1.
Relele întâmplări ale lui Iov.

1. Era odată în Tinutul Uz un om pe care îl chema Iov si acest om era fără prihană si drept; se temea de Dumnezeu si se ferea de ce este rău.
2. Si i s-au născut sapte feciori si trei fete.
3. El avea sapte mii de oi, trei mii de cămile, cinci sute de perechi de boi si cinci sute de asini si mulTime mare de slugi. Si omul acesta era cel mai de seamă dintre toTi răsăritenii.
4. Feciorii lui se duceau unul la altul si făceau ospeTe în casele lor, fiecare la ziua lui, si trimiteau să cheme pe surorile lor ca să mănânce si să bea cu ei.
5. Si apoi, când isprăveau zilele petrecerii lor, Iov chema si sfinTea pe feciorii săi si se scula dis-de-dimineaTă si aducea arderi de tot, după numărul lor al tuturor, căci Iov zicea: "Se poate ca feciorii mei să fi păcătuit si să fi cugetat cu păcat împotriva lui Dumnezeu". Si asa făcea Iov mereu.
6. Dar într-o zi îngerii lui Dumnezeu s-au înfăTisat înaintea Domnului si Satan a venit si el printre ei.
7. Atunci Domnul a zis către Satan: "De unde vii?" Iar Satan a răspuns Domnului si a zis: "Am dat târcoale pe pământ si m-am plimbat în sus si în jos".
8. Si Domnul a zis către Satan: "Te-ai uitat la robul Meu Iov, că nu este nici unul ca el pe pământ fără prihană si drept si temător de Dumnezeu si care să se ferească de ce este rău?"
9. Dar Satan a răspuns Domnului si a zis: "Ore degeaba se teme Iov de Dumnezeu?
10. N-ai făcut Tu gard în jurul lui si în jurul casei lui si în jurul a tot ce este al lui, în toate părTile si ai binecuvântat lucrul mâinilor lui si turmele lui au umplut pământul?
11. Dar ia întinde mâna Ta si atinge-Te de tot ce este al lui, să vedem dacă nu Te va blestema în faTă!"
12. Atunci Domnul a zis către Satan: "Iată, tot ce are el este în puterea ta; numai asupra lui să nu întinzi mâna ta". Si Satan a pierit din faTa lui Dumnezeu.
13. Si într-o zi, când feciorii si fetele lui Iov mâncau si beau vin în casa fratelui lor mai mare,
14. A sosit un vestitor la Iov si i-a spus: "Boii erau la arătură si asinele păsteau pe lângă ei;
15. Atunci Sabeenii au năvălit asupra lor, au pus mâna pe vite, si pe robi i-au trecut prin ascuTisul sabiei. Si am scăpat numai eu singur si am venit să-Ti dau de veste!"
16. Nu a sfârsit vorba bine si altul a sosit si a spus: "Focul lui Dumnezeu a căzut din cer si a ars oile tale si pe robii tăi si i-a mistuit. Si am scăpat numai eu singur si am venit să-Ti dau de veste!"
17. Nu a sfârsit vorba bine si altul a sosit si a spus: "Caldeii, împărTiTi în trei cete, au dat năvală peste cămilele tale si le-au ridicat si pe robi i-au trecut prin ascuTisul sabiei. Si am scăpat numai eu singur si am venit să-Ti dau de veste!"
18. Nu sfârsise vorba bine si altul a sosit si a spus: "Feciorii tăi si fetele tale mâncau si beau vin în casa fratelui lor mai mare,
19. Si iată că un vânt puternic s-a stârnit dinspre pustiu si a izbit în cele patru colTuri ale casei si casa s-a prăbusit peste tineri si ei au murit. Si am scăpat numai eu singur si am venit să-Ti dau de veste".
20. Atunci Iov s-a sculat si-a sfâsiat vesmântul, s-a ras pe cap si, căzând la pământ, s-a închinat,
21. Si a rostit: "Gol am iesit din pântecele mamei mele si gol mă voi întoarce în pământ! Domnul a dat, Domnul a luat; fie numele Domnului binecuvântat!"
22. Si întru toate acestea, Iov nu a păcătuit si nu a rostit nici un cuvânt de hulă împotriva lui Dumnezeu.

2.
Răbdarea lui Iov

l. Si iarăsi au venit într-o zi îngerii lui Dumnezeu să se înfăTiseze înaintea Domnului si Satan a venit si el printre ei să se înfăTiseze înaintea Domnului.
2. Si Domnul a zis către Satan: "De unde vii?" Iar Satan a răspuns Domnului si a zis: "Am dat târcoale pe pământ si m-am plimbat în sus si în jos".
3. Si Domnul a zis către Satan: "Ai luat tu seama la robul Meu Iov? Că nu este nici unul ca el pe pământ, fără prihană si drept si temător de Dumnezeu si care să se ferească de ce este rău. El se Tine cu putere în statornicia lui si tu M-ai întărâtat pe nedrept împotriva lui ca să-l prăpădesc".
4. Dar Satan a răspuns Domnului si a zis: "Cojoc pentru cojoc! Că tot ce are omul dă pentru viaTa lui.
5. Dar ia întinde-Ti mâna si atinge-Te de osul si de carnea lui! Să vedem dacă nu Te va blestema în faTă!"
6. Si Domnul a zis către Satan: "Îl dau în puterea ta! Numai nu te atinge de viaTa lui".
7. Atunci Satan a plecat dinaintea Domnului si a lovit pe Iov cu lepră, din tălpile picioarelor până în crestetul capului.
8. Si a luat Iov un ciob ca să se scarpine si sedea pe gunoi, afară din oras.
9. Atunci nevasta lui a zis către el: "Te Tii mereu în statornicia ta? Blesteamă pe Dumnezeu si mori!
10. Dar Iov i-a răspuns: "Vorbesti cum ar vorbi una din femeile nebune! Ce? Dacă am primit de la Dumnezeu cele bune, nu vom primi oare si pe cele rele?" Si în toate acestea, Iov n-a păcătuit de loc cu buzele sale.
11. Iar trei prieteni ai lui Iov au aflat despre toate aceste nenorociri care dăduseră peste el si au venit fiecare din Tara lui si ei erau: Elifaz din Teman, Bildad din Suah si Tofar din Naamah. Ei se înTeleseseră împreună să vină să împărtăsească durerea lui si să-l mângâie.
12. Si când ei si-au ridicat ochii de departe nu l-au mai recunoscut. Atunci au slobozit glasurile lor, s-au tânguit si si-au sfâsiat fiecare vesmântul si si-au presărat capul cu Tărână.
13. Apoi au sezut pe pământ, lângă el, sapte zile si sapte nopTi, fără să-i spună nici un cuvânt, căci vedeau cât este de mare durerea lui.

3.
Plângerea lui Iov.

1. După aceea, Iov a deschis gura sa si a blestemat ziua în care s-a născut.
2. Si Iov a vorbit si a zis:
3. "Piară ziua în care m-am născut si noaptea care a zis: un prunc de parte bărbătească s-a zămislit!
4. Ziua aceea să se facă întuneric si Domnului din cer să nu-I pese de ea si lumina să n-o mai lumineze.
5. Bezna si umbra morTii s-o cotropească, norii s-o învăluiască si toate negurile s-o înspăimânte!
6. Întunericul să cuprindă noaptea aceea si să nu mai fie pusă în zilele anului si în socoteala lunilor să nu mai intre!
7. Pustie să rămână noaptea aceea si nici o bucurie să nu pătrundă în ea!
8. Blestemată să fie de către cei ce blesteamă zilele, de către cei ce stiu să descânte Leviatanul.
9. Să se întunece stelele revărsatului zorilor ei; să astepte lumina si nimic să nu vină si să nu mai vadă genele aurorei,
10. Pentru că n-a închis pântecele care m-a zămislit si n-a ascuns durerea dinaintea ochilor mei.
11. De ce n-am murit când eram în sânul mamei mele? Si nu mi-am dat duhul, iesind din pântecele ei?
12. De ce m-au primit cei doi genunchi si de ce cei doi sâni mi-au dat să sug?
13. Căci acum as sta culcat si linistit, as dormi si m-as odihni,
14. Cu împăraTii si cu dregătorii pământului, care si-au zidit morminte în singurătate,
15. Sau cu domnitorii care umplu de aur si de argint casele lor.
16. Sau de ce n-am fost o stârpitură aruncată si ascunsă, ca acei prunci care n-au apucat să vadă lumina?
17. Acolo cei nelegiuiTi se astâmpără si cei împovăraTi se odihnesc.
18. Acolo cei ce poartă lanTuri ajung la liman de pace si nu mai aud glasul paznicului.
19. Mic si mare acolo sunt tot una si robul a scăpat de stăpânul său.
20. Pentru ce dă Dumnezeu lumina vieTii celui nenorocit si zile celor cu sufletul amărât;
21. Celor ce asteaptă moartea, si ea nu vine, si care scormonesc după ea mai mult ca după o comoară;
22. Celor ce se bucură cu bucurie mare si sunt plini de fericire, fiindcă au găsit un mormânt;
23. Celui care nu stie încotro să meargă si pe care îl îngrădeste Dumnezeu de jur-împrejur?
24. Gemetele mele sunt pâinea mea si vaietele mele curg ca apa.
25. De ceea ce mă tem, aceea mi se întâmplă si de ceea ce mi-e frică tocmai de aceea am parte.
26. N-am nici tihnă, nici odihnă, nu-mi găsesc nici o pace si zbuciumul mă stăpâneste".

4.
Elifaz mustră pe Iov.

1. Atunci Elifaz din Teman a deschis gura si a zis:
2. "Să-Ti vorbim ori să nu-Ti vorbim? Necazul tău e crâncen! Dar cine ar putea să-si înăbuse cuvintele?
3. Iată, tu dădeai învăTătură multora si întăreai multe mâini slăbite.
4. Cuvintele tale au Tinut în sus pe cei ce erau să cadă si tu ai întărit genunchii care se clătinau.
5. Acum când Ti-a venit si Tie rândul, esti la strâmtorare si Ti-ai pierdut firea; acum când lovitura te-a ajuns, te-ai spăimântat!
6. Frica ta de Dumnezeu nu-Ti dă încredere si desăvârsirea căilor tale nu-Ti dă nădejde?
7. Ia adu-Ti aminte, care nevinovat s-a prăpădit si unde le-a pierit urma celor drepTi în fala lui Dumnezeu?
8. După cum am văzut eu, numai cei ce ară nelegiuirea si seamănă răutatea au parte de asemenea roade.
9. La porunca Domnului, ei vor pieri, de suflarea mâniei Lui se vor stinge.
10. Răcnetul leului si glasul leopardului, precum si dinTii puilor de lei se sfărâmă.
11. Leul bătrân moare că nu mai are ce mânca si puii leoaicei se risipesc.
12. O soaptă a răzbit până la mine si urechea mea a prins ceva din ea.
13. În spaimele care vin din nălucirile nopTii, atunci când somn adânc se lasă peste oameni,
14. Cutremur m-a apucat si fiori mi-au scuturat toate oasele.
15. Atunci un duh a trecut prin faTa mea; tot părul mi s-a zbârlit de groază.
16. A stat drept în picioare, dar n-am stiut cine este; o umbră este înaintea ochilor mei, si aud o voce usoară care zice:
17. "Un om poate să fie drept în faTa lui Dumnezeu? O făptură omenească este ea curată înaintea Celui ce a zidit-o?
18. Dacă El nu se încrede în slujitorii Săi si dacă găseste vină chiar îngerilor Săi,
19. Cu cât mai vârtos celor ce locuiesc în locuinTe de lut, a căror obârsie este în Tărână si pe care îi striveste ca pe o molie.
20. De dimineaTă până seara sunt zdrobiTi, pier pe vecie fără să-i scape nimeni.
21. Mor, dar nu mor de prea multă înTelepciune".

