, a lunii lui Distros, ziua a douazeci si patra". 
22. Iar epistola regelui cuprindea acestea: "Regele Antioh fratelui Lisias bucurie. 
23. Dupa ce tatal nostru s-a mutat intre zei, noi vrem ca acei de sub carmuirea noastra sa fie netulburati intru a lor purtare de grija; 
24. Auzind ca Iudeii n-au voit a asculta de tatal meu, ca sa treaca la obiceiurile elinesti, ci mai bine voiesc sa-si tina legea lor, iar acum se roaga de noi, ca sa-i ingaduim sa-si tina legea lor, 
25. Voind noi ca si neamul acesta sa fie fara tulburare, am judecat ca si templul sa li se intoarca si sa petreaca dupa obiceiurile stramosilor lor. 
26. Drept aceea bine vei face de vei trimite la ei si vei incheia pace cu ei, ca stiind voia noastra sa fie cu inima buna si veseli sa-si ispraveasca lucrurile lor". 
27. Iar Epistola pe care a scris-o regele catre neamul Iudeilor era astfel: "Regele Antioh, marelui sfat al Iudeilor si celorlalti Iudei bucurie. 
28. De sunteti sanatosi, sunteti precum voim, si noi suntem sanatosi. 
29. Aratatu-ne-a Menelau cum ca voi voiti a merge in patrie si a fi la ale voastre. 
30. Drept aceea, celor care se vor intoarce pana in treizeci de zile ale lunii Xantic, le dam libera voie, 
31. Ca Iudeii sa-si tina bucatele si legile lor ca si mai inainte, si nimeni dintre ei nici o suparare sa nu aiba pentru cele ce prin nestiinta s-au facut. 
32. Si am trimis si pe Menelau sa va mangaie. 
33. Fiti sanatosi. Anul o suta patruzeci si opt, in cincisprezece zile ale lunii Xantic". 
34. Trimis-au si Romanii la ei carte asa scrisa: "Quintus Memius, si Titus Manlius, imputernicitii Romanilor, poporului Iudeilor, bucurie! 
35. Cele ce Lisias, ruda regelui, v-a ingaduit, si noi le ingaduim. 
36. Iar pentru cele ce a judecat sa se supuna imparatului, trimiteti pe cineva indata, dupa ce veti fi cercetat toata pricina, ca sa infatisam totul imparatului precum voiti voi, fiindca noi venim la Antiohia. 
37. Drept aceea, grabiti si trimiteti pe careva, ca si noi sa stim ce voiti. 
38. Fiti sanatosi. Anul o suta patruzeci si opt, zile cincisprezece ale lunii Xantic". 

12. 
Biruintele lui Iuda Macabeul. Iuda cucereste multe cetati si invinge neamurile din jur. Înfrangerea lui Gorgias si a lui Timotei. Cazand si unii dintre iudei, care adusesera daruri la idoli, Iuda randuieste sa se aduca jertfe pentru ei. 

l. Dupa ce s-au facut legaturile acestea, Lisias s-a dus la rege; iar Iudeii au inceput sa-si lucreze ogoarele. 
2. Însa capeteniile ostirilor cei care erau pe locurile acelea: Timotei si Apoloniu, fiul lui Geneu, precum si Ieronim si Demofon, si afara de acestia Nicanor, carmuitorul Ciprului, nu-i lasau sa petreaca in pace si liniste. 
3. Si locuitorii din Iafa rautate ca aceasta au facut, ca au indemnat pe Iudeii care locuiau cu ei, ca impreuna cu femeile si cu pruncii, sa intre in corabiile pregatite de ei, ca si cum nici o vrajmasie n-ar fi intre ei; 
4. Dar ei lucrau dupa sfatul cel de obste al cetatii, iar Iudeii primind poftirea ca unii ce voiau sa fie in pace, si neavand nici o banuiala, mergand cu corabiile au fost inecati, fiind ei in numar ca la doua sute. 
5. Afland Iuda rautatea ce s-a facut celor din neamul sau, poruncind barbatilor celor care erau cu sine, 
6. Si chemand pe Judecatorul cel drept, Dumnezeu, a mers asupra ucigatorilor fratilor sai si a aprins noaptea portul si corabiile le-a ars, si pe cei care fugisera acolo i-a omorat. 
