8.
Razbunarea Iudeilor.
1. Īn ziua aceea, regele Artaxerxe a dat reginei Estera casa lui Aman,
vrajmasul Iudeilor; iar Mardoheu a fost chemat de rege, caci Estera ii
spusese ca el este ruda cu ea.
2. Si regele si-a scos inelul pe care-l luase de la Aman, si l-a dat
lui Mardoheu; iar Estera a pus pe Mardoheu ispravnic peste casa lui Aman.
3. Apoi Estera a vorbit din nou inaintea regelui, a cazut la picioarele
lui, a plans si l-a rugat sa abata rautatea lui Aman Agaghitul si uneltirea
lui pe care el o indreptase impotriva Iudeilor.
4. Atunci regele si-a intins sceptrul sau cel de aur catre Estera,
si s-a ridicat Estera si a stat inaintea fetei regelui,
5. Si a zis: "De binevoieste regele si de am aflat eu trecere inaintea
fetei lui; de este drept lucrul acesta inaintea regelui si de plac eu ochilor
lui, atunci sa se scrie, ca sa fie revocate scrisorile cele trimise dupa
uneltirile lui Aman, fiul lui Hamadata, din tara Agag, pentru uciderea
Iudeilor in toate partile regatului;
6. Caci cum as putea eu sa privesc nenorocirea care ar atinge pe poporul
meu si cum as putea sa vad pieirea neamului meu?"
7. Regele Artaxerxe a zis catre Estera si Mardoheu: "Casa lui Aman
am dat-o Esterei, iar pe el l-am spanzurat, pentru ca si-a intins mana
sa asupra Iudeilor.
8. Scrieti si voi despre Iudei ce va place, in numele regelui si intariti
cu inelul regelui, caci scrisoarea scrisa in numele regelui si intarita
cu inelul regelui nu se poate schimba".
9. Atunci au fost chemati scriitorii regelui, in luna a treia, adica
in luna Sivan, in ziua de douazeci si trei ale lunii, si cum a poruncit
Mardoheu, asa s-a scris Iudeilor si satrapilor, guvernatorilor tarilor
si carmuitorilor tinuturilor lor, de la India pana la Etiopia, din cele
o suta douazeci si sapte tari; si s-a scris fiecarei tari cu scrierea ei
si fiecarui popor in limba lui, si Iudeilor le-a scris cu literele lor
si in limba lor.
10. Mardoheu a scris in numele regelui Artaxerxe, scrisorile le-a pecetluit
cu inelul regelui si le-a trimis prin curieri calari, pe caii din hergheliile
regelui,
11. Spunand ca regele ingaduie iudeilor din fiecare cetate sa se adune
ca sa-si apere viata lor, sa bata, sa ucida si sa piarda pe toti cei puternici
din popor si din tara, care ar vrea sa-i atace, cu femeile si cu copiii
lor, iar averea lor sa o jefuiasca.
12. Aceasta sa se faca in toate tarile lui Artaxerxe, intr-o singura
zi, in a treisprezecea zi a lunii a douasprezecea, adica a lunii Adar.
Cuprinsul acestei scrisori este urmatorul: "Marele rege Artaxerxe, satrapilor
celor o suta douazeci si sapte de rari de la India si pana la Etiopia,
guvernatorilor de provincii si tuturor supusilor, credinciosilor lui, salutare.
Multi din cei rasplatiti cu cinste prin nemarginita bunatate a binefacerilor
s-au trufit peste masura si nu numai supusilor nostri cauta sa le faca
rau, ci, neputandu-si satura mandria, incearca sa urzeasca uneltiri si
impotriva binefacatorilor lor, pierzand nu numai simtul recunostintei omenesti,
ci, plini de trufie nebuna, cauta in chip nelegiuit sa scape si de judecata
lui Dumnezeu, Cel ce pururea toate le vede. Dar adesea si multi, fiind
imbracati cu putere, ca sa randuiasca lucrurile prietenilor ce s-au increzut
in ei, prin incredintarile lor ii fac vinovati de varsare de sange nevinovat
si-i supun la primejdii de neinlaturat, amagind gandul bun si neprihanit
al stapanilor prin vorbarie vicleana si mincinoasa. Aceasta se poate vedea
atat din povestirile mai vechi, cum am spus, precum si din faptele savarsite
in chip nelegiuit inaintea ochilor vostri de rautatea celor ce stapanesc
cu nevrednicie. De aceea ne ingrijim pentru viitor, ca sa intocmim noi
o imparatie netulburata pentru toti oamenii din lume, neingaduind inselatoriile,
si pricinile ce ni se infatiseaza judecandu-le cu toata luarea aminte cuvenita.
