1. 
Asuprirea fiilor lui Israel în Egipt.

l. Numele fiilor lui Israel, care au intrat în Egipt împreună cu Iacov, tatăl lor, aducând fiecare toată casa sa, sunt acestea:
2. Ruben, Simeon, Levi si Iuda;
3. Isahar, Zabulon si Veniamin;
4. Dan, Neftali, Gad si Aser.
5. Sufletele însă iesite din Iacov erau de toate saptezeci si cinci, iar Iosif era de mai înainte în Egipt.
6. Dar au murit si Iosif si toti fratii lui si toti cei de pe vremea lor.
7. Iar fiii lui Israel s-au născut în număr mare si s-au înmultit, au crescut si s-au întărit foarte, foarte tare, si s-a umplut tara de ei.
8. Dar s-a ridicat alt rege peste Egipt, care nu cunoscuse pe Iosif.
9. Acesta a zis către poporul său: "Iată, neamul fiilor lui Israel e multime mare si e mai tare decât noi.
10. Veniti dar să-i împilăm, ca să nu se mai înmultească si ca nu cumva la vreme de război să se unească cu vrăjmasii nostri si, bătându-ne, să iasă din tara noastră!"
11. De aceea au pus peste ei supraveghetori de lucrări, ca să-i împileze cu munci grele. Atunci a zidit Israel cetăti tari lui Faraon: Pitom si Ramses, care serveau lui Faraon ca hambare, si cetatea On sau Iliopolis.
12. Însă cu cât îi împilau mai mult, cu atât mai mult se înmulteau si se întăreau foarte, foarte tare, asa că Egiptenii se îngrozeau de fiii lui Israel.
13. De aceea Egiptenii sileau încă si mai strasnic la muncă pe fiii lui Israel
14. Si le făceau viata amară prin munci grele, la lut, la cărămidă si la tot felul de lucru de câmp si prin alte felurite munci, la care-i sileau cu străsnicie.
15. Ba, regele Egiptului a poruncit moaselor evreiesti, care se numeau: una Sifra si alta Pua,
16. Si le-a zis: "Când mositi la evreice, să luati seama când nasc: de va fi băiat, să-l omorâti, iar de va fi fată, să o crutati!"
17. Moasele însă s-au temut de Dumnezeu si n-au făcut cum le poruncise regele Egiptului, ci au lăsat si pe băieti să trăiască.
18. Atunci a chemat regele Egiptului pe moase si le-a zis: "pentru ce ati făcut asa si ati lăsat să trăiască si copiii de parte bărbătească?"
19. Iar moasele au răspuns lui Faraon: "Femeile evreice nu sunt ca egiptencele, ci ele sunt voinice si nasc până nu vin moasele la ele".
20. De aceea Dumnezeu a făcut bine moaselor, iar poporul lui Israel se înmultea si se întărea mereu.
21. Si fiindcă moasele se temeau de Dumnezeu, de aceea El le-a întărit neamul.
22. Atunci Faraon a poruncit la tot poporul său si a zis: "Tot copilul de parte bărbătească, ce se va naste Evreilor, să-l aruncati în Nil, iar fetele să le lăsati să trăiască toate!"

2. 
Moise.

l. Un om oarecare, din semintia lui Levi, si-a luat femeie din fetele lui Levi.
2. Femeia aceea a luat în pântece si a născut un băiat si, văzând că e frumos, l-a ascuns vreme de trei luni.
3. Dar, fiindcă nu putea să-l mai dosească, a luat mama lui un cos de papură si l-a uns cu catran si cu smoală si punând copilul în el l-a asezat în păpuris, la marginea râului.
4. Iar sora copilului pândea de departe ca să vadă ce are să i se întâmple.
5. Atunci s-a pogorât fata lui Faraon la râu să se scalde, si roabele ei o însoriră pe malul râului. Si văzând cosul în păpuris, ea a trimis pe una din roabele sale să-l aducă.
6. Si, deschizându-l, a văzut copilul: era un băiat care plângea. Atunci i s-a făcut milă de el fetei lui Faraon si a zis: "Acesta este dintre copiii Evreilor".
7. Iar sora copilului a zis către fata lui Faraon: "Voiesti să mă duc să-ti chem o doică dintre evreice, ca să alăpteze copilul?"
8. Fata lui Faraon i-a zis: "Du-te!" Si s-a dus copila si a chemat pe mama pruncului.
9. Atunci fata lui Faraon i-a zis: "Ia-mi copilul acesta si mi-l alăptează, că eu am să-ti plătesc! " si a luat femeia copilul si l-a alăptat.
10. După ce a crescut copilul, doica l-a dus la fata lui Faraon si i-a fost ca fiu si i-a pus numele Moise, pentru că îsi zicea: "Din apă l-am scos!"
11. Iar după multă vreme, când se făcuse mare, Moise a iesit la fiii lui Israel, fratii săi, si a văzut muncile lor cele grele. Cu prilejul acesta a văzut el pe un egiptean că bătea pe un evreu dintre fiii lui Israel, fratii săi;
12. Si căutând încoace si încolo si nevăzând pe nimeni, el a ucis pe egiptean si l-a ascuns în nisip.
13. Apoi iesind iarăsi a doua zi, a văzut doi evrei certându-se si a zis asupritorului: "pentru ce bati pe aproapele tău?"
14. Acela însă i-a răspuns: "Cine te-a pus căpetenie si judecător peste noi? Nu cumva vrei să mă omori si pe mine, cum ai omorât ieri pe egipteanul acela?" Si s-a spăimântat Moise si a zis: "Cu adevărat s-a vădit fapta aceasta!"
15. Iar dacă a aflat Faraon de fapta aceasta, el a voit să ucidă pe Moise. Moise însă a fugit de la fata lui Faraon si s-a dus în tara Madian; si sosind în tara Madian, s-a oprit la o fântână.
16. Preotul din Madian însă avea sapte fete, care păsteau oile tatălui lor. Si venind acestea au scos apă si au umplut adăpătorile, ca să adape oile tatălui lor.
17. Dar păstorii venind, le-au alungat. Atunci s-a sculat Moise si le-a apărat, le-a scos apă si le-a adăpat oile.
18. Mergând ele la tatăl lor Raguel, acesta le-a zis: "Cum de ati venit astăzi asa de curând?"
19. Iar ele au zis: "Un egiptean oarecare ne-a apărat de păstori, ne-a scos apă si ne-a adăpat oile noastre!"
20. Zis-a acela către fiicele sale: "Dar unde este acela? De ce l-ati lăsat? Chemati-l si dati-i să mănânce pâine!"
21. Si a rămas Moise la omul acela si i-a dat pe fiica sa Sefora de sotie.
22. Aceasta, luând în pântece, a născut un fiu si i-a pus Moise numele Gherson, zicând: "Am ajuns pribeag în tară străină". Si luând iarăsi în pântece, femeia a născut alt fiu si i-a pus numele Eliezer, pentru că si-a zis: "Dumnezeul tatălui meu mi-a fost ajutor si m-a scăpat din mâna lui Faraon".
23. Apoi, după trecere de vreme multă, a murit regele Egiptului, de care fugise Moise. Fiii lui Israel însă gemeau sub povara muncilor si strigau si strigarea lor din muncă s-a suit până la Dumnezeu.
24. Auzind suspinele lor, Dumnezeu Si-a adus aminte de legământul Său pe care îl făcuse cu Avraam, cu Isaac si cu Iacov.
25. De aceea a căutat Dumnezeu spre fiii lui Israel si S-a gândit la ei.

3. 
Chemarea lui Moise.

1. În vremea aceea, Moise păstea oile lui Ietro, preotul din Madian, socrul său. Si depărtându-se odată cu turma în pustie, a ajuns până la muntele lui Dumnezeu, la Horeb;
2. Iar acolo i S-a arătat îngerul Domnului într-o pară de foc, ce iesea dintr-un rug; si a văzut că rugul ardea, dar nu se mistuia.
3. Atunci Moise si-a zis: "Mă duc să văd această arătare minunată: că rugul nu se mistuieste".
4. Iar dacă a văzut Domnul că se apropie să privească, a strigat la el Domnul din rug si a zis: "Moise! Moise!". Si el a răspuns: "Iată-mă, Doamne!"
5. Si Domnul a zis: "Nu te apropia aici! Ci scoate-ti încăltămintea din picioarele tale, că locul pe care calci este pământ sfânt!"
6. Apoi i-a zis iarăsi: "Eu sunt Dumnezeul tatălui tău, Dumnezeul lui Avraam si Dumnezeul lui Isaac si Dumnezeul lui Iacov!" Si si-a acoperit Moise fata sa, că se temea să privească pe Dumnezeu.
7. Zis-a Domnul către Moise: "Am văzut necazul poporului Meu în Egipt si strigarea lui de sub apăsători am auzit si durerea lui o stiu.
8. M-am pogorât dar să-l izbăvesc din mâna Egiptenilor, să-l scot din tara aceasta si să-l duc într-un pământ roditor si larg, în tara unde curge miere si lapte, în tinutul Canaaneilor, al Heteilor, al Amoreilor, al Ferezeilor, al Ghergheseilor, al Heveilor si al Iebuseilor.
9. Iată dar că strigarea fiilor lui Israel a ajuns acum până la Mine si am văzut chinurile lor, cu care-i pedepsesc Egiptenii.
10. Vino dar să te trimit la Faraon, regele Egiptului, ca să scoti pe fiii lui Israel, poporul Meu, din tara Egiptului!"
11. Atunci a zis Moise către Dumnezeu: "Cine sunt eu, ca să mă duc la Faraon, regele Egiptului, si să scot pe fiii lui Israel din tara Egiptului?"
12. Iar Dumnezeu i-a zis: "Eu voi fi cu tine si acesta îti va fi semnul că te trimit Eu: când vei scoate pe poporul Meu din tara Egiptului, vă veti închina lui Dumnezeu în muntele acesta!"
13. Zis-a iarăsi Moise către Dumnezeu: "Iată, eu mă voi duce la fiii lui Israel si le voi zice: Dumnezeul părintilor vostri m-a trimis la voi... Dar de-mi vor zice: Cum Îl cheamă, ce să le spun?"
14. Atunci Dumnezeu a răspuns lui Moise: "Eu sunt Cel ce sunt". Apoi i-a zis: "Asa să spui fiilor lui Israel: Cel ce este m-a trimis la voi!"
15. Apoi a zis Dumnezeu iarăsi către Moise: "Asa să spui fiilor lui Israel: "Domnul Dumnezeul părintilor nostri, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac si Dumnezeul lui Iacov m-a trimis la voi. Acesta este numele Meu pe veci; aceasta este pomenirea Mea din neam în neam!"
16. Mergând dar, adună pe bătrânii fiilor lui Israel si le spune: "Domnul Dumnezeul părintilor nostri, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac si Dumnezeul lui Iacov mi S-a arătat si a zis: V-am cercetat de aproape si am văzut câte vi se întâmplă în Egipt!"
17. Si mi-a mai zis: "Vă voi scoate din împilarea Egiptului si vă voi duce în pământul Canaaneilor, al Heteilor, al Amoreilor, al Ferezeilor, al Ghergheseilor, al Heveilor si al Iebuseilor, în pământul unde curge miere si lapte".
18. Iar ei vor asculta glasul tău. Atunci vei intra tu si bătrânii lui Israel la Faraon, regele Egiptului, si-i veti zice: "Domnul Dumnezeul Evreilor ne-a chemat. Lasă-ne dar să mergem în pustie, cale de trei zile, ca să aducem jertfă Dumnezeului nostru".
19. Eu însă stiu că Faraon, regele Egiptului, nu are să vă lase să plecati, până nu îl voi sili Eu cu mână tare.
20. Voi întinde deci mâna Mea si voi lovi Egiptul cu toate minunile, pe care le voi face în mijlocul lui, si după aceea vă va lăsa.
21. Voi da poporului acestuia trecere înaintea Egiptenilor si când veti iesi, nu veti iesi cu mâinile goale,
22. Ci fiecare femeie va cere la vecina sa si de la cea care stă cu ea în casă vase de argint, lucruri de aur si haine si veti împodobi cu ele pe fiii vostri si pe fetele voastre si veti prăda pe Egipteni".

4. 
Minunile lui Moise

1. Si răspunzând, Moise a zis: "Dar de nu mă vor crede si nu vor asculta de glasul meu, ci vor zice: "Nu ti S-a arătat Domnul!", ce să le spun?"
2. Zis-a Domnul către el: "Ce ai în mână?" Si el a răspuns: "Un toiag!"
3. "Aruncă-l jos!" îi zise Domnul. Si a aruncat Moise toiagul jos si s-a făcut toiagul sarpe si a fugit Moise de el.
4. Si a zis Domnul către Moise: "Întinde mâna si-l apucă de coadă!" Si si-a întins Moise mâna si l-a apucat de coadă si s-a făcut toiag în mâna lui.
5. Apoi a zis Domnul: "Asa să faci înaintea lor, ca să te creadă că ti S-a arătat Dumnezeul părintilor lor, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac si Dumnezeul lui Iacov!"
6. Zis-a Domnul iarăsi: "Bagă-ti mâna în sân!" Si când a scos-o din sân, iată mâna lui era albă ca zăpada de lepră.
7. Si i-a zis din nou Domnul: "Bagă-ti iarăsi mina în sân!" Si si-a băgat Moise mâna în sân; si când a scos-o din sân, iată, era iar curată, ca tot trupul său.
8. "Dacă nu te vor crede si nu vor asculta glasul semnului întâi, te vor crede la săvârsirea semnului al doilea.
9. Iar de nu te vor crede nici după amândouă semnele si nu vor asculta glasul tău, atunci să iei apă din fluviu si s-o versi pe uscat; apa luată din râu se va face pe usca: sânge".
10. Atunci Moise a zis către Domnul: "O, Doamne, eu nu sunt om îndemânatic la vorbă, ci grăiesc cu anevoie si sunt gângav; si aceasta nu de ieri de alaltăieri, nici de când ai început Tu a grăi cu robul Tău; gura mea si limba mea sunt anevoioase".
11. Dumnezeu însă a zis către Moise: "Cine a dat omului gură si cine face pe om mut, sau surd, sau cu vedere, sau orb? Oare nu Eu, Domnul Dumnezeu?
12. Mergi dar: Eu voi deschide gura ta si te voi învăta ce să grăiesti".
13. Zis-a Moise: "Rogu-mă, Doamne, trimite pe altul, pe care vei vrea să-l trimiti!"
14. Atunci, aprinzându-se mânia Domnului asupra lui Moise, a zis: "Nu ai tu, oare, pe fratele tău Aaron levitul? Stiu că el poate să vorbească în locul tău. Iată el te va întâmpina si, când te va vedea, se va bucura în inima sa.
15. Tu-i vei grăi lui si îi vei pune în gură cuvintele Mele, iar Eu voi deschide gura ta si gura lui si vă voi învăta ce să faceti.
16. Va grăi el poporului, în locul tău, vorbind pentru tine, iar tu îi vei fi grăitor din partea lui Dumnezeu.
17. Toiagul acesta, care a fost prefăcut în sarpe, ia-l în mâna ta, căci cu el ai să faci minuni".
18. Deci, a plecat Moise de acolo si s-a întors la Ietro, socrul său, si a zis către el: "Mă duc înapoi la fratii mei, care sunt în Egipt, ca să văd de mai trăiesc". Iar Ietro i-a zis: "Mergi în pace!"
19. După atât de multe zile a murit regele Egiptului care prigonise pe Moise, si Domnul a grăit aceasta lui Moise în pământul Madian: "Scoală si întoarce-te în Egipt, că au murit toti cei ce căutau sufletul tău!"
20. Luând atunci femeia si copiii, Moise i-a pus pe asini si s-a întors în Egipt. Si a luat Moise în mâna sa si toiagul cel de la Dumnezeu.
21. Si a zis Domnul către Moise: "Când vei merge si vei ajunge în tara Egiptului, caută să faci înaintea lui Faraon toate minunile ce ti-am poruncit. Eu însă voi învârtosa inima lui si nu va da drumul poporului.
22. Dar tu să zici lui Faraon: Asa zice Domnul Dumnezeul Evreilor: Israel este fiul Meu, întâi-născutul Meu.
23. Îti zic dar: Lasă pe fiul Meu să Mi se închine; iar de nu-l vei lăsa, iată, îti voi ucide pe fiul tău cel întâi-născut".
24. Însă, la un popas de noapte, pe cale, l-a întâmpinat îngerul Domnului si a încercat să-l omoare.
25. Dar Sefora, luând un cutit de piatră, a tăiat împrejur pe fiul său si atingând picioarele lui Moise a zis; "Tu-mi esti un sot crud!"
26. Si S-a dus Domnul de la el; iar ea, din pricina acestei tăieri împrejur, i-a zis lui Moise: "Sot crud!"
27. Atunci a zis Domnul către Aaron: "Mergi în întâmpinarea lui Moise în pustie!" Si s-a dus acesta si s-a întâlnit cu el în muntele lui Dumnezeu si s-au sărutat amândoi.
28. Atunci a spus Moise lui Aaron toate cuvintele Domnului, pe care i le poruncise, si toate semnele ce-i încredintase să facă.
29. După aceea s-au dus Moise si Aaron si au adunat pe toti bătrânii fiilor lui Israel
30. Si le-a spus Aaron toate cuvintele pe care le grăise Domnul lui Moise, si a făcut Moise semne înaintea poporului;
31. Si poporul a crezut si s-a bucurat că a cercetat Domnul pe fiii lui Israel si a văzut necazurile lor si, plecându-se, s-au închinat.

5. 
Moise la Faraon.

1. După aceea Moise si Aaron au intrat la Faraon si au zis către dânsul: "Asa grăieste Domnul Dumnezeul lui Israel: Lasă pe poporul Meu, ca să-Mi facă sărbătoare în pustie!"
2. Faraon însă a zis: "Cine este acela Domnul, ca să-I ascult glasul si să dau drumul fiilor lui Israel? Nu-L cunosc pe Domnul si nu voi da drumul lui Israel!"
3. Zis-au ei către dânsul: "Dumnezeul Evreilor ne-a chemat; lasă-ne să mergem în pustie cale de trei zile, ca să aducem jertfă Domnului Dumnezeului nostru, ca să nu pierim de ciumă sau de sabie!"
4. Iar regele Egiptului le-a zis: "Moise si Aaron, pentru ce-mi stingheriti poporul de la lucru? Duceti-vă fiecare din voi la treburile voastre!"
5. Apoi Faraon a zis iar: "Iată acum s-a înmultit poporul acesta în tară si voi îl întrerupeti de la lucru".
6. Si chiar în ziua aceea a poruncit Faraon căpeteniilor si slujbasilor poporului si le-a zis:
7. "De acum înainte să nu mai dati poporului paie pentru facerea cărămizii, ca ieri si ca alaltăieri, ci să se ducă ei să-si adune paie.
8. Dar cărămizi să facă tot atâtea câte făceau în fiecare zi; să-i siliti si să nu le împutinati munca; fiindcă sunt fără treabă si de aceea strigă si zic: Haidem să aducem jertfă Dumnezeului nostru!
9. Să fie dar împovărati de lucru oamenii acestia si să se îndeletnicească cu acestea, iar nu să se îndeletnicească cu vorbe mincinoase!"
10. Si au iesit căpeteniile lor si slujbasii poporului si au zis către popor: "Asa zice Faraon: Nu vă mai dau paie.
11. Mergeti voi însivă si vă adunati paie de unde veti găsi, dar din lucrul vostru nu vi se va scădea nimic!"
12. Atunci s-a risipit poporul în tot Egiptul, ca să strângă trestie în loc de paie.
13. Iar slujbasii îi sileau, zicând: "Împliniti-vă lucrul dat pentru fiecare zi, ca atunci când vi se dădea paie".
14. Iar pe slujbasii pusi peste ei de căpeteniile lui Faraon îi băteau, zicând: "Pentru ce n-ati făcut si astăzi numărul vostru de cărămizi, ca ieri si ca alaltăieri?"
15. Atunci s-au dus slujbasii fiilor lui Israel si au strigat către Faraon, zicând: "Pentru ce faci asa cu robii tăi?
16. Paie nu se dau robilor tăi, dar ne zic: Faceti cărămidă. Si robii tăi sunt bătuti si poporul tău e mereu vinovat".
17. Iar el le-a zis: "Sunteti lenesi si de aceea ziceti: Haidem să aducem jertfă Dumnezeului nostru.
18. Acum duceti-vă dar si munciti! Paie nu vi se vor da, dar numărul de cărămizi rânduit să-l faceti!"
19. Deci au văzut slujbasii fiilor lui Israel pacostea căzută peste ei, când le spunea: "Numărul de cărămizi lucrate pentru fiecare zi nu vi se va împutina".
20. Si, iesind de la Faraon, s-au întâlnit ei cu Moise si cu Aaron, care veneau înaintea lor
21. Si au zis către ei: "Să vă vadă si să vă judece Dumnezeu, că ne-ati făcut urâti înaintea lui Faraon si a slujitorilor lui si le-ati dat sabie la mână, ca să ne omoare".
22. Atunci Moise s-a întors la Domnul si a zis: "Doamne, pentru ce ai adus necazul acesta asupra acestui popor si la ce m-ai trimis pe mine?
23. Căci de când am mers eu la Faraon si i-am grăit în numele Tău, el a început să necăjească si mai rău pe poporul acesta, iar de izbăvit Tu nu l-ai izbăvit pe poporul Tău".

6. 
Moise trimis din nou la Faraon. Neamul său.

l. Atunci a zis Domnul către Moise: "Acum ai să vezi ce am să fac lui Faraon, că sub lucrarea mâinii Mele celei tari el îi va lăsa si sub lucrarea bratului Meu celui puternic el îi va alunga din pământul său".
2. Apoi a grăit Domnul cu Moise si a zis către el: "Eu sunt Domnul
3. Si M-am arătat lui Avraam, lui Isaac si lui Iacov ca Dumnezeu Atotputernic, iar cu numele Meu de Domnul nu M-am făcut cunoscut lor.
4. Mai mult: am făcut legământ cu ei, ca să le dau pământul Canaan, pământul pribegiei lor, în care rătăceau ei.
5. Si, în sfârsit, am auzit suspinul fiilor lui Israel, pe care îi tin Egiptenii în robie, si Mi-am adus aminte de legământul Meu cu voi.
6. Mergi dar de vorbeste fiilor lui Israel si le spune: Eu sunt Domnul si am să vă scot de la munca cea grea a Egiptenilor si am să vă izbăvesc din robia lor; am să vă izbăvesc cu brat înalt si cu pedepse mari;
7. Am să vă primesc să-Mi fiti popor, iar Eu să vă fiu Dumnezeu si voi veti cunoaste că Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru, Care v-a scos din pământul Egiptului si de sub munca apăsătoare a Egiptenilor.
8. Apoi am să vă duc în pământul acela pentru care Mi-am ridicat mâna să-l dau lui Avraam, lui Isaac si lui Iacov, si pe care am să-l dau vouă în stăpânire, căci Eu sunt Domnul!"
9. Si a grăit Moise asa fiilor lui Israel; dar ei n-au ascultat pe Moise din pricina deznădejdii si a greutătii muncilor lor.
10. Si iarăsi a grăit Domnul cu Moise si i-a zis:
11. "Intră si spune lui Faraon, regele Egiptului, ca să lase pe fiii lui Israel să iasă din tara lui!"
12. Dar Moise a grăit înaintea Domnului si a zis: "Iată, fiii lui Israel nu mă ascultă. Cum, dar, mă va asculta Faraon? Si apoi eu sunt si gângav".
13. Domnul însă a grăit lui Moise si Aaron si le-a poruncit să spună lui Faraon, regele Egiptului, să dea drumul fiilor lui Israel din tara Egiptului.
14. Iată acum începătorii familiilor strămosesti: Fiii lui Ruben, întâi-născutul lui Israel: Enoh si Falu, Hetron si Carmi. Acestea sunt familiile lui Ruben.
15. Fiii lui Simeon: Iemuel si Iamin, Ohad si Iachin, tohar si Saul, fiii canaaneencii. Acestea sunt familiile lui Simeon.
16. Iar numele fiilor lui Levi, însirati cum s-au născut, sunt acestea: Gherson, Cahat si Merari. Iar anii vietii lui Levi au fost o sută treizeci si sapte.
17. Fiii lui Gherson: Libni si Simei, cu familiile lor.
18. Fiii lui Cahat: Amram, Ithar, Hebron si Uziel. Iar anii vietii lui Cahat au fost o sută treizeci si trei de ani.
19. Fiii lui Merari: Mahli si Musi. Acesta este neamul lui Levi, după familiile lui.
20. Amram însă a luat de femeie pe Iochebed, fata unchiului său, si aceasta i-a născut pe Aaron si pe Moise, precum si pe Mariam, sora lor. Iar anii vietii lui Amram au fost o sută treizeci si sapte de ani.
21. Fiii lui Ithar: Core, Nefeg si Zicri.
22. Fiii lui Uziel: Misael, Eltafan si Sitri.
23. Iar Aaron si-a luat de sotie pe Elisaveta, fata lui Aminadab si sora lui Naason; aceasta i-a născut pe Nadab si pe Abiud, pe Eleazar si pe Itamar.
24. Fiii lui Core: Asir, Elcana si Abiasaf. Acestea sunt familiile lui Core.
25. Eleazar, fiul lui Aaron, si-a luat de femeie pe una din fiicele lui Putiel si aceasta i-a născut pe Finees. Acestia sunt începătorii familiilor strămosesti ale levitilor.
26. Acesta este acel Aaron si acel Moise, cărora Dumnezeu le-a zis: "Scoateti pe fiii lui Israel din pământul Egiptului cu ostirea lor!"
27. Si acestia au spus lui Faraon, regele Egiptului, să dea drumul fiilor lui Israel din pământul Egiptului. Acesta este acel Aaron si acesta este acel Moise
28. Din timpul când a grăit Domnul cu Moise în tara Egiptului
29. Si i-a zis lui: "Eu sunt Domnul!" Spune lui Faraon, regele Egiptului, câte-ii vorbesc Eu
30. Iar Moise a răspuns Domnului: "Iată eu sunt greoi la vorbă. Cum dar mă va asculta Faraon?"