7. Si orasul fiind inchis, s-a intors ca sa vina a doua oara, si toata cetatea Iafa de tot sa o distruga. 
8. Afland ca si cei din Iamnia vreau sa faca la fel Iudeilor care locuiau la ei, 
9. Navalind asupra locuitorilor din Iamnia noaptea, a aprins portul cu corabiile, incat se vedea lumina flacarii din Ierusalim, de la o departare de doua sute patruzeci de stadii. 
10. Si de acolo mergand noua stadii, indreptandu-se asupra lui Timotei, au navalit Arabii asupra lui Iuda ca la cinci mii cinci sute de calareti. 
11. Si facandu-se razboi tare, si, cu ajutorul lui Dumnezeu biruind cei care erau cu Iuda, si imputinandu-se Arabii, s-au rugat de Iuda sa faca pace cu ei, fagaduind ca-i vor da dobitoace, si intru celelalte ii vor folosi. 
12. Iar Iuda, socotind cu adevarat ca in multe ii vor fi de folos, le-a dat pace si, primind invoiala cu ei, s-au dus la corturile lor. 
13. Apoi Iuda a navalit si asupra unei cetati cu pod tare si cu ziduri inconjurata, in care multe feluri de neamuri locuiau si al carui nume era Caspin. 
14. Iar cei dinauntru nadajduind in taria zidurilor si in multimea bucatelor ce-si stransesera, se purtau trufas, batjocorind pe cei care erau cu Iuda, si blestemandu-i si graind cele ce nu se cuvin. 
15. Iar cei care erau cu Iuda, chemand pe puternicul Stapan al lumii, Care fara de berbeci si fara unelte a surpat zidurile Ierihonului, pe vremea lui Iosua, au navalit ca niste fiare asupra zidului. 
16. Si cu voia lui Dumnezeu, luand cetatea, macel cumplit au facut, incat lacul cel de langa cetate, care era lat de doua stadii, plin de curgerea sangelui se vedea. 
17. Si de acolo, mergand sapte sute si cincizeci de stadii, au sosit in Haraca, la cei care se zic Iudei Tubieni. 
18. Ci pe Timotei nu l-a apucat in locurile acelea, caci fara de nici o isprava se intorsese de acolo, lasand paza de ostire intr-un loc foarte tare. 
19. Iar Dositei si Sosipatru din capeteniile care erau cu Iuda Macabeul, mergand, au omorat pe pazitorii cei lasati de Timotei mai multi decat zece mii de barbati. 
20. Iar Iuda Macabeul, punandu-si in rand ostirea, i-a pus pe ei peste cete si a plecat impotriva lui Timotei care avea cu sine o suta douazeci de mii de pedestrasi si o mie cinci sute de calareti. 
21. Deci, afland Timotei de venirea lui Iuda, a trimis femeile si pruncii si cealalta avere la locul ce se chema Carnaim pentru ca foarte anevoie se putea inconjura si nu lesne putea sa se apropie acela din cauza stramtorarii tuturor locurilor. 
22. De la inceput, cand s-a ivit ceata lui Iuda, s-au ingrozit vrajmasii si s-au infricosat de fata Celui care toate le vede si s-au pornit a fugi care cum putea, incat de multe ori ei intre ei se vatamau $i se taiau cu ascutisul sabiilor. 
23. Iar Iuda, gonindu-i foarte tare, taind pe nelegiuitii aceia, a ucis ca la vreo treizeci de mii de barbati. 
24. Iar Timotei a cazut in mainile ostenilor lui Dositei si ai lui Sosipatru si se ruga cu multe rugaciuni sa-l slobozeasca viu, pentru ca el are in mana pe parintii si fratii multora dintre Iudei si, daca el va muri, acelora li se va intampla rau. 
25. Si cu multe legandu-se el inaintea lor, cum ca pe toti aceia nevatamati ii va intoarce, l-a slobozit pentru izbavirea fratilor. 
26. Iar Iuda mergand impotriva Carnaimului si impotriva templului zeitei Atargatis, a omorat douazeci si cinci de mii de oameni. 
