1.
Facerea lumii. 

1. La început a făcut Dumnezeu cerul si pământul. 
2. Si pământul era netocmit si gol. Întuneric era deasupra adâncului si Duhul lui Dumnezeu Se purta pe deasupra apelor. 
3. Si a zis Dumnezeu: "Să fie lumină! Si a fost lumină. 
4. Si a văzut Dumnezeu că este bună lumina, si a despărtit Dumnezeu lumina de întuneric. 
5. Lumina a numit-o Dumnezeu ziuă, iar întunericul l-a numit noapte. Si a fost seară si a fost dimineată: ziua întâi. 
6. Si a zis Dumnezeu: "Să fie o tărie prin mijlocul apelor si să despartă ape de ape!" Si a fost asa. 
7. A făcut Dumnezeu tăria si a despărtit Dumnezeu apele cele de sub tărie de apele cele de deasupra tăriei. 
8. Tăria a numit-o Dumnezeu cer. Si a văzut Dumnezeu că este bine. Si a fost seară si a fost dimineată: ziua a doua. 
9. Si a zis Dumnezeu: "Să se adune apele cele de sub cer la un loc si să se arate uscatul!" Si a fost asa. si s-au adunat apele cele de sub cer la locurile lor si s-a arătat uscatul. 
10. Uscatul l-a numit Dumnezeu pământ, iar adunarea apelor a numit-o mări. Si a văzut Dumnezeu că este bine. 
11. Apoi a zis Dumnezeu: "Să dea pământul din sine verdeată: iarbă, cu sământă într-însa, după felul si asemănarea ei, si pomi roditori, care să dea rod cu sământă în sine, după fel, pe pământ!" Si a fost asa. 
12. Pământul a dat din sine verdeată: iarbă, care face sământă, după felul si după asemănarea ei, si pomi roditori, cu sământă, după fel, pe pământ. Si a văzut Dumnezeu că este bine. 
13. Si a fost seară si a fost dimineată: ziua a treia. 
14. Si a zis Dumnezeu: "Să fie luminători pe tăria cerului, ca să lumineze pe pământ, să despartă ziua de noapte si să fie semne ca să deosebească anotimpurile, zilele si anii, 
15. Si să slujească drept luminători pe tăria cerului, ca să lumineze pământul. Si a fost asa. 
16. A făcut Dumnezeu cei doi luminători mari: luminătorul cel mai mare pentru cârmuirea zilei si luminătorul cel mai mic pentru cârmuirea noptii, si stelele. 
17. Si le-a pus Dumnezeu pe tăria cerului, ca să lumineze pământul, 
18. Să cârmuiască ziua si noaptea si să despartă lumina de întuneric. Si a văzut Dumnezeu că este bine. 
19. Si a fost seară si a fost dimineată: ziua a patra. 
20. Apoi a zis Dumnezeu: "Să misune apele de vietăti, fiinte cu viată în ele si păsări să zboare pe pământ, pe întinsul tăriei cerului!" Si a fost asa. 
21. A făcut Dumnezeu animalele cele mari din ape si toate fiintele vii, care misună în ape, unde ele se prăsesc după felul lor, si toate păsările înaripate după felul lor. Si a văzut Dumnezeu că este bine. 
22. Si le-a binecuvântat Dumnezeu si a zis: "Prăsiti-vă si vă înmultiti si umpleti apele mărilor si păsările să se înmultească pe pământ! 
23. Si a fost seară si a fost dimineată: ziua a cincea. 
24. Apoi a zis Dumnezeu: "Să scoată pământul fiinte vii, după felul lor: animale, târâtoare si fiare sălbatice după felul lor". Si a fost asa. 
25. A făcut Dumnezeu fiarele sălbatice după felul lor, si animalele domestice după felul lor, si toate târâtoarele pământului după felul lor. Si a văzut Dumnezeu că este bine. 
26. Si a zis Dumnezeu: "Să facem om după chipul si după asemănarea Noastră, ca să stăpânească pestii mării, păsările cerului, animalele domestice, toate vietătile ce se târăsc pe pământ si tot pământul!" 
27. Si a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său; după chipul lui Dumnezeu l-a făcut; a făcut bărbat si femeie. 
28. Si Dumnezeu i-a binecuvântat, zicând: "Cresteti si vă înmultiti si umpleti pământul si-l supuneti; si stăpâniri peste pestii mării, peste păsările cerului, peste toate animalele, peste toate vietătile ce se miscă pe pământ si peste tot pământul!" 
29. Apoi a zis Dumnezeu: "Iată, vă dau toată iarba ce face sământă de pe toată fata pământului si tot pomul ce are rod cu sământă în el. Acestea vor fi hrana voastră. 
30. Iar tuturor fiarelor pământului si tuturor păsărilor cerului si tuturor vietătilor ce se miscă pe pământ, care au în ele suflare de viată, le dau toată iarba verde spre hrană. Si a fost asa. 
31. Si a privit Dumnezeu toate câte a făcut si iată erau bune foarte. Si a fost seară si a fost dimineată: ziua a sasea. 

2.
Sfintirea zilei a saptea. Asezarea omului în rai. Prima familie. 

1. Asa s-au făcut cerul si pământul si toată ostirea lor. 
2. Si a sfârsit Dumnezeu în ziua a sasea lucrarea Sa, pe care a făcut-o; iar în ziua a saptea S-a odihnit de toate lucrurile Sale, pe care le-a făcut. 
3. Si a binecuvântat Dumnezeu ziua a saptea si a sfintit-o, pentru că într-însa S-a odihnit de toate lucrurile Sale, pe care le-a făcut si le-a pus în rânduială. 
4. Iată obârsia cerului si a pământului de la facerea lor, din ziua când Domnul Dumnezeu a făcut cerul si pământul. 
5. Pe câmp nu se afla nici un copăcel, iar iarba de pe el nu începuse a odrăsli, pentru că Domnul Dumnezeu nu trimisese încă ploaie pe pământ si nu era nimeni ca să lucreze pământul. 
6. Ci numai abur iesea din pământ si umezea toată fata pământului. 
7. Atunci, luând Domnul Dumnezeu tărână din pământ, a făcut pe om si a suflat în fata lui suflare de viată si s-a făcut omul fiintă vie. 
8. Apoi Domnul Dumnezeu a sădit o grădină în Eden, spre răsărit, si a pus acolo pe omul pe care-l zidise. 
9. Si a făcut Domnul Dumnezeu să răsară din pământ tot soiul de pomi, plăcuti la vedere si cu roade bune de mâncat; ier în mijlocul raiului era pomul vietii si pomul cunostintei binelui si răului. 
10. Si din Eden iesea un râu, care uda raiul, iar de acolo se împărtea în patru brate. 
11. Numele unuia era Fison. Acesta înconjură toată tara Havila, în care se află aur. 
12. Aurul din tara aceea este bun; tot acolo se găseste bdeliu si piatra de onix. 
13. Numele râului al doilea este Gihon. Acesta înconjură toată tara Cus. 
14. Numele râului al treilea este Tigru. Acesta curge prin fata Asiriei; iar râul al patrulea este Eufratul. 
15. Si a luat Domnul Dumnezeu pe omul pe care-l făcuse si l-a pus în grădina cea din Eden, ca s-o lucreze si s-o păzească. 
16. A dat apoi Domnul Dumnezeu lui Adam poruncă si î zis: "Din toti pomii din rai poti să mănânci, 
17. Iar din pomul cunostintei binelui si răului să nu mănânci, căci, în ziua în care vei mânca din el, vei muri negresit! 
18. Si a zis Domnul Dumnezeu: "Nu este bine să fie omul singur; să-i facem ajutor potrivit pentru el". 
19. Si Domnul Dumnezeu, Care făcuse din pământ toate fiarele câmpului si toate păsările cerului, le-a adus la Adam, ca să vadă cum le va numi; asa ca toate fiintele vii să se numească precum le va numi Adam. 
20. Si a pus Adam nume tuturor animalelor si tuturor păsărilor cerului si tuturor fiarelor sălbatice; dar pentru Adam nu s-a găsit ajutor de potriva lui. 
21. Atunci a adus Domnul Dumnezeu asupra lui Adam somn greu; si, dacă a adormit, a luat una din coastele lui si a plinit locul ei cu carne. 
22. Iar coasta luată din Adam a făcut-o Domnul Dumnezeu femeie si a adus-o la Adam. 
23. Si a zis Adam: "Iată aceasta-i os din oasele mele si carne din carnea mea; ea se va numi femeie, pentru că este luată din bărbatul său. 
24. De aceea va lăsa omul pe tatăl său si pe mama sa si se va uni cu femeia sa si vor fi amândoi un trup. 
25. Adam si femeia lui erau amândoi goi si nu se rusinau. 

3.
Căderea strămosilor în păcat. Pedeapsa. Făgăduinta lui Mesia. 

1. Sarpele însă era cel mai siret dintre toate fiarele de pe pământ, pe care le făcuse Domnul Dumnezeu. Si a zis sarpele către femeie: "Dumnezeu a zis El, oare, să nu mâncati roade din orice pom din rai?" 
2. Iar femeia a zis către sarpe: "Roade din pomii raiului putem să mâncăm; 
3. Numai din rodul pomului celui din mijlocul raiului ne-a zis Dumnezeu: "Să nu mâncati din el, nici să vă atingeti de el, ca să nu muriti!" 
4. Atunci sarpele a zis către femeie: "Nu, nu veti muri! 
5. Dar Dumnezeu stie că în ziua în care veti mânca din el vi se vor deschide ochii si veti fi ca Dumnezeu, cunoscând binele si răul". 
6. De aceea femeia, socotind că rodul pomului este bun de mâncat si plăcut ochilor la vedere si vrednic de dorit, pentru că dă stiintă, a luat din el si a mâncat si a dat bărbatului său si a mâncat si el. 
7. Atunci li s-au deschis ochii la amândoi si au cunoscut că erau goi, si au cusut frunze de smochin si si-au făcut acoperăminte. 
8. Iar când au auzit glasul Domnului Dumnezeu, Care umbla prin rai, în răcoarea serii, s-au ascuns Adam si femeia lui de fata Domnului Dumnezeu printre pomii raiului. 
9. Si a strigat Domnul Dumnezeu pe Adam si i-a zis: "Adame, unde esti?" 
10. Răspuns-a acesta: "Am auzit glasul  Tău în rai si m-am temut, căci sunt gol, si m-am ascuns". 
11. Si i-a zis Dumnezeu: "Cine ti-a spus că esti gol? Nu cumva ai mâncat din pomul din care ti-am poruncit să nu mănânci?" 
12. Zis-a Adam: QFemeia care mi-ai dat-o să fie cu mine, aceea mi-a dat din pom si am mâncat". 
13. Si a zis Domnul Dumnezeu către femeie: "Pentru ce ai făcut aceasta?" Iar femeia a zis: QSarpele m-a amăgit si eu am mâncat". 
14. Zis-a Domnul Dumnezeu către sarpe: "Pentru că ai făcut aceasta, blestemat să fii între toate animalele si între toate fiarele câmpului; pe pântecele tău să te târăsti si tărână să mănânci în toate zilele vietii tale! 
15. Dusmănie voi pune între tine si între femeie, între sământa ta si sământa ei; aceasta îti va zdrobi capul, iar tu îi vei întepa călcâiul". 
16. Iar femeii i-a zis: "Voi înmulti mereu necazurile tale, mai ales în vremea sarcinii tale; în dureri vei naste copii; atrasă vei fi către bărbatul tău si el te va stăpâni". 
17. Iar lui Adam i-a zis: "Pentru că ai ascultat vorba femeii tale si ai mâncat din pomul din care ti-am poruncit: "Să nu mănânci", blestemat va fi pământul pentru tine! Cu osteneală să te hrănesti din el în toate zilele vietii tale! 
18. Spini si pălămidă îti va rodi el si te vei hrăni cu iarba câmpului! 
19. În sudoarea fetei tale îti vei mânca pâinea ta, până te vei întoarce în pământul din care esti luat; căci pământ esti si în pământ te vei întoarce". 
20. Si a pus Adam femeii sale numele Eva, adică viată, pentru că ea era să fie mama tuturor celor vii. 
21. Apoi a făcut Domnul Dumnezeu lui Adam si femeii lui îmbrăcăminte de piele si i-a îmbrăcat. 
22. Si a zis Domnul Dumnezeu: "Iată Adam s-a făcut ca unul dintre Noi, cunoscând binele si răul. Si acum nu cumva să-si întindă mâna si să ia roade din pomul vietii, să mănânce si să trăiască în veci!..." 
23. De aceea l-a scos Domnul Dumnezeu din grădina cea din Eden, ca să lucreze pământul, din care fusese luat. 
24. Si izgonind pe Adam, l-a asezat în preajma grădinii celei din Eden si a pus heruvimi si sabie de flacără vâlvâitoare, să păzească drumul către pomul vietii. 

4.
Cain si Abel. Urmasii lor. 

1. După aceea a cunoscut Adam pe Eva, femeia sa, si ea, zămislind, a născut pe Cain si a zis: "Am dobândit om de la Dumnezeu". 
2. Apoi a mai născut pe Abel, fratele lui Cain. Abel a fost păstor de oi, iar Cain lucrător de pământ. 
3. Dar după un timp, Cain a adus jertfă lui Dumnezeu din roadele pământului. 
4. Si a adus si Abel din cele întâi-născute ale oilor sale si din grăsimea lor. Si a căutat Domnul spre Abel si spre darurile lui, 
5. Iar spre Cain si spre darurile lui n-a căutat. Si s-a întristat Cain tare si fata lui era posomorâtă. 
6. Atunci a zis Domnul Dumnezeu către Cain: "Pentru ce te-ai întristat si pentru ce s-a posomorât fata ta? 
7. Când faci bine, oare nu-n este fata senină? Iar de nu faci bine, păcatul bate la usă si caută să te târască, dar tu biruieste-l!" 
8. După aceea Cain a zis către Abel, fratele său: "Să iesim la câmp!" Iar când erau ei în câmpie, Cain s-a aruncat asupra lui Abel, fratele său, si l-a omorât. 
9. Atunci a zis Domnul Dumnezeu către Cain: "Unde este Abel, fratele tău?" Iar el a răspuns: "Nu stiu! Au doară eu sunt păzitorul fratelui meu?" 
10. si a zis Domnul: "Ce ai făcut? Glasul sângelui fratelui tău strigă către Mine din pământ. 
11. Si acum esti blestemat de pământul care si-a deschis gura sa, ca să primească sângele fratelui tău din mâna ta. 
12. Când vei lucra pământul, acesta nu-si va mai da roadele sale tie; zbuciumat si fugar vei fi tu pe pământ". 
13. Si a zis Cain către Domnul Dumnezeu: "Pedeapsa mea este maz mare decât as putea-o purta. 
14. De mă izgonesti acum din pământul acesta, mă voi ascunde de la fata Ta si voi fi zbuciumat si fugar pe pământ, si oricine mă va întâlni, mă va ucide". 
15. Si i-a zis Domnul Dumnezeu: "Nu asa, ci tot cel ce va ucide pe Cain înseptit se va pedepsi". Si a pus Domnul  Dumnezeu semn lui Cain, ca tot cel care îl va întâlni să nu-l omoare. 
16. Si s-a dus Cain de la fata lui Dumnezeu si a locuit în tinutul Nod, la răsărit de Eden. 
17. După aceea a cunoscut Cain pe femeia sa si ea, zămislind, a născut pe Enoh. Apoi a zidit Cain o cetate si a numit-o, după numele fiului său, Enoh. 
18. Iar lui Enoh i s-a născut Irad; lui Irad i s-a născut Maleleil; lui Maleleil i s-a născut Matusal, iar lui Matusal i s-a născut Lameh. 
19. Lameh si-a luat două femei: numele uneia era Ada si numele celeilalte era Sela. 
20. Ada a născut pe Iabal; acesta a fost tatăl celor ce trăiesc în corturi, la turme. 
21. Fratele lui se numea Iubal; acesta este tatăl tuturor celor ce cântă din chitară si din cimpoi. 
22. Sela a născut si ea pe Tubalcain, care a fost făurar de unelte de aramă si de fier. Si sora lui se chema Noema. 
23. Si a zis Lameh către femeile sale: "Ada si Sela, ascultati glasul meu! Femeile lui Lameh, luati aminte la cuvintele mele: Am ucis un om pentru rana mea si un tânăr pentru vânătaia mea. 
24. Dacă pentru Cain va fi răzbunarea de sapte ori, apoi pentru Lameh de saptezeci de ori câte sapte!" 
25. Adam a cunoscut iarăsi pe Eva, femeia sa, si ea, zămislind, a născut un fiu si i-a pus numele Set, pentru că si-a zis: "Mi-a dat Dumnezeu alt fiu în locul lui Abel, pe care l-a ucis Cain. 
26. Lui Set de asemenea i s-a născut un fiu si i-a pus numele Enos. Atunci au început oamenii a chema numele Domnului Dumnezeu. 

5.
Neamurile patriarhilor de la Adam până la Noe. 

l. Iată acum cartea neamului lui Adam. Când a făcut Dumnezeu pe Adam, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu. 
2. Bărbat si femeie a făcut si i-a. binecuvântat si le-a pus numele: Om, în ziua în care i-a făcut. 
3. Adam a trăit două sute treizeci de ani si atunci i s-a născut un fiu după asemănarea sa si, după chipul său si i-a pus numele Set. 
4. Zilele pe care le-a trăit Adam după nasterea lui Set au fost sapte sute de ani si i s-au născut fii si fiice. 
5. Iar de toate, zilele vietii lui Adam au fost nouă sute treizeci de ani si apoi a murit. 
6. Set a trăit două sute cinci ani si i s-a născut Enos. 
7. După nasterea lui Enos, Set a mai trăit sapte sute sapte ani, si i s-au născut fii si fiice. 
8. Iar de toate, zilele lui Set au fost nouă sute doisprezece ani si apoi a murit. 
9. Enos a trăit o sută nouăzeci de ani si atunci i s-a născut Cainan. 
10. După nasterea lui Cainan, Enos a mai trăit sapte sute cincisprezece ani si i s-au născut fii si fiice. 
11. Iar de toate, zilele lui Enos au fost nouă sute cinci ani si apoi a murit. 
12. Cainan a trăit o sută saptezeci de ani si atunci i s-a născut Maleleil. 
13. După nasterea lui Maleleil, Cainan a mai trăit sapte sute patruzeci de ani si i s-au născut fii si fiice. 
14. Iar de toate, zilele lui Cainan au fost nouă sute zece ani si apoi a murit. 
15. Maleleil a trăit o sută saizeci si cinci de ani si atunci i s-a născut Iared. 
16. După nasterea lui Iared, Maleleil a mai trăit sapte sute treizeci de ani si i s-au născut fii si fiice. 
17. Iar de toate, zilele lui Maleleil au fost opt sute nouăzeci si cinci de ani si apoi a murit. 
18. Iared a trăit o sută saizeci si doi de ani si atunci i s-a născut Enoh. 
19. După nasterea lui Enoh, Iared a mai trăit opt sute de ani si i s-au născut fii si fiice. 
20. Iar de toate, zilele lui Iared au fost nouă sute saizeci si doi de ani si apoi a murit. 
21. Enoh a trăit o sută saizeci si cinci de ani, si atunci i s-a născut Matusalem. 
22. Si a umblat Enoh înaintea lui Dumnezeu, după nasterea lui Matusalem, două sute de ani si i s-au născut fii si fiice. 
23. Iar de toate, zilele lui Enoh au fost trei sute saizeci si cinci de ani. 
24. Si a plăcut Enoh lui Dumnezeu si apoi nu s-a mai aflat, pentru că l-a mutat Dumnezeu. 
25. Matusalem a trăit o sută optzeci Si sapte de ani si atunci i s-a născut Lameh. 
26. După nasterea lui Lameh, Matusalem a mai trăit sapte sute optzeci si doi de ani si i s-au născut fii si fiice. 
27. Iar de toate, zilele lui Matusalem, pe care le-a trăit, au fost nouă sute saizeci si nouă de ani si apoi a murit. 
28. Lameh a trăit o sută optzeci si opt de ani si atunci i s-a născut un fiu. 
29. Si i-a pus numele Noe, zicând: "Acesta ne va mângâia în lucrul nostru si în munca mâinilor noastre, la lucrarea pământului, pe care l-a blestemat Domnul Dumnezeu!" 
30. Si a mai trăit Lameh, după nasterea lui Noe, cinci sute saizeci si cinci de ani si i s-au născut fii si fiice. 
31. Iar de toate, zilele lui Lameh au fost sapte sute cincizeci si trei de ani si apoi a murit. 
32. Noe era de cinci sute de ani, când i s-au născut trei feciori: Sem, Ham si Iafet. 

6.
Vestirea potopului. Facerea corăbiei. 

l. Iar după ce au început a se înmulti oamenii pe pământ si li s-au născut fiice, 
2. Fiii lui Dumnezeu, văzând că fiicele oamenilor sunt frumoase, si-au ales dintre ele sotii, care pe cine a voit. 
3. Dar Domnul Dumnezeu a zis: "Nu va rămâne Duhul Meu pururea în oamenii acestia, pentru că sunt numai trup. Deci zilele lor să mai fie o sută douăzeci de ani! 
4. În vremea aceea s-au ivit pe pământ uriasi, mai cu seamă de când fiii lui Dumnezeu începuseră a intra la fiicele oamenilor si acestea începuseră a le naste fii: acestia sunt vestitii viteji din vechime. 
5. Văzând însă Domnul Dumnezeu că răutatea oamenilor s-a mărit pe pământ si că toate cugetele si dorintele inimii lor sunt îndreptate la rău în toate zilele, 
6. I-a părut rău si s-a căit Dumnezeu că a făcut pe om pe pământ. 
7. Si a zis Domnul: "Pierde-voi de pe fata pământului pe omul pe care l-am făcut! De la om până la dobitoc si de la târâtoare până la păsările cerului, tot voi pierde, căci Îmi pare rău că le-am făcut". 
8. Noe însă a aflat har înaintea Domnului Dumnezeu. 
9. Iată viata lui Noe: Noe era om drept si neprihănit între oamenii timpului său si mergea pe calea Domnului. 
10. Si i s-au născut lui Noe trei fii: Sem, Ham si Iafet. 
11. Pământul însă se stricase înaintea fetei lui Dumnezeu si se umpluse pământul de silnicii. 
12. Si a căutat Domnul Dumnezeu spre pământ si iată era stricat, căci tot trupul se abătuse de la calea sa pe pământ. 
13. Atunci a zis Domnul Dumnezeu către Noe: "Sosit-a înaintea fetei Mele sfârsitul a tot omul, căci s-a umplut pământul de nedreptătile lor, si iată Eu îi voi pierde de pe pământ. 
14. Tu însă fă-ti o corabie de lemn de salcâm. În corabie să faci despărtituri si smoleste-o cu smoală pe dinăuntru si pe din afară. 
15. Corabia însă să o faci asa: lungimea corăbiei să fie de trei sute de coti, lătimea ei de cincizeci de coti, iar înăltimea de treizeci de coti. 
16. Să faci corăbiei o fereastră la un cot de la acoperis, iar usa corăbiei să o faci într-o parte a ei. De asemenea să faci într-însa trei rânduri de cămări: jos, la mijloc si sus. 
17. Si iată Eu voi aduce asupra pământului potop de apă, ca să pierd tot trupul de sub cer, în care este suflu de viată, si tot ce este pe pământ va pieri. 
18. Iar cu tine voi face legământul Meu; si vei intra în corabie tu si împreună cu tine vor intra fiii tăi, femeia ta si femeile fiilor tăi. 
19. Să intre în corabie din toate animalele, din toate târâtoarele, din toate fiarele si din tot trupul, câte două, parte bărbătească si parte femeiască, ca să rămână cu tine în viată. 
20. Din toate soiurile de păsări înaripate după fel, din toate soiurile de animale după fel si din toate soiurile de târâtoare după fel, din toate să intre la tine câte două, parte bărbătească si parte femeiască, ca să rămână în viată împreună cu tine. 
21. Iar tu ia cu tine din tot felul de mâncare, cu care vă hrăniti; îngrijeste-te ca să fie aceasta de mâncare pentru tine si pentru acelea". 
22. Si a început Noe lucrul si precum îi poruncise Domnul Dumnezeu asa a făcut. 

7.
Potopul. 

1. După aceea a zis Domnul Dumnezeu lui Noe: "Intră în corabie, tu si toată casa ta, căci în neamul acesta numai pe tine te-am văzut drept înaintea Mea. 
2. Să iei cu tine din toate animalele curate câte sapte perechi, parte bărbătească si parte femeiască, iar din animalele necurate câte o pereche, parte bărbătească si parte femeiască. 
3. De asemenea si din păsările cerului să iei: din cele curate câte sapte perechi, parte bărbătească si parte femeiască, iar din toate păsările necurate câte o pereche, parte bărbătească si parte femeiască, ca să le păstrezi soiul pentru tot pământul. 
4. Căci peste sapte zile Eu voi vărsa ploaie pe pământ, patruzeci de zile si patruzeci de nopti si am să pierd de pe fata pământului toate făpturile câte am făcut". 
5. Si a făcut Noe toate câte i-a poruncit Domnul Dumnezeu. 
6. Noe însă, când a venit asupra pământului potopul de apă, era de sase sute de ani. 
7. Si a intrat Noe în corabie si împreună cu el au intrat fiii lui, femeia lui si femeile fiilor lui, ca să scape de apele potopului. 
8. Din păsările curate si din păsările necurate, din animalele curate si din animalele necurate, din fiare si din toate cele ce se miscă pe pământ 
9. Au intrat la Noe în corabie perechi, perechi, parte bărbătească si parte femeiască, cum poruncise Dumnezeu lui Noe. 
10. Iar după sapte zile au venit asupra pământului apele potopului. 
11. În anul sase sute al vietii lui Noe, în luna a doua, în ziua a douăzeci si saptea a lunii acesteia, chiar în acea zi, s-au desfăcut toate izvoarele adâncului celui mare si s-au deschis jgheaburile cerului; 
12. Si a plouat pe pământ patruzeci de zile si patruzeci de nopti. 
13. În ziua aceasta a intrat Noe în corabie si împreună cu dânsul au intrat Sem, Ham si Iafet, fiii lui Noe, femeia lui Noe si cele trei femei ale fiilor lui. 
14. Din toate soiurile de fiare de pe pământ, din toate soiurile de animale, din toate soiurile de vietăti ce misunau pe pământ, din toate soiurile de zburătoare, din toate păsările, din toate înaripatele 
15. Si din tot trupul, în care se afla duh de viată, au intrat cu Noe în corabie, perechi, perechi, parte bărbătească si parte femeiască. 
16. Si cele ce au intrat cu Noe în corabie din tot trupul au intrat parte bărbătească si parte femeiască, precum poruncise Dumnezeu lui Noe. $i a închis Domnul Dumnezeu corabia pe din afară. 
17. Potopul a tinut pe pământ patruzeci de zile si patruzeci de nopti si s-a înmultit apa si a ridicat corabia si aceasta s-a înăltat deasupra pământului. 
18. Si a crescut apa mereu si s-a înmultit foarte tare pe pământ si corabia se purta pe deasupra apei. 
19. Si a sporit apa pe pământ atât de mult, încât a acoperit toti muntii cei înalti, care erau sub cer. 
20. Si a acoperit apa toti muntii cei înalti, ridicându-se cu cincisprezece coti mai sus de ei. 
21. Si a murit tot trupul ce se misca pe pământ: păsările, animalele, fiarele, toate vietătile ce misunau pe pământ si toti oamenii. 
22. Toate cele de pe uscat, câte aveau suflare de viată în nările lor, au murit. 
23. Si asa s-a stins toată fiinta care se afla pe fata a tot pământul, de la om până la dobitoc si până la târâtoare si până la păsările cerului, toate s-au stins de pe pământ, si a rămas numai Noe si ce era cu el în corabie. 
24. Iar apa a crescut mereu pe pământ, o sută cincizeci de zile. 

8.
Încetarea potopului 

l. Dar si-a adus aminte Dumnezeu de Noe, de toate fiarele, de toate animalele, de toate păsările si de toate vietătile ce se miscă, câte erau cu dânsul în corabie; si a adus Dumnezeu vânt pe pământ si a încetat apa de a mai creste. 
2. Atunci s-au încuiat izvoarele adâncului si jgheaburile cerului si a încetat ploaia din cer. 
3. După o sută cincizeci de zile, a început a se scurge apa de pe pământ si a se împutina. 
4. Iar în luna a saptea, în ziua a douăzeci si saptea a lunii acesteia, s-a oprit corabia pe Muntii Ararat. 
5. Apa a scăzut mereu până în luna a zecea; iar în ziua întâi a lunii a zecea s-au arătat vârfurile muntilor. 
6. După patruzeci de zile, a deschis Noe fereastra, pe care o făcuse la corabie, 
7. Si a dat drumul corbului, ca să vadă de a scăzut apa pe pământ. Acesta, zburând, nu s-a mai întors până ce a secat apa de pe pământ. 
8. Apoi, după el a trimis porumbelul, ca să vadă de s-a scurs apa de pe pământ. 
9. Porumbelul însă, negăsind loc de odihnă pentru picioarele sale, s-a întors la el, în corabie; căci era încă apă pe toată fata pământului. Si a întins Noe mâna si l-a apucat si l-a băgat la sine, în corabie. 
10. Si asteptând încă alte sapte zile, a dat iarăsi drumul porumbelului din corabie, 
11. Si porumbelul s-a întors la el, spre seară, si iată avea în ciocul său o ramură verde de măslin. Atunci a cunoscut Noe că s-a scurs apa de pe fata pământului. 
12. Mai zăbovind încă alte sapte zile, iarăsi a dat drumul porumbelului si el nu s-a mai întors. 
13. Iar în anul sase sute unu al vietii lui Noe, în ziua întâi a lunii întâi, secând apa de pe pământ, a ridicat Noe acoperisul corăbiei si a privit, si iată se zbicise fata pământului. 
14. Iar în luna a doua, la douăzeci si sapte ale lunii acesteia, pământul era uscat. 
15. Atunci a grăit Domnul Dumnezeu lui Noe si a zis: 
16. "Iesi din corabie tu si împreună cu tine femeia ta, fiii tăi si femeile fiilor tăi. 
17. Scoate de asemenea împreună cu tine toate vietătile, care sunt cu tine, si tot trupul, de la păsări si până la animale, si toate vietătile ce se miscă pe pământ, ca să se împrăstie pe pământ, să se prăsească si să se înmultească pe pământ". 
18. Atunci a iesit Noe din corabie; si împreună cu el au iesit fiii lui, femeia lui si femeile fiilor lui; 
19. Toate fiarele, toate animalele, toate păsările si toate câte se miscă pe pământ, după felul lor, au iesit din corabie. 
20. Apoi a făcut Noe un jertfelnic Domnului; si a luat din animalele cele curate si din toate păsările cele curate si le-a adus ardere de tot pe jertfelnic. 
21. Iar Domnul Dumnezeu a mirosit mireasmă bună si a zis Domnul Dumnezeu în inima Sa: "Am socotit să nu mai blestem pământul pentru faptele omului, pentru că cugetul inimii omului se pleacă la rău din tineretile lui si nu voi mai pierde toate vietătile, cum am făcut. 
22. De acum, cât va trăi pământul, semănatul si seceratul, frigul si căldura, vara si iarna, ziua si noaptea nu vor mai înceta!" 