Asa Aman, fiul lui Hamadata Macedoneanul, cu adevarat strain de sangele
persan si foarte departe de bunatatea noastra, fiind primit oaspete la
noi, s-a invrednicit de bunavointa pe care noi o avem catre orice popor,
pana intr-atata, incat a fost numit parintele nostru si cinstit de toti,
infatisandu-se ca a doua persoana dupa tronul regal. Dar fiind de o mandrie
nemasurata, a uneltit sa ne lipseasca pe noi de putere si de viata, iar
pe salvatorul si pururea binefacatorul nostru Mardoheu si pe nevinovata
partasa la regalitatea noastra, Estera, cu tot poporul lor, se silea prin
felurite masuri viclene sa-i piarda. Astfel socotea el sa ne lase fara
oameni, iar imparatia persana sa o dea Macedonenilor. Noi insa pe Iudei,
osanditi de acest facator de rele, la moarte, ii gasim nu raufacatori,
ci oameni care traiesc dupa cele mai drepte legiuiri si fii ai Dumnezeului
celui viu, mare si preainalt, Care ne-a daruit noua si stramosilor nostri
imparatie preafericita. De aceea bine veti face, de nu veti aduce la indeplinire
scrisorile trimise de Aman al lui Hamadata, caci el, facand aceasta, a
fost spanzurat la portile Suzei cu toata casa, dupa cuvantul lui Dumnezeu,
Celui ce stapaneste peste toti, Care i-a dat lui curand osanda cuvenita.
Iar o copie a acestei scrisori puneti-o la vedere in tot locul, sa lasati
pe Iudei sa se foloseasca de legile lor si sa-i ajutati, ca pe cei ce se
vor scula asupra lor la vreme de necaz sa-i poata rapune in ziua de treisprezece
ale lunii a douasprezecea, Adar, chiar in ziua aceea. Caci Dumnezeu, Cel
ce stapaneste peste toti, in loc sa piarda pe poporul cel ales, i-a randuit
lui aceasta bucurie. Si voi, Iudeilor, intre sarbatorile voastre vestite,
sarbatoriti si aceasta zi insemnata cu toata veselia, ca sa fie de acum
si sa ramana in viitor pentru voi si pentru Persii binevoitori amintirea
izbavirii voastre, iar pentru dusmanii vostri sa fie amintirea pieirii
lor. Fiecare cetate, sau tinut indeobste, care nu se va conforma, se va
pustii fara crutare cu sabie si foc si va ajunge nu numai nelocuita de
oameni totdeauna, ci dezgustatoare pentru fiare si pasari.
13. Copii ale acestei scrisori sa se dea in fiecare tara, ca lege,
astfel ca Iudeii sa fie gata pentru ziua aceea sa se razbune pe vrajmasii
lor".
14. Curieri, calari pe cai iuti din hergheliile regelui, au alergat
repede si cu mare graba, cu porunca regelui. Porunca a fost vestita si
in cetatea Suza.
15. Mardoheu a iesit de la rege in vesminte regesti de culoare purpurie
si alba si cu cununa mare de aur, iar cetatea Suza s-a bucurat si s-a veselit.
16. La Iudei a fost atunci lumina in case, bucurie, veselie si mare
praznuire.
17. De asemenea in toate tarile, prin toate cetatile si in toate locurile
unde ajunsese scrisoarea cu porunca regelui, a fost bucurie, veselie, ospete
si praznuire la Iudei. Chiar si dintre popoarele tarii multi se facura
Iudei, pentru ca-i cuprinsese frica de Iudei.
9.
Iudeii randuiesc sarbatoare.