27. Si dupa fuga si pierderea acestora, a tabarat Iuda asupra Efronului, care era cetate tare, in care locuia Lisias si multime de tot felul de neamuri; iar inaintea zidurilor stau barbati voinici, care se bateau vitejeste. Arme multe si sageti erau puse acolo. 
28. Ci chemand pe Cel Puternic, Care cu tarie zdrobeste puterea vrajmasilor, a luat cetatea sub mainile sale Si, din cei care erau inauntru, a omorat ca vreo douazeci si cinci de mii. 
29. Si mergand de acolo, a navalit asupra cetatii Schitopolis, ce era departe de Ierusalim ca la sase sute de stadii; 
30. Iar Iudeii, care locuiau acolo, marturisind dragostea pe care o aveau fata de ei Schitopolitenii, si cum ca si in vremurile cele nenorocite le-au fost blanzi, 
31. Iuda si ai sai, multumindu-le, i-au indemnat ca si de aici inainte sa fie buni cu neamul Iudeilor, si au venit la Ierusalim, cand se apropia sarbatoarea Cincizecimii. 
32. Iar dupa praznicul Cincizecimii, au pornit impotriva lui Gorgias, mai marele Edomului. 
33. Si a iesit Gorgias cu trei mii de pedestri si cu patru sute de calareti, 
34. Si batandu-se, s-a intamplat de au cazut putini dintre iudei. 
35. Iar un oarecare Dositei dintre Tubieni, calaret si barbat tare, a prins pe Gorgias si, tinandu-l de vesmant, il tinea vitejeste, vrand viu sa-l aduca rob pe blestematul acela; iar unul din calaretii Traci venind asupra-i si lovindu-l peste umar, Gorgias a scapat fugind in Maresa. 
36. Iar cei care erau cu Esdris mai mult batandu-se si ostenind, Iuda a chemat pe Domnul sa-i fie ajutor si Capetenie in lupta. 
37. Începand in graiul parintilor si cu cantari strigand si glas inaltand, fara de veste a navalit asupra ostirilor lui Gorgias si le-a infrant. 
38. Apoi, Iuda luand ostirea, s-a dus in cetatea Adulam si, sosind ziua a saptea, s-a curatit dupa obicei si a petrecut acolo ziua de odihna. 
39. Iar a doua zi au venit cei care erau cu Iuda, precum a fost randuit ca sa ridice trupurile celor omorati si sa le aseze cu rudeniile in parintestile morminte. 
40. Si a aflat sub hainele fiecaruia din cei morti lucruri inchinate idolilor Iamniei, de la care ii oprea legea pe Iudei, si tuturor vadit lucru a fost ca pentru atare pricina au cazut acestia. 
41. Si toti binecuvantand pe Judecatorul cel drept, pe Domnul, Cel care arata cele ascunse, 
42. Si intorcandu-se la rugaciuni, s-au rugat pentru pacatul ce s-a facut, ca de tot sa se stearga. Iar viteazul Iuda a indemnat multimea sa se pazeasca fara de pacat, vazand cu ochii cele ce s-au facut pentru pacatul celor care mai inainte au cazut. 
43. Si strangand bani dupa numarul barbatilor care erau cu el, doua mii de drahme de argint a trimis in Ierusalim, sa se aduca jertfa pentru pacat. Foarte bun si cuvios lucru pentru socotinta invierii mortilor! 
44. Ca de n-ar fi avut nadejde ca vor invia cei care mai inainte au cazut, desert si de ras lucru ar fi a se ruga pentru cei morti. 
45. Si a vazut ca celor care cu buna cucernicie au adormit, foarte bun dar le este pus. 
46. Drept aceea, sfant si cucernic gand a fost, ca a adus jertfa de curatie pentru cei morti, ca sa se slobozeasca de pacat. 

13. 
Moartea lui Menelau si pacea lui Antioh cu Iuda. 

1. În anul o suta patruzeci si noua au aflat cei care erau cu Iuda ca vine Antioh Eupator cu multime asupra Iudeii. 
2. Si impreuna cu el venea si Lisias epitropul, care era mai mare peste treburile tarii, fiecare avand ostire elineasca: pedestrasi o suta si zece mii, calareti cinci mii trei sute, elefanti douazeci si doi si trei sute de care de razboi purtatoare de seceri. 