9.
Legământul cu Noe. Curcubeul, semnul legământului. 

1. Si a binecuvântat Dumnezeu pe Noe si pe fiii lui si le-a zis: "Nasteti si vă înmultiti si umpleti pământul si-l stăpâniti! 
2. Groază si frică de voi să aibă toate fiarele pământului; toate păsările cerului, tot ce se miscă pe pământ si toti pestii mării; căci toate acestea vi le-am dat la îndemână. 
3. Tot ce se miscă si ce trăieste să vă fie de mâncare; toate vi le-am dat, ca si iarba verde. 
4. Numai carne cu sângele ei, în care e viata ei, să nu mâncati. 
5. Căci Eu si sângele vostru, în care e viata voastră, îl voi cere de la orice fiară; si voi cere viata omului si din mâna omului, din mâna fratelui său. 
6. De va vărsa cineva sânge omenesc, sângele aceluia de mână de om se va vărsa, căci Dumnezeu a făcut omul după chipul Său. 
7. Voi însă nasteti si vă înmultiti si vă răspânditi pe pământ si-l stăpâniti! " 
8. Si a mai grăit Dumnezeu cu Noe si cu fiii lui, care erau cu el, si a zis: 
9. "Iată Eu închei legământul Meu cu voi, cu urmasii vostri. 
10. Si cu tot sufletul viu, care este cu voi: cu păsările, cu animalele si cu toate fiarele pământului, care sunt cu voi, cu toate vietătile pământului câte au iesit din corabie; 
11. Si închei acest legământ cu voi, că nu voi mai pierde tot trupul cu apele potopului si nu va mai fi potop, ca să pustiiască pământul". 
12. Apoi a mai zis iarăsi Domnul Dumnezeu către Noe: "Iată, ca semn al legământului, pe care-l închei cu voi si eu tot sufletul viu ce este cu voi din neam în neam si de-a pururi, 
13. Pun curcubeul Meu în nori, ca să fie semn al legământului dintre Mine si pământ. 
14. Când voi aduce nori deasupra pământului, se va arăta curcubeul Meu în nori, 
15. Si-Mi voi aduce aminte de legământul Meu, pe care l-am încheiat cu voi si cu tot sufletul viu si cu tot trupul, si nu va mai fi apa potop, spre pierzarea a toată făptura. 
16. Va fi deci curcubeul Meu în nori si-l voi vedea, si-Mi voi aduce aminte de legământul vesnic dintre Mine si pământ si tot sufletul viu din tot trupul ce este pe pământ!" 
17. Si iarăsi a zis Dumnezeu către Noe: "Acesta este semnul legământului, pe care Eu l-am încheiat între Mine si tot trupul care este pe pământ". 
18. Iar fiii lui Noe; care au iesit din corabie, erau: Sem, Ham si Iafet. Iar Ham era tatăl lui Canaan. 
19. Acestia sunt cei trei fii ai lui Noe si din acestia s-au înmultit oamenii pe pământ. 
20. Atunci a început Noe să fie lucrător de pământ si a sădit vie. 
21. A băut vin si, îmbătându-se, s-a dezvelit în cortul său. 
22. Iar Ham, tatăl lui Canaan, a văzut goliciunea tatălui său si, iesind afară, a spus celor doi frati ai săi. 
23. Dar Sem si Iafet au luat o haină si, punând-o pe amândoi umerii lor, au intrat cu spatele înainte si au acoperit goliciunea tatălui lor; si fetele lor fiind întoarse înapoi, n-au văzut goliciunea tatălui lor. 
24. Trezindu-se Noe din ameteala de vin si aflând ce i-a făcut feciorul său cel mai tânăr, 
25. A zis: "Blestemat să fie Canaan! Robul robilor să fie la fratii săi!" 
26. Apoi a zis: "Binecuvântat să fie Domnul Dumnezeul lui Sem; iar Canaan să-i fie rob! 
27. Să înmultească Dumnezeu pe Iafet si să se sălăsluiască acesta în corturile lui Sem, iar Canaan să-i fie slugă". 
28. Si a mai trăit Noe după potop trei sute cincizeci de ani. 
29. Iar de toate, zilele lui Noe au fost nouă sute cincizeci de ani si apoi a murit. 

10.
Semintia si urmasii lui Noe. 

1. Iată spita neamului fiilor lui Noe: Sem, Ham si Iafet, cărora li s-au născut fii după potop. 
2. Fiii lui Iafet au fost: Gomer, Magog, Madai, Iavan, Tubal, Meseh si Tiras. 
3. Fiii lui Gomer au fost: Aschenaz, Rifat si Togarma. 
4. Fiii lui Iavan au fost: Elisa, Tarsis, Chitim si Dodanim. 
5. Din acestia s-au format multime de popoare, care s-au asezat în diferite tări, fiecare după limba sa, după neamul său si după natia sa. 
6. Iar fiii lui Ham au fost: Cus, Mitraim, Put si Canaan. 
7. Fiii lui Cus au fost: Seba, Havila, Savta, Rama si Sabteca. Fiii lui Rama au fost: Seba si Dedan. 
8. Cus a mai născut de asemenea pe Nimrod; acesta a fost cel dintâi viteaz pe pământ. 
9. El a fost vânător vestit înaintea Domnului Dumnezeu; de aceea se si zice: "Vânător vestit ca Nimrod înaintea Domnului Dumnezeu". 
10. Împărătia lui, la început, o alcătuia: Babilonul, apoi Ereh, Acad si Calne din tinutul Senaar. 
11. Din pământul acela, el trecu în Asur, unde a zidit Ninive, cetatea Rehobot, Calah 
12. Si Resen, între Ninive si Calah. Aceasta e cetate mare. 
13. Din Mitraim s-au născut: Ludim, Anamim, Lehabim, Naftuhim, 
14. Patrusim, Casluhim - de unde au iesit Filistenii - si Caftorim. 
15. Din Canaan s-au născut: Sidon, întâiul-născut al său, apoi Het, 
16. Iebuseu, Amoreu, Ghergheseu, 
17, Heveu, Archeu, Sineu, 
18. Arvadeu, temareu si Hamateu. Mai pe urmă neamurile canaaneiene s-au răspândit. 
19. Si tinuturile lor se întindeau de la Sidon, spre Gherara până la Gaza, iar de aici spre Sodoma, Gomora, Adma si teboim până spre Lasa. 
20. Acestia sunt fiii lui Ham, după familii, limbă, tări si după natii. 
21. De asemenea i s-au născut fii si lui Sem, tatăl tuturor fiilor lui Eber si fratele mai mare al lui Iafet. 
22. Fiii lui Sem au fost: Elam, Asur, Arfaxad, Lud si Aram. 
23. Iar fiii lui Aram au fost: Ut, Hul, Gheter si Mas. 
24. Lui Arfaxad i s-a născut Cainan; lui Cainan i s-a născut Selah; lui Selah i s-a născut Eber; 
25. Iar lui Eber i s-au născut doi fii: numele unuia era Peleg, pentru că în zilele lui s-a împărtit pământul, si numele fratelui său era Ioctan. 
26. Lui Ioctan i s-au născut Almodad, Salef, Hatarmavet si Ierah; 
27. Hadoram, Uzal si Dicla; 
28. Obal, Abimael si Seba; 
29. Ofir, Havila si Iobab. Toti acestia au fost fiii lui Ioctan. 
30. Sălasurile lor se întindeau de la Mesa spre Sefar, până la Muntele Răsăritului. 
31. Acestia sunt fiii lui Sem după familii, după limbă, după tări si după natii. 
32. Acestea sunt neamurile, care se trag din fiii lui Noe, după familii si după natii, si dintr-însii s-au răspândit popoarele pe pământ după potop. 

11.
Turnul Babel. Amestecarea limbilor. Semintia lui Sem. 

1. În vremea aceea era în tot pământul o singură limbă si un singur grai la toti. 
2. Purcezând de la răsărit, oamenii au găsit în tara Senaar un ses si au descălecat acolo. 
3. Apoi au zis unul către altul: "Haidem să facem cărămizi si să le ardem cu foc!" Si au folosit cărămida în loc de piatră, iar smoala în loc de var. 
4. Si au zis iarăsi: "Haidem să ne facem un oras si un turn al cărui vârf să ajungă la cer si să ne facem faimă înainte de a ne împrăstia pe fata a tot pământul!" 
5. Atunci S-a pogorât Domnul să vadă cetatea si turnul pe care-l zideau fiii oamenilor. 
6. Si a zis Domnul: "Iată, toti sunt de un neam si o limbă au si iată ce s-au apucat să facă si nu se vor opri de la ceea ce si-au pus în gând să facă. 
7. Haidem, dar, să Ne pogorâm si să amestecăm limbile lor, ca să nu se mai înteleagă unul cu altul". 
8. Si i-a împrăstiat Domnul de acolo în tot pământul si au încetat de a mai zidi cetatea si turnul. 
9. De aceea s-a numit cetatea aceea Babilon, pentru că acolo a amestecat Domnul limbile a tot pământul si de acolo i-a împrăstiat Domnul pe toată fata pământului. 
10. Iată acum istoria vietii neamului lui Sem: Sem era de o sută de ani, când i s-a născut Arfaxad, la doi ani după potop. 
11. După nasterea lui Arfaxad, Sem a mai trăit cinci sute de ani si a născut fii si fiice si apoi a murit. 
12. Arfaxad a trăit o sută treizeci si cinci de ani si atunci i s-a născut Cainan. După nasterea lui Cainan, Arfaxad a mai trăit trei sute treizeci de ani si a născut fii si fiice si apoi a murit. 
13. Cainan a trăit o sută treizeci de ani si atunci i s-a născut Selah. După nasterea lui Selah, Cainan a mai trăit trei sute treizeci de ani si a născut fii si fiice si apoi a murit. 
14. Selah a trăit o sută treizeci de ani si atunci i s-a născut Eber. 
15. Iar după nasterea lui Eber, Selah a mai trăit trei sute treizeci de ani, si a născut fii si fiice si apoi a murit. 
16. Eber a trăit o sută treizeci si patru de ani si atunci i s-a născut Peleg. 
17. Iar după nasterea lui Peleg, Eber a mai trăit trei sute saptezeci de ani si a născut fii si fiice si apoi a murit. 
18. Peleg a trăit o sută treizeci de ani si atunci i s-a născut Ragav. 
19. Iar după nasterea lui Ragav, Peleg a mai trăit două sute nouă ani, si a născut fii si fiice si apoi a murit. 
20. Ragav a trăit o sută treizeci si doi de ani si atunci i s-a născut Serug. 
21. Iar după nasterea lui Serug, Ragav a mai trăit două sute sapte ani si a născut fii si fiice si apoi a murit. 
22. Serug a trăit o sută treizeci de ani si atunci i s-a născut Nahor. 
23. Iar după nasterea lui Nahor, Serug a mai trăit două sute de ani si a născut fii si fiice si apoi a murit. 
24. Nahor a trăit saptezeci si nouă de ani si atunci i s-a născut Terah. 
25. Iar după nasterea lui Terah, Nahor a mai trăit o sută două zeci si cinci de ani si a născut fii si fiice si apoi a murit. 
26. Terah a trăit saptezeci de ani si atunci i s-au născut Avram, Nahor si Haran. 
27. Iar spita neamului lui Terah este aceasta: lui Terah i s-au născut Avram, Nahor si Haran; lui Haran i s-a născut Lot. 
28. Si a murit Haran înainte de Terah, tatăl său, în pământul de nastere, în Urul Caldeii. 
29. Iar Avram si Nahor si-au luat femei; numele femeii lui Avram era Sarai, iar numele femeii lui Nahor era Milca, fata lui Haran, tatăl Milcăi si al Iscăi. 
30. Sarai însă era stearpă si nu năstea copii. 
31. Si a luat Terah pe Avram, fiul său, si pe Lot, fiul lui Haran si nepotul său, si pe Sarai, nora sa, si femeia lui Avram, fiul său, si a plecat cu ei din Urul Caldeii, ca să meargă până în tara Canaanului; dar au mers până la Haran si s-au asezat acolo. 
32. De toate, zilele vietii lui Terah în pământul Haran au fost două sute cinci ani. Si a murit Terah în Haran. 

12.
Chemarea lui Avram. 

1. După aceea a zis Domnul către Avram: "Iesi din pământul tău, din neamul tău si din casa tatălui tău si vino în pământul pe care ti-l voi arăta Eu. 
2. Si Eu voi ridica din tine un popor mare, te voi binecuvânta, voi mări numele tău si vei fi izvor de binecuvântare. 
3. Binecuvânta-voi pe cei ce te vor binecuvânta, iar pe cei ce te vor blestema îi voi blestema; si se vor binecuvânta întru tine toate neamurile pământului". 
4. Deci a plecat Avram, cum îi zisese Domnul, si s-a dus si Lot cu el. Avram însă era de saptezeci si cinci de ani, când a iesit din Haran. 
S. Si a luat Avram pe Sarai, femeia sa, pe Lot, fiul fratelui său, si toate averile ce agonisiseră ei si toii oamenii, pe care-i aveau în Haran, si au iesit, ca să meargă în tara Canaanului si au ajuns în Canaan. 
6. Apoi a străbătut Avram tara aceasta de-a lungul până la locul numit Sichem, până la stejarul Mamvri. Pe atunci trăiau în tara aceasta Canaaneii. 
7. Acolo S-a arătat Domnul lui Avram si i-a zis: "tara aceasta o voi da urmasilor tăi". Si a zidit Avram acolo un jertfelnic Domnului, Celui ce Se arătase. 
8. De acolo a pornit el spre muntele care e la răsărit de Betel, si si-a întins acolo cortul asa, încât Betelul era la apus, iar Hai, la răsărit. A zidit acolo un jertfelnic Domnului si s-a închinat Domnului, Celui ce i Se arătase. 
9. Apoi s-a ridicat Avram si de acolo si s-a îndreptat spre miazăzi. 
10. Pe atunci s-a făcut foamete în tinutul acela si s-a coborât Avram în Egipt, ca să locuiască acolo, pentru că se întetise foametea în tinutul acela. 
11. Când însă s-a apropiat Avram să intre în Egipt, a zis către Sarai, femeia sa: "Stiu că esti femeie frumoasă la chip. 
12. De aceea, când te vor vedea Egiptenii, vor zice: "Aceasta-i femeia lui! Si mă vor ucide pe mine, iar pe tine te vor lăsa cu viată. 
13. Zi deci că-mi esti soră, ca să-mi fie si mie bine pentru trecerea ta si pentru trecerea ta să trăiesc si eu!" 
14. Iar după ce a sosit Avram în Egipt, au văzut Egiptenii că femeia lui e foarte frumoasă. 
15. Si au văzut-o si dregătorii lui Faraon si au lăudat-o înaintea lui Faraon si au dus-o în casa lui Faraon; 
16. Si pentru ea i-au făcut bine lui Avram si avea el oi, vite mari si asini, slugi si slujnice, catâri si cămile. 
17. Domnul însă a lovit cu bătăi mari si grele pe Faraon si casa lui, pentru Sarai, femeia lui Avram. 
18. Si chemând Faraon pe Avram, i-a zis: "Ce mi-ai făcut? De ce nu mi-ai spus că aceasta e sotia ta? 
19. Pentru ce ai zis: Mi-e soră? Si eu am luat-o de femeie: Acum dar iată-ti femeia! Ia-ti-o si te du!" 
20. Si a dat Faraon poruncă oamenilor săi pentru Avram, ca să-l petreacă pe el si pe femeia lui si toate câte avea si pe Lot, care îl însotea. 

13.
Avram se desparte de Lot. 

l. Din Egipt, Avram cu femeia sa, cu Lot si cu toate câte avea, a pornit în părtile de miazăzi ale Canaanului. 
2. Avram insă era foarte bogat în vite, în argint si în aur. 
3. Si a, înaintat Avram pe unde venise, de la miazăzi spre Betel, până la locul unde fusese mai înainte cortul său, între Betel si Hai, 
4. Adică până la locul unde era jertfelnicul pe care-l ridicase el mai înainte, si acolo a chemat Avram numele Domnului. 
S. Si Lot, care umbla cu Avram, încă avea oi si vite mari si corturi. 
6. Însă pământul acela nu-i încăpea să stea împreună, căci averile lor erau multe si nu-i încăpea locul să trăiască împreună. 
7. De aceea se întâmplau certuri între păzitorii vitelor lui Avram si păzitorii vitelor lui Lot. Pe atunci locuiau în pământul acela Canaaneii si Ferezeii. 
8. Atunci a zis Avram către Lot: "Să nu fie sfadă între mine si tine, între păstorii mei si păstorii tăi, căci suntem frati. 
9. Iată, nu e oare tot pământul înaintea ta? Desparte-te dar de mine! Si de vei apuca tu la stânga, eu voi apuca la dreapta; iar de vei apuca tu la dreapta, eu voi apuca la stânga". 
10. Si ridicându-si Lot ochii, a privit toată câmpia Iordanului, care, înainte de a strica Domnul Sodoma si Gomora, toată până la toar era udată de apă, ca raiul Domnului, ca pământul Egiptului. 
11. Deci si-a ales Lot tot tinutul din preajma Iordanului si a apucat Lot spre răsărit; si asa s-au despărtit ei unul de altul. 
12. Avram a rămas să locuiască în pământul Canaan, iar Lot s-a sălăsluit în cetătile din tinutul Iordanului si si-a întins corturile până la Sodoma. 
13. Iar oamenii Sodomei erau răi si tare păcătosi înaintea Domnului. 
14. Deci a zis Domnul către Avram, după ce s-a despărtit Lot de dânsul: "Ridică-ti ochii si, din locul în care esti acum, caută spre miazănoapte, spre miazăzi si răsărit si spre mare, 
15. Că tot pământul, cât îl vezi, ti-l voi da tie si urmasilor tăi pentru vecie. 
16. Voi face pe urmasii tăi multi ca pulberea pământului; de va putea cineva număra pulberea pământului, va număra si pe urmasii tăi. 
17. Scoală si cutreieră pământul acesta în lung si în lat, că ti-l voi da tie si urmasilor tăi pentru vecie". 
18. Si ridicându-si Avram corturile, a venit si s-a asezat la stejarul Mamvri, care este în Hebron; si a zidit acolo un jertfelnic Domnului. 

14.
Robirea lui Lot. Avram îl scapă pe Lot si este binecuvântat de Melhisedec. 

l. Iar în zilele lui Amrafel, regele Senaarului, ale lui Arioc, regele Elasarului, ale lui Kedarlaomer, regele Elamului si ale lui Tidal, regele din Gutim, 
2. S-a întâmplat să facă acestia război cu Bera, regele Sodomei, cu Birsa, regele Gomorei, cu Sinab, regele Admei, cu Semeber, regele teboimului, si cu regele din Bela sau toar. 
3. Toti acestia din urmă s-au adunat în valea Sidim, unde e acum Marea cea Sărată. 
4. Doisprezece ani stătuseră ei în robia lui Kedarlaomer, iar în anul al treisprezecelea s-au răzvrătit. 
5. Si în al patrusprezecelea an au venit Kedarlaomer si regii, care tineau cu el, si au bătut pe Refaimi la Asterot-Carnaim, pe Zuzimi la Ham, si pe Emimi la Save-Chiriataim; 
6. Iar pe Horei i-a bătut la muntele lor Seir si până la El-Faran, care e lângă pustiu. 
7. Apoi, întorcându-se de acolo, au venit la Ain-Mispat sau Cades si au bătut toată tara Amalecitilor si pe toti Amoreii, care locuiau în Hataton-Tamar. 
8. Atunci au iesit regele Sodomei, regele Gomorei, regele Admei, regele teboimului si regele Belei sau toarului si s-au bătut în valea Sidim 
9. Cu Kedarlaomer, regele Elamului, cu Tidal, regele din Gutim, cu Amrafel, regele Senaarului si cu Arioc, regele Elasarului: patru regi împotriva a cinci. 
10. Valea Sidimului însă era plină de fântâni de smoală; si, fugind, regele Sodomei si regele Gomorei au căzut în ele, iar ceilalti au fugit în munti. 
11. Atunci biruitorii au luat toate averile Sodomei si Gomorei si toate bucatele lor si s-au dus. 
12. Când s-au dus, au luat de asemenea si pe Lot, nepotul lui Avram, care trăia în Sodoma, si toată averea lui. 
13. Dar venind unii din cei scăpati, au vestit pe Avram Evreul, care trăia pe atunci la stejarul lui Mamvri, pe Amoreul, fratele lui Escol si pe fratele lui Aner, care erau uniti cu Avram. 
14. Auzind Avram că Lot, rudenia sa, a fost luat în robie, a adunat oamenii săi de casă, trei sute optsprezece, si a urmărit pe vrăjmasi până la Dan. 
15. Si năvălind asupra lor noaptea, el si oamenii săi i-au bătut si i-au alungat până la Hoba, care este în stânga Damascului. 
16. Si au întors toată prada luată din Sodoma, au întors si pe Lot, rudenia sa, averea lui, femeile si oamenii. 
17. Si când se întorcea Avram, după înfrângerea lui Kedarlaomer si a regilor uniti cu acela, i-a iesit înainte regele Sodomei în valea Save, care astăzi se cheamă Valea Regilor. 
18. Iar Melhisedec, regele Salemului, i-a adus pâine si vin. Melhisedec acesta era preotul Dumnezeului celui Preaînalt. 
19. Si a binecuvântat Melhisedec pe Avram si a zis: "Binecuvântat să fie Avram de Dumnezeu cel Preaînalt, Ziditorul cerului si al pământului. 
20. Si binecuvântat să fie Dumnezeul cel Preaînalt, Care a dat pe vrăjmasii tăi în mâinile tale!" Si Avram i-a dat lui Melhisedec zeciuială din toate. 
21. Iar regele Sodomei a zis către Avram: "Dă-mi oamenii, iar averile ia-le pentru tine!" 
22. Avram însă a răspuns regelui Sodomei: "Iată, îmi ridic mâna spre Domnul Dumnezeul cel Preaînalt, Ziditorul cerului si al pământului, 
23. Că nici o ată sau curea de încăltăminte nu voi lua din toate câte sunt ale tale, ca să nu zici: "Eu am îmbogătit pe Avram", 
24. Fără numai cele ce au mâncat tinerii si ceea ce se cuvine a se împărti aliatilor mei, care au mers cu mine: Aner, Escol si Mamvri. Aceia să-Si ia partea lor!" 

15.
Credinta si dreptatea lui Avram 

1. După acestea, fost-a cuvântul Domnului către Avram, noaptea, în vis, si a zis: "Nu te teme, Avrame, că Eu sunt scutul tău si răsplata ta va fi foarte mare!" 
2. Iar Avram a răspuns: "Stăpâne Doamne, ce ai să-mi dai? Că iată eu am să mor fără copii si cârmuitor în casa mea este Eliezer din Damasc". 
3. Apoi Avram a adăugat: "De vreme ce nu mi-ai dat fii, iată sluga mea va fi mostenitor după mine!" 
4. Si îndată s-a făcut cuvântul Domnului către el si a zis: "Nu te va mosteni acela, ci cel ce va răsări din coapsele tale, acela te va mosteni!" 
5. Apoi l-a scos afară si i-a zis: "Priveste la cer si numără stelele, de le poti număra!" Si a adăugat: "Atât de multi vor fi urmasii tăi!" 
6. Si a crezut Avram pe Domnul si i s-a socotit aceasta ca dreptate. 
7. Si i-a zis iarăsi: "Eu sunt Domnul, Care te-a scos din Urul Caldeii, ca să-ti dau pământul acesta de mostenire". 
8. Si a zis Avram: "Stăpâne Doamne pe ce voi cunoaste că-l voi mosteni?" 
9. Iar Domnul i-a zis: "Găteste-Mi o junincă de trei ani, o capră de trei ani, un berbec de trei ani, o turturică si un pui de porumbel!" 
10. Si a luat Avram toate aceste animale, le-a tăiat în două si a pus bucătile una în fata alteia; iar păsările nu le-a tăiat. 
11. Si năvăleau păsările răpitoare asupra trupurilor, iar Avram le alunga. 
12. La asfintitul soarelui, a căzut peste Avram somn greu si iată l-a cuprins întuneric si frică mare. 
13. Atunci a zis Domnul către Avram: "Să stii bine că urmasii tăi vor pribegi în pământ străin, unde vor fi robiti si apăsati patru sute de ani; 
14. Dar pe neamul acela, căruia ei vor fi robi, îl voi judeca Eu si după aceea ei vor iesi să vină aici, cu avere multă. 
15. Iar tu vei trece la părintii tăi în pace si vei fi îngropat la bătrâneti fericite. 
16. Ei însă se vor întoarce aici, în al patrulea veac de oameni, căci nu s-a umplut încă măsura nelegiuirilor Amoreilor". 
17. Iar după ce a asfintit soarele si s-a făcut întuneric, iată un fum ca dintr-un cuptor si pară de foc au trecut printre bucătile acelea. 
18. În ziua aceea a încheiat Domnul legământ cu Avram, zicând: "Urmasilor tăi voi da pământul acesta de la râul Egiptului până la râul cel mare al Eufratului; 
19. Voi da pe Chenei, pe Chenezei, pe Chedmonei, 
20. Pe Hetei, pe Ferezei, pe Refaimi, 
21. Pe Amorei, pe Canaanei, pe Hevei, pe Gherghesei si pe Iebusei". 

16.
Ismael.

1. Sarai însă, femeia lui Avram, nu-i năstea. Dar avea ea o slujnică egipteancă, al cărei nume era Agar.
2. Atunci a zis Sarai către Avram: "Iată m-a închis Domnul, ca să nu nasc. Intră dar la slujnica mea; poate vei dobândi copii de la ea!" Si a ascultat Avram vorba Saraii.
3. A luat deci Sarai, femeia lui Avram, pe Agar egipteanca, slujnica sa, la zece ani după venirea lui Avram în pământul Canaan, si a dat-o de femeie lui Avram, bărbatul său.
4. Si a intrat acesta la Agar si ea a zămislit; si văzând că a zămislit, ea a început a dispretui pe stăpâna sa.
5. Atunci a zis Sarai către Avram: "Nedreptate mi se face de către tine. Eu ti-am dat pe slujnica mea la sân, iar ea, văzând că a zămislit, a început să mă dispretuiască. Dumnezeu să judece între mine si între tine!"
6. Iar Avram a zis către Sarai: "Iată, slujnica ta e în mâinile tale, fă cu ea ce-ti place!" si Sarai a necăjit-o si ea a fugit de la fata ei.
7. Si a găsit-o îngerul Domnului la un izvor de apă în pustiu, la izvorul de lângă calea ce duce spre Sur.
8. si i-a zis îngerul Domnului: "Agar, slujnica Saraii, de unde vii si unde te duci?" Iar ea a răspuns: "Fug de la fata Saraii, stăpâna mea".
9. Si îngerul Domnului i-a zis iarăsi: "Întoarce-te la stăpâna ta si te supune sub mâna ei!"
10. Apoi i-a mai zis îngerul Domnului: "Voi înmulti pe urmasii tăi foarte tare, încât nu se vor putea număra din pricina multimii.
11. Iată, tu ai rămas grea - îi zise îngerul Domnului - si vei naste un fiu si-i vei pune numele Ismael, pentru că a auzit Domnul suferinta ta.
12. Acela va fi ca un asin sălbatic între oameni; mâinile lui vor fi asupra tuturor si mâinile tuturor asupra lui, dar el va sta dârz în fata tuturor fratilor lui".
13. Si a numit Agar pe Domnul, Cel ce-i grăise, cu numele acesta: Ata-El-Roi (care se tâlcuieste: Tu esti Dumnezeu atotvăzător), căci zicea ea: "N-am văzut eu, oare, în fată pe Cel ce m-a văzut?"
14. De aceea se numeste fântâna aceasta: Beer-Lahai-Roi (care se tâlcuieste: Izvorul Celui viu, Care m-a văzut), si se află între Cades si Bared.
15. După aceea a născut Agar lui Avram un fiu si Avram a pus fiului său, pe care i-l născuse Agar, numele Ismael.
16. Avram însă era de optzeci si sase de ani când i-a născut Agar pe Ismael.

17.
Tăierea împrejur.

l. Iar când era Avram de nouăzeci si nouă de ani, i S-a arătat Domnul si i-a zis: "Eu sunt Dumnezeul cel Atotputernic; fă ce-i plăcut înaintea Mea si fii fără prihană;
2. Si voi încheia legământ cu tine si te voi înmulti foarte, foarte tare".
3. Atunci a căzut Avram cu fata la pământ, iar Dumnezeu a mai grăit si a zis:
4. "Eu sunt si iată care-i legământul Meu cu tine: vei fi tată a multime de popoare,
5. Si nu te vei mai numi Avram, ci Avraam va fi numele tău, căci am să te fac tată a multime de popoare.
6. Am să te înmultesc foarte, foarte tare, si am să ridic din tine popoare, si regi se vor ridica din tine.
7. Voi pune legământul Meu între Mine si între tine si urmasii tăi, din neam în neam, să fie legământ vesnic, asa că Eu voi fi Dumnezeul tău si al urmasilor tăi de după tine.
8. Si-ti voi da tie si urmasilor tăi pământul în carte pribegesti acum ca străin, tot pământul Canaanului, ca mostenire vesnică, si vă voi fi Dumnezeu".
9. Apoi a mai zis Dumnezeu lui Avraam: "Iar tu si urmasii tăi din neam în neam să păziti legământul Meu.
10. Iar legământul dintre Mine si tine si urmasii tăi din neam în neam, pe care trebuie să-l păziti, este acesta: toti cei de parte bărbătească ai vostri să se taie împrejur.
11. Să vă tăiati împrejur si acesta va fi semnul legământului dintre Mine si voi.
12. În neamul vostru, tot pruncul de parte bărbătească, născut la voi în casă sau cumpărat cu bani de la alt neam, care nu-i din semintia voastră, să se taie împrejur în ziua a opta.
13. Numaidecât să fie tăiat împrejur cel născut în casa ta sau cel cumpărat cu argintul tău si legământul Meu va fi însemnat pe trupul vostru, ca legământ vesnic.
14. Iar cel de parte bărbătească netăiat împrejur, care nu se va tăia împrejur, în ziua a opta, sufletul acela se va stârpi din poporul său, căci a călcat legământul Meu".
15. După aceea a zis iarăsi Dumnezeu către Avraam: "Pe Sarai, femeia ta, să nu o mai numesti Sarai, ci Sarra să-i fie numele.
16. Si o voi binecuvânta si-ti voi da din ea un fiu; o voi binecuvânta si va fi mamă de popoare si regi peste popoare se vor ridica dintr-însa".
17. Avraam a căzut atunci cu fata la pământ si a râs, zicând în sine: "E cu putintă oare să mai aibă fiu cel de o sută de ani? Si Sarra cea de nouăzeci de ani e cu putintă oare să mai nască?"
18. Apoi a mai zis Avraam către Domnul: "O, Doamne, măcar Ismael să trăiască înaintea Ta!"
19. Iar Dumnezeu a răspuns lui Avraam: "Adevărat, însăsi Sarra, femeia ta, îti va naste un fiu si-i vei pune numele Isaac si Eu voi încheia cu el legământul Meu, legământ vesnic: să-i fiu Dumnezeu lui si urmasilor lui.
20. Iată, te-am ascultat si pentru Ismael, si iată îl voi binecuvânta, îl voi creste si-l voi înmulti foarte, foarte tare; doisprezece voievozi se vor naste din el si voi face din el popor mare.
21. Dar legământul Meu îl voi încheia cu Isaac, pe care-l va naste Sarra la anul pe vremea aceasta!"
22. Încetând apoi Dumnezeu de a mai vorbi cu Avraam, S-a înăltat de la el.
23. Atunci a luat Avraam pe Ismael, fiul său, pe toii cei născuti în casa sa, pe toti cei cumpărati cu argintul său si pe toti oamenii de parte bărbătească din casa lui Avraam si i-a tăiat împrejur, chiar în ziua aceea, cum îi poruncise Dumnezeu.
24. Si era Avraam de nouăzeci si nouă de ani, când s-a tăiat împrejur.
25. Iar Ismael, fiul său, era de treisprezece ani, când s-a tăiat împrejur.
26. Avraam si Ismael, fiul său, au fost tăiati împrejur în aceeasi zi.
27. Si cu ei au fost tăiati împrejur toti cei de parte bărbătească din casa lui Avraam, născuti în casa lui sau cumpărati cu argint de la cei de alt neam.