1. Īn luna a douasprezecea, adica in luna Adar, in a treisprezecea zi,
cand a sosit timpul aducerii la indeplinire a poruncii regelui si a decretului
lui; in ziua aceea, cand nadajduiau dusmanii Iudeilor sa-i biruiasca, s-a
dovedit dimpotriva ca Iudeii si-au aratat puterea asupra dusmanilor lor;
2. Atunci Iudeii s-au adunat in toate cetatile lor, prin toate tarile
lui Artaxerxe, ca sa puna mana pe cei ce le doreau raul si nimeni n-a putut
sta impotriva fetei lor, pentru ca frica de Iudei apasa asupra tuturor
popoarelor.
3. Toate capeteniile tarilor, satrapii, guvernatorii si slujitorii
regelui au sprijinit pe Iudei, de teama lui Mardoheu,
4. Caci Mardoheu era mare in casa regelui si renumele lui se latise
in toate tarile, deoarece omul acesta, Mardoheu, devenise tot mai puternic.
5. Atunci au starpit Iudeii pe toti dusmanii lor, ucigand cu sabia,
omorand, pierzand si facand cu dusmanii lor dupa voia lor.
6. Īn cetatea Suza, au ucis Iudeii cinci sute de oameni.
7. Īntre acestia au ucis si pe Parsandata, pe Dalfon, pe Aspata,
8. Pe Porata, pe Adalia, pe Aridata,
9. Pe Parmasta, pe Arisai, pe Aridai si pe Iezata,
10. Adica pe cei zece feciori ai lui Aman, fiul lui Hamadata, vrajmasul
Iudeilor; dar ei nu i-au pradat de averile lor.
11. Īn acea zi s-a adus la cunostinta regelui numarul celor ucisi in
cetatea Suza.
12. Atunci regele a zis catre regina Estera: "Īn cetatea Suza, au ucis
Iudeii cinci sute de oameni si pe cei zece fii ai lui Aman. Ce vor fi facut
ei in celelalte tari ale regelui? Care este dorinta ta? Ea ti se va implini.
Si ce dorinta mai ai? Ca ea iti va fi implinita".
13. Estera a raspuns: "De binevoieste regele, sa se ingaduie Iudeilor
celor din Suza sa faca acelasi lucru si maine, pe care l-au facut astazi,
iar pe cei zece fii ai lui Aman sa-i spanzure".
14. Si a poruncit regele sa se faca asa; s-a dat porunca in Suza si
pe cei zece fii ai lui Aman i-au spanzurat.
15. Si s-au adunat Iudeii cei din Suza si in ziua a paisprezecea a
lunii lui Adar si au omorat trei sute de oameni, dar la jaf nu si-au intins
mainile.
16. Iar ceilalti Iudei care se aflau in tarile regelui s-au adunat
ca sa-si apere viata lor si sa fie netulburati de vrajmasii lor. Acestia
au omorat din dusmanii lor saptezeci si cinci de mii, iar la jaf nu si-au
intins mainile.
17. Aceasta s-a petrecut in treisprezece ale lunii lui Adar. Īn ziua
de paisprezece a aceleiasi luni s-au linistit si au facut-o zi de ospat
si de veselie.
18. Iudeii insa, care se aflau in Suza, s-au adunat in ziua de treisprezece
si de paisprezece ale lunii lui Adar, iar in cincisprezece ale ei s-au
linistit si au facut-o zi de ospat si de veselie.
19. De aceea Iudeii din provincie, care locuiesc in sate neintarite,
petrec ziua de paisprezece ale lunii Adar in veselie si ospete, ca zi de
sarbatoare, trimitandu-si daruri unii altora; iar cei ce traiesc in orase
petrec si ziua de cincisprezece ale lunii Adar in mare veselie, trimitand
daruri vecinilor.
20. Dupa aceea Mardoheu a scris toate intamplarile acestea si a trimis
scrisori tuturor Iudeilor care erau in tarile regelui Artaxerxe, la cei
de aproape si la cei de departe,
21. Ca sa sarbatoreasca acele zile bune in fiecare an, in ziua de paisprezece
si de cincisprezece ale lunii Adar,
22. Īntrucat acestea sant zilele in care Iudeii au fost lasati in pace
de vrajmasii lor si intrucat aceasta este luna in care intristarea lor
s-a prefacut in bucurie si tanguirea in zi de sarbatoare. Sa faca dar din
ele zile de petrecere si de veselie, trimitandu-si unii altora daruri si
dand milostenie la saraci.