3. Si s-a intovarasit cu ei si Menelau si cu multa inselaciune indemna pe Antioh, nu la izbavirea patriei gandind, ci nadajduind ca-l va pune capetenie. 
4. Ci imparatul imparatilor a intaratat mania lui Antioh asupra celui pacatos, si aratand Lisias ca acesta este pricina tuturor rautatilor, a poruncit, precum este obiceiul intr-acel loc, sa-l piarda, ducandu-l in Bereea. 
5. Si era in locul acela un turn de cincizeci de coti inalt plin cu cenusa, si acesta avea o unealta cu mestesug facuta de se pleca in toate partile si aluneca in cenusa. 
6. Aici se aruncau toti cei care erau furi de cele sfinte sau vinovati cu alte rautati mari. 
7. Cu aceasta moarte s-a intamplat a muri nelegiuitul Menelau, neinvrednicindu-se nici de inmormantare. 
8. Pe buna dreptate, fiindca multe pacate facuse asupra jertfelnicului, ale carui foc si cenusa erau curate si tocmai in cenusa si-a gasit moartea. 
9. Iar regele venea cu ganduri barbare, ca sa faca Iudeilor mai mari rele decat s-au facut in zilele tatalui sau. 
10. Si afland Iuda acestea, a poruncit poporului sa se roage Domnului, ziua si noaptea ca, precum alteori, asa si acum sa ajute 
11. Celor care erau sa fie lipsiti de lege, de patrie si de sfantul locas, iar pe poporul, care nu de multa vreme isi venise in fire, sa nu-l lase sa fie supus neamurilor celor hulitoare. 
12. Si toti impreuna facand aceasta si rugand pe milostivul Dumnezeu cu plangere si cu ajunari si cu cadere la pamant trei zile neincetat, i-a mangaiat Iuda si le-a poruncit sa se gateasca. 
13. Iar Iuda impreuna cu cei mai batrani s-a sfatuit ca, mai inainte de a intra ostirea regelui in Iudeea si de a birui Ierusalimul, sa le iasa inainte si cu ajutorul Domnului sa hotarasca lucrul. 
14. Deci, incredintandu-se purtarii de grija a Celui care a facut lumea si indemnand pe cei care erau cu el ca barbateste sa se nevoiasca pana la moarte pentru legi, pentru templul Domnului, pentru cetate, pentru patrie si pentru datina, si-a pus tabara imprejurul Modeinului. 
15. Si dand la ai sai cuvantul de taina: "Domnul este izbanda noastra", cu voinici preabuni alesi a lovit noaptea tabara regeasca si a omorat ca la vreo patru mii de barbati si pe cel care era mai mare peste elefanti cu toti ai sai. 
16. Mai pe urma, dupa ce a umplut tabara de frica si de tulburare, s-a intors cu bine. 
17. Aceasta s-a facut cand se lumina de ziua, ajutandu-i ocrotirea Domnului. 
18. Iar regele, indata ce a vazut indraznirea Iudeilor, cu mestesug a ispitit locurile. 
19. Si inaintand impotriva Betturului care era paza tare a Iudeilor, a fost batut, respins Si pagubit in ostasi. 
20. Iar Iuda trimitea celor dinauntru cele trebuitoare. 
21. Si un oarecare Rodocos din tabara Iudeilor a spus vrajmasilor tainele. Si, cercetandu-se, a fost prins si inchis. 
22. Iar regele a doua oara a stat de vorba cu cei care erau in Bettur si dandu-le sfat de pace, s-a dus si s-a ciocnit cu cei care erau cu Iuda si a fost biruit. 
23. Deci afland ca s-ar fi sculat asupra-i la Antiohia Filip, pe care il lasase mai-mare peste treburi, s-a tulburat si, rugandu-se de Iudei, li s-a supus si a jurat pe toate cele drepte si, impacandu-se, a adus jertfa si a cinstit templul Domnului si locul l-a miluit. 
24. Si pe Iuda Macabeul l-a primit bine si l-a facut carmuitor de la Ptolemaida pana la tinutul Gherar. 
25. Apoi, regele a venit de acolo la Ptolemaida, iar locuitorii din Ptolemaida erau nemultumiti de aceasta intelegere si voiau sa calce legatura facuta cu Iudeii. 