18.
Avraam primeste pe Sfânta Treime la stejarul Mamvri:

1. Apoi Domnul S-a arătat iarăsi lui Avraam la stejarul Mamvri, într-o zi pe la amiază, când sedea el în usa cortului său.
2. Atunci ridicându-si ochii săi, a privit si iată trei Oameni stăteau înaintea lui; si cum l-a văzut, a alergat din pragul cortului său în întâmpinarea Lor si s-a închinat până la pământ.
3. Apoi a zis: "Doamne, de am aflat har înaintea Ta, nu ocoli pe robul Tău!
4. Se va aduce apă să Vă spălati picioarele si să Vă odihniti sub acest copac.
5. Si voi aduce pâine si veti mânca, apoi Vă veti duce în drumul Vostru, întrucât treceti pe la robul Vostru!" Zis-au Aceia: "Fă, precum ai zis!"
6. După aceea a alergat Avraam în cort la Sarra si i-a zis: "Frământă degrabă trei măsuri de făină bună si fă azime!"
7. Apoi Avraam a dat fuga la cireadă, a luat un vitel tânăr si gras si l-a dat slugii, care l-a gătit degrabă.
8. Si a luat Avraam unt, lapte si vitelul cel gătit si le-a pus înaintea Lor si pe când Ei mâncau a stat si el alături de Ei sub copac.
9. Si l-au întrebat Oamenii aceia: -Unde este Sarra, femeia ta?" Iar el, răspunzând, a zis: "Iată, în cort!"
10. Zis-a Unul: "Iată, la anul pe vremea asta am să vin iar pe la tine si Sarra, femeia ta, va avea un fiu". Iar Sarra a auzit din usa cortului, de la spatele lui.
11. Avraam si Sarra însă erau bătrâni, înaintati în vârstă, si Sarra nu mai era în stare să zămislească.
12. Si a râs Sarra în sine si si-a zis: "Să mai am eu oare această mângâiere acum, când am îmbătrânit si când e bătrân si stăpânul meu?"
13. Atunci a zis Domnul către Avraam: "Pentru ce a râs Sarra în sine si a zis: "Oare cu adevărat voi naste, bătrână cum sunt?"
14. Este oare ceva cu neputintă la Dumnezeu? La anul pe vremea aceasta am să vin pe la tine si Sarra va avea un fiu!"
15. Iar Sarra a tăgăduit, zicând: "N-am râs", căci se înspăimântase. Acela însă i-a zis: "Ba, ai râs!"
16. Apoi S-au sculat Oamenii aceia de acolo si S-au îndreptat spre Sodoma si Gomora si s-a dus si Avraam cu Ei, ca să-I petreacă.
17. Domnul însă a zis: "Tăinui-voi Eu oare de Avraam, sluga Mea, ceea ce voiesc să fac?
18. Din Avraam cu adevărat se va ridica un popor mare si tare si printr-însul se vor binecuvânta toate neamurile pământului,
19. Că l-am ales, ca să învete pe fiii si casa sa după sine să umble în calea Domnului si să facă judecată si dreptate; pentru ca să aducă Domnul asupra lui Avraam toate câte i-a făgăduit".
20. Zis-a deci Domnul: "Strigarea Sodomei si a Gomorei e mare si păcatul lor cumplit de greu.
21. Pogorî-Mă-voi deci să văd dacă faptele lor sunt cu adevărat asa cum s-a suit până la Mine strigarea împotriva lor, iar de nu, să stiu".
22. De acolo doi din Oamenii aceia, plecând, S-au îndreptat spre Sodoma, în vreme ce Avraam stătea încă înaintea Domnului.
23. Si apropiindu-se Avraam, a zis: "Pierde-vei, oare, pe cel drept ca si pe cel păcătos, încât să se întâmple celui drept ce se întâmplă celui nelegiuit?
24. Poate în cetatea aceea să fie cincizeci de drepti: pierde-i-vei, oare, si nu vei cruta tot locul acela pentru cei cincizeci de drepti, de se vor afla în cetate?
25. Nu se poate ca Tu să faci una ca asta si să pierzi pe cel drept ca si pe cel fără de lege si să se întâmple celui drept ce se întâmplă celui necredincios! Departe de Tine una ca asta! Judecătorul a tot pământul va face, oare, nedreptate?"
26. Zis-a Domnul: "De se vor găsi în cetatea Sodomei cincizeci de drepti, voi cruta pentru ei toată cetatea si tot locul acela".
27. Si răspunzând Avraam, a zis: "Iată, cutez să vorbesc Stăpânului meu, eu, care sunt pulbere si cenusă!
28. Poate că lipsesc cinci din cincizeci de drepti; poate să fie numai patruzeci si cinci; pentru lipsa a cinci pierde-vei, oare, toată cetatea?" Zis-a Domnul: "Nu o voi pierde de voi găsi acolo patruzeci si cinci de drepti".
29. Si a adăugat Avraam să grăiască Domnului si a zis: "Dar de se vor găsi acolo numai patruzeci de drepti?" Si Domnul a zis: "Nu o voi pierde pentru cei patruzeci!"
30. Si a zis iarăsi Avraam: "Să nu Se mânie Stăpânul meu de voi mai grăi: Dar de se vor găsi acolo numai treizeci de drepti?" Zis-a Domnul: "Nu o voi pierde de voi găsi acolo treizeci".
31. Si a zis Avraam: "Iată, mai cutez să vorbesc Stăpânului meu! Poate că se vor găsi acolo numai douăzeci de drepti". Răspuns-a Domnul: "Nu o voi pierde pentru cei douăzeci".
32. Si a mai zis Avraam: "Să nu se mânie Stăpânul meu de voi mai grăi încă o dată: Dar de se vor găsi acolo numai zece drepti?" Iar Domnul i-a zis: "Pentru cei zece nu o voi pierde".
33. Si terminând Domnul de a mai grăi cu Avraam; S-a dus, iar Avraam s-a întors la locul său.

19.
Pieirea Sodomei.

l. Cei doi Îngeri au ajuns la Sodoma seara, iar Lot sedea la poarta Sodomei. Si văzându-I, Lot s-a sculat înaintea Lor si s-a plecat cu fata până la pământ
2. Si a zis: "Stăpânii mei, abateti-vă pe la casa slugii Voastre, ca să rămâneti acolo; spălati-Vă picioarele, iar dimineată, sculându-Vă, Vă veti duce în drumul Vostru". Ei însă au zis: "Nu, ci vom rămâne în ulită".
3. Iar el I-a rugat stăruitor si S-au abătut la el si au intrat în casa lui. Atunci el Le-a gătit mâncare, Le-a copt azime si au mâncat.
4. Dar mai înainte de a Se culca Ei, sodomenii, locuitorii cetătii Sodoma, tot poporul din toate marginile; de la tânăr până la bătrân, au înconjurat casa,
5. Si au chemat afară pe Lot si au zis către el: "Unde sunt Oamenii, Care au intrat să mâie la tine? Scoate-I ca să-I cunoastem!"
6. Si a iesit Lot la ei dinaintea usii si, închizând usa după dânsul,
7. A zis către ei: "Nu, fratii mei, să nu faceti nici un rău.
8. Am eu două fete, care n-au cunoscut încă bărbat; mai degrabă vi le scot pe acelea, să faceti cu ele ce veti vrea, numai Oamenilor acelora să nu le faceti nimic, de vreme ce au intrat Ei sub acoperisul casei mele!"
9. Iar ei au zis către el: "Pleacă de aici! Esti un venetic si acum faci pe judecătorul? Mai rău decât Acelora iti vom face!" Si repezindu-se spre Lot, se apropiară să spargă usa.
10. Atunci Oamenii aceia, care găzduiau în casa lui Lot, întinzându-Si mâinile, au tras pe Lot în casă la Ei si au încuiat usa;
11. Iar pe oamenii, care erau la usa casei, i-au lovit cu orbire de la mic până la mare, încât în zadar se chinuiau să găsească usa.
12. Apoi au zis cei doi Oameni către Lot: "Ai tu pe cineva din ai tăi aici? De ai fii, sau fiice, sau gineri, sau pe oricine altul în cetate, scoate-i din locul acesta,
13. Că Noi avem să pierdem locul acesta, pentru că strigarea împotriva lor s-a suit înaintea Domnului si Domnul Ne-a trimis să-l pierdem".
14. Atunci a iesit Lot si a grăit cu ginerii săi, care luaseră pe fetele lui, si le-a zis: "Sculati-vă si iesiti din locul acesta, că va să piardă Domnul cetatea". Ginerilor însă li s-a părut că el glumeste.
15. Iar în revărsatul zorilor grăbeau îngerii pe Lot, zicând: "Scoală, ia-ti femeia si pe cele două fete ale tale, pe care le ai, si iesi, ca să nu pieri si tu pentru nedreptătile cetătii!"
16. Dar fiindcă el zăbovea, îngerii, din mila Domnului către el, l-au apucat de mână pe el si pe femeia lui si pe cele două fete ale lui
17. Si, scotându-l afară, unul din Ei a zis: "Mântuieste-ti sufletul tău! Să nu te uiti înapoi, nici să te opresti în câmp, ci fugi în munte, ca să nu pieri cu ei!
18. Iar Lot a zis către Dânsii: "Nu, Stăpâne!
19. Iată sluga Ta a aflat bunăvointă înaintea Ta si Tu ai făcut milă mare cu mine, mântuindu-mi viata; dar nu voi putea să fug până în munte, ca să nu mă ajungă primejdia si să nu mor.
20. Iată cetatea aceasta este mai aproape; să fug acolo si să mă izbăvesc. Ea e mică si-mi voi scăpa acolo viata prin Tine!"
21. Si i-a zis îngerul: "Iată, îti cinstesc fata si-ti împlinesc acest cuvânt, să nu pierd cetatea despre care grăiesti.
22. Grăbeste dar si fugi acolo; că nu pot să fac nimic până nu vei ajunge tu acolo!" De aceea s-a si numit cetatea aceea toar.
23. Când s-a ridicat soarele deasupra pământului, a intrat Lot în toar.
24. Atunci Domnul a slobozit peste Sodoma si Gomora ploaie de pucioasă si foc din cer de la Domnul
25. Si a stricat cetătile acestea, toate împrejurimile lor, pe toti locuitorii cetătilor si toate plantele tinutului aceluia.
26. Femeia lui Lot însă s-a uitat înapoi si s-a prefăcut în stâlp de sare.
27. Iar Avraam s-a sculat dis-de-dimineată si s-a dus la locul unde stătuse înaintea Domnului
28. Si, căutând spre Sodoma si Gomora si spre toate împrejurimile lor, a văzut ridicându-se de la pământ fumegare, ca fumul dintr-un cuptor.
29. Dar, când a stricat Dumnezeu toate cetătile din părtile acelea, si-a adus aminte Dumnezeu de Avraam si a scos pe Lot afară din prăpădul cu care a stricat Dumnezeu cetătile, unde trăia Lot.
30. Apoi a iesit Lot din toar si sa asezat în munte, împreună cu cele două fete ale sale, căci se temea să locuiască în toar, si a locuit într-o pesteră, împreună cu cele două fete ale sale.
31. Atunci a zis fata cea mai mare către cea mai mică: "Tatăl nostru e bătrân si nu-i nimeni în tinutul acesta, care să intre la noi, cum e obiceiul pământului.
32. Haidem dar să îmbătăm pe tatăl nostru cu vin si să ne culcăm cu el si să ne ridicăm urmasi dintr-însul!"
33. Si au îmbătat pe tatăl lor cu vin în noaptea aceea; si în noaptea aceea, intrând fata cea mai în vârstă, a dormit cu tatăl ei si acesta n-a simtit când s-a culcat si când s-a sculat ea.
34. Iar a doua zi a zis cea mai în vârstă către cea mai tânără: "Iată, eu am dormit astă-noapte cu tatăl meu; să-l îmbătăm cu vin si în noaptea aceasta si să intri si tu să dormi cu el ca să ne ridicăm urmasi din tatăl nostru!"
35. Si l-au îmbătat cu vin si în noaptea aceasta si a intrat si cea mai mică si a dormit cu el; si el n-a stiut când s-a culcat ea, nici când s-a sculat ea.
36. Si au rămas amândouă fetele lui Lot grele de la tatăl lor.
37. Si a născut cea mai mare un fiu, si i-a pus numele Moab, zicând: "Este din tatăl meu". Acesta e tatăl Moabitilor, care sunt si astăzi.
38. Si a născut si cea mai mică un fiu si i-a pus numele Ben-Ammi, zicând: "Acesta-i fiul neamului meu". Acesta e tatăl Amonitilor, care sunt si astăzi.

20.
Avraam în Gherara.

l. Apoi a plecat Avraam de acolo spre miazăzi si s-a asezat între Cades si Sur si a trăit o vreme în Gherara.
2. Si a zis Avraam despre Sarra, femeia sa: "Mi-e soră", căci se temea să spună: "E femeia mea", ca nu cumva să-l ucidă locuitorii cetătii aceleia din pricina ei. Iar Abimelec, regele Gherarei, a trimis si a luat pe Sarra.
3. Dar noaptea în vis a venit Dumnezeu la Abimelec si i-a zis: "Iată, tu ai să mori pentru femeia, pe care ai luat-o, căci ea are bărbat".
4. Abimelec însă nu se atinsese de ea si a zis: "Doamne, ucide-vei oare chiar si un om drept?
5. Oare n-a zis el singur: "Mi-e soră?" Ba si ea mia zis: "Mi-e frate!" Eu cu inimă nevinovată si cu mâini curate am făcut aceasta".
6. Iar Dumnezeu i-a zis în vis: "Si Eu stiu că cu inimă nevinovată ai făcut aceasta si te-am ferit de a păcătui împotriva Mea; de aceea nu ti-am îngăduit să te atingi de ea.
7. Acum însă dă înapoi femeia omului aceluia, că e prooroc, si se va ruga pentru tine si vei fi viu; iar de nu o vei da înapoi, să stii bine că ai să mori si tu si toti ai tăi!"
8. Si, sculându-se Abimelec, a doua zi de dimineată, a chemat pe toti slujitorii săi si le-a povestit toate acestea în auz, si s-au spăimântat toti oamenii aceia foarte tare.
9. Apoi a chemat Abimelec pe Avraam si i-a zis: "Ce mi-ai făcut tu? Cu ce ti-am gresit eu, de ai adus asupra mea si asupra tării mele asa păcat mare? Tu mi-ai făcut un lucru, care nu se cuvine a-l face!"
10. Si a mai zis Abimelec către Avraam: "Ce ai socotit tu, de ai făcut una ca asta?"
11. Răspuns-a Avraam: "Am socotit că prin tinutul acesta lipseste frica de Dumnezeu si voi fi omorât din pricina femeii mele.
12. Cu adevărat ea mi-e soră după tată, dar nu stiu după mamă, iar acum mi-e sotie.
13. Iar când m-a scos Dumnezeu din casa tatălui meu, ca să pribegesc, am zis către ea: "Să-mi faci acest bine, si, în orice loc vom merge, să zici de mine: "Mi-e frate!"
14. Atunci a luat Abimelec o mie de sicli de argint, vite mari si mici, robi si roabe si a dat lui Avraam; si i-a dat înapoi si pe Sarra, femeia sa.
15. Si a zis Abimelec către Avraam: "Iată, tinutul meu îti este la îndemână: locuieste unde îti place!"
16. Iar către Sarra a zis: "Iată, dau fratelui tău o mie de sicli de argint, care vor fi ca un văl pe ochi pentru cei ce sunt împrejurul tău si pentru lumea toată. Si iată că acum esti socotită dreaptă!"
17. Si s-a rugat Avraam lui Dumnezeu si Dumnezeu a vindecat pe Abimelec, pe femeia lui si pe roabele lui, si acestea au început a naste.
18. Căci Domnul lovise cu stârpiciune toată casa lui Abimelec, pentru Sarra, femeia lui Avraam.

21.
Nasterea lui Isaac. Izgonirea lui Ismael.

1. Apoi a căutai Domnul spre Sarra, cum îi spusese, si i-a făcut Domnul Sarrei, cum îi făgăduise.
2. Si a zămislit Sarra si a născut lui Avraam un fiu la bătrânete, la vremea arătată de Dumnezeu.
3. Si a pus Avraam fiului său, pe care i-l născuse Sarra, numele Isaac.
4. Si Avraam a tăiat împrejur pe Isaac, fiul său, în ziua a opta, cum îi poruncise Dumnezeu.
5. Avraam însă era de o sută de ani, când i s-a născut Isaac, fiul său,
6. Iar Sarra a zis: "Râs mi-a pricinuit mie Dumnezeu; că oricine va auzi aceasta, va râde!"
7. Si apoi a adăugat: "Cine ar fi putut spune lui Avraam că Sarra va hrăni prunci la sânul său? Si totusi i-am născut fiu la bătrânetile sale!"
8. Si crescând copilul, a fost întărcat. Iar Avraam a făcut ospăt mare în ziua în care a fost întărcat Isaac, fiul său.
9. Văzând însă Sarra că fiul egiptencii Agar, pe care aceasta îl născuse lui Avraam, râde de Isaac, fiul ei,
10. A zis către Avraam: "Izgoneste pe roaba aceasta si pe fiul ei, căci fiul roabei acesteia nu va fi mostenitor cu fiul meu, Isaac!"
11. Si s-au părut cuvintele acestea lui Avraam foarte grele pentru fiul său Ismael.
12. Dumnezeu însă a zis către Avraam: "Să nu ti se pară grele cuvintele cele pentru prunc si pentru roabă; toate câte-ti va zice Sarra, ascultă glasul ei; pentru că numai cei din Isaac se vor chema urmasii tăi.
13. Dar si pe fiul roabei acesteia îl voi face neam mare, pentru că si el este din sământa ta".
14. Atunci s-a sculat Avraam dis-de-dimineată; a luat pâine si un burduf cu apă si le-a dat Agarei; apoi, punându-i pe umeri copilul, a slobozit-o; si, plecând ea, a rătăcit prin pustiul Beer-Seba.
15. Când însă s-a sfârsit apa din burduf, a lepădat ea copilul sub un mărăcine.
16. Si ducându-se, a sezut în preajma lui, ca la o bătaie de arc, căci îsi zicea: "Nu voiesc să văd moartea copilului meu!" Si, sezând ea acolo de o parte, si-a ridicat glasul si a plâns.
17. Si a auzit Dumnezeu glasul copilului din locul unde era si îngerul lui Dumnezeu a strigat din cer către Agar si a zis: "Ce e, Agar? Nu te teme, că a auzit Dumnezeu glasul copilului din locul unde este!
18. Scoală, ridică copilul si-l tine de mână, căci am să fac din el un popor mare!"
19. Atunci i-a deschis Dumnezeu ochii si a văzut o fântână cu apă si, mergând, si-a umplut burduful cu apă si a dat copilului să bea.
20. Si era Dumnezeu cu copilul si a crescut acesta, a locuit în pustiu, si s-a făcut vânător.
21. A locuit deci Ismael în pustiul Faran si mama sa i-a luat femeie din tara Egiptului.
22. În vremea aceea, Abimelec si Ahuzat, care luase pe nora lui, si Ficol, căpetenia ostirii lui, au zis către Avraam: "Dumnezeu e cu tine în toate câte faci.
23. Jură-mi, deci, aici pe Dumnezeu că nu-mi vei face strâmbătate nici mie, nici fiului meu, nici neamului meu; ci, cum ti-am făcut eu bine tie, asa să-mi faci si tu mie si tării în care esti oaspete!"
24. Răspuns-a Avraam: "Jur!"
25. Dar a mustrat Avraam pe Abimelec pentru fântânile de apă, pe care i le răpiseră slugile lui Abimelec.
26. Iar Abimelec i-a zis: "Nu stiu cine ti-a făcut lucrul acesta; nici tu nu mi-ai spus nimic, nici eu n-am auzit decât astăzi".
27. Si a luat Avraam oi si vite si a dat lui Abimelec si au încheiat amândoi legământ.
28. Apoi Avraam a pus de o parte sapte mielusele.
29. Iar Abimelec a zis către Avraam: "Ce sunt aceste sapte mielusele, pe care le-ai osebit?"
30. Răspuns-a Avraam: "Aceste sapte mielusele să le iei de la mine, ca să-mi fie mărturie, că eu am săpat fântâna aceasta!"
31. De aceea s-a si numit locul acela Beer-Seba, pentru că acolo au jurat ei amândoi.
32. Si după ce au făcut ei legământ la Beer-Seba, s-a sculat Abimelec si Ahuzat, care luase pe nora lui, si Ficol, căpetenia ostirii lui, si s-au întors în tara Filistenilor.
33. Iar Avraam a sădit o dumbravă la Beer-Seba si a chemat acolo numele Domnului Dumnezeului celui vesnic.
34. Si a mai trăit Avraam în tara Filistenilor zile multe, ca străin.

22.
Isaac adus spre jertfă.

l. După acestea, Dumnezeu a încercat pe Avraam si i-a zis: "Avraame, Avraame!" Iar el a răspuns: "Iată-mă!"
2. Si Dumnezeu i-a zis: "Ia pe fiul tău, pe Isaac, pe singurul tău fiu, pe care-l iubesti, si du-te în pământul Moria si adu-l acolo ardere de tot pe un munte, pe care ti-l voi arăta Eu!"
3. Sculându-se deci Avraam dis-de-dimineată, a pus samarul pe asinul său si a luat cu sine două slugi si pe Isaac, fiul său; si tăind lemne pentru jertfă, s-a ridicat si a plecat la locul despre care-i grăise Dumnezeu.
4. Iar a treia zi, ridicându-si Avraam ochii, a văzut în depărtare locul acela.
5. Atunci a zis Avraam slugilor sale: "Rămâneti aici cu asinul, iar eu si copilul ne ducem până acolo si, închinându-ne, ne vom întoarce la voi".
6. Luând deci Avraam lemnele cele pentru jertfă, le-a pus pe umerii lui Isaac, fiul său; iar el a luat în mâini focul si cutitul si s-au dus amândoi împreună.
7. Atunci a grăit Isaac lui Avraam, tatăl său, si a zis: "Tată!" Iar acesta a răspuns: "Ce este, fiul meu?" Zis-a Isaac: "Iată, foc si lemne avem; dar unde este oaia pentru jertfă?"
8. Avraam însă a răspuns: "Fiul meu, va îngriji Dumnezeu de oaia jertfei Sale!" Si s-au dus mai departe amândoi împreună.
9. Iar dacă au ajuns la locul, de care-i grăise Dumnezeu, a ridicat Avraam acolo jertfelnic, a asezat lemnele pe el si, legând pe Isaac, fiul său, l-a pus pe jertfelnic, deasupra lemnelor.
10. Apoi si-a întins Avraam mâna si a luat cutitul, ca să junghie pe fiul său.
11. Atunci îngerul Domnului a strigat către el din cer si a zis: "Avraame, Avraame!" Răspuns-a acesta: "Iată-mă!"
12. Iar îngerul a zis: "Să nu-ti ridici mâna asupra copilului, nici să-i faci vreun rău, căci acum cunosc că te temi de Dumnezeu si pentru mine n-ai crutat nici pe singurul fiu al tău".
13. Si ridicându-si Avraam ochii, a privit, si iată la spate un berbec încurcat cu coarnele într-un tufis. Si ducându-se, Avraam a luat berbecul si l-a adus jertfă în locul lui Isaac, fiul său.
14. Avraam a numit locul acela Iahve-ire, adică, Dumnezeu poartă de grijă si de aceea se zice astăzi: "În munte Domnul Se arată".
15. Si a strigat a doua oară îngerul Domnului din cer către Avraam si a zis:
16. "Juratu-M-am pe Mine însumi, zice Domnul, că de vreme ce ai făcut aceasta si n-ai crutat nici pe singurul tău fiu, pentru Mine,
17. De aceea te voi binecuvânta cu binecuvântarea Mea si voi înmulti foarte neamul tău, ca să fie ca stelele cerului si ca nisipul de pe tărmul mării si va stăpâni neamul tău cetătile dusmanilor săi;
18. Si se vor binecuvânta prin neamul tău toate popoarele pământului, pentru că ai ascultat glasul Meu".
19. Întorcându-se apoi Avraam la slugile sale, s-au sculat împreună si s-au dus la Beer-Seba si a locuit Avraam acolo în Beer-Seba.
20. Iar după ce s-au petrecut acestea, i s-a vestit lui Avraam, spunându-i-se: "Iată Milca a născut si ea fii lui Nahor, fratele tău:
21. Pe Ut, întâiul său născut, pe Buz, fratele acestuia si pe Chemuel, tatăl lui Aram;
22. Pe Chesed, pe Hazo, pe Pildas, pe Idlaf si pe Batuel.
23. Iar lui Batuel i s-a născut Rebeca". Pe acesti opt fii i-a născut Milca lui Nahor, fratele lui Avraam.
24. Iar o tiitoare a lui, anume Reuma, i-a născut si ea pe Tebah, pe Gaham, pe Tahas si pe Maaca.

23.
Moartea si mormântul Sarrei.

l. Sarra a trăit o sută douăzeci si sapte de ani. Acestia sunt anii vietii Sarrei.
2. Sarra a murit la Chiriat-Arba care e în vale, adică în Hebronul de astăzi, în tara Canaanului. Si a venit Avraam să plângă si să jelească pe Sarra.
3. Apoi s-a dus Avraam de la moarta sa, a grăit cu fiii lui Het si a zis:
4. "Eu sunt intre voi străin si pribeag; dati-mi dar în stăpânire un loc de mormânt la voi, ca să îngrop pe moarta mea".
S. Iar fiii lui Het au răspuns si au zis către Avraam:
6. "Nu, domnul meu, ci ascultă-ne: Tu aici la noi esti u: voievod al lui Dumnezeu. Deci, îngroapă-ti moarta în cel mai bun dintre locurile noastre de îngropare, că nici unul dintre noi nu te va opri să-ti îngropi moarta acolo".
7. Atunci s-a sculat Avraam si s-a închinat poporului jării aceleia, adică fiilor lui Het.
8. Si a grăit către dânsii Avraam si a zis: "Dacă voiti din suflet să-mi îngrop pe moarta mea de la ochii mei, atunci ascultati-mă si rugati pentru mine pe Efron, fiul lui tohar,
9. Ca să-mi dea pestera Macpela pe care o are în capătul tarinei lui, dar să mi-o dea pe bani gata, ca să o am aici la voi în stăpânire de veci pentru îngropare.
10. Efron însă sedea atunci în mijlocul fiilor lui Het. Si a răspuns Efron Heteeanul lui Avraam, în auzul fiilor lui Het si al tuturor celor ce veniseră la portile cetătii lui, si a zis:
11. "Nu, domnul meu, ascultă-mă pe mine: Eu îti dau tarina si pestera cea dintr-însa si ti-o dau în fala fiilor poporului; ti-o dau însă în dar. Îngroapă-ti pe moarta ta".
12. Avraam însă s-a închinat înaintea poporului tării
13. Si a grăit către Efron în auzul a tot poporul tinutului aceluia si a zis: "De binevoiesti, ascultă-mă si ia de la mine pretul tarinei si voi îngropa acolo pe moarta mea".
14. Răspuns-a Efron lui Avraam si i-a zis:
15. "Ascultă, domnul meu, tarina pretuieste patru sute sicli de argint. Ce este aceasta pentru mine si pentru tine? Îngroapă-ti dar pe moarta ta!"
16. Atunci, ascultând pe Efron, Avraam a cântărit lui Efron atâta argint, cât a spus el în auzul fiilor lui Het: patru sute sicli de argint, după pretul negustoresc.
17. Si asa tarina lui Efron, care e lângă Macpela, în fata stejarului Mamvri, tarina si pestera din ea si toti pomii din tarină si tot ce era în hotarele ei de jur împrejur
18. S-au dat lui Avraam mosie de veci, înaintea fiilor lui Het si a tuturor celor ce se strânseseră la poarta cetătii lui.
19. După aceasta Avraam a îngropat pe Sarra, femeia sa, în pestera din tarina Macpela, care e în fata lui Mamvri sau a Hebronului, în Canaan.
20. Astfel a trecut de la fiii lui Het la Avraam tarina si pestera cea din ea, ca loc de îngropare.

24.
Căsătoria lui Isaac

l. Avraam era acum bătrân si vechi de zile si Domnul binecuvântase pe Avraam cu de toate.
2. Atunci a zis Avraam către sluga cea mai bătrână din casa sa, care cârmuia toate câte avea: "Pune mâna ta sub coapsa mea
3. Si jură-mi pe Domnul Dumnezeul cerului si pe Dumnezeul pământului că fiului meu Isaac nu-i vei lua femeie din fetele Canaaneilor, în mijlocul cărora locuiesc eu,
4. Ci vei merge în tara mea, unde m-am născut eu, la rudele mele, si vei lua de acolo femeie lui Isaac, fiul meu".
5. Iar sluga a zis către el: "Dar poate nu va vrea femeia să vină cu mine în pământul acesta; întoarce-voi, oare, pe fiul tău în pământul de unde ai iesit?"
6. Avraam însă a zis către el: "Ia seama să nu întorci pe fiul meu acolo!
7. Domnul Dumnezeul cerului si Dumnezeul pământului, Cel ce m-a luat din casa tatălui meu si din pământul în care m-am născut, Care mi-a grăit si Care mi S-a jurat, zicând: tie-ti voi da pământul acesta si urmasilor tăi, Acela va trimite pe îngerul Său înaintea ta si vei lua femeie feciorului meu de acolo.
8. Iar de nu va voi femeia aceea să vină cu tine în pământul acesta, vei fi slobod de jurământul meu, dar pe fiul meu să nu-l întorci acolo!"
9. Si punându-si sluga mâna sub coapsa lui Avraam, stăpânul său, i s-a jurat pentru toate acestea.
10. Apoi a luat sluga cu sine zece cămile din cămilele stăpânului său si tot felul de lucruri scumpe de ale stăpânului său si, sculându-se, s-a dus în Mesopotamia, în cetatea lui Nahor.
11. Si, într-o zi, spre seară, când ies femeile să scoată apă, a poposit cu cămilele la o fântână, afară din cetate.
12. Si a zis: "Doamne Dumnezeul stăpânului meu Avraam, scoate-mi-o în cale astăzi si fă milă cu stăpânul meu Avraam!
13. Iată, eu stau la fântâna aceasta si fetele locuitorilor cetătii au să iasă să scoată apă.
14. Deci fata căreia îi voi zice: Pleacă urciorul tău să beau si care-mi va răspunde: "Bea! Ba si cămilele toate le voi adăpa până se vor sătura", aceea să fie pe care Tu ai rânduit-o robului Tău Isaac si prin aceasta voi cunoaste că faci milă cu stăpânul meu Avraam.
15. Dar nu sfârsise el încă a cugeta acestea în mintea sa, când iată că iesi cu urciorul pe umăr Rebeca, fecioara care se născuse lui Batuel, fiul Milcăi, femeia lui Nahor, fratele lui Avraam.
16. Aceasta era foarte frumoasă la chip, fecioară, pe care nu o cunoscuse încă un bărbat. Si venind ea la fântână, si-a umplut urciorul si a pornit înapoi.
17. Atunci sluga lui Avraam a alergat înaintea ei si i-a zis: "Dă-mi să beau putină apă din urciorul tău!"
18. Iar ea a zis: "Bea, domnul meu!" Si îndată si-a lăsat urciorul pe brate si i-a dat să bea apă până a încetat de a mai bea.
19. Apoi a zis: "Si cămilelor tale am să le scot apă până vor bea toate".
20. Si îndată si-a desertat urciorul în adăpătoare si a alergat iar la fântână să scoată apă si a adăpat toate cămilele.
21. Iar omul acela se uita la ea cu mirare si tăcea, dorind să stie de i-a binecuvântat Domnul călătoria sau nu.
22. Si dacă au încetat toate cămilele de a mai bea, a luat omul acela si i-a dat un inel de aur, în greutate de o jumătate siclu, si două brătări la mâinile ei, în greutate de zece sicli de aur.
23. Apoi a întrebat-o si a zis: "A cui fată esti tu? Spune-mi, te rog, dacă se află în casa tatălui tău loc, ca să rămânem?"
24. Iar ea i-a zis: "Sunt fata lui Batuel al Milcăi, pe care ea l-a născut lui Nahor".
25. Apoi i-a mai zis: "Avem si paie si fân mult si la noi este si loc, ca să rămâneti".
26. Atunci s-a plecat omul acela si s-a închinat Domnului si a zis:
27. "Binecuvântat să fie Domnul Dumnezeul stăpânului meu Avraam, Care n-a părăsit pe stăpânul meu cu mila si bunăvointa Sa, de vreme ce m-a adus Domnul drept la casa fratelui stăpânului meu".
28. Iar fata a alergat acasă la mama sa si a povestit toate acestea.
29. Rebeca însă avea un frate, anume Laban. Si a alergat Laban afară, la fântână, la omul acela,
30. Căci el văzuse inelul de aur si brătările la mâinile surorii sale Rebeca, si auzise vorbele Rebecăi, sora sa, care spusese: "Asa si asa mi-a vorbit omul acela!" Si ajungând la el, l-a găsit stând cu cămilele la fântână.
31. Si i-a zis: "Intră, binecuvântatul Domnului! Pentru ce stai afară? Eu ti-am gătit casă si sălas pentru cămilele tale!"
32. Si a intrat omul acela în casă. Iar Laban a luat povara de pe cămile si le-a dat paie si fân, iar lui si oamenilor, care erau cu el, le-a dat apă, ca să-si spele picioarele.
33. Apoi le-a adus de mâncare. Eliezer însă a zis: "Nu voi mânca până nu voi spune la ce am venit". Zis-a Laban: "Spune!"
34. Atunci Eliezer a zis: "Eu sunt sluga lui Avraam.
35. Domnul a binecuvântat foarte pe stăpânul meu si l-a mărit si i-a dat oi si boi, argint si aur, robi si roabe, cămile si asini.
36. Iar Sarra, femeia stăpânului meu, fiind acum bătrână, a născut stăpânului meu un fiu, căruia el i-a dat toate câte are.
37. Si m-a jurat stăpânul meu, zicând: "Să nu iei femeie feciorului meu din fetele Canaaneilor, în pământul cărora trăiesc,
38. Ci să mergi la casa tatălui meu, la rudele mele si să iei de acolo femeie pentru feciorul meu!"
39. Iar eu am zis către stăpânul meu: "Dar de nu va vrea femeia să vină cu mine?"
40. El însă mi-a răspuns: "Domnul Dumnezeu, înaintea Căruia umblu, va trimite cu tine pe îngerul Său, va binecuvânta calea ta si vei lua femeie pentru feciorul meu din rudele mele si din casa tatălui meu.
41. Atunci vei fi slobod de jurământul meu, când te vei duce la rudele mele si de nu ti-o vor da, vei fi dezlegat de jurământul meu.
42. Deci, ajungând eu astăzi la fântână, am zis: "Doamne, Dumnezeul stăpânului meu Avraam, de este să mă faci să izbutesc în calea ce fac,
43. Iată, eu stau la fântână; si fata căreia eu îi voi zice când va veni să scoată apă: "Dă-mi să beau putină apă din urciorul tău!"
44. Iar ea îmi va zice: "Bea si tu, si cămilele tale le voi adăpa", aceea să fie femeia, pe care Domnul a rânduit-o pentru Isaac, robul Său si fiul stăpânului meu, si prin aceasta voi cunoaste că Te milostivesti spre stăpânul meu Avraam.
45. Dar nu isprăvisem eu încă a grăi acestea în mintea mea, când iată a iesit Rebeca, cu urciorul pe umăr; se pogorî la fântână si scoase apă, si eu i-am zis: "Dă-mi să beau!"
46. Si ea si-a lăsat îndată urciorul de pe umăr, zicând: "Bea tu si cămilele tale le voi adăpa". Si am băut si mi-a adăpat si cămilele.
47. Apoi am întrebat-o si am zis: "A cui fată esti tu? Spune-mi te rog!" Si ea a zis: "Sunt fata lui Batuel, fiul lui Nahor, pe care i l-a născut Milca". Atunci i-am dat un inel si brătări la mâini.
48. După aceea m-am plecat si m-am închinat Domnului si am binecuvântat pe Domnul Dumnezeul stăpânului meu Avraam, Care m-a povătuit de-a dreptul, ca să iau pe fata fratelui stăpânului meu pentru fiul lui.
49. Acum deci spuneti-mi de vreti să arătati milă si bunăvointă stăpânului meu; iar de nu, să caut alta în dreapta si în stânga".
50. Si răspunzând Laban si Batuel au zis: "De la Domnul vine lucrul acesta si noi nu-ti putem spune nimic nici de bine, nici de rău.
51. Iată, Rebeca este înaintea ta, ia-o si du-te si să fie sotia fiului stăpânului tău, cum a grăit Domnul!"
52. Si auzind cuvintele lor, sluga lui Avraam s-a închinat Domnului până la pământ.
53. Apoi a scos sluga lucruri de argint si lucruri de aur si haine si le-a dat Rebecăi. Dat-a de asemenea daruri si fratelui si mamei ei.
54. După aceea au mâncat si au băut, el si oamenii cei ce erau cu dânsul si au rămas acolo. Iar dacă s-a sculat dimineata, a zis: "Lăsati-mă să mă duc la stăpânul meu!"
55. Iar fratele si mama Rebecăi au zis: "Să mai rămână fata cu noi măcar vreo zece zile si apoi te vei duce!"
56. El însă le-a zis: "Nu mă zăboviti! Căci Domnul m-a făcut să izbutesc în calea mea; lăsati-mă să mă duc la stăpânul meu!"
57. Răspuns-au ei: "Să chemăm copila si s-o întrebăm ce gânduri are ea".
58. Si au chemat pe Rebeca si i-au zis: "Vrei să te duci oare cu omul acesta?" Si ea a zis: "Mă duc!"
59. Atunci a lăsat Laban să plece Rebeca, sora sa, si doica ei, si sluga lui Avraam si cei ce erau cu el.
60. Si au binecuvântat pe Rebeca si i-au zis: "Sora noastră, să se nască din tine mii si zeci de mii si să stăpânească urmasii tăi portile vrăjmasilor lor!"
61. Atunci, sculându-se Rebeca si slujnicele ei si suindu-se pe cămile, s-au dus cu omul acela, si sluga lui Avraam, luând pe Rebeca, a plecat.
62. Isaac însă venise din Beer-Lahai-Roi, căci el locuia în părtile de miazăzi.
63. Iar spre seară a iesit Isaac la câmp să se plimbe si, ridicându-si ochii, a văzut cămilele venind.
64. Rebeca însă, căutând, a văzut pe Isaac si s-a dat jos de pe cămilă
65. Si a zis către slugă: "Cine este omul acela care vine pe câmp în întâmpinarea noastră?" Iar sluga i-a zis: "Acesta-i stăpânul meu!" Atunci ea si-a luat vălul si s-a acoperit.
66. Si sluga povesti lui Isaac toate câte făcuse.
67. Si a dus-o Isaac în cortul mamei sale Sarra si a luat pe Rebeca si aceasta s-a făcut femeia lui si a iubit-o. Si s-a mângâiat Isaac de pierderea mamei sale, Sarra.

25.
Căsătoria a doua a lui Avraam. Moartea lui Avraam.

1. Avraam însă si-a mai luat o femeie cu numele Chetura.
2. Ea i-a născut pe Zimran, Iocsan, Madan, Madian, Isbac si pe Suah.
3. Lui Iocsan i s-au născut Seba, Teman si Dedan. Iar fiii lui Dedan au fost: Raguil, Navdeel, Asurim, Letusim si Leumim.
4. Iar fiii lui Madian au fost: Efa, Efer, Enoh, Abida si Eldaa. Acestia toti au fost fiii Cheturei.
5. Însă Avraam a dat toate averile sale fiului său Isaac.
6. Iar fiilor tiitoarelor sale, Avraam le-a făcut daruri si, încă fiind el în viată, i-a trimis departe de la Isaac, fiul său, spre răsărit, în pământul Răsăritului.
7. Zilele vietii lui Avraam, câte le-a trăit, au fost o sută saptezeci si cinci de ani.
8. Apoi, slăbind, Avraam a murit la bătrâneti adânci, sătul de zile si s-a adăugat la poporul său.
9. Si l-au îngropat feciorii lui, Isaac si Ismael, în pestera Macpela, din tarina lui Efron, fiul lui tohar Heteeanul, în fata stejarului Mamvri;
10. Deci în tarina si în pestera pe care Avraam a cumpărat-o de la fiii lui Het, acolo sunt îngropati Avraam si Sarra, femeia lui.
11. Iar după moartea lui Avraam, a binecuvântat Dumnezeu pe Isaac, fiul lui. Si locuia Isaac la Beer-Lahai-Roi.
12. Iată acum si viata lui Ismael, fiul lui Avraam, pe care l-a născut lui Avraam egipteanca Agar, slujnica Sarrei;
13. Si iată numele fiilor lui Ismael, după sirul nasterii lor: întâiul născut al lui Ismael a fost Nebaiot; după el urmează Chedar, Adbeel si Mibsam,
14. Misma, Duma si Masa,
15. Hadad, Tema, Etur, Nafis si Chedma.
16. Acestia sunt fiii lui Ismael si acestea sunt numele lor, după asezările lor si după taberele lor. Acestia sunt cei doisprezece voievozi ai semintiilor lor.
17. Iar anii vietii lui Ismael au fost o sută treizeci si sapte si, îmbătrânind, a murit si a trecut la părintii săi;
18. Iar urmasii săi s-au întins de la Havila până la Sur, care este în fata Egiptului, pe drumul ce duce spre Asiria; si s-au sălăsluit ei înaintea tuturor fratilor lor.
19. Iar spita neamului lui Isaac, fiul lui Avraam, este aceasta: lui Avraam i s-a născut Isaac.
20. Isaac însă era de patruzeci de ani, când si-a luat de femeie pe Rebeca, fata lui Batuel Arameul din Mesopotamia si sora lui Laban Arameul.
21. Si s-a rugat Isaac Domnului pentru Rebeca, femeia sa, că era stearpă; si l-a auzit Domnul si femeia lui Rebeca a zămislit.
22. Dar copiii au început a se zbate în pântecele ei si ea a zis: "Dacă asa au să fie, atunci la ce mai am această sarcină?" Si s-a dus să întrebe pe Domnul.
23. Domnul însă i-a zis: "În pântecele tău sunt două neamuri si două popoare se vor ridica din pântecele tău; un popor va ajunge mai puternic decât celălalt si cel mai mare va sluji celui mai mic!"
24. Si i-a venit Rebecăi vremea să nască si iată erau în pântecele ei doi gemeni.
25. Si cel dintâi care a iesit era rosu si peste tot păros, ca o pielicică, si i-a pus numele Isav.
26. După aceea a iesit fratele acestuia, tinându-se cu mâna de călcâiul lui Isav; si i s-a pus numele Iacov. Isaac însă era de saizeci de ani, când i s-au născut acestia din Rebeca.
27. Copiii acestia au crescut si a ajuns Isav om iscusit la vânătoare, trăind pe câmpii; iar Iacov era om linistit, trăind în corturi.
28. Isaac iubea pe Isav, pentru că îi plăcea vânatul acestuia; iar Rebeca iubea pe Iacov.
29. O dată însă a fiert Iacov linte, iar Isav a venit ostenit de la câmp.
30. Si a zis Isav către Iacov: "Dă-mi să mănânc din această fiertură rosie, că sunt flămând!" De aceea Isav s-a mai numit si Edom.
31. Iacov însă i-a răspuns lui Isav: "Vinde-mi mai întâi dreptul tău de întâi-născut!"
32. Si Isav a răspuns: "Iată eu mor. La ce mi-e bun dreptul de întâi-născut?"
33. Zisu-i-a Iacov: "Jură-mi-te acum!" Si i s-a jurat Isav si a vândut lui Iacov dreptul său de întâi-născut.
34. Atunci Iacov a dat lui Isav pâine si fiertură de linte si acesta a mâncat si a băut, apoi s-a sculat si s-a dus. Si astfel a nesocotit Isav dreptul său de întâi-născut.

26.
Isaac în tara Filistenilor. Legământul cu Abimelec.

1. Si a fost o foamete în tară, afară de foametea cea dintâi, care se întâmplase în zilele lui Avraam. Atunci s-a dus Isaac în Gherara, la Abimelec, regele Filistenilor.
2. Atunci Domnul i S-a arătat si i-a zis: "Să nu te duci în Egipt, ci să locuiesti în tară, unde-ti voi zice Eu.
3. Locuieste în tara aceasta si Eu voi fi cu tine si te voi binecuvânta, că tie si urmasilor tăi voi da toate tinuturile acestea si-Mi voi împlini jurământul cu care M-am jurat lui Avraam, tatăl tău.
4. Voi înmulti pe urmasii tăi ca stelele cerului si voi da urmasilor tăi toate tinuturile acestea; si se vor binecuvânta întru urmasii tăi toate popoarele pământului,
5. Pentru că Avraam, tatăl tău, a ascultat cuvântul Meu si a păzit poruncile Mele, povetele Mele, îndreptările Mele si legile Mele!" `
6. De aceea s-a asezat Isaac în Gherara.
7. Iar locuitorii tinutului aceluia l-au întrebat despre Rebeca, femeia sa, cine e si el a zis: "Aceasta este sora mea!", căci s-a temut să zică: "E femeia mea!", ca nu cumva să-l omoare oamenii locului aceluia din pricina Rebecăi, pentru că era frumoasă la chip.
8. Dar după ce a trăit el acolo multă vreme, s-a întâmplat că Abimelec, regele Filistenilor, să se uite pe fereastră si să vadă pe Isaac jucându-se cu Rebeca, femeia sa.
9. Atunci a chemat Abimelec pe Isaac si i-a zis: "Adevărat e că-i femeia ta? De ce dar ai zis: "Aceasta-i sora mea?" Si Isaac a răspuns: "Pentru că mă temeam să nu fiu omorât din pricina ei".
10. Zisu-i-a Abimelec: "Pentru ce ne-ai făcut aceasta? Putin a lipsit ca cineva din neamul meu să se fi culcat cu femeia ta si ne-ai fi făcut să săvârsim păcat".
11. Apoi a dat Abimelec poruncă la tot poporul său, zicând: "Tot cel ce se va atinge de omul acesta si de femeia lui va fi vinovat mortii".
12. Si a semănat Isaac în pământul acela si a cules anul acela rod însutit. Domnul l-a binecuvântat,
13. Si omul acela a ajuns bogat si a sporit tot mai mult, până ce a ajuns bogat foarte.
14. Avea turme de oi, cirezi de vite si ogoare multe, încât îl pizmuiau Filistenii.
15. Toate fântânile, pe care le săpaseră robii tatălui său, în zilele lui Avraam, tatăl său, Filistenii le-au stricat si le-au umplut cu pământ.
16. Atunci a zis Abimelec către Isaac: "Du-te de la noi, că te-ai făcut mult mai tare decât noi!"
17. Si s-a dus Isaac de acolo si, tăbărând în valea Gherara, a locuit acolo.
18. Apoi a săpat Isaac din nou fântânile de apă, pe care le săpaseră robii lui Avraam, tatăl său, si pe care le astupaseră Filistenii după moartea lui Avraam, tatăl său, si le-a numit cu aceleasi nume, cu care le numise Avraam, tatăl său.
19. După aceea au mai săpat slugile lui Isaac si în valea Gherara si au aflat acolo izvor de apă bună de băut.
20. Dar se certau ciobanii din Gherara cu ciobanii lui Isaac, zicând: "Apa este a noastră!" De aceea Isaac a pus fântânii aceleia numele Esec, din pricină că se sfădiseră pentru ea.
21. Ducându-se apoi de acolo, Isaac a săpat altă fântână si se certau si de la aceasta. De aceea Isaac i-a pus numele Sitna.
22. Apoi s-a mutat si de aici si a săpat altă fântână, pentru care nu s-au mai certat, si i-a pus numele Rehobot, căci îsi zicea: "Datu-ne-a astăzi Domnul loc larg si vom spori pe pământ".
23. De aici Isaac s-a urcat către Beer-Seba.
24. În noaptea aceea i S-a arătat Domnul si i-a zis: "Eu sunt Dumnezeul lui Avraam, tatăl tău! Nu te teme, că Eu sunt cu tine si te voi binecuvânta si voi înmulti pe urmasii tăi, pentru Avraam, sluga Mea".
25. Acolo a făcut Isaac jertfelnic si a chemat numele Domnului si îsi întinse acolo cortul său. Si au săpat acolo slugile lui Isaac o fântână, în valea Gherarei.
26. Atunci au venit din Gherara la el: Abimelec si Ahuzat, care luase pe nora lui, si Ficol, căpetenia ostirii lui.
27. Iar Isaac le-a zis: "La ce ati venit la mine, voi care mă urâti si n-ati alungat de la voi?"
28. Iar ei au zis: "Am văzut bine că Domnul este cu tine si am zis să facem cu tine jurământ si să încheiem legământ cu tine,
29. Ca tu să nu ne faci nici un rău, cum nici noi nu ne-am atins de tine, ci ti-am făcut bine si te-am scos de la noi cu pace; si acum esti binecuvântat de Domnul".
30. Atunci Isaac le-a făcut ospăt si ei au mâncat si au băut.
31. Sculându-se apoi a doua zi de dimineată, au jurat unul altuia. Si le-a dat drumul Isaac si ei s-au dus de la dânsul cu pace.
32. Tot în ziua aceea venind slugile lui Isaac, l-au vestit de fântâna ce o săpaseră si au zis: "Am găsit apă!"
33. Si a numit Isaac fântâna aceea Sibea, adică jurământ. De aceea se si numeste cetatea aceea Beer-Seba, adică fântâna jurământului, până în ziua de astăzi.
34. Iar Isav, fiind acum de patruzeci de ani, si-a luat două femei: pe Iudit, fata lui Beeri Heteul, si pe Basemata, fata lui Elon Heteul.
35. Dar ele amărau pe Isaac si pe Rebeca.

27.
Isaac binecuvintează pe Iacov.

l. Iar după ce a îmbătrânit Isaac si au slăbit vederile ochilor săi, a chemat pe Isav, pe fiul său cel mai mare, si i-a zis: "Fiul meu!" Zis-a acela: "Iată-mă!"
2. Si Isaac a zis: "Iată, eu am îmbătrânit si nu stiu ziua mortii mele.
3. Ia-ti dară uneltele tale, tolba si arcul, si iesi la câmp si adu-mi ceva vânat;
4. Să-mi faci mâncare, cum îmi place mie, si adu-mi să mănânc, ca să te binecuvânteze sufletul meu până nu mor!"
5. Rebeca însă a auzit ce a zis Isaac către fiul său Isav. S-a dus deci Isav la câmp să vâneze ceva pentru tatăl său;
6. Iar Rebeca a zis către Iacov, fiul cel mai mic: "Iată, eu am auzit pe tatăl tău grăind cu Isav, fratele tău, si zicând:
7. "Adu vânat si fă-mi o mâncare să mănânc si să te binecuvântez înaintea Domnului, până a nu muri".
8. Acum dar, fiul meu, ascultă ce am să-ti poruncesc:
9. Du-te la turmă, adu-mi de acolo doi iezi tineri si buni si voi face din ei mâncare, cum îi place tatălui tău;
10. Iar tu o vei duce tatălui tău să mănânce, ca să te binecuvânteze tatăl tău înainte de a muri".
11. Iacov însă a zis către Rebeca, mama sa: "Isav, fratele meu, e om păros, iar eu n-am păr.
12. Nu cumva tatăl meu să mă pipăie si voi fi în ochii lui ca un înselător si în loc de binecuvântare, voi atrage asupră-mi blestem".
13. Zis-a mama sa: "Fiul meu, asupra mea să fie blestemul acela; ascultă numai povata mea si du-te si adu-mi iezii!"
14. Atunci, ducându-se Iacov, a luat si a adus mamei sale iezii, iar mama sa a gătit mâncare, cum îi plăcea tatălui lui.
15. Apoi a luat Rebeca haina cea mai frumoasă a lui Isav, fiul ei cel mai mare, care era la ea în casă, si a îmbrăcat pe Iacov, fiul ei cel mai mic;
16. Iar cu pieile iezilor a înfăsurat bratele si părtile goale ale gâtului lui.
17. Si a dat mâncarea si pâinea ce gătise în mâinile lui Iacov, fiul său,
18. Si acesta a intrat la tatăl său si a zis: "Tată!" Iar acela a răspuns: "Iată-mă! Cine esti tu, copilul meu?"
19. Zis-a Iacov către tatăl său: "Eu sunt Isav, întâiul tău născut. Am făcut precum mi-ai poruncit; scoală si sezi de mănâncă din vânatul meu, ca să mă binecuvânteze sufletul tău!"
20. Zis-a Isaac către fiul său: "Cum l-ai găsit asa curând, fiul meu?" Si acesta a zis: "Domnul Dumnezeul tău mi l-a scos înainte".
21. Zis-a Isaac iarăsi către Iacov: "Apropie-te să te pipăi, fiul meu, de esti tu fiul meu Isav sau nu".
22. Si s-a apropiat Iacov de Isaac, tatăl său, iar acesta l-a pipăit si a zis: "Glasul este glasul lui Iacov, iar mâinile sunt mâinile lui Isav".
23. Dar nu l-a cunoscut, pentru că mâinile lui erau păroase, ca mâinile fratelui său Isav; si l-a binecuvântat.
24. Si a mai zis: "Tu oare esti fiul meu Isav?" Si Iacov a răspuns: "Eu".
25. Zis-a Isaac: "Adu-mi si voi mânca din vânatul fiului meu, ca să te binecuvânteze sufletul meu!" Si i-a adus si a mâncat; apoi i-a adus si vin si a băut.
26. După aceea Isaac, tatăl său, i-a zis: "Apropie-te, fiule, si mă sărută!" â
27. Atunci s-a apropiat Iacov si l-a sărutat. Si a simtit Isaac mirosul hainei lui si l-a binecuvântat si a zis: "Iată, mirosul fiului meu e ca mirosul unui câmp bogat, pe care l-a binecuvântat Domnul.
28. Să-ti dea tie Dumnezeu din roua cerului si din belsugul pământului, pâine multă si vin.
29. Să-ti slujească popoarele si căpeteniile să se închine înaintea ta; să fii stăpân peste fratii tăi si feciorii mamei tale să ti se închine tie; cel ce te va blestema să fie blestemat si binecuvântat să fie cel ce te va binecuvânta!"
30. Îndată ce a isprăvit Isaac de binecuvântat pe Iacov, fiul său, si cum a iesit Iacov de la fata tatălui său Isaac, a venit si Isav cu vânatul lui.
31. A făcut si el bucate si le-a adus tatălui său si a zis către tatăl său: "Scoală, tată, si mănâncă din vânatul fiului tău, ca să mă binecuvânteze sufletul tău!"
32. Iar Isaac, tatăl său, i-a zis: "Cine esti tu?" Iar el a zis: "Eu sunt Isav, fiul tău cel întâi-născut!"
33. Atunci s-a cutremurat Isaac cu cutremur mare foarte si a zis: "Dar cine-i acela, care a căutat si mi-a adus vânat si am mâncat de la el înainte de a veni tu si l-am binecuvântat si binecuvântat va fi?"
34. Iar Isav, auzind cuvintele tatălui său Isaac, a strigat cu glas mare si foarte dureros si a zis către tatăl său: "Binecuvântează-mă si pe mine, tată!"
35. Zis-a Isaac către el: "A venit fratele tău cu înselăciune si a luat binecuvântarea ta".
36. Iar Isav a zis: "Din pricină oare că-l cheamă Iacov, de aceea m-a înselat de două ori? Deunăzi mi-a răpit dreptul de întâi-născut, iar acum mi-a răpit binecuvântarea mea". Apoi a zis Isav către tatăl său: "Nu mi-ai păstrat si mie binecuvântare, tată?"
37. Răspuns-a Isaac si a zis lui Isav: "Iată, stăpân l-am făcut peste tine si pe toti fratii lui i-am făcut lui robi; cu pâine si cu vin l-am dăruit. Dar cu tine ce să fac, fiul meu?"
38. Si a zis Isav către tatăl său: "Tată, oare numai o binecuvântare ai tu? Binecuvântează-mă si pe mine, tată:" Si cum Isaac tăcea, Isav si-a ridicat glasul si a început a plânge.
39. Atunci, răspunzând Isaac, tatăl lui, a zis către el: "Iată, locuinta ta va fi un pământ mănos si cerul îti va trimite roua sa;
40. Cu sabia ta vei trăi si vei fi supus fratelui tău; va veni însă vremea când te vei ridica si vei sfărâma jugul lui de pe grumazul tău".
41. De aceea ura Isav pe Iacov pentru binecuvântarea cu care-l binecuvântase tatăl său. Si a zis Isav în cugetul său: "Se apropie zilele de jelire pentru tatăl meu; atunci am să ucid pe Iacov, fratele meu!"
42. Dar i s-a spus Rebecăi cuvintele lui Isav, fiul cel mai mare, si ea a trimis de a chemat pe Iacov, fiul ei cel mai mic, si i-a zis: "Iată Isav, fratele tău, vrea să se răzbune pe tine, omorându-te.
43. Acum dar, fiul meu, ascultă povata mea si, sculându-te, fugi la Haran, în Mesopotamia, la fratele meu Laban,
44. Si stai la el câtva timp, până se va potoli mânia fratelui tău
45. Si până va mai uita el ce i-ai făcut. Atunci voi trimite si te voi lua de acolo. Pentru ce să rămân eu într-o singură zi fără de voi amândoi?"
46. Apoi Rebeca a zis către Isaac: "Sunt scârbită de viata mea, din pricina fetelor Heteilor. Dacă-si ia si Iacov femeie ca acestea, din fetele pământului acestuia, atunci la ce-mi mai e bună viata?"

28.
Iacov în Mesopotamia.

l. Atunci a chemat Isaac pe Iacov si l-a binecuvântat si i-a poruncit, zicând: "Să nu-ti iei femeie din fetele Canaaneilor;
2. Ci scoală si mergi în Mesopotamia în casa lui Batuel, tatăl mamei tale, si-ti ia femeie de acolo, din fetele lui Laban, fratele mamei tale,
3. Si Dumnezeul cel Atotputernic să te binecuvânteze, să te crească si să te înmultească si să lăsară din tine popoare multe;
4. Să-ti dea binecuvântarea lui Avraam, tatăl meu, tie si urmasilor tăi ca să stăpânesti pământul ce-l locuiesti acum si pe care l-a dat Dumnezeu lui Avraam,
5. Si asa Isaac i-a dat drumul lui Iacov, iar acesta s-a dus în Mesopotamia, la Laban, fiul lui Batuel Arameul si fratele Rebecăi, mama lui Iacov si a lui Isav.
6. Văzând însă Isav că Isaac a binecuvântat pe Iacov si l-a trimis în Mesopotamia, să-si ia femeie de acolo, pentru care l-a binecuvântat si i-a poruncit, zicând: "Să nu-ti iei femeie din fetele Canaaneilor",
7. Si că Iacov a ascultat pe tatăl său si pe mama sa si s-a dus în Mesopotamia,
8. Si întelegând Isav că lui Isaac, tatăl său; nu-i plac fetele Canaaneilor,
9. S-a dus la Ismael si, pe lângă cele două femei ale sale, si-a mai luat si pe Mahalat, fata lui Ismael, fiul lui Avraam, si sora lui Nebaiot.
10. Iar Iacov iesind din Beer-Seba, s-a dus în Haran.
11. Ajungând însă la un loc, a rămas să doarmă acolo, căci asfintise soarele. Si luând una din pietrele locului aceluia si punându-si-o căpătâi, s-a culcat în locul acela.
12. Si a visat că era o scară, sprijinită pe pământ, iar cu vârful atingea cerul; iar îngerii lui Dumnezeu se suiau si se pogorau pe ea.
13. Apoi S-a arătat Domnul în capul scării si i-a zis: "Eu sunt Domnul, Dumnezeul lui Avraam, tatăl tău, si Dumnezeul lui Isaac. Nu te teme! Pământul pe care dormi ti-l voi da tie si urmasilor tăi.
14. Urmasii tăi vor fi multi ca pulberea pământului si tu te vei întinde la apus si la răsărit, la miazănoapte si la miazăzi, si se vor binecuvânta întru tine si întru urmasii tăi toate neamurile pământului.
15. Iată, Eu sunt cu tine si te voi păzi în orice cale vei merge; te voi întoarce în pământul acesta si nu te voi lăsa până nu voi împlini toate câte ti-am spus".
16. Iar când s-a desteptat din somnul său, Iacov a zis: "Domnul este cu adevărat în locul acesta si eu n-am stiut!"
17. Si, spăimântându-se Iacov, a zis: "Cât de înfricosător este locul acesta! Aceasta nu e alta fără numai casa lui Dumnezeu, aceasta e poarta cerului!"
18. Apoi s-a sculat Iacov dis-de-dimineată, a luat piatra ce si-o pusese căpătâi, a pus-o stâlp si a turnat pe vârful ei untdelemn.
19. Iacov a pus locului aceluia numele Betel (casa lui Dumnezeu), căci mai înainte cetatea aceea se numea Luz.
20. Si a făcut Iacov făgăduintă, zicând: "De va fi Domnul Dumnezeu cu mine si mă va povătui în calea aceasta, în care merg eu astăzi, de-mi va da pâine să mănânc si haine să mă îmbrac;
21. Si de mă voi întoarce sănătos la casa tatălui meu, atunci Domnul va fi Dumnezeul meu.
22. Iar piatra aceasta, pe care am pus-o stâlp, va fi pentru mine casa lui Dumnezeu si din toate câte-mi vei da Tu mie, a zecea parte o voi da tie".

29.
Iacov la Laban.

1. Sculându-se apoi, Iacov s-a dus în pământul fiilor Răsăritului, la Laban, fiul lui Batuel Arameul si fratele Rebecăi, mama lui Iacov si a lui Isav.
2. Si căutând el o dată, iată în câmp o fântână, iar lângă ea trei turme de oi culcate; căci din fântâna aceea se adăpau turmele si pe gura fântânii era o piatră mare.
3. Când se adunau acolo toate turmele, ciobanii prăvăleau piatra de pe gura fântânii si adăpau oile, apoi iar puneau piatra la locul ei pe gura fântânii.
4. Deci a zis Iacov către păstori: "Fratilor, de unde sunteti voi?" Iar ei au zis: "Noi suntem din Haran".
5. Si el le-a zis: "Cunoasteti voi pe Laban, feciorul lui Nahor?" Răspuns-au aceia: "Îl cunoastem".
6. Zis-a iarăsi Iacov: "E sănătos?" Si ei au zis: "Sănătos. Iată Rahila, fata lui, vine cu oile".
7. Zis-a Iacov către ei: "Mai e încă mult din zi si nu e încă vremea să se adune turmele; adăpati oile si duceti-vă de le pasteti".
8. Iar ei au zis: "Până nu se adună toti păstorii, nu putem să prăvălim piatra de pe gura fântânii, ca să adăpăm oile!"
9. Încă grăind el cu ei, iată a venit Rahila, fiica lui Laban, cu oile tatălui său, căci ea păstea oile tatălui său.
10. Văzând Iacov pe Rahila, fiica lui Laban, fratele mamei sale, si oile lui Laban, fratele mamei sale, s-a apropiat Iacov si a prăvălit piatra de pe gura fântânii si a adăpat oile lui Laban, fratele mamei sale.
11. Si a sărutat Iacov pe Rahila si si-a ridicat glasul si a plâns.
12. Apoi a spus Rahilei că-i rudă cu tatăl ei si că-i fiul Rebecăi. Iar ea a alergat si a spus tatălui său toate acestea.
13. Auzind Laban de sosirea lui Iacov, fiul surorii sale, a alergat în întâmpinarea lui si, îmbrătisându-l, l-a sărutat si l-a adus în casa sa si el a povestit lui Laban toate.
14. Iar Laban i-a zis: "Tu esti din oasele mele si din carnea mea". Si a stat Iacov la el o lună de zile.
15. Atunci Laban a zis către Iacov: "Au doară îmi vei sluji în dar, pentru că îmi esti rudă? Spune-mi, care-ti va fi simbria?"
16. Laban însă avea două fete: pe cea mai mare o chema Lia si pe cea mai mică o chema Rahila.
17. Lia era bolnavă de ochi, iar Rahila era chipesă la statură si tare frumoasă la fată.
18. Lui Iacov însă îi era dragă Rahila si a zis: "Îti voi sluji sapte ani pentru Rahila, fata ta cea mai mică".
19. Zisu-i-a Laban: "Mai bine s-o dau după tine decât s-o dau după alt bărbat. Rămâi la mine!"
20. Si a slujit Iacov pentru Rahila sapte ani si i s-a părut numai câteva zile, pentru că o iubea.
21. Apoi a zis Iacov către Laban: "Dă-mi femeia, că mi s-au împlinit zilele să intru la ea".
22. Atunci a chemat Laban pe toti oamenii locului aceluia si a făcut ospăt.
23. Iar seara a luat Laban pe fiica sa Lia si a băgat-o înăuntru si a intrat Iacov la ea.
24. Si Laban a dat pe roaba sa Zilpa, roabă fiicei sale Lia.
25. Dar când s-a făcut ziuă, iată era Lia. Si a zis Iacov către Laban: "Pentru ce mi-ai făcut aceasta? Nu Îi-am slujit eu oare pentru Rahila? Pentru ce m-ai înselat?"
26. Răspuns-a Laban: "Aici la noi nu se pomeneste să se mărite fata cea mai mică înaintea celei mai mari.
27. Împlineste această săptămână de nuntă si-ti voi da-o si pe aceea, pentru slujba ce-mi vei mai face alti sapte ani!"
28. Si a făcut Iacov asa: a împlinit săptămâna de nuntă si i-a dat Laban si pe Rahila, fiica sa, de femeie.
29. Atunci a dat Laban pe roaba sa Bilha, roabă fiicei sale Rahila.
30. A intrat deci Iacov si la Rahila si iubea el pe Rahila mai mult decât pe Lia. Apoi a mai slujit Iacov lui Laban alti sapte ani.
31. Văzând însă Domnul Dumnezeu că Lia era dispretuită, a deschis pântecele ei, iar Rahila fu stearpă.
32. A zămislit deci Lia si a născut lui Iacov un fiu, căruia i-a pus numele Ruben, zicând: "A căutat Domnul la smerenia mea si mi-a dat fiu; de acum mă va iubi bărbatul meu".
33. Apoi a zămislit Lia iarăsi si a născut lui Iacov al doilea fiu si a zis: "Auzit-a Domnul că nu sunt iubită si mi-a dat si pe acesta". Si i-a pus numele Simeon.
34. Si iarăsi a zămislit ea si a mai născut un fiu si a zis: "De acum se va lipi de mine bărbatul meu, căci i-am născut trei fii". De aceea i-a pus acestuia numele Levi.
35. Si iarăsi a zămislit si a mai născut un fiu si a zis: "Acum voi lăuda pe Domnul!" De aceea i-a pus numele Iuda. Apoi a încetat Lia de a mai naste.

30.
Fiii lui Iacov

1. Iar Rahila, văzând că ea n-a născut lui Iacov nici un fiu, a prins pizmă pe sora sa si a zis lui Iacov: "Dă-mi copii, iar de nu, voi muri".
2. Mâniindu-se însă Iacov pe Rahila, i-a zis: "Au doară eu sunt Dumnezeu, Care a stârpit rodul pântecelui tău?"
3. Atunci Rahila a zis către Iacov: "Iată roaba mea Bilha; intră la ea si ea va naste pe genunchii mei si voi avea si eu copii printr-însa".
4. Si i-a dat pe Bilha, roaba sa, de femeie si a intrat Iacov la ea;
5. Iar Bilha, roaba Rahilei, a zămislit si a născut lui Iacov un fiu.
6. Atunci Rahila a zis: "Dumnezeu mi-a făcut dreptate, a auzit glasul meu si mi-a dat fiu". De aceea i-a pus numele Dan.
7. Si a zămislit iarăsi Bilha, roaba Rahilei, si a mai născut un fiu lui Iacov;
8. Iar Rahila a zis: "Luptă dumnezeiască m-am luptat cu sora mea, am biruit si am ajuns deopotrivă cu sora mea!" De aceea i-a pus numele Neftali.
9. Lia însă, văzând că a încetat de a mai naste, a luat pe roaba sa Zilpa si a dat-o lui Iacov de femeie si el a intrat la ea;
10. Zilpa, roaba Liei, a născut lui Iacov un fiu.
11. Atunci a zis Lia: "Noroc" Si i-a pus numele Gad.
12. Apoi iarăsi a zămislit Zilpa, roaba Liei, si a născut lui Iacov alt fiu.
13. Si a zis Lia: "Spre fericirea mea s-a născut, că mă vor ferici femeile!" Si i-a pus numele Aser.
14. Iar pe vremea seceratului grâului s-a dus Ruben si, găsind în tarină mandragore, le-a adus la mama sa Lia. Rahila insă a zis către Lia, sora sa: "Dă-mi si mie din mandragorele fiului tău!"
15. Iar Lia a zis: "Nu-ti ajunge că mi-ai luat bărbatul? Vrei să iei si mandragorele fiului meu?" Si Rahila a zis: "Nu asa, ci pentru mandragorele fiului tău, să se culce Iacov noaptea aceasta cu tine!"
16. Venind Iacov seara de la câmp, i-a iesit Lia înainte si i-a zis: "Să intri la mine astăzi, că te-am cumpărat cu mandragorele fiului meu!" Si în noaptea aceea s-a culcat Iacov cu ea.
17. Si a auzit Dumnezeu pe Lia si ea a zămislit si a născut lui Iacov al cincilea fiu.
18. Atunci a zis Lia: "Mi-a dat răsplată Dumnezeu pentru că am dat bărbatului meu pe roaba mea". Si a pus copilului numele Isahar, adică răsplată.
19. Apoi a mai zămislit Lia încă o dată si a născut lui Iacov al saselea fiu.
20. Si a zis Lia: "Dar minunat mi-a dăruit Dumnezeu în timpul de acum! De acum bărbatul meu va sedea la mine, că i-am născut sase feciori". Si a pus copilului numele Zabulon.
21. După aceea Lia a mai născut o fată si i-a pus numele Dina.
22. Dar si-a adus aminte Dumnezeu si de Rahila si a auzit-o Dumnezeu si i-a deschis pântecele.
23. Si zămislind, ea a născut lui Iacov un fiu; si a zis Rahila: "Ridicat-a Dumnezeu ocara de la mine!"
24. Si a pus copilului numele Iosif, zicând: "Domnul îmi va mai da si alt fiu!"
25. Iar după ce a născut Rahila pe Iosif, Iacov a zis către Laban: "Lasă-mă să plec, să mă duc la mine, în pământul meu.
26. Dă-mi femeile mele si copiii mei, pentru care ti-am slujit, ca să mă duc, căci tu stii ce slujbă ti-am făcut".
27. Laban însă i-a zis: "De am aflat har înaintea ta, mai rămâi la mine! Căci văd bine că Dumnezeu m-a binecuvântat prin venirea ta".
28. Apoi a adăugat: "Spune simbria ce voiesti si-ti voi da-o!"
29. Iacov însă i-a răspuns: "Tu stii cum ti-am slujit si cum sunt vitele tale, de când am venit eu la tine;
30. Căci erau putine când am venit eu, iar de atunci s-au înmultit si te-a binecuvântat Dumnezeu prin venirea mea. Când însă am să lucrez eu si pentru casa mea?"
31. Răspunsu-i-a Laban: "Ce să-ti dau?" Si Iacov a zis: "Să nu-mi dai nimic. Dar de faci ce-ti voi spune eu, voi mai paste si voi mai păzi oile tale.
32. Să treacă astăzi toate oile tale pe dinaintea noastră si să despărtim din ele orice oaie pestrită sau tărcată sau neagră, iar dintre capre cele pestrite sau tărcate: aceea să fie simbria mea.
33. Credinciosia mea va răspunde pentru mine înaintea ta mâine, când vei veni să-mi statornicesti simbria: tot ce nu va fi băltat sau tărcat între caprele mele si tot ce nu va fi tărcat sau negru între oile mele se va socoti ca furat de mine".
34. Zis-a Laban către el: "Bine, să fie cum zici tu!"
35. Si a ales Iacov în ziua aceea tapii cei vărgati sau pestriti si toate caprele băltate sau tărcate, toate câte erau cu cit de putin alb, si toate oile tărcate sau negre si le-a dat în seama fiilor săi.
36. Iar Laban a hotărât ca depărtarea între dânsul si oile lui Iacov să fie cale de trei zile. Si a rămas Iacov să pască celelalte oi ale lui Laban.
37. După aceea si-a luat Iacov nuiele verzi de plop, de migdal si de paltin, si a crestat pe ele dungi albe, luând de pe nuiele fâsii de coajă până la albeata nuielelor.
38. Apoi punea nuielele crestate în jgheaburile de adăpat, ca, venind să bea, oile să zămislească înaintea nuielelor din adăpători.
39. Si zămisleau oile cum erau nuielele si fătau oile miei pestriti, tărcati si negri.
40. Iar mieii acestia îi alegea Iacov si punea înaintea oilor lui Laban numai tot ce era pestrit si tot ce era negru; dar turmele sale le tinea despărtite si nu le amesteca cu oile lui Laban.
41. Afară de aceasta Iacov, când zămisleau oile cele bune, punea nuiele pestrite în adăpători înaintea lor, ca să zămislească ele cum erau nuielele;
42. Iar când zămisleau cele rele, nu le punea nuielele si asa cele ce se cuveneau lui Laban erau slabe, iar cele ce se cuveneau lui Iacov erau voinice.
43. De aceea s-a îmbogătit omul acesta foarte, foarte tare, si avea multime de vite mărunte si vite mari, roabe si robi, cămile si asini.

31.
Iacov pleacă în Canaan.

1. A auzit însă Iacov vorbele feciorilor lui Laban, care ziceau: "Iacov a luat toate câte avea tatăl nostru si din ale tatălui nostru si-a făcut toată bogătia aceasta".
2. Si căutând Iacov la fata lui Laban, iată nu mai era fată de el ca mai înainte.
3. Atunci Domnul a zis către Iacov: "Întoarce-te în tara părintilor tăi, în patria ta, si Eu voi fi cu tine!"
4. Trimitând, deci, Iacov a chemat pe Rahila si pe Lia la câmp, unde erau turmele,
5. Si le-a zis: "Văd eu că fata tatălui vostru nu mai e fată de mine, ca mai înainte; dar Dumnezeul tatălui meu este cu mine.
6. Voi însivă stiti că am slujit pe tatăl vostru cu toată inima;
7. Iar tatăl vostru m-a înselat si de zeci de ori mi-a schimbat simbria, Dumnezeu însă nu i-a îngăduit să-mi facă rău.
8. Când zicea el: Cele pestrite să fie simbria ta, toate oile fătau miei pestriti; iar când zicea el: Cele negre să-ti fie de simbrie, atunci toate oile fătau miei negri.
9. Si asa a luat Dumnezeu toate vitele de la tatăl vostru si mi le-a dat mie.
10. Iată o dată, pe vremea când intrau în călduri oile, mi-am ridicat ochii si am văzut în vis; si iată că tapii si berbecii, care săreau pe capre si pe oi, erau albi, vărgati si băltati.
11. Iar îngerul Domnului mi-a zis în vis: "Iacove!" Si eu am răspuns: "Ce este?"
12. Zis-a el: "Ridică-ti ochii si priveste: toti tapii si berbecii, care sar pe capre si pe oi, sunt vărgati, pestriti si băltati, căci am văzut toate câte ti-a făcut Laban.
13. Eu sunt Dumnezeul, Cel ce ti S-a arătat în Betel, unde Mi-ai turnat untdelemn pe stâlp si unde Mi-ai făcut făgăduintă. Scoală deci acum, iesi din pământul acesta si mergi în pământul tău de nastere si Eu voi fi cu tine".
14. Atunci Lia si Rahila i-au răspuns si au zis: "Mai avem noi oare parte si mostenire în casa tatălui nostru?
15. Oare n-am fost noi socotite de el ca niste străine, fiindcă el ne-a vândut si a mâncat banii nostri?
16. De aceea, toată averea pe care Dumnezeu a luat-o de la tatăl nostru este a noastră si a copiilor nostri. Fă dar acum toate câte ti-a zis Domnul!"
17. Atunci s-a sculat Iacov si a urcat copiii si femeile sale pe cămile,
18. A strâns toate turmele sale si toată bogătia sa, pe care o agonisise în Mesopotamia, si toate ale sale, ca să meargă la Isaac, tatăl său, în tara Canaanului.
19. Iar Laban, ducându-se să-si tundă oile, Rahila a furat idolii tatălui său.
20. Deci Iacov a înselat pe Laban Arameul, căci nu l-a vestit că pleacă,
21. Ci a fugit cu toate câte avea si, trecând Eufratul, s-a îndreptat spre Muntele Galaadului.
22. Iar a treia zi i s-a dat de stire lui Laban Arameul, că Iacov a fugit.
23. Atunci, luând Laban cu sine pe feciorii si pe rudele sale, a alergat după el cale de sapte zile si l-a ajuns la Muntele Galaadului.
24. Dar Dumnezeu a venit la Laban Arameul noaptea în vis si i-a zis: "Fereste-te, nu cumva să vorbesti lui Iacov nici de bine, nici de rău".
25. Si a ajuns Laban pe Iacov. Iacov însă îsi asezase cortul său pe munte; si tot pe Muntele Galaad si l-a asezat si Laban cu rudele sale.
26. Atunci a zis Laban către Iacov: "Ce ai făcut? Pentru ce mi-ai furat inima si mi-ai luat fetele, ca si cum le-ai fi robit cu sabia?
27. Pentru ce ai fugit pe ascuns si m-ai înselat, în loc să mă înstiintezi pe mine, care ti-as fi dat drumul cu veselie si cu cântări din timpane si din harfă?
28. Ba nu mi-ai îngăduit nici măcar să-mi sărut nepotii si fetele mele. Te-ai purtat, asadar, ca un om fără de minte.
29. Si acum mâna mea cea puternică ar putea să-ti facă rău. Dar Dumnezeul tatălui tău mi-a vorbit ieri si mi-a zis: "Fereste-te, nu cumva să vorbesti lui Iacov nici de bine, nici de rău!"
30. Să zicem că ai plecat, pentru că cu mare aprindere doreai casa tatălui tău. Dar atunci de ce mi-ai furat dumnezeii mei?"
31. Atunci răspunzând Iacov, a zis către Laban: "M-am temut, căci ziceam: Nu cumva să-ti iei fetele de la mine si toate ale mele.
32. Dar la cine vei găsi idolii tăi, acela nu va mai trăi. Caută de fată cu rudele noastre si ia tot ce vei găsi al tău la mine!" Iacov însă nu stia că Rahila, femeia sa, îi furase.
33. A intrat atunci Laban în cortul lui Iacov, si în cortul Liei, si în cortul celor două roabe, si a căutat si n-a găsit nimic; apoi, iesind din cortul Liei, a intrat si în cortul Rahilei.
34. Rahila însă luase idolii si-i pusese sub samarul cămilei si sedea deasupra lor; si a scotocit Laban prin tot cortul Rahilei si n-a găsit nimic.
35. Iar ea a zis către tatăl său: "Să nu se mânie domnul meu că nu mă pot scula înaintea ta, pentru că tocmai acum am necazul obisnuit al femeilor". Si mai scotocind Laban prin tot cortul, n-a găsit idolii.
36. Atunci s-a mâniat Iacov si s-a plâns împotriva lui Laban. Si începând a grăi, Iacov a zis lui Laban: "Care-i vina mea si care-i păcatul meu, de te înversunezi împotriva mea?
37. Dacă ai răscolit toate lucrurile din casa mea, găsit-ai, oare, ceva din ale casei tale? Arată aici înaintea rudeniilor tale si înaintea rudeniilor mele, ca să ne judece ele pe amândoi!
38. Iată, douăzeci de ani am stat la tine: oile tale si caprele tale n-au lepădat; berbecii oilor tale nu ti i-am mâncat,
39. Vite sfâsiate de fiare nu ti-am adus: acestea au fost paguba mea. Din mâna mea ai cerut ceea ce se furase în timpul zilei si în vremea noptii.
40. Ziua eram mistuit de căldură, iar noaptea de frig si somnul nu se lipea de ochii mei.
41. Asa mi-au fost cei douăzeci de ani în casa ta. ti-am slujit paisprezece ani pentru cele două fete ale tale si sase ani pentru vitele tale, iar tu de zeci de ori mi-ai schimbat simbria.
42. De n-ar fi fost cu mine Dumnezeul tatălui meu, Dumnezeul lui Avraam si frica de Isaac, tu acum m-ai fi alungat cu nimic. Necazul meu si munca mâinilor mele le-a văzut Dumnezeu si de aceea a mijlocit ieri pentru mine".
43. Răspuns-a Laban si a zis către Iacov: "Aceste fete sunt fetele mele, acesti copii sunt copiii mei, aceste vite sunt vitele mele, si toate câte le vezi sunt ale mele si ale fetelor mele. Cum dar as fi putut eu să fac astăzi ceva împotriva lor, sau împotriva copiilor, pe care i-au născut ele?
44. Haidem dar acum să facem amândoi, eu si tu, legământ, care să fie mărturie între mine si tine!" Iar Iacov i-a zis: "Iată, nu e nimeni cu noi; dar să stii că Dumnezeu este martor între mine si tine".
45. Si a luat Iacov o piatră si a pus-o stâlp.
46. Apoi a zis Iacov către fratii săi: "Adunati pietre!" Si au adunat pietre si au făcut o movilă; si au mâncat si au băut acolo pe movilă. Apoi a zis Laban către dânsul: "Movila aceasta este astăzi mărturie între mine si între tine".
47. Si Laban a numit-o în limba sa: Iegar-Sahaduta, adică movila mărturiei, iar Iacov i-a dat acelasi nume, însă pe limba sa si i-a zis: Galaad.
48. Apoi Laban a zis iarăsi către Iacov: "Iată, movila aceasta si semnul ce am pus astăzi sunt mărturia legământului dintre mine si tine". De aceea i s-a pus si numele Galaad, adică movila mărturiei.
49. Ba s-a mai numit ea si Mitpa, adică veghere, pentru că Laban a zis: "Să vegheze Domnul asupra mea si asupra ta, după ce ne vom despărti unul de altul.
50. De te vei purta rău cu fetele mele, sau de-ti vei mai lua si alte femei, afară de fetele mele, nu mai e vorba de un om, care să vadă, ci ia aminte că între mine si între tine e martor Dumnezeu!"
51. Si iarăsi a zis Laban către Iacov: "Iată movila aceasta si stâlpul, pe care l-am pus între amândoi, este mărturie între mine si tine.
52. Că nici eu nu voi trece spre tine si nici tu nu vei trece spre mine, de la această movilă, cu gând rău.
53. Dumnezeul lui Avraam si Dumnezeul lui Nahor, Dumnezeul părintilor lor să fie judecător între noi!" Iar Iacov a jurat pe Acela, de Care se temea Isaac, tatăl său.
54. Apoi a junghiat Iacov ardere de tot pe munte si a chemat pe rudele sale să mănânce pâine. Si au mâncat pâine si s-au veselit în munte.
55. Iar a doua zi s-a sculat Laban dis-de-dimineată si a sărutat pe nepotii săi si pe fetele sale si i-a binecuvântat. Apoi Laban a pornit să se întoarcă la locul său.

32.
Rugăciunea lui Iacov.

l. După aceea Iacov s-a dus în calea sa. Si căutând, el a văzut ostirea lui Dumnezeu tăbărâtă, căci l-au întâmpinat îngerii lui Dumnezeu.
2. Iacov însă, când i-a văzut, a zis: "Aceasta este tabăra lui Dumnezeu!" Si a pus locului aceluia numele Mahanaim, adică două tabere.
3. Apoi a trimis Iacov soli înaintea sa, la fratele său Isav, în tinutul Seir din tara Edomului,
4. Si le-a poruncit, zicând: "Asa să ziceti către domnul meu Isav: Asa grăieste robul tău Iacov: Am stat la Laban si am trăit la el până acum.
5. Am boi si asini, oi, slugi si slujnice, si am trimis să vestească pe domnul meu Isav, ca să afle robul tău bunăvointă înaintea ta".
6. Si întorcându-se la Iacov, i-au spus solii: "Am fost la fratele tău Isav si iată el vine în întâmpinarea ta cu patru sute de oameni".
7. Iacov însă s-a spăimântat foarte si nu stia ce să facă. Si a împărtit oamenii, care erau cu el, boii, oile si cămilele în două tabere.
8. Si a zis Iacov: "De va năvăli Isav asupra unei tabere si o va bate, va scăpa cealaltă tabără".
9. Apoi Iacov a zis: "Dumnezeul tatălui meu Avraam si Dumnezeul tatălui meu Isaac, Doamne, Tu, Cel ce mi-ai zis: Întoarce-te în tara ta de nastere, si Eu îti voi face bine,
10. Nu sunt vrednic de toate îndurările Tale si de toate binefacerile ce mi-ai arătat mie, robului Tău, că numai cu toiagul am trecut deunăzi Iordanul acesta, iar acum am două tabere;
11. Izbăveste-mă dar din mâna fratelui meu, din mâna lui Isav, căci mă tem de el, ca nu cumva să vină si să mă omoare pe mine si pe aceste mame cu copii.
12. Căci Tu ai zis: îti voi face bine si voi înmulti neamul tău ca nisipul mării, cât nu se va putea număra din pricina multimii".
13. Si a rămas acolo în noaptea aceea. Apoi a luat din cele ce avea si a trimis dar fratelui său Isav:
14. Două sute de capre si douăzeci de tapi, două sute de oi si douăzeci de berbeci,
15. Treizeci de cămile mulgătoare cu mânjii lor, patruzeci de vaci si zece tauri, douăzeci de asine si zece asini.
16. Si a dat fiecare din aceste turme deosebi în seama slugilor sale si a zis slugilor sale: "Treceti înaintea mea si să fie depărtate turmele una de alta".
17. Celui dintâi i-a poruncit, zicând: "Când te va întâlni fratele meu Isav si te va întreba: Al cui esti tu si unde te duci, si ale cui sunt acestea, ce merg înaintea ta,
18. Să zici: Ale robului tău Iacov; e dar trimis lui Isav, stăpânul meu. Iată vine si el după noi!"
19. Asa a poruncit Iacov si slugii celei de a doua si celei de a treia si tuturor celor ce mergeau cu turmele, zicând: "Asa să spuneti lui Isav, când îl veti întâlni.
20. Si să-i mai spuneti: Iată si el, robul tău Iacov, vine după noi". Căci îsi zicea: Voi îmblânzi fata lui cu darurile ce-mi merg înainte si numai după aceea voi vedea fata lui, si asa poate mă va primi.
21. Si au pornit darurile înaintea lui, iar el a rămas noaptea aceea în tabără.
22. Dar s-a sculat noaptea si luând pe cele două femei ale sale si pe cele două roabe si pe cei unsprezece copii ai săi, a trecut Iabocul prin vad.
23. Iar după ce i-a luat si i-a trecut râul, a trecut si toate ale sale.
24. Rămânând Iacov singur, s-a luptat Cineva cu dânsul până la revărsatul zorilor.
25. Văzând însă că nu-l poate răpune Acela, S-a atins de încheietura coapsei lui si i-a vătămat lui Iacov încheietura coapsei, pe când se lupta cu el.
26. Si i-a zis: "Lasă-Mă să plec, că s-au ivit zorile!" Iacov I-a răspuns: "Nu Te las până nu mă vei binecuvânta".
27. Si l-a întrebat Acela: "Care îti este numele?" Si el a zis: "Iacov!"
28. Zisu-i-a Acela: "De acum nu-ti va mai fi numele Iacov, ci Israel te vei numi, că te-ai luptat cu Dumnezeu si cu oamenii si ai iesit biruitor!"
29. Si a întrebat si Iacov, zicând: "Spune-mi si Tu numele Tău!" Iar Acela a zis: "Pentru ce întrebi de numele Meu? El e minunat!" Si l-a binecuvântat acolo.
30. Si a pus Iacov locului aceluia numele Peniel, adică fata lui Dumnezeu, căci si-a zis: "Am văzut pe Dumnezeu în fată si mântuit a fost sufletul meu! "
31. Iar când răsărea soarele, trecuse de Peniel, dar el schiopăta din pricina soldului.
32. De aceea fiii lui Israel până astăzi nu mănâncă muschiul de pe sold, pentru că Cel ce S-a luptat a atins încheietura soldului lui Iacov, în dreptul acestui muschi.

33.
Împăcarea lui Iacov cu Isav.

1. Atunci, ridicându-si ochii, Iacov a văzut pe Isav, fratele său, venind cu cei patru sute de oameni. Si a împărtit Iacov copiii Liei si ai Rahilei si ai celor două roabe.
2. Si a pus pe cele două roabe cu copiii lor înainte; apoi după ei a pus pe Lia cu copiii ei si la urmă a pus pe Rahila si pe Iosif;
3. Iar el mergea în fruntea lor si, apropiindu-se de fratele său, i s-a închinat de sapte ori până la pământ.
4. Isav însă a alergat în întâmpinarea lui si l-a îmbrătisat si, cuprinzându-i grumazul, l-a sărutat si au plâns amândoi.
5. Apoi, ridicându-si ochii si văzând femeile si copiii, Isav a zis: "Cine sunt acestia?" Zis-a Iacov: "Copiii cu care a miluit Dumnezeu pe robul tău!"
6. Deci, s-au apropiat întâi roabele cu copiii lor si s-au închinat.
7. Apoi a venit Lia cu copiii ei si s-au închinat, iar la urmă au venit si s-au închinat si Rahila cu Iosif.
8. Zis-a Isav: "Ce sunt acele turme, pe care le-am întâlnit?" Iar Iacov a răspuns: "Ca să afle robul tău bunăvointă înaintea domnului meu".
9. Atunci Isav a zis: "Am si eu multe, frate; tine-ti ale tale pentru tine!"
10. Iacov însă a zis: "De am aflat bunăvointă înaintea ta, primeste darurile din mâinile mele, căci, când am văzut fata ta, parcă as fi văzut fata lui Dumnezeu, asa de binevoitor mi-ai fost.
11. Primeste de la mine binecuvântările mele, pe care ti le aduc, că m-a miluit Dumnezeu si am de toate". Si a stăruit si le-a luat.
12. Apoi a zis Isav: "Să ne sculăm si să mergem împreună; eu însă îmi voi potrivi pasul cu tine".
13. Iacov însă a răspuns: "Domnul meu stie că îmi sunt gingasi copiii si că am oi si vite de curând fătate; de le vom mâna tare numai o zi, ar pieri toată turma.
14. Să se ducă dar domnul meu, înaintea robului său, iar eu voi urma încet, în pas cu vitele cele dinaintea mea si în pas cu copiii, până voi ajunge la domnul meu în Seir".
15. Atunci Isav a zis: "Să-ti las măcar o parte din oamenii cei ce sunt cu mine". Iar Iacov i-a răspuns: "La ce aceasta? Mi-ajunge mie bunăvointa ce-am aflat înaintea domnului meu".
16. Si s-a întors Isav în aceeasi zi pe calea sa la Seir.
17. Iar Iacov s-a îndreptat spre Sucot si si-a făcut acolo locuintă pentru sine, iar pentru vitele sale a făcut suri; de aceea a pus el numele locului aceluia Sucot.
18. Întorcându-se Iacov din Mesopotamia si ajungând cu bine la Salem, o cetate în tinutul Sichem, din pământul Canaan, s-a asezat în fata cetătii.
19. Apoi si-a cumpărat partea de câmp, pe care era cortul său, cu o sută de kesite, de la fiii lui Hemor, tatăl lui Sichem.
20. A înăltat acolo un jertfelnic si i-a pus numele El-Elohe-Israel.

34.
Dina si Sichem.

l. Într-o zi, Dina, fata Liei, pe care aceasta o născuse lui Iacov, a iesit să vadă fetele tării aceleia.
2. Si văzând-o Sichem, feciorul lui Hemor Heveul, stăpânitorul pământului aceluia, a luat-o si, culcându-se cu ea, a necinstit-o.
3. Apoi s-a lipit sufletul lui de Dina, fata lui Iacov, si i-a căzut dragă fata si a vorbit pe placul fetei.
4. Si a zis Sichem către tatăl său Hemor: "Ia-mi pe fata aceasta de femeie!"
5. Desi Iacov a auzit că fiul lui Hemor a necinstit pe Dina, fata sa, dar, fiindcă feciorii lui erau cu vitele la câmp, a tăcut până s-au întors ei.
6. Iar Hemor, tatăl lui Sichem, a iesit la Iacov, ca să vorbească cu el.
7. Feciorii lui Iacov însă, venind de la câmp si aflând despre aceasta, se amărâră si se mâniară foarte tare, pentru că Sichem săvârsise o faptă de ocară în Israel, culcându-se cu fata lui Iacov, ceea ce nu trebuia să se întâmple.
8. Si grăind cu ei, Hemor a zis: "Sichem, feciorul mea, s-a lipit cu sufletul de fata voastră; dati-o dar lui de femeie si vă încuscriti cu noi:
9. Măritati-vă fetele voastre cu noi si fetele noastre luati-le pentru feciorii vostri;
10. Sedeti la un loc cu noi: acest pământ larg vă e la îndemână, ca să vă asezati într-însul, să faceti negot si să vă agonisiti din el mosie".
11. Iar Sichem a zis către tatăl fetei si către fratii ei: "Orice veti zice, voi da, numai să aflu bunăvointă la voi.
12. Cereti de la mine un mare pret de cumpărare si darurile cele mai mari si vă voi da cât veti zice, numai dati-mi fata mie de femeie!"
13. Feciorii lui Iacov însă au răspuns cu viclesug lui Sichem si lui Hemor, tatăl lui; si le-au răspuns asa, pentru că acela necinstise pe Dina, sora lor.
14. Si au zis către dânsii Simeon si Levi, fratii Dinei si feciorii Liei: "Nu putem să facem aceasta: să dăm pe sora noastră după un om netăiat împrejur, că aceasta ar fi o rusine pentru noi.
15. Numai asa ne învoim cu voi si ne asezăm la voi, dacă veti face si voi ca noi, tăindu-vă împrejur toti cei de parte bărbătească.
16. Atunci vom da după voi fetele noastre, iar noi vom lua fetele voastre si vom locui la un loc cu voi si vom alcătui un popor.
17. Iar de nu vreti să ne ascultati, ca să vă tăiati împrejur, noi vom lua înapoi fata si ne vom duce".
18. Vorbele acestea au plăcut lui Hemor si lui Sichem, feciorul lui Hemor.
19. De aceea, n-a zăbovit tânărul să facă aceasta, căci era îndrăgostit de fata lui Iacov si era si cel mai cu trecere în casa tatălui său.
20. Si au venit Hemor si Sichem, feciorul lui, la poarta cetătii lor, si au început a grăi locuitorilor cetătii, zicând:
21. "Oamenii acestia sunt pasnici; să se aseze dar în tara noastră si să facă negot în ea. Iată că loc este din destul si într-o parte si într-alta; fetele lor să ni le luăm de femei si fetele noastre să le dăm după ei.
22. Dar oamenii acestia numai asa se învoiesc să trăiască cu noi si să fie un popor cu noi, dacă si la noi se vor tăia împrejur toti cei de parte bărbătească, cum sunt ei tăiati împrejur.
23. Turmele lor, vitele lor si toate averile lor nu sunt, oare, ale noastre? Să le plinim voia lor, iar ei să se aseze printre noi!"
24. Si au ascultat pe Hemor si pe Sichem, feciorul lui, toti cei ce ieseau pe poarta cetătii lor si au fost tăiati împrejur toti cei de parte bărbătească, câti ieseau pe poarta cetătii lor.
25. Iar a treia zi, când erau ei încă în dureri, cei doi fiii ai lui Iacov, Simeon si Levi, fratii Dinei, si-au luat fiecare sabia si au intrat fără teamă în cetate si au ucis pe toti cei de parte bărbătească.
26. Au trecut prin ascutisul sabiei si pe Hemor si pe fiul său Sichem si au luat pe Dina din casa lui Sichem si au plecat.
27. Apoi fiii lui Iacov se năpustiră asupra celor morti si jefuiră cetatea în care fusese necinstită Dina, sora lor.
28. Au luat toate oile lor, toti boii lor, toti asinii lor, tot ce era în cetate si tot ce era pe câmp;
29. Toate bogătiile lor, toti copiii si femeile le-au dus în robie; si au jefuit tot ce era în cetate si tot ce era prin case.
30. Atunci Iacov a zis către Simeon si către Levi: "Mare tulburare mi-ati adus, făcându-mă urât înaintea tuturor locuitorilor tării acesteia, înaintea Canaaneilor si a Ferezeilor. Eu am oameni putini la număr; se vor ridica asupra mea si mă vor ucide si voi pieri si eu si casa mea".
31. Iar ei au zis: "Dar se putea, oare, ca ei să se poarte cu sora noastră ca si cu o femeie pierdută?"

35.
Iacov la Betel. Moartea Rahilei.

1. Atunci a zis Dumnezeu lui Iacov: "Scoală si du-te la Betel si locuieste acolo; fă acolo jertfelnic Dumnezeului Celui ce ti S-a arătat, când fugeai tu de la fata lui Isav, fratele tău!"
2. Iar Iacov a zis casei sale si tuturor celor ce erau cu dânsul: "Lepădati dumnezeii cei străini, care se află la voi, curătiti-vă si vă primeniti hainele voastre.
3. Să ne sculăm si să mergem la Betel, că acolo am să fac jertfelnic lui Dumnezeu, Celui ce m-a auzit în ziua necazului meu si Care a fost cu mine si m-a păzit în călătoria în care am umblat!"
4. Iar ei au dat lui Iacov toti dumnezeii cei străini, care erau în mâinile lor, si cerceii ce-i aveau în urechile lor; si Iacov i-a îngropat sub stejarul de lângă Sichem si i-a lăsat necunoscuti până în ziua de astăzi.
5. Astfel au plecat ei de la Sichem; si frica lui Dumnezeu era peste orasele dimprejur si n-au urmărit pe fiii lui Iacov.
6. Sosind Iacov cu toti oamenii cei ce erau cu el la Luz, adică la Betel, în tara Canaanului,
7. A zidit acolo un jertfelnic si a numit locul acela El-Bet-El, pentru că acolo i Se arătase Dumnezeu, când fugea el de Isav, fratele său.
8. Atunci a murit Debora, doica Rebecăi, si a fost îngropată mai jos de Betel, sub un stejar, pe care Iacov l-a numit "Stejarul Plângerii".
9. Aici, în Luz, Se mai arătă Dumnezeu lui Iacov, după întoarcerea lui din Mesopotamia, si îl binecuvântă Dumnezeu,
10. Si-i zise: "De acum nu te vei mai chema Iacov, ci Israel va fi numele tău". Si-i puse numele Israel.
11. Apoi Dumnezeu îi mai zise: "Eu sunt Dumnezeul cel Atotputernic! Sporeste si te înmulteste! Popoare si multime de neamuri se vor naste din tine si regi vor răsări din coapsele tale.
12. tara, pe care am dat-o lui Avraam si lui Isaac, o voi da tie; iar după tine, voi da pământul acesta urmasilor tăi".
13. Apoi S-a înăltat Dumnezeu de la el, din locul în care îi grăise.
14. Si a asezat Iacov un stâlp pe locul unde-i grăise Dumnezeu, un stâlp de piatră, si a săvârsit turnare peste el si a turnat peste el untdelemn.
15. Si a pus Iacov locului unde-i grăise Dumnezeu, numele Betel.
16. După aceea au plecat din Betel. Si si-a întins cortul său dincolo de turnul Gader. Dar când se apropiase de Havrata, înainte de a intra în Efrata, Rahila a născut si nasterea aceasta a fost iar tare grea.
17. Si pe când se chinuia Rahila în durerile nasterii, moasa i-a zis: "Nu te teme, că si acesta va fi băiat!"
18. Iar când Rahila îsi dădea sufletul, căci a murit, a pus copilului numele Ben-Oni, adică fiul durerii mele, iar tatăl lui l-a numit Veniamin.
19. Iar dacă a murit, Rahila a fost îngropată lângă calea ce duce la Efrata, adică la Betleem;
20. Iacov a ridicat un stâlp de piatră pe mormântul ei si acest stâlp, de pe mormântul Rahilei, este până în ziua de astăzi.
21. Apoi plecând Iacov de aici si-a întins cortul dincolo de turnul Migdal-Eder. Iar pe vremea când locuia Israel în tara aceasta, a intrat Ruben si a dormit cu Bilha, tiitoarea tatălui său Iacov, si a auzit Israel si i s-a părut aceasta un rău.
22. Fiii lui Iacov au fost doisprezece si anume:
23. Fiii Liei: Ruben, întâi-născutul lui Iacov; după el veneau: Simeon, Levi, Iuda, Isahar si Zabulon.
24. Fiii Rahilei: Iosif si Veniamin.
25. Fiii slujnicei Rahilei, Bilha: Dan si Neftali.
26. Si fiii Zilpei, roaba Liei: Gad si Aser. Acestia sunt fiii lui Iacov, care i s-au născut în Mesopotamia.
27. Apoi a sosit Iacov la Isaac, tatăl său, căci acesta trăia încă la Mamvri, în Chiriat-Arba, adică la Hebron în pământul Canaanului, unde locuiseră vremelnic Avraam si Isaac.
28. Iar zilele, pe care le-a trăit Isaac, au fost o sută optzeci de ani.
29. Slăbind apoi, Isaac a murit si a trecut la părintii săi, fiind bătrân si încărcat de zile, si l-au îngropat feciorii lui, Isav si Iacov.

36.
Neamul lui Isav.

l. Iar spita neamului lui Isav, care se mai numeste si Edom, este aceasta:
2. Isav si-a luat femei din fetele Canaaneilor: pe Ada, fata lui Elon Heteul, si pe Olibama, fata lui Ana, fiul lui tibon Heveul,
3. Si pe Basemata, fata lui Ismael si sora lui Nebaiot.
4. Ada a născut lui Isav pe Elifaz; Basemata i-a născut pe Raguel;
5. Iar Olibama i-a născut pe Ieus, pe Ialam si pe Core. Acestia sunt fiii lui Isav, care i s-au născut în tara Canaanului.
6. După aceea si-a luat Isav femeile sale, fiii săi, fetele sale, toti oamenii casei sale, toate averile sale, toate vitele sale si toate câte avea si toate câte agonisise în tara Canaanului, si a plecat Isav din Canaan din pricina lui Iacov, fratele său,
7. Pentru că averile lor erau multe si nu mai puteau să locuiască la un loc, si pământul unde erau nu-i mai putea încăpea din pricina multimii turmelor lor.
8. Astfel Isav, care se mai numeste si Edom, s-a mutat în muntele Seir.
9. Iată acum si urmasii ce i s-au născut lui Isav, părintele Edomitilor, după mutarea sa în muntele Seir.
10. Numele fiilor lui Isav sunt acestea: Elifaz, fiul Adei, solia lui Isav si Raguel, fiul Basematei, sotia lui Isav.
11. Elifaz, a avut cinci feciori: Teman, Omar, tefo, Gatam si Chenaz;
12. Iar Timna, o tiitoare a lui Elifaz, fiul lui Isav, i-a născut lui Elifaz pe Amalec. Acestia sunt urmasii din Ada, femeia lui Isav.
13. Iar feciorii lui Raguel sunt acestia: Nahat si Zerah, Sama si Miza. Acestia sunt urmasii din Basemata, femeia lui Isav.
14. Iar feciorii Olibamei, femeia lui Isav si fiica lui Ana a lui tibon, sunt acestia: ea a născut lui Isav pe Ieus, pe Ialam si pe Core.
15. Iată si căpeteniile fiilor lui Isav: feciorii lui Elifaz, întâi-născutul lui Isav, sunt: căpetenia Teman, căpetenia Omar, căpetenia tefo, căpetenia Chenaz,
16. Căpetenia Core, căpetenia Gatam si căpetenia Amalec. Acestea sunt căpeteniile din Elifaz în tara Edomului; acestia sunt urmasii din Ada.
17. Iar fiii lui Raguel, fiul lui Isav, sunt: căpetenia Nahat, căpetenia Zerah, căpetenia Sama si căpetenia Miza. Acestea sunt căpeteniile din Raguel în tara Edomului; acestia sunt urmasii din Basemata, femeia lui Isav.
18. Iată si fiii Olibamei, femeia lui Isav: căpetenia Ieus, căpetenia Ialam si căpetenia Core. Acestea sunt căpeteniile din Olibama, fata lui Ana si femeia lui Isav.
19. Acestia sunt fiii lui Isav si acestea sunt căpeteniile lor. Acesta este Edom.
20. Iar feciorii lui Seir Horeeanul, care locuiau înainte pământul acela, sunt: Lotan, Sobal, tibon si Ana;
21. Dison, Eter si Disan. Acestea sunt căpeteniile Horeilor, feciorii lui Seir, în pământul Edomului.
22. Fiii lui Lotan sunt: Hori si Heman, iar sora lui Lotan a fost Timna.
23. Fiii lui Sobal sunt: Alvan, Manahat, Ebal, Sefo si Onam.
24. Fiii lui tibon sunt: Aia si Ana. Acesta este acel Ana, care a găsit izvoarele de apă caldă în pustie, când păstea asinii tatălui său tibon.
25. Copiii lui Ana sunt: Dison si Olibama, fata lui Ana.
26. Copiii lui Dison sunt: Hemdan, Esban, Itran si Cheran.
27. Fiii lui Eter sunt: Bilhan, Zaavan si Acan.
28. Fiii lui Disan sunt: Ut si Aran.
29. Deci căpeteniile Horeilor sunt acestea: căpetenia Lotan, căpetenia Sobal, căpetenia tibon, căpetenia Ana,
30. Căpetenia Dison, căpetenia Eter, căpetenia Disan. Acestea sunt căpeteniile Horeilor din tara lui Seir, după familiile lor.
31. Iată si regii, care au domnit în pământul Edomului înainte de a domni vreun rege peste fiii lui Israel:
32. În Edom a domnit mai întâi Bela, fiul lui Beor si cetatea lui se numea Dinhaba.
33. După ce a murit Bela, s-a făcut rege Iobab, fiul lui Zerah din Botra.
34. După ce a murit Iobab, s-a făcut rege Husam, din tara Temanitilor.
35. După ce a murit Husam, s-a făcut rege Hadad, feciorul lui Bedad; care a bătut pe Madianiti în câmpul Moab; numele cetătii lui era Avit.
36. Iar după ce a murit Hadad, s-a făcut rege Samla, din Masreca.
37. Iar după ce a murit Samla, s-a făcut rege, în locul lui, Saul, din Rehobotul de pe râu.
38. Iar după ce a murit Saul, s-a făcut rege Baal-Hanan, fiul lui Acbor.
39. Iar după ce a murit Baal-Hanan, feciorul lui Acbor, s-a făcut rege Hadar, fiul lui Varad, si numele cetătii lui era Pau si al femeii lui Mehetabel, fiica lui Matred, feciorul lui Mezahab.
40. Iar numele căpeteniilor din Isav, după triburile lor, după tările lor, după numirile si natiile lor sunt: căpetenia Timna, căpetenia Alvan, căpetenia Ietet,
41. Căpetenia Olibama, căpetenia Ela, căpetenia Pinon,
42. Căpetenia Chenaz, căpetenia Teman, căpetenia Mibtar,
43. Căpetenia Magdiel, căpetenia Iram. Acestea sunt căpeteniile lui Edom, după asezările lor în tara stăpânită de ei. Acesta-i Isav, părintele Edomitilor.

37.
Iosif vândut de fratii săi

1. Iacov a locuit în tara Canaan, unde locuise si Isaac, tatăl său.
2. Iată acum si istoria urmasilor lui Iacov: Iosif, fiind de saptesprezece ani, păstea oile tatălui său împreună cu fratii săi. Petrecându-si copilăria cu feciorii Bilhăi si cu feciorii Zilpei, femeile tatălui său, Iosif aducea lui Israel, tatăl său, vesti despre purtările lor rele.
3. Si iubea Israel pe Iosif mai mult decât pe toti ceilalti fii ai săi, pentru că el era copilul bătrânetilor lui, si-i făcuse haină lungă si aleasă.
4. Fratii lui, văzând că tatăl lor îl iubea mai mult decât pe toti fiii săi, îl urau si nu puteau vorbi cu el prietenos.
5. Visând însă Iosif un vis, l-a spus fratilor săi,
6. Zicându-le: "Ascultati visul ce am visat:
7. Parcă legam snopi în tarină si snopul meu parcă s-a sculat si stătea drept, iar snopii vostri s-au strâns roată si s-au închinat snopului meu".
8. Iar fratii lui au zis către el: "Nu cumva ai să domnesti peste noi? Sau poate ai să ne stăpânesti?" Si l-au urât încă si mai mult pentru visul lui si pentru spusele lui.
9. Si a mai visat el alt vis si l-a spus tatălui său si fratilor săi, zicând: "Iată am mai visat alt vis: soarele si luna si unsprezece stele mi se închinau mie".
10. Si-l povesti tatălui său si fratilor săi, iar tatăl său l-a certat si i-a zis: "Ce înseamnă visul acesta pe care l-ai visat? Au doară eu si mama ta si fratii tăi vom veni si ne vom închina tie până la pământ?"
11. De aceea îl pizmuiau fratii lui, iar tatăl său păstra cuvintele acestea în inima lui.
12. S-au dus după aceea fratii lui să pască oile tatălui lor la Sichem.
13. Si Israel a zis către Iosif: "Fratii tăi pasc oile la Sichem. Vino, dar, să te trimit la ei". Iar el a zis: "Mă duc, tată!"
14. Apoi Israel a zis către Iosif: "Du-te si vezi de sunt sănătosi fratii tăi si oile si să-mi aduci răspuns!" L-a trimis astfel din valea Hebronului si Iosif s-a dus la Sichem.
15. După aceea l-a găsit un om rătăcind pe câmp si l-a întrebat omul acela si i-a zis: "Ce cauti?"
16. Iar el a zis: "Caut pe fratii mei. Spune-mi, unde pasc ei oile?"
17. Zisu-i-a omul acela: "S-au dus de aici, căci i-am auzit zicând: Haidem la Dotain!" Si s-a dus Iosif după fratii săi si i-a găsit la Dotain.
18. Iar ei, văzându-l de departe, până a nu se apropia de ei, au început a unelti asupra lui să-l omoare;
19. Si au zis unii către altii: "Iată visătorul acela de vise vine!
20. Haidem să-l omorâm, să-l aruncăm într-un put si să zicem că l-a mâncat o fiară sălbatică si vom vedea ce se va alege de visele lui!"
21. Auzind însă aceasta, Ruben a voit să-l scape din mâinile lor, zicând: "Să nu-i ridicăm viata!"
22. Apoi Ruben a adăugat: "Să nu vărsati sânge! Aruncati-l în putul acela din pustie, dar mâinile să nu vi le puneti pe el!" Iar aceasta o zicea el cu gândul de a-l scăpa din mâinile lor si a-l trimite acasă la tatăl său.
23. Când însă a sosit Iosif la fratii săi, ei au dezbrăcat pe Iosif de haina cea lungă si aleasă, cu care era îmbrăcat,
24. Si l-au luat si l-au aruncat în put; dar putul era gol si nu avea apă.
25. După aceea sezând să mănânce pâine si căutând cu ochii lor, ei au văzut venind dinspre Galaad o caravană de Ismaeliti, ale căror cămile erau încărcate cu tămâie, eu balsam si cu smirnă, pe care le duceau în Egipt.
26. Atunci a zis Iuda către fratii săi: "Ce vom folosi de vom ucide pe fratele nostru si vom ascunde sângele lui?
27. Haidem să-l vindem Ismaelitilor acestora, neridicându-ne mâinile asupra lui, pentru că e fratele nostru si trupul nostru". Si au ascultat fratii lui.
28. Iar când au trecut negustorii Madianiti pe acolo, fratii au tras si au scos pe Iosif din put si l-au vândut pe el Ismaelitilor cu douăzeci de arginti. Si acestia au dus pe Iosif în Egipt.
29. Când însă s-a întors Ruben la put si n-a văzut pe Iosif în put, el si-a rupt hainele,
30. Si întorcându-se la fratii săi, a zis: "Băiatul nu este! Încotro să apuc eu acum?"
31. Atunci ei au luat haina lui Iosif si, junghiind un ied, au muiat haina în sânge;
32. Apoi au trimis după haina cea lungă si aleasă si au adus-o la tatăl lor, spunând. "Am găsit aceasta; vezi de este haina fiului tău sau nu!"
33. Si a cunoscut-o Iacov si a zis: "Este haina fiului meu! L-a mâncat o fiară sălbatică; o fiară l-a sfâsiat pe Iosif!"
34. Atunci si-a rupt Iacov hainele sale si-a acoperit cu sac coapsele si a plâns pe fiul său zile multe.
35. După aceea s-au adunat toti feciorii lui si toate fetele lui si au venit să-l mângâie; dar el nu voia să se mângâie, ci zicea: "Plângând, mă voi pogorî în locuinta mortilor la fiul meu!" Si-l plângea astfel tatăl său.
36. Iar Madianitii au vândut pe Iosif în Egipt lui Putifar, dregător si comandant al gărzii la curtea lui Faraon.

38.
Iuda si Tamara.

1. În vremea aceea s-a întâmplat că Iuda s-a pogorât de la fratii săi si s-a asezat lângă un adulamitean, cu numele Hira.
2. Văzând Iuda acolo pe fata unui canaaneu, care se numea Sua, el a luat-o de sotie si a intrat la ea.
3. Si ea, zămislind, a născut un băiat, si Iuda i-a pus numele Ir.
4. Zămislind iarăsi, a născut alt băiat si i-a pus numele Onan.
5. Si a mai născut un băiat si i-a pus numele Sela. Si când a născut ea acest fiu, Iuda era la Kezib.
6. Apoi Iuda a luat pentru Ir, întâiul născut al său, o femeie, cu numele Tamara.
7. Dar Ir, întâiul născut al lui Iuda, a fost rău înaintea Domnului si de aceea l-a omorât Domnul.
8. Atunci a zis Iuda către Onan: "Intră la femeia fratelui tău, însoară-te cu ea, în puterea leviratului, si ridică urmasi fratelui tău!"
9. Stiind însă Onan că nu vor fi urmasii ai lui, de aceea, când intra la femeia fratelui său, el vărsa sământa jos, ca să nu ridice urmasi fratelui său.
10. Ceea ce făcea el era rău înaintea lui Dumnezeu si l-a omorât si pe acesta.
11. Atunci a zis Iuda către Tamara, nora sa, după moartea celor doi fii ai săi: "Stai văduvă în casa tatălui tău, până se va face mare Sela, fiul meu!" Căci îsi zicea: "Nu cumva să moară si acesta, ca si fratii lui!" Si s-a dus Tamara si a trăit în casa tatălui ei.
12. Trecând însă vreme multă, a murit fata lui Sua, sotia lui Iuda. Iar Iuda, după ce au trecut zilele de jelire, s-a dus în Timna, la cei ce tundeau oile lui, împreună cu prietenul său Hira adulamiteanul.
13. Atunci i s-a vestit Tamarei, nora sa, zicându-i-se: "Iată socrul tău merge la Timna să-si tundă oile".
14. Iar ea, dezbrăcând de pe sine hainele sale de văduvie, s-a înfăsurat cu un văl si, gătindu-se, a iesit si a sezut la poarta Enaim, care este în drumul spre Timna, căci vedea că Sela crescuse mare si ea nu-i fusese dată lui de sotie.
15. Si, văzând-o Iuda, a socotit că este o femeie nărăvită, căci n-a cunoscut-o, pentru că îsi avea fata acoperită.
16. Si abătându-se din cale pe la ea, i-a zis: "Lasă-mă să intru la tine!" Căci nu stia că este nora sa. Iar ea a zis: "Ce ai să-mi dai, dacă vei intra la mine?"
17. Iar el i-a răspuns: "Îti voi trimite un ied din turma mea". Si ea a zis: "Bine, dar să-mi dai ceva zălog până mi-l vei trimite".
18. Răspuns-a Iuda: "Ce zălog să-ti dau?" Si ea a zis: "Inelul tău, cingătoarea ta si toiagul ce-l ai în mână". Si el i le-a dat si a intrat la ea si ea a rămas grea.
19. Apoi, sculându-se, ea s-a dus si-a scos vălul său si s-a îmbrăcat iar cu hainele sale de văduvie.
20. Iar Iuda a trimis iedul pe adulamitean, prietenul său, ca să ia zălogul din mâinile femeii. Dar n-a mai găsit-o.
21. Si a întrebat pe oamenii locului aceluia: "Unde este femeia cea nărăvită, care sedea la Enaim, la drum?" Iar aceia i-au răspuns: "N-a fost aici nici o femeie nărăvită!"
22. S-a întors deci acela la Iuda si a zis: "N-am găsit-o si oamenii de acolo mi-au spus că n-a fost acolo nici o femeie nărăvită!"
23. Atunci Iuda a zis: "Să si le tie! Numai de nu ne-ar face de batjocură. Iată, eu i-am trimis iedul, dar tu n-ai găsit-o".
24. Dar, cam după vreo trei luni, i s-a spus lui Iuda: "Tamara, nora ta, a căzut în desfrânare si iată a rămas însărcinată din desfrânare". Iar Iuda a zis: "Scoateti-o si să fie arsă".
25. Dar când o duceau, ea a trimis la socrul său, zicând: "Eu sunt îngreunată de acela ale căruia sunt lucrurile acestea". Apoi a adăugat: "Află al cui e inelul acesta, cingătoarea aceasta si toiagul acesta!"
26. Si le-a cunoscut Iuda si a zis: "Tamara e mai dreaptă decât mine, pentru că nu am dat-o lui Sela, fiul meu". Si n-a mai cunoscut-o pe ea.
27. Iar când era să nască, s-a aflat că are în pântece doi gemeni.
28. În vremea nasterii s-a ivit mâna unuia, iar moasa a luat si i-a legat la mână un fir de ată rosie, zicând: "Acesta a iesit întâi".
29. Dar acesta si-a tras mâna înapoi si îndată a iesit fratele lui. Si ea a zis: "Cum ai rupt tu piedica? Ruptura să fie asupra ta!" Si i-a pus numele Fares.
30. După aceea a iesit si fratele lui, cu firul de ată rosie la mână, si i s-a pus numele Zara.

39.
Iosif în Egipt.

l. Deci Iosif a fost dus în Egipt si din mâna Ismaelitilor, care l-au dus acolo, l-a cumpărat egipteanul Putifar, o căpetenie de la curtea lui Faraon si comandantul gărzii lui.
2. Domnul însă era cu Iosif si el era om îndemânatic si trăia în casa egipteanului, stăpânul său.
3. Stăpânul său vedea că Domnul era cu dânsul si că toate câte făcea el, Domnul le sporea în mâna lui.
4. De aceea a aflat Iosif trecere înaintea stăpânului său si i-a plăcut si l-a pus peste casa sa si toate câte avea le-a dat pe mâna lui Iosif.
5. Iar după ce l-a pus peste casa sa si peste toate câte avea, a binecuvântat Domnul casa egipteanului pentru Iosif si era binecuvântarea Domnului peste tot ce avea el în casa si în tarina sa.
6. Si a lăsat Putifar pe mâna lui Iosif tot ce avea si, de când îl avea pe el, nu purta grijă de nimic din câte avea, fără numai de pâinea ce mânca. Iosif însă era chipes la statură si foarte frumos la fată.
7. Asa fiind, femeia stăpânului său si-a pus ochii pe Iosif si i-a zis: "Culcă-te cu mine!"
8. Iar el n-a voit, ci a zis către femeia stăpânului său: "De când sunt aici, stăpânul meu nu poartă grijă de nimic în casa sa, ci toate câte are le-a dat pe mâna mea.
9. În casa aceasta nu-i nimeni mai mare decât mine si de la nimic nu sunt oprit decât numai de la tine, pentru că tu esti femeia lui. Cum dar să fac eu acest mare rău si să păcătuiesc înaintea lui Dumnezeu?"
10. Dar, desi ea zicea asa lui Iosif în toate zilele, el n-o asculta să se culce cu ea, nici să fie cu ea.
11. Se întâmplă într-o zi să intre Iosif în casă după treburile sale si, nefiind în casă vreunul din casnici,
12. Ea l-a apucat de haină si i-a zis: "Culcă-te cu mine!" El însă, lăsând haina în mâinile ei, a fugit si a iesit afară.
13. Iar ea, când a văzut că el, lăsându-si haina în mâinile ei, a fugit si a iesit afară,
14. A strigat pe casnicii săi si le-a zis asa: "Priviti, ne-a adus aici slugă un evreu, ca să-si bată joc de noi. Căci a intrat la mine si mi-a zis: "Culcă-te cu mine!" Eu însă am strigat tare.
15. Auzind el că am ridicat glasul si am strigat, lăsându-si haina la mine, a fugit si a iesit afară".
16. Si a tinut ea haina la sine până a venit stăpânul lui acasă.
17. Atunci i-a spus si lui aceleasi vorbe, zicând: "Acel rob evreu, pe care l-ai adus la noi, a venit la mine să mă batjocorească si mi-a zis: "Culcă-te cu mine!"
18. Dar când a auzit că am ridicat glasul si am început să strig, s-a temut si, lăsându-si haina la mine, a fugit si a iesit afară".
19. Auzind stăpânul lui cuvintele femeii sale, câte îi spusese despre el, zicând: "Asa si asa s-a purtat cu mine sluga ta!" s-a aprins de mânie
20. Si luând stăpânul pe Iosif, l-a băgat în temnită, unde erau închisi cei ce greseau regelui. Si a rămas el acolo în temnită.
21. Dar Domnul era cu Iosif, a revărsat milă asupra lui si i-a dăruit trecere înaintea mai-marelui temnitei,
22. Încât mai-marele temnitei a dat pe mâna lui Iosif temnita si pe toti osânditii, care erau în temnită, si orice era de făcut acolo, el făcea.
23. Iar mai-marele temnitei nu avea nici o frică de nimic, că toate erau pe mâna lui Iosif, pentru că Domnul era cu el si toate câte făcea, Domnul le sporea în mâinile lui.

40.
Iosif tâlcuieste visele în temnită.

1. S-a întâmplat insă după aceasta ca marele paharnic al regelui Egiptului si marele pitar să gresească înaintea regelui Egiptului, stăpânul lor.
2. Atunci s-a mâniat Faraon pe cei doi dregători ai săi: pe mai-marele paharnic si pe mai-marele pitar
3. Si i-a pus sub pază în temnită, în casa căpeteniei gărzii, unde era închis Iosif.
4. Iar căpetenia temnitei a rânduit la ei pe Iosif să le slujească; si au rămas ei câteva zile în temnită.
5. Într-o noapte însă mai-marele pitar si mai-marele paharnic ai regelui Egiptului, care erau închisi în temnită, au visat amândoi vise; dar fiecare visul său si fiecare vis cu întelesul lui.
6. Iar dimineata, când a intrat Iosif la ei, iată erau tulburati.
7. Si a întrebat Iosif pe dregătorii lui Faraon, care erau cu el la stăpânul său sub pază, si le-a zis: "De ce sunt astăzi triste fetele voastre?"
8. Iar ei au răspuns: "Am visat niste vise si nu are cine ni le tâlcui". Zis-a lor Iosif: "Oare tâlcuirile nu sunt ele de la Dumnezeu? Spuneti-mi dar visele voastre!"
9. Atunci a spus marele paharnic visul său lui Iosif si a zis: "Eu am văzut în vis că era înaintea mea o coardă de vie;
10. Si coarda aceea avea trei vite; apoi a înfrunzit, a înflorit si au crescut struguri si s-au copt.
11. Si paharul lui Faraon era în mâna mea; si părea că am luat un strugure si l-am stors în paharul lui Faraon si am dat paharul în mâna lui Faraon".
12. Acestuia Iosif i-a zis: "Iată tâlcuirea visului tău: cele trei vite înseamnă trei zile.
13. După trei zile îsi va aduce aminte Faraon de dregătoria ta si te va pune iarăsi în slujba ta; si vei da lui Faraon paharul în mână, cum făceai mai înainte, când erai paharnic la el.
14. Deci, când vei fi la bine, adu-ti aminte si de mine si fă-mi bine de pune pentru mine cuvânt la Faraon si mă scoate din închisoarea aceasta;
15. Căci eu sunt furat din pământul Evreilor; si nici aici n-am făcut nimic, ca să fiu aruncat în temnita aceasta".
16. Văzând mai-marele pitar că a tâlcuit bine, a zis către Iosif: "Si eu am visat un vis: si iată că aveam pe cap trei panere cu pâine.
17. Iar în panerul cel mai de deasupra se aflau toate felurile de aluaturi coapte, din care mănâncă Faraon, si păsările cerului le ciuguleau din panerul cel de pe capul meu".
18. Răspunzând acestuia, Iosif i-a zis: "Iată si tâlcuirea visului tău: cele trei panere înseamnă trei zile.
19. După trei zile Faraon îti va lua capul si te va spânzura pe un lemn si păsările cerului îti vor ciuguli carnea".
20. Iar a treia zi, fiind ziua nasterii lui Faraon, a făcut acesta ospăt pentru toti dregătorii săi si în mijlocul dregătorilor săi si-a adus aminte de paharnic si de mai-marele pitar;
21. Si a pus iarăsi pe mai-marele paharnic în dregătoria lui, si dădea el paharul lui Faraon în mână;
22. Iar pe mai-marele pitar l-a spânzurat, după tâlcuirea pe care o făcuse Iosif.
23. Dar mai-marele paharnic nu si-a mai adus aminte de Iosif, ci l-a uitat.

41.
Iosif tâlcuieste visele lui Faraon

l. La doi ani după aceea, a visat si Faraon un vis. Se făcea că stătea lângă râu;
2. Si iată că au iesit din râu sapte vaci, frumoase la înfătisare si grase la trup, si păsteau pe mal.
3. Iar după ele au iesit alte sapte vaci, urâte la chip si slabe la trup, si au stat pe malul râului lingă celelalte vaci;
4. Si vacile cele urâte si slabe la trup au mâncat pe cele sapte vaci frumoase la chip si grase la trup; si s-a trezit Faraon.
5. Apoi iar a adormit si a mai visat un vis: iată se ridicau dintr-o tulpină de grâu sapte spice frumoase si pline;
6. Si după ele au iesit alte sapte spice subtiri, seci si pălite de vântul de răsărit;
7. Si cele sapte spice seci si pălite au mâncat pe cele sapte spice grase si pline. Si s-a trezit Faraon si a înteles că era vis.
8. Iar dimineata s-a tulburat duhul lui Faraon si a trimis să cheme pe toti magii Egiptului si pe toti înteleptii lui; si le-a povestit Faraon visul său, dar nu s-a găsit cine să-l tâlcuiască lui Faraon.
9. Atunci a început mai-marele paharnic să grăiască lui Faraon si a zis: "Îmi aduc aminte astăzi de păcatele mele:
10. S-a mâniat odată Faraon pe dregătorii săi si ne-a pus, pe mine si pe mai-marele pitar, sub pază în casa căpeteniei gărzii.
11. Atunci amândoi, si eu si el, am visat într-o noapte câte un vis, dar fiecare am visat vis deosebit si cu însemnare deosebită.
12. Acolo cu noi era si un tânăr evreu, un rob al căpeteniei gărzii, si spunându-i noi visele noastre, ni le-a tâlcuit, fiecăruia cu întelesul lui.
13. Si cum ne-a tâlcuit el, asa s-a si întâmplat: eu să fiu pus iar în dregătoria mea, iar acela să fie spânzurat".
14. Atunci a trimis Faraon să cheme pe Iosif. Si scotându-l îndată din temnită, l-au tuns, i-au primenit hainele si a venit la Faraon.
15. Iar Faraon a zis către Iosif: "Am visat un vis si n-are cine mi-l tâlcui. Am auzit însă zicându-se despre tine că, de auzi un vis, îl tâlcuiesti".
16. Iosif însă răspunzând, a zis către Faraon: "Nu eu, ci Dumnezeu va da răspuns pentru linistirea lui Faraon".
17. A grăit apoi Faraon lui Iosif si a zis: "Am visat că parcă stăteam pe malul râului
18. Si iată au iesit din râu sapte vaci grase la trup si frumoase la chip si păsteau pe mal.
19. Si după ele au iesit alte sapte vaci rele si urâte la chip si slabe la trup, cum eu n-am văzut asemenea în toată tara Egiptului;
20. Si vacile urâte si slabe au mâncat pe cele sapte vaci grase si frumoase.
21. Si au intrat cele grase în pântecele lor si nu se cunostea că au intrat ele în pântecele acestora, căci acestea erau tot urâte la chip, ca si mai înainte. Apoi, desteptându-mă, am adormit iar.
22. Si am visat iar un vis că dintr-o tulpină au iesit sapte spice pline si frumoase.
23. Si după ele au iesit alte sapte spice slabe, seci si pălite de vântul de răsărit;
24. Si cele sapte spice seci si pălite au mâncat pe cele sapte spice frumoase si pline. Am povestit acestea magilor, dar nimeni nu mi le-a tâlcuit".
25. Atunci a zis Iosif către Faraon: "Visul lui Faraon este unul: Dumnezeu a vestit lui Faraon cele ce voieste să facă.
26. Cele sapte vaci frumoase înseamnă sapte ani; cele sapte spice frumoase înseamnă sapte ani; visul lui Faraon este unul.
27. Cele sapte vaci urâte si slabe, care au iesit după ele, înseamnă sapte ani; de asemenea si cele sapte spice, seci si pălite de vântul de răsărit, înseamnă sapte ani. Vor fi sapte ani de foamete.
28. Iată pentru ce am spus eu lui Faraon că Dumnezeu a arătat lui cele ce voieste să facă.
29. Iată, vin sapte ani de belsug mare în tot pământul Egiptului.
30. După ei vor veni sapte ani de foamete si se va uita tot belsugul acela în pământul Egiptului si foametea va secătui toată tara.
31. Si belsugul de altădată nu se va mai simti în tară, după foametea care va urma, că va fi foarte grea.
32. Iar că visul s-a arătat de două ori lui Faraon, aceasta înseamnă că lucrul este hotărât de Dumnezeu si că El se grăbeste să-l plinească.
33. Si acum să aleagă Faraon un bărbat priceput si întelept si să-l pună peste pământul Egiptului.
34. Să poruncească dar Faraon să se pună supraveghetori peste tară, ca să adune în cei sapte ani de belsug a cincea parte din toate roadele pământului Egiptului.
35. Să strângă aceia toată pâinea de prisos în acesti ani buni ce vin si s-o adune în cetătile pâinii, sub mâna lui Faraon, si să o păstreze spre hrană;
36. Hrana aceasta va fi de rezervă în tară pentru cei sapte ani de foamete, care vor urma în tara Egiptului, ca să nu piară tara de foame".
37. Aceasta a plăcut lui Faraon si tuturor dregătorilor lui.
38. Si a zis Faraon către toti dregătorii săi: "Am mai putea găsi, oare, un om, ca el, în care să fie duhul lui Dumnezeu?"
39. Apoi a zis Faraon către Iosif: "De vreme ce Dumnezeu ti-a descoperit toate acestea, nu se află om mai întelept si mai priceput decât tine.
40. Să fii dar tu peste casa mea. De cuvântul tău se va povătui tot poporul meu si numai prin tronul meu voi fi mai mare decât tine!"
41. Apoi Faraon a zis lui Iosif: "Iată, eu te pun astăzi peste tot pământul Egiptului!"
42. Si si-a scos Faraon inelul din degetul său si l-a pus în degetul lui Iosif, l-a îmbrăcat cu haină de vison si i-a pus lant de aur împrejurul gâtului lui.
43. Apoi a poruncit să fie purtat în a doua trăsură a sa si să strige înaintea lui: "Cădeti în genunchi!" Si asa a fost Iosif pus peste tot pământul Egiptului.
44. Si a zis iarăsi Faraon către Iosif: "Eu sunt Faraon! Dar fără stirea ta, nimeni nu are să-si miste nici mâna sa, nici piciorul său, în tot pământul Egiptului!"
45. Si a pus Faraon lui Iosif numele tafnat-Paneah si i-a dat de sotie pe Asineta, fiica lui Poti-Fera, marele preot din Iliopolis.
46. Iosif era de treizeci de ani când s-a înfătisat înaintea lui Faraon, regele Egiptului. Iesind după aceea de la fata lui Faraon, Iosif s-a dus să vadă toată tara Egiptului.
47. Si a rodit pământul în cei sapte ani de belsug câte un pumn dintr-un grăunte.
48. Si a adunat Iosif în cei sapte ani, care au fost cu belsug în tara Egiptului, toată pâinea de prisos si a pus pâinea prin cetăti; în fiecare cetate a strâns pâinea din tinuturile dimprejurul ei.
49. Astfel a strâns Iosif grâu mult foarte, ca nisipul mării, încât nici seamă nu se mai tinea, căci nu se mai putea socoti.
50. Dar înainte de a sosi anii de foamete, lui Iosif i s-au născut doi fii, pe care i-a născut Asineta, fata lui Poti-Fera, preotul din Iliopolis.
51. Celui întâi-născut, Iosif i-a pus numele Manase, pentru că si-a zis: "M-a învrednicit Dumnezeu să uit toate necazurile mele si toate ale casei tatălui meu";
52. Iar celuilalt i-a pus numele Efraim, pentru că si-a zis: "Dumnezeu m-a făcut roditor în pământul suferintei mele".
53. Iar după ce au trecut cei sapte ani de belsug, care au fost în tara Egiptului,
54. Au venit cei sapte ani de foamete, după cum spusese Iosif. Atunci s-a făcut foamete în tot pământul, dar în toată tara Egiptului era pâine.
55. Când însă a început să sufere de foame si toată tara Egiptului, atunci poporul a început a cere pâine la Faraon, iar Faraon a zis către toti Egiptenii: "Duceti-vă la Iosif si faceti cum vă va zice el!"
56. Asadar, fiind foamete pe toată fata pământului, a deschis Iosif toate jitnitele si a început a vinde pâine tuturor Egiptenilor.
57. Si veneau din toate tările în Egipt, să cumpere pâine de la Iosif, căci foametea se întinsese peste tot pământul.

42.
Fratii lui Iosif în Egipt.

1. Aflând Iacov că este grâu în Egipt, a zis către fiii săi: "Ce vă uitati unul la altul?
2. Iată, am auzit că este grâu în Egipt. Duceti-vă acolo si cumpărati putine bucate, ca să trăim si să nu murim!"
3. Atunci cei zece din fratii lui Iosif s-au dus să cumpere grâu din Egipt,
4. Iar pe Veniamin, fratele lui Iosif, nu l-a trimis Iacov cu fratii lui, căci zicea: "Nu cumva să i se întâmple vreun rău!"
5. Au venit deci fiii lui Israel împreună cu altii, care se pogorau să cumpere grâu, căci era foamete si în pământul Canaanului.
6. Iar Iosif era căpetenie peste tara Egiptului si tot el vindea la tot poporul tării. Si sosind fratii lui Iosif, i s-au închinat lui până la pământ.
7. Când a văzut Iosif pe fratii săi, i-a cunoscut, dar s-a prefăcut că este străin de ei, le-a grăit aspru si le-a zis: "De unde ati venit?" Iar ei au zis: "Din pământul Canaanului, să cumpărăm bucate!"
8. Iosif însă a cunoscut pe fratii săi, iar ei nu l-au cunoscut.
9. Atunci si-a adus aminte Iosif de visele sale, pe care le visase despre ei, si le-a zis: "Spioni sunteti si ati venit să iscoditi locurile slabe ale tării!"
10. Zis-au ei: "Ba nu, domnul nostru! Robii tăi au venit să cumpere bucate.
11. Toti suntem feciorii unui om si suntem oameni cinstiti. Robii tăi nu sunt spioni!"
12. Iar el le-a zis: "Ba nu! Ci ati venit să spionati părtile slabe ale tării".
13. Ei însă au răspuns: "Noi, robii tăi, suntem doisprezece frati din pământul Canaan: cel mai mic e astăzi cu tatăl nostru, iar unul nu mai trăieste".
14. Iosif însă le-a zis: "E tocmai cum v-am spus eu, când am zis că sunteti spioni.
15. Iată cu ce veti dovedi: pe viata lui Faraon, nu veti iesi de aici, până nu va veni aci fratele vostru cel mai mic.
16. Trimiteti dar pe unul din voi să aducă pe fratele vostru; iar ceilalti veti fi închisi până se vor dovedi spusele voastre de sunt adevărate sau nu; iar de nu, pe viata lui Faraon, sunteti cu adevărat spioni".
17. Si i-a pus sub pază vreme de trei zile.
18. Iar a treia zi a zis Iosif către ei: "Faceti aceasta ca să fiti vii! Eu sunt om cu frica lui Dumnezeu.
19. De sunteti oameni cinstiti, să rămână închis un frate al vostru; iar ceilalti duceti-vă si duceti grâul ce ati cumpărat, ca să nu sufere de foame familiile voastre.
20. Dar să aduceti la mine pe fratele vostru cel mai mic, ca să se adeverească cuvintele voastre, si nu veti muri". Si ei au făcut asa.
21. Ziceau însă unii către altii: "Cu adevărat suntem pedepsiti pentru păcatul ce am săvârsit împotriva fratelui nostru, căci am văzut zbuciumul sufletului lui când se ruga, si nu ne-a fost milă de el si nu l-am ascultat, si de aceea a venit peste noi urgia aceasta!"
22. Atunci răspunzând Ruben, le-a zis: "Nu v-am spus eu să nu faceti nedreptate băiatului? Voi însă nu m-ati ascultat si iată acum sângele lui cere răzbunare".
23. Asa grăiau ei între ei si nu stiau că Iosif întelege, pentru că el grăise cu ei prin tălmaci.
24. Iar Iosif s-a depărtat de la ei si a plâns. Apoi întorcându-se iarăsi si vorbind cu dânsii, a luat dintre ei pe Simeon si l-a legat înaintea ochilor lor.
25. După aceea a poruncit Iosif să le umple sacii cu grâu si argintul lor să-l pună fiecăruia în sacul lui si să le dea si de ale mâncării pe cale. Si li s-a făcut asa.
26. Si punându-si ei grâul pe asini, s-au dus de acolo.
27. Dar când au poposit noaptea la gazdă, dezlegându-si unul sacul, ca să dea de mâncare asinului său, a văzut argintul său în gura sacului
28. Si a zis către fratii săi: "Argintul meu mi s-a dat înapoi si iată-l în sacul meu". Atunci s-a tulburat inima lor si cu spaimă zicea unul către altul: "Ce a făcut, oare, Dumnezeu cu noi?"
29. Iar dacă au venit la Iacov, tatăl lor, în tara Canaan, i-au povestit toate câte li se întâmplase, zicând:
30. "Stăpânul tării aceleia a grăit cu noi aspru si ne-a pus sub pază, ca pe niste spioni ai tării aceleia.
31. Noi însă i-am spus că suntem oameni cinstiti; că nu suntem spioni;
32. Că suntem doisprezece frati, fii ai aceluiasi tată; că unul din noi nu mai trăieste, iar cel mai mic e cu tatăl nostru în pământul Canaan.
33. Însă omul, stăpânul tării aceleia, ne-a zis: "Iată cum am să aflu eu de sunteti oameni cinstiti: lăsati aici la mine pe un frate, iar grâul ce ari cumpărat luati-l si vă duceti la casele voastre;
34. Să aduceri însă la mine pe fratele vostru cel mai mic si atunci voi sti că nu sunteti spioni, ci oameni de pace, si vă voi da pe fratele vostru si veti putea face cumpărături în tara aceasta".
35. Dar desertând ei sacii lor, iată, legătura cu argintul fiecăruia era în sacul său; si văzându-si ei legăturile cu argintul lor, s-au spăimântat si ei si tatăl lor.
36. Atunci, Iacov, tatăl lor, a zis către ei: "M-ati lăsat fără copii! Iosif nu mai este! Simeon nu mai este! Si acum să-mi luati si pe Veniamin? Toate au venit pe capul meu!"
37. Răspunzând însă Ruben a zis către tatăl său: "Dă-l în seama mea si ti-l voi aduce; răspund eu de el; iar de nu ti-l voi aduce, să omori pe cei doi feciori ai mei!"
38. Dar el a zis: "Fiul meu nu se va pogorî cu voi în Egipt, pentru că fratele lui a murit si numai el mi-a mai rămas. Si de i s-ar întâmpla vreun rău în calea în care aveti a merge, ati pogorî căruntetile mele cu întristare în locuinta mortilor!"

43.
A doua călătorie a fratilor lui Iosif în Egipt.

1. Dar întărindu-se foametea pe pământ,
2. Si isprăvind de mâncat grâul ce-l aduseseră din Egipt, a zis tatăl lor către ei: "Duceti-vă iar de mai cumpărati bucate!"
3. Răspunsu-i-a Iuda si a zis: "Omul acela, stăpânul tării, ne-a grăit cu jurământ si ne-a zis: De nu va veni cu voi fratele vostru cel mai mic, nu veti mai vedea fata mea.
4. Deci, dacă trimiti pe fratele nostru cu noi, ne ducem să-ti cumpărăm bucate;
5. Iar de nu trimiti pe fratele nostru cu noi, nu ne ducem, căci omul acela a zis: Nu veti mai vedea fata mea, de nu va veni cu voi fratele vostru!"
6. Zis-a Israel: "De ce mi-ati făcut răul acesta, spunând omului aceluia că mai aveti un frate?"
7. Iar ei au răspuns: "Omul acela a întrebat despre noi si despre neamul nostru, zicând: Mai trăieste oare tatăl vostru si mai aveti voi vreun frate? Si noi i-am răspuns la aceste întrebări. N-am stiut că ne va zice: Aduceti pe fratele vostru!"
8. Iuda însă a zis către Israel, tatăl său: "Trimite băiatul cu mine si să ne sculăm să mergem, ca să trăim si să nu murim nici noi, nici tu, nici copiii nostri.
9. Răspund eu de el. Din mâna mea să-l ceri. De nu ti-l voi aduce si de nu ti-l voi înfătisa, să rămân vinovat fată de tine în toate zilele vietii mele.
10. De n-am fi zăbovit atât, ne-am fi întors acum a doua oară".
11. Zis-a Israel, tatăl lor, către ei: "Dacă este asa, iată ce să faceti: luati în sacii vostri din roadele pământului acestuia si duceti ca dar omului aceluia: putin balsam si putină miere, tămâie si smirnă, migdale si fistic.
12. Luati si alt argint cu voi, iar argintul care v-a fost pus înapoi în sacii vostri întoarceti-l cu mâinile voastre; poate că a fost pus din greseală.
13. Luati si pe fratele vostru si, sculându-vă, mergeti iar la omul acela.
14. Iar Dumnezeul cel Atotputernic să vă dea trecere la omul acela, ca să vă dea si pe celălalt frate al vostru, si pe Veniamin. Cât despre mine, apoi de-mi va fi dat să rămân fără copii, atunci să rămân!"
15. Si au luat ei darurile acestea; luat-au si argint, de două ori mai mult, si pe Veniamin si, sculându-se, au plecat în Egipt si s-au înfătisat înaintea lui Iosif.
16. Iar Iosif, văzând printre ei si pe Veniamin, fratele său cel de o mamă cu el, a zis către ispravnicul casei sale: "Bagă pe oamenii aceia în casă si junghie din vite si găteste, pentru că la amiază oamenii aceia au să mănânce la masă cu mine!"
17. A făcut deci omul acela cum îi poruncise Iosif: a băgat pe oamenii aceia în casa lui Iosif.
18. Iar oamenii aceia, văzând că i-au băgat în casa lui Iosif, au zis: "Pentru argintul, care ni s-a înapoiat deunăzi în sacii nostri, ne bagă înăuntru, ca să se lege de noi si să ne năpăstuiască si să ne ia robi pe noi si asinii nostri".
19. Atunci apropiindu-se ei de ispravnicul casei lui Iosif, au grăit cu dânsul, la usa casei, si au zis:
20. "0, domnul nostru! Noi am mai venit o dată să cumpărăm bucate,
21. Dar s-a întâmplat că, ajungând la popasul de noapte si dezlegând sacii nostri, iată argintul fiecăruia era în sacul lui; si acum tot argintul nostru, după greutatea lui, îl înapoiem cu mâinile noastre;
22. Iar pentru cumpărat bucate, acum am adus alt argint, si nu stim cine a pus argintul în sacii nostri".
23. Iar acela le-a zis: "Fiti linistiti si nu vă temeti; Dumnezeul vostru s i Dumnezeul tatălui vostru v-a dat comoara în sacii vostri, căci eu am primit tot argintul cuvenit de la voi". Si le-a adus pe Simeon.
24. Apoi omul acela a băgat pe oamenii aceia în casa lui Iosif si le-a dat apă de si-au spălat picioarele; si a dat si nutret pentru asinii lor.
25. Iar ei si-au pregătit darurile până la amiază, când avea să vină Iosif, căci auziseră că vor prânzi acolo.
26. După ce a venit Iosif acasă, i-au adus în casă darurile ce aveau cu ei si i s-au închinat cu fetele până la pământ.
27. El însă i-a întrebat: "Cum vă aflati?" Apoi a zis: "E sănătos bătrânul vostru tată, de care mi-ati vorbit deunăzi? Mai trăieste el oare?"
28. Iar ei au zis: "Tatăl nostru, robul tău, e sănătos si trăieste!" Si Iosif a zis: "Binecuvântat de Dumnezeu este omul acela!" Iar ei s-au plecat si i s-au închinat.
29. Si ridicându-si Iosif ochii si văzând pe Veniamin, fratele său de o mamă cu el, a zis: "Acesta-i fratele vostru cel mai mic, pe care mi-aii spus că-l veti aduce la mine?" Iar ei au răspuns: "Acesta!" Si a zis Iosif către el: "Dumnezeu să Se milostivească spre tine, fiule!"
30. Dar s-a depărtat Iosif repede, pentru că inima sa ardea pentru fratele său si căuta să plângă. Si intrând în camera sa, ta plâns acolo.
31. Apoi, spălându-si fata, a iesit si stăpânindu-se a zis: "Dati mâncarea!"
32. Si i s-a dat lui deosebi si lor iarăsi deosebi, si Egiptenilor celor ce mâncau cu dânsii tot deosebi, căci Egiptenii nu puteau să mănânce la un loc cu Evreii, pentru că acestia sunt spurcati pentru Egipteni.
33. Si s-au asezat ei înaintea lui, cel întâi-născut după vârsta lui si cel mai tânăr după vârsta lui, si se mirau între ei oamenii acestia.
34. Apoi el a dat fiecăruia portii de dinaintea lui, iar partea lui Veniamin era de cinci ori mai mare decât a celorlalti. Si au băut si s-au veselit cu el.

44.
Spaima fratilor lui Iosif

1. După aceea a poruncit Iosif ispravnicului casei sale si i-a zis: "Umple sacii oamenilor acestora cu bucate, cât vor putea duce, si argintul fiecăruia să-l pui în gura sacului lui.
2. Iar cupa mea cea de argint să o pui în sacul celui mai mic, cu pretul grâului lui". Si a făcut acela după cuvântul lui Iosif, cum poruncise el.
3. Iar dimineata, în revărsatul zorilor, le-au dat drumul oamenilor acelora si asinilor lor.
4. Dar iesind din cetate, ei nu s-au dus departe si iată că Iosif zise ispravnicului casei sale: "Scoală si aleargă după oamenii aceia si, dacă-i vei ajunge, să le zici: "De ce mi-ati răsplătit cu rău pentru bine?
5. De ce mi-ati furat cupa cea de argint? Au nu este aceasta cupa din care bea stăpânul meu si în care ghiceste? Ceea ce ati făcut ati făcut rău!"
6. Si ajungându-i, le-a zis cuvintele acestea.
7. Iar ei au răspuns: "De ce grăieste domnul vorbele acestea? Noi, robii tăi, n-am făcut asa faptă.
8. Dacă noi si argintul ce l-am găsit în sacii nostri ti l-am adus înapoi din tara Canaan, cum dar să furăm din casa stăpânului tău argint sau aur?
9. Acela dintre robii tăi, la care se va găsi cupa, să moară, iar noi să fim robii domnului nostru!"
10. Zis-a lor acela: "Bine: cum ati zis, asa să fie! Acela, la care se va găsi cupa, să-mi fie rob, iar voi veti fi nevinovati!"
11. Atunci fiecare a dat repede jos sacul său si si-a dezlegat fiecare sacul,
12. Iar acela a căutat, începând de la cel mai mare si isprăvind cu cel mai mic; si a găsit cupa în sacul lui Veniamin.
13. Atunci ei si-au rupt hainele si, punându-si fiecare sacul său pe asinul său, s-au întors în cetate.
14. Si a intrat Iuda si fratii săi la Iosif, că era încă acolo, si au căzut la pământ înaintea lui;
15. Iar Iosif le-a zis: "Pentru ce ati făcut o faptă ca aceasta? Au n-ati stiut voi că un om ca mine va ghici tăinuirea?"
16. Zis-a Iuda: "Ce să răspundem domnului nostru, sau ce să zicem, sau cu ce să ne dezvinovătim? Dumnezeu a descoperit nedreptatea robilor tăi. Iată acum suntem robii domnului nostru si noi si acela la care s-a găsit cupa! "
17. Iosif însă le-a zis: "Ba nu! Eu aceasta nu voi face-o. Ci rob îmi va fi acela la care s-a găsit cupa, iar voi duceti-vă cu pace la tatăl vostru".
18. Atunci, apropiindu-se de el, Iuda a zis: "Stăpânul meu, îngăduie robului tău să spună o vorbă înaintea ta si să nu te mânii pe robul tău, căci tu esti ca si Faraon.
19. Domnul meu a întrebat pe robii tăi si a zis: "Aveti voi tată sau frate?"
20. Si noi am spus domnului nostru: Avem tată bătrân si un fiu mai mic, copilul bătrânetilor sale, al cărui frate a murit si a rămas numai el singur de la mama lui si tatăl său îl iubeste.
21. Iar tu ai zis către robii tăi: Aduceti-l pe acela la mine, ca să-l văd.
22. Atunci noi am spus domnului nostru: Băiatul nu poate părăsi pe tatăl lui, căci, de ar părăsi el pe tatăl lui, acesta ar muri.
23. Tu însă ai zis către robii tăi: De nu va veni cu voi fratele vostru cel mai mic, să nu vă mai arătati înaintea mea.
24. Si dacă ne-am întors noi la tatăl nostru si al tău rob, i-am povestit lui vorbele domnului nostru;
25. Iar când tatăl nostru ne-a zis: "Duceti-vă iar, de mai cumpărati putine bucate",
26. Noi atunci, i-am răspuns: "Nu ne mai putem duce; iar de va fi cu noi fratele nostru cel mai mic, ne ducem, pentru că nu putem să mai vedem fata omului aceluia, de nu va veni cu noi si fratele nostru cel mai mic".
27. Atunci tatăl nostru si al tău rob ne-a zis: "Voi stiti că femeia mea mi-a născut doi fii:
28. Unul s-a dus de la mine si eu am zis: De bună seamă a fost sfâsiat si până acum nu l-am mai văzut.
29. De-mi veti lua si pe acesta de la ochii mei si i se va întâmpla pe cale vreun rău, veti pogorî căruntetile mele amărâte în mormânt".
30. Deci, de mă voi întoarce acum la tatăl nostru si al tău rob, si nu va fi cu noi băiatul, de al cărui suflet este legat sufletul său, si de va vedea el că nu este băiatul, va muri;
31. Si asa robii tăi vor pogorî căruntetile tatălui lor si ale robului tău cu amărăciune în mormânt.
32. Si apoi eu, robul tău, m-am prins chezas la tatăl meu pentru băiat si am zis: De nu ti-l voi aduce si nu ti-l voi înfătisa, să rămân eu vinovat înaintea tatălui meu în toate zilele vietii mele.
33. Deci, să rămân eu, robul tău, rob la domnul meu în locul băiatului, iar băiatul să se întoarcă cu fratii săi.
34. Căci cum mă voi duce eu la tatăl meu, de nu va fi băiatul cu mine? Nu vreau să văd durerea ce ar ajunge pe tatăl meu!"

45.
Iosif se face cunoscut fratilor săi.

1. Atunci Iosif, nemaiputându-se stăpâni înaintea tuturor celor ce erau de fată, a strigat: "Dati afară de aici pe toti!" Si nemairămânând nimeni cu el, Iosif s-a descoperit fratilor săi,
2. Plângând tare, si au auzit toti Egiptenii si s-a auzit si în casa lui Faraon.
3. Si a zis Iosif către fratii săi: "Eu sunt Iosif. Mai trăieste oare tatăl meu?" Fratii lui însă nu i-au putut răspunde, că erau cuprinsi de frică.
4. Apoi Iosif a zis către fratii săi: "Apropiati-vă de mine!" Si ei s-au apropiat. Iar el a zis: "Eu sunt Iosif, fratele vostru, pe care voi l-ati vândut în Egipt.
5. Acum însă să nu vă întristati, nici să vă pară rău că m-ati vândut aici, că Dumnezeu m-a trimis înaintea voastră pentru păstrarea vietii voastre.
6. Că iată, doi ani sunt de când foametea bântuie în această tară si mai sunt încă cinci ani, în care nu va fi nici arătură, nici seceris.
7. Căci Dumnezeu m-a trimis înaintea voastră, ca să păstrez o rămăsită în tara voastră si să vă gătesc mijloc de trai în tara aceasta si să crute viata voastră printr-o slăvită izbăvire.
8. Deci nu voi m-ati trimis aici, ci Dumnezeu, Care m-a făcut ca un tată lui Faraon, domn peste toată casa lui si stăpân peste tot pământul Egiptului.
9. Grăbiti-vă de vă duceti la tatăl meu si-i spuneti: "Asa zice fiul tău Iosif: Dumnezeu m-a făcut stăpân peste tot Egiptul; vino dar la mine si nu zăbovi;
10. Vei locui în pământul Gosen si vei fi aproape de mine, tu, feciorii tăi si feciorii feciorilor tăi, oile tale, vitele tale si toate câte sunt ale tale;
11. Si te voi hrăni acolo, că foametea va mai tine încă cinci ani, ca să nu pieri tu, nici feciorii tăi, nici toate ale tale.
12. Iată, ochii vostri si ochii fratelui meu Veniamin văd că gura mea grăieste cu voi.
13. Spuneti dar tatălui meu toată slava mea cea din Egipt si câte ati văzut si vă grăbiti să aduceti pe tatăl meu aici!"
14. Apoi, căzând el pe grumajii lui Veniamin, fratele său, a plâns, si Veniamin a plâns si el pe grumazul lui.
15. După aceea a sărutat pe toti fratii săi si a plâns cu ei. După aceasta i-au grăit si fratii lui.
16. A mers deci vestea la casa lui Faraon, spunându-se: "Au venit fratii lui Iosif". Si s-a bucurat Faraon si slujitorii lui.
17. Si a zis Faraon către Iosif: "Spune fratilor tăi: Iată ce să faceti: Încărcati dobitoacele voastre cu pâine si vă duceti în pământul Canaan;
18. Si luând pe tatăl vostru si familiile voastre, veniti la mine si vă voi da cel mai bun loc din tara Egiptului si veti mânca din belsugul pământului".
19. Si-ti mai poruncesc să le zici: "Iată ce să mai faceti: luati-vă cărute din tara Egiptului pentru copiii vostri si pentru femeile voastre si, luând pe tatăl vostru, veniti.
20. Să nu vă pară rău după locurile voastre, că vă voi da cel mai bun pământ din toată tara Egiptului".
21. Si fiii lui Israel au făcut asa. Iar Iosif le-a dat cărute după porunca lui Faraon; datu-le-a si merinde de drum.
22. Apoi fiecăruia din ei i-a mai dat schimburi de haine, iar lui Veniamin i-a dat si trei sute de arginti, precum si cinci rânduri de haine.
23. De asemenea a trimis si tatălui său, afară de acestea, zece asini încărcati cu cele mai bune lucruri din Egipt si zece asine încărcate cu grâu, cu pâine si cu merinde, ca să aibă pe cale.
24. Asa a dat drumul fratilor săi si ei au plecat; iar la plecare le-a zis: "Să nu vă sfăditi pe cale!"
25. Si plecând din Egipt, ei au venit în tara Canaan, la Iacov, tatăl lor,
26. Si l-au vestit, zicând: "Iosif, fiul tău, trăieste si el domneste astăzi peste toată tara Egiptului". Inima lui Iacov însă rămase rece si nu-i credea pe ei.
27. Iar dacă i-au spus ei toate cuvintele lui Iosif, pe care acesta le zisese lor, si dacă a văzut cărutele, pe care le trimisese Iosif, ca să-l aducă, atunci s-a înviorat duhul lui Iacov, tatăl lor,
28. Si a zis Israel: "Destul! Iosif fiul meu, trăieste încă! Voi merge să-l văd înainte de a muri!"

46.
Strămutarea lui Iacov si a fiilor săi în Egipt.

1. Sculându-se deci Israel cu toate câte avea, a mers la Beer-Seba si a adus jertfă Dumnezeului tatălui său Isaac.
2. Atunci a zis Dumnezeu către Israel noaptea în vis: "Iacove, Iacove!" Iar el a răspuns: "Iată-mă!"
3. Si Dumnezeu a zis: "Eu sunt Domnul Dumnezeul tatălui tău, nu te teme a te duce în Egipt, căci acolo am să te fac neam mare.
4. Am să merg cu tine în Egipt Eu Însumi si tot Eu am să te scot de acolo, iar Iosif îti va închide ochii cu mâna sa!"
5. După aceasta s-a ridicat Iacov de la Beer-Seba, iar fiii lui Israel au luat pe Iacov, tatăl lor, si pe copiii lor si pe femeile lor în cărutele pe care le trimisese Iosif, ca să-l aducă.
6. Luând deci Iacov averile sale si toate vitele ce agonisise în pământul Canaan, el a mers în Egipt împreună cu tot neamul lui.
7. Si a adus el împreună cu sine în Egipt pe fiii si nepotii săi, pe fiicele, nepoatele sale si tot neamul său.
8. Iar numele fiilor lui Israel, care au intrat în Egipt, sunt acestea: Iacov si fiii lui: Ruben, întâiul-născut al lui Iacov.
9. Fiii lui Ruben: Enoh, Falu, Hetron si Carmi.
10. Fiii lui Simeon: Iemuel si Iamin, Ohad si Iachin, tohar si Saul, fiii canaaneencii.
11. Fiii lui Levi: Gherson, Cahat si Merari.
12. Fiii lui Iuda: Ir, Onan, Sela, Fares si Zara. Însă Ir si Onan au murit în tara Canaanului. Iar fiii lui Fares erau Hesron si Hamul.
13. Fiii lui Isahar erau Tola si Fua, Iasub si Simron.
14. Fiii lui Zabulon erau: Sered, Elon si Iahleel.
15. Acestia sunt feciorii si nepotii Liei, pe care i-a născut ea lui Iacov în Mesopotamia, ca si pe Dina, fata lui: de toti treizeci si trei de suflete, băieti si fete.
16. Fiii lui Gad erau: tifion, Haghi, Suni, Etbon, Eri, Arodi si Areli.
17. Fiii lui Aser erau: Imna si Isva, Isvi, Bria si Serah, sora lor. Iar Bria a avut pe Heber si Malkiel.
18. Acestia sunt feciorii si nepotii Zilpei, pe care Laban a dat-o Liei, fiica sa. Ea a născut lui Iacov saisprezece suflete.
19. Fiii Rahilei, sotia lui Iacov, erau: Iosif si Veniamin.
20. Lui Iosif i s-au născut în tara Egiptului Manase si Efraim, pe care i-a născut Asineta, fiica lui Poti-Fera, preotul cel mare din Iliopolis. Fiul lui Manase, pe care i l-a născut tiitoarea sa Sira este Machir; iar lui Machir i s-a născut Galaad; iar fiii lui Efraim, fratele lui Manase, au fost: Sutalaam si Taam; Sutalaam a avut de fiu pe Edom.
21. Fiii lui Veniamin au fost: Bela, Becher si Asbel; fiii lui Bela au fost: Ghera si Naaman, Ehi, Ros, Mupim, Hupim si Ard.
22. Acestia sunt fiii si nepotii Rahilei, care i s-au născut lui Iacov: de toti paisprezece suflete.
23. Fiul lui Dan a fost: Husim.
24. Fiii lui Neftali au fost: Iahteel, Guni, Ieter si Silem.
25. Acestia sunt feciorii si nepotii Bilhăi, pe care Laban a dat-o roabă fiicei sale Rahila. Ea a născut lui Iacov de toate sapte suflete.
26. Iar sufletele, care au intrat cu Iacov în Egipt si care au iesit din coapsele lui, au fost de toate saizeci si sase afară de femeile fiilor lui Iacov.
27. Fiii lui Iosif, născuti în Egipt, erau de toti nouă suflete. Deci, de toate, sufletele casei lui Iacov, care au venit în Egipt cu el, au fost saptezeci si cinci.
28. Atunci a trimis Iacov pe Iuda înaintea sa, la Iosif, ca să-l întâmpine la Ieroonpolis, în tinutul Gosen.
29. Iar Iosif, înhămându-si caii la căruta sa, a iesit în întâmpinarea lui Israel, tatăl său, la Ieroonpolis si, văzându-l, a căzut pe grumazul lui si a plâns mult pe grumazul lui.
30. Israel însă a zis către Iosif: "De acum pot să mor, că am văzut fata ta si că trăiesti încă".
31. Iar Iosif a zis către fratii săi si către casa tatălui său: "Mă duc să vestesc pe Faraon si să-i zic: Fratii mei si casa tatălui meu, care erau în pământul Canaan, au venit la mine.
32. Acesti oameni sunt păstori de oi, căci trăiesc din cresterea vitelor, si au adus cu ei oile si vitele lor si toate câte au.
33. Si dacă vă va chema Faraon si vă va zice: "Cu ce vă îndeletniciti?"
34. Să-i răspundeti: "Robii tăi am fost crescători de vite din tineretile noastre până acum, si noi si părintii nostri", ca astfel să vă aseze în pământul Gosen. Căci pentru Egipteni este spurcat tot păstorul de oi.

47.
Iacov înaintea lui Faraon.

l. Mergând deci Iosif a vestit pe Faraon, zicând: "Tatăl meu si fratii mei, cu vitele lor mărunte si mari si cu toate câte au, au venit din pământul Canaan si iată sunt în tinutul Gosen!"
2. Luând apoi pe cinci dintre fratii săi, i-a înfătisat lui Faraon.
3. Iar Faraon a zis către fratii lui Iosif: "Cu ce vă îndeletniciti voi?" Si ei au răspuns lui Faraon: "Robii tăi sunt un neam de păstori de oi, din tată în fiu".
4. Apoi au zis iarăsi către Faraon: "Am venit să locuim în pământul acesta, căci nu se găseste păsune pentru vitele robilor tăi, pentru că în tara Canaan e foamete mare. îngăduie dar robilor tăi să se aseze în tinutul Gosen!"
5. Iar Faraon a zis către Iosif: "Tatăl tău si fratii tăi au venit la tine.
6, Iată, pământul Egiptului îti stă înainte; asază pe tatăl tău si pe fratii tăi în cel mai bun loc din tară. Să locuiască ei în pământul Gosen, si de cunosti printre ei oameni priceputi, pune-i supraveghetori peste vitele mele!"
7. Apoi a adus Iosif înăuntru pe Iacov, tatăl său, si l-a înfătisat înaintea lui Faraon si a binecuvântat Iacov pe Faraon;
8. Iar Faraon a zis către Iacov: "Câti sunt anii vietii tale?"
9. Răspuns-a Iacov lui Faraon: "Zilele pribegiei mele sunt o sută treizeci de ani. Putine si grele au fost zilele vietii mele si n-am ajuns zilele anilor vietii părintilor mei, cât au pribegit ei în zilele lor".
10. Si iarăsi a binecuvântat Iacov pe Faraon si a iesit de la Faraon.
11. Deci a asezat Iosif pe tatăl său si pe fratii săi si le-a dat mosie în tara Egiptului, în cea mai bună parte a tării, în pământul Ramses (Gosen), cum îi poruncise Faraon.
12. Si dădea Iosif tatălui său si fratilor săi si la toată casa tatălui său pâine după trebuinta familiei fiecăruia.
13. În vremea aceea nu era pâine în tot pământul, pentru că se întetise foametea foarte tare, încât tara Egiptului si pământul Canaan se istoviseră de foamete.
14. Si a adunat Iosif tot argintul, ce era în tara Egiptului si în tara Canaanului, pe grâul ce se cumpăra; de la el. Si a adus Iosif argintul tot în casa lui Faraon.
15. Când s-a sfârsit tot argintul în tara Egiptului si în tara Canaanului, au venit atunci toti Egiptenii la Iosif si au zis: "Dă-ne pâine! De ce să murim sub ochii tăi? Că s-a sfârsit argintul".
16. Iar Iosif le-a zis: "Aduceti vitele voastre si vă voi da pâine pe vitele voastre, dacă vi s-a terminat argintul".
17. Si au adus ei la Iosif vitele lor si le-a dat Iosif pâine pe cai si pe oi, pe boi si pe asini; si anul acela i-a hrănit cu pâine pentru toate vitele lor.
18. Iar dacă a trecut anul acela, au venit în anul următor si i-au zis: "Nu vom ascunde de domnul nostru, că argintul nostru s-a sfârsit si vitele noastre sunt la domnul nostru si nimic nu ne-a mai rămas să-i dăm decât trupurile si pământurile noastre.
19. De ce să pierim sub ochii tăi si noi si pământurile noastre? Cumpără-ne pe pâine, pe noi cu pământurile noastre, si vom fi robi lui Faraon, noi si pământurile noastre, iar tu să ne dai sământă ca să trăim si să nu murim si ca ogoarele să nu rămână paragină".
20. Si a cumpărat Iosif pentru Faraon tot pământul Egiptului, pentru că Egiptenii si-au vândut fiecare pământul său lui Faraon, că-i istovise foametea; si a ajuns tot pământul al lui Faraon.
21. De asemenea si pe popor l-a făcut rob lui, de la un capăt al Egiptului până la celălalt.
22. Numai pământurile preotilor nu le-a cumpărat Iosif, căci preotilor le era rânduită de la Faraon portie si se hrăneau din portia lor, pe care le-o da Faraon; de aceea nu si-au vândut ei pământul.
23. Atunci a zis Iosif către popor: "Iată, eu v-am cumpărat astăzi pentru Faraon si pe voi si pământul vostru. Luati-vă sământă si semănati pământul.
24. Si la seceris să dati a cincea parte lui Faraon, iar patru părti să vă rămână vouă pentru semănatul ogoarelor, pentru hrana voastră si a celor ce sunt în casele voastre si pentru hrana copiilor vostri".
25. Iar ei au zis: "Tu ne-ai salvat viata! Să aflăm milă în ochii domnului nostru si să fim robi lui Faraon!"
26. Si le-a pus Iosif lege, care-i până astăzi în tara Egiptului, ca a cincea parte să se dea lui Faraon, scutit fiind numai pământul preotilor, care nu era al lui Faraon.
27. Astfel s-a asezat Israel în tara Egiptului, în tinutul Gosen, si l-a mostenit si a crescut si s-a înmultit foarte tare.
28. Iacov a mai trăit în tara Egiptului saptesprezece ani. Zilele vietii lui Iacov au fost deci o sută patruzeci si sapte de ani.
29. Apoi venindu-i lui vremea să moară, Israel a chemat pe fiul său Iosif, si i-a zis: "De am aflat har în ochii tăi, pune-ti mâna pe coapsa mea si jură că vei face milă si dreptate cu mine, să nu mă îngropi în Egipt!
30. Când voi adormi ca părintii mei, mă vei scoate din Egipt si mă vei îngropa în mormântul lor". Iar Iosif a zis: "Voi face după cuvântul tău!"
31. Iacov însă a zis: "Jură-mi!" Si i s-a jurat Iosif. Atunci Israel s-a închinat la vârful toiagului său.

48.
Iacov binecuvântează pe fiii lui Iosif.

l. După aceea i s-a spus lui Iosif: "Tatăl tău e bolnav". Atunci a luat el cu sine pe cei doi fii ai săi, pe Manase si pe Efraim, si a venit la Iacov.
2. Si i s-a dat de veste lui Iacov, spunându-i-se: "Iată Iosif, fiul tău, vine să te vadă". Si Israel, adunându-si puterile sale, s-a ridicat în pat.
3. Si a zis Iacov către Iosif: "Dumnezeu Atotputernicul mi S-a arătat în Luz, în pământul Canaan si m-a binecuvântat.
4. Si mi-a zis: "Iată, te voi creste si te voi înmulti, si voi ridica din tine multime de popoare, si pământul acesta îl voi da urmasilor tăi, ca mostenire vesnică".
5. Acum deci cei doi fii ai tăi, care ti s-au născut în pământul Egiptului, înainte de a veni eu la tine în Egipt, să fie ai mei; Efraim si Manase să fie ai mei, ca Ruben si Simeon.
6. Iar copiii, ce se vor naste de acum din tine, să fie ai tăi si se vor numi ei cu numele fratilor lor, în triburile acelora.
7. Când veneam eu din Mesopotamia, mi-a murit Rahila, mama ta, pe drum, în pământul Canaan, putin înainte de a ajunge la Efrata, si am îngropat-o acolo, lângă drumul spre Efrata sau Betleem".
8. Văzând apoi pe fiii lui Iosif, Israel a zis: "Cine sunt acestia?"
9. Răspuns-a Iosif tatălui său: "Acestia sunt fiii mei, pe care mi i-a dat Dumnezeu aici!" Iar Iacov a zis: "Apropie-i de mine ca să-i binecuvântez!"
10. Ochii lui Israel însă erau întunecati de bătrânete si nu mai puteau să vadă. Si a apropiat Iosif pe fiii săi de el, iar el i-a îmbrătisat si i-a sărutat.
11. Apoi a zis iarăsi Israel către Iosif: "Nu nădăjduiam să mai văd fata ta si iată Dumnezeu mi-a arătat si pe urmasii tăi".
12. Si depărtându-i de genunchii tatălui său, Iosif i s-a închinat lui Israel până la pământ.
13. După aceea luând Iosif pe cei doi fii ai săi, pe Efraim cu dreapta sa în fata stângei lui Israel, iar pe Manase cu stânga sa în fala dreptei lui Israel, i-a apropiat de el.
14. Israel insă si-a întins mâna sa cea dreaptă si a pus-o pe capul lui Efraim, desi acesta era mai mic, iar stânga si-a pus-o pe capul lui Manase. Înadins si-a încrucisat mâinile, desi Manase era întâiul născut.
15. Si i-a binecuvântat, zicând: "Dumnezeul, înaintea Căruia au umblat părintii mei: Avraam si Isaac, Dumnezeul Cel ce m-a călăuzit de când sunt si până în ziua aceasta;
16. Îngerul ce m-a izbăvit pe mine de tot răul să binecuvânteze pruncii acestia, să poarte ei numele meu si numele părintilor mei: Avraam si Isaac, si să crească din ei multime mare pe pământ!"
17. Si Iosif, văzând că tatăl său si-a pus mâna sa cea dreaptă pe capul lui Efraim, i-a părut rău si, luând mâna tatălui său ca să o mute de pe capul lui Efraim pe capul lui Manase,
18. A zis către tatăl său: "Nu asa, tată, că cestălalt este întâiul născut. Pune dar pe capul lui mâna ta cea dreaptă!"
19. Tatăl său însă n-a voit, ci a zis: "Stiu, fiul meu, stiu! Si din el va iesi un popor si el va fi mare; dar fratele lui cel mai mic va fi mai mare decât el si din sământa lui vor iesi popoare nenumărate".
20. Si i-a binecuvântat pe ei în ziua aceea, zicând: "Cu voi se va binecuvânta în Israel si se va zice: Dumnezeu să te facă asa ca pe Efraim si ca pe Manase!" Si asa a pus mâna pe Efraim înaintea lui Manase.
21. Apoi a zis Israel către Iosif: "Iată, eu mor; dar Dumnezeu va fi cu voi si vă va întoarce în tara părintilor vostri.
22. Deci eu îti dau tie, peste ceea ce au fratii tăi, Sichemul, pe care l-am luat eu cu sabia mea si cu arcul meu din mâinile Amoreilor".

49.
Proorocia si moartea lui Iacov.

1. Apoi a chemat Iacov pe fiii săi si le-a zis: "Adunati-vă, ca să vă spun ce are să fie cu voi în zilele cele de apoi.
2. Adunati-vă si ascultati-mă, fiii lui Iacov, ascultati pe Israel, ascultati pe tatăl vostru!
3. Ruben, întâi-născutul meu, tăria mea si începătura puterii mele, culmea vredniciei si culmea destoiniciei;
4. Tu ai clocotit ca apa si nu vei avea întâietatea, pentru că te-ai suit în patul tatălui tău si mi-ai pângărit asternutul pe care te-ai suit.
5. Fratii Simeon si Levi... Unelte ale cruzimii sunt săbiile lor.
6. În sfatul lor să nu intre sufletul meu si în adunarea lor să nu fie părtasă slava mea, căci ei, în mânia lor, au ucis oameni si, la supărarea lor, au ologit tauri!
7. Blestemată să fie mânia lor, căci ea a fost silnică, si aprinderea lor, căci a fost crudă; îi voi împărti pe ei în Iacov si îi voi risipi în Israel.
8. Iudo, pe tine te vor lăuda fratii tăi. Mâinile tale să fie în ceafa vrăjmasilor tăi. Închina-se-vor tie feciorii tatălui tău.
9. Pui de leu esti, Iudo, fiul meu! De la jaf te-ai întors... El a îndoit genunchii si s-a culcat ca un leu, ca o leoaică... Cine-l va destepta?
10. Nu va lipsi sceptru din Iuda, nici toiag de cârmuitor din coapsele sale, până ce va veni împăciuitorul, Căruia se vor supune popoarele.
11. Acela îsi va lega de vită asinul Său, de coardă mânzul asinei Sale. Spăla-va în vin haina Sa si în sânge de strugure vesmântul Său!
12. Ochii Lui vor scânteia ca vinul si dintii Săi vor fi albi ca laptele.
13. Zabulon va locui lângă mare, va da liman corăbiilor si marginea hotarului lui va fi până la Sidon.
14. Isahar este ca asinul voinic, care odihneste între staule.
15. Văzând că odihna e bună si tinutul său gras, îsi pleacă umerii sub povară si se face bărbat plătitor de bir.
16. Dan va judeca pe poporul său, ca pe una din semintiile lui Israel.
17. Dan va fi sarpe la drum, viperă la potecă, înveninând piciorul calului, ca să cadă călăretul.
18. În ajutorul Tău nădăjduiesc, o, Doamne!
19. Gad, strâmtorat va fi de cete înarmate, dar le va strâmtora si el pas cu pas.
20. Din Aser va veni pâinea cea grasă si regilor le va da mâncăruri alese.
21. Neftali, cerboaică slobodă: el rosteste graiuri minunate.
22. Iosif, ramură de pom roditor, ramură de pom roditor lângă izvor, ramurile lui se revarsă peste ziduri.
23. Îl vor amărî si îl vor dusmăni; înspre el arunca-vor săgeti si îl vor sili la luptă.
24. Dar arcul lui va rămâne tare si muschii bratului lui întăriti, multumită Dumnezeului celui puternic al lui Iacov, Cel ce este păstorul si tăria lui Israel.
25. De la Dumnezeul tatălui tău, si El te va ajuta; si de la cel Atotputernic - El te va binecuvânta; de la El să vină binecuvântările, de sus din ceruri, si binecuvântările adâncului de jos, binecuvântările sânilor si ale pântecelui.
26. Binecuvântările tatălui tău întrec binecuvântările muntilor celor din veac si frumusetea dealurilor celor vesnice. Aceste binecuvântări să fie pe capul lui Iosif, pe crestetul celui mai ales între fratii lui.
27. Veniamin, lup răpitor, dimineata va mânca vânat si pradă va împărti seara".
28. Iată toate cele douăsprezece semintii ale lui Israel si iată ce le-a spus tatăl lor, când le-a binecuvântat si a dat fiecăreia binecuvântarea cuvenită.
29. Apoi le-a poruncit: "Eu am să trec la poporul meu. Să mă îngropati lângă părintii mei, în pestera din tarina lui Efron Heteul.
30. În pestera din tarina Macpela, în fata lui Mamvri, în pământul Canaan, pe care a cumpărat-o Avraam de la Efron Heteul, împreună cu tarina, ca mosie de înmormântare.
31. Acolo au fost îngropati Avraam si Sarra, femeia sa, acolo au fost îngropati Isaac si Rebeca, femeia lui, si tot acolo am îngropat si eu pe Lia.
32. Această tarină si pestera din ea au fost cumpărate de la feciorii Heteilor".
33. Sfârsind Iacov poruncile sale, pe care le-a dat feciorilor săi, si întinzându-si picioarele sale în pat, si-a dat sfârsitul si s-a adăugat la poporul său.

50.
Înmormântarea lui Iacov. Moartea lui Iosif.

1. Atunci Iosif, căzând pe fata tatălui său, l-a plâns si l-a sărutat.
2. Apoi a poruncit Iosif doctorilor, slujitori ai săi, să îmbălsămeze pe tatăl său si doctorii au îmbălsămat pe Israel.
3. După ce s-au împlinit patruzeci de zile, că atâtea zile trebuie pentru îmbălsămare, l-au plâns Egiptenii saptezeci de zile.
4. Iar dacă au trecut zilele plângerii lui, a zis Iosif curtenilor lui Faraon: "De am aflat bunăvointă în ochii vostri, ziceti lui Faraon asa:
5. Tatăl meu m-a jurat si a zis: Iată, eu am să mor; tu însă să mă îngropi în mormântul meu, pe care mi l-am săpat eu în pământul Canaan. Si acum as vrea să mă duc ca să îngrop pe tatăl meu si să mă întorc". si i s-au spus lui Faraon cuvintele lui Iosif,
6. Iar Faraon a răspuns: "Du-te si îngroapă pe tatăl tău, cum te-a jurat el!"
7. Deci, s-a dus Iosif să îngroape pe tatăl său si au mers împreună cu el toti slujitorii lui Faraon, bătrânii casei lui si toti bătrânii din tara Egiptului
8. Si toată casa lui Iosif si fratii lui si toată casa tatălui său si neamul lui. Numai copiii lor si oile si vitele lor le-au lăsat în tara Gosen.
9. Au plecat de asemenea cu el cărute si călăreti si s-a făcut tabăra mare foarte.
10. Si ajungând ei la aria lui Atad de lângă Iordan, au plâns acolo plângere mare si tare foarte si a jelit Iosif pe tatăl său sapte zile.
11. Văzând Canaaneii, locuitorii tinutului aceluia, plângerea de la aria Atad, au zis: "Mare e plângerea aceasta la Egipteni". De aceea s-a dat locului aceluia numele Abel-Mitraim, adică plângerea Egiptenilor, care loc e dincolo de Iordan.
12. Asa au făcut fiii lui Iacov cu Iacov, cum le poruncise el:
13. L-au dus fiii lui în pământul Canaan si l-au îngropat în pestera din tarina Macpela, cea de lângă Mamvri, pe care o cumpărase Avraam cu tarină cu tot de la Efron Heteul, ca mosie de îngropare.
14. Apoi Iosif, după îngroparea tatălui său, s-a întors în Egipt, si el, si fratii lui, si toti cei ce merseseră cu el la îngroparea tatălui său.
15. Văzând însă fratii lui Iosif că a murit tatăl lor, au zis ei: "Ce vom face, dacă Iosif ne va urî si va vrea să se răzbune pentru răul ce i-am făcut?
16. Atunci au trimis ei la Iosif să i se spună: "Tatăl tău înainte de moarte te-a jurat si a zis:
17. "Asa să spuneti lui Iosif: Iartă fratilor tăi greseala si păcatul lor si răul ce ti-au făcut. Iartă deci vina robilor Dumnezeului tatălui tău!" Si a plâns Iosif când i s-au spus acestea.
18. Apoi au venit si fratii lui si, căzând înaintea lui, au zis: "Iată, noi suntem robii tăi".
19. Iar Iosif le-a zis: "Nu vă temeti! Sunt eu, oare, în locul lui Dumnezeu?
20. Iată, voi ati uneltit asupra mea rele, dar Dumnezeu le-a întors în bine, ca să facă cele ce sunt acum si să păstreze viata unui popor numeros.
21. Deci nu vă mai temeti! Eu vă voi hrăni pe voi si pe copiii vostri". Si i-a mângâiat si le-a vorbit de la inimă.
22. Apoi a locuit Iosif în Egipt, el si fratii lui si toată casa tatălui său. Si a trăit Iosif o sută zece ani.
23. Si a văzut Iosif pe urmasii lui Efraim până la al treilea neam. De asemenea si copiii lui Machir, fiul lui Manase, s-au născut pe genunchii lui Iosif.
24. În cele din urmă a zis Iosif către fratii săi: "Iată, am să mor. Dar Dumnezeu vă va cerceta, vă va scoate din pământul acesta si vă va duce în pământul pentru care Dumnezeul părintilor nostri S-a jurat lui Avraam si lui Isaac si lui Iacov".
25. La urmă a jurat Iosif pe fiii lui Israel, zicând: "Dumnezeu are să vă cerceteze, dar voi să scoateti oasele mele de aici!"
26. Si a murit Iosif de o sută zece ani. L-au îmbălsămat si l-au pus într-un sicriu, în pământul Egiptului.