7. 
Plăgile Egiptului.

1. Răspuns-a Domnul lui Moise si i-a zis: "Iată, Eu fac din tine un dumnezeu pentru Faraon, iar Aaron, fratele tău, îti va fi prooroc.
2. Tu dar vei grăi lui Aaron toate câte îti voi porunci, iar Aaron, fratele tău, va spune lui Faraon, ca să lase pe fiii lui Israel să iasă din pământul lui.
3. Eu însă voi învârtosa inima lui Faraon si voi arăta multimea semnelor Mele si a minunilor Mele în pământul Egiptului.
4. Faraon nu vă va asculta, dar Eu îmi voi pune mâna asupra Egiptului si voi scoate ostirile Mele, pe poporul Meu, pe fiii lui Israel din pământul Egiptului, cu mare izbândă.
5. Când voi întinde mâna Mea asupra Egiptului si voi scoate pe fiii lui Israel din mijlocul lui, atunci vor cunoaste toti Egiptenii că Eu sunt Domnul".
6. Moise si Aaron s-au supus; cum le-a poruncit Domnul, asa au făcut.
7. Când au început a grăi lui Faraon, Moise era de optzeci de ani, iar Aaron, fratele lui, de optzeci si trei de ani.
8. Si a grăit Domnul cu Moise si cu Aaron si a zis:
9. "Dacă Faraon vă va zice: Dă-ne vreun semn sau vreo minune, atunci tu să zici fratelui tău Aaron: Ia toiagul si-l aruncă jos înaintea lui Faraon si înaintea slujitorilor lui, si se va face sarpe".
10. S-au dus deci Moise si Aaron la Faraon si la slujitorii lui si au făcut cum le poruncise Domnul: a aruncat Aaron toiagul său înaintea lui Faraon si înaintea slujitorilor lui si s-a făcut sarpe.
11. Atunci a chemat si Faraon pe înteleptii Egiptului si pe vrăjitori si au făcut si vrăjitorii Egiptenilor asemenea lucru cu vrăjile lor:
12. Fiecare din ei si-a aruncat toiagul si s-a făcut sarpe. Dar toiagul lui Aaron a înghitit toiegele lor.
13. De aceea s-a învârtosat inima lui Faraon si nu i-a ascultat, după cum spusese Domnul.
14. Zis-a Domnul către Moise: "Inima lui Faraon se îndărătniceste si nu lasă poporul.
15. Du-te dar la Faraon dimineată; iată el are să iasă la apă, iar tu să stai în calea lui, pe malul râului, si toiagul acesta, care s-a prefăcut în sarpe, să-l iei în mâna ta;
16. Si să zici lui Faraon: Domnul, Dumnezeul Evreilor m-a trimis la tine să-ii spun: Lasă pe poporul Meu să-Mi facă slujbă în pustie; si iată până acum nu M-ai ascultat.
17. Asa zice Domnul: Din aceasta vei cunoaste că Eu sunt Domnul: iată, cu acest toiag, care e în mâna mea, voi lovi apa din râu si se va preface în sânge;
18. Pestele din râu va muri, râul se va împuti si Egiptenii nu vor putea bea apă din râu".
19. Si a mai zis Domnul către Moise: "Să zici lui Aaron, fratele tău: Ia toiagul în mână si întinde-ti mâna asupra apelor Egiptului: asupra râurilor lui, asupra lacurilor lui si asupra oricărei adunări de apă; si se vor preface în sânge si va fi sânge în toată tara Egiptului, în vasele de lemn si în cele de piatră!"
20. Si au făcut Moise si Aaron cum le-a poruncit Domnul: a ridicat Aaron toiagul său si a lovit apa râului, înaintea ochilor lui Faraon si înaintea ochilor slujitorilor lui, si toată apa din râu s-a prefăcut în sânge.
21. Atunci pestele din râu a murit, râul s-a împutit si Egiptenii nu puteau să bea apă din râu; si era sânge în toată tara Egiptului.
22. Si au făcut asa si magii Egipteni cu vrăjile lor. De aceea s-a învârtosat inima lui Faraon si nu i-a ascultat, precum le spusese Domnul.
23. Întorcându-se, Faraon a intrat în casa sa si nu a pus la inimă aceasta.
24. Atunci au săpat toti Egiptenii în preajma râului, ca să găsească să bea apă, căci din râu nu puteau să bea apă.
25. Se împliniseră sapte zile de când lovise Domnul apa.

8. 
Alte trei plăgi asupra Egiptului: broaste, tântari si tăuni.

l. Atunci a zis Domnul către Moise: "Intră la Faraon si-i zi: Asa grăieste Domnul: Lasă pe poporul Meu, ca să-Mi slujească.
2. Iar de nu vei vrea să-l lasi, iată Eu voi lovi toate tinuturile tale cu broaste.
3. Râul va misuna de broaste si, iesind, acestea se vor sui în casele tale, în dormitoarele tale, pe paturile tale, în casele slujitorilor tăi si ale poporului tău, în cuptoarele tale si în aluaturile tale;
4. Pe tine, pe poporul tău si pe toate slugile tale se vor sui broaste".
5. Si a mai zis Domnul către Moise: "Spune lui Aaron, fratele tău: întinde toiagul cu mâna ta spre râuri, spre lacuri si spre bălti si fă să iasă broaste în pământul Egiptului!"
6. Si si-a întins Aaron mâna sa asupra apelor Egiptului si ele au scos broaste; si au iesit broaste si au acoperit pământul Egiptului.
7. Dar au făcut asemenea si vrăjitorii Egiptenilor cu vrăjile lor si au scos broaste în pământul Egiptului.
8. Atunci a chemat Faraon pe Moise si pe Aaron si a zis: "Rugati-vă pentru mine Domnului să depărteze broastele de la mine si de la poporul meu si voi lăsa poporul lui Israel să jertfească Domnului!"
9. Moise însă a zis către Faraon: "Soroceste-mi însuti când să mă rog pentru tine, pentru slugile tale si pentru poporul tău, ca să piară broastele de la tine, de la poporul tău si din casele voastre si să rămână numai în râu",
10. Iar el a zis: "Mâine". Zis-a Moise: "Va fi cum ai zis, ca să stii că nu este altul ca Domnul Dumnezeul nostru.
11. Se vor depărta broastele de la tine, din casele tale, din tarine, de la slugile tale si de la poporul tău si numai în râu vor rămâne".
12. Iesind deci Moise si Aaron de la Faraon, a strigat Moise către Domnul ca să piară broastele pe care le trimisese împotriva lui Faraon.
13. Si a făcut Domnul după cuvântul lui Moise si au murit broastele de prin case, de prin curti si ds prin tarini;
14. Si le-au adunat grămezi, grămezi, si s-a împutit pământul.
15. Văzând însă că s-a făcut usurare, Faraon si-a învârtosat inima si nu i-a ascultat, după cum spusese Domnul.
16. Atunci a zis Domnul către Moise: "Spune lui Aaron: Întinde-ti toiagul tău cu mâna si loveste tărâna pământului si vor fi tântari pe oameni, pe vite, pe Faraon si în casa lui si pe slugile lui; toată tărâna pământului se va face tântari în tot pământul Egiptului".
17. Si au făcut ei asa: Aaron si-a întins toiagul cu mâna sa si a lovit tărâna pământului si s-au ivit tântari pe oameni si pe vite. Toată tărâna pământului s-a făcut tântari în tot pământul Egiptului.
18. Au încercat atunci si magii cu vrăjile lor să facă tântari, dar n-au putut. Si au rămas tântari pe oameni si pe vite.
19. Si au zis magii către Faraon: "Acesta e degetul lui Dumnezeu!" Dar inima lui Faraon s-a învârtosat si nu i-a ascultat, după cum spusese Domnul.
20. Zis-a Domnul către Moise: "Scoală mâine de dimineată si iesi înaintea lui Faraon în vremea când el are să iasă la apă, iar tu să-i zici: Asa grăieste Domnul: Lasă pe poporul Meu ca să-Mi slujească în pustie!
21. Dacă însă nu vei lăsa pe poporul Meu, iată Eu voi trimite asupra ta, asupra slujitorilor tăi, asupra poporului tău si asupra caselor voastre tăuni si se vor umple casele Egiptenilor de tăuni si pământul pe care trăiesc ei.
22. Si voi osebi în ziua aceea pământul Gosen în care locuieste poporul Meu, că acolo nu vor fi tăuni ca să stii că Eu sunt Domnul, în mijlocul acestei tări.
23. Voi face deosebire între poporul Meu si poporul tău si chiar mâine va fi semnul acesta pe pământ".
24. Si a făcut Domnul asa si a venit multime de tăuni în casa lui Faraon, în casele slujitorilor lui si în tot pământul Egiptului, încât s-a pustiit tara de tăuni.
25. Atunci a chemat Faraon pe Moise si pe Aaron si a zis: "Mergeti si aduceti jertfă Domnului Dumnezeului vostru în tară!"
26. Moise însă a zis: "Nu este cu putintă să se facă asa, pentru că cele ce aducem noi jertfă Domnului Dumnezeului nostru sunt urâciune înaintea Egiptenilor. Si de vom jertfi noi înaintea Egiptenilor cele ce sunt urâciune pentru ei, nu ne vor ucide, oare, cu pietre?
27. De aceea ne vom duce în pustie cale de trei zile si vom aduce acolo jertfă Domnului Dumnezeului nostru, după cum ne va zice Domnul".
28. Zis-a Faraon: "Eu vă voi lăsa să aduceti jertfă Domnului Dumnezeului vostru, în pustie, dar să nu vă duceti departe. Rugati-vă dar Domnului pentru mine!"
29. Iar Moise a zis: "Iată, cum voi iesi de la tine, mă voi ruga Domnului Dumnezeu si mâine se vor îndepărta tăunii de la Faraon, de la slujitorii lui si de la poporul lui, dar Faraon să înceteze a mai însela, nedând drumul poporului să aducă jertfă Domnului!"
30. Si iesind Moise de la Faraon, s-a rugat lui Dumnezeu.
31. Si a făcut Domnul după cum zisese Moise: a îndepărtat tăunii de la Faraon, de la slujitorii lui si de la poporul lui si n-a mai rămas nici unul.
32. Dar Faraon si-a învârtosat inima si de data aceasta si n-a lăsat poporul să se ducă.

9. 
Alte trei plăgi asupra Egiptului: moarte mare în vite, bube pe Egipteni si grindină.

1. Atunci a zis Domnul către Moise: "Intră la Faraon si-i spune: Acestea zice Domnul Dumnezeul Evreilor: Lasă pe poporul Meu să-Mi slujească!
2. Iar de nu vei vrea să lasi pe poporul Meu, ci-l vei mai tine,
3. Iată, mâna Domnului va fi peste vitele tale cele de la câmp: peste cai, peste asini, peste cămile, peste boi si oi si va fi moarte foarte mare.
4. Dar va face Domnul osebire în ziua aceea între vitele Israelitilor si vitele Egiptenilor: din toate vitele fiilor lui Israel nu va muri nici una".
5. Si a pus Domnul soroc si a zis: "Mâine va face Domnul aceasta în tara aceasta!"
6. Si a doua zi a făcut Domnul aceasta si au murit toate vitele Egiptenilor, iar din vitele fiilor lui Israel n-a murit nici una.
7. Atunci a trimis Faraon să afle si iată din toate vitele fiilor lui Israel nu murise nici una. Dar inima lui Faraon s-a învârtosat si nu a lăsat poporul să se ducă.
8. Iarăsi a grăit Domnul cu Moise si cu Aaron si a zis: "Luati-vă câte o mână plină de cenusă din cuptor si s-o arunce Moise spre cer înaintea lui Faraon si a slujitorilor lui.
9. Si se va stârni pulbere în tot pământul Egiptului si vor fi pe oameni si pe vite răni si băsici usturătoare în toată tara Egiptului".
10. Deci, au luat ei cenusă din cuptor, au mers înaintea lui Faraon, a aruncat-o Moise spre cer si s-au făcut bube cu puroi pe oameni si pe vite;
11. Si magii n-au putut sta împotriva lui Moise din pricina rănilor, pentru că erau bube pe ei si în tot Egiptul.
12. Dar Domnul a învârtosat inima lui Faraon si nu i-a ascultat, cum zisese Domnul lui Moise.
13. Zis-a Domnul către Moise: "Să te scoli mâine de dimineată, să te înfătisezi lui Faraon si să-i zici: Asa grăieste Domnul Dumnezeul Evreilor: Lasă pe poporul Meu ca să-Mi slujească,
14. Fiindcă de data aceasta voi trimite toate pedepsele Mele împotriva ta, a slugilor tale si a poporului tău, ca să vezi că nu este altul asemenea Mie în tot pământul.
15. De Mi-as fi întins mâna si te-as fi lovit pe tine si pe poporul tău cu ciumă, tu ai fi fost sters de pe fata pământului;
16. Dar te-am crutat, ca să-Mi arăt puterea Mea si ca să se vestească numele Meu în tot pământul,
17. Si tu tot te mai împotrivesti poporului Meu si nu-l lasi.
18. Iată, Eu voi ploua mâine, pe vremea asta, grindină foarte multă, cum n-a mai fost în Egipt de la întemeierea lui si până în ziua aceasta.
19. Trimite dar acum să adune turmele tale si toate câte ai la câmp, că asupra tuturor oamenilor si vitelor, care vor fi în tarină si nu vor intra în casă, va cădea grindină si vor muri".
20. Acei dintre robii lui Faraon, care s-au temut de Domnul, au adunat în grabă pe oamenii si turmele lor acasă,
21. Iar cei ce n-au luat aminte la cuvântul Domnului, aceia si-au lăsat slugile si vitele lor în câmp.
22. Si a zis Domnul către Moise: "Întinde mâna ta spre cer si va cădea grindină peste tot pământul Egiptului: peste oameni, peste turme si peste toată iarba câmpului din pământul Egiptului!"
23. Atunci si-a întins Moise mâna spre cer si a slobozit Domnul tunete, grindină si foc pe pământ; si a plouat Domnul grindină în pământul Egiptului.
24. Aceasta a fost o grindină foarte mare si printre grindină ardea foc, cum nu mai fusese în tot pământul Egiptului, de când se asezaseră oamenii pe el.
25. Grindina aceasta a bătut în tot pământul Egiptului, tot ce era pe câmp, oameni si dobitoace; toată iarba câmpului a bătut-o grindina si toti pomii de pe câmp i-a rupt grindina.
26. Numai în tinutul Gosen, unde trăiau fiii lui Israel, n-a fost grindină.
27. Atunci trimitând, Faraon a chemat pe Moise si pe Aaron si a zis către ei: "Acum văd că am păcătuit! Domnul este drept, iar eu si poporul meu suntem vinovati.
28. Rugati-vă Domnului pentru mine, să înceteze tunetele, grindina si focul pe pământ si vă voi lăsa si, mai mult, nu vă voi împiedica!"
29. Iar Moise i-a zis: "Îndată ce voi iesi din oras, voi întinde mâna mea spre cer, către Domnul, si vor înceta tunetele; nu va mai fi nici grindină, nici ploaie, ca să cunosti că al Domnului este pământul.
30. Dar stiu că tu si slujitorii tăi nu vă temeti încă de Domnul Dumnezeu".
31. Atunci inul si orzul s-au stricat, pentru că orzul era înspicat si inul în floare.
32. Iar grâul si ovăzul nu s-au stricat, pentru că acestea erau mai târzii.
33. Iesind deci Moise de la Faraon si din cetate si întinzându-si mâinile către Domnul, au încetat tunetele si grindina si s-a oprit ploaia.
34. Văzând însă că au încetat ploaia, grindina si tunetele, păcătuit-a Faraon înainte si si-a învârtosat inima si el si slugile sale.
35. Si învârtosată fiind inima lui Faraon si a slugilor lui, el n-a lăsat pe fiii lui Israel să plece cum poruncise Dumnezeu prin mâna lui Moise.

10. 
Lăcuste si întuneric în pământul Egiptului.

1. Atunci a grăit iarăsi Domnul cu Moise si a zis: "Intră la Faraon, că i-am învârtosat inima lui si a slugilor lui, ca să arăt între ei pe rând aceste semne ale Mele;
2. Ca să istorisiti în auzul fiilor vostri si al fiilor fiilor vostri câte am făcut în Egipt si semnele Mele, pe care le-am arătat într-însul, si ca să cunoasteti că Eu sunt Domnul!"
3. Si a intrat Moise si Aaron la Faraon si i-au zis: "Asa grăieste Domnul Dumnezeul Evreilor: Până când nu vei vrea să te smeresti înaintea Mea? Lasă pe poporul Meu, ca să-Mi slujească!
4. Iar de nu vei lăsa pe poporul Meu, iată mâine, pe vremea asta, voi aduce lăcuste multe în toate hotarele tale;
5. Si vor acoperi ele fata pământului, încât pământul nu se va putea vedea, si vor mânca tot ce a mai rămas la voi, pe pământ, nestricat de grindină; toti pomii ce cresc prin câmpiile voastre;
6. Vor umplea casele tale, casele tuturor slugilor tale si toate casele în tot pământul Egiptenilor, cum n-au văzut părintii tăi, nici părintii părintilor tăi de când trăiesc ei pe pământ si până în ziua de astăzi". Apoi s-a întors Moise si a iesit de la Faraon.
7. Atunci dregătorii lui Faraon au zis către acesta: "Oare mult are să ne chinuiască omul acesta? Dă drumul oamenilor acestora, ca să facă slujbă Dumnezeului lor! Sau vrei să vezi Egiptul pierind?"
8. Si ei au întors pe Moise si pe Aaron la Faraon; iar Faraon a zis către ei: "Duceti-vă si faceti slujbă Domnului Dumnezeului vostru! Dar cine sunt cei care trebuie să meargă?"
9. Răspuns-a Moise: "Vom merge cu cei tineri si cu cei bătrâni ai nostri, cu fiii nostri, cu fiicele noastre, cu oile noastre si cu boii nostri, căci e sărbătoarea Domnului Dumnezeului nostru".
10. Faraon însă le-a zis: "Fie asa! Dumnezeu cu voi! Eu sunt gata să vă dau drumul. Dar la ce să vă duceti cu copiii? Se vede că aveti gând rău.
11. Nu! Duceti-vă numai bărbatii si faceti slujbă Domnului, cum ati cerut!" Si au fost dati afară de la Faraon.
12. Atunci a zis Domnul către Moise: "Întinde-ti mâna ta asupra pământului Egiptului si vor năvăli lăcustele asupra pământului Egiptului si vor mânca toată iarba pământului, toate roadele pomilor si tot ce a rămas nestricat de grindină".
13. Deci si-a ridicat Moise toiagul său asupra pământului Egiptului si a adus Domnul asupra pământului acestuia vânt de la răsărit toată ziua aceea si toată noaptea si, când s-a făcut ziuă, vântul de la răsărit a adus lăcuste.
14. Si au năvălit ele în tot pământul Egiptului, s-au asezat în toate tinuturile Egiptului multime multă; asemenea lăcuste n-au mai fost si nu vor mai fi.
15. Si au acoperit ele toată tara, cât nu se mai vedea pământul; si au mâncat toată iarba pământului si toate roadele pomilor, care nu fuseseră stricate de grindină; si n-a rămas nici un fir de verdeată, nici în arbori, nici în iarba câmpului în tot pământul Egiptului.
16. Atunci Faraon a chemat în grabă pe Moise si pe Aaron si le-a zis: "Gresit-am înaintea Domnului Dumnezeului vostru si înaintea voastră!
17. Iertati-mi acum încă o dată greseala mea si vă rugati Domnului Dumnezeului vostru să abată în orice chip de la mine prăpădul acesta!"
18. Si iesind de la Faraon, Moise s-a rugat lui Dumnezeu,
19. Si Domnul a stârnit vânt puternic de la apus si acesta a dus lăcustele si le-a aruncat în Marea Rosie si n-a rămas nici o lăcustă în tot pământul Egiptului.
20. Dar Domnul a învârtosat inima lui Faraon si acesta n-a dat drumul fiilor lui Israel.
21. Atunci a zis Domnul către Moise: "Întinde mâna ta spre cer si se va face întuneric în pământul Egiptului, încât să-l pipăi cu mâna".
22. Si si-a întins Moise mâna sa spre cer si s-a făcut întuneric beznă trei zile în tot pământul Egiptului,
23. De nu se vedea om cu om, si nimeni nu s-a urnit de la locul său trei zile. Iar la fiii lui Israel a fost lumină peste tot în locuintele lor.
24. Atunci a chemat Faraon pe Moise si pe Aaron si le-a zis: "Duceti-vă si faceti slujbă Domnului Dumnezeului vostru, dar să rămână aici vitele voastre mărunte si mari, iar copiii să meargă cu voi".
25. Moise însă a zis: "Ba nu, ci dă-ne vite pentru jertfele si arderile de tot ce avem să aducem Domnului Dumnezeului nostru.
26. Deci, să meargă cu noi si turmele noastre si să nu rămână nici un picior, căci din ele avem să luăm ca să aducem jertfă Domnului Dumnezeului nostru; dar, până nu vom ajunge acolo, nu stim ce avem să aducem jertfă Domnului Dumnezeului nostru".
27. Domnul a învârtosat inima lui Faraon si el n-a vrut să le dea drumul,
28. Ci a zis Faraon către Moise: "Du-te de aici! Dar bagă de seamă să nu te mai arăti în fata mea, căci în ziua când vei vedea fata mea, vei muri".
29. Răspuns-a Moise: "Cum ai zis, asa va fi. Mai mult nu voi mai vedea fata ta!"

11. 
Vestirea plăgii a zecea.

1. După aceea a zis Domnul către Moise: "Încă o plagă voi mai aduce asupra lui Faraon si asupra Egiptului si după aceea vă vor da drumul de aici. Dar când vă vor da drumul, cu grăbire vă vor alunga de aici.
2. Spune dar poporului în taină, ca fiecare bărbat de la vecinul său si fiecare femeie de la vecina ei să ceară împrumut vase de argint si vase de aur si haine".
3. Si a dat Domnul poporului Său trecere înaintea Egiptenilor si acestia le-au împrumutat cele cerute. Dar si Moise ajunsese mare foarte în pământul Egiptului, înaintea lui Faraon si a slujitorilor lui Faraon si a tot poporul.
4. Si a zis Moise: "Asa grăieste Domnul: La miezul noptii voi trece prin Egipt
5. Si va muri tot întâiul născut în pământul Egiptului, de la întâiul născut al lui Faraon, care urmează să sadă pe tronul său, până la întâiul născut al roabei de la râsnită si până la întâiul născut al dobitoacelor.
6. Si va fi plângere mare în tot pământul Egiptului, cum n-a mai fost si cum nu va mai fi.
7. Iar la toti fiii lui Israel nici câine nu va lătra, nici la om, nici la dobitoc, ca să cunoasteti ce deosebire face Domnul între Egipteni si Israeliti.
8. Si se vor pogorî toti acesti slujitori ai tăi la mine si, închinându-se mie, vor zice: Iesi împreună cu tot poporul tău, pe care-l povătuiesti tu. Si după aceea voi si iesi". Si a iesit Moise de la Faraon înfierbântat de mânie.
9. Apoi a zis Domnul către Moise: "Nu vă va asculta nici acum Faraon, ca să se înmultească semnele Mele si minunile Mele în pământul Egiptului!"
10. A făcut deci Moise si Aaron toate semnele si minunile acestea înaintea lui Faraon. Dar Domnul a învârtosat inima lui Faraon si el n-a ascultat să lase pe Israel să iasă din pământul său.