26. Atunci a intrat in divan Lisias si a spus tot lucrul si i-a asezat si i-a potolit si i-a facut cu voie buna. Dupa aceea s-a intors la Antiohia; asa a fost inaintarea si intoarcerea regelui. 

14. 
Necredinta lui Nicanor; ascultarea lui Iuda si moartea vitejeasca a lui Razis. 

1. Dupa trecere de trei ani a aflat Iuda si cei care erau cu el ca Dimitrie al lui Seleuc, trecand prin portul Tripoliei, a venit cu multime mare si cu corabii, 
2. A cuprins tari, omorand pe Antioh si pe Lisias, epitropul lui; 
3. Iar un oarecare Alchimos, care fusese arhiereu si se pangarise de buna voie in vremurile de razvratire, socotind ca nici intr-un chip nu-i mai ramane nadejde de mantuire si nici de intrare la sfantul jertfelnic, 
4. A venit la regele Dimitrie in anul o suta cincizeci si unu, aducandu-i coroana de aur si finic, si pe langa acestea si cateva ramuri de maslin, cum este datina sa, se daruiasca templului. Si in ziua aceea a stat linistit. 
5. Si afland vreme buna nebuniei sale, chemandu-l Dimitrie la sfat si intrebandu-l ce voiesc si ce planuiesc Iudeii, 
6. El a raspuns la aceasta: "Iudeilor care se cheama Asidei, in fruntea carora se afla Iuda Macabeul, le place sa aiba razboi si sa se certe si nu lasa sa aiba pace cei care carmuiesc. 
7. Pentru aceea si eu lipsit de marirea cea parinteasca, adica de arhierie, am venit acum aici, 
8. Întai, foarte bine gandind de cele ce se cuvin regelui, iar al doilea, voind binele cetatenilor mei, caci prin rautatea celor despre care am vorbit mai inainte tot neamul nostru mult este asuprit. 
9. Deci pe fiecare dintr-acestea cunoscandu-le tu, o, rege, fie-ti mila de tara si de neamul nostru cel asuprit, si-l ajuta pentru iubirea de oameni pe care o ai catre toti. 
10. Ca pana va fi Iuda, nu este cu putinta sa fie lucrurile in pace". 
11. Si dupa ce a grait el astfel, indata ceilalti prieteni, avand vrajmasie asupra lui Iuda, au atatat si mai mult pe Dimitrie. 
12. Deci Dimitrie, indata chemand pe Nicanor, care era mai mare peste elefanti si facandu-l general peste Iudeea, l-a trimis acolo, 
13. Dandu-i porunci ca pe Iuda sa-l omoare si pe cei care sunt cu el sa-i risipeasca si sa puna pe Alchimos arhiereu templului celui preaslavit. 
14. Iar neamurile, care fugisera din Iudeea din cauza lui Iuda, ca turmele se adunau langa Nicanor, nenorocirile si primejdiile Iudeilor parandu-le a fi spre fericirea lor. 
15. Si auzind de venirea lui Nicanor si de adunarea neamurilor, presarandu-si capetele cu pamant, se rugau Celui care pe veci a intemeiat pe poporul Sau si Care pururea fatis a aparat partea sa. 
16. Si, poruncind carmuitorul lor, Iudeii indata au purces de acolo si s-au lovit cu dusmanii la satul Adasa. 
17. Iar Simon, fratele lui Iuda, s-a ciocnit cu Nicanor, dar s-a speriat de venirea cea fara de veste a vrajmasilor. 
18. Însa Nicanor, auzind vitejia celor care erau cu Iuda si barbatia pe care o aveau in bataliile cele pentru patrie, s-a temut sa dezlege cearta prin varsare de sange. 
19. Pentru aceea a trimis pe Posidoniu si pe Teodot adica pe Matatia, ca sa incerce o intelegere. 
20. Si mult sfat facandu-se pentru acestea si conducatorul poporului vorbind cu multimea, toti impreuna au voit sa faca pace. 
21. Si au randuit o zi, in care cei doi conducatori deosebi sa vina la un loc. Si venind si unul si altul, fiecare a avut scaunul sau de cinste. 
22. Iar Iuda randuise oameni inarmati gata, in locuri bune, ca nu cumva vrajmasii fara de veste sa faca vreun lucru rau; dar vorbirea dintre ei au ispravit-o cu buna pace. 