5.
Fericit este omul pe care Dumnezeu îl mustră.

1. Strigă acum, dacă o fi cineva care să-Ti răspundă. Către care din sfinTii îngeri te vei îndrepta?
2. Mânia ucide pe cel fără de minte, iar aprinderea omoară pe cel rătăcit.
3. Am văzut pe nebun prinzând rădăcină si pe loc am blestemat sălasul lui:
4. Să se depărteze copiii lui de orice izbăvire si să fie călcaTi în picioare la poartă si nimeni să nu le vină într-ajutor.
5. Secerisul lui să-l mănânce flămânzii si să-l ducă cu ei în ascunzisuri si toată averea lui s-o soarbă însetaTii!
6. Pentru că nelegiuirea nu iese din pământ si necazul nu răsare din pulbere,
7. Ci omul îsi naste singur suferinTa, precum vulturii se ridică în aer, prin puterile lor;
8. Dar eu alerg la Dumnezeu si Lui Îi arăt necazul meu.
9. El face lucruri mari si nepătrunse, lucruri minunate si fără număr.
10. El dă ploaie pe pământ si trimite apă pe câmpii.
11. El înalTă pe cei smeriTi si izbăveste pe cei necăjiTi.
12. El destramă planurile celor vicleni si cu mâinile lor nu pot să izbândească.
13. El prinde pe înTelepTi în isteTimea lor si sfatul celor înselători iese prost.
14. Ziua în amiaza mare dau de întuneric si umblă ca pe timp de noapte în ceas de zi.
15. Dar Dumnezeu scapă din gura lor pe omul dosădit si din mâna celui puternic pe cel sărac.
16. Astfel, sărmanul prinde nădejde si nedreptatea îsi închide gura.
17. Fericit este omul pe care Dumnezeu îl mustră! Si să nu dispreTuiesti certarea Celui Atotputernic.
18. Căci El răneste si El leagă rana, El loveste si mâinile Lui tămăduiesc.
19. De sase ori din nevoi te va scoate, iar a saptea oară, răul te va ocoli.
20. În timp de foamete, te va scăpa de la moarte si în bătălie din primejdia sabiei.
21. Vei fi la adăpost de biciul bârfelii si nu te vei teme de prăpăd când va veni.
22. ÎTi vei râde de pustiire si de foamete si nu-Ti va păsa de fiarele pământului.
23. Căci vei avea legământ cu pietrele câmpului si fiara sălbatică va trăi cu tine în pace.
24. Tu vei sti cortul tău la adăpost si când îTi vei cerceta locuinTa nu vei avea dezamăgire.
25. Vei sti că urmasii tăi sunt numerosi si că odraslele tale sunt multe ca iarba pământului.
26. Sosi-vei la mormânt, la adânci bătrâneTe, ca o siră de grâu strânsă la vremea ei.
27. Iată ceea ce am cercetat si asa este. Ascultă si învaTă spre folosul tău".

6.
Iov răspunde lui Elifaz.

l. Atunci Iov a răspuns si a grăit:
2. "O, dacă durerea mea s-ar cântări si nenorocirea mea ar fi pusă la cântar!
3. Si fiindcă este mai grea decât nisipul mărilor, de aceea cuvintele mele sunt bâlbâite!
4. Pentru că săgeTile Celui Atotputernic stau înfipte în mine si duhul meu bea veninul lor, de aceea spaimele lui Dumnezeu vin cete-cete împotriva mea.
5. Zbiară măgarul sălbatic când e lângă păsunea verde? Mugeste boul când stă lângă nutreT?
6. PoTi să mănânci ce n-are sare fără sare? Are vreun gust albusul oului?
7. Sufletul meu n-a voit să se atingă de ele; inima mea s-a dezgustat de pâinea mea.
8. Cine îmi va dărui îndeplinirea rugăciunii mele si va face ca Dumnezeu să-mi dea ce astept,
9. Si să primească să mă sfărâme si să-si întindă mâna si să mă nimicească!
10. Dar va fi încă o mângâiere pentru mine si voi tresălta, desi împovărat de dureri nemiloase, fiindcă n-am ascuns poruncile Celui Sfânt.
11. Ce putere mai am ca să astept si ce viitor mai am ca să prelungesc viaTa mea?
12. Tăria mea este tăria pietrelor? Trupul meu este oare de aramă?
13. As putea găsi vreun sprijin în mine si tot ajutorul n-a fugit, oare, departe de mine?
14. Celui ce este în suferinTă i se cuvine mila prietenului său, dar el uită teama de Cel Atotputernic.
15. FraTii mei s-au arătat înselători ca un puhoi, ca albia puhoaielor repezi.
16. Erau acoperite de ghiaTă, zăpada stătea grămadă peste ele;
17. Dar cum se topeste zăpada, ele si seacă si, cum se încălzeste, ele se usucă pe loc.
18. Caravanele se abat din drumul lor, ele înaintează în pustiu si se rătăcesc.
19. Caravanele din Tema asteaptă, convoaiele din Saba nădăjduiesc în ele.
20. Si sunt uimiTi că au avut încredere; când sosesc lângă uscatele puhoaie sunt uimiTi.
21. Asa aTi fost si voi acum pentru mine: Vă scutură spaima si vă este frică!
22. Nu cumva v-am zis: DaTi-mi de pomană si împărTiTi din averile voastre pentru mine?
23. Sau scăpaTi-mă din mâna unui dusman sau răscumpăraTi-mă din mâna tiranilor?
24. FiTi învăTătorii mei si eu voi tăcea; lămuriTi-mă unde este păcatul meu!
25. Cât de îmbietoare sunt cuvintele întregimii sufletesti! Dar ce judecă judecata care vine de la voi?
26. CugetaTi voi să faceTi judecata vorbelor? Ducă-se în vânt cuvintele unui deznădăjduit!
27. Voi năpăstuiTi pe orfan, voi împovăraTi pe prietenul vostru.
28. Si acum întrebaTi si vă întoarceTi către mine si în faTa voastră nu voi spune minciună!
29. CercetaTi din nou! Nu este nici o viclenie! CercetaTi din nou! Dreptatea mea este mereu aici!
30. Este oare vreo strâmbătate pe limba mea si cerul gurii mele nu va deosebi el ce este rău si ce este amar?

7.
Iov se tânguieste de ticălosia omului.

1. Oare omul pe pământ nu este ca într-o slujbă ostăsească si zilele lui nu sunt ca zilele unui simbrias?
2. El este asemenea robului care suspină după umbră, asemenea năimitului care-si asteaptă simbria.
3. Astfel si eu am avut parte de luni de durere, si mi-au fost date nopTi de suferinTă.
4. Dacă mă culc, zic: Când va veni ziua? Dacă mă scol, mă întreb: Când va veni seara? Si sunt năpădit de fel de fel de arătări până la asfinTit.
5. Trupul meu e plin de păduchi si de solzi de murdărie; pielea mea crapă si se zbârceste.
6. Zilele mele au fost mai grabnice ca suveica si s-au isprăvit, fiindcă firul s-a terminat.
7. Adu-Ti aminte, Doamne, că viaTa mea e o suflare, că ochiul meu nu va mai vedea fericirea.
8. Ochiul celui ce mă vedea nu mă va mai zări; ochii Tăi mă vor căuta, dar eu nu voi mai fi.
9. Negura se risipeste, piere, tot astfel cel ce coboară în iad nu mai vine înapoi.
10. Nu se mai înapoiază în casa sa si locuinTa sa nu-l mai cunoaste.
11. Drept aceea nu voi pune strajă gurii mele, ci voi vorbi întru deznădejdea duhului meu si mă voi plânge întru amărăciunea inimii mele.
12. Sunt eu, oare, oceanul sau balaurul din ocean, ca să pui să mă păzească?
13. Când gândesc: Patul meu mă va odihni, culcusul meu îmi va alina durerile,
14. Atunci Tu mă spăimântezi cu vise si mă îngrozesti cu năluciri.
15. Pentru aceea, sufletul meu ar vrea mai bine streangul, mai bine moartea decât aceste chinuri.
16. Mă isprăvesc, nu voi trăi în veac; lasă-mă, căci zilele mele sunt o suflare.
17. Ce este omul, ca să-Ti baTi capul cu el si ca să-i dai luarea Ta aminte?
18. De ce îl cercetezi în fiecare dimineaTă si de ce îl urmăresti în orice clipă?
19. Când vei înceta să mă privesti? Când îmi vei da răgaz să-mi înghit saliva?
20. Dacă am gresit, ce Ti-am făcut Tie, Păzitorule de oameni? De ce m-ai luat Tintă pentru săgeTile Tale si de ce Ti-am ajuns povară?
21. De ce nu îngădui greseala mea si nu lasi să treacă fărădelegea mea? Degrabă mă voi culca în Tărână; mă vei căuta, dar nu mă vei mai găsi".

8.
Bildad mustră pe Iov.

1. Atunci Bildad din Suah a răspuns si a zis:
2. "Până când vei tot vorbi astfel de lucruri si cuvintele din gura ta vor izvorî ca vijelia?
3. Dumnezeu o să încovoaie ce e drept? Cel Atotputernic o să strâmbe El dreptatea?
4. Dacă feciorii tăi au păcătuit faTă de El, El i-a lăsat să se prăbusească sub povara nelegiuirii lor.
S. Dar tu dacă vii la Dumnezeu, dacă te rogi de Cel Atotputernic,
6. Dacă esti nevinovat si fără pată, atunci de bună seamă că va veghea asupra ta si va clădi la loc casa dreptăTii tale
7. Si starea ta cea veche va fi nimica toată, atât de mult vei fi deasupra în starea ta cea nouă.
8. Întreabă pe cei care au fost înaintea noastră si ia aminte la cele trăite si păTite de părinTi.
9. Căci noi suntem de ieri si nu stim nimic, căci zilele noastre pe pământ nu sunt decât o umbră.
10. Ei îTi vor da învăTătură, ei îTi vor grăi si din inima lor îTi vor cuvânta unele ca acestea:
11. Oare papura creste fără baltă si rogozul fără umezeală?
12. Pe când încă este în floare si nu este tăiat, el se usucă, mai înainte decât orice buruiană.
13. Tot asa se întâmplă cu toTi aceia care uită pe Dumnezeu si asa se vestejeste nădejdea celui nelegiuit.
14. Încrederea lui e spulberată si bizuinTa lui este o pânză de păianjen.
15. Se sprijină pe casa sa, dar ea nu se Tine; se agaTă de ea, dar casa se prăvale.
16. Stă plin de suc în faTa soarelui si în grădina unde este îsi întinde vlăstarii;
17. Rădăcinile lui se împletesc cu pietrele si se înfig în adâncul stâncilor.
18. Dacă îl smulgi din loc, locul îl tăgăduieste: Nu te-am văzut niciodată!
19. Iată-l acum putred, pe cărare, si din pământ răsar alTi vlăstari.
20. Dumnezeu nu dispreTuieste pe cel desăvârsit si nu ia de mână pe răufăcători.
21. Gura ta va fi plină încă o dată de râsete si buzele tale de veselie.
22. Cei ce te urăsc se vor învesmânta în rusine si cortul celor răi va pieri!"