23. Si au primit Iudeii cele ce le scrisese Mardoheu:
24. Cum Aman, fiul lui Hamadata, din tara Agag, vrajmasul tuturor Iudeilor,
se gandise sa-i ucida si aruncase Pur, adica sori, pentru pierderea lor;
25. Cum Estera a strabatut pana la rege si cum regele a poruncit prin
scrisoare noua, ca uneltirea cea rea a lui Aman, pe care o planuise el
asupra Iudeilor, sa se intoarca asupra capului lui si sa-l spanzure pe
el si pe fiii lui.
26. De aceea s-au si numit aceste zile Purim, de la numirea Pur. Deci,
potrivit cu toate cuvintele scrisorii si cu toate cele ce ei vazusera si
cu cele ce se petrecusera la ei,
27. Iudeii au stabilit si au primit pentru ei si pentru urmasii lor
si pentru cei ce li se vor alatura, ca sa sarbatoreasca fara abatere aceste
doua zile in fiecare an dupa randuiala,
28. Si ca zilele acestea ale Purimului sa fie pomenite si praznuite
din neam in neam, in fiecare familie, la Iudei, in fiecare tara si in fiecare
cetate.
29. Regina Estera, fiica lui Abihail si Mardoheu Iudeul au scris a
doua oara in chip staruitor cele ce au facut ei, ca sa intareasca scrisoarea
despre Purim,
30. Si au trimis scrisori tuturor Iudeilor din cele o suta douazeci
si sapte de tari ale regatului lui Artaxerxe cu cuvinte de pace si de credinciosie,
31. Ca ei sa pazeasca cu tarie aceste zile ale Purimului la vremea
lor, precum le statornicisera Mardoheu Iudeul si regina Estera, pentru
ei si pentru urmasii lor cu post si tanguire.
32. Si porunca Esterei intari asezarea sarbatorii Purimului scriind-o
in carte.
10.
Lauda lui Mardoheu.
1. Dupa aceea regele Artaxerxe puse bir pe tari si pe insulele marii.
2. De altfel toate faptele slavite si atotputernicia lui, cum si aratarea
amanuntita a maririi lui Mardoheu cu care-l cinstise regele, sant scrise
in cartea Cronicilor regilor Mediei si Persiei.
3. De asemenea e aratat acolo ca iudeul Mardoheu era al doilea dupa
regele Artaxerxe, mare inaintea Iudeilor si iubit intre multimile fratilor
sai, caci cauta binele poporului sau si vorbea in folosul neamului lui.
Si zicea Mardoheu: "De la Dumnezeu a fost aceasta, ca eu mi-am adus aminte
de visul pe care l-am visat despre aceste intamplari, ca n-a ramas neimplinit
nimic din el. Izvorul cel mic s-a facut rau mare si a fost lumina, soare
si multime de apa; acest rau este Estera, pe care si-a luat-o de femeie
regele si a facut-o regina. Iar cei doi balauri sant eu si Aman. Popoarele
sant cei ce s-au unit sa starpeasca numele Iudeilor; iar poporul meu sant
Israelitii, care au strigat catre Dumnezeu si au fost izbaviti. A izbavit
Dumnezeu pe poporul Sau si ne-a izbavit Domnul din toate relele acestea.
Savarsit-a Dumnezeu semne si minuni mari, cum n-au fost printre neamuri.
Asa a randuit Dumnezeu doi sorti: unul pentru poporul lui Dumnezeu, iar
celalalt pentru neamuri. Acesti doi sorii au iesit in ceasul, la vremea
si in ziua judecatii inaintea lui Dumnezeu si a tuturor neamurilor. Atunci
si-a adus aminte Domnul de poporul Sau si a dat dreptate mostenirii Sale.
Aceste zile ale lunii lui Adar, adica a paisprezecea si a cincisprezecea
ale acestei luni, se vor praznui vesnic cu alai, cu bucurie si veselie
inaintea lui Dumnezeu in poporul Sau Israel. in anul al patrulea al domniei
lui Ptolomeu si a Cleopatrei, Dositei, care se spune ca a fost preot si
levit si Ptolomeu, fiul sau, au adus in Alexandria aceasta scrisoare despre
Purim. Aceasta scrisoare se spune ca a talcuit-o Lisimah, fiul lui Ptolomeu,
care fusese la Ierusalim.