23. Iar Nicanor, ramanand la Ierusalim, nici un lucru fara de cale n-a facut si ostile cele ce se adunasera ca turmele, le-a slobozit. 
24. Si avea pe Iuda pururea inaintea ochilor, din inima iubindu-l. 
25. Si l-a indemnat sa se insoare si sa nasca fii si s-a insurat si a trait in liniste bucurandu-se de viata. 
26. Iar Alchimos, vazand dragostea pe care o avea unul fata de altul si luand o copie dupa zapisul lor de pace, a venit la Dimitrie si i-a spus ca Nicanor gandeste lucruri potrivnice regelui, ca pe Iuda, vrajmasul imparatiei, l-a ales sa fie in locul lui arhiereu. 
27. Iar regele, umplandu-se de manie si intaratandu-se de pari, vrajmaseste a scris lui Nicanor, zicand ca ii este greu sa primeasca alianta incheiata, si ii porunceste ca pe Macabeu curand sa-l trimita legat la Antiohia. 
28. Si sosind acesta la Nicanor, s-a mahnit si cu greu ii era a strica alianta facuta, nefacandu-i nici o strambatate barbatul acesta. 
29. Ci fiindca impotriva regelui nu se putea pune, cauta prilej ca aceasta cu mestesug sa se savarseasca. 
30. Iar Macabeu vazand pe Nicanor mai aspru raspunzandu-i, si petrecerea cea obisnuita mai salbatica avand-o, a socotit ca nu este spre bine asprimea aceasta si, strangand pe multi dintre ai sai, s-a ascuns de Nicanor. 
31. Deci cunoscand el ca barbatul a biruit cu indrazneala viclesugul, s-a dus la marele si sfantul templu al Domnului, cand aduceau preotii jertfele cele cuviincioase si a poruncit sa-i dea pe barbatul acesta. 
32. Iar ei s-au jurat, zicand ca pe cel care il cauta nu stiu unde este. Întinzand dreapta spre templul Domnului, 
33. Nicanor astfel s-a jurat: "De nu-mi vei da legat pe Iuda, acest templu al lui Dumnezeu camp il voi face si jertfelnicul il voi sapa si aici voi face lui Dionisos templu vestit". 
34. Si dupa ce a zis acestea, s-a dus, iar preotii, intinzand mainile catre cer, chemau pe Aparatorul Cel de-a pururea al neamului nostru, zicand acestea: 
35. "Tu, Doamne,  Care de nimic n-ai lipsa, bine ai voit ca templul unde Tu salasluiesti, sa fie in mijlocul nostru. 
36. Si acum, Sfinte a toata sfintenia, Doamne, pazeste pana in veac neintinat templul acesta, care de curand s-a curatit, si astupa toata gura nedreapta". 
37. Iar un oarecare, anume Razis, dintre batranii din Ierusalim, a fost parat lui Nicanor. Razis era barbat iubitor de cetate si cu nume bun, incat pentru buna-vointa ce avea, era numit parintele Iudeilor, 
38. Pentru ca in vremurile cele mai dinainte ale neamestecului Iudeilor cu Elinii era indraznet iubitor al datinilor iudaice si trupul si sufletul pentru evreime si-l pusese cu toata nevointa. 
39. Deci vrand Nicanor sa arate ura, pe care o avea fata de Iudei, a trimis peste cinci sute, sa prinda pe Razis. 
40. Caci socoteau ca de-l va prinde pe el, foarte mare durere va face Iudeilor, 
41. Si cand gloata de ostasi, vrand sa ia turnul unde se ascunsese Razis, batea in usi si poruncea sa aduca foc sa aprinda usile, atunci Razis, aproape sa fie prins, singur s-a junghiat cu sabia, 
42. Vrand mai bine sa moara cu cinste, decat sa se supuna paganilor si impotriva cinstei sale sa pateasca ocari nevrednice. 
43. Însa din graba nu s-a nimerit sa se junghie de moarte si gloata navalind pe usa inauntru, el, alergand pe zid vitejeste, s-a aruncat peste multime plin de barbatie. 
44. Iar multimea de jos repede dandu-se inapoi, ca sa faca loc caderii lui, el a cazut tocmai in mijlocul lor. 
45. Si fiind inca viu si infierbantat, s-a sculat cu mainile, iar sangele din el tasnea tare si, desi ranit greu, a alergat trecand printre multime, 
46. Si stand pe o piatra ridicata dupa ce i-a curs tot sangele, si-a scos matele si prinzandu-le cu amandoua mainile, le-a aruncat spre multime, rugandu-se Celui care stapaneste peste viata si peste duh, ca iarasi sa i le dea; si in felul acesta a murit. 

15. 
Iuda pierde pe Nicanor si multime din ostirea lui si porunceste sa-i taie capul si mainile si sa le spanzure in Ierusalim, spre pomenirea puterii celei dumnezeiesti. 

1. Iar Nicanor, afland ca cei care erau cu Iuda sunt in locurile cele dimprejurul Samariei, a facut sfat, ca in ziua de odihna, fara nici o frica, sa mearga cu razboi impotriva lor. 
2. Ci Evreii, care de nevoie mergeau cu Nicanor, ziceau: "Sa nu-i pierzi nicidecum asa salbatic si barbar, ci cinsteste ziua pe care mai inainte a sfintit-o si a cinstit-o Cel care vede toate". 
3. Iar de trei ori nelegiuitul acela pagan a intrebat: "Oare este in cer Puternic, care sa fi poruncit a se tine ziua de odihna?" 
4. Si ei, raspunzand, au zis: "Domnul cel viu, Acela este puternicul Cel din cer, Care a poruncit sa nu se lucreze in ziua a saptea". 
5. Iar celalalt a zis: "Si eu sunt puternic pe pamant, care poruncesc a lua arme si a plini lucrurile regelui". Însa n-a ajuns sa-si poata implini sfatul sau nelegiuit. 
6. Deci Nicanor, cu toata semetia, inaltandu-se, socotea sa faca biruinta de pomina asupra lui Iuda. 
7. Dar Iuda Macabeul neincetat, cu toata nadejdea, credea ca va avea ajutor de la Domnul. 
8. Si indemna pe cei care erau cu sine sa nu se sperie de venirea neamurilor, ci aducandu-si aminte de ajutoarele cele de mai inainte, care li s-au facut din cer si acum sa astepte de la Cel Atotputernic biruinta si ajutor. 
9. Si-i mangaia din lege si din prooroci si aducandu-le aminte de razboaiele pe care mai inainte le-au purtat, mai cu osardie i-a imbarbatat. 
10. Si asa intaratandu-i cu manie, impreuna le-a aratat ca neamurile n-au tinut alianta si au calcat juramantul. 
11. Si pe fiecare dintr-insii nu atat cu scuturi si cu arme ii intarea, cat fi indemna cu cuvinte foarte bune, iar la urma le-a spus si un vis vrednic de credinta, prin care pe toti i-a facut voiosi. 
12. Iar vederea visului astfel era: ca Onia, care fusese arhiereu, om bun, bland, cucernic la chip si cu obiceiuri bune si la vorba cuvios, care din pruncie s-a nevoit intru toate lucrurile faptei bune, cu mainile intinse se ruga pentru toata adunarea Evreilor. 
13. Dupa aceasta s-a aratat un barbat cu caruntete §i cu slava minunata si preacuvioasa marire era imprejurul lui. 
14. Si a grait Onia, zicand catre Iuda: Acesta este iubitorul de frati, proorocul lui Dumnezeu Ieremia, care mult se roaga pentru popor si pentru sfanta cetate. 
15. Iar Ieremia a intins dreapta si a dat lui Iuda sabia de aur si i-a zis acestea: 
16. Ia aceasta sfanta sabie, care este dar de la Dumnezeu, prin care vei surpa pe vrajmasi. 
17. Deci mangaindu-se cu aceste cuvinte foarte bune ale lui Iuda, care putea aprinde inimile voinicilor si spre vitejie a le imbarbata, a socotit sa nu tabere, ci vitejeste sa navaleasca si barbateste sa se apuce si sa se bata, ca sa se aleaga lucrul; pentru ca si cetatea si sfintele si templul Domnului erau in primejdie. 
18. Iar de femei si de prunci si de frati si de rudenii mai putina grija aveau; frica cea mai mare si cea mai dintai le era pentru sfantul locas. 
19. Însa cei care erau in cetate, foarte ingrijorati erau si tulburati pentru cei care aveau sa poarte razboiul. 
20. Si toti asteptau acum sfarsitul apropiat, fiindca se apropiasera vrajmasii si isi asezara armata in linie de bataie, isi pusesera elefantii la loc bun si impartisera calarimea la dreapta si la stanga. 
21. Iar Macabeu, vazand venirea ostirii si gatirea armelor cea de multe feluri si salbaticiunea elefantilor, a intins mainile spre cer si s-a rugat Domnului si pazitorului Celui care face minuni, cunoscand ca nu in arme este biruinta, ci, precum El Însusi judeca, da celor vrednici biruinta. 
22. Si rugandu-se, asa a zis: "Tu, Doamne, ai trimis pe ingerul Tau in zilele lui Iezechia, regele lui Iuda, si a ucis din tabara lui Sanherib ca la o suta optzeci si cinci de mii. 
23. Si acum, Stapanitorule al cerurilor, trimite inger bun inaintea noastra, care sa fie spre frica si spre cutremur, 
24. Ca de marirea bratului Tau sa se infricoseze cei care cu hula vin asupra sfantului Tau popor". Si aceste cuvinte i-au fost toata rugaciunea. 
25. Nicanor si cei care erau cu el, veneau cu trambite si cu cantece. 
26. Iar Iuda si cei care erau cu el, cu chemare si cu rugaciuni s-au luptat cu vrajmasii. 
27. Si cu mainile ostindu-se, iar cu inimile rugandu-se catre Dumnezeu, au doborat treizeci si cinci de mii, veselindu-se foarte mult de aceasta mareata aratare a lui Dumnezeu. 
28. Iar incetand razboiul si cu bucurie intorcandu-se, au cunoscut ca Nicanor, imbracat cu toate armele sale, a cazut. 
29. Si facandu-se strigare si valmasag, au binecuvantat pe Cel Puternic in graiul parintilor. 
30. Si a poruncit Iuda, cel care in tot chipul era gata cu trupul si cu sufletul a muri pentru cetateni, si din tineretea sa a pazit bunavointa catre cei de o lege, ca sa taie capul lui Nicanor si mana cu brat cu tot si sa le aduca in Ierusalim. 
31. Si dupa ce a sosit acolo, chemand pe cei de o lege cu sine si pe preoti punandu-i inaintea jertfelnicului, a chemat pe cei care erau in cetate. 
32. Si le-a aratat capul nelegiuitului Nicanor si mana celui rau hulitor, pe care cu semetie o intinsese asupra casei celei sfinte a Atotputernicului. 
33. Si limba raului credincios Nicanor a poruncit sa o taie si sa o faca bucati marunte si sa o dea pasarilor; iar in fata sfantului locas, sa spanzure bratul raufacatorului. 
34. Si toti cautand la cer, au binecuvantat pe Domnul Dumnezeu, zicand: Bine este cuvantat Cel care a pazit locul Sau neintinat. 
35. Capul lui Nicanor l-a spanzurat pe zidul cetatii, ca sa-l vada toti si sa cunoasca cum ca este adevarat semn al ajutorului lui Dumnezeu. 
36. Si au hotarat toti intr-un cuget sa nu lase neinsemnata ziua aceasta; 
37. Ci serbarea ei sa fie in ziua a treisprezecea a lunii a douasprezecea, care in limba siriana se zice Adar, cu o zi mai inainte de ziua lui Mardoheu. 
38. Deci cele ce au fost cu Nicanor asa s-au intamplat si din vremurile acelea au stapanit Evreii cetatea Ierusalimului; iar eu voi sfarsi aici cuvantul. 
39. Si de este bine intocmit si cum se cuvine, aceasta si eu am vrut; iar de este cu ponosuri si de mijloc, eu unul am facut tot ce am putut. 
40. Ca precum a bea numai vin sau numai apa, nepotrivit lucru este, pe cand vinul amestecat cu apa este dulce si desfateaza, tot asa si mestesugul de a orandui istorisirea incanta urechile celor ce citesc. Iar aici sa fie sfarsitul.