1. 
Visul lui Mardoheu. 

Īn anul al doilea al domniei lui Artaxerxe cel Mare, in ziua intai a lunii Nisan, Mardoheu, fiul lui Iair, fiul lui Simei, fiul lui Chis, iudeu din semintia lui Veniamin, om mare, care traia in cetatea Suza si slujea la curtea regelui, a visat un vis. Mardoheu era din robii pe care Nabucodonosor, regele Babilonului, ii luase in robie din Ierusalim cu Iehonia, regele Iudei. Iar visul lui a fost acesta: "S-a facut parca zgomot mare pe pamant, tunet, cutremur si tulburare. Si deodata au iesit doi balauri mari, gata sa se lupte unul cu altul, si urletul lor era cumplit. Dupa urletul lor, toate popoarele s-au pregatit de razboi, ca sa loveasca pe poporul dreptilor. Si iata a venit pe pamant zi de negura si intuneric, de necaz si stramtorare, de mare durere si tulburare. Atunci tot poporul dreptilor s-a tulburat, temandu-se de raul lor; s-a pregatit sa piara si a inceput sa strige catre Domnul. La strigatul lor, a iesit parca dintr-un izvor mic un rau mare cu apa multa, a stralucit lumina si soare, s-au inaltat cei smeriti si au nimicit pe trufasi". 
Desteptandu-se Mardoheu dupa acest vis, care inchipuia ce avea sa faca Dumnezeu, pastra acest vis in inima sa si dorea sa-l priceapa in toata intregimea lui pana in seara. Si a ramas Mardoheu la curte cu Gavata si cu Tara, doi eunuci ai regelui care pazeau curtea; atunci a auzit ce vorbeau ei, a aflat planul si a descoperit ca ei se pregateau sa puna mana pe regele Artaxerxe si i-a spus regelui. Regele a cercetat pe cei doi eunuci si dupa ce ei au marturisit, au fost spanzurati. Regele a scris intamplarea aceasta spre aducere aminte si a scris-o si Mardoheu. Atunci a poruncit regele lui Mardoheu sa slujeasca la curte si i-a dat si daruri pentru aceasta. Dar pe langa rege era atunci vestit Aman. fiul lui Hamadata din tara Agag. Acesta se silea sa faca rau lui Mardoheu si poporului sau pentru cei doi eunuci ai regelui. 
l. Dupa intamplarile acestea, in zilele lui Artaxerxe, care domnea peste o suta douazeci si sapte de tari, de la India pana in Etiopia, 
2. Īn vremea cand regele Artaxerxe isi avea scaunul sau domnesc in cetatea Suza, 
3. Īn anul al treilea al domniei lui, a dat el ospat pentru dregatorii sai si pentru cei ce-i slujeau lui, pentru capeteniile mai inalte ale ostirii Persiei si Mediei si pentru guvernatorii tarilor sale, 
4. Aratandu-si marea bogatie a regatului sau si stralucirea deosebita a maririi sale, in curgere de mai multa vreme, anume timp de o suta optzeci de zile. 
5. Dupa sfarsitul acestor zile, regele a facut si pentru poporul sau care se afla in capitala Suza, de la mic pana la mare, ospat de sapte zile, in gradina curtii sale domnesti, 
6. Īmpodobita cu covoare de matase alba si de purpura violeta, atarnate pe franghii de in si de matase, trecute prin verigi de argint, intarite in stalpi de marmura. 
7. Divanuri de aur si de argint erau asezate pe pardoseala de porfira, de marmura alba, de sidef si marmura neagra. 
8. Bauturile se turnau in vase de aur si in cupe felurite, in valoare de treizeci de mii de talanti, iar vin din care bea insusi regele a fost mult, dupa bogatia si darnicia regelui. Bautura se consuma cuviincios si fara sila, ca regele poruncise tuturor carmuitorilor din casa sa sa faca fiecaruia dupa voia lui. 
9. Regina Vasti a facut si ea ospat, pentru femei, in casa domneasca a regelui Artaxerxe. 
10. Īn ziua a saptea, cand inima regelui s-a inveselit de vin, acesta a zis catre Mehuman, Bizeta, Harbona, Bigta, Abgata, Zetar si Carcas, cei sapte eunuci care slujeau inaintea fetei regelui Artaxerxe, 
11. Sa aduca pe regina Vasti inaintea fetei regelui cu coroana regeasca pe cap, ca sa arate popoarelor si capeteniilor frumusetea ei, pentru ca era foarte frumoasa. 
12. Dar regina Vasti n-a voit sa vina dupa porunca regelui ce i s-a trimis prin eunuci. 
13. Din pricina aceasta s-a maniat regele tare si s-a aprins intr-insul urgie mare si a zis catre inteleptii care stiau datinile din trecut, (caci asa era randuiala ca orice pricina a regelui sa se spuna inaintea celor ce cunosteau legile si dreptul): 
14. "Cum sa se aplice legea fata de regina Vasti, pentru ca ea nu a implinit porunca regelui Artaxerxe, ce i s-a trimis prin eunuci?" 
15. Si erau in apropierea regelui: Carsena, Setar, Admata, Tarsis, Meres, Marsena si Memucan, sapte capetenii ale Mediei si Persiei, care puteau vedea fata regelui si tineau locurile cele dintai in regat. 
16. Atunci a raspuns Memucan inaintea regelui si a capeteniilor: "Regina Vasti s-a facut vinovata nu numai inaintea regelui, ci si inaintea tuturor dregatorilor si inaintea tuturor popoarelor care sant in toate tarile regelui Artaxerxe, 
17. Pentru ca purtarea reginei Vasti va ajunge la stirea tuturor femeilor, si vor nesocoti si acelea pe barbatii lor si vor zice: Regele Artaxerxe a poruncit sa fie adusa regina Vasti inaintea fetei sale si ea n-a venit. 
18. De acum sotiile dregatorilor din Persia si Media, care vor auzi de purtarea reginei, vor zice la fel dregatorilor regelui, si va fi destul dispret si manie. 
19. Deci, daca binevoieste regele, sa iasa de la el hotarare regeasca si sa se scrie in legile Persiei si Mediei, cu neschimbare, ca regina Vasti nu va mai intra inaintea regelui Artaxerxe, iar vrednicia de regina a ei regele o va da alteia mai vrednica decat ea. 
20. Cand se va auzi de aceasta hotarare a regelui, care se va imprastia in toata imparatia lui cat este ea de mare, atunci toate femeile isi vor cinsti barbatii de la mic pana la mare". 
21. Si cuvantul a placut regelui si dregatorilor, si a facut dupa sfatul lui Memucan. 
22. Regele a trimis in toate tarile scrisori, scrise pentru fiecare tara cu scrisul ei si pentru fiecare popor in limba lui, ca fiecare barbat sa fie stapan in casa sa. Aceasta s-a adus la cunostinta fiecaruia in limba parinteasca a fiecaruia. 

2. 
Vasti alungata de Artaxerxe. 

1. Dupa intamplarea aceasta, cand s-a potolit mania regelui Artaxerxe, si-a adus el aminte de regina Vasti, de ceea ce facuse ea si de ce se hotarase impotriva ei, 
2. Iar oamenii regelui, care-i slujeau lui, au zis: "Sa se caute pentru rege fete tinere si frumoase. 
3. Sa randuiasca dar regele dregatori in toate tarile regatului sau, care sa adune toate fetele tinere si frumoase la fata in capitala Suza, in casa femeilor, sub supravegherea lui Hegai, eunucul regelui, pazitorul femeilor, si sa le dea sapun si celelalte de trebuinta pentru spalat. 
4. Si fata care va Placea ochilor regelui sa fie regina in locul Vastei". Cuvantul acesta a placut regelui, si el a facut asa. 
5. Īn vremea aceea era in capitala Suza un iudeu cu numele Mardoheu, fiul lui Iair, fiul lui Simei, fiul lui Chis, din semintia lui Veniamin. 
6. Acesta fusese adus din Ierusalim impreuna cu robii luati cu Iehonia, regele lui Iuda, pe care-i luase Nabucodonosor, regele Babilonului. 
7. El crestea pe Hadasa, adica pe Estera, fiica unchiului sau, deoarece ea nu avea nici tata, nici mama. Fata aceasta era mandra la infatisare si frumoasa la chip si, dupa moartea tatalui ei si a mamei ei, o luase Mardoheu ca fiica. 
8. Cand s-a facut cunoscuta porunca regelui si hotararea lui si cand au fost adunate multe fete in capitala Suza, sub supravegherea lui Hegai, atunci a fost luata si Estera in casa regelui sub supravegherea lui Hegai, pazitorul femeilor. 
9. Fata aceasta a placut ochilor lui si si-a atras bunavointa lui. De aceea s-a grabit el sa-i dea cele de spalat si tot ce i se cuvenea si a pus pe langa ea sapte fete vrednice de a fi cu ea si au asezat-o pe ea si fetele ei in cea mai buna incapere din casa femeilor. 
10. Estera insa n-a spus nimic nici de poporul sau, nici de neamurile sale, pentru ca Mardoheu ii daduse porunca sa nu spuna. 
11. Mardoheu venea in fiecare zi in curtea casei femeilor, ca sa afle stiri despre sanatatea Esterei si cele ce se petreceau cu ea. 
12. Cand venea fiecarei fete vremea sa intre la regele Artaxerxe, dupa ce timp de douasprezece luni se savarseau asupra ei cele randuite pentru femei, (caci atat timp tinea vremea curatirii lor: sase luni cu miruri si sase luni cu aromate si alte unsori femeiesti), 
13. Atunci fata intra la rege si orice ar fi cerut, i se dadea pentru a merge din casa femeilor in casa regelui. 
14. Seara ea intra si dimineata se ducea in a doua casa a femeilor sub supravegherea lui Saasgaz, eunuc al regelui, pazitorul concubinelor, si nu mai intra dupa aceea la rege decat doar daca ar fi voit-o regele si ar fi fost chemata anume. 
15. Cand a venit vremea Esterei, fiica lui Abihail, unchiul lui Mardoheu, care o luase la sine ca fiica, sa mearga la rege, atunci ea nu a cerut nimic, decat numai ceea ce-i zisese Hegai, eunucul regelui, pazitorul femeilor. Ea a aflat trecere inaintea tuturor celor ce o vedeau. 
16. Estera a fost luata la regele Artaxerxe si dusa in casa lui domneasca in luna a zecea, adica in luna Tebet, in al saptelea an al domniei lui. 
17. Si a iubit regele pe Estera mai mult decat pe toate femeile, si ea a dobandit bunavointa lui si trecere mai mult decat toate femeile, si el a pus coroana domneasca pe capul ei si a facut-o regina in locul Vastei. 
18. Apoi a facut regele ospat mare pentru toti dregatorii sai si pentru cei ce-i slujeau lui. Acesta a fost ospat pentru Estera; regele a mai facut mari usurari tarilor si a impartit daruri cu darnicie de rege. 
19. Iar cand s-au adunat fetele a doua oara si Mardoheu sedea la poarta regelui, 
20. Estera nu spusese nimic despre neamul sau, asa cum ii poruncise Mardoheu, pentru ca Estera implinea cuvantul lui Mardoheu, ca si cand era sub ocrotirea lui. 
21. Īntr-o zi, cand Mardoheu sedea la poarta regelui, doi eunuci ai regelui, Bigtan si Teres, capeteniile paznicilor lui, s-au aprins de manie, ca se daduse intaietate lui Mardoheu, si cautau sa puna mana pe regele Artaxerxe. 
22. Afland acest lucru, Mardoheu i-a spus reginei Estera, iar Estera i-a spus regelui in numele lui Mardoheu. 
23. Fapta s-a cercetat si s-a gasit adevarata. Amandoi eunucii au fost spanzurati in curte. Aceasta binefacere a lui Mardoheu a fost scrisa in cartea amintirilor zilnice ale regelui. 

3. 
Uneltirile lui Aman. 

l. Dupa aceea a ridicat regele Artaxerxe pe Aman, fiul lui Hamadata, din tara Agag, si a pus scaunul lui mai presus decat al tuturor capeteniilor pe care le avea. 
2. Toti cei ce slujeau regelui, care erau la poarta regelui, se inchinau si se aruncau cu fetele la pamant inaintea lui Aman, caci asa poruncise regele; iar Mardoheu nu se inchina si nu-si pleca fata la pamant. 
3. De aceea cei ce slujeau regelui si care erau la poarta, ziceau lui Mardoheu: "De ce calci tu porunca regelui?" 
4. Si cum ei ziceau aceasta in fiecare zi, iar el nu-i asculta, i-au spus lui Aman, ca sa vada de va starui Mardoheu in purtarea sa, caci el le spusese ca este iudeu. 
5. Cand a vazut Aman ca Mardoheu nu se inchina si nu-si pleaca fruntea pana la pamant inaintea sa, s-a umplut de manie. 
6. Dar i s-a parut prea putin lucru sa puna mana numai pe Mardoheu. Si fiindca i se spusese din ce popor e Mardoheu, Aman si-a pus in gand sa ucida pe toti Iudeii care se aflau in tot regatul lui Artaxerxe, intrucat erau poporul lui Mardoheu. 
7. Au facut deci sfat in luna intai, adica in luna Nisan, in anul al doisprezecelea al domniei lui Artaxerxe, si au aruncat Pur, adica sorti, de fata cu Aman, ca sa vada in ce luna si in ce zi sa fie ucis dintr-o data poporul lui Mardoheu, si a cazut sortul pe luna a douasprezecea, adica pe luna lui Adar. 
8. Īn vremea aceasta a spus Aman regelui Artaxerxe: "Este un popor risipit si imprastiat printre popoare, prin toate tarile regatului tau. Legile lui sant deosebite de legile tuturor popoarelor, legilor regelui nu se supun si regele nu se cuvine sa-l lase asa. 
9. Daca binevoieste regele, atunci sa se hotarasca in scris sa fie ucisi si eu voi cantari zece mii de talanti de argint si voi da in mana vistiernicilor, ca sa-i verse in vistieria regelui". 
10. Atunci si-a scos regele inelul sau din mana sa si l-a dat lui Aman, fiul lui Hamadata, din tara Agag, ca sa intareasca decretul cel impotriva Iudeilor, 
11. Zicand lui Aman: "Īti dau tie acest argint si poporul; fa cu el ce vrei!" 
12. Atunci au fost chemati scriitorii regelui in a treisprezecea zi a lunii intai, si s-a scris, cum poruncise Aman, catre satrapii regatului si catre capetenia fiecarei din cele o suta douazeci si sapte de tari, de la tarile Indiei si pana la Etiopia, si catre capeteniile fiecarui popor; si s-a scris fiecarei tari cu scrierea ei si fiecarui popor in limba lui si toate s-au scris in numele regelui Artaxerxe si au fost intarite cu inelul lui. 
13. Scrisorile s-au trimis prin stafete in toate tarile regelui, ca sa ucida, sa piarda si sa nimiceasca pe toti Iudeii, mic si mare, copii si femei, intr-o singura zi, si anume in a treisprezecea zi a lunii a douasprezecea, adica in luna Adar, iar averile lor sa le jefuiasca. Iata cuprinsul acelei scrisori: "Marele rege Artaxerxe, celor ce carmuiesc de la India pana la Etiopia peste o suta douazeci si sapte de tari si capeteniilor si slujitorilor de sub conducerea lor acestea scrie: Domnind peste multe popoare si stapanind toata lumea, eu, fara sa fiu ingamfat de putere, ci carmuind pururea cu blandete si cu liniste, am voit sa fac viata supusilor pururea netulburata, pazind regatul meu in pace si usor de strabatut pana la hotarele lui, statornicind pacea de toti dorita. Dar cand eu am intrebat pe sfetnici, cum am putea aduce aceasta la indeplinire, atunci Aman, care e vestit la noi prin intelepciune si se bucura neclintit de bunavointa noastra si care a dovedit cea mai deplina credinciosie, pentru care a dobandit cinstea de a sedea in al doilea loc dupa rege, ne-a aratat ca prin toate neamurile lumii s-a amestecat un popor vrajmas, potrivnic legilor tuturor popoarelor, care necontenit nesocoteste poruncile regelui, ca sa nu se poata intemeia carmuirea noastra fara meteahna. Afland deci ca numai singur acest popor se impotriveste pururea oricarui om, ca duce un fel de viata straina de legi si, impotrivindu-se pururea lucrarilor noastre, face cele mai mari nelegiuiri, ca regatul nostru sa nu ajunga a fi bine intocmit, am poruncit cele aratate voua in scrisorile lui Aman, care este pus de noi peste lucruri si ca un al doilea parinte al nostru, ca sa-i starpiti pe toti, cu femei si cu copii, prin sabie cumplita, fara nici o mila si crutare, in treisprezece ale lunii a douasprezecea, adica in luna lui Adar, a acestui an, ca astfel acesti oameni vrajmasi si astazi, ca si in trecut, fiind intr-o singura zi aruncati cu sila in iad, sa nu ne mai impiedice in viitor de a duce viata pasnica si netulburata pana in sfarsit. 
14. Cuprinsul acestei porunci sa se dea in fiecare tara, ca lege cu putere pentru toate popoarele, ca ele sa fie gata pentru ziua aceea". 
15. Stafetele au zburat repede cu porunca regelui. Porunca s-a facut cunoscuta si in capitala Suza. Regele si Aman sedeau si beau, iar cetatea Suza era in fierbere. 

4. 
Jalea si postul Iudeilor. 

1. Cand Mardoheu a aflat tot ce se facuse, si-a rupt hainele sale, si-a pus pe sine sac si cenusa si, iesind in mijlocul cetatii, a ridicat strigat amarnic. 
2. Ajungand insa pana la poarta regelui, s-a oprit, deoarece nu putea sa intre pe poarta regelui imbracat cu sac si cu cenusa pe cap. 
3. Tot asa si in fiecare tara si loc, unde ajungea porunca regelui si scrisoarea lui, era tanguire mare printre Iudei, post, plangere si bocet. Sacul si cenusa erau asternutul multora. 
4. Atunci au venit slujitorii Esterei, eunucii si slujnicele ei si i-au spus; si regina s-a tulburat strasnic. Apoi a trimis haine lui Mardoheu, ca sa se imbrace cu ele si sa lepede de pe el sacul. Dar el n-a voit. 
5. De aceea a chemat Estera pe Hatac, unul din eunucii regelui pe care acesta il pusese sa fie pe langa ea, si l-a trimis la Mardoheu, ca sa afle de ce si pentru ce sant acestea. 
6. Mergand Hatac la Mardoheu, in piata orasului cea din fata curtii regelui, 
7. I-a spus Mardoheu toate cate se intamplase si de numarul argintilor ce fagaduise Aman sa verse in vistieria domneasca pentru Iudei ca sa-i starpeasca. 
8. Īi dadu de asemenea si o copie de pe porunca domneasca, cuprinsa in hrisovul dat in Suza pentru starpirea lor, ca sa-l arate Esterei si sa-i dea de veste despre toate. Pe langa aceasta o sfatuia sa mearga la rege si sa-l roage de iertare pentru poporul ei, aducandu-si aminte de zilele sale cele smerite, cand era crescuta sub mana lui, a lui Mardoheu, pentru ca Aman, cel al doilea dupa rege, a osandit pe Iudei la moarte; sa strige de asemenea catre Domnul, ca sa-i izbaveasca pe ei de la moarte. 
9. Deci a venit Hatac si a spus Esterei vorbele lui Mardoheu. 
10. Atunci a vorbit Estera cu Hatac si l-a trimis sa spuna lui Mardoheu: 
11. "Toti cei ce slujesc regelui si popoarele din tarile regelui stiu ca tot cel ce va intra la rege inauntrul curtii, barbat sau femeie, fara sa fie chemat, ia o singura osanda: moartea. Numai acela spre care va intinde regele sceptrul sau de aur scapa cu viata. Eu insa n-am fost chemata la rege de mai bine de treizeci de zile". 
12. Aceste cuvinte ale Esterei au fost spuse lui Mardoheu. 
13. Iar Mardoheu a raspuns Esterei urmatoarele: "Sa nu socoti ca ai sa scapi tu singura in casa regelui, dintre toti Iudeii. 
14. Daca tu vei tacea in vremea aceasta, atunci izbavirea si eliberarea vor veni pentru Iudei din alta parte, iar tu si casa tatalui tau veti pieri. Si cine stie daca tu n-ai ajuns la vrednicia de regina tocmai pentru vremile acestea?" 
15. Atunci Estera a raspuns lui Mardoheu: 
16. "Mergi, aduna pe toti Iudeii din Suza si postiti pentru mine; sa nu mancati si sa nu beti trei zile, nici ziua, nici noaptea si voi posti si eu cu slujnicile mele si apoi ma voi duce la rege, desi aceasta este impotriva legii si de va fi sa pier, voi pieri". 
17. Atunci s-a dus Mardoheu si a facut cum ii poruncise Estera. El s-a rugat Domnului, pomenind toate lucrurile Domnului si zicand: "Doamne, Doamne, Īmparate atottiitorule, toti sant in puterea Ta si nu este cine sa se impotriveasca tie cand vei voi sa izbavesti pe Israel. Tu ai facut cerul si pamantul si toate cele minunate de sub cer. Tu esti Domnul tuturor si nu este cine sa se impotriveasca tie, Doamne! Tu toate le stii Doamne, Tu stii ca eu nu din mandrie, nici din trufie, nici ca sa jignesc nu m-am inchinat lui Aman cel mandru, caci eu cu placere m-as fi apucat sa sarut talpile picioarelor lui pentru izbavirea lui Israel. Dar eu am facut aceasta ca sa nu dau slava oamenilor mai presus de slava lui Dumnezeu si nu m-am inchinat nimanui, decat numai tie, Domnului meu si nici nu voi face aceasta din mandrie. Si acum, Doamne Dumnezeule, Īmparate, Dumnezeul lui Avraam, cruta pe poporul Tau, caci se pune la cale pieirea noastra si voiesc sa piarda mostenirea Ta cea dintru inceput. Nu trece cu vederea partea Ta pe care ai rascumparat-o pentru Tine din tara Egiptului. Auzi rugaciunea mea si Te milostiveste spre mostenirea Ta; intoarce plansul nostru in veselie ca, vii fiind noi, sa laudam numele Tau, Doamne, si nu astupa gura celor ce Te preamaresc pe Tine". Si toti Israelitii au strigat din toate puterile lor ca moartea era inaintea ochilor lor. Si a alergat si Estera la Domnul, cuprinsa de groaza mortii si, dezbracandu-se de hainele slavei sale, s-a imbracat in haine de deznadejde si de jale, iar in locul unsorilor celor scumpe, cu cenusa si cu tarana si-a presarat capul sau; si-a smerit cumplit trupul sau si tot locul impodobit altadata l-a umplut de par smuls din capul sau si, rugandu-se Domnului, Dumnezeului lui Israel, a zis: "Domnul meu, numai Tu singur esti Īmparatul nostru; ajuta-mi mie celei singuratice si fara ajutor afara de Tine, ca pieirea mea e aproape! Eu am auzit, Doamne, de la tatal meu, in neamul meu parintesc, ca Tu ti-ai ales pe Israel din toate popoarele si pe parintii nostri din toti stramosii lor, ca sa fie mostenirea Ta vesnica si ai facut pentru ei toate cate ai zis. Acum noi am gresit inaintea Ta si Tu ne-ai dat in mainile vrajmasilor nostri, pentru ca am laudat pe dumnezeii lor; drept esti Tu, Doamne! Dar ei acum nu se mai multumesc cu robia noastra amara, ci si-au dat mana cu idolii lor, ca sa rastoarne poruncile gurii Tale si sa starpeasca mostenirea Ta si sa astupe gura celor ce Te slavesc pe Tine si sa stinga slava casei Tale si jertfelnicul Tau, sa dezlege gura popoarelor pentru a preaslavi pe dumnezeii lor cei mincinosi si pentru ca regele cel pamantesc sa fie admirat totdeauna. Nu da, Doamne, sceptrul Tau dumnezeilor celor ce nu sant, ca sa nu se bucure vrajmasii de caderea noastra, ci intoarce uneltirea lor asupra lor insisi, iar pe uneltitorul impotriva noastra da-l rusinii. Adu-ti aminte, Doamne, arata-Te noua in vremea necazului nostru si-mi da mie curaj. Īmparate al dumnezeilor si Stapane a toata stapanirea, daruieste gurii mele cuvant cu trecere inaintea leului acestuia si umple inima lui de ura catre cel ce ne prigoneste pe noi, spre pieirea lui si a celor de un gand cu el. Iar pe noi ne izbaveste cu mana Ta si-mi ajuta mie celei singure, care nu am alt ajutor decat pe Tine, Doamne; Tu ai stiinta de toate si cunosti ca eu urasc slava celor fara de lege si mi-e sila de patul celor netaiati imprejur si de tot cel de alt neam. De asemenea cunosti nevoia mea, ca nu pot suferi semnul mandriei mele care se afla pe capul meu in zilele cand ma arat, mi-e sila de el, ca de o haina intinata cu sange si nici nu-l port cand sant singura. Roaba Ta n-a mancat din masa lui Aman, nici n-a pretuit ospatul regesc; vin jertfit la idoli n-am baut, nici nu s-a veselit roaba Ta din vremea schimbarii soartei mele si pana acum decat numai de Tine, Doamne Dumnezeul lui Avraam. Dumnezeule, Cel ce ai putere peste toate, auzi glasul celor fara de nadejde si ne izbaveste din mainile uneltitorilor de rele, scapandu-ma din frica mea". 

5. 
Estera la rege. Aman unelteste moartea lui Mardoheu. 

l. Dupa trei zile de rugaciune Estera si-a dezbracat hainele cele de jale si s-a imbracat in cele de regina si, facandu-se stralucita si chemand pe Dumnezeul cel atoatevazator si mantuitor, a luat cu ea doua slujnice: una de care se sprijinea oarecum din alintare, iar alta care, urmandu-i, ii tinea hainele. Ea era minunata, in culmea frumusetii sale si fata sa era vesela ca si cum ar fi fost plina de iubire, iar inima ei era apasata de frica. S-a oprit in curtea dinauntru a casei regelui, la usa regelui. Regele sedea atunci pe tronul sau domnesc, in casa domneasca, chiar in dreptul usii, imbracat in toate hainele maririi sale, tot in aur si in pietre scumpe, dar cumplit de posomorat. Cand regele a vazut pe regina Estera stand afara, aceasta a aflat mila in ochii lui. Īntorcandu-si fata inflacarata de slava, el a privit cu manie strasnica. Atunci regina a cazut cu duhul, s-a schimbat la fata din pricina slabiciunii ce i-a venit si s-a aplecat pe capul slujnicei care o insotea. Dar Dumnezeu a schimbat duhul regelui in blandete si, sculandu-se cu grabire de pe tronul sau, a cuprins-o in bratele sale, pana ea si-a venit in fire. Apoi a mangaiat-o cu vorbe bune, zicandu-i: "Ce ai Estera? Eu sant fratele tau! Linisteste-te, ca nu vei muri, caci stapanirea ne este comuna. Apropie-te!" 
2. Apoi regele si-a intins spre Estera sceptrul sau cel de aur, care era in mana sa. Atunci Estera s-a apropiat si s-a atins de varful sceptrului, iar regele i-a pus sceptrul pe grumazul ei si a sarutat-o, zicandu-i: "Vorbeste-mi!" Si ea a zis: "Stapanul meu, eu am vazut in tine parca pe ingerul lui Dumnezeu si s-a tulburat inima mea de frica in fata slavei tale, ca minunat esti stapane si fata ta este plina de har". Si cand vorbea ea, a cazut din pricina slabiciunii si regele s-a tulburat si toate slugile lui o mangaiau. 
3. Apoi regele i-a zis: "Ce voiesti, regina Estera si care-ti este cererea? Chiar si jumatate din regat ti se va da". 
4. Si a zis Estera: "Eu am acum zi de sarbatoare. De binevoieste regele, sa vina cu Aman astazi la ospatul pe care i l-am pregatit eu". 
5. Iar regele a zis: "Mergi degraba dupa Aman, ca sa se faca dupa cuvantul Esterei". Si a venit regele cu Aman la ospatul ce-l pregatise Estera. 
6. La bautura regele a zis catre Estera: "Ce dorinta ai? Ea ti se va indeplini. Care este cererea ta? Ea ti se va implini chiar si pana la jumatate din regatul meu!" 
7. Atunci Estera a raspuns si a zis: "Iata dorinta si cererea mea: 
8. De am aflat bunavointa in ochii regelui si de binevoieste el sa implineasca dorinta mea si sa-mi implineasca cererea, atunci sa vina regele cu Aman maine la ospatul ce-l voi pregati, si eu voi da raspuns dupa porunca regelui". 
9. Īn ziua aceea a iesit Aman vesel si voios. Dar cand Aman a vazut pe Mardoheu la poarta regelui si ca acesta nu s-a sculat macar de la locul sau inaintea lui, s-a umplut de manie asupra lui Mardoheu. 
10. Cu toate acestea Aman s-a stapanit. Ajungand acasa, a trimis sa cheme pe prietenii sai si pe Zeres, femeia sa. 
11. Si le-a povestit Aman despre bogatia sa cea mare, despre multimea fiilor sai si despre felul cum l-a marit pe el regele si cum l-a inaltat peste capeteniile si slujitorii sai. 
12. "Ba si regina Estera, a zis mai departe Aman, pe nimeni afara de mine n-a chemat cu regele la ospatul pe care l-a pregatit. Chiar si maine sant chemat la ea la ospat. 
13. Dar toate acestea nu ma multumesc cata vreme vad pe iudeul Mardoheu sezand la poarta domneasca". 
14. La acestea Zeres, sotia sa, si prietenii sai i-au zis: "Sa se pregateasca spanzuratoare inalta de cincizeci de coti si maine dimineata cere regelui sa fie spanzurat Mardoheu si apoi vei merge voios la ospat cu regele". Acest cuvant a placut lui Aman si a pus sa se pregateasca spanzuratoarea. 

6. 
Mardoheu in mare cinste. 

1. Īn noaptea aceea Domnul a departat somnul de la rege si acesta a poruncit slugii sa-i aduca Cronica insemnarilor zilnice si ele au fost citite inaintea regelui. 
2. Acolo se afla scris ce descoperise Mardoheu regelui cu privire la Bigtan si Teres, cei doi eunuci ai regelui, pazitorii pragului, care uneltisera sa puna mana pe regele Artaxerxe. 
3. Atunci a zis regele: "Ce cinste si rasplata s-a dat lui Mardoheu pentru aceasta?" Iar oamenii regelui, care-i slujeau, au zis: "Nu i s-a facut nimic". 
4. Cand intreba regele de binefacerile lui Mardoheu, a venit Aman in curte, iar regele a zis: "Cine este in curte?" Aman insa venise in curtea de afara a casei regelui sa vorbeasca cu regele, ca sa fie spanzurat Mardoheu in spanzuratoarea pe care i-o pregatise el. 
5. Si oamenii regelui au zis: "Iata Aman sta in curte". Regele a zis: "Sa intre! " 
6. Aman a intrat, iar regele i-a zis: "Ce sa se faca omului pe care regele vrea sa-l cinsteasca?>> Aman socotea in inima sa: "Pe cine altul voieste regele sa cinsteasca, daca nu pe mine?" 
7. Si a zis Aman: "Pentru omul pe care vrea sa-l cinsteasca regele, 
8. Sa se aduca imbracaminte regeasca si calul pe care calareste regele si coroana de rege; 
9. Apoi sa se dea hainele, coroana si calul unuia dintre cei dintai dregatori ai regelui, ca sa imbrace pe omul acela, pe care vrea regele sa-l cinsteasca si sa-l plimbe calare pe cal prin piata cetatii si sa se strige inaintea lui: Asa se face omului, pe care vrea regele sa-l cinsteasca!" 
10. Atunci regele a zis lui Aman: "Bine ai zis! Ia repede haine si cal, cum ai spus, si fa asa iudeului Mardoheu, care sade la poarta regelui. Sa nu lasi nimic din toate cate ai zis". 
11. Si a luat Aman haine si cal, a imbracat pe Mardoheu si l-a plimbat calare pe cal prin piata cetatii, strigand inaintea lui: "Asa se face omului, pe care regele vrea sa-l cinsteasca!" 
12. Apoi Mardoheu s-a intors la poarta regelui, iar Aman s-a dus repede acasa trist si cu capul in pamant. 
13. si a spus Aman sotiei sale, Zeres si tuturor prietenilor sai toate cate se petrecusera cu el. Iar inteleptii lui si Zeres, femeia sa, i-au zis: "Daca Mardoheu, din pricina caruia a inceput caderea ta, e din neamul iudeilor, atunci tu nu vei putea face nimic impotriva lui, ci vei cadea sigur inaintea lui, caci cu el este Dumnezeul cel viu>. 
14. Si inca graind ei cu el, au venit eunucii regelui si-l grabeau pe Aman sa mearga la ospatul pe care-l pregatise Estera. 

7. 
Aman spanzurat. 

1. Īn ziua aceea regele cu Aman au venit sa pranzeasca la regina Estera. 
2. Īn timpul ospatului, regele a zis iarasi catre Estera: "Care este dorinta ta, regina Estera? Ca ea iti va fi implinita. Si care este rugamintea ta, ca ti se va implini chiar si pana la jumatate din regatul meu". 
3. Regina Estera a raspuns: "De am aflat bunavointa in ochii tai, o, rege, si daca binevoieste regele, atunci sa ni se daruiasca viata mie si poporului meu, dupa ruga mea. 
4. Caci suntem vanduti noi, eu si poporul meu, spre ucidere, spre nimicire si pieire. De am fi vanduti ca sa fim robi eu as fi tacut, desi vrajmasul nu ar fi acoperit paguba regelui". 
5. Si regele Artaxerxe a raspuns: "Cine este acela si unde este omul care a indraznit a gandi sa faca asa? 
6. Iar Estera a raspuns: "Asupritorul Si vrajmasul este rautaciosul Aman!" si s-a cutremurat Aman inaintea regelui si a reginei. 
7. Si s-a sculat regele de la ospat plin de manie si s-a dus in gradina palatului; iar Aman a ramas sa roage pe regina Estera, pentru viata sa, caci vedea bine ca regele hotarase pieirea lui. 
8. Cand s-a intors regele din gradina palatului, Aman tocmai se aruncase pe patul pe care se afla Estera. Si a zis regele: "Vrei inca sa si siluiesti pe regina aici, in casa mea?" Acest cuvant, iesit din gura regelui, acoperi de tulburare fata lui Aman. 
9. Atunci Harbona, unul din eunucii regelui, a zis: "Iata si spanzuratoarea pe care a pregatit-o Aman pentru Mardoheu, care a grait de bine pe rege, sta la casa lui Aman, inalta de cincizeci de coti". Iar regele a zis: "Spanzurati-l acolo!" 
10. Si au spanzurat pe Aman in spanzuratoarea pregatita de el. Numai asa s-a potolit mania regelui. 

8. 
Razbunarea Iudeilor. 

1. Īn ziua aceea, regele Artaxerxe a dat reginei Estera casa lui Aman, vrajmasul Iudeilor; iar Mardoheu a fost chemat de rege, caci Estera ii spusese ca el este ruda cu ea. 
2. Si regele si-a scos inelul pe care-l luase de la Aman, si l-a dat lui Mardoheu; iar Estera a pus pe Mardoheu ispravnic peste casa lui Aman. 
3. Apoi Estera a vorbit din nou inaintea regelui, a cazut la picioarele lui, a plans si l-a rugat sa abata rautatea lui Aman Agaghitul si uneltirea lui pe care el o indreptase impotriva Iudeilor. 
4. Atunci regele si-a intins sceptrul sau cel de aur catre Estera, si s-a ridicat Estera si a stat inaintea fetei regelui, 
5. Si a zis: "De binevoieste regele si de am aflat eu trecere inaintea fetei lui; de este drept lucrul acesta inaintea regelui si de plac eu ochilor lui, atunci sa se scrie, ca sa fie revocate scrisorile cele trimise dupa uneltirile lui Aman, fiul lui Hamadata, din tara Agag, pentru uciderea Iudeilor in toate partile regatului; 
6. Caci cum as putea eu sa privesc nenorocirea care ar atinge pe poporul meu si cum as putea sa vad pieirea neamului meu?" 
7. Regele Artaxerxe a zis catre Estera si Mardoheu: "Casa lui Aman am dat-o Esterei, iar pe el l-am spanzurat, pentru ca si-a intins mana sa asupra Iudeilor. 
8. Scrieti si voi despre Iudei ce va place, in numele regelui si intariti cu inelul regelui, caci scrisoarea scrisa in numele regelui si intarita cu inelul regelui nu se poate schimba". 
9. Atunci au fost chemati scriitorii regelui, in luna a treia, adica in luna Sivan, in ziua de douazeci si trei ale lunii, si cum a poruncit Mardoheu, asa s-a scris Iudeilor si satrapilor, guvernatorilor tarilor si carmuitorilor tinuturilor lor, de la India pana la Etiopia, din cele o suta douazeci si sapte tari; si s-a scris fiecarei tari cu scrierea ei si fiecarui popor in limba lui, si Iudeilor le-a scris cu literele lor si in limba lor. 
10. Mardoheu a scris in numele regelui Artaxerxe, scrisorile le-a pecetluit cu inelul regelui si le-a trimis prin curieri calari, pe caii din hergheliile regelui, 
11. Spunand ca regele ingaduie iudeilor din fiecare cetate sa se adune ca sa-si apere viata lor, sa bata, sa ucida si sa piarda pe toti cei puternici din popor si din tara, care ar vrea sa-i atace, cu femeile si cu copiii lor, iar averea lor sa o jefuiasca. 
12. Aceasta sa se faca in toate tarile lui Artaxerxe, intr-o singura zi, in a treisprezecea zi a lunii a douasprezecea, adica a lunii Adar. Cuprinsul acestei scrisori este urmatorul: "Marele rege Artaxerxe, satrapilor celor o suta douazeci si sapte de rari de la India si pana la Etiopia, guvernatorilor de provincii si tuturor supusilor, credinciosilor lui, salutare. Multi din cei rasplatiti cu cinste prin nemarginita bunatate a binefacerilor s-au trufit peste masura si nu numai supusilor nostri cauta sa le faca rau, ci, neputandu-si satura mandria, incearca sa urzeasca uneltiri si impotriva binefacatorilor lor, pierzand nu numai simtul recunostintei omenesti, ci, plini de trufie nebuna, cauta in chip nelegiuit sa scape si de judecata lui Dumnezeu, Cel ce pururea toate le vede. Dar adesea si multi, fiind imbracati cu putere, ca sa randuiasca lucrurile prietenilor ce s-au increzut in ei, prin incredintarile lor ii fac vinovati de varsare de sange nevinovat si-i supun la primejdii de neinlaturat, amagind gandul bun si neprihanit al stapanilor prin vorbarie vicleana si mincinoasa. Aceasta se poate vedea atat din povestirile mai vechi, cum am spus, precum si din faptele savarsite in chip nelegiuit inaintea ochilor vostri de rautatea celor ce stapanesc cu nevrednicie. De aceea ne ingrijim pentru viitor, ca sa intocmim noi o imparatie netulburata pentru toti oamenii din lume, neingaduind inselatoriile, si pricinile ce ni se infatiseaza judecandu-le cu toata luarea aminte cuvenita. Asa Aman, fiul lui Hamadata Macedoneanul, cu adevarat strain de sangele persan si foarte departe de bunatatea noastra, fiind primit oaspete la noi, s-a invrednicit de bunavointa pe care noi o avem catre orice popor, pana intr-atata, incat a fost numit parintele nostru si cinstit de toti, infatisandu-se ca a doua persoana dupa tronul regal. Dar fiind de o mandrie nemasurata, a uneltit sa ne lipseasca pe noi de putere si de viata, iar pe salvatorul si pururea binefacatorul nostru Mardoheu si pe nevinovata partasa la regalitatea noastra, Estera, cu tot poporul lor, se silea prin felurite masuri viclene sa-i piarda. Astfel socotea el sa ne lase fara oameni, iar imparatia persana sa o dea Macedonenilor. Noi insa pe Iudei, osanditi de acest facator de rele, la moarte, ii gasim nu raufacatori, ci oameni care traiesc dupa cele mai drepte legiuiri si fii ai Dumnezeului celui viu, mare si preainalt, Care ne-a daruit noua si stramosilor nostri imparatie preafericita. De aceea bine veti face, de nu veti aduce la indeplinire scrisorile trimise de Aman al lui Hamadata, caci el, facand aceasta, a fost spanzurat la portile Suzei cu toata casa, dupa cuvantul lui Dumnezeu, Celui ce stapaneste peste toti, Care i-a dat lui curand osanda cuvenita. Iar o copie a acestei scrisori puneti-o la vedere in tot locul, sa lasati pe Iudei sa se foloseasca de legile lor si sa-i ajutati, ca pe cei ce se vor scula asupra lor la vreme de necaz sa-i poata rapune in ziua de treisprezece ale lunii a douasprezecea, Adar, chiar in ziua aceea. Caci Dumnezeu, Cel ce stapaneste peste toti, in loc sa piarda pe poporul cel ales, i-a randuit lui aceasta bucurie. Si voi, Iudeilor, intre sarbatorile voastre vestite, sarbatoriti si aceasta zi insemnata cu toata veselia, ca sa fie de acum si sa ramana in viitor pentru voi si pentru Persii binevoitori amintirea izbavirii voastre, iar pentru dusmanii vostri sa fie amintirea pieirii lor. Fiecare cetate, sau tinut indeobste, care nu se va conforma, se va pustii fara crutare cu sabie si foc si va ajunge nu numai nelocuita de oameni totdeauna, ci dezgustatoare pentru fiare si pasari. 
13. Copii ale acestei scrisori sa se dea in fiecare tara, ca lege, astfel ca Iudeii sa fie gata pentru ziua aceea sa se razbune pe vrajmasii lor". 
14. Curieri, calari pe cai iuti din hergheliile regelui, au alergat repede si cu mare graba, cu porunca regelui. Porunca a fost vestita si in cetatea Suza. 
15. Mardoheu a iesit de la rege in vesminte regesti de culoare purpurie si alba si cu cununa mare de aur, iar cetatea Suza s-a bucurat si s-a veselit. 
16. La Iudei a fost atunci lumina in case, bucurie, veselie si mare praznuire. 
17. De asemenea in toate tarile, prin toate cetatile si in toate locurile unde ajunsese scrisoarea cu porunca regelui, a fost bucurie, veselie, ospete si praznuire la Iudei. Chiar si dintre popoarele tarii multi se facura Iudei, pentru ca-i cuprinsese frica de Iudei. 

9. 
Iudeii randuiesc sarbatoare. 

1. Īn luna a douasprezecea, adica in luna Adar, in a treisprezecea zi, cand a sosit timpul aducerii la indeplinire a poruncii regelui si a decretului lui; in ziua aceea, cand nadajduiau dusmanii Iudeilor sa-i biruiasca, s-a dovedit dimpotriva ca Iudeii si-au aratat puterea asupra dusmanilor lor; 
2. Atunci Iudeii s-au adunat in toate cetatile lor, prin toate tarile lui Artaxerxe, ca sa puna mana pe cei ce le doreau raul si nimeni n-a putut sta impotriva fetei lor, pentru ca frica de Iudei apasa asupra tuturor popoarelor. 
3. Toate capeteniile tarilor, satrapii, guvernatorii si slujitorii regelui au sprijinit pe Iudei, de teama lui Mardoheu, 
4. Caci Mardoheu era mare in casa regelui si renumele lui se latise in toate tarile, deoarece omul acesta, Mardoheu, devenise tot mai puternic. 
5. Atunci au starpit Iudeii pe toti dusmanii lor, ucigand cu sabia, omorand, pierzand si facand cu dusmanii lor dupa voia lor. 
6. Īn cetatea Suza, au ucis Iudeii cinci sute de oameni. 
7. Īntre acestia au ucis si pe Parsandata, pe Dalfon, pe Aspata, 
8. Pe Porata, pe Adalia, pe Aridata, 
9. Pe Parmasta, pe Arisai, pe Aridai si pe Iezata, 
10. Adica pe cei zece feciori ai lui Aman, fiul lui Hamadata, vrajmasul Iudeilor; dar ei nu i-au pradat de averile lor. 
11. Īn acea zi s-a adus la cunostinta regelui numarul celor ucisi in cetatea Suza. 
12. Atunci regele a zis catre regina Estera: "Īn cetatea Suza, au ucis Iudeii cinci sute de oameni si pe cei zece fii ai lui Aman. Ce vor fi facut ei in celelalte tari ale regelui? Care este dorinta ta? Ea ti se va implini. Si ce dorinta mai ai? Ca ea iti va fi implinita". 
13. Estera a raspuns: "De binevoieste regele, sa se ingaduie Iudeilor celor din Suza sa faca acelasi lucru si maine, pe care l-au facut astazi, iar pe cei zece fii ai lui Aman sa-i spanzure". 
14. Si a poruncit regele sa se faca asa; s-a dat porunca in Suza si pe cei zece fii ai lui Aman i-au spanzurat. 
15. Si s-au adunat Iudeii cei din Suza si in ziua a paisprezecea a lunii lui Adar si au omorat trei sute de oameni, dar la jaf nu si-au intins mainile. 
16. Iar ceilalti Iudei care se aflau in tarile regelui s-au adunat ca sa-si apere viata lor si sa fie netulburati de vrajmasii lor. Acestia au omorat din dusmanii lor saptezeci si cinci de mii, iar la jaf nu si-au intins mainile. 
17. Aceasta s-a petrecut in treisprezece ale lunii lui Adar. Īn ziua de paisprezece a aceleiasi luni s-au linistit si au facut-o zi de ospat si de veselie. 
18. Iudeii insa, care se aflau in Suza, s-au adunat in ziua de treisprezece si de paisprezece ale lunii lui Adar, iar in cincisprezece ale ei s-au linistit si au facut-o zi de ospat si de veselie. 
19. De aceea Iudeii din provincie, care locuiesc in sate neintarite, petrec ziua de paisprezece ale lunii Adar in veselie si ospete, ca zi de sarbatoare, trimitandu-si daruri unii altora; iar cei ce traiesc in orase petrec si ziua de cincisprezece ale lunii Adar in mare veselie, trimitand daruri vecinilor. 
20. Dupa aceea Mardoheu a scris toate intamplarile acestea si a trimis scrisori tuturor Iudeilor care erau in tarile regelui Artaxerxe, la cei de aproape si la cei de departe, 
21. Ca sa sarbatoreasca acele zile bune in fiecare an, in ziua de paisprezece si de cincisprezece ale lunii Adar, 
22. Īntrucat acestea sant zilele in care Iudeii au fost lasati in pace de vrajmasii lor si intrucat aceasta este luna in care intristarea lor s-a prefacut in bucurie si tanguirea in zi de sarbatoare. Sa faca dar din ele zile de petrecere si de veselie, trimitandu-si unii altora daruri si dand milostenie la saraci. 
23. Si au primit Iudeii cele ce le scrisese Mardoheu: 
24. Cum Aman, fiul lui Hamadata, din tara Agag, vrajmasul tuturor Iudeilor, se gandise sa-i ucida si aruncase Pur, adica sori, pentru pierderea lor; 
25. Cum Estera a strabatut pana la rege si cum regele a poruncit prin scrisoare noua, ca uneltirea cea rea a lui Aman, pe care o planuise el asupra Iudeilor, sa se intoarca asupra capului lui si sa-l spanzure pe el si pe fiii lui. 
26. De aceea s-au si numit aceste zile Purim, de la numirea Pur. Deci, potrivit cu toate cuvintele scrisorii si cu toate cele ce ei vazusera si cu cele ce se petrecusera la ei, 
27. Iudeii au stabilit si au primit pentru ei si pentru urmasii lor si pentru cei ce li se vor alatura, ca sa sarbatoreasca fara abatere aceste doua zile in fiecare an dupa randuiala, 
28. Si ca zilele acestea ale Purimului sa fie pomenite si praznuite din neam in neam, in fiecare familie, la Iudei, in fiecare tara si in fiecare cetate. 
29. Regina Estera, fiica lui Abihail si Mardoheu Iudeul au scris a doua oara in chip staruitor cele ce au facut ei, ca sa intareasca scrisoarea despre Purim, 
30. Si au trimis scrisori tuturor Iudeilor din cele o suta douazeci si sapte de tari ale regatului lui Artaxerxe cu cuvinte de pace si de credinciosie, 
31. Ca ei sa pazeasca cu tarie aceste zile ale Purimului la vremea lor, precum le statornicisera Mardoheu Iudeul si regina Estera, pentru ei si pentru urmasii lor cu post si tanguire. 
32. Si porunca Esterei intari asezarea sarbatorii Purimului scriind-o in carte. 

10. 
Lauda lui Mardoheu. 

1. Dupa aceea regele Artaxerxe puse bir pe tari si pe insulele marii. 
2. De altfel toate faptele slavite si atotputernicia lui, cum si aratarea amanuntita a maririi lui Mardoheu cu care-l cinstise regele, sant scrise in cartea Cronicilor regilor Mediei si Persiei. 
3. De asemenea e aratat acolo ca iudeul Mardoheu era al doilea dupa regele Artaxerxe, mare inaintea Iudeilor si iubit intre multimile fratilor sai, caci cauta binele poporului sau si vorbea in folosul neamului lui. Si zicea Mardoheu: "De la Dumnezeu a fost aceasta, ca eu mi-am adus aminte de visul pe care l-am visat despre aceste intamplari, ca n-a ramas neimplinit nimic din el. Izvorul cel mic s-a facut rau mare si a fost lumina, soare si multime de apa; acest rau este Estera, pe care si-a luat-o de femeie regele si a facut-o regina. Iar cei doi balauri sant eu si Aman. Popoarele sant cei ce s-au unit sa starpeasca numele Iudeilor; iar poporul meu sant Israelitii, care au strigat catre Dumnezeu si au fost izbaviti. A izbavit Dumnezeu pe poporul Sau si ne-a izbavit Domnul din toate relele acestea. Savarsit-a Dumnezeu semne si minuni mari, cum n-au fost printre neamuri. Asa a randuit Dumnezeu doi sorti: unul pentru poporul lui Dumnezeu, iar celalalt pentru neamuri. Acesti doi sorii au iesit in ceasul, la vremea si in ziua judecatii inaintea lui Dumnezeu si a tuturor neamurilor. Atunci si-a adus aminte Domnul de poporul Sau si a dat dreptate mostenirii Sale. Aceste zile ale lunii lui Adar, adica a paisprezecea si a cincisprezecea ale acestei luni, se vor praznui vesnic cu alai, cu bucurie si veselie inaintea lui Dumnezeu in poporul Sau Israel. in anul al patrulea al domniei lui Ptolomeu si a Cleopatrei, Dositei, care se spune ca a fost preot si levit si Ptolomeu, fiul sau, au adus in Alexandria aceasta scrisoare despre Purim. Aceasta scrisoare se spune ca a talcuit-o Lisimah, fiul lui Ptolomeu, care fusese la Ierusalim.