12. 
Mielul pascal si moartea întâilor născuti ai Egiptenilor.

l. Apoi a grăit Domnul cu Moise si Aaron în pământul Egiptului si le-a zis:
2. "Luna aceasta să vă fie începutul lunilor, să vă fie întâia între lunile anului.
3. Vorbeste deci la toată obstea fiilor lui Israel si le spune: În ziua a zecea a lunii acesteia să-si ia fiecare din capii de familie un miel; câte un miel de familie să luati fiecare.
4. Iar dacă vor fi putini în familie, încât să nu fie deajuns ca să poată mânca mielul, să ia cu sine de la vecinul cel mai aproape de dânsul un număr de suflete: numărati-vă la un miel atâtia cât pot să-l mănânce.
5. Mielul să vă fie de un an, parte bărbătească si fără meteahnă, si să luati sau un miel, sau un ied,
6. Să-l tineti până în ziua a paisprezecea a lunii acesteia si atunci toată adunarea obstii fiilor lui Israel să-l junghie către seară.
7. Să ia din sângele lui si să ungă amândoi usorii si pragul cel de sus al usii casei unde au să-l mănânce.
8. Si să mănânce în noaptea aceea carnea lui friptă la foc; dar s-o mănânce cu azimă si cu ierburi amare.
9. Dar să nu-l mâncati nefript deajuns sau fiert în apă, ci să mâncati totul fript bine pe foc, si capul cu picioarele si măruntaiele.
10. Să nu lăsati din el pe a doua zi si oasele lui să nu le zdrobiti. Ceea ce va rămâne pe a doua zi să ardeti în foc.
11. Să-l mâncati însă asa: să aveti coapsele încinse, încăltămintea în picioare si toiegele în mâinile voastre; si să-l mâncati cu grabă, căci este Pastile Domnului.
12. În noaptea aceea voi trece peste pământul Egiptului si voi lovi pe tot întâiul născut în pământul Egiptului, al oamenilor si al dobitoacelor, si voi face judecată asupra tuturor dumnezeilor în pământul Egiptului, căci Eu sunt Domnul.
13. Iar la voi sângele va fi semn pe casele în care vă veti afla: voi vedea sângele si vă voi ocoli si nu va fi între voi rană omorâtoare, când voi lovi pământul Egiptului.
14. Ziua aceea să fie spre pomenire si să prăznuiti într-însa sărbătoarea Domnului, din neam în neam; ca asezare vesnică s-o prăznuiti.
15. Sapte zile să mâncati azime; din ziua întâi să depărtati din casele voastre dospitura, căci cine va mânca dospit din ziua întâi până în ziua a saptea, sufletul aceluia se va stârpi din Israel.
16. În ziua întâi să aveti adunare sfântă, în ziua a saptea iar adunare sfântă; si în acele zile să nu faceti nici un fel de lucru decât numai cele ce trebuie fiecăruia de mâncat, numai acelea să vi le faceti.
17. Păziti sărbătoarea azimilor, că în ziua aceea am scos taberele voastre din pământul Egiptului; păziti ziua aceasta în neamul vostru ca asezământ vesnic.
18. Începând din seara zilei a paisprezecea a lunii întâi si până în seara zilei a douăzeci si una a aceleiasi luni, să mâncati pâine nedospită.
19. Sapte zile să nu se afle dospitură în casele voastre; tot cel care va mânca dospit, sufletul acela se va stârpi din obstea lui Israel, fie străin sau băstinas al pământului aceluia.
20. Tot ce e dospit să nu mâncati, ci în toate asezările voastre să mâncati azimă".
21. Apoi a chemat Moise pe toti bătrânii fiilor lui Israel si le-a zis: "Mergeri si vă luati miei după familiile voastre si junghiati Pastile.
22. După aceea să luati un mănunchi de isop si, muindu-l în sângele strâns de la miel într-un vas, să ungeti pragul de sus si amândoi usorii usii cu sângele cel din vas, iar voi să nu iesiti nici unul din casă până dimineata;
23. Căci are să treacă Domnul să lovească Egiptul; si văzând sângele de pe pragul de sus si de pe cei doi usori, Domnul va trece pe lângă usă si nu va îngădui pierzătorului să intre în casele voastre, ca să vă lovească.
24. Păziti acestea ca un asezământ vesnic pentru voi si pentru copiii vostri.
25. Iar după ce veti intra în pământul pe care Domnul îl va da vouă, cum a zis, să păziti rânduiala aceasta.
26. Si când vă vor zice copiii vostri: Ce înseamnă rânduiala aceasta?
27. Să le spuneti: Aceasta este jertfa ce o aducem de Pasti Domnului, Care în Egipt a trecut pe lângă casele fiilor lui Israel, când a lovit Egiptul, iar casele noastre le-a izbăvit". Si s-a plecat poporul si s-a închinat.
28. Au mers deci fiii lui Israel si au făcut toate cum poruncise Domnul lui Moise si Aaron; asa au făcut.
29. Iar la miezul noptii a lovit Domnul pe toti întâi-născutii în pământul Egiptului, de la întâi-născutul lui Faraon, care sedea pe tron, până la întâi-născutul robului, care sta în închisoare, si pe toti întâi-născutii dobitoacelor.
30. Si s-a sculat noaptea Faraon însusi, toate slugile lui si toti Egiptenii, si s-a făcut bocet mare în toată tara Egiptului, căci nu era casă unde să nu fie mort.
31. În aceeasi noapte a chemat Faraon pe Moise si pe Aaron si le-a zis: "Sculati-vă si iesiti din pământul poporului meu! Si voi si fiii lui Israel! Si duceti-vă de faceti slujbă Domnului Dumnezeului vostru, precum ati zis.
32. Luati cu voi si oile si boii vostri, cum ati cerut, si vă duceti si mă binecuvântati si pe mine!"
33. Si sileau Egiptenii pe poporul evreu să iasă degrabă din tara aceea, căci ziceau: "Pierim cu totii!"
34. Atunci poporul a luat pe umeri aluatul său până a nu se dospi, cu covetile învelite în hainele lor.
35. Si făcând fiii lui Israel cum le poruncise Moise, ei au cerut de la Egipteni vase de argint si de aur si haine;
36. Iar Domnul a dat poporului Său trecere înaintea Egiptenilor, ca să-i dea tot ce a cerut. Si astfel au fost prădati Egiptenii.
37. Fiii lui Israel au plecat din Ramses spre Sucot, ca fa sase sute de mii de bărbati pedestri, afară de copii.
38. Si a mai iesit împreună cu ei multime de oameni de felurite neamuri, si oi, si boi, si turme foarte mari.
39. Iar din aluatul ce l-au scos din Egipt au copt azime, că nu se dospise încă, pentru că i-au scos Egiptenii si nu putuseră zăbovi nici măcar să-si facă de mâncare pentru drum.
40. Timpul însă, cât fiii lui Israel si părintii lor au trăit în Egipt si în tara Canaan, a fost de patru sute treizeci de ani.
41. Iar după trecerea celor patru sute treizeci de ani a iesit toată ostirea Domnului din pământul Egiptului, noaptea.
42. Aceasta a fost noaptea de priveghere a Domnului pentru scoaterea lor din tara Egiptului si pe această noapte de priveghere pentru Domnul o vor păzi toti fiii lui Israel din neam în neam.
43. După aceea a zis Domnul către Moise si Aaron: "Rânduiala Pastelui este aceasta: Nimeni din cei de alt neam să nu mănânce din el.
44. Dar tot robul cumpărat cu bani si tăiat împrejur să mănânce din el.
45. Străinul si simbriasul asijderea să nu mănânce din el.
46. Să se mănânce în aceeasi casă; să nu lăsati pe a doua zi; carnea să nu o scoateti afară din casă si oasele să nu le zdrobiti.
47. Să-l prăznuiască toată obstea fiilor lui Israel.
48. Iar de va veni la voi vreun străin să facă Pastile Domnului, să tai împrejur pe toti cei de parte bărbătească ai lui si numai atunci să-l săvârsească si va fi ca si locuitorul de bastină al tării; dar tot cel netăiat împrejur să nu mănânce din el.
49. O lege să fie si pentru băstinas si pentru străinul ce se va aseza la voi!"
50. Si au făcut fiii lui Israel cum poruncise Domnul lui Moise si Aaron; asa au făcut.
51. Deci, în ziua aceea a scos Domnul pe fiii lui Israel din tara Egiptului, cu ostirea lor.

13. 
Sfintirea celor întâi-născuti.

1. În vremea aceea a vorbit Domnul cu Moise si i-a zis:
2. "Să-Mi sfintesti pe tot întâiul născut, pe tot cel ce se naste întâi la fiii lui Israel, de la om până la dobitoc, că este al Meu!"
3. Iar Moise a zis către popor: "Să vă aduceti aminte de ziua aceasta, în care ati iesit din pământul Egiptului, din casa robiei, căci cu mână tare v-a scos Domnul de acolo si să nu mâncati dospit;
4. Că astăzi iesiti voi, în luna Aviv.
5. Iar când te va duce Domnul Dumnezeul tău în tara Canaaneilor, a Heteilor, a Amoreilor, a Heveilor, a Iebuseilor, a Ghergheseilor si a Ferezeilor, pentru care S-a jurat El părintilor tăi să-ti dea tara unde curge miere si lapte, să faci slujba aceasta în această lună.
6. Sapte zile să mănânci azime, iar în ziua a saptea este sărbătoarea Domnului:
7. Azime să mâncati sapte zile si să nu se găsească la tine pâine dospită, nici aluat dospit în toate hotarele tale.
8. În ziua aceea să spui fiului tău si să zici: Acestea sunt pentru cele ce a făcut Domnul cu mine, când am iesit din Egipt.
9. Să fie acestea ca un semn pe mâna ta si aducere aminte înaintea ochilor tăi, pentru ca legea Domnului să fie în gura ta, căci cu mână tare te-a scos Domnul Dumnezeu din Egipt.
10. Să păziti dar legea aceasta din an în an, la vremea hotărâtă.
11. Si când te va duce Domnul Dumnezeul tău în tara Canaanului, cum S-a jurat tie si părintilor tăi, si ti-o va da tie,
12. Atunci să osebesti Domnului pe tot cel de parte bărbătească de la oameni, care se naste întâi; si pe tot cel de parte bărbătească, care se va naste întâi din turmele sau de la vitele ce vei avea, să-l închini Domnului.
13. Pe tot întâi-născutul de la asină să-l răscumperi cu un miel; iar de nu-l vei răscumpăra, îi vei frânge gâtul; să răscumperi si pe tot întâi-născutul din oameni în neamul tău.
14. Când însă te va întreba după aceea fiul tău si va zice: Ce înseamnă aceasta?, să-i spui: Cu mână puternică ne-a scos Domnul din pământul Egiptului, din casa robiei.
15. Că atunci când se îndărătnicea Faraon să ne dea drumul, Domnul a omorât pe toti întâi-născutii în pământul Egiptului, de la întâi-născutul oamenilor până la întâi-născutul dobitoacelor. De aceea jertfesc eu Domnului pe tot întâi-născutul de parte bărbătească si pe tot întâi-născutul din fiii mei îl răscumpăr.
16. Să fie dar aceasta ca un semn la mâna ta si ca o tăblită deasupra ochilor tăi, căci cu mână tare ne-a scos Domnul din Egipt!"
17. Iar după ce Faraon a dat drumul poporului, Dumnezeu nu l-a dus pe calea cea către pământul Filistenilor, care era mai scurtă; căci a zis Dumnezeu: "Nu cumva poporul, văzând război, să-i pară rău si să se întoarcă în Egipt".
18. Ci a dus Dumnezeu poporul împrejur, pe calea pustiului, către Marea Rosie. Si fiii lui Israel au iesit în bună rânduială din pământul Egiptului.
19. Atunci a luat Moise cu sine oasele lui Iosif; căci Iosif legase pe fiii lui Israel cu jurământ, zicând: "Are să vă cerceteze Dumnezeu si atunci să luati cu voi si oasele mele de aici!"
20. Fiii lui Israel au pornit apoi din Sucot si si-au asezat tabăra la Etam, la capătul pustiului.
21. Iar Domnul mergea înaintea lor: ziua în stâlp de nor, arătându-le calea, iar noaptea în stâlp de foc, luminându-le, ca să poată merge si ziua si noaptea.
22. Si n-a lipsit stâlpul de nor ziua, nici stâlpul de foc noaptea dinaintea poporului.

14. 
Trecerea prin Marea Rosie.

l. Atunci a grăit Domnul cu Moise si a zis:
2. "Spune fiilor lui Israel să se întoarcă si să-si aseze tabăra în fata Pi-Hahirotului, între Migdal si mare, în preajma lui Baal-tefon. Acolo, în preajma lui, lângă mare, să tăbărâti.
3. Că Faraon va zice către poporul său: Fiii acestia ai lui Israel s-au rătăcit în pământul acesta si i-a închis pustiul.
4. Iar Eu voi învârtosa inima lui Faraon si va alerga după ei. Si-Mi voi arăta slava Mea asupra lui Faraon si asupra a toată ostirea lui; si vor cunoaste toti Egiptenii că Eu sunt Domnul!" Si au făcut asa.
5. Atunci s-a dat de stire regelui Egiptului că poporul evreu a fugit. si s-a întors inima lui Faraon si a slujitorilor lui asupra poporului acestuia si ei au zis: "Ce am făcut noi? Cum de am lăsat pe fiii lui Israel să se ducă si să nu ne mai robească nouă?"
6. A înhămat deci Faraon carele sale de război si a luat poporul său cu sine:
7. A luat cu sine sase sute de cărute alese si toată călărimea Egiptului si căpeteniile lor.
8. Iar Domnul a învârtosat inima lui Faraon, regele Egiptului, si a slujitorilor lui, si a alergat acesta după fiii lui Israel; dar fiii lui Israel iesiseră sub mână înaltă.
9. Si au alergat după ei Egiptenii cu toii caii si carele lui Faraon, cu călăretii si cu toată ostirea lui si i-au ajuns când poposiseră ei la mare, lângă Pi-Hahirot, în fata lui Baal-tefon.
10. Dar când s-a apropiat Faraon si când s-au uitat fiii lui Israel înapoi si au văzut că Egiptenii vin după ei, s-au spăimântat foarte tare fiii lui Israel si au strigat către Domnul;
11. Si au zis către Moise: "Oare nu erau morminte în tara Egiptului, de ce ne-ai adus să murim în pustie? Ce ai făcut tu cu noi, scotându-ne din Egipt?
12. Nu ti-am spus noi, oare, de aceasta în Egipt, când ti-am zis: Lasă-ne să robim Egiptenilor, că e mai bine să fim robi Egiptenilor decât să murim în pustia aceasta?"
13. Moise însă a zis către popor: "Nu vă temeti! Stati si veti vedea minunea cea de la Domnul, pe care vă va face-o El astăzi, căci pe Egiptenii pe care îi vedeti astăzi nu-i veti mai vedea niciodată.
14. Domnul are să Se lupte pentru voi, iar voi fiti linistiti!"
15. Atunci a zis Domnul către Moise: "Ce strigi către Mine? Spune fiilor lui Israel să pornească,
16. Iar tu ridică-n toiagul si-ti întinde mâna asupra mării si o desparte si vor trece fiii lui Israel prin mijlocul mării, ca pe uscat.
17. Iată, Eu voi învârtosa inima lui Faraon si a tuturor Egiptenilor, ca să meargă pe urmele lor. Si-Mi voi arăta slava Mea asupra lui Faraon si asupra a toată ostirea lui, asupra carelor lui si asupra călăretilor lui.
18. Si vor cunoaste toti Egiptenii că Eu sunt Domnul, când Îmi voi arăta slava Mea asupra lui Faraon, asupra carelor lui si asupra călăretilor lui".
19. Atunci s-a ridicat îngerul Domnului, care mergea înaintea taberei fiilor lui Israel, si s-a mutat în urma lor; si s-a ridicat stâlpul cel de nor dinaintea lor si a stat în urma lor.
20. Astfel a trecut el si a stat între tabăra Egiptenilor si tabăra fiilor lui Israel; si era negură si întuneric pentru unii, iar pentru ceilalti lumină, noaptea, si toată noaptea nu s-au apropiat unii de altii.
21. Iar Moise si-a întins mâna sa asupra mării si a alungat Domnul marea toată noaptea cu vânt puternic de la răsărit si s-a făcut marea uscat, că s-au despărtit apele.
22. Si au intrat fiii lui Israel prin mijlocul mării, mergând ca pe uscat, iar apele le erau perete, la dreapta si la stânga lor.
23. Iar Egiptenii urmărindu-i, au intrat după ei în mijlocul mării toii caii lui Faraon, carele si călăretii lui.
24. Dar în straja diminetii a căutat Domnul din stâlpul cel de foc si din nor spre tabăra Egiptenilor si a umplut tabăra Egiptenilor de spaimă.
25. Si a făcut să sară rotile de la carele lor, încât cu anevoie mergeau carele. Atunci au zis Egiptenii: "Să fugim de la fata lui Israel, că Domnul se luptă pentru ei cu Egiptenii!"
26. Iar Domnul a zis către Moise: "Întindeti mâna asupra mării, ca să se întoarcă apele asupra Egiptenilor, asupra carelor lor si asupra călăretilor lor".
27. Si si-a întins Moise mâna asupra mării si spre ziuă s-a întors apa la locul ei, iar Egiptenii fugeau împotriva apei. Si asa a înecat Dumnezeu pe Egipteni în mijlocul mării.
28. Iar apele s-au tras la loc si au acoperit carele si călăretii întregii ostiri a lui Faraon, care intrase după Israeliti în mare, si nu a rămas nici unul dintre ei.
29. Fiii lui Israel însă au trecut prin mare ca pe uscat si apa le-a fost perete la dreapta si stânga lor.
30. Asa a izbăvit Domnul în ziua aceea pe Israeliti din mâinile Egiptenilor; si au văzut fiii lui Israel pe Egipteni morti pe malurile mării.
31. Văzut-a Israel mâna cea tare pe care a întins-o Domnul asupra Egiptenilor, si s-a temut poporul de Domnul si a crezut în Domnul si în Moise, sluga Lui.

15. 
Cântarea lui Moise.

l. Atunci Moise si fiii lui Israel au cântat Domnului cântarea aceasta si au zis: "Să cântăm Domnului, căci cu slavă S-a preaslăvit! Pe cal si pe călăret în mare i-a aruncat!
2. Tăria mea si mărirea mea este Domnul, căci El m-a izbăvit. Acesta este Dumnezeul meu si-L voi preaslăvi, Dumnezeul părintelui meu si-L voi preaînălta!
3. Domnul este viteaz în luptă; Domnul este numele Lui.
4. Carele lui Faraon si ostirea lui în mare le-a aruncat; Pe căpeteniile cele de seamă ale lui, Marea Rosie le-a înghitit,
5. Adâncul le-a acoperit, În fundul mării ca o piatră s-au pogorât.
6. Dreapta Ta, Doamne, si-a arătat tăria. Mâna Ta cea dreaptă, Doamne, pe vrăjmasi i-a sfărâmat.
7. Cu multimea slavei Tale ai surpat pe cei potrivnici. Trimis-ai mânia Ta Si i-a mistuit ca pe niste paie. 8. La suflarea nărilor Tale s-a despărtit apa, Strânsu-s-au la un loc apele ca un perete Si s-au închegat valurile în inima mării.
9. Vrăjmasul zicea: "Alerga-voi după ei si-i voi ajunge; Pradă voi împărti si-mi voi sătura sufletul de răzbunare; Voi scoate sabia si mâna mea îi va stârpi".
10. Dar ai trimis Tu duhul Tău Si marea i-a înghitit; Afundatu-s-au ca plumbul În apele cele mari.
11. Doamne, cine este asemenea tie între dumnezei? Cine este asemenea tie preaslăvit în sfintenie, Minunat întru slavă Si făcător de minuni?
12. Întins-ai dreapta Ta Si i-a înghitit pământul!
13. Călăuzit-ai cu mila Ta acest popor si l-ai izbăvit; Tu îl povătuiesti cu puterea Ta, Spre locasul sfinteniei Tale.
14. Auzit-au neamurile si s-au cutremurat, Frică a cuprins pe cei din Filisteia.
15. Atunci s-au spăimântat căpeteniile Edomului, Pe conducătorii Moabului cutremur i-a cuprins; Si toti câti trăiesc în Canaan si-au pierdut cumpătul.
16. Frică si groază va cădea peste ei. Si de măretia bratului Tău, Ca pietrele vor încremeni, Până va trece poporul Tău, Doamne, Până va trece poporul Tău acesta, pe care l-ai câstigat Tu.
17. Tu îl vei duce si-l vei sădi în muntele mostenirii Tale, În locul ce ti l-ai făcut sălăsluire, Doamne, În locasul sfânt cel zidit de mâinile Tale, Doamne!
18. Împărăti-va Domnul în veac si în veacul veacului.
19. Căci caii lui Faraon cu carele si călăretii lui au intrat în mare. Întors-a Domnul asupra lor apele mării, Iar fiii lui Israel au trecut prin mare, ca pe uscat!"
20. Atunci a luat Mariam proorocita, sora lui Aaron, timpanul în mâna sa, si au iesit după dânsa toate femeile cu timpane si dăntuind.
21. Si răspundea Mariam înaintea lor: "Să cântăm Domnului, căci cu slavă S-a preaslăvit! Pe cal si pe călăret în mare i-a aruncat!"
22. Apoi a ridicat Moise pe fiii lui Israel de la Marea Rosie si i-a dus în pustia Sur si au mers trei zile prin pustie si n-au găsit apă.
23. Au ajuns apoi la Mara, dar n-au putut să bea apă nici din Mara, că era amară, pentru care s-a si numit locul acela Mara.
24. De aceea cârtea poporul împotriva lui Moise si zicea: "Ce să bem?"
25. Atunci Moise a strigat către Domnul si Domnul i-a arătat un lemn; si l-a aruncat în apă si s-a îndulcit apa. Acolo a pus Domnul poporului Său rânduieli si porunci si acolo l-a încercat si i-a zis:
26. "De vei asculta cu luare-aminte glasul Domnului Dumnezeului tău si vei face lucruri drepte înaintea Lui si de vei lua aminte la poruncile Lui si vei păzi legile Lui, nu voi aduce asupra ta nici una din bolile pe care le-am adus asupra Egiptenilor, că Eu sunt Domnul Dumnezeul tău Care te vindecă".
27. Apoi au venit în Elim. Si erau acolo douăsprezece izvoare de apă si saptezeci de pomi de finic. Si au tăbărât acolo lângă apă.

16. 
Mana.

1. Plecând apoi din Elim, a venit toată obstea fiilor lui Israel în pustia Sin, câre este între Elim si între Sinai, în ziua a cincisprezecea a lunii a doua, după iesirea din Egipt.
2. În pustia aceasta toată obstea fiilor lui Israel a cârtit împotriva lui Moise si Aaron.
3. Si au zis către ei fiii lui Israel: "Mai bine muream bătuti de Domnul în pământul Egiptului, când sedeam împrejurul căldărilor cu carne si mâncam pâine de ne săturam! Dar voi ne-ati adus în pustia aceasta, ca toată obstea aceasta să moară de foame".
4. Domnul însă a zis către Moise: "Iată Eu le voi ploua pâine din cer. Să iasă dar poporul si să adune în fiecare zi cât trebuie pentru o zi, ca să-l încerc dacă va umbla sau nu după legea Mea.
5. Iar în ziua a sasea să adune de două ori mai mult decât adunau în celelalte zile, pentru o zi".
6. Atunci au zis Moise si Aaron către toată adunarea fiilor lui Israel: "Diseară veti cunoaste că Domnul v-a scos din pământul Egiptului.
7. Si dimineată veti vedea slava Domnului, că El a auzit cârtirea voastră împotriva lui Dumnezeu; iar noi ce suntem de cârtiti împotriva noastră?"
8. Si a mai zis Moise: "Când Domnul vă va da diseară carne să mâncati si dimineată pâine să vă săturati, din aceea veri afla că a auzit Domnul cârtirea ce ati ridicat asupra Lui. Căci noi ce suntem? Cârtirea voastră nu este împotriva noastră, ci împotriva lui Dumnezeu".
9. Apoi a zis Moise către Aaron: "Spune la toată adunarea fiilor lui Israel: Apropiati-vă înaintea lui Dumnezeu, că a auzit cârtirea voastră!"
10. Iar când vorbea Aaron către toată adunarea fiilor lui Israel, au căutat ei spre pustie si iată slava Domnului s-a arătat în nor.
11. Si a grăit Domnul cu Moise si a zis:
12. "Am auzit cârtirea fiilor lui Israel. Spune-le dar: Diseară carne veti mânca, iar dimineată vă veti sătura de pâine si veti cunoaste că Eu, Domnul, sunt Dumnezeul vostru".
13. Iar, dacă s-a făcut seară, au venit prepelite si au acoperit tabăra, iar dimineata, după ce s-a luat roua dimprejurul taberei,
14. Iată, se afla pe fata pustiei ceva mărunt, ca niste grăunte, si albicios, ca grindina pe pământ.
15. Si văzând fiii lui Israel, au zis unii către altii: "Ce e asta?" Că nu stiau ce e. Iar Moise le-a zis: "Aceasta e pâinea pe care v-o dă Dumnezeu să o mâncati.
16. Iată ce a poruncit Domnul: Adunati fiecare cât să vă ajungă de mâncat; câte un omer de om, după numărul sufletelor voastre; fiecare câti are în cort, atâtea omere să adune!"
17. Si au făcut asa fiii lui Israel; au adunat unii mai mult, altii mai putin;
18. Dar măsurând cu omerul, nici celui ce adunase mult n-a prisosit, nici celui ce adunase putin n-a lipsit, ci fiecare, cât era deajuns la cei ce erau cu sine, atât a adunat.
19. Zis-a iarăsi Moise către ei: "Nimeni să nu lase din aceasta pe a doua zi".
20. Dar ei n-au ascultat pe Moise, ci unii au lăsat din aceasta pe a doua zi; dar a făcut viermi si s-a stricat. Si s-a mâniat pe ei Moise.
21. Fiecare aduna mană dimineata cât îi trebuia pentru mâncat în ziua aceea, căci, dacă se înfierbânta soarele, ceea ce rămânea se topea.
22. Iar în ziua a sasea adunară de două ori mai multă: câte două omere de fiecare. Si au venit toate căpeteniile adunării să-l înstiinteze pe Moise.
23. Iar Moise le-a zis: "Iată ce a zis Domnul: Mâine e odihnă, odihna cea sfântă în cinstea Domnului; ce trebuie copt coaceti, ce trebuie fiert, fierbeti astăzi, si ce va rămâne, păstrati pe a doua zi!"
24. Si au lăsat din acestea până dimineata, după cum le poruncise Moise, si nu s-au stricat nici n-au făcut viermi.
25. Apoi a zis Moise: "Mâncati aceasta astăzi, că astăzi este odihna în cinstea Domnului si nu veti găsi de aceasta astăzi pe câmp.
26. Sase zile să adunati, iar ziua a saptea este zi de odihnă si nu veti afla din ea în această zi".
27. Dar unii din popor au iesit să adune si în ziua a saptea si n-au găsit.
28. Atunci Domnul a zis către Moise: "Până când nu veti voi să ascultati de poruncile Mele si de învătăturile Mele?
29. Vedeti că Domnul v-a dat ziua aceasta de odihnă si de aceea vă dă El în ziua a sasea si pâine pentru două zile; rămâneti fiecare în casele voastre si nimeni să nu iasă de la locul său în ziua a saptea".
30. Si s-a odihnit poporul în ziua a saptea.
31. Casa lui Israel i-a pus numele mană si aceasta era albă, ca sământa de coriandru, iar la gust ca turta cu miere.
32. După aceea Moise a zis: "Iată ce porunceste Domnul: Umpleti cu mană un omer, ca să se păstreze în viitor urmasilor vostri, ca să vadă pâinea cu care v-am hrănit Eu în pustie, după ce v-am scos din tara Egiptului".
33. Iar către Aaron a zis Moise: "Ia un vas de aur si toarnă în el un omer plin cu mană si pune-l înaintea Domnului, ca să se păstreze în viitor pentru urmasii vostri!"
34. Si l-a pus Aaron înaintea chivotului mărturiei, ca să se păstreze, cum poruncise Domnul lui Moise.
35. Iar fiii lui Israel au mâncat mană patruzeci de ani, până ce au ajuns în tară locuită; până ce au ajuns în hotarele pământului Canaan au mâncat mană.
36. Iar omerul este a zecea parte dintr-o efă.

17. 
Apă din piatră.

1. După aceea a plecat la drum toată obstea fiilor lui Israel din pustia Sin, după porunca Domnului, si a tăbărât la Rafidim, unde poporul nu avea apă de băut.
2. Si poporul căuta ceartă lui Moise, zicând: "Dă-ne apă să bem!" Iar Moise le-a zis: "De ce mă bănuiti si de ce ispititi pe Domnul?"
3. Atunci poporul, apăsat de sete, cârtea împotriva lui Moise si zicea: "Ce este aceasta? Ne-ai scos din Egipt ca să ne omori cu sete pe noi, pe copiii nostri si turmele noastre?"
4. Iar Moise a strigat către Domnul si a zis: "Ce să fac cu poporul acesta? Căci putin lipseste ca să mă ucidă cu pietre".
5. Zis-a Domnul către Moise: "Treci pe dinaintea poporului acestuia, dar ia cu tine câtiva din bătrânii lui Israel; ia în mână si toiagul cu care ai lovit Nilul si du-te.
6. Iată Eu voi sta înaintea ta acolo la stânca din Horeb, iar tu vei lovi în stâncă si va curge din ea apă si va bea poporul". Si a făcut Moise asa înaintea bătrânilor lui Israel.
7. De aceea s-a pus locului aceluia numele: Masa si Meriba, pentru că acolo cârtiseră fiii lui Israel si pentru că ispitiseră pe Domnul, zicând: "Este, oare, Domnul în mijlocul nostru sau nu?"
8. Atunci au venit Amalecitii să se bată cu Israelitii la Rafidim.
9. Iar Moise a zis către Iosua: "Alege-fi bărbati voinici si du-te de te luptă cu Amalecitii! Iar eu mă voi sui mâine în vârful muntelui si toiagul lui Dumnezeu va fi în mâna mea".
10. A făcut deci Iosua cum îi zisese Moise si s-a dus să bată pe Amaleciti; iar Moise cu Aaron si Or s-au suit în vârful muntelui.
11. Când îsi ridica Moise mâinile, biruia Israel; iar când îsi lăsa el mâinile, biruiau Amalecitii.
12. Dar obosind mâinile lui Moise, au luat o piatră si au pus-o lângă el si a sezut Moise pe piatră; iar Aaron si Or îi sprijineau mâinile, unul de o parte si altul de altă parte. Si au stat mâinile lui ridicate până la asfintitul soarelui.
13. Si a zdrobit Iosua pe Amalec si tot poporul lui cu ascutisul sabiei.
14. Atunci a zis Domnul către Moise: "Scrie acestea în carte spre pomenire si spune lui Iosua că voi sterge cu totul pomenirea lui Amalec de sub cer!"
15. Atunci a făcut Moise un jertfelnic Domnului si i-a pus numele: "Domnul este scăparea mea!"
16. Căci zicea: "Pentru că mi-au fost mâinile ridicate spre scaunul Domnului, de aceea va bate Domnul pe Amalec din neam în neam!"

18. 
Ietro la Moise.

1. Auzind însă Ietro, preotul din Madian, socrul lui Moise, de toate câte făcuse Dumnezeu pentru Moise si pentru Israel, poporul Său, când a scos Domnul pe Israel din Egipt,
2. A luat Ietro, socrul lui Moise, pe Sefora, femeia lui Moise, care fusese trimisă înainte de acesta acasă,
3. Si pe cei doi fii ai ei, din care unul se chema Ghersom, pentru că Moise îsi zisese: "Rătăcit sunt eu în pământ străin",
4. Iar pe altul îl chema Eliezer, pentru că-si zisese el: "Dumnezeul părintilor mei mi-a fost ajutor si m-a scăpat de sabia lui Faraon!"
5. Si a venit Ietro, socrul lui Moise, cu fiii acestuia si cu femeia lui, la Moise în pustie, unde-si asezase el tabăra, la muntele lui Dumnezeu.
6. Atunci el a trimis vorbă lui Moise, zicând: "Iată, eu, Ietro, socrul tău, si femeia ta si cei doi fii ai ei împreună cu ea venim la tine".
7. Deci a iesit Moise în întâmpinarea socrului său, s-a plecat înaintea lui si l-a sărutat. Iar după ce s-au binecuvântat unul pe altul, au intrat în cort.
8. Apoi a povestit Moise socrului său toate câte a făcut Domnul cu Faraon si cu toti Egiptenii pentru Israel, toate suferintele ce le-au întâlnit ei în cale si cum i-a izbăvit Domnul din mâinile lui Faraon si din mâinile Egiptenilor.
9. Iar Ietro s-a bucurat de toate binefacerile ce a arătat Domnul lui Israel, când l-a izbăvit din mâna Egiptenilor si din mâna lui Faraon.
10. si a zis Ietro: "Binecuvântat este Domnul, Care v-a izbăvit din mâinile Egiptenilor si din mâna tui Faraon, Cel ce a izbăvit pe poporul acesta din stăpânirea Egiptenilor.
11. Acum am cunoscut si eu că Domnul este mare peste toti dumnezeii, pentru că a smerit pe acestia".
12. Apoi Ietro, socrul lui Moise, a adus lui Dumnezeu ardere de tot si jertfă. si au venit Aaron si toti bătrânii lui Israel să mănânce pâine cu socrul lui Moise înaintea lui Dumnezeu.
13. Iar a doua zi a sezut Moise să judece poporul si a stat poporul înaintea lui Moise de dimineată până seara.
14. Văzând Ietro, socrul lui Moise, tot ceea ce făcea el cu poporul, i-a zis: "Ce faci tu cu poporul? De ce stai tu singur si tot poporul tău stă înaintea ta de dimineată până seara?"
15. Iar Moise a zis către socrul său: "Poporul vine la mine să ceară judecată de la Dumnezeu.
16. Când se ivesc între ei neîntelegeri, vin la mine si judec pe fiecare si-i învăt poruncile lui Dumnezeu si legile Lui".
17. Iar socrul lui Moise a zis către acesta: "Ceea ce faci, nu faci bine.
18. Căci te vei prăpădi si tu, si poporul acesta, care este cu tine. E grea pentru tine sarcina aceasta si nu o vei putea împlini singur.
19. Acum dar ascultă-mă pe mine: Am să-ti dau un sfat si Dumnezeu să fie cu tine! Fii tu pentru popor mijlocitor înaintea lui Dumnezeu si înfătisează la Dumnezeu nevoile lui.
20. Învată-i poruncile si legile Lui; arată-le calea Lui, pe care trebuie să meargă, si faptele ce trebuie să facă.
21. Iar mai departe alege-ti din tot poporul oameni drepti si cu frica lui Dumnezeu; oameni drepti, care urăsc lăcomia, si-i pune căpetenii peste mii, căpetenii peste sute, căpetenii peste cincizeci, căpetenii peste zeci.
22. Acestia să judece poporul în toată vremea: pricinile grele să le aducă la tine, iar pe cele mici să le judece ei toate. Usurează-ti povara si ei să o poarte împreună cu tine!
23. De vei face lucrul acesta si te va întări si Dumnezeu cu porunci, vei putea să faci fată, si tot poporul acesta va ajunge cu pace la locul său".
24. Si a ascultat Moise glasul socrului său si a făcut toate câte i-a zis.
25. A ales deci Moise din tot Israelul oameni destoinici si i-a pus căpetenii în popor: peste mii, peste sute, peste cincizeci, peste zeci.
26. Si judecau acestia poporul în toată vremea; toate pricinile grele le aduceau la Moise, iar pe cele mai usoare le judecau ei toate.
27. După aceea a petrecut Moise pe socrul său si acesta s-a dus în tara lui.

19. 
Pregătirea pentru primirea legii.

1. Iar în luna a treia de la iesirea fiilor lui Israel din pământul Egiptului, chiar în ziua de lună plină, au ajuns în pustia Sinai.
2. Plecase deci Israel de la Rafidim si ajungând în pustia Sinai, au tăbărât acolo în pustie, în fata muntelui.
3. Apoi s-a suit Moise în munte, la Dumnezeu; si l-a strigat Domnul din vârful muntelui si i-a zis: "Grăieste casei lui Iacov si vesteste fiilor lui Israel asa:
4. "Ati văzut ce am făcut Egiptenilor si cum v-am luat pe aripi de vultur si v-am adus la Mine.
5. Deci, de veti asculta glasul Meu si de veti păzi legământul Meu, dintre toate neamurile Îmi veti fi popor ales că al Meu este tot pământul;
6. Îmi veti fi împărătie preotească si neam sfânt!" Acestea sunt cuvintele pe care le vei spune fiilor lui Israel".
7. Si venind, Moise a chemat pe bătrânii poporului si le-a spus toate cuvintele acestea pe care le poruncise Domnul.
8. Atunci tot poporul, răspunzând într-un glas, a zis: "Toate câte a zis Domnul vom face si vom fi ascultători!" Si a dus Moise cuvintele poporului la Domnul.
9. Iar Domnul a zis către Moise: "Iată voi veni la tine în stâlp de nor des, ca să audă poporul că Eu grăiesc cu tine, si să te creadă pururea". Iar Moise a spus Domnului cuvintele poporului.
10. Zis-a Domnul către Moise: "Pogoară-te de grăieste poporului să se tină curat astăzi si mâine, si să-si spele hainele,
11. Ca să fie gata pentru poimâine, căci poimâine Se va pogorî Domnul înaintea ochilor a tot poporul pe Muntele Sinai.
12. Să-i tragi poporului hotar împrejurul muntelui si să-i spui: Păziti-vă de a vă sui în munte si de a vă atinge de ceva din el, că tot cel ce se va atinge de munte va muri.
13. Nici cu mâna să nu se atingă de el, că va fi ucis cu pietre sau se va săgeta cu săgeata; nu va rămâne în viată, fie om, fie dobitoc. Iar dacă se vor îndepărta tunetele si trâmbitele si norul de pe munte, se vor putea sui în munte".
14. Pogorându-se deci Moise din munte la popor, el a sfintit poporul si, spălându-si ei hainele,
15. Le-a zis Moise: "Să fiti gata pentru poimâine si de femei să nu vă atingeti!"
16. Iar a treia zi, când s-a făcut ziuă, erau tunete si fulgere si nor des pe Muntele Sinai si sunet de trâmbite foarte puternic. Si s-a cutremurat tot poporul în tabără.
17. Atunci a scos Moise poporul din tabără în întâmpinarea lui Dumnezeu si au stat la poalele muntelui.
18. Iar Muntele Sinai fumega tot, că Se pogorâse Dumnezeu pe el în foc; si se ridica de pe el fum, ca fumul dintr-un cuptor, si tot muntele se cutremura puternic.
19. De asemenea si sunetul trâmbitei se auzea din ce în ce mai tare; si Moise grăia, iar Dumnezeu îi răspundea cu glas.
20. Deci, fiind pogorât Domnul pe Muntele Sinai, pe vârful muntelui, a chemat Domnul pe Moise în vârful muntelui si s-a suit Moise acolo.
21. Atunci a zis Domnul către Moise: "Pogoară-te si opreste poporul, ca să nu năvălească spre Domnul, să vadă slava Lui, că vor cădea multi dintre ei.
22. Iar preotii, care se apropie de Domnul Dumnezeu, să se sfintească, ca nu cumva să-i lovească Domnul".
23. Zis-a Moise către Domnul: "Nu se poate ca poporul să se suie pe Muntele Sinai, pentru că Tu ne-ai oprit din vreme, si ai zis: Trage hotar împrejurul muntelui si-l sfinteste!"
24. Iar Domnul i-a răspuns: "Du-te si te pogoară si apoi te vei sui împreună cu Aaron; iar preotii si poporul să nu îndrăznească a se sui la Domnul, ca să nu-i lovească Domnul".
25. Si s-a pogorât Moise la popor si i-a spus toate.

20. 
Cele zece porunci.

1. Atunci a rostit Domnul înaintea lui Moise toate cuvintele acestea si a zis:
2. "Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, Care te-a scos din pământul Egiptului si din casa robiei.
3. Să nu ai alti dumnezei afară de Mine!
4. Să nu-ti faci chip cioplit si nici un fel de asemănare a nici unui lucru din câte sunt în cer, sus, si din câte sunt pe pământ, jos, si din câte sunt în apele de sub pământ!
5. Să nu te închini lor, nici să le slujesti, că Eu, Domnul Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu zelos, care pedepsesc pe copii pentru vina părintilor ce Mă urăsc pe Mine, până la al treilea si al patrulea neam,
6. Si Mă milostivesc până la al miilea neam către cei ce Mă iubesc si păzesc poruncile Mele.
7. Să nu iei numele Domnului Dumnezeului tău în desert, că nu va lăsa Domnul nepedepsit pe cel ce ia în desert numele Lui.
8. Adu-ti aminte de ziua odihnei, ca să o sfintesti.
9. Lucrează sase zile si-ti fă în acelea toate treburile tale,
10. Iar ziua a saptea este odihna Domnului Dumnezeului tău: să nu faci în acea zi nici un lucru: nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici sluga ta, nici slujnica ta, nici boul tău, nici asinul tău, nici orice dobitoc al tău, nici străinul care rămâne la tine,
21. Că în sase zile a făcut Domnul cerul si pământul, marea si toate cele ce sunt într-însele, iar în ziua a saptea S-a odihnit. De aceea a binecuvântat Domnul ziua a saptea si a sfintit-o.
12. Cinsteste pe tatăl tău si pe mama ta, ca să-ti fie bine si să trăiesti ani multi pe pământul pe care Domnul Dumnezeul tău ti-l va da tie.
13. Să nu ucizi!
14. Să nu fii desfrânat!
15. Să nu furi!
16. Să nu mărturisesti strâmb împotriva aproapelui tău!
17. Să nu doresti casa aproapelui tău; să nu doresti femeia aproapelui tău, nici ogorul lui, nici sluga lui, nici slujnica lui, nici boul lui, nici asinul lui si nici unul din dobitoacele lui si nimic din câte are aproapele tău!"
18. Si tot poporul a auzit fulgerele si tunetele si sunetul trâmbitelor, si a văzut muntele fumegând; si văzând, tot poporul s-a dat înapoi si a stat departe, temându-se.
19. Apoi a zis către Moise: "Vorbeste tu cu noi si vom asculta, dar Dumnezeu să nu grăiască cu noi, ca să nu murim".
20. Zis-a Moise către popor: "Cutezati, că Dumnezeu a venit la voi, să vă pună la încercare pentru ca frica Lui să fie în voi, ca să nu gresiti".
21. Si a stat tot poporul departe, iar Moise s-a apropiat de întunericul unde era Dumnezeu.
22. Atunci Domnul a zis către Moise: "Asa să vorbesti casei lui Iacov si asa să vestesti fiilor lui Israel: Ati văzut că am grăit cu voi din cer!
23. Să nu vă faceti dumnezei de argint si nici dumnezei de aur să nu vă faceti.
24. Să-Mi faci jertfelnic de pământ si să aduci pe el arderile de tot ale tale, jertfele de izbăvire, oile si boii tăi. În tot locul unde voi pune pomenirea numelui Meu, acolo voi veni la tine, ca să te binecuvântez.
25. Iar de-Mi vei face jertfelnic de piatră, să nu-l faci de piatră cioplită; că de vei pune dalta ta pe ea, o vei spurca.
26. Si să nu te sui pe trepte la jertfelnicul Meu, ca să nu se descopere acolo goliciunea ta!"

21.
Rânduieli pentru casnici si pentru ucideri.

1. "Iată acum legiuirile pe care tu le vei pune în vedere lor:
2. De vei cumpăra rob evreu, el să-ti lucreze sase ani, iar în anul al saptelea să iasă slobod, în dar.
3. Dacă acela a venit în casa ta singur, singur să iasă; iar de a venit cu femeie, să iasă cu el si femeia lui.
4. Dacă însă îi va fi dat stăpânul femeie si aceasta va fi născut fii sau fiice, atunci femeia si copiii ei vor fi ai stăpânului lui, iar el va iesi singur.
5. Iar dacă robul va zice: Îmi iubesc stăpânul, femeia si copiii si nu voi să mă liberez,
6. Atunci să-l aducă stăpânul lui la judecători si, după ce l-a apropiat de usă sau la usori, să-i găurească stăpânul urechea cu o sulă, si-l va robi în veci.
7. Dacă cineva îsi va vinde fiica roabă, ea nu va iesi cum ies roabele.
8. Dacă ea nu va plăcea stăpânului său, care si-a ales-o, să-i îngăduie a se răscumpăra, dar el nu va avea voie s-o vândă la familie străină, după ce i-a fost necredincios.
9. Dacă a logodit-o cu fiul său, atunci să se poarte cu ea după dreptul fiicelor.
10. Iar dacă va mai lua si pe alta, atunci ea să nu fie lipsită de hrană, de îmbrăcăminte si de traiul cu bărbatul său.
11. Iar dacă el nu-i va face aceste trei lucruri, să iasă de la dânsul în dar, fără răscumpărare.
12. De va lovi cineva pe un om si acela va muri, să fie dat mortii.
13. Iar de nu-l va fi lovit cu vointă si i-a căzut sub mână din îngăduirea lui Dumnezeu, îti voi hotărî un loc, unde să fugă ucigasul.
14. Dacă însă va ucide cineva pe aproapele său cu bună stiintă si cu viclesug si va fugi la altarul Meu, si de la altarul Meu să-l iei si să-l omori.
15. Cel ce va bate pe tată sau pe mamă să fie omorât.
16. Cel ce va fura un om din fiii lui Israel si, făcându-l rob, îl va vinde, sau se va găsi în mâinile lui, acela să fie omorât.
17. Cel ce va grăi de rău pe tatăl său sau pe mama sa, acela să fie omorât.
18. De se vor sfădi doi oameni si unul va lovi pe celălalt cu o piatră, sau cu pumnul, si acela nu va muri, ci va cădea la pat,
19. De se va scula si va iesi din casă cu ajutorul cârjei, cel ce l-a lovit nu va fi vinovat de moarte, ci va plăti numai împiedicarea aceluia de la muncă si vindecarea lui.
20. Iar de va lovi cineva pe robul său sau pe slujnica sa cu toiagul, si ei vor muri sub mâna lui, aceia trebuie să fie răzbunati;
21. Iar de vor mai trăi o zi sau două, ei nu trebuie răzbunati, că sunt plătiti cu argintul stăpânului lor.
22. De se vor bate doi oameni si vor lovi o femeie însărcinată si aceasta va lepăda copilul său fără altă vătămare, să se supună cel vinovat la despăgubirea ce o va cere bărbatul acelei femei si el va trebui să plătească potrivit cu hotărârea judecătorilor.
23. Iar de va fi si altă vătămare, atunci să plătească suflet pentru suflet,
24. Ochi pentru ochi, dinte pentru dinte, mână pentru mână, picior pentru picior,
25. Arsură pentru arsură, rană pentru rană, vânătaie pentru vânătaie.
26. Iar de va lovi cineva pe robul său în ochi iar pe slujnica sa o va lovi în ochi si ea îl va pierde, să-l lase liber ca despăgubire pentru ochi.
27. Si de va pricinui căderea unui dinte al robului său sau al roabei sale, să le dea drumul pentru acel dinte.
28. Dacă un bou va împunge de moarte bărbat sau femeie, boul să fie ucis cu pietre si carnea lui să nu se mănânce, iar stăpânul boului să fie nevinovat.
29. Iar dacă boul a fost împungător cu o zi sau cu două sau cu trei înainte, si stăpânul lui, fiind vestit despre aceasta, nu l-a închis si boul a ucis bărbat sau femeie, boul să fie ucis cu pietre si stăpânul lui să fie dat mortii.
30. Dacă însă i se va pune stăpânului pret de răscumpărare, pentru sufletul său, ce va fi pus asupra lui aceea va si plăti.
31. Tot după această lege să se urmeze, de va împunge boul băiat sau fată.
32. Iar de va împunge boul rob sau roabă, să se plătească stăpânului acestora treizeci de sicli de argint, iar boul să fie ucis cu pietre.
33. De va săpa cineva o fântână sau va descoperi o fântână si nu o va acoperi si va cădea în ea un bou sau un asin,
34. Stăpânul fântânii trebuie să plătească argint stăpânului lor, iar boul sau asinul să fie al lui.
35. Iar dacă boul cuiva va împunge boul altuia si va muri, să se vândă boul cel viu si pretul să-l împartă pe din două; de asemenea si pe cel ucis să-l împartă pe din două.
36. Iar de s-a stiut că boul a fost împungător de multă vreme, dar stăpânul lui, fiind înstiintat despre aceasta, nu l-a păzit, atunci acesta trebuie să plătească bou pentru bou, iar cel ucis să fie al lui".

22.
Pedeapsa pentru furt si alte păcate.

1. "De va fura cineva un bou sau o oaie si le va junghia, sau le va vinde, să plătească cinci boi pentru un bou si patru oi pentru oaie!
2. Dacă furul va fi prins spărgând si va fi lovit încât să moară, cel ce l-a lovit nu va fi vinovat de moartea lui.
3. Iar de se va face aceasta după ce a răsărit soarele, va fi vinovat si pentru ucidere va fi ucis. Cel ce a furat va trebui să plătească tot si de nu are cu ce, să fie vândut el pentru plata celor furate.
4. Iar de se va prinde furul si cele furate se vor găsi la el vii, fie bou, oaie sau asin, să plătească îndoit.
5. De va pricinui cineva pagubă într-o tarină sau vie, lăsând vitele să pască, stricând tarina altuia, să plătească din tarina sa potrivit cu stricăciunea; iar de a păscut toată tarina, să plătească despăgubire cu ce are mai bun în tarina sa si cu ce are mai bun în via sa.
6. De va izbucni foc si va cuprinde spini si, întinzându-se, va arde clăi, sau snopi, sau holdă, să plătească despăgubire îndoit cel ce a aprins focul.
7. De va da cineva vecinului său argint sau lucruri să le păstreze si acelea vor fi furate din casa acestui om, de se va găsi furul, să le plătească îndoit;
8. Iar de nu se va găsi furul, să vină stăpânul casei înaintea judecătorilor si să jure că nu si-a întins mâna asupra lucrului aproapelui său.
9. Pentru tot lucrul care s-ar putea fura: bou sau asin, oaie sau haină, sau orice lucru pierdut, despre care va zice cineva: "Acesta este al meu!" pricina amândurora trebuie să fie adusă înaintea judecătorilor, si cel ce va fi osândit de judecători să plătească aproapelui său îndoit.
10. De va da cineva spre pază aproapelui său asin sau bou, sau oaie, sau alt dobitoc si va muri, sau va fi vătămat, sau luat fără să stie cineva,
11. Să facă amândoi jurământ înaintea Domnului, că cel ce a luat pe seama sa nu si-a întins mâna asupra lucrului aproapelui său, si asa stăpânul trebuie să primească jurământul, iar celălalt nu va avea să-l despăgubească;
12. Iar de se va fura de la el, să plătească stăpânului despăgubire.
13. Dacă însă va fi sfâsiat de fiară, să-i aducă ceea ce a rămas ca mărturie si nu va plăti despăgubire pentru vita sfâsiată.
14. De va împrumuta cineva de la aproapele său vită si aceea se va vătăma sau va pieri, si stăpânul ei nu va fi cu ea, să o plătească;
15. Iar dacă stăpânul ei a fost cu ea, să nu o plătească. Iar dacă a fost închiriată cu bani, se va socoti pentru chiria aceea.
16. De va amăgi cineva o fată nelogodită si se va culca cu ea, să o înzestreze si să o ia de sotie;
17. Iar dacă tatăl ei se va feri si nu va voi să o dea lui de femeie, atunci el să plătească tatălui fetei bani câti se cer pentru înzestrarea fetelor.
18. Pe vrăjitori să nu-i lăsati să trăiască!
19. Tot cel ce se împreună cu dobitoc să fie omorât.
20. Cel ce jertfeste la alti dumnezei, afară de Domnul, să se piardă.
21. Pe străin să nu-l strâmtorezi, nici să-l apesi, căci si voi ati fost străini în pământul Egiptului.
22. La nici o văduvă si la nici un orfan să nu le faceti rău!
23. Iar de le veti face rău si vor striga către Mine, voi auzi plângerea lor,
24. Si se va aprinde mânia Mea si vă voi ucide cu sabia si vor fi femeile voastre văduve si copiii vostri orfani.
25. De vei împrumuta bani fratelui sărac din poporul Meu, să nu-l strâmtorezi si să nu-i pui camătă.
26. De vei lua zălog haina aproapelui tău, să i-l întorci până la asfintitul soarelui,
27. Căci aceasta este învelitoarea lui, aceasta este singura îmbrăcăminte pentru goliciunea sa. fn ce va dormi el? Deci de va striga către Mine, îl voi auzi, pentru că sunt milostiv.
28. Pe judecători să nu-i grăiesti de rău si pe căpetenia poporului tău să nu o hulesti!
29. Nu întârzia a-Mi aduce pârga ariei tale si a teascului tău; pe cel întâi-născut din fiii tăi să Mi-l dai Mic!
30. Asemenea să faci cu boul tău, cu oaia ta si cu asinul tău: sapte zile să fie ei la mama lor, iar în ziua a opta să Mi le dai Mie!
31. Să-Mi fiti popor sfânt; să nu mâncati carnea dobitocului sfâsiat de fiară în câmp, ci s-o aruncati la câini!"

23.
Despre sărbători.

l. "Să nu iei aminte la zvon desert; să nu te unesti cu cel nedrept, ca să fii martor mincinos!
2. Să nu te iei după cei mai multi, ca să faci rău; si la judecată să nu urmezi celor mai multi, ca să te abati de la dreptate;
3. Nici săracului să nu-i fii părtinitor la judecată!
4. De vei întâlni boul dusmanului tău sau asinul lui rătăcit, să-l întorci si să I-l duci!
5. De vei vedea asinul vrăjmasului tău căzut sub povară, să nu-l treci cu vederea, ci să-l ridici împreună cu el.
6. Să nu judeci strâmb pricina săracului tău!
7. De orice cuvânt mincinos să te feresti; să nu ucizi pe cel nevinovat si drept, căci Eu nu voi ierta pe nelegiuit.
8. Daruri să nu primesti, căci darurile orbesc ochii celor ce văd si strâmbă pricinile cele drepte.
9. Pe străin să nu-l obijduiesti, nici să nu-l strâmtorezi, căci voi stiti cum e sufletul pribeagului, că si voi ati fost pribegi în tara Egiptului.
10. Sase ani să semeni tarina ta si să aduni roadele ei,
11. Iar în al saptelea, las-o să se odihnească; si se vor hrăni săracii poporului tău, iar rămăsitele le vor mânca fiarele câmpului. Asa să faci si cu via ta si cu măslinii tăi.
12. În sase zile să-ti faci treburile tale, iar în ziua a saptea să te odihnesti, ca să se odihnească si boul tău si asinul tău si ca să răsufle fiul roabei tale si străinul care e cu tine.
13. Păziti toate câte v-am spus si numele altor dumnezei să nu le pomeniti, nici să se audă ele din gura voastră.
14. De trei ori în an să-Mi prăznuiesti:
15. Să tii sărbătoarea azimelor. sapte zile să mănânci azime în timpul lunii lui Aviv cum ti-am poruncit, "ci în acea lună ai iesit din Egipt; să nu te înfătisezi înaintea Mea cu mâna goală.
16. Să tii apoi sărbătoarea secerisului si a strângerii celor dintâi roade ale tale, pe care le-ai semănat în tarina ta, si sărbătoarea strângerii roadelor toamna, când aduni de pe câmp munca ta.
17. De trei ori pe an să se înfătiseze înaintea Domnului Dumnezeului tău toti cei de parte bărbătească ai tăi.
18. Când voi alunga neamurile de la fata ta si voi lărgi hotarele tale, să nu torni sângele jertfei tale pe dospit, nici grăsimea de la jertfa Mea cea de la sărbători să nu rămână pe a doua zi.
19. Pârga. din roadele tarinii tale să o aduci în casa Domnului Dumnezeului tău! Să nu fierbi iedul în laptele mamei lui!
20. Iată Eu trimit înaintea ta pe îngerul Meu, ca să te păzească în cale si să te ducă la pământul acela pe care l-am pregătit pentru tine.
21. Ia aminte la tine însuti; să-l asculti si să nu-i fi necredincios, că nu te va ierta, pentru că numele Meu este în el.
22. De vei asculta cu luare aminte glasul său si vei face toate câte îti poruncesc si de vei păzi legământul Meu, Îmi veti fi popor ales dintre toate neamurile, că al Meu este tot pământul, iar voi Înli veti fi preotie împărătească si neam sfânt. Spune cuvintele acestea fiilor lui Israel: De veti asculta cu luare aminte glasul îngerului Meu si veti împlini toate câte vă voi spune, voi fi vrăjmas vrăjmasilor tăi si potrivnicilor tăi le voi fi potrivnic.
23. Când va merge înaintea ta îngerul Meu, povătuitorul tău, si te va duce la Amorei, la Hetei, la Ferezei, ia Canaanei, la Gherghesei, la Hevei si la Iebusei, si-i voi stârpi pe acestia de la fata voastră,
24. Atunci să nu te închini la dumnezeii lor, nici să le slujesti, nici să faci după faptele acelora, ci să-i zdrobesti de tot si să strici stâlpii lor.
25. Să slujesti numai Domnului Dumnezeului tău si El va binecuvânta pâinea ta, vinul tău, apa ta si voi abate bolile de la voi.
26. În fata ta nu va fi femeie care să nască înainte de vreme sau stearpă; si voi umple numărul zilelor tale.
27. Groază voi trimite înaintea ta si voi îngrozi de tot pe poporul asupra căruia veti merge si voi pune pe fugă pe toti vrăjmasii tăi.
28. Trimite-voi înaintea ta viespi si vor alunga de la fata voastră pe Amorei, pe Hevei, pe Iebusei, pe Canaanei si pe Hetei.
29. Dar nu-i voi alunga de la fata voastră într-un an, ca să nu se pustiiască pământul si ca să nu se înmultească asupra ta fiarele sălbatice;
30. Ci-i voi alunga încetul cu încetul, până ce vă veti înmulti si veti lua în stăpânire pământul acela.
31. Întinde-voi hotarele tale de la Marea Rosie până la Marea Filistenilor si de la pustie până la râul cel mare al Eufratului, căci voi da în mâinile voastre pe locuitorii pământului acestuia si-i voi alunga de la fata ta.
32. Să nu vă amestecati si să nu faceti legământ cu ei, nici cu dumnezeii lor.
33. Să nu locuiască ei în tara voastră, ca să nu vă facă să păcătuiti împotriva Mea; că de veti sluji dumnezeilor lor, acestia vor fi cursă pentru voi".

24.
Moise se suie a doua oară pe Muntele Sinai.

l. Apoi a zis Dumnezeu iarăsi către Moise: "Suie-te la Domnul, tu si Aaron, Nadab, Abiud si saptezeci dintre bătrânii lui Israel si vă închinati Domnului de departe.
2. Numai Moise singur să se apropie de Domnul, iar ceilalti să nu se apropie; poporul de asemenea să nu se suie cu el!"
3. A venit deci Moise si a spus poporului toate cuvintele Domnului si legile. Atunci a răspuns tot poporul într-un glas si a zis: "Toate cuvintele pe care le-a grăit Domnul le vom face si le vom asculta!"
4. Iar Moise a scris toate cuvintele Domnului. Si el, sculându-se dis-de-dimineată, a zidit jertfelnic sub munte si a pus doisprezece stâlpi, după cele douăsprezece semintii ale lui Israel.
5. A trimis apoi tineri dintre fiii lui Israel, de au adus acestia arderi de tot si au jertfit vitei, ca jertfă de izbăvire Domnului Dumnezeu.
6. Atunci Moise, luând jumătate din sânge, l-a turnat într-un vas, iar cu cealaltă jumătate de sânge a stropit jertfelnicul.
7. După aceea, luând cartea legământului, a citit în auzul poporului; iar ei au zis: "Toate câte a grăit Domnul le vom face si le vom asculta!"
8. După aceea, luând Moise sângele, a stropit poporul, zicând: "Acesta este sângele legământului, pe care l-a încheiat Domnul cu voi, după toate cuvintele acestea".
9. Apoi s-a suit Moise si Aaron, Nadab, Abiud si saptezeci dintre bătrânii lui Israel
10. Si au văzut locul unde stătea Dumnezeul lui Israel; sub picioarele Lui era ceva, ce semăna cu un lucru de safir, curat si limpede ca seninul cerului.
11. Dar El n-a întins mâna Sa împotriva alesilor lui Israel, iar ei au văzut pe Dumnezeu, apoi au mâncat si au băut.
12. Si a zis Domnul către Moise: "Suie-te la Mine în munte si fii acolo, că am să-ti dau table de piatră, legea si poruncile, pe care le-am scris Eu pentru învătătura lor!"
13. Atunci, sculându-se Moise împreună cu Iosua, slujitorul său, s-a suit în muntele Domnului;
14. Iar bătrânilor le-a zis: "Rămâneti aici până ne vom întoarce la voi. Iată Aaron si Or sunt cu voi; de va avea cineva pricină, să vină la ei".
15. S-a suit deci Moise si Iosua în munte si un nor a acoperit muntele.
16. Slava Domnului s-a pogorât pe Muntele Sinai si l-a acoperit norul sase zile, iar în ziua a saptea a strigat Domnul pe Moise din mijlocul norului.
17. Chipul slavei Domnului de pe vârful muntelui era în ochii fiilor lui Israel, ca un foc mistuitor.
18. Si s-a suit Moise pe munte si a intrat în mijlocul norului; si a stat Moise pe munte patruzeci de zile si patruzeci de nopti.

25.
Rânduieli pentru cortul adunării.

1. Atunci a grăit Dumnezeu cu Moise si a zis:
2. "Spune fiilor lui Israel să-Mi aducă prinoase: de la tot omul, pe care-l lasă inima să dea, să primesti prinoase pentru Mine.
3. Iar prinoasele ce vei primi de la ei sunt acestea: aur, argint si aramă;
4. Mătase violetă, purpurie si stacojie, în si păr de capră.
5. Piei de berbec vopsite rosu, piei de vitel de mare si lemn de salcâm;
6. Untdelemn pentru candele, aromate pentru mirul de uns si pentru miresmele de tămâiere;
7. Piatră de sardiu si pietre de pus la efod si la hosen.
8. Din acestea să-Mi faci locas sfânt si voi locui în mijlocul lor.
9. Cortul si toate vasele si obiectele lui să le faci după modelul ce-ti voi arăta Eu; asa să le faci!
10. Chivotul legii să-l faci din lemn de salcâm: lung de doi coti si jumătate, larg de un cot si jumătate si înalt de un cot si jumătate.
11. Să-l fereci cu aur curat, si pe dinăuntru si pe din afară. Sus, împrejurul lui, să-i faci cunună împletită de aur.
12. Apoi să torni pentru el patru inele de aur si să le prinzi în cele patru colturi de jos ale lui: două inele pe o latură si două inele pe cealaltă latură.
13. Să faci pârghii din lemn de salcâm si să le îmbraci cu aur.
14. Si să vâri pârghiile prin inelele de pe laturile chivotului, încât cu ajutorul lor să se poarte chivotul.
15. Pârghiile să fie necontenit în inelele chivotului.
16. Iar în chivot să pui legea, pe care ji-o voi da.
17. Să faci si capac la chivot, de aur curat, lung de doi coti si jumătate, si lat de un cot si jumătate.
18. Apoi să faci doi heruvimi de aur; si să-i faci ca dintr-o bucată, ca si cum ar răsări din cele două capete ale capacului;
19. Să pui un heruvim la un capăt si un heruvim la celălalt capăt al capacului.
20. si heruvimii să-i faci ca si cum ar iesi din capac. Heruvimii acestia să fie cu aripile întinse pe deasupra capacului, acoperind cu aripile lor capacul, iar fetele să si le aibă unul spre altul; spre capac să fie fetele heruvimilor.
21. Apoi să pui acest capac deasupra la chivot, iar în chivot să pui legea ce îti voi da.
22. Acolo, între cei doi heruvimi de deasupra chivotului legii, Mă voi descoperi tie si îti voi grăi de toate, câte am a porunci prin tine fiilor lui Israel.
23. Să faci apoi masă din lemn de salcâm: lungă de doi coti, lată de un cot, înaltă de un cot si jumătate.
24. S-o îmbraci cu aur curat si să-i faci împrejur cunună de aur, împletită.
25. Să mai faci împrejurul ei pervaz înalt de o palmă si împrejurul pervazului să faci cunună de aur.
26. Să mai faci patru inele de aur si să prinzi cele patru inele sub cunună, în cele patru colturi de la picioarele mesei.
27. Inelele să fie în pervaz ca niste torti pentru pârghii, ca să se poarte cu ele masa.
28. Iar pârghiile să le faci din lemn de salcâm, să le fereci cu aur curat si cu ele se va purta masa.
29. Apoi să faci pentru ea talere, cădelnite, pahare si cupe, ca să torni cu ele; acestea să le faci din aur curat.
30. Iar pe masă să pui pâinile punerii înainte, care se vor afla pururea înaintea Mea.
31. Să faci sfesnic din aur curat. Sfesnicul să-l faci bătut din ciocan: fusul, bratele, cupele, nodurile si florile lui să fie dintr-o bucată.
32. Sase brate să iasă pe cele două laturi ale lui: trei brate ale sfesnicului să fie pe o latură a lui si trei brate ale sfesnicului să fie pe cealaltă latură.
33. El va avea la un brat trei cupe în forma florii de migdal, cu nodurile si florile lor, si la alt brat va avea trei cupe în forma florii de migdal, cu nodurile si florile lor. Asa vor avea toate cele sase brate, ce ies din fusul sfesnicului.
34. Iar pe fusul sfesnicului să fie patru cupe în forma florii de migdal, cu nodurile si florile lor:
35. Un nod sub două brate, un alt nod sub alte două brate si un al treilea nod sub cele din urmă două brate, iar în vârful fusului sfesnicului să fie încă o cupă în forma florii de migdal cu nodul si floarea ei.
36. Nodurile si ramurile acestea să fie dintr-o bucată cu sfesnicul. El trebuie să fie lucrat tot cu ciocanul, dintr-o singură bucată de aur curat.
37. Să-i faci sapte candele si să pui în el candelele acestea, ca să lumineze latura din fata lui.
38. Să-i faci mucări si tăvite de aur curat.
39. Dintr-un talant de aur curat să se facă toate obiectele acestea.
40. Vezi să faci acestea toate după modelul ce ti s-a arătat în munte".

26.
Facerea cortului

1. "Cortul însă să-l faci din zece covoare de în răsucit si de mătase violetă, stacojie si visinie; în tesătura lor să faci chipuri de heruvimi alese cu iscusintă.
2. Lungimea fiecărui covor să fie de douăzeci si opt de coti, si lătimea fiecărui covor să fie de patru coti: toate covoarele să aibă aceeasi măsură.
3. Cinci covoare se vor uni la un loc si celelalte cinci iar se vor uni la un loc.
4. Apoi să faci cheotori de mătase violetă, pe marginea covorului din capătul jumătătii întâi de acoperis, si tot asemenea cheotori să faci pe marginea covorului din urmă de la cealaltă jumătate de acoperis.
5. Cincizeci de cheotori să faci la un covor si pe marginea covorului ce are a se uni cu el să faci tot cincizeci de cheotori. Cheotorile acestea să răspundă unele cu altele.
6. Să faci cincizeci de copci din aur si cu copcile acestea să unesti cele două jumătăti de acoperis, si asa va fi acoperisul cortului o singură bucată.
7. Apoi să faci covoare din păr de capră, ca să acoperi cortul. Unsprezece covoare de acestea să faci.
8. Lungimea unui covor să fie de treizeci de coti, si lătimea unui covor să fie de patru coti; cele unsprezece covoare să aibă toate aceeasi măsură.
9. Să unesti între ele cinci covoare si celelalte sase covoare iar să le unesti între ele. Jumătatea din al saselea covor să o îndoi în partea de dinainte a cortului.
10. Să faci cincizeci de cheotori pe marginea covorului din capătul unei jumătăti, ca să se poată uni cu cealaltă jumătate; si alte cincizeci de cheotori să faci la marginea celeilalte jumătăti de acoperis, care trebuie unită cu cea dintâi.
11. Să faci apoi cincizeci de copci din aramă si să vâri copcile acestea în cheotori si să unesti cele două jumătăti de acoperis, ca să fie unul singur.
12. Iar prisosul de acoperis, o jumătate de covor, care prisoseste de la acoperisul cortului, să atârne în partea dindărăt a cortului.
13. Partea însă din lungimea acoperisului, care prisoseste de o parte si de alta a cortului, să atârne peste peretii cortului, de o parte un cot si de alta un cot, ca să-i apere.
14. După aceea să faci cortului un acoperis de piei rosii de berbec si încă un acoperis de piei de vitel de mare pe deasupra.
15. Să faci apoi pentru cort scânduri din lemn de salcâm, ca să stea în picioare.
16. Fiecare scândură să o faci lungă de zece coti si lată de un cot si jumătate să fie fiecare scândură.
17. O scândură să aibă două cepuri la capăt, unul în dreptul altuia. Asa să faci la toate scândurile cortului.
18. Si scânduri de acestea pentru cort să faci douăzeci, pentru latura dinspre miazăzi.
19. Sub aceste douăzeci de scânduri să faci patruzeci de postamente de argint: câte două postamente sub o scândură, pentru cele două cepuri ale ei si două postamente pentru altă scândură, pentru cele două cepuri ale ei.
20. Douăzeci de scânduri să faci pentru cealaltă latură, dinspre miazănoapte.
21. Si pentru acestea să faci patruzeci de postamente de argint, câte două postamente sub o scândură si două postamente pentru altă scândură;
22. Iar pentru partea dindărăt a cortului, care vine spre asfintit, să faci sase scânduri.
23. Si două scânduri să faci pentru unghiurile cortului din partea dindărăt a lui.
24. Acestea să fie de două ori mai groase si sus unite prin câte un inel. Asa trebuie să fie amândouă la fel pentru amândouă unghiurile.
25. Si asa vor fi opt scânduri în partea dindărăt a cortului si pentru cele saisprezece postamente de argint, câte două postamente sub fiecare scândură, pentru cele două cepuri ale ei.
26. Să faci apoi pârghii din lemn de salcâm: cinci pârghii pentru scândurile de pe o latură a cortului,
27. Cinci pârghii pentru scândurile de pe cealaltă latură a cortului si cinci pârghii pentru scândurile din partea de la fundul cortului, care vine spre asfintit.
28. Iar pârghia din mijloc va trece prin scânduri de la un capăt la celălalt al cortului.
29. Scândurile să le îmbraci cu aur; inelele, prin care se vâră pârghiile, să le faci de aur si să îmbraci cu aur si pârghiile.
30. Si asa să înjghebezi cortul după modelul care ti s-a arătat în acest munte.
31. Să faci o perdea de în răsucit si de mătase violetă, stacojie si visinie, răsucită, iar în tesătura ei să aibă chipuri de heruvimi alese cu iscusintă;
32. Si s-o atârni cu verigi de aur pe patru stâlpi din lemn de salcâm, îmbrăcati cu aur si asezati pe patru postamente de argint.
33. După ce vei prinde perdeaua în copci, să aduci acolo după perdea chivotul legii si perdeaua vă va despărti astfel sfânta de sfânta sfintelor.
34. La chivotul legii din sfânta sfintelor să pui capacul.
35. Iar dincoace, în afară de perdea, să pui masa si în fata mesei să pui sfesnicul; în partea de miazăzi a cortului să-l pui. Masa însă s-o pui în partea de miazănoapte a cortului.
36. Apoi să faci o perdea la usa cortului, de mătase violetă, stacojie si visinie, răsucită si de în răsucit, cu flori alese în tesătura ei.
37. Pentru perdeaua aceasta să faci cinci stâlpi din lemn de salcâm si să-i îmbraci cu aur. La ei să faci verigi de aur si să torni pentru ei cinci postamente de aramă".

27.
Altarul jertfelor si împrejmuirea cortului.

l. "Să faci un jertfelnic din lemn de salcâm, lung de cinci coti, lat de cinci coti. Jertfelnicul să fie în patru colturi si înăltimea lui de trei coti.
2. În cele patru colturi ale lui să faci coarne. Coarnele să fie ca răsărite din el si să-l îmbraci cu aramă.
3. Apoi să-i faci căldări pentru pus cenusa, lopătele, lighene, furculite si cleste. Toate uneltele acestea să le faci de aramă.
4. Să faci jertfelnicului o împletitură, un fel de cămasă din sârmă de aramă, si la împletitura aceasta să faci, în cele patru colturi ale ei, patru inele de aramă.
5. Să îmbraci cu cămasa aceasta partea de jos a jertfelnicului, ca să fie împletitura până la jumătatea jertfelnicului.
6. Să faci pentru jertfelnic pârghii, din lemn de salcâm, si să le îmbraci cu aramă.
7. Drugii acestia să-i vâri prin inele, pe o parte si pe alta a jertfelnicului, ca să poată fi purtat.
8. Iar jertfelnicul să-l faci de scânduri, gol înăuntru. După cum ti s-a arătat în munte, asa să-l faci.
9. Cortului să-i faci curte. Pe partea dinspre miazăzi, perdelele să fie de în răsucit, lungi de o sută de coti numai pe partea aceasta.
10. Pentru ele să faci douăzeci de stâlpi si pentru ei douăzeci de postamente de aramă; cârligele la stâlpi si verigile lor să fie de argint.
11. Tot asa si pe latura dinspre miazănoapte să fie perdele de o sută de coti în lungime si la ele douăzeci de stâlpi, iar sub ei douăzeci de postamente de aramă; cârligele si verigile stâlpilor să fie de argint.
12. În latul curtii, pe partea dinspre asfintit, să fie perdelele lungi de cincizeci de coti si la ele zece stâlpi si la stâlpi zece postamente.
13. Tot de cincizeci de coti să fie perdelele din latul curtii în partea dinainte, cea dinspre răsărit; si la ele zece stâlpi si sub ei zece postamente.
14. Din acestia, cincisprezece coti la un capăt al laturii să fie perdelele, cu trei stâlpi ai lor si cu trei postamente,
15. Si la celălalt capăt cincisprezece coti să fie perdele la fel, cu trei stâlpi ai lor si cu trei postamente.
16. Iar la mijloc, poarta curtii, largă da douăzeci de coti, să aibă perdele de lână violetă, stacojie si visinie, răsucită si de în răsucit, cu patru stâlpi si patru postamente.
17. Toti stâlpii curtii împrejur să fie ferecati cu argint si uniti cu legături de argint, iar postamentele lor să fie de aramă.
18. Asadar lungimea curtii să fie de o sută de coti, lătimea peste tot de cincizeci de coti, înăltimea de cinci coti, perdelele să fie de în răsucit, iar postamentele stâlpilor de aramă.
19. Toate lucrurile, toate uneltele si toti tărusii curtii să fie de aramă.
20. Să poruncesti fiilor lui Israel să-ti aducă untdelemn curat pentru luminat, stors din măsline, ca să ardă sfesnicul în toată vremea, în cortul adunării, în fata perdelei celei de dinaintea chivotului legii.
21. Sfesnicul îl va aprinde Aaron si fiii lui, de seara până dimineata, înaintea Domnului. Aceasta e lege vesnică pentru fiii lui Israel din neam în neam".

28.
Vesmintele sfintite.

1. "Să iei la tine pe Aaron, fratele tău, si pe fiii lui, ca dintre fiii lui Israel să-Mi fie preoti Aaron si fiii lui Aaron: Nadab, Abiud, Eleazar si Itamar.
2. Să faci lui Aaron, fratele tău, vesminte sfintite, spre cinste si podoabă.
3. Să spui dar, la toti cei iscusiti, pe care i-am umplut de duhul întelepciunii si al priceperii, să facă lui Aaron vesminte sfintite pentru ziua sfintirii lui, cu care să-Mi slujească.
4. Iată dar vesmintele ce trebuie să facă: hosen, efod, meil, hiton, chidar si cingătoare. Acestea sunt vesmintele sfintite, ce trebuie să facă ei lui Aaron, fratele tău, si fiilor lui, ca să-Mi slujească ei ca preoti.
S. Pentru acestea vor lua aur curat si mătăsuri violete, purpurii si stacojii si în subtire
6. Si vor face efod lucrat cu iscusintă din fire de aur, de mătase violetă, stacojie si visinie, răsucită si de în răsucit.
7. Acesta va fi din două bucăti: una pe piept si alta pe spate, unite pe umeri cu două încheietori.
8. Cingătoarea efodului, care vine peste el, să fie lucrată la fel cu el, din fire de aur curat, de mătase violetă, stacojie si visinie, răsucită si de în răsucit
9. Apoi să iei două pietre, amândouă pietrele să fie de smarald, si să sapi pe ele numele fiilor lui Israel:
10. Sase nume pe o piatră si celelalte sase nume pe cealaltă piatră, după rânduiala în care s-au născut ei.
11. Cum fac săpătorii în piatră, care sapă peceti, asa să fie săpătura pe cele două pietre cu numele fiilor lui Israel si să asezi pietrele în cuibulete de aur curat.
12. Aceste două pietre să le pui încheietori la efod. Pietrele acestea vor fi spre pomenirea fiilor lui Israel si Aaron va purta numele fiilor lui Israel, spre pomenire înaintea Domnului, pe amândoi umerii săi.
13. Să faci cuibulete de aur curat.
14. Apoi să faci două lăntisoare tot de aur curat; acestea să le faci, răsucite ca sfoara; si să prinzi lăntisoarele cele răsucite de cuibuletele de la încheietorile efodului, în partea de dinainte.
15. Să faci hosenul judecătii, lucrat cu iscusintă, la fel cu efodul: din fire de aur, de mătase violetă, stacojie, visinie si de în răsucit.
16. Acesta să fie îndoit, în patru colturi, lung de o palmă si lat de o palmă.
17. Pe el să asezi o înfloritură de pietre scumpe, însirate în patru rânduri. Un rând de pietre să fie: un sardeon, un topaz si un smarald; acesta e rândul întâi.
18. În rândul al doilea: un rubin, un safir si un diamant;
19. În rândul al treilea: un opal, o agată si un ametist;
20. Si în rândul al patrulea: un hrisolit, un onix si un iaspis. Acestea trebuie să fie asezate după rânduiala lor în cuibulete de aur.
21. Pietrele acestea trebuie să fie în număr de douăsprezece, după numărul numelor celor doisprezece fii ai lui Israel, însirate pe cele două pietre de pe umeri, după numele lor si după rânduiala în care s au născut ei. Pe fiecare trebuie să sapi, ca pe pecete, câte un nume din numărul celor douăsprezece semintii.
22. Apoi să faci pentru hosen lăntisoare de aur curat, lucrat răsucit, ca sfoara.
23. Să mai faci pentru hosen două verigi de aur si aceste două verigi de aur să le prinzi de cele două colturi de sus ale hosenului;
24. Să introduci cele două lăntisoare împletite de aur în cele două verigi din cele două colturi ale hosenului
25. Si să prinzi celelalte două capete ale lăntisoarelor de cuibuletele efodului de pe umeri, în partea de dinainte.
26. Si să mai faci două verigi de aur si să le prinzi de colturile de jos ale hosenului, care cad pe cingătoarea efodului.
27. Apoi să mai faci încă două verigi de aur si să le prinzi de cele două margini de jos ale efodului, pe partea de dinainte, deasupra cingătorii efodului
28. Si să prinzi verigile hosenului de verigile efodului cu un snur de mătase albastră, ca să stea peste cingătoarea efodului si ca hosenul să nu se miste de pe efod.
29. Si va purta Aaron, când va intra în cortul adunării, numele fiilor lui Israel pe hosenul judecătii, la inima sa, spre vesnică pomenire înaintea Domnului.
30. În hosenul judecătii să pui Urim si Tumim; si vor fi acestea la inima lui Aaron, când va intra el în cortul adunării să se înfătiseze înaintea Domnului. Astfel va purta Aaron pururea la inima sa judecata fiilor lui Israel, înaintea Domnului.
31. Să faci apoi meilul de sub efod tot de mătase visinie.
32. Acesta va avea la mijloc, sus, o deschizătură pentru cap si deschizătura să aibă împrejur un guler tesut ca platosa, ca să nu se rupă.
33. Iar pe la poale îi vei face de jur împrejur ciucuri tot de mătase violetă, stacojie, visinie si de în răsucit;
34. Si printre ciucuri vei pune clopotei de aur de jur împrejur asa: un ciucure si un clopotel de aur, un ciucure si un clopotel de aur.
35. Si acesta va fi pe Aaron în timpul slujbei, când va intra în cortul sfânt, înaintea Domnului, si când va iesi, ca să se audă sunetul clopoteilor si să nu moară.
36. Să faci după aceea o tăblită slefuită, de aur curat, si să sapi pe ea, cum se sapă pe pecete, cuvintele: "Sfintenia Domnului",
37. Si s-o prinzi cu snur de mătase violetă de chidar, asa ca să vină în partea de dinainte a chidarului.
38. Aceasta va fi pe fruntea lui Aaron si Aaron va purta pe fruntea sa neajunsurile prinoaselor afierosite de fiii lui Israel si ale tuturor darurilor aduse de ei; ea va fi pururea pe fruntea lui, pentru a atrage bunăvointa Domnului spre ei.
39. Hitonul să-l faci de în si tot de în să faci si mitra, iar cingătoarea să o faci brodată cu mătase de felurite culori.
40. Să faci de asemenea si fiilor lui Aaron hitoane si cingători; si să le faci si turbane pentru cinste si podoabă.
41. Să îmbraci cu acestea pe fratele tău Aaron si împreună cu el si pe fiii lui, să-i ungi, să-i întăresti în slujbele lor si să-i sfintesti, ca să-Mi fie preoti.
42. Să le faci pantaloni de în, de la brâu până sub genunchi, ca să-si acopere goliciunea trupului lor;
43. Aaron si fiii lui să se îmbrace când vor intra în cortul adunării sau când se vor apropia de jertfelnic, în sfânta, ca să slujească, pentru a nu-si atrage păcat asupra lor si să moară. Aceasta să fie lege vesnică pentru el si pentru urmasii lui e

29.
Sfintirea preotilor.

l. "Iată ce trebuie să săvârsesti asupra lor, când îi vei sfinti să-Mi fie preoti: să iei un vitel din cireadă, doi berbeci fără meteahnă,
2. Pâini nedospite, azime frământate cu untdelemn si turte nedospite, unse cu untdelemn. Acestea să le faci din făină de grâu aleasă.
3. Să le pui într-un paner si să le aduci în paner la cortul adunării o dată cu vitelul si cu berbecii.
4. Apoi să aduci pe Aaron si pe fiii lui la intrarea cortului adunării si să-i speli cu apă.
5. Si, luând vesmintele sfinte, să îmbraci pe Aaron, fratele tău, cu hitonul si cu meilul, cu efodul si cu hosenul, si să-l încingi peste efod;
6. Să-i pui pe cap mitra, iar la mitră să prinzi diadema sfinteniei.
7. Apoi să iei untdelemn de ungere si să-i torni pe cap si să-l ungi.
8. După aceea să aduci si pe fiii lui si să-i îmbraci cu hitoane;
9. Să-i încingi cu brâie si să le pui turbanele; si-Mi vor fi preoti în veac. Asa vei sfinti tu pe Aaron si pe fiii lui.
10. Să aduci apoi vitelul înaintea cortului adunării si să-si pună Aaron si fiii lui mâinile pe capul vitelului, înaintea Domnului, la usa cortului adunării.
11. Să junghii vitelul înaintea Domnului, la usa cortului adunării.
12. Să iei din sângele vitelului si să pui cu degetul tău pe coarnele jertfelnicului, iar celălalt sânge să-l torni tot la temelia jertfelnicului.
13. Apoi să iei toată grăsimea cea de pe măruntaie, seul de pe ficat, amândoi rărunchii si grăsimea de pe ei si să le arzi pe jertfelnic.
14. Iar carnea vitelului, pielea lui si necurăteniile lui să le arzi cu foc afară din tabără. Căci e jertfă pentru păcat.
15. După aceea să iei un berbec si să-si pună Aaron si fiii lui mâinile pe capul berbecului;
16. Să junghii berbecul si, luând sângele lui, să stropesti jertfelnicul de jur împrejur.
17. Să tai apoi berbecul în bucăti, să speli cu apă măruntaiele si picioarele si să le pui pe bucăti lângă căpătâna lui.
18. Si să arzi berbecul tot pe jertfelnic. Aceasta este ardere de tot Domnului, jertfă Domnului, mireasmă plăcută înaintea Lui.
19. Să iei si celălalt berbec, să-si pună Aaron si fiii lui mâinile pe capul berbecului si să-l junghii;
20. Să iei din sângele lui si să pui pe vârful urechii drepte a lui Aaron, pe vârful degetului mare al mâinii drepte, pe vârful degetului mare al piciorului drept si pe vârful urechilor drepte ale fiilor lui si pe vârful degetelor mari ale mâinilor drepte ale lor si pe vârful degetelor mari ale picioarelor drepte ale lor. Si să stropesti cu sânge jertfelnicul pe toate părtile.
21. Să iei din sângele de pe jertfelnic si din untdelemnul de ungere si să stropesti asupra lui Aaron si asupra vesmintelor lui, asupra fiilor lui si asupra vesmintelor fiilor lui, si se va sfinti el si vesmintele lui, fiii lui si vesmintele fiilor lui. Iar celălalt sânge al berbecului să-l torni lângă altar împrejur.
22. Apoi să iei din berbec grăsimea si coada lui, grăsimea ce acoperă măruntaiele, seul de pe ficat, amândoi rărunchii si grăsimea de pe ei si soldul drept; pentru că acesta este berbecul pentru sfintirea în preot;
23. Să mai iei o pâine, din cele cu untdelemn, o turtă cu untdelemn si o azimă din panerul ce este pus înaintea Domnului;
24. Să le pui toate pe bratele lui Aaron si pe bratele fiilor lui, ca să le aducă, legănându-le, înaintea Domnului.
25. Apoi să iei acestea din mâinile lor si să le arzi pe jertfelnic, ardere de tot, spre bună mireasmă înaintea Domnului; aceasta este jertfă Domnului.
26. Să iei pieptul berbecului, care este pentru sfintirea lui Aaron, si să-l duci înaintea Domnului legănându-l; aceasta va fi partea ta.
27. Să sfintesti pieptul legănat si spata legănată, care au fost ridicate înaintea Domnului, din berbecul cel pentru sfintirea lui Aaron si a fiilor lui.
28. Si acestea să fie prin lege vesnică pentru Aaron si fiii lui din cele ce aduc fiii lui Israel, căci acesta e dar ridicat din cele ce vor aduce fiii lui Israel ca jertfă de pace, darul ridicat Domnului.
29. Vesmintele sfinte cele pentru Aaron să fie, după el, ale fiilor săi, si să fie unsi si sfintiti, îmbrăcati cu ele.
30. Marele preot dintre fiii lui, care-i va urma si care va intra în cortul adunării, ca să slujească în locul cel sfânt, se va îmbrăca cu ele sapte zile.
31. Să iei apoi berbecul cel pentru sfintire si să fierbi carnea lui în locul cel sfânt;
32. Si să mănânce Aaron si fiii lui carnea berbecului acestuia si pâinile cele din paner, la usa cortului adunării,
33. Că prin aceasta s-a făcut curătirea lor pentru a fi sfintiti si pentru a li se încredinta preotia; nimeni altul să nu mănânce, că sunt sfintite.
34. Iar de va rămâne din această carne de sfintire si din pâini pe a doua zi, să arzi rămăsitele cu foc si să nu se mănânce, că este lucru sfintit.
35. Deci asa să faci cu Aaron si cu fiii lui, după cum ti-am poruncit: sapte zile să tină sfintirea lor.
36. Vitelul cel de jertfă pentru păcat să-l aduci în fiecare zi pentru curătire; jertfa pentru păcat s-o săvârsesti pe jertfelnic pentru curătirea lui si să-l ungi pentru sfintirea lui.
37. Sapte zile să cureti astfel jertfelnicul si să-l sfintesti si va fi jertfelnicul sfintenie mare; tot ce se va atinge de el se va sfinti.
38. Iată ce vei aduce tu pe jertfelnic: doi miei de un an fără meteahnă vei aduce în fiecare zi, jertfă necontenită:
39. Un miel să-l aduci dimineata si celălalt miel să-l aduci seara.
40. A zecea parte dintr-o efă de făină de grâu, frământată cu a patra parte dintr-un hin de untdelemn curat, iar pentru turnare, a patra parte de hin de vin, pentru un miel.
41. Al doilea miel să-l aduci seara cu dar de făină, ca si pe cel de dimineată, si cu aceeasi turnare de vin; să-l aduci jertfă Domnului întru miros cu bună mireasmă.
42. Aceasta va fi jertfă necontenită în neamul vostru, la usile cortului mărturiei, unde Mă voi arăta pe Mine Însumi vouă ca să grăiesc cu tine.
43. Acolo Mă voi pogorî Eu Însumi la fiii lui Israel si se va sfinti locul acesta de slava Mea.
44. Voi sfinti cortul adunării si jertfelnicul; pe Aaron si pe fiii lui de asemenea îi voi sfinti, ca să-Mi fie preoti.
45. Si voi locui în mijlocul fiilor lui Israel si le voi fi Dumnezeu;
46. Si vor cunoaste că Eu, Domnul, sunt Dumnezeul lor, Cel ce i-am scos din pământul Egiptului, ca să locuiesc în mijlocul lor si să le fiu Dumnezeu!"

30.
Altarul tămâierii.

1. "Să faci de asemenea un jertfelnic de tămâiere, din lemn de salcâm.
2. Dar să-l faci pătrat, lung de un cot si lat de un cot si înalt de doi coli; coarnele lui să fie din el.
3. Să îmbraci cu aur curat partea lui de sus, peretii împrejur si coarnele lui; si să-i faci împrejur o cunună de aur împletită.
4. Sub cununa lui împletită să-i faci două inele de aur curat si să le pui la două colturi pe două laturi ale lui. Acestea să fie de băgat pârghiile pentru a-l purta cu ele.
5. Pârghiile să i le faci din lemn de salcâm si să le îmbraci cu aur.
6. Jertfelnicul să-l asezi în fata perdelei, care este dinaintea chivotului legii, unde am să Mă arăt Eu tie.
7. Pe el Aaron va arde tămâie mirositoare în fiecare dimineată, când pregăteste candelele.
8. Când va aprinde Aaron seara candelele, iar va arde miresme. Această tămâiere neîntreruptă se va face pururea înaintea Domnului din neam în neam.
9. Să nu aduceti pe el nici o ardere de tămâie străină, nici ardere de tot, nici dar de pâine, nici turnare să nu turnati pe el.
10. Aaron va săvârsi jertfa de curătire peste coarnele lui o dată pe an; cu sânge din jertfa de curătire cea pentru păcat îl va curăti el o dată pe an; în neamul vostru aceasta este mare sfintenie înaintea Domnului".
11. Apoi a grăit Domnul cu Moise si a zis:
12. "Când vei face numărătoarea fiilor lui Israel, la cercetarea lor, să dea fiecare Domnului răscumpărare ca să nu vină nici o nenorocire asupra lor în timpul număratului.
13. Cel ce intră la numărătoare să dea jumătate de siclu, după siclul sfânt, care are douăzeci de ghere; deci darul Domnului va fi o jumătate de siclu.
14. Tot cel ce intră la numărătoare, de la douăzeci de ani în sus, să aducă această dare Domnului.
15. Să nu dea bogatul mai mult, nici săracul mai putin de jumătate de siclu dar Domnului, pentru răscumpărarea sufletului.
16. Să iei argintul de răscumpărare de la fiii lui Israel si să-l dai la trebuintele cortului adunării si va fi pentru fiii lui Israel spre pomenire înaintea Domnului, ca să crute sufletele voastre".
17. Si iarăsi a grăit Domnul cu Moise si a zis:
18. "Să faci o baie de aramă, cu postament de aramă, pentru spălat; s-o pui între cortul adunării si jertfelnic si să torni într-însa apă.
19. Aaron si fiii lui îsi vor spăla în ea mâinile si picioarele lor cu apă.
20. Când trebuie să intre ei în cortul mărturiei, să se spele cu apă de aceasta, ca să nu moară; si când trebuie să se apropie de jertfelnic, ca să slujească si ca să aducă ardere de tot Domnului, să-si spele mâinile lor si picioarele lor cu apă, ca să nu moară.
21. Si va fi aceasta rânduială vesnică pentru el si pentru urmasii lui, din neam în neam".
22. Apoi a grăit Domnul cu Moise si a zis:
23. "Să iei din cele mai bune mirodenii: cinci sute sicli de smirnă aleasă; jumătate din aceasta, adică două sute cincizeci sicli de scortisoară mirositoare; două sute cincizeci sicli trestie mirositoare;
24. Cinci sute sicli casie, după siclul sfânt, si untdelemn de măsline un hin,
25. Si să faci din acestea mir pentru ungerea sfântă, mir alcătuit după mestesugul făcătorilor de aromate; acesta va fi mirul pentru sfânta ungere.
26. Să ungi cu el cortul adunării, chivotul legii si toate lucrurile din cort,
27. Masa si toate cele de pe ea, sfesnicul si toate lucrurile lui, jertfelnicul tămâierii,
28. Jertfelnicul arderii de tot si toate lucrurile lui si baia si postamentul ei.
29. Si să le sfintesti pe acestea si va fi sfintenie mare; tot ce se va atinge de ele se va sfinti.
30. Să ungi de asemenea si pe Aaron si pe fiii lui si să-i sfintesti, ca să-Mi fie preoti.
31. Iar fiilor lui Israel să le spui: Acesta va fi pentru voi mirul sfintei ungeri, în numele Meu, în neamul vostru.
32. Trupurile celorlalti oameni să nu le ungi cu el si după chipul alcătuirii lui să nu vă faceti pentru voi mir la fel. Acesta este lucru sfânt si sfânt trebuie să fie si pentru voi.
33. Cine îsi va face ceva asemănător lui, sau cine se va unge cu el din cei ce nu trebuie să se ungă, acela se va stârpi din poporul său".
34. Apoi a zis Domnul către Moise: "Ia-ti mirodenii: stacte, oniha, halvan mirositor si tămâie curată, din toate aceeasi măsură,
35. Si fă din ele, cu ajutorul mestesugului făcătorilor de aromate, un amestec de tămâiat, cu adaos de sare, curat si sfânt;
36. Pisează-l mărunt si-l pune înaintea chivotului legii, în cortul adunării, unde am să Mă arăt tie. Aceasta va fi pentru voi sfintenie mare.
37. Tămâie, alcătuită în felul acesta, să nu vă faceti pentru voi: sfintenie să vă fie ea pentru Domnul.
38. Cine îsi va face asemenea amestec, ca să afume cu el, sufletul acela se va stârpi din poporul său".

31.
Mesterii cortului. Serbarea zilei de odihnă si tablele legii.

1. După aceea a grăit Domnul cu Moise si a zis:
2. "Iată, Eu am rânduit anume pe Betaleel, fiul lui Uri, fiul lui Or, din semintia lui Iuda,
3. Si l-am umplut de duh dumnezeiesc, de întelepciune, de pricepere, de stiintă si de iscusintă la tot lucrul,
4. Ca să facă lucruri de aur, de argint si de aramă, de mătase violetă, stacojie si visinie, si de în răsucit,
5. Să slefuiască pietre scumpe pentru podoabe si să sape în lemn tot felul de lucruri.
6. Si iată, i-am dat ca ajutor pe Oholiab, fiul lui Ahisamac, din semintia lui Dan, si am pus întelepciune în mintea oricărui om iscusit, ca să facă toate câte ti-am poruncit:
7. Cortul adunării, chivotul legii, capacul cel de deasupra lui si toate lucrurile cortului;
8. Masa si toate vasele ei; sfesnicul cel de aur curat cu toate obiectele lui si jertfelnicul tămâierii;
9. Jertfelnicul pentru arderile de tot cu toate obiectele lui; baia si postamentul ei;
10. tesăturile pentru învelis, vesmintele sfintite pentru Aaron preotul si vesmintele de slujbă pentru fiii lui;
11. Mirul pentru ungere si aromatele mirositoare pentru locasul cel sfânt; toate le vor face ei asa, cum ti-am poruncit Eu tie".
12. Si a mai vorbit Domnul cu Moise si a zis:
13. "Spune fiilor lui Israel asa: Băgati de seamă să păziti zilele Mele de odihnă, căci acestea sunt semn între Mine si voi din neam în neam, ca să stiti că Eu sunt Domnul, Cel ce vă sfinteste.
14. Păziti deci ziua de odihnă, căci ea este sfântă pentru voi. Cel ce o va întina, acela va fi omorât; tot cel ce va face într-însa vreo lucrare, sufletul acela va fi stârpit din poporul Meu;
15. Sase zile să lucreze, iar ziua a saptea este zi de odihnă, închinată Domnului; tot cel ce va munci în ziua odihnei va fi omorât.
16. Să păzească deci fiii lui Israel ziua odihnei, prăznuind ziua odihnei din neam în neam, ca un legământ vesnic.
17. Acesta este semn vesnic între Mine si fiii lui Israel, pentru că în sase zile a făcut Domnul cerul si pământul, iar în ziua a saptea a încetat si S-a odihnit".
18. După ce a încetat Dumnezeu de a grăi cu Moise, pe Muntele Sinai, i-a dat cele două table ale legii, table de piatră, scrise cu degetul lui Dumnezeu.

32.
Vitelul de aur.

1. Văzând însă poporul că Moise întârzie a se pogorî din munte, s-a adunat la Aaron si i-a zis: "Scoală si ne fă dumnezei, care să meargă înaintea noastră, căci cu omul acesta, cu Moise, care ne-a scos din tara Egiptului, nu stim ce s-a întâmplat".
2. Iar Aaron le-a zis: "Scoateti cerceii de aur din urechile femeilor voastre, ale feciorilor vostri si ale fetelor voastre si-i aduceti la mine".
3. Atunci tot poporul a scos cerceii cei de aur din urechile alor săi si i-a adus la Aaron.
4. Luându-i din mâinile lor, i-a turnat în tipar si a făcut din ei un vitel turnat si l-a cioplit cu dalta. Iar ei au zis: "Iată, Israele, dumnezeul tău, care te-a scos din tara Egiptului!
5. Văzând aceasta, Aaron a zidit înaintea lui un jertfelnic; si a strigat Aaron si a zis: "Mâine este sărbătoarea Domnului!"
6. A doua zi s-au sculat ei de dimineată si au adus arderi de tot si jertfe de pace; apoi a sezut poporul de a mâncat si a băut si pe urmă s-a sculat si a jucat.
7. Atunci a zis Domnul către Moise: "Grăbeste de te pogoară de aici, căci poporul tău, pe care l-ai scos din tara Egiptului, s-a răzvrătit.
8. Curând s-au abătut de la calea pe care le-am poruncit-o, si-au făcut un vitel turnat si s-au închinat la el, aducându-i jertfe si zicând: "Iată, Israele, dumnezeul tău, care te-a scos din tara Egiptului!"
9. Si a mai zis Domnul către Moise: "Eu Mă uit la poporul acesta si văd că este popor tare de cerbice;
10. Lasă-Mă dar acum să se aprindă mânia Mea asupra lor, să-i pierd si să fac din tine un popor mare!"
11. Moise însă a rugat pe Domnul Dumnezeul său si a zis: "Să nu se aprindă, Doamne, mânia Ta asupra poporului Tău, pe care l-ai scos din tara Egiptului cu putere mare si cu bratul Tău cel înalt,
12. Ca nu cumva să zică Egiptenii: I-a dus la pieire, ca să-i ucidă în munti si să-i steargă de pe fala pământului. Întoarce-ti iutimea mâniei Tale, milostiveste-Te si nu căuta la răutatea poporului Tău.
13. Adu-ti aminte de Avraam, de Isaac si de Iacov, robii Tăi, cărora Te-ai jurat Tu pe Tine Însuti, zicând: Voi înmulti foarte tare neamul vostru, ca stelele cerului; si tot pământul acesta, de care v-am vorbit, îl voi da urmasilor vostri si-l vor stăpâni în veci!"
14. Atunci a abătut Domnul pieirea ce zisese s-o aducă asupra poporului Său.
15. După aceea Moise, întorcându-se; s-a pogorât din munte, cu cele două table ale legii în mână, scrise pe amândouă părtile lor - pe o parte si pe alta erau scrise.
16. Tablele acestea erau lucrul lui Dumnezeu si scrierea era scrierea lui Dumnezeu, săpată pe table.
17. Atunci, auzind Iosua glasul poporului răsunând, a zis către Moise: "În tabără se aud strigăte de război".
18. Iar Moise a zis: "Acesta nu este glas de biruitori, nici glas de biruiti; ci eu aud glas de oameni beli".
19. Iar după ce s-a apropiat de tabără, el a văzut vitelul si jocurile si, aprinzându-se de mânie, a aruncat din mâinile sale cele două table si le-a sfărâmat sub munte.
20. Apoi luând vitelul, pe care-l făcuseră ei, l-a ars în foc, l-a făcut pulbere si, presărându-l în apă, a dat-o să o bea fiii lui Israel.
21. După aceea a zis către Aaron: "Ce ti-a făcut poporul acesta, de l-ai vârât într-un păcat asa de mare?"
22. Iar Aaron a răspuns lui Moise: "Să nu se aprindă mânia domnului meu! Tu stii pe poporul acesta că e răzvrătitor.
23. Căci ei mi-au zis: Fă-ne dumnezei, care să meargă înaintea noastră, căci cu omul acesta, cu Moise, care ne-a scos din tara Egiptului, nu stim ce s-a întâmplat.
24. Atunci eu le-am zis: Cine are aur să-l scoată. Si ei l-au scos si mi l-au dat mie si eu l-am aruncat în foc si a iesit acest vitel".
25. Moise, văzând că poporul acesta e neînfrânat, căci Aaron îngăduise să ajungă neînfrânat si de râs înaintea dusmanilor lui,
26. A stat la intrarea taberei si a zis: "Cine este pentru Domnul să vină la mine!" Si s-au adunat la el toti fiii lui Levi.
27. Iar Moise le-a zis: "Asa zice Domnul Dumnezeul lui Israel: Să-si încingă fiecare din voi sabia sa la sold si străbătând tabăra de la o intrare până la cealaltă, înainte si înapoi, să ucidă fiecare pe fratele său, pe prietenul său si pe aproapele său".
28. Si au făcut fiii lui Levi după cuvântul lui Moise. În ziua aceea au căzut din popor ca la trei mii de oameni.
29. Căci Moise le zisese fiilor lui Levi: "Afierositi-vă astăzi mâinile voastre Domnului, fiecare prin fiul său sau prin fratele său, ca să vă trimită El astăzi binecuvântare!"
30. Iar a doua zi a zis Moise către popor: "Ati făcut păcat mare; mă voi sui acum la Domnul să văd nu cumva voi sterge păcatul vostru".
31. Si s-a întors Moise la Domnul si a zis: "O, Doamne, poporul acesta a săvârsit păcat mare, făcându-si dumnezeu de aur.
32. Rogu-mă acum, de vrei să le ierti păcatul acesta, iartă-i; iar de nu, sterge-mă si pe mine din cartea Ta, în care m-ai scris!"
33. Zis-a Domnul către Moise: "Pe acela care a gresit înaintea Mea îl voi sterge din cartea Mea.
34. Iar acum mergi si du poporul acesta la locul unde ti-am zis. Iată îngerul Meu va merge înaintea ta si în ziua cercetării Mele voi pedepsi păcatul lor".
35. Astfel a lovit Domnul poporul, pentru vitelul ce îsi făcuse, pe care-l turnase Aaron.

33.
Moise se roagă pentru popor. Doreste să vadă slava Domnului.

1. Apoi a zis Domnul către Moise: "Du-te de aici tu si poporul tău, pe care l-ai scos din pământul Egiptului, si suiti-vă în pământul, pentru care M-am jurat lui Avraam, lui Isaac si lui Iacov, zicând: Urmasilor vostri îl voi da.
2. Eu voi trimite înaintea ta pe îngerul Meu si va izgoni pe Canaanei, pe Amorei, pe Hetei, pe Ferezei, pe Gherghesei, pe Hevei si pe Iebusei,
3. Si te voi duce în tara unde curge lapte si miere. Dar Eu nu voi merge în mijlocul vostru, ca să nu vă pierd pe cale, pentru că sunteti popor îndărătnic!
4. Auzind însă acest cuvânt grozav, poporul a plâns cu jale si nimeni n-a mai pus pe sine podoabele sale.
5. Căci Domnul zisese lui Moise: "Spune fiilor lui Israel: Voi sunteti popor îndărătnic. De voi merge Eu în mijlocul vostru, într-o clipeală vă voi pierde. Dezbrăcati acum de pe voi hainele voastre cele frumoase si podoabele voastre si voi vedea ce voi face cu voi".
6. Atunci fiii lui Israel au dezbrăcat de pe ei podoabele lor si hainele cele frumoase când au plecat de la Muntele Horeb.
7. Iar Moise, luându-si cortul, l-a întins afară din tabără, departe de ea, si-l numi cortul adunării; si tot cel ce căuta pe Domnul venea la cortul adunării, care se afla afară din tabără.
8. Si când se îndrepta Moise spre cort, tot poporul se scula si sta fiecare la usa cortului său si se uita după Moise, până ce intra el în cort.
9. Iar după ce intra Moise în cort, se pogora un stâlp de nor si se oprea la intrarea cortului si Domnul grăia cu Moise.
10. Si vedea tot poporul stâlpul cel de nor, care stătea la usa cortului, si se scula tot poporul si se închina fiecare din usa cortului său.
11. Domnul însă grăia cu Moise fată către fată, cum ar grăi cineva cu prietenul său. După aceea Moise se întorcea în tabără; iar tânărul său slujitor Iosua, fiul lui Navi, nu părăsea cortul.
12. Atunci a zis Moise către Domnul: "Iată, Tu îmi spui: Du pe poporul acesta, dar nu mi-ai descoperit pe cine ai să trimiti cu mine, desi mi-ai spus: Te cunosc pe nume si ai aflat bunăvointă înaintea ochilor Mei.
13. Deci, de am aflat bunăvointă în ochii Tăi, arată-Te să Te văd, ca să cunosc si să aflu bunăvointă în ochii Tăi si că acest neam e poporul Tău".
14. Si a zis Domnul către el: "Eu Însumi voi merge înaintea Ta si Te voi duce la odihnă!"
15. Zis-a Moise către Domnul: "Dacă nu mergi Tu Însuti cu noi, atunci să nu ne scoti de aici;
16. Căci prin ce se va cunoaste cu adevărat că eu si poporul Tău am aflat bunăvointă înaintea Ta? Au nu prin aceea ca Tu să fii însotitorul nostru? Atunci eu si poporul Tău vom fi cei mai slăviti dintre toate popoarele de pe pământ".
17. Si a zis Domnul către Moise: "Voi face si ceea ce zici tu, pentru că tu ai aflat bunăvointă înaintea Mea si te cunosc pe tine mai mult decât pe toti".
18. Si Moise a zis: "Arată-mi slava Ta! "
19. Zis-a Domnul către Moise: "Eu voi trece pe dinaintea ta toată slava Mea, voi rosti numele lui Iahve înaintea ta si pe cel ce va fi de miluit îl voi milui si cine va fi vrednic de îndurare, de acela Mă voi îndura".
20. Apoi a adăugat: "Fata Mea însă nu vei putea s-o vezi, că nu poate vedea omul fata Mea si să trăiască".
21. Si iarăsi a zis Domnul: "Iată aici la Mine un loc: sezi pe stânca aceasta;
22. Când va trece slava Mea, te voi ascunde în scobitura stâncii si voi pune mâna Mea peste tine până voi trece;
23. Iar când voi ridica mâna Mea, tu vei vedea spatele Meu, iar fata Mea nu o vei vedea!"

34.
Alte table ale legii

1. Zis-a Domnul către Moise: "Ciopleste două table de piatră, ca cele dintâi, si suie-te la Mine în munte si voi scrie pe aceste table cuvintele care au fost scrise pe tablele cele dintâi, pe care le-ai sfărâmat.
2. Să fii gata dis-de-dimineată si dimineată să te sui în Muntele Sinai si să stai înaintea Mea acolo pe vârful muntelui.
3. Dar nimeni să nu se suie cu tine, nici să se arate în tot muntele: nici oi, nici vite mari să nu pască împrejurul acestui munte".
4. Deci a cioplit Moise două table de piatră, asemenea cu cele dintâi, si, sculându-se dis-de-dimineată, a luat Moise în mâini cele două table de piatră si s-a suit în Muntele Sinai, cum îi poruncise Domnul.
5. Atunci S-a pogorât Domnul în nor, a stat acolo si a rostit numele lui Iahve.
6. Si Domnul, trecând pe dinaintea lui, a zis: "Iahve, Iahve, Dumnezeu, iubitor da oameni, milostiv, îndelung-răbdător, plin de îndurare si de dreptate,
7. Care păzeste adevărul si arată milă la mii de neamuri; Care iartă vina si răzvrătirea si păcatul, dar nu lasă nepedepsit pe cel ce păcătuieste; Care pentru păcatele părintilor pedepseste pe copii si pe copiii copiilor până la al treilea si al patrulea neam!"
8. Atunci a căzut Moise îndată la pământ si s-a închinat lui Dumnezeu,
9. Zicând: "De am aflat bunăvointă în ochii Tăi, Stăpâne, să meargă Stăpânul în mijlocul nostru, căci poporul acesta e îndărătnic; dar, iartă nelegiuirile noastre si păcatele si ne fă mostenirea Ta!"
10. Domnul însă a zis către Moise: "Iată, Eu închei legământ înaintea a tot poporul tău: Voi face lucruri slăvite, cum n-au fost în tot pământul si la toate popoarele; si tot poporul în mijlocul căruia te vei afla tu, va vedea lucrurile Domnului, căci înfricosător va fi ceea ce voi face pentru tine.
11. Păstrează ceea ce îti poruncesc Eu acum: Iată Eu voi izgoni de la fata ta pe Amorei, pe Canaanei, pe Hetei, pe Ferezei, pe Hevei, pe Gherghesei si pe Iebusei.
12. Fereste-te să intri în legătură cu locuitorii tării aceleia, în care ai să intri, ca să nu fie ei o cursă între voi.
13. Jertfelnicele lor să le stricati, stâlpii lor să-i sfărâmati; să tăiati dumbrăvile lor cele sfintite si dumnezeii lor cei ciopliti să-i ardeti în foc,
14. Căci tu nu trebuie să te închini la alt dumnezeu, fără numai Domnului Dumnezeu, pentru că numele Lui este "Zelosul"; Dumnezeu este zelos.
15. Nu cumva să intri în legătură cu locuitorii tării aceleia, pentru că ei, urmând după dumnezeii lor si aducând jertfe dumnezeilor lor, te vor pofti si pe tine să gusti din jertfa lor.
16. Si vei lua fetele lor sotii pentru fiii tăi si fetele tale le vei mărita după feciorii lor; si vor merge fetele tale după dumnezeii lor si fiii tăi vor merge după dumnezeii lor.
17. Să nu-ti faci dumnezei turnati.
18. Sărbătoarea azimelor să o păzesti: sapte zile, cum ti-am poruncit Eu, să mănânci azime, la vremea rânduită în luna Aviv, căci în luna Aviv ai iesit tu din Egipt.
19. Tot întâiul născut de parte bărbătească este al Meu; asemenea si tot întâiul născut al vacii si tot întâiul născut al oii.
20. Iar întâiul născut al asinei să-l răscumperi cu un miel, iar de nu-l vei răscumpăra, să-i frângi gâtul. Toti întâii născuti din fiii tăi să-i răscumperi si nimeni să nu se înfătiseze înaintea Mea cu mâna goală.
21. Sase zile lucrează, iar în ziua a saptea să te odihnesti; chiar în vremea semănatului si a secerisului să te odihnesti.
22. Să tii si sărbătoarea săptămânilor, sărbătoarea pârgei, la secerisul grâului, si sărbătoarea strângerii roadelor, la sfârsitul toamnei.
23. De trei ori pe an să se înfătiseze înaintea Domnului Dumnezeului lui Israel toti cei de parte bărbătească ai tăi,
24. Căci când voi goni popoarele de la fata ta si voi lărgi hotarele tale, nimeni nu va pofti ogorul tău, de te vei sui să te înfătisezi înaintea Domnului Dumnezeului tău de trei ori pe an.
25. Să nu torni sângele jertfei Mele pe pâine dospită si jertfa de la sărbătoarea Pastilor să nu rămână până a doua zi.
26. Cele dintâi roade ale tarinii tale să le aduci în casa Domnului Dumnezeului tău. Să nu fierbi iedul în laptele mamei sale".
27. Si a mai zis Domnul către Moise: "Scrie-ti cuvintele acestea, căci pe cuvintele acestea închei Eu legământ cu tine si cu Israel!"
28. Moise a stat acolo la Domnul patruzeci de zile si patruzeci de nopti; si nici pâine n-a mâncat, nici apă n-a băut. Si a scris Moise pe table cuvintele legământului: cele zece porunci.
29. Iar când se pogora Moise din Muntele Sinai, având în mâini cele două table ale legii, el nu stia că fata sa strălucea, pentru că grăise Dumnezeu cu el.
30. Deci Aaron si toti fiii lui Israel, văzând pe Moise că are fata strălucitoare, s-au temut să se apropie de el.
31. Atunci i-a chemat Moise si au venit la el Aaron si toate căpeteniile obstei si Moise a grăit cu ei.
32. După aceasta s-au apropiat de el toti fiii lui Israel si el le-a poruncit tot ce-i grăise Domnul în Muntele Sinai.
33. Iar după ce a încetat de a grăi cu ei, Moise si-a acoperit fata cu un văl.
34. Când însă intra el înaintea Domnului, ca să vorbească cu El, atunci îsi ridica vălul până când iesea; iar la iesire spunea fiilor lui Israel cele ce i se porunciseră de către Domnul.
35. Si vedeau fiii lui Israel că fata lui Moise strălucea si Moise îsi punea iar vălul peste fata sa, până când intra din nou să vorbească cu Domnul.

35.
Păzirea zilei de odihnă. Darea de bună voie. Chemarea mesterilor.

1. Atunci a adunat Moise toată obstea fiilor lui Israel si le-a zis: "Iată ce a poruncit Domnul să faceti:
2. sase zile să lucrati, iar ziua a saptea să fie sfântă pentru voi, zi de odihnă, odihna Domnului; tot cel ce va lucra în ziua aceea va fi omorât.
3. În ziua odihnei să nu faceti foc în toate locasurile voastre. Eu sunt Domnul!"
4. Apoi a grăit Moise la toată obstea fiilor lui Israel si a zis: "Iată ce a mai poruncit Domnul să vă spun:
5. Aduceti din ale voastre, daruri Domnului; fiecare să aducă Domnului daruri cât îl lasă inima: aur, argint si aramă;
6. Mătase violetă, stacojie si visinie, vison răsucit si păr de capră;
7. Piei de berbec vopsite rosu, piei de vitel de mare si lemn de salcâm;
8. Untdelemn pentru sfesnic si aromate pentru mirul de uns si pentru făcut miresme de tămâie,
9. Piatră de sardiu, pietre pentru prins la efod si la hosen.
10. Tot cel cu minte înteleaptă dintre voi să vină si să facă toate câte a poruncit Domnul:
11. Cortul si acoperămintele lui, acoperisul lui cel de deasupra, verigile si scândurile lui, pârghiile, stâlpii si postamentele lor;
12. Chivotul legii si pârghiile lui, capacul lui si perdeaua despărtitoare, pietre de smarald, tămâie si mir de ungere;
13. Masa cu pârghiile si toate uneltele ei si pâinile pentru punerea înainte,
14. Sfesnicul pentru luminat cu toate obiectele lui, candelele lui si untdelemnul de ars;
15. Jertfelnicul tămâierii si pârghiile lui si miresme pentru tămâiere,
16. Jertfelnicul pentru arderile de tot, împletitura de sârmă pentru el, pârghiile lui si toate cele de trebuintă pentru el; baia si postamentul ei,
17. Perdelele curtii, stâlpul ei cu postamentele lor si perdeaua de la intrarea în curte,
18. tărusii cortului; tărusii curtii si frânghiile lor,
19. Vesmintele sfinte pentru făcut slujba în locasul sfânt; vesminte sfinte pentru Aaron preotul si vesminte pentru fiii lui, pentru slujba preotiei".
20. După aceea, plecând toată obstea fiilor lui Israel de la Moise,
21. A adus fiecare cât l-a lăsat inima sa si cât l-a îndemnat cugetul să aducă dar Domnului, pentru facerea cortului adunării si a tuturor lucrurilor lui si pentru toate vesmintele sfinte.
22. Si veneau bărbatii cu femeile si fiecare, după cum îl lăsa inima, aducea verigi, cercei, inele, brătări si tot felul de lucruri de aur; cum voia fiecare să aducă Domnului daruri de aur.
23. Fiecare din cei ce aveau mătase violetă, stacojie si visinie, în si păr de capră, piei de berbec vopsite rosu si vânăt, le aducea.
24. Fiecare din cei ce puteau să aducă în dar argint sau aramă, aducea din acestea Domnului; si fiecare din cei ce aveau lemn de salcâm, aducea pentru toate cele de trebuintă;
25. Toate femeile cu minte iscusită torceau cu mâinile lor si aduceau tort, mătase violetă, stacojie si visinie si în.
26. Toate femeile, pe care le trăgea inima si stiau să toarcă, torceau păr de capră;
27. Iar căpeteniile aduceau pietre de smarald si pietre scumpe de pus la efod si la hosen,
28. Precum si miresme, untdelemn pentru candelabru, mir de ungere si miresme de tămâiere.
29. Deci tot bărbatul si femeia din fiii lui Israel, pe care i-a tras inima să aducă pentru toate lucrurile ce poruncise Domnul prin Moise să se facă, au adus dar de bună voie Domnului.
30. Apoi a zis Moise către fiii lui Israel: "Iată Domnul a chemat anume pe Betaleel, fiul lui Uri al lui Or, din semintia lui Iuda,
31. Si l-a umplut de duhul dumnezeiesc al întelepciunii, al priceperii, al stiintei si a toată iscusinta,
32. Ca să lucreze tesături iscusite, să facă lucruri de aur, de argint si de aramă;
33. Să cioplească pietrele scumpe pentru încrustat, să sape în lemn si să facă tot felul de lucruri iscusite.
34. Si priceperea de a învăta pe altii a pus-o în inima lui, în a lui si a lui Oholiab, fiul lui Ahisamac, din semintia lui Dan.
35. A umplut inima acestora de întelepciune, ca să facă pentru locasul sfânt orice lucru de săpător si de tesător iscusit, de cusător pe pânză de mătase violetă, stacojie si visinie si de în, si de tesător în stare de a face orice lucru si a născoci tesături iscusite".

36.
Alcătuirea cortului sfânt.

l. Si Betaleel, Oholiab si toti cei cu minte iscusită, cărora Domnul le dăduse întelepciune si pricepere, ca să stie să facă tot felul de lucruri trebuitoare la locasul cel sfânt, vor trebui să facă după cum poruncise Domnul.
2. Iar Moise a chemat pe Betaleel, pe Oholiab si pe toti cei cu minte iscusită, cărora le dăduse Domnul iscusintă si pe toti cei ce-i trăgea inima să vină la lucru de bună voie, ca să ajute la acestea.
3. Si au luat ei de la Moise toate prinoasele, pe care le aduseseră fiii lui Israel pentru toate cele trebuincioase locasului sfânt, ca să le lucreze. Atunci tot se mai aduceau încă la el daruri de bună voie în fiecare dimineată.
4. Deci toti cei cu minte iscusită, care împlineau tot felul de lucrări la locasul sfânt, au venit fiecare, de la lucru cu care se îndeletnicea,
5. Si ei au spus lui Moise, zicând: "Poporul aduce mult mai mult decât trebuie pentru lucrurile ce a poruncit Domnul să se facă".
6. Atunci a poruncit Moise si s-a strigat în tabără, că nici bărbat, nici femeie să nu mai facă nimic pentru dăruit la locasul sfânt. Si a încetat poporul de a mai aduce.
7. Căci material adunat era destul pentru toate lucrurile ce trebuiau făcute, ba mai si prisosea.
8. Atunci toti cei cu minte iscusită, care se îndeletniceau cu facerea locasului sfânt, au făcut pentru cort zece covoare de în răsucit si de mătase violetă, stacojie si visinie; si în tesătura lor au făcut chipuri de heruvimi, alese cu iscusintă.
9. Lungimea unui covor era de douăzeci si opt de coti si lătimea unui covor era de patru coti. Toate covoarele aveau aceeasi măsură.
10. Cinci covoare au fost prinse unul de altul si celelalte cinci iar au fost prinse unul de altul; si asa s-au făcut două jumătăti de acoperis.
11. Apoi au făcut cheotori de mătase violetă pe marginea covorului din marginea jumătătii întâi de acoperis, unde trebuia unită cu jumătatea a doua; de asemenea au făcut si pe marginea jumătătii a doua, unde aceasta trebuia unită cu cea dintâi;
12. Cincizeci de cheotori au făcut la o jumătate de acoperământ si cincizeci de cheotori au făcut la cealaltă si cheotorile acestea erau unele în dreptul altora.
13. După aceea au făcut cincizeci de copci de aur si cu copcile acestea au unit cele două jumătăti de acoperis una cu alta si s-a făcut un acoperis întreg al cortului.
14. Apoi au făcut covoare de păr de capră pentru acoperit cortul peste cele de mai sus. Unsprezece covoare de acestea au făcut.
15. Lungimea unui covor era de treizeci de coti, iar lătimea de patru coti; si cele unsprezece covoare aveau toate aceeasi măsură.
16. Si au unit cinci covoare la un loc si pe celelalte sase covoare iar le-au unit la un loc.
17. Apoi au făcut cincizeci de cheotori pe marginea covorului celui din marginea unei jumătăti, unde aceasta trebuia să se unească cu cealaltă jumătate, iar cincizeci de cheotori le-au făcut pe marginea covorului din marginea celeilalte jumătăti, care trebuia să se unească cu cea dintâi.
18. Si au făcut cincizeci de copci de aramă ca să unească covoarele spre a se face un singur acoperis de cort.
19. Apoi au mai făcut pentru cort un acoperis de piei de berbec vopsite în rosu si un acoperis, pe deasupra, de piei vinete.
20. După aceea au făcut pentru cort scânduri din lemn de salcâm de pus în picioare.
21. Fiecare scândură era lungă de zece coti si lată de un cot si jumătate.
22. Fiecare scândură avea două cepuri, asezate unul în dreptul celuilalt.
23. Asa au făcut toate scândurile cortului si anume: douăzeci de scânduri pentru latura de miazăzi;
24. Si sub aceste douăzeci de scânduri au făcut patruzeci de postamente de argint, câte două postamente la fiecare scândură, pentru cele două cepuri ale ei.
25. Pentru latura a doua, dinspre miazănoapte, au făcut alte douăzeci de scânduri
26. Si patruzeci de postamente de argint, câte două postamente de fiecare scândură, pentru cele două cepuri ale ei;
27. Iar pentru partea dindărăt a cortului, dinspre asfintit, au făcut sase scânduri.
28. Au mai făcut două scânduri pentru unghiurile de la fundul cortului.
29. Acestea erau prinse jos si sus prin câte un inel.
30. si asa, cu cele două scânduri de la cele două colturi erau la partea dindărăt a cortului opt scânduri, iar postamente de argint saisprezece, câte două postamente sub fiecare scândură.
31. Apoi au făcut cinci pârghii din lemn de salcâm pentru scândurile de pe o latură a cortului,
32. Si cinci pârghii pentru scândurile de pe cealaltă latură;
33. Iar pârghia din mijloc au făcut-o asa, ca să treacă prin scânduri, de la un capăt la celălalt al peretelui.
34. Scândurile le-au îmbrăcat cu aur; inelele, prin care se vârau pârghiile, le-au făcut de aur si tot cu aur au îmbrăcat si pârghiile.
35. După aceea au făcut o perdea de mătase violetă, stacojie si visinie si de în răsucit si pe ea au făcut chipuri de heruvimi cu iscusintă alese, ca să o pună între sfânta si sfânta sfintelor.
36. Pentru ea au făcut patru stâlpi, din lemn de salcâm, i-au îmbrăcat cu aur, le-au făcut cârlige de aur si sub ei au turnat patru postamente de argint.
37. Apoi la usa cortului au făcut o perdea de mătase violetă, stacojie si visinie si de în răsucit, cu alesături.
38. Pentru ea au făcut cinci stâlpi cu cârligele lor si i-au îmbrăcat cu aur, turnând pentru ei cinci postamente de aramă.

37.
Odoarele sfinte din cort.

l. După aceea Betaleel a făcut chivotul din lemn de salcâm, lung de doi coti si jumătate, larg de un cot si jumătate si înalt tot de un cot si jumătate;
2. L-a îmbrăcat cu aur curat pe dinăuntru si pe din afară, iar împrejur i-a făcut o cunună de aur.
3. A turnat pentru el patru inele de aur, pentru cele patru colturi de jos ale lui: două inele pe o latură si două inele pe cealaltă latură.
4. A făcut două pârghii de lemn de salcâm, le-a îmbrăcat cu aur,
5. Si le-a vârât prin inelele de pe laturile chivotului, ca să poarte chivotul cu ele.
6. A făcut apoi capacul chivotului de aur curat: lung de doi coti si jumătate si lat de un cot si jumătate.
7. A făcut de asemenea doi heruvimi de aur, lucrati din ciocan, pentru cele două capete ale capacului,
8. Si i-a asezat unul la un capăt si altul la celălalt capăt al capacului. Heruvimii acestia erau făcuti ca iesind din capac la cele două capete ale lui.
9. Cei doi heruvimi îsi întindeau aripile unul spre altul, umbrind capacul, iar fetele lor erau îndreptate una către alta, privind spre capac.
10. A făcut apoi masa din lemn de salcâm, lungă de doi coti, lată de un cot si înaltă de un cot si jumătate.
11. A îmbrăcat-o cu aur curat si împrejur i-a făcut o cunună de aur.
12. I-a făcut de asemenea un pervaz împrejur înalt de o palmă, iar împrejurul pervazului a făcut cunună împletită de aur.
13. A turnat pentru ea patru inele de aur si a prins aceste inele în cele patru colturi de la cele patru picioare ale ei.
14. Inelele erau prinse de pervaz si prin ele se petreceau două pârghii pentru purtat masa.
15. Pârghiile de purtat masa le-a făcut din lemn de salcâm si le-a îmbrăcat cu aur.
16. A făcut vase trebuitoare pentru masă: talere, cădelnite, linguri si cupe pentru turnat, toate de aur curat.
17. După aceea a făcut un sfesnic de aur curat si sfesnicul acesta l-a lucrat din ciocan. Fusul lui, bratele lui, cupele lui, nodurile lui si florile lui erau toate dintr-o bucată.
18. Din laturile lui ieseau sase brate: trei brate ale sfesnicului ieseau dintr-o latură a lui si trei brate ale sfesnicului ieseau din cealaltă latură a lui;
19. Un brat avea trei cupe în forma florii de migdal, cu nodurile si florile lor; alt brat avea trei cupe tot în forma florii de migdal, cu nodurile si florile lor; asa aveau toate cele sase brate, care ieseau din laturile sfesnicului.
20. Iar pe fusul sfesnicului erau patru cupe în forma florii de migdal, cu nodurile si florile lor.
21. Cele sase brate, care ieseau din el, aveau: un nod sub primele două brate, un nod sub alte două brate si un nod sub ultimele două brate.
22. Nodurile si ramurile de pe ele erau una cu fusul. Sfesnicul întreg era lucrat din ciocan, dintr-o singură bucată de aur curat.
23. Apoi i-a făcut sapte candele, mucări si tăvite de aur curat.
24. Dintr-un talant de aur curat au făcut sfesnicul cu toate cele necesare lui.
25. A făcut apoi jertfelnicul tămâierii, din lemn de salcâm, lung de un cot, lat de un cot, adică pătrat si înalt de doi coti; coarnele lui erau din el;
26. Si l-a îmbrăcat cu aur curat pe deasupra, pe laturile lui de jur împrejur si pe coarnele lui, iar împrejur i-a făcut cunună de aur.
27. Sub pervazul lui, la două din colturile lui, a prins două inele de aur, si le-a prins de o parte si de alta a lui, ca să se petreacă prin ele pârghiile de purtat.
28. Pârghiile le-au făcut din lemn de salcâm si le-au îmbrăcat cu aur.
29. A făcut de asemenea mir pentru sfânta ungere si tămâie mirositoare, curate si cu iscusintă alcătuite de pregătitorii de aromate.

38.
Curtea cortului si lucrurile din ea.

1. După aceea a făcut jertfelnicul pentru arderile de tot, din lemn de salcâm, lung de cinci coti, lat de cinci coti, adică cu fata pătrată si înalt de trei coti.
2. I-a făcut patru coarne, ce ieseau din el, în cele patru colturi ale lui, si l-a îmbrăcat cu aramă.
3. A făcut apoi toate lucrurile trebuitoare jertfelnicului: oale, lopătele, cupe, furculite si vase pentru cărbuni; toate obiectele acestea le-a făcut din aramă.
4. A mai făcut pentru jertfelnic o cămasă, un fel de împletitură de aramă, care îmbrăca partea lui de jos până la jumătatea lui.
5. A turnat apoi patru verigi de aramă pentru cele patru colturi ale împletiturii celei de aramă, pentru petrecut prin ele pârghiile de purtat;
6. Iar pârghiile le-au făcut din lemn de salcâm si le-a îmbrăcat cu aramă.
7. Pârghiile se petreceau prin inelele din laturile jertfelnicului, ca să poată fi purtat cu ajutorul lor. Jertfelnicul l-a făcut din scânduri, gol înăuntru.
8. A făcut apoi baia de aramă si postamentul ei tot de aramă, cu chipuri iscusit lucrate care împodobeau intrarea cortului adunării.
9. După aceea a făcut curtea. Spre miazăzi curtea avea perdele de în răsucit, lungi de o sută de coti,
10. Si la ele douăzeci de stâlpi cu douăzeci de postamente de aramă sub ei si cu cârligele si legătorile lor de argint;
11. Pe latura de miazănoapte a făcut perdele lungi de o sută de coti si la ele douăzeci de stâlpi, cu douăzeci de postamente de aramă sub ei, cu cârligele si legătorile lor de argint.
12. În partea dinspre asfintit a făcut perdele lungi de cincizeci de coti si pentru ele zece stâlpi, cu zece postamente de aramă si cu cârligele si legăturile lor de argint;
13. Iar în partea de dinainte, dinspre răsărit, a făcut perdele lungi de cincizeci de coti,
14. Si anume: de o parte a portii curtii cincisprezece coti de perdele si la ele trei stâlpi cu trei postamente de aramă;
15. De cealaltă parte a portii curtii cincisprezece coti de perdele si la ele trei stâlpi cu trei postamente de aramă.
16. Toate perdelele pe toate laturile curtii erau de în răsucit.
17. Iar stâlpii aveau postamentele de aramă, cârligele si legătorile lor de argint, vârfurile îmbrăcate în argint si toti erau uniti între ei prin legători de argint.
18. Iar perdeaua pentru poarta curtii a făcut-o din lână violetă, stacojie si visinie si din în răsucit, cu alesături, lungă de douăzeci de coti si înaltă de cinci coti, pe toată întinderea, ca si perdelele curtii.
19. Pentru ea a făcut patru stâlpi cu patru postamente de aramă sub ei, cu cârligele si legătorile de argint s cu vârfurile îmbrăcate în argint.
20. Toti tărusii împrejurul cortului si curtii erau de aramă.
21. Iată acum si socoteala lucrurilor ce s-au întrebuintat la cortul adunării, care s-a făcut după porunca lui Moise, prin leviti, sub supravegherea lui Itamar, fiul preotului Aaron.
22. Toate însă, câte a poruncit Domnul lui Moise, s-au lucrat de Betaleel, fiul lui Uri al lui Or, din semintia lui Iuda,
23. Ajutat de Oholiab, fiul lui Ahisamac, din semintia lui Dan, săpător în piatră si tesător iscusit si cusător pe pânze de în si de mătase violetă, stacojie si visinie.
24. Tot aurul întrebuintat la cort si la toate lucrurile lui a fost douăzeci si nouă de talanti si sapte sute treizeci sicli de aur, ce s-au adus în dar, socotit după siclul sfânt.
25. Iar argintul, ce s-a adus dar de la cei numărati ai obstei, a fost o sută de talanti si o mie sapte sute saptezeci si cinci de sicli, socotit după siclul sfânt.
26. Argintul acesta s-a luat de la sase sute trei mii cinci sute cincizeci de oameni, în vârstă de la douăzeci de ani în sus, trecuti prin numărătoare, câte o jumătate de siclu de cap, socotit după siclul sfânt.
27. O sută de talanti de argint s-au întrebuintat la turnarea postamentelor scândurilor cortului si a postamentelor stâlpilor perdelelor lui: o sută de postamente din o sută de talanti, câte un talant la postament;
28. Iar din o mie sapte sute saptezeci si cinci de sicli au făcut cârligele de la stâlpii curtii, au îmbrăcat vârfurile lor si au făcut pentru ei legători.
29. Aramă, adusă în dar, a fost: trei sute saptezeci de talanti si două mii patru sute de sicli.
30. Din ea au făcut postamente pentru stâlpii de la intrarea cortului adunării, jertfelnicul cel de aramă, cămasa de aramă a lui si toate uneltele jertfelnicului;
31. Postamentele pentru toti stâlpii curtii, postamentele pentru stâlpii de la intrarea curtii, toti tărusii cortului si toti tărusii dimprejurul curtii.

39.
Vesmintele preotesti.

l. Iar din mătase violetă, stacojie si visinie au făcut vesminte de slujbă, pentru slujit în locasul sfânt, si au mai făcut vesminte sfinte pentru Aaron, cum poruncise Domnul lui Moise.
2. Au făcut efodul din fire de aur, din mătase violetă, stacojie si visinie si din în răsucit.
3. Si anume: au desfăcut aurul în foi si au tăiat fire, pe care le-au tesut cu iscusintă printre firele de mătase violetă, stacojie si visinie si de in răsucit, lucru iscusit.
4. I-au făcut încheietori de încheiat pe umeri si au unit amândouă părtile lui.
5. Brâul efodului, care vine peste el, la fel cu el, l-au făcut din fire de aur, din mătase violetă, stacojie si visinie si din în răsucit, cum poruncise Domnul lui Moise.
6. Au lucrat apoi două pietre de smarald, asezându-le în cuibulete de aur si săpând pe ele numele fiilor lui Israel, cum se sapă pe pecete,
7. Si le-au pus la încheieturile efodului, pe umeri, întru pomenirea fiilor lui Israel, cum poruncise Domnul lui Moise.
8. Au făcut apoi hosenul, lucrare iscusită, la fel cu efodul, din fire de aur si din mătase violetă, stacojie si visinie si din în răsucit.
9. Hosenul l-au făcut dublu, în patru colturi, lung de o palmă si lat de o palmă.
10. Si au pus pe el pietre scumpe, asezate în patru rânduri: într-un rând un sardeon, un topaz si un smarald - rândul întâi;
11. În rândul al doilea: un rubin, un safir si un diamant;
12. În rândul al treilea: un opal, o agată si un ametist;
13. Si în rândul al patrulea: un hrisolit, un onix si un iaspis. Ele erau asezate în cuibulete de aur.
14. Pietrele acestea erau în număr de douăsprezece, după numărul fiilor lui Israel, si pe fiecare din ele era săpat, ca pe pecete, câte un nume, din cele ale celor douăsprezece semintii.
15. La hosen au făcut apoi lăntisoare groase de aur curat si lucrate răsucit, ca sfoara;
16. Au mai făcut două rozete si două verigi de aur si au prins cele două verigi de cele două colturi de sus ale hosenului;
17. Si au agătat două capete ale lăntisoarelor de cele două verigi din colturile hosenului,
18. Iar celelalte două capete ale celor două lăntisoare le-au agătat de cele două rozete si le-au prins pe acestea de încheieturile efodului, pe fata acestuia.
19. După aceea au mai făcut încă două verigi de aur si le-au prins de celelalte două colturi ale hosenului pe cealaltă parte dinspre efod;
20. Si au mai făcut si alte două verigi de aur si le-au prins de cele două încheieturi ale efodului, dedesubt, pe fata lui, unde se unesc, mai sus de încingătoarea efodului.
21. Si au legat hosenul cu verigile lui de verigile efodului cu un snur de mătase violetă, ca să stea deasupra încingătorii efodului si ca să nu cadă hosenul de pe efod, cum poruncise Domnul lui Moise.
22. Iar meilul care vine sub efod, l-au făcut din purpură tesută violet.
23. Acesta avea în partea de sus o deschizătură si împrejurul acestei deschizături avea un guler, tesut ca o platosă, ca să nu se rupă.
24. Meilului i-au făcut pe la poale ciucuri de mătase violetă, stacojie si visinie si de în răsucit;
25. I-au mai făcut si clopotei de aur curat si au pus clopotei printre ciucurii de la poalele meilului de jur împrejur;
26. Si i-au asezat pe la poalele meilului de slujbă asa: un clopotel si un ciucure, un clopotel si un ciucure, cum poruncise Domnul lui Moise.
27. Au făcut apoi pentru Aaron si pentru fiii lui hitoane tesute din în,
28. Chidare de în, turbane tot de în si pantaloni de în răsucit;
29. Si cingătoare din în răsucit si de mătase violetă, stacojie si visinie, tesută cu alesături, cum poruncise Domnul lui Moise.
30. După aceea au făcut o tăblită de aur curat, diadema sfinteniei, si au săpat pe ea, ca pe pecete, cuvintele: "Sfintenia Domnului".
31. Si au prins de ea un snur de mătase violetă, ca s-o lege peste chidar, cum poruncise Domnul lui Moise.
32. Asa s-au sfârsit toate lucrările de la cortul adunării. Si au făcut fiii lui Israel toate; cum poruncise Domnul lui Moise asa au făcut.
33. Apoi au adus la Moise: cortul, acoperămintele si toate cele de trebuintă ale lui, cârligele lui, scândurile lui, pârghiile lui, stâlpii lui si postamentele lui;
34. Acoperisurile cele cu piei rosii de berbec si acoperisurile cele de piei vinete si perdeaua din mijloc;
35. Chivotul legii, capacul lui si pârghiile;
36. Masa cu toate cele de trebuintă pentru ea si pâinile de pus înainte;
37. Sfesnicul cel de aur curat, candelele lui, candele puse în el la locul lor, si toate cele trebuincioase pentru el si untdelemn de ars;
38. Jertfelnicul cel de aur, mirul pentru ungere, miresme pentru tămâiere si perdeaua de la intrarea cortului;
39. Jertfelnicul cel de aramă, cămasa lui cea de aramă, pârghiile lui si toate cele trebuitoare pentru el, baia si postamentul ei;
40. Perdelele curtii, stâlpii ei si postamentele lor, perdelele de la intrarea curtii, frânghiile, tărusii si toate lucrurile trebuitoare la slujbă în cortul adunării;
41. Vesmintele de slujit în cort, vesmintele sfinte ale preotului Aaron si vesmintele de slujbă pentru fiii lui.
42. Toate aceste lucruri le făcuseră fiii lui Israel asa cum poruncise Domnul lui Moise.
43. Si privi Moise toată lucrarea si iată ei o făcuseră asa cum poruncise Domnul si Moise i-a binecuvântat.

40.
Sfintirea cortului.

1. Apoi iarăsi a grăit Domnul cu Moise si a zis:
2. "În ziua întâi a lunii întâi, să asezi cortul adunării.
3. Si să pui într-însul chivotul legii si dinaintea chivotului să atârni perdeaua;
4. Apoi să aduci înăuntru masa si să asezi pe ea toate lucrurile ei; si sfesnicul să-l duci înăuntru si să aprinzi într-însul candelele lui.
5. Să asezi jertfelnicul cel de aur pentru tămâiere înaintea chivotului legii si să atârni perdeaua la intrare în cortul adunării.
6. Apoi să asezi jertfelnicul arderilor de tot înaintea intrării în cortul adunării.
7. Iar între cortul adunării si jertfelnic să asezi baia si să torni în ea apă;
8. Si împrejurul cortului să asezi împrejmuirea curtii si la intrarea curtii să atârni perdeaua.
9. După aceea să iei mir de ungere si să ungi cortul si toate cele din el si să-l sfintesti pe el si toate lucrurile lui si va fi sfânt;
10. Să ungi jertfelnicul arderilor de tot si toate lucrurile lui si să sfintesti jertfelnicul si va fi sfintenie mare;
11. Să ungi apoi baia si postamentul ei si să o sfintesti.
12. Apoi să aduci pe Aaron si pe fiii lui la usa cortului adunării si să-i speli cu apă;
13. Să îmbraci pe Aaron în sfintele vesminte si să-l ungi si să-l sfintesti, ca să-mi fie preot.
14. Să aduci si pe fiii lui, să-i îmbraci cu hitoane,
15. Si să-i ungi, cum ai uns pe tatăl lor, ca să-Mi fie preoti, si această ungere îi va sfinti preoti pentru totdeauna în neamul lor!"
16. si a făcut Moise tot; cum i-a poruncit Domnul asa a făcut:
17. În luna întâi a anului al doilea de la iesirea lor din Egipt, în ziua întâi a lunii a fost asezat cortul.
18. Si a asezat Moise cortul, a pus postamentele lui, scândurile lui, pârghiile lui si stâlpii lui;
19. A întins deasupra cortului acoperămintele si peste aceste acoperăminte a pus acoperisul, cum poruncise Domnul lui Moise.
20. Apoi a luat si a pus legea în chivot, a petrecut pârghiile prin inelele chivotului si a pus deasupra, la chivot, capacul;
21. A dus apoi chivotul în cort, a atârnat perdeaua si a închis chivotul legii, precum poruncise Domnul lui Moise.
22. După aceea a pus masa în cortul adunării, în partea de miazănoapte a cortului, în afară de perdea,
23. Si a asezat pe ea pâinile punerii înaintea Domnului, cum poruncise Dumnezeu lui Moise.
24. Sfesnicul l-a asezat în cortul adunării, în fata mesei, în partea de miazăzi a cortului,
25. Si a aprins candelele lui înaintea Domnului, precum poruncise Domnul lui Moise.
26. A asezat jertfelnicul cel de aur în cortul adunării, înaintea perdelei,
27. Si a aprins pe el tămâie mirositoare, cum poruncise Domnul lui Moise;
28. A atârnat perdeaua la usa cortului;
29. Iar jertfelnicul arderilor de tot 1-a asezat la intrarea în cortul adunării si a pus pe el arderi de tot si prinoase de pâine, cum poruncise Domnul lui Moise.
30. Apoi a asezat baia între cortul adunării si jertfelnic si a turnat în ea apă pentru spălat;
31. Moise, Aaron si fiii lui trebuia să-si spele din ea mâinile si picioarele;
32. Când intrau ei în cortul adunării sau când se apropiau de jertfelnic ca să slujească, se spălau din ea cum poruncise Domnul lui Moise.
33. După aceea au pus împrejmuirea curtii împrejurul cortului si a jertfelnicului si a atârnat perdeaua la intrarea curtii. Si asa a isprăvit Moise lucrările.
34. Atunci un nor a acoperit cortul adunării si locasul s-a umplut de slava Domnului;
35. Si Moise n-a putut să intre în cortul adunării, pentru că-l cuprinsese pe acesta norul si slava Domnului umpluse locasul.
36. În tot timpul călătoriei fiilor lui Israel, când se ridica norul de pe cort, atunci plecau la drum,
37. Iar de nu se ridica norul, nici ei nu plecau la drum până nu se ridica;
38. Pentru că în tot timpul călătoriei, ziua stătea peste cort norul Domnului, iar noaptea se afla peste el foc, înaintea ochilor întregii case a lui Israel.