9.
Apărarea lui Iov.

l. Atunci Iov a răspuns si a zis:
2. "Stiu bine că asa este; căci cum ar putea un om să fie drept înaintea lui Dumnezeu?
3. Dacă ar fi să se certe cu El, din o mie de lucruri n-ar putea să-I răspundă nici la unul singur.
4. A Lui este înTelepciunea si atotputernicia; cine ar putea să-I stea împotrivă si să rămână teafăr?
5. El miscă munTii din loc fără ca ei să prindă de veste că El i-a răsturnat în mânia Lui.
6. El zguduie pământul din temelia lui, asa încât stâlpii lui se clatină.
7. El porunceste soarelui si soarele nu se mai ridică. El pune pecetea Lui asupra stelelor.
8. El singur este Cel ce întinde cerurile si umblă pe valurile mării.
9. El a zidit Carul mare, RaliTa, Pleiadele si cămările stelelor de miazăzi.
10. El a făcut lucruri mari si nepătrunse si minuni fără de număr.
11. Iată, dacă trece pe lângă mine, eu nu-L văd, si dacă se strecoară, eu nu-I prind de veste.
12. Dacă ia si ridică, cine va putea să-L oprească si cine-I va zice: Ce ai făcut?
13. Dumnezeu nu-si înfrânează mânia Sa si sub El se încovoaie toTi slujitorii mândriei.
14. Si eu atunci cum o să-I răspund si ce cuvinte o să aleg?
15. Chiar dacă as avea dreptate, nu-I voi răspunde, ci mă voi ruga judecătorului.
16. Chiar dacă m-ar asculta, când Îl chem, tot n-as putea să cred că ascultă glasul meu,
17. Căci El mă sfărâmă ca sub furtună si înmulTeste fără cuvânt rănile mele.
18. El nu-mi dă răgaz să răsuflu si mă adapă cu amărăciune.
19. Dacă este vorba de putere, El este Cel puternic. Dacă este vorba de judecată, cine mă va apăra?
20. Oricâtă dreptate as avea, gura mea mă va osândi si dacă sunt fără prihană ea mă scoate vinovat.
21. Sunt oare desăvârsit? Eu singur nu mă cunosc pe mine si viaTa mea o dispreTuiesc.
22. Pentru aceea am zis: Tot una este! El nimiceste pe cel desăvârsit si pe cel viclean.
23. Dacă o nenorocire aduce moartea deodată, ce-I pasă Lui de deznădejdea celor fără de vină?
24. Dacă o Tară a încăput pe mâna unui om viclean, El acoperă faTa judecătorilor Săi. Si dacă nu El, cine atunci?
25. Zilele mele sunt mai grabnice decât un aducător de vesti si au fugit fără să vadă fericirea.
26. S-au strecurat ca niste bărci de papură, ca un vultur care se năpusteste asupra prăzii sale.
27. Dacă zic: Vreau să-mi uit suferinTa, să-mi schimb înfăTisarea si să fiu voios,
28. Sunt năpădit de teama chinurilor mele, stiind bine că Tu nu mă vei scoate nevinovat.
29. Dacă sunt vinovat, de ce să mă mai trudesc zadarnic?
30. Dacă m-as spăla cu zăpadă si mi-as curăTi mâinile cu lesie,
31. Atunci Tu tot m-ai cufunda în noroi, încât si vesmintele mele s-ar scârbi de mine.
32. Căci Dumnezeu nu este un om ca mine, ca să stau cu El de vorbă si ca să mergem împreună la judecată.
33. Între noi nu se află un al treilea care să-si pună mâna peste noi amândoi
34. Si care să depărteze varga Sa de deasupra capului meu, asa încât groaza Lui să nu mă mai tulbure;
35. Atunci as vorbi si nu m-as mai teme de El. Dar nu este asa si eu sunt singur cu mine însumi.

10.
Iov se tânguieste de necazul său.

1. Sufletul meu este dezgustat de viaTa mea. Voi lăsa să curgă slobodă tânguirea mea si voi vorbi întru suferinTa sufletului meu.
2. Voi spune către Domnul: Nu mă osândi; lămureste-mă, să stiu pentru ce Te cerTi cu mine.
3. Care e folosul Tău, când esti aprig si dispreTuiesti făptura mâinilor Tale si esti surâzător la sfatul celor răi?
4. Ai Tu ochi materiali si vezi lucrurile precum le vede omul?
5. Zilele Tale sunt oare ca zilele omului si anii Tăi ca anii omenesti,
6. Ca să cercetezi fărădelegea mea si să cauTi păcatul meu,
7. Când stii bine că nu sunt vinovat si că nimeni nu mă poate scăpa din mâna Ta?
8. Mâinile Tale m-au făcut si m-au zidit si apoi Tu mă nimicesti în întregime.
9. Adu-Ti aminte că m-ai făcut din pământ si că mă vei întoarce în Tărână.
10. Nu m-ai turnat oare ca pe lapte si nu m-ai închegat ca pe cas?
11. M-ai îmbrăcat în piele si în carne, m-ai Tesut din oase si din vine;
12. Apoi mi-ai dat viaTă, si bunăvoinTa Ta si purtarea Ta de grijă au Tinut vie suflarea mea,
13. Si ceea ce Tu Tineai ascuns în inima Ta, iată stiu acum gândul Tău:
14. Dacă păcătuiesc, Tu mă supraveghezi si nu mă dezvinovăTesti de greseala mea.
15. Dacă sunt vinovat este amar de mine si dacă sunt drept nu cutez să ridic capul, ca unul ce sunt sătul de ocară si sunt apăsat de necazuri.
16. Si astfel fără vlagă cum sunt, Tu mă vânezi ca un leu si din nou Te arăTi minunat faTă de mine.
17. Tu înnoiesti dusmănia Ta împotriva mea. Tu sporesti mânia Ta asupră-mi ca niste ostiri primenite care se luptă cu mine.
18. De ce m-ai scos din sânul mamei mele? As fi murit si nici un ochi nu m-ar fi văzut!
19. As fi fost ca unul care n-a fost niciodată si din pântecele mamei mele as fi trecut în mormânt.
20. Nu sunt oare zilele mele destul de puTine? Dă-Te la o parte ca să pot să-mi vin puTin în fire,
21. Mai înainte ca să plec spre a nu mă mai întoarce din Tinutul întunericului si al umbrelor morTii,
22. Tara de întuneric si neorânduială unde lumina e totuna cu bezna".

11.
Iov învinovăTit de făTărnicie.

1. Atunci Tofar, din Naamah, a luat cuvântul si a vorbit:
2. "Cel ce însiră atâtea vorbe să nu primească nici un răspuns si tocmai vorbăreTul să aibă dreptate?
3. Toate câte le-ai spus îi vor face pe oameni să tacă si vei râde de ei, fără ca nimeni să te înfrunte?
4. Fiindcă tu zici: CredinTa mea este curată si în ochii Tăi n-am nici o vină.
5. Dar cine va face pe Dumnezeu să vorbească, să Îsi deschidă buzele spre tine,
6. Si să-Ti destăinuiască tainele înTelepciunii? (căci ele sunt cu anevoie de înTeles); atunci de-abia vei sti că Dumnezeu îTi cere socoteală de greseala ta.
7. Descoperi-vei tu care este firea lui Dumnezeu? Urca-vei tu până la desăvârsirea Celui Atotputernic?
8. Ea este mai înaltă decât cerurile. Si ce vei face tu? Ea este mai adâncă decât împărăTia morTii. Cum vei pătrunde-o tu?
9. Măsura ei este mai lungă decât pământul si mai lată decât marea.
10. Dacă trece cu vederea, dacă Tine ascuns, dacă dă pe faTă, cine poate să-L oprească?
11. El cunoaste pe cei ce trăiesc din înselăciune, El vede nedreptatea si o Tine în seamă;
12. Astfel deci un om fără minte câstigă înTelepciune, precum puiul de asin ajunge asin mare.
13. Cât despre tine, dacă inima ta e credincioasă si dacă întinzi mâinile către El,
14. Si depărtezi de mâna ta fărădelegea ei si nu rabzi să locuiască nedreptatea în corturile tale,
15. Atunci vei ridica fruntea ta fără pată pe ea, vei fi puternic si fără frică.
16. Fiindcă vei uita necazul tău de azi si-Ti vei aduce aminte de el numai ca de niste ape, care au fost si au trecut.
17. Si viaTa ta va înflori mai mândră decât miezul zilei, iar întunericul se va face revărsat de zori.
18. Atunci tu vei fi la adăpost, căci vei fi plin de nădejde, te vei simTi ocrotit si te vei culca fără grijă.
19. Te vei întinde fără ca să te strâmtoreze nimeni si mulTi vor răsfăTa obrazul tău.
20. Dar ochii nelegiuiTilor tânjesc si loc de scăpare nu au, iar nădejdea este când îsi vor da sufletul".

12.
Iov se apără înaintea lui Tofar si a prietenilor săi.

1. Atunci Iov a răspuns si a zis:
2. "Cu adevărat numai voi sunteTi înTelepTi si înTelepciunea va muri o dată cu voi.
3. Dar si eu am minte ca voi si nu sunt mai prejos decât voi si cine nu cunoaste lucrurile pe care mi le-aTi spus?
4. Eu am ajuns pricină de batjocură pentru prietenul meu, eu care chem pe Dumnezeu si căruia El răspunde: cel drept, cel fără vină e pricină de râs.
5. Să dispreTuim nenorocirea (gândesc cei fericiTi); încă o lovitură celor ce se poticnesc.
6. Foarte linistite stau si sunt corturile jefuitorilor si cei ce mânie pe Dumnezeu sunt plini de încredere, ca unii care au făcut din pumnul lor un dumnezeu.
7. Dar ia întreabă dobitoacele si te vor învăTa, si păsările cerului, si te vor lămuri;
8. Sau vorbeste cu pământul, si-Ti va da învăTătură si pestii mării îTi vor istorisi cu de-amănuntul.
9. Cine nu cunoaste din toate acestea că mâna Domnului a făcut aceste lucruri?
10. În mâna Lui El Tine viaTa a tot ce trăieste si suflarea întregii omeniri.
11. Urechea nu deosebeste ea cuvintele tot asa, precum cerul gurii deosebeste mâncarea?
12. Oare nu la bătrâni sălăsluieste înTelepciunea si priceperea nu merge mână în mână cu vârsta înaintată?
13. La Dumnezeu se află înTelepciunea si puterea; sfatul si pătrunderea sunt ale Lui.
14. Ceea ce dărâmă El, nimeni nu mai zideste la loc si pe cine-l închide, nimeni nu poate să-l mai deschidă.
15. Dacă opreste apele pe loc, ele scad si pier; dacă le dă drumul, ele răstoarnă lumea;
16. Tăria si înTelepciunea sunt la El. El este stăpân si peste rătăcit si peste cel ce-l face să rătăcească.
17. El goneste pe sfetnici în picioarele goale si pe judecători îi aruncă pradă nebuniei.
18. El destramă puterea împăraTilor si pune cingătoare de frânghie în jurul coapselor lor.
19. El goneste pe preoTi în picioarele goale si dă peste cap pe cei puternici.
20. El taie vorba celor mesteri la cuvânt si ia mintea celor bătrâni.
21. El face de ocară pe cei mari si slăbeste încingătoarea celor voinici.
22. El scoate din întuneric lucrurile ascunse si aduce la lumină ceea ce era acoperit de umbră.
23. El sporeste neamurile si apoi le pierde, El le lasă să se întindă si apoi le strâmtorează.
24. El scoate din minTi pe căpeteniile popoarelor si îi lasă să rătăcească în singurătăTi fără cărări.
25. Acolo ei orbecăiesc în întuneric, fără nici o lumină, căci Dumnezeu îi lasă să se împleticească aidoma celui ce s-a îmbătat.

13.
Iov cere ca Dumnezeu să-i dea pe faTă păcatele.

l. De bună seamă, ochiul meu a văzut toate acestea, urechea mea le-a auzit si le-a înTeles.
2. Ceea ce stiTi voi, stiu si eu si nu sunt deloc mai prejos decât voi.
3. Dar eu vreau să vorbesc cu Cel Atotputernic, vreau să-mi apăr pricina înaintea lui Dumnezeu.
4. Căci voi sunteTi niste născocitori ai minciunii, sunteTi cu toTii niste doctori neputinciosi!
5. Ce bine ar fi fost dacă aTi fi tăcut! Câtă înTelepciune ar fi fost din partea voastră!
6. AscultaTi acum apărarea mea si băgaTi de seamă la rostirea buzelor mele.
7. Oare de dragul lui Dumnezeu spuneTi voi lucruri strâmbe si spre apărarea Lui croiTi minciuni?
8. VoiTi să TineTi cu El si să fiTi apărătorii Lui?
9. Si dacă ar fi ca să vă cerceteze, ar fi bine de voi, sau vreTi să-L înselaTi cum înselaTi un om?
10. Desigur El vă va osândi dacă în ascuns vreTi să fiTi părtinitori cu El.
11. MăreTia Lui oare nu vă înfricosează si groaza Lui nu va cădea oare peste voi?
12. Rostirile voastre au tăria cenusei. Răspunsurile voastre se prefac în noroi.
13. ÎnchideTi gura în faTa mea si eu voi vorbi, orice ar fi să se întâmple.
14. Drept aceea îmi voi lua în dinTi carnea mea si viaTa mea o pun în mâna mea.
15. Dacă o fi să mă ucidă, nu voi tremura, dar voi descurca în faTa Sa firele pricinei mele,
16. Si chiar aceasta îmi va fi mie izbândă, fiindcă un nelegiuit nu se înfăTisează înaintea Lui.
17. AscultaTi cu luare-aminte cuvintele mele si ceea ce vă voi spune să vă rămână în urechi.
18. Iată am pus la cale o judecată, si stiu că eu sunt cel ce am dreptate.
19. Are cineva ceva de spus împotriva mea? Atunci voi amuTi degrabă si voi astepta moartea.
20. Numai scuteste-mă de două lucruri, si nu mă voi ascunde de faTa Ta.
21. Depărtează mâna Ta de deasupră-mi si nu mă mai tulbura cu groaza Ta.
22. Apoi cheamă-mă si eu iTi voi răspunde, sau lasă-mă să vorbesc eu si Tu să-mi dai răspuns.
23. Câte greseli si câte păcate am făcut? Dă-mi pe faTă călcarea mea de lege si păcatul meu.
24. De ce ascunzi faTa Ta si mă iei drept un dusman al Tău?
25. Vrei oare, să înspăimânTi o frunză pe care o bate vântul? Vrei să Te îndârjesti împotriva unui pai uscat?
26. De ce să scrii împotriva mea aceste hotărâri amare? De ce să-mi scoTi ochii cu greselile tinereTii?
27. De ce să-mi vâri picioarele în butuci si să pândesti toTi pasii mei si toate urmele mele?
28. Când Tu stii că trupul meu se nimiceste ca un putregai si ca o haină mâncată de molii!

14.
Nimicnicia vieTii omenesti.

1. Omul născut din femeie are puTine zile de trăit, dar se satură de necazuri.
2. Ca si floarea, el creste si se vestejeste si ca umbra el fuge si e fără durată.
3. Si asupra lui privesti si pe mine Tu mă silesti să vin la judecată cu Tine.
4. Cine ar putea să scoată ceva curat din ceea ce este necurat? Nimeni!
5. Deoarece zilele lui sunt măsurate si stii socoteala lunilor lui si i-ai pus un hotar peste care nu va trece.
6. Întoarce-Ti privirea de la el, ca să aibă puTin răgaz, să se poată bucura ca simbriasul la sfârsitul zilei (de muncă).
7. Un copac, de pildă, tot are nădejde, căci dacă-l tai, el creste din nou si vlăstarii nu-i vor lipsi.
8. Dacă rădăcina lui îmbătrâneste în pământ si dacă trunchiul lui putrezeste,
9. Când dă de apă înverzeste din nou si se acoperă cu ramuri ca si cum ar fi atunci sădit.
10. Dar omul când moare rămâne nimicit; când omul îsi dă sufletul, unde mai este el?
11. Apele mărilor pot să dispară, fluviile pot să scadă si să sece.
12. La fel si omul se culcă si nu se mai scoală; si cât vor sta cerurile, el nu se mai desteaptă si nu se mai trezeste din somnul lui.
13. O, de m-ai ascunde în împărăTia morTilor, ca să mă Tii acolo până când va trece mânia Ta, si de mi-ai soroci o vreme, când iarăsi să-Ti aduci aminte de mine!
14. Dacă omul a murit o dată, fi-va el iarăsi viu? Toate zilele robiei mele as astepta până ce vor veni să mă schimbe.
15. Atunci Tu mă vei chema si eu ÎTi voi răspunde; Tu vei cere înapoi lucrul mâinilor Tale.
16. Pe când astăzi Tu numeri pasii mei; atunci Tu nu vei mai lua seama la păcatul meu.
17. Nelegiuirea mea ar fi pecetluită ca într-un sac si greseala mea ai spăla-o si ai face-o albă.
18. Si precum muntele se dărâmă si se preface în nisip si precum stânca e rostogolită din locul ei,
19. Si precum apele mănâncă pietrele si valurile lor acoperă pământul, tot asa Tu sfărâmi nădejdea omului.
20. Tu Te ridici urias împotriva lui, si el se nimiceste; Tu schimbi înfăTisarea lui si-l trimiTi de la Tine.
21. Dacă feciorii lui ajung la mare cinste, el nu mai stie; dacă au ajuns de râsul lumii, el nu-i mai vede.
22. Carnea lui e în întristare mare numai pentru el. Sufletul lui numai pentru el e cuprins de jale".

15.
Elifaz vrea să facă pe Iov făTarnic.

1. Atunci Elifaz, din Teman, a răspuns si a zis:
2. "Este oare cinstit pentru înTelept să răspundă cu cuvinte usuratice si să-si umple pieptul cu suflarea vântului de răsărit?
3. I se cuvine lui să judece cu vorbe seci si prin cuvântări care n-au nici o noimă?
4. Tu mergi atât de departe, încât desfiinTezi cucernicia si nesocotesti rugăciunea înaintea lui Dumnezeu.
5. Nelegiuirea ta insuflă gura ta si tu împrumuTi vorbirea ta de la cei vicleni.
6. Chiar gura ta te osândeste si nu eu, chiar buzele tale sunt martore împotriva ta.
7. Nu cumva esti tu cel dintâi om care s-a născut? Venit-ai tu pe lume mai înainte decât munTii?
8. Ai stat tu de sfat cu Dumnezeu si te-ai făcut tu stăpân pe toată înTelepciunea?
9. Ce stii tu pe care să nu-l stim si noi? Ce pricepi tu si noi nu pricepem?
10. Printre noi se află oameni vechi de zile, bătrâni mai în vârstă decât tatăl tău.
11. Ti se pare puTin lucru mângâierile în numele lui Dumnezeu si cuvintele spuse cu blândeTe?
12. De ce te lasi târât de inima ta si de ce privesti asa trufas cu ochii tăi?
13. De ce întorci spre Dumnezeu mânia ta si dai drumul din gura ta la astfel de cuvântări?
14. Ce este omul ca să se creadă curat, si cel născut din femeie, ca să se creadă neprihănit?
15. Dacă Dumnezeu nu are încredere în sfinTii Săi si dacă cerurile nu sunt destul de curate înaintea ochilor Săi,
16. Cu atât mai puTin o făptură urâcioasă si stricată cum este omul cel ce bea nedreptatea ca apa.
17. Vreau să-Ti dau o învăTătură, ascultă-mă; si ceea ce am văzut vreau să-Ti aduc la cunostinTă;
18. Ceea ce înTelepTii au vestit fără să ascundă nimic, precum au auzit de la părinTii lor,
19. Atunci când tara le-a fost dată numai lor si nici un străin nu se asezase încă printre ei.
20. Nelegiuitul se chinuieste în toate zilele vieTii sale si de-a lungul anilor hărăziTi celui tiran.
21. Glasuri îngrozitoare fac larmă în urechile lui; în mijlocul păcii, i se pare că un ucigas se năpusteste asupra lui.
22. El nu mai nădăjduieste să mai iasă din întuneric si îsi simte capul mereu sub sabie.
23. Se si vede aruncat de mâncare vulturilor, fiindcă stie că prăpădul lui este fără întârziere.
24. Ziua întunericul îl înspăimântă. Zbuciumul si tulburarea îl strâng la mijloc si se aruncă asupra-i gata de împresurare,
25. Fiindcă a îndrăznit să-si îndrepte mâna împotriva lui Dumnezeu si să facă pe viteazul faTă de Cel Atotputernic;
26. Fiindcă a îndrăznit să năvălească împotriva Lui cu gâtul întins si la adăpostul scuturilor sale groase si rotunde.
27. Chipul lui i se ascundea în grăsime si osânza stătea grea pe coapsele lui,
28. Si sălăsluia în cetăTi pustiite, în case în care nu mai stătea nimeni, fiindcă ameninTau să se prăbusească.
29. Nu va aduna bogăTie si ce are nu va Tine mult, iar umbra lui nu se va lungi pe pământ.
30. Nu va mai putea să iasă din întuneric. Focul va mistui ramurile sale si vijelia va mătura florile lui;
31. Să nu se creadă în minciună, fiindcă stim că e desertăciune.
32. Vrejul său se va ofili mai înainte de vreme si mlădiTa sa nu va da muguri verzi.
33. Ca viTa mănată, va lăsa să cadă rodul său si la fel ca măslinul va împrăstia florile sale.
34. Fiindcă ceata celui rău la inimă va fi lăsată stearpă si focul mistuie corturile cu bogăTii de jaf.
35. Ei zămislesc răutatea si nasc nelegiuirea, dar cu aceasta pântecele lor dospeste înselăciunea".

16.
Iov dovedeste nevinovăTia sa.

1. Atunci Iov a răspuns si a grăit:
2. "Am auzit mereu astfel de lucruri; sunteTi toTi niste jalnici mângâietori.
3. Când se vor sfârsi aceste vorbe goale si ce te chinuieste ca să răspunzi?
4. Si eu as vorbi asa ca voi, dacă sufletul vostru ar fi în locul sufletului meu; as putea să spun multe cuvinte împotriva voastră si să dau din cap în privinTa voastră.
5. V-as mângâia numai cu gura si cu miscarea buzelor mele v-as aduce usurare.
6. Dar, dacă vorbesc, durerea mea nu se linisteste si dacă tac din gură, durerea mea nu se depărtează de la mine.
7. În ceasul de faTă, Dumnezeu mi-a luat toată vlaga; toată ticălosia mea mă împresoară, Doamne!
8. M-ai acoperit cu zbârcituri, care toate mărturisesc împotriva mea; neputinTa mea ea însăsi mă dă de gol si bârfitorul stă împotriva mea.
9. El mă sfâsie în furia Lui si se poartă cu mine dusmănos, scrâsneste din dinTi împotriva mea; dusmanul meu aruncă asupră-mi săgeTile ochilor săi;
10. Deschis-au gura lor împotriva mea, în batjocură m-au lovit peste obraji. ToTi grămadă se înghesuie împotriva mea.
11. Dumnezeu mă dă pe mâna unui păgân. El mă aruncă pradă celor răi.
12. Mi-era destul de bine, dar El m-a sfărâmat. M-a luat de ceafă si m-a făcut praf si a aruncat asupră-mi toate săgeTile Sale;
13. În jurul meu se învârtesc săgeTile Sale; El îmi străpunge rărunchii fără milă; El varsă pe pământ fierea mea.
14. El mă dărâmă bucată cu bucată si năvăleste asupra mea ca un războinic.
15. Am cusut un sac pe trupul meu si am vârât în Tărână capul meu.
16. Chipul meu s-a înrosit de plânset si umbra morTii s-a sălăsluit în pleoapele mele;
17. Si cu toate acestea, în mâinile mele nu este nici o silnicie si rugăciunea mea este curată!
18. Pământule, nu ascunde sângele meu si să nu fie nici un loc nestrăbătut de bocetele mele.
19. Iar acum martorul meu este în ceruri si cel ce dă pentru mine bună mărturie este sus în locurile înalte.
20. Prietenii mei îsi bat joc de mine, dar ochiul meu varsă lacrimi înaintea lui Dumnezeu.
21. O, de-ar fi îngăduit omului să stea de vorbă cu Dumnezeu, cum stă de vorbă un am "u prietenul său!
22. Căci acesti puTini ani se vor scurge si voi apuca pe un drum de pe care nu mă voi mai întoarce.

17.
Iov povesteste mai departe necazurile lui.

1. Sufletul meu e dărăpănat, zilele mele se sting, mormântul mă asteaptă.
2. Sunt împresurat de batjocoritori si ochii mei trebuie să privească spre ocările lor.
3. Dă-mi acum chezăsia Ta lângă Tine, altfel cine ar vrea să răspundă pentru mine?
4. Pentru că Tu ai luat priceperea din inima lor, de aceea Tu nu-i vei ridica.
5. Sunt unii care fac ospăT cu prietenii, atunci când acasă ochii copiilor se sting de foame.
6. Am ajuns de poveste între oameni; sunt acela pe care-l scuipi în faTă.
7. Ochii mei s-au întunecat de supărare, mădularele mele s-au subTiat ca umbra.
8. Oamenii cei drepTi stau înmărmuriTi si cel nevinovat se răscoală împotriva celui nelegiuit.
9. Cel ce este drept se Tine însă de calea sa si cine este cu mâinile curate e din ce în ce mai tare.
10. Cât despre voi ceilalTi, voi toTi daTi înapoi si veniTi aici, căci nu voi găsi printre voi nici un înTelept.
11. Zilele mele s-au scurs, socotinTele mele s-au sfărâmat si la fel dorinTele inimii mele.
12. Din noapte ei vor să facă zi si spun că lumina este mai aproape decât întunericul.
13. Mai pot să nădăjduiesc? ÎmpărăTia morTii este casa mea, culcusul meu l-am întins în inima întunericului.
14. Am zis mormântului: Tu esti tatăl meu; am zis viermilor: voi sunteTi mama si surorile mele!
15. Atunci unde mai este nădejdea mea si cine a văzut pe undeva norocul meu?
16. El s-a rostogolit până în fundul iadului si împreună cu mine se va cufunda în Tărână".

18.
Bildad socoteste pe Iov între cei fără de lege.

l. Atunci Bildad din Suah a început să vorbească si a zis:
2. "Când vei ajunge odată la capătul unor astfel de vorbe? Vino-Ti în fire si apoi vom vorbi.
3. Pentru ce suntem socotiTi ca niste dobitoace? De ce să trecem în ochii tăi drept vite cornute?
4. Nu cumva pentru tine care te sfâsii în mânia ta, o să ajungă pământul să se pustiiască si stâncile să se mute din locul lor?
5. Fireste, lumina nelegiuitului se stinge si flacăra focului lui nu mai străluceste.
6. Lumina se întunecă în cortul lui si candela de deasupra lui se isprăveste.
7. Pasii lui, altădată vânjosi, se îngustează si propriul lui sfat acum îl poticneste.
8. El dă cu picioarele în laT si se plimbă în reTeaua de sfori.
9. Capcana l-a prins de călcâi si laTul s-a încolăcit pe el.
10. Cursa care trebuia să-l prindă este ascunsă în pământ si prinzătoarea stă în poteca lui;
11. Spaimele dau peste el din toate părTile si se Tin de el pas cu pas.
12. Lângă bunătăTile lui el moare de foame si nenorocirea lui stă gata lângă el.
13. Boala muscă din trupul lui. Primul născut al morTii roade mădularele lui.
14. Din cortul unde stătea la adăpost este scos afară si târât înaintea groaznicului împărat.
15. Nimeni din ai lui nu mai sălăsluieste în cortul lui, care nu mai este al lui. Pe locuinTa lui plouă cu pucioasă.
16. Rădăcinile lui se usucă în pământ, iar ramurile lui se vestejesc în aer.
17. Pomenirea lui se sterge de pe pământ si în toată lumea numele i-a pierit.
18. De la lumină i-au dat brânci în întuneric si de pretutindeni e scos afară.
19. Nu lasă nici urmasi, nici sămânTă în poporul său si nimeni nu mai trăieste după el prin locurile prin care a locuit.
20. Cei din apus s-au mirat foarte de soarta lui si cei din răsărit au simTit fiori în ei.
21. Aceasta rămâne din sălasurile celui nelegiuit si iată locul celui ce n-a cunoscut pe Dumnezeu".

19.
Iov în necazurile lui se mângâie cu nădejdea învierii.

1. Atunci Iov a început să vorbească si a zis:
2. "Câtă vreme veTi întrista voi sufletul meu si mă veTi zdrobi cu cuvântările voastre?
3. Iată a zecea oară de când mă batjocoriTi. Nu vă este rusine că vă purtaTi asa?
4. Chiar dacă ar fi adevărat că am păcătuit, greseala mea este pe capul meu.
5. Iar dacă voi vă faceTi tari si mari împotriva mea si-mi scoateTi ochii cu ticălosia mea,
6. Să stii că Dumnezeu este Cel ce mă urmăreste si că El m-a învăluit cu laTul Său.
7. Dacă strig de multa-apăsare, nu primesc nici un răspuns; Tip în gura mare, dar nimeni nu-mi face dreptate.
8. El a astupat calea mea, ca să nu mai trec pe ea, si a acoperit cu beznă toate drumurile mele.
9. M-a dezbrăcat de mărirea mea si mi-a smuls cununa de pe cap.
10. M-a dărâmat de jur împrejur si sunt în ceasul morTii si nădejdea mea a scos-o din rădăcină ca pe un copac.
11. Aprins-a împotriva mea mânia Sa si m-a luat drept dusmanul Său.
12. Hoardele Sale sosesc grămadă, îsi fac drum până la mine si pun tabără de jur împrejurul cortului meu.
13. A depărtat pe fraTii mei de lângă mine si cunoscuTii mei îsi întorc faTa când mă văd.
14. Rudele mele au pierit, casnicii mei au uitat de mine.
15. Cei ce locuiau împreună cu mine si slujnicele mele se uită la mine ca la un străin; sunt în ochii lor ca unul venit din altă Tară.
16. Chem pe sluga mea si nu-mi răspunde, măcar că o rog cu gura mea.
17. Suflarea mea a ajuns nesuferită pentru femeia mea si am ajuns să miros greu pentru fiii cei născuTi din coapsele mele.
18. Până si copiii îmi arată dispreT; când mă scol, vorbesc pe seama mea.
19. ToTi sfetnicii mei cei mai de aproape mă urgisesc si aceia pe care îi iubeam s-au întors împotriva mea.
20. Oasele mele ies afară din piele si nu mi-au mai rămas tefere decât gingiile.
21. Milă fie-vă de mine, aveTi milă de mine, o, voi, prietenii mei, căci mâna lui Dumnezeu m-a lovit!
22. De ce mă prigoniTi cu urgia lui Dumnezeu si nu vă mai săturaTi de carnea mea?
23. Cit as vrea ca vorbele mele să fie scrise, cât as vrea să fie săpate pe aramă.
24. Să fie săpate pe veci, cu un condei de fier si de plumb, într-o stâncă!
25. Dar eu stiu că Răscumpărătorul meu este viu Ti că El, în ziua cea de pe urmă, va ridica iar din pulbere această piele a mea ce se destramă.
26. Si afară din trupul meu voi vedea pe Dumnezeu.
27. Pe El Îl voi vedea si ochii mei Îl vor privi, nu ai altuia. Si de dorul acesta măruntaiele mele tânjesc în mine.
28. Iar dacă ziceTi: Cum îl vom urmări si ce pricină de proces vom găsi noi în el?
29. TemeTi-vă de sabie, pentru voi însivă, când mânia va izbucni împotriva greselii voastre. Si atunci veTi învăTa că este o judecată!"

20.
Cuvântul lui Tofar; fericirea necredinciosilor este nestatornică.

1. Si Tofar din Naamah a început să vorbească si a zis:
2. "Cugetul meu mă împinge să vorbesc, din pricina frământării pe care o simt în mine.
3. Am auzit o învăTătură care mă scoate din sărite si atunci o pornire vijelioasă, din duhul meu, mă face să răspund.
4. Nu stii tu oare că de mult de tot, din zilele când omul a fost asezat pe pământ,
5. Desfătarea celor fără de lege Tine foarte puTin si bucuria făTarnicului nu stă decât o clipă?
6. Chiar dacă statura lui s-ar înălTa până la ceruri si cu capul s-ar atinge de nori,
7. El totusi va pieri ca o nălucă, pe vecie, si cei ce îl vedeau vor întreba: Ce s-a făcut?
8. Zboară ca un vis si nu mai dai de el, e măturat ca o vedenie de noapte.
9. Ochiul, care îl privea, nu-l mai vede si locul unde se găsea, nu-l mai zăreste.
10. Feciorii lui vor trebui să cersească mila celor săraci si mâinile lui vor da înapoi ce a luat cu forTa.
11. Oasele lui sunt încă pline de vlaga tinereTii, dar ea se va culca cu el în pulbere;
12. Dacă răutatea este dulce în gura lui, el o ascunde sub limba lui.
13. Dacă o tine în gură si nu o scuipă, dacă o mestecă în cerul gurii,
14. Totusi hrana lui în măruntaiele lui se strică si se face în intestinele lui venin de năpârcă.
15. Averea, pe care a înghiTit-o, acum o varsă; Dumnezeu i-o dă afară din pântece.
16. Venin de sarpe otrăvitor sugea. Limba de năpârcă îl omoară!
17. El nu va mai vedea pâraiele de proaspăt untdelemn, valurile de miere si de smântână.
18. Dă îndărăt ce-a câstigat si nu se mai foloseste de câstig si de roadele negustoriei sale nu se mai bucură.
19. Pentru că a asuprit fără milă pe săraci si a furat o casă, în loc să o zidească.
20. El nu va cunoaste pacea lăuntrică si el nu va scăpa nimic din toate câte preTuieste.
21. Nimic nu scapă de lăcomia lui, de aceea înflorirea lui nu va Tine deloc.
22. Când bogăTia lui va fi la culme, tulburarea îl va apuca deodată si toate loviturile nenorocirii vor cădea în capul lui.
23. Când va fi gata să-si sature pântecele, Dumnezeu va dezlănTui asupră-i urgia mâniei Sale si va ploua cu săgeTi peste el.
24. Dacă va scăpa de platosa de fier, îl va străpunge arcul de aramă.
25. O săgeată îi iese din spate, o alta i s-a înfipt în ficaTi si spaimele morTii îl sfârsesc.
26. Toată neagra pieire ameninTă comorile pe care le-a adunat; un foc care arde neaprins îl mistuie pe oricine va mai rămâne din cortul lui.
27. Cerurile vor dezveli fărădelegea lui si pământul i se va ridica împotrivă.
28. Năpraznică revărsare de ape va mătura casa lui si apele vor curge în ziua dumnezeiestii mânii.
29. Aceasta este partea hărăzită de Dumnezeu omului nelegiuit, aceasta este mostenirea pe care el o primeste de la Domnul".

21.
Iov răspunde lui Tofar despre fericirea si pedeapsa necredinciosilor.

l. Atunci Iov a vorbit încă o dată si a zis:
2. "AscultaTi cu luare-aminte cuvântul meu si aici să se oprească mângâierile voastre.
3. ÎngăduiTi-mi să vorbesc si eu, si după ce voi vorbi, atunci poTi să-Ti baTi joc.
4. Oare plângerea mea se înalTă împotriva unui om? Si atunci răbdarea mea cum n-o să fie pe sfârsite?
5. UitaTi-vă la mine si miraTi-vă foarte si puneTi mâna la gură.
6. Căci, când mă gândesc, mă apucă groaza si toată carnea de pe mine tremură.
7. Pentru ce ticălosii au viaTă, ajung la adânci bătrâneTe si sporesc în putere?
8. Urmasii lor se ridică voinici în faTa lor si odraslele lor dăinuiesc sub ochii lor.
9. Casele lor stau nevătămate, fără teamă si varga lui Dumnezeu nu stă deasupra lor.
10. Taurii sunt plini de vlagă si prăsitori, juncanele lor fată si nu leapădă.
11. Copiii lor zburdă ca oile si odraslele lor dănTuiesc împrejur.
12. Ei cântă din tobă si din harfă si se desfată la sunetele flautului.
13. Îsi isprăvesc zilele în fericire si coboară cu pace în împărăTia morTii.
14. Si tocmai ei ziceau lui Dumnezeu: "În lături de la noi! Nu vrem deloc să cunoastem căile Tale!
15. Cine este Cel Atotputernic ca să-I slujim Lui si ce folos vom avea să-I înălTăm rugăciuni?"
16. N-ai zice, oare, că fericirea lor e în mâna lor? Sfatul celor răi nu este totdeauna departe de Dumnezeu?
17. De câte ori se stinge candela nelegiuiTilor si nenorocirea dă năvală peste ei? De câte ori Dumnezeu nimiceste cu mânia Sa pe cei răufăcători,
18. Ca să fie ei ca paiul în bătaia vântului si ca pleava pe care o răsuceste vârtejul?
19. Dumnezeu, vei zice, păstrează pentru copiii lui răsplata fărădelegii lui. Dar să-l pedepsească pe el însusi, ca să se înveTe.
20. Să-si vadă cu ochii nenorocirea si să se adape din mânia Celui Atotputernic!
21. Fiindcă ce-i mai pasă de casa lui, după moartea lui, când numărul lunilor lui a fost retezat?
22. Dar nu cumva Îi vom da noi învăTătură lui Dumnezeu, Lui care stă si judecă pe cei de sus?
23. Unul moare, în plinătatea puterii sale, când este înconjurat de fericire si de pace,
24. Când găleTile îi sunt pline de lapte si oasele pe care le suge, pline cu măduvă.
25. Altul moare, cu sufletul coplesit de amărăciune, fără să fi gustat vreo fericire.
26. Si unul si altul se culcă în Tărână si viermii îi cotropesc.
27. Stiu prea bine gândurile voastre si socotinTele pe care vi le făuriTi în privinTa mea.
28. Voi ziceTi în mintea voastră: Unde este casa asupritorului si unde este cortul în care locuiau nelegiuiTii?
29. N-aTi întrebat oare pe cei ce trec pe drum si n-aTi recunoscut dreptatea spuselor lor?
30. Anume cum că în ziua nenorocirii cel rău este cruTat si că în ceasul mâniei el scapă?
31. Cine îl mustră în faTă pentru purtarea lui si cine-i întoarce cu aceeasi măsură faptele pe care le-a făcut?
32. Iar când este dus la locul de odihnă, din stâlpul de la căpătâi el parcă stă de strajă.
33. Bulgării pământului îi sunt usori; în convoi pe urma lui înaintează toată lumea, si înaintea lui o mulTime nenumărată.
34. Atunci ce sunt desartele mângâieri pe care mi le daTi? Din toate cuvintele voastre nu rămâne decât înselăciune".

22.
Elifaz se îndoieste iarăsi de evlavia lui Iov.

1. Elifaz din Teman a răspuns atunci si a zis:
2. "Poate omul să fie de vreun folos lui Dumnezeu? Nu, fiindcă înTeleptul îsi este de folos lui însusi.
3. Ce are Cel Atotputernic dacă tu esti fără prihană? Si care este câstigul Lui, dacă drumurile tale sunt fără vină?
4. Oare El te pedepseste pentru cucernicia ta si pentru ea intră cu tine în judecată?
5. Nu, dimpotrivă, fiindcă răutatea ta este mare si fărădelegile tale sunt fără hotar!
6. Căci tu fără dreptate luai zăloage de la fraTii tăi si smulgeai vesmântul de pe oameni si-i lăsai goi.
7. Tu nu dădeai să bea celui însetat si nu dădeai să mănânce celui flămând;
8. Cel cu pumnul tare cotropeste pământul si cel cu trecere îl ia, în stăpânire.
9. Goneai de la pragul tău pe văduve cu mâinile goale si braTele celor orfani tu le sfărâmai.
10. Acesta este cuvântul pentru care laTuri te înconjoară si spaimele te-au apucat dintr-o dată.
11. Lumina s-a stins pentru tine si nu mai vezi si o apă revărsată te-a dat la fund.
12. Dumnezeu nu este El oare mai presus de ceruri? Priveste în sus spre stele cât de sus sunt ele!
13. Tu ai zis: Ce stie Dumnezeu! Judecă El oare prin umbră?
14. Norii sunt ca o perdea în faTa Lui si El nu poate să vadă; El se plimbă numai de jur împrejurul cerurilor.
15. Voiesti tu să urmezi pe străvechea cale pe care au bătătorit-o oamenii cei fără de lege?
16. Cei ce au fost măturaTi înainte de vreme, când un fluviu s-a rostogolit peste temeliile lor,
17. Si ei ziceau lui Dumnezeu: "În lături de la noi! Si ce poate să ne facă Cel Atotputernic?"
18. Dar tocmai El umpluse casele lor de bunătăTi, însă sfatul celor răi rămânea departe de Dumnezeu.
19. Cei drepTi se uită si se bucură, iar cel nevinovat râde de ei.
20. Iată, avuTia lor a nimicit-o si focul a mistuit toată strânsura lor!
21. Împacă-te cu Dumnezeu si cazi la pace. Atunci bine va fi de tine.
22. Primeste, te rog, învăTătură din gura Lui si pune la inimă cuvintele Lui;
23. Dacă te întorci la Cel puternic si te smeresti, dacă depărtezi nedreptatea de cortul tău,
24. Atunci aurul tău îl vei preTui drept Tărână si comorile Ofirului drept pietricele,
25. Pentru că Cel Atotputernic va fi pentru tine sloi de aur si grămezi de argint.
26. Atunci tu te vei desfăta întru Cel Atotputernic si ridica-vei faTa ta către Dumnezeu.
27. Tu vei chema numele Lui si El te va auzi si tu vei împlini juruinTele tale.
28. Când te vei hotărî să faci un lucru, lucrul îl vei izbuti si lumina va străluci pe toate drumurile tale,
29. Fiindcă Dumnezeu smereste pe mândri si mândria, si mântuieste pe acela care-si pleacă ochii în pământ.
30. El izbăveste pe cel nevinovat si tu la fel vei scăpa, când mâinile tale vor fi curate".

23.
Iov mărturiseste curăTenia cugetului său, lăsându-se la judecata Domnului.

1. Dar Iov iarăsi a vorbit si a zis:
2. "Si de data aceasta plângerea mea este luată tot ca răzvrătire si totusi mâna mea de-abia înăbuse suspinele mele.
3. O, dacă as sti unde să-L găsesc! Dacă as putea să ajung la palatul Lui!
4. Atunci as dezvălui înaintea Lui pricina mea si as umple gura mea cu învinuiri.
5. As sti atunci cuvintele cu care mi-ar răspunde si as înTelege rostul spuselor Lui.
6. Si-ar dezlănTui El oare toată puterea în cearta Lui cu mine? Nu, El ar sta si m-ar asculta.
7. El ar lua aminte la omul drept care vorbeste în fala Lui si astfel as fi iertat pe vecie de Judecătorul meu.
8. Căci iată, dacă o iau spre răsărit, El nu este acolo; dacă o iau spre apus, nu-L zăresc!
9. L-am căutat spre miazănoapte si n-am dat de El, m-am întors către miazăzi si nici aici nu L-am văzut!
10. Dar El cunoaste si umbletul meu si starea mea pe loc si dacă ar fi să mă treacă prin cuptor de foc, voi iesi din cuptor curat ca aurul.
11. M-am Tinut cu pasul meu după pasul Lui, am păzit calea Lui si nu m-am abătut din ea.
12. De la porunca buzelor Sale nu m-am depărtat, la sânul meu am Tinut ascunse cuvintele gurii Sale.
13. Dar hotărârea Lui este luată si cine-L va împiedica? Căci ceea ce sufletul Său a poftit, aceea va si face.
14. Fiindcă El aduce la îndeplinire hotărârea Sa si alte foarte multe lucruri la fel, care sunt în gândul Său.
15. Iată pentru ce sunt înspăimântat în faTa Lui. Mă gândesc si mi-e teamă de El.
16. Dumnezeu a slăbit inima mea si Cel Atotputernic m-a îngrozit.
17. Si n-am tăcut din pricina întunericului si din pricina nopTii care a învăluit faTa mea.

24.
Despre rânduiala lui Dumnezeu cea tainică, dar dreaptă; pentru nefericirea celor drepTi si fericirea celor păcătosi.

1. De ce, pentru Cel Atotputernic, vremurile răsplătirilor sunt ascunse si cei ce-L cunosc n-au văzut zilele Sale de judecător?
2. Viclenii mută hotarele Tarinilor, fură turma de oi cu cioban cu tot.
3. Duc la ei acasă asinul copiilor orfani si iau zălog boul văduvei.
4. Dau la o parte de pe cale pe cei săraci din Tară, iar pe toTi nenorociTii din Tară îi silesc să se ascundă.
5. Acestia la fel cu asinii sălbatici din pustie ies pe furis să-si caute de mâncare si, după ce lucrează până seara, tot n-au pâine pentru copii.
6. Ei seceră noaptea pe câmp, ei culeg via nelegiuitului;
7. Petrec noaptea goi, fiindcă n-au cu ce să se învelească, pentru că n-au vesmânt să se apere de frig.
8. Ploaia repede din munTi îi udă până la piele si în loc de adăpost strâng în braTe stâncile.
9. Cei dintâi smulg pe orfan de la TâTă si iau zălog haina săracului.
10. Si săracii umblă goi, fără îmbrăcăminte si, istoviTi de foame, duc în spinare snopii.
11. La teascul bogatului, ei storc untdelemnul, ei calcă jghiaburile cu struguri si tânjesc de sete.
12. În cetate, muribunzii se vaită si sufletul celor răniTi cere ajutor; dar Dumnezeu n-aude rugăciunea lor!
13. Mai sunt răzvrătiTi împotriva zilei, care nu cunosc cărările ei si nu rămân în potecile ei.
14. Ucigasul se scoală dis-de-dimineaTă, ucide pe cel sărac si nevoias si jefuieste.
15. Ochii celui desfrânat pândesc amurgul zilei si el îsi zice: Nu mă vede nici Tipenie de om, si îsi pune o mahramă pe faTă.
16. Tâlharul, acoperit de întuneric, sparge casele si intră în ele, căci el le-a pus semn de cu ziuă,
17. Iar când vine dimineaTa, parcă ar fi pentru ei umbra morTii. Când zorii strălucesc, toate spaimele morTii dau peste ei.
18. Nelegiuitul pluteste usor ca pe faTa apelor, dar pe pământ partea lui este plină de blestem si fericirea nu va călca niciodată via lui.
19. Precum seceta si arsiTa sorb apele zăpezilor topite, tot astfel soarbe locuinTa morTilor pe păcătosi.
20. Pântecele mamei lor l-au uitat, viermii se desfătează din el, nimeni nu-l mai Tine minte si astfel nelegiuirea lor s-a frânt ca un copac.
21. Ei chinuiau pe femeia stearpă si fără de copii, ei s-au purtat aprig cu femeia văduvă.
22. Dar Cel ce, prin puterea Lui, struneste pe cei puternici, se ridică răzbunător si toii acestia nu se mai Tin stăpâni pe viaTa lor.
23. El îi lasă să se sprijine cu bună încredinTare, dar ochii Lui erau asupra căilor lor.
24. Se ridicaseră, dar acum nu mai sunt, s-au asternut ca nalba, când o cosesti si ca spicul ierbii s-au vestejit.
25. Dacă ziceTi că nu este asa, cine îmi va dovedi că am minTit si cine va spulbera cuvântul meu?"

25.
Înaintea lui Dumnezeu toTi oamenii sunt păcătosi.

1. Atunci Bildad din Suah a început să vorbească si a zis:
2. "A Lui este stăpânirea, a Lui este puterea înfricosătoare! Si El sălăsluieste pacea în locurile preaînalte.
3. Cine poate să numere ostile Sale? Si peste cine nu se ridică paza Lui?
4. Cum ar putea un om să fie fără de prihană înaintea lui Dumnezeu, sau cum ar putea să fie curat cel ce se naste din femeie?
5. Iată nici luna nu străluceste destul în ochii Lui si nici stelele nu sunt de tot curate, pentru El!
6. Cu cât mai puTin omul, care nu este decât putreziciune, cu atât mai puTin născutul din om, care nu este decât un vierme!"

26.
Iov laudă puterea lui Dumnezeu mai presus decât Bildad.

l. Atunci Iov a răspuns si a zis:
2. "În ce chip ajuTi tu pe cel ce este fără de putere si sprijini braTul care a slăbit?
3. Cum stii tu să sfătuiesti pe cel lipsit de înTelepciune si ce belsug de stiinTă ai dat pe faTă?
4. Către cine ai îndreptat tu cuvintele tale si al cui duh grăia prin gura ta?
5. Înaintea lui Dumnezeu, umbrele răposaTilor tremură sub pământ, iar apele si vietăTile din ape se înspăimântă.
6. ÎmpărăTia morTilor este goală înaintea Lui si adâncul este fără acoperis.
7. El întinde miazănoaptea peste genune; El spânzură pământul pe nimic.
8. El închide apele în norii Săi si norii nu se rup sub greutatea apelor.
9. El acoperă faTa lunii pline, desfăsurând asupra ei norii Săi.
10. El a tras un cerc pe suprafaTa apelor, până la hotarul dintre lumină si întuneric.
11. Stâlpii cerului se clatină si se înspăimântă la mustrarea Lui.
12. Cu puterea Lui El a despicat marea si cu înTelepciunea Lui a sfărâmat furia ei.
13. Suflarea Lui înseninează cerurile si mâna Lui străpunge sarpele fugar!
14. Si dacă acestea sunt marginile din afară ale înfăptuirilor Sale, cât de puTin lucru este ceea ce străbate până la noi! Dar tunetul puterii Sale, cine ar putea să-l înTeleagă?"

27.
Iov, apărând nevinovăTia sa, pune faTă în faTă pe cei cuviosi cu făTarnicii.

l. Dar Iov a mers mai departe cu pildele lui si a zis:
2. "Viu este Dumnezeu Care a dat la o parte dreptatea mea! Viu este Cel Atotputernic Care a împovărat sufletul meu!
3. Câtă vreme duhul meu va fi întreg în mine si suflarea lui Dumnezeu în pieptul meu,
4. Buzele mele nu vor rosti nici un neadevăr si limba mea nu va grăi nici o minciună!
5. Departe de mine gândul să vă dau dreptate! Până când o fi să-mi dau duhul nu mă voi lepăda de nevinovăTia mea.
6. Tin cu tărie la dreptatea mea si nu voi lăsa-o să-mi scape; inima mea nu se rusinează de zilele pe care le-am trăit.
7. Dusmanul meu să aibă partea nelegiuitului si cel ce este împotriva mea să aibă partea celui ce lucrează nedreptatea!
8. Care este nădejdea unui înrăit, când el se roagă si îsi ridică sufletul către Dumnezeu?
9. Aude oare Dumnezeu strigarea lui, când dă peste el vreo nenorocire?
10. Este oare Cel Atotputernic desfătarea lui? Cheamă el în toată vremea numele lui Dumnezeu?
11. Voiesc să vă învăT căile lui Dumnezeu si ceea ce este în gândul Celui Atotputernic nu vreau să vă ascund.
12. Si dacă voi toTi aTi dovedit-o (ca si mine), atunci pentru ce vorbiTi în zadar?
13. Iată partea pe care Dumnezeu o păstrează celui rău si mostenirea pe care asupritorii vor primi-o de la Cel Atotputernic.
14. Dacă fiii săi sunt numerosi, sunt pentru tăisul sabiei si odraslele lui nu au atâta pâine cât să se sature:
15. CâTi mai scapă dintre ai lui vor muri de ciumă si văduvele lor nu-i vor jeli.
16. Dacă adună bani mulTi ca nisipul si grămădeste vesminte multe ca noroiul,
17. Poate să le grămădească, dar cu ele se va îmbrăca un om fără prihană si de toTi banii lui va avea parte unul cu inima curată.
18. Casa pe care si-a zidit-o este casa unei molii si ca o colibă pe care si-o face un pândar.
19. Se culcă bogat, dar nu se mai culcă a doua oară; deschide ochii si nu mai este.
20. Spaimele l-au ajuns ziua în amiaza mare; în puterea nopTii, un vârtej l-a smuls.
21. Vântul de la răsărit l-a spulberat si se duce; din locul de unde era îl spulberă.
22. Dumnezeu îl împovărează fără milă si înaintea mâinii care îl pedepseste el caută să fugă.
23. Oamenii bat din mâini la privelistea aceasta si cu fluierături îl alungă de peste tot.

28.
Izvorul înTelepciunii.

l. Argintul are zăcămintele lui de obârsie si aurul are locul lui de unde-l scoTi si-l lămuresti.
2. Din pământ scoatem fierul si din stânca topită scoatem arama.
3. Omul a pus hotare întunericului si cercetează până în cele mai depărtate adâncuri, sfredelind piatra ascunsă în umbră si în beznă.
4. Un popor străin a săpat cărări pe sub pământ, uitate de piciorul celor de deasupra si departe de oameni; scormonitorii se spânzură pe funii si se clatină încoace si în colo.
5. Si deasupra este pământul din care iese pâinea, dar pe dedesubt este răvăsit ca de foc.
6. Aici pietrele lui sunt de safir, dincoace sunt puzderii de aur,
7. Cărări pe care nu le-a cunoscut pasărea de pradă si pe care ochiul vulturului nu si le-a însemnat.
8. Fiarele sălbatice nu le-au călcat niciodată, niciodată leul nu s-a strecurat pe aici.
9. Dar omul a ajuns cu mâna lui la aceste stânci de cremene si munTii i-a răsturnat din temelie.
10. El a săpat sanTuri în stânci si nimic de preT nu scapă privirii lui.
11. El a răscolit izvoarele apelor si tot ce era în adâncime a scos afară la lumină.
12. Dar înTelepciunea de unde izvorăste ea si care este locul de obârsie al priceperii?
13. Pământeanul nu cunoaste calea către ea, căci ea nu se găseste pe meleagurile celor vii.
14. Adâncul a grăit: Ea nu se află în sânul meu! Si marea a spus la fel: Ea nu este la mine!
15. Mintea cea înaltă nu poate fi schimbată cu bulgări de aur si argintul nu-l cântăresti ca s-o plătesti.
16. Ea nu poate să fie preTuită nici cu aurul Ofirului, nici cu preTioasa cornalină, nici cu pietre de safir!
17. Cu ea alături nu pot să stea nici aurul, nici cristalul si cu un vas din aurul cel mai curat nu se poate schimba ea.
18. Despre mărgean si despre diamant, nici să mai pomenim, iar agonisirea înTelepciunii întrece cu mult pe aceea a mărgăritarelor.
19. Topazele Etiopiei nu stau în cumpănă cu ea si cu aurul cel mai curat nu vei plăti-o niciodată!
20. Si această înTelepciune de unde vine ea si care este sălasul priceperii?
21. Ea a fost ascunsă de ochii oricărei făpturi vii; ea a fost tăinuită si de pasărea cerului.
22. Adâncul si moartea au zis: Noi am auzit vorbindu-se de ea.
23. Dumnezeu îi cunoaste drumul si numai El este Cel ce stie locuinTa ei.
24. Când El privea până la marginile pământului si îmbrăTisa cu ochii tot ce se află sub ceruri,
25. Ca să dea vântului cumpănă si să chibzuiască legea apelor,
26. Când El statornicea ploilor un făgas si o cale bubuitului tunetului,
27. Atunci El a văzut înTelepciunea s i a cântărit-o, atunci a pus-o în lumină si i-a măsurat adâncimea.
28. După aceea Dumnezeu a zis omului: Iată, frica de Dumnezeu, aceasta este înTelepciunea, iar în depărtarea de cel rău stă priceperea".

29.
Iov aminteste fericirea sa.

1. Apoi Iov a mers mai departe cu pildele sale si a zis:
2. "O, dacă as fi încă o dată ca în lunile de mai înainte, ca în zilele când Dumnezeu mă ocrotea,
3. Ca atunci când El Tinea strălucitoare deasupra capului meu candela Sa si, luminat de ea, eu străbăteam prin întuneric!
4. De ce nu sunt încă o dată ca în zilele toamnei mele, când Dumnezeu Tinea parte cortului meu,
5. Când Cel Atotputernic era încă cu mine si împrejurul meu stăteau feciorii mei,
6. Iar picioarele mele se scăldau în lapte si stânca aspră izvora pentru mine pâraie de untdelemn?
7. Atunci când ieseam la poarta de sus a cetăTii si asezam în piaTă scaunul meu,
8. Tineretul, văzându-mă, se ascundea cu sfială, iar cei bătrâni se ridicau în picioare si rămâneau asa.
9. Fruntasii poporului îsi opreau cuvântările si îsi puneau mâna la gură.
10. Glasul căpeteniilor scădea si limba lor se lipea de cerul gurii.
11. Căci urechea care mă auzea mă fericea si ochiul care mă vedea îmi dădea mare mărturie.
12. Fiindcă scăpam de pieire pe cel sărman care striga după ajutor si pe orfanul fără sprijin.
13. Binecuvântările celui ce era gata să piară veneau asupră-mi si umpleam de bucurie inima văduvei.
14. Mă îmbrăcam întru dreptate, ca într-un vesmânt si judecata mea cea dreaptă era mantia mea si turbanul meu.
15. Eram ochii celui orb si piciorul celui schiop;
16. Eram tatăl celor neputinciosi si cercetam cu sârguinTă pricinile care îmi erau necunoscute.
17. Sfărâmam fălcile nelegiuitului si smulgeam prada din dinTii lui.
18. Si îmi ziceam: Voi adormi în cuibul meu si ca pasărea Phoenix voi înmulTi zilele mele.
19. Rădăcina mea se va răsfira pe lângă apă si roua se va lăsa, noaptea, peste ramurile mele.
20. Slava mea va întineri neîncetat si arcul meu se va înnoi în mâna mea.
21. Oamenii mă ascultau si stăteau fără grai si asteptau să audă sfatul meu.
22. După ce le vorbeam eu, ei nu mai spuneau nimic si cuvântul meu cădea asupra lor picătură cu picătură.
23. Mă asteptau precum astepTi ploaia si căscau gura lor, ca pentru bura de primăvară.
24. Dacă le surâdeam, nu-si credeau ochilor si surâsul meu nu-l lăsau să se piardă.
25. Le arătam care este dreapta cale si stăteam mereu în fruntea lor, stăteam ca un împărat, între ostasii săi si, oriunde-i duceam, ei veneau după mine.

30.
Iov plânge nenorocirea lui.

l. Iar acum am ajuns de batjocură pentru cei mai tineri decât mine si pe ai căror părinTi îi preTuiam prea puTin, ca să-i pun alături cu câinii turmelor mele.
2. Ce as fi făcut cu puterea braTelor lor, odată ce vlaga lor se dusese toată?
3. Din pricina sărăciei si a foametei înspăimântătoare, ei mânTcau rădăcini din locuri uscate si mama lor era câmpia pustie si jalnică.
4. Ei culegeau ierburi de prin mărăcini si pâinea lor era rădăcina de ienupăr.
5. Erau goniTi din mijlocul oamenilor si după ei lumea urla ca după niste hoTi.
6. Drept aceea, au ajuns să se aciueze pe marginea suvoaielor, prin găurile pământului si prin văgăunile stâncilor.
7. Zbiară prin hăTisuri, stau grămadă pe sub scaieTi.
8. Neam de oameni ticălosi, neam de oameni fără nume, ei erau gunoaiele pe care le arunci din Tară!
9. si astăzi, iată că sunt cântecul lor, am ajuns basmul lor.
10. Le e groază de mine, s-au depărtat de mine si pentru obrazul meu n-au făcut economie cu scuipatul lor!
11. Cel ce si-a deznodat streangul robiei mă asupreste si tot asa cel ce si-a scos zăbalele din gură.
12. În dreapta mea se ridică martori potrivnici mie, în cursa lor au prins picioarele mele si si-au croit drumuri împotrivă-mi.
13. Au dărâmat poteca mea, cu gând ca să mă piardă, ei se suie încoace si nimeni nu le este stavilă.
14. Ca printr-o spărtură largă, ei dau iures si în dărâmături se tăvălesc.
15. MulTimea spaimelor s-a întors asupra mea, slava mea au gonit-o ca vântul si izbăvirea mea a trecut ca un nor.
16. Si acum sufletul meu se topeste în mine, zile de amărăciune mă cuprind.
17. Noaptea oasele mele sunt ca sfredelite si nervii mei nu stiu de odihnă.
18. Cu o putere năpraznică, Dumnezeu mă tine de haină si mă strânge de gât ca gulerul cămăsii.
19. Mi-a dat brânci în noroi si am ajuns să fiu la fel cu praful si cu cenusa.
20. Strig către Tine si nu-mi răspunzi, stau în picioare si Tu nu mă vezi.
21. Tu Te-ai făcut asupritorul meu si cu toată puterea braTului Tău mă prigonesti.
22. Tu mă ridici deasupra vântului si mă pui pe el călare si apoi mă nimicesti cu iuresul furtunii.
23. Stiu foarte bine că Tu mă duci spre moarte si la locul de întâlnire al tuturor muritorilor.
24. Totusi împotriva sărmanului nu ridicam mâna mea, când striga către mine, în nenorocirea lui.
25. N-am plâns oare si eu împreună cu cel care-si ducea viaTa greu? Sufletul meu n-avea milă de cel sărman?
26. Mă asteptam la fericire si iată că a venit nenorocirea; asteptam lumina si a venit întunericul.
27. Măruntaiele mele au fiert în clocote fără încetare; zile de jale grea mi-au sosit înainte.
28. Am umblat înnegrit la faTă, dar nu de soare; m-am ridicat în adunare si am strigat.
29. Am ajuns frate cu sacalii, am ajuns tovarăs cu struTii.
30. Pielea s-a făcut pe mine neagră si oasele mele sunt arse de friguri.
31. Astfel harfa mea a ajuns instrument tânguirii si flautul meu glasul bocitoarelor.

31.
ViaTa curată a lui Iov.

l. Făcusem legământ cu ochii mei si asupra unei fecioare nu-i ridicam.
2. Si care este partea pe care Dumnezeu o trimite din ceruri si ce câstig hărăzeste, din înălTime, Cel Atotputernic?
3. Nefericirea nu este ea oare pentru cel nedrept si nenorocirea pentru făptuitorii fărădelegii?
4. Nu vede, oare, Dumnezeu căile mele si nu numără El toTi pasii mei?
5. Umblat-am oare întru minciună si picioarele mele au zorit spre înselăciune?
6. Să mă cântărească în cumpăna dreptăTii si Dumnezeu să cunoască neprihănirea mea.
7. Dacă pasii mei s-au abătut de la calea cea dreaptă si inima mea a fost târâtă de ochii mei, iar de mâinile mele s-a lipit vreo murdărie,
8. Atunci altul să mănânce ceea ce eu semăn si vlăstarii mei să fie scosi din rădăcină!
9. Dacă inima mea a fost amăgită de vreo femeie si am stat de pândă la usa aproapelui meu,
10. Atunci nevasta mea să învârtească la râsniTă pentru altul si alTii să aibă parte de ea.
11. Căci aceasta ar fi o urâciune, o nelegiuire vrednică de pedeapsa judecătorilor,
12. Un foc care mistuie până la iad si care nimiceste toată strânsura mea;
13. Dacă as fi nesocotit dreptul slugii sau al slujnicei mele, în socotelile lor cu mine,
14. Ce mă voi face eu; când Dumnezeu se va ridica si ce răspuns ti voi da, când va lua procesul în cercetare?
15. Cel ce m-a făcut pe mine în pântecele mamei mele nu l-a făcut si pe robul meu? Nu este, oare, El singur Care ne-a alcătuit în pântece?
16. Datu-m-am, oare, în lături, când săracul dorea ceva si lăsat-am să se stingă de plânsete ochii văduvelor?
17. Mâncam, oare, singur bucata mea de pâine si orfanului nu-i dădeam din ea?
18. Dimpotrivă, din tinereTile mele, am crescut pe orfan ca un tată si de la nastere, am călăuzit pe văduvă.
19. Dacă vedeam un nenorocit fără haină si vreun sărac care n-avea cămasă pe el,
20. Nu mă binecuvântau coapsele lui si nu-l încălzea lâna mieilor mei?
21. Dacă am repezit mâna mea împotriva vreunui orfan, fiindcă vedeam că am sprijinitori la masa judecăTii,
22. Atunci să cadă umărul meu din încheietură si braTul meu să se dezlege de osul celălalt!
23. Dar eu mă temeam de pedeapsa lui Dumnezeu si înaintea măreTiei Lui nu puteam să stau.
24. Mi-am pus eu încrederea în aur sau am zis aurului lămurit: Tu esti nădejdea mea?
25. Ori eram fericit peste măsură, că aveam atâta avere si că mâna mea agonisise mult?
26. Ori când vedeam soarele în strălucirea lui si luna înaintând cu măreTie,
27. A fost inima mea amăgită în taină si am dus eu mâna la gură, ca s-o sărut?
28. Si aceasta ar fi fost o mare fărădelege, fiindcă as fi tăgăduit pe Dumnezeul cel Preaînalt.
29. M-am bucurat eu de nenorocirea dusmanului meu si am tresăltat când vreo răutate dăduse peste el?
30. Eu n-am îngăduit limbii mele să gresească si să ceară moartea dusmanului, blestemându-l.
31. Oamenii care Tineau de casa mea ziceau: "Unde s-ar găsi vreunul care să nu se fi săturat la masa lui?"
32. Străinul nu petrecea noaptea niciodată afară; porTile mele le deschideam călătorului.
33. Acoperit-am eu, ca lumea cealaltă, păcatele mele, ascunzând, în sânul meu, greseala făptuită,
34. Pentru că, adică, mă temeam de zarva cetăTii si mă înspăimânta dispreTul cetăTenilor si atunci rămâneam fără glas si nu mai mă arătam în poartă?
35. O, cine, îmi va da pe cineva care să mă asculte? Iată aici iscălitura mea! Cel Atotputernic să-mi răspundă! Iar învinuirea scrisă de potrivnicii mei,
36. Voi purta-o pe umărul meu, voi înnoda-o în jurul capului meu, ca o cunună.
37. Îi voi da socoteală de toTi pasii mei, ca un principe mă voi înfăTisa înaintea Lui.
38. Nu cumva ogoarele mele cer răzbunare împotriva mea si brazdele lor sunt prididite de lacrimi?
39. Nu cumva m-am înfruptat din roadele lor si n-am plătit si am făcut pe vechii lor stăpâni să se plângă de mine?
40. Dacă ar fi asa, atunci să crească pe ele pălămidă în loc de grâu si neghină în loc de orz!" Aici cuvintele lui Iov se termină.

32.
Elihu se mânie de tăcerea prietenilor lui Iov.

1. Astfel, acesti trei bărbaTi nu mai răspunseră nimic lui Iov, pentru că el se socotea fără vină.
2. Atunci se aprinse de mânie Elihu, fiul lui Baracheel din Buz, din familia lui Ram. Si mânia lui se aprinse împotriva lui Iov, fiindcă el pretindea că este drept înaintea lui Dumnezeu,
3. Si iarăsi se aprinse mânia lui împotriva celor trei prieteni ai lui Iov, fiindcă ei nu găseau nici un răspuns si totusi osândeau pe Iov.
4. Elihu însă asteptase pe când ei vorbeau cu Iov, fiindcă ei erau mai în vârstă decât Elihu.
5. Dar când a văzut el că nu mai este nici un răspuns în gura celor trei oameni, atunci s-a aprins mânia lui.
6. Si asa Elihu, fiul lui Baracheel din Buz, a început a vorbi si a zis: "Eu sunt tânăr si voi sunteTi bătrâni, de aceea m-am sfiit si m-am temut să vă dau pe faTă gândul meu.
7. Mi-am zis: vârsta trebuie să vorbească si mulTimea anilor să ne înveTe înTelepciunea.
8. Dar duhul din om si suflarea Celui Atotputernic dau priceperea.
9. Nu cei bătrâni sunt înTelepTi si nici mosnegii nu sunt cei ce înTeleg totdeauna dreptatea.
10. Drept aceea am zis: LuaTi aminte la mine, voi arăta si eu ce stiu.
11. Iată că am asteptat cuvintele voastre, am stat cu urechea aTintită la judecăTile voastre, pe când voi vă căutaTi ce aveaTi de spus.
12. Am stat cu ochii aTintiTi asupra voastră si iată că nici unul n-a convins pe Iov, nici unul n-a răsturnat cuvintele lui;
13. De aceea să nu ziceTi: Noi am găsit înTelepciunea si Dumnezeu ne dă învăTătura, iar nu un om.
14. Astfel, nu voi pune înainte niste cuvinte ca acestea si nu-i voi răspunde cu temeiurile voastre.
15. Ei au fost opăriTi, n-au mai răspuns nimic, cuvintele le-au fugit din gură
16. Si eu am asteptat! Dar pentru că ei nu mai vorbesc, fiindcă au stat pe loc si nu mai răspund,
17. Voi zice si eu ceva din partea mea, voi arăta si eu stiinTa mea,
18. Căci sunt plin de cuvinte până în gât si duhul meu lăuntric îmi dă zor.
19. Iată că cugetul meu în mine este ca un vin care n-are pe unde să răsufle, ca un vin care sparge niste burdufuri noi.
20. Voi vorbi deci ca să mă usurez, voi deschide gura mea si nu-l voi lăsa pe Iov fără răspuns.
21. Nu voi lua partea nimănui si nu voi măguli pe nimeni,
22. Căci nu mă pricep să lingusesc, altfel într-o clipeală m-ar smulge Ziditorul meu.

33.
Elihu apără dreptatea lui Dumnezeu.

l. Drept aceea, Iov, te rog, ascultă cuvintele mele si ia aminte la toate cuvintele mele.
2. Iată că am deschis gura mea si limba mea grăieste.
3. Inima mea va scoate la iveală cuvinte de învăTătură, buzele mele se vor rosti cu limpezime,
4. Duhul lui Dumnezeu este Cel ce m-a făcut si suflarea Celui Atotputernic este dătătoarea vieTii mele.
5. Dacă poTi, răspunde-mi, apără-Ti pricina înaintea mea, fii tare!
6. Înaintea lui Dumnezeu eu sunt la fel cu tine si eu ca si tine am fost frământat din lut,
7. De aceea frica de mine să nu te tulbure, nici mâna mea să nu atârne greu asupra ta.
8. Tu ai spus în auzul meu si eu am auzit rostul vorbelor tale spunând asa:
9. "Eu sunt curat si fără nici o vină, eu sunt fără prihană si n-am nici o greseală;
10. Dar iată că Dumnezeu caută pricină de ură împotriva mea si mă socoteste ca un vrăjmas al Lui.
11. El pune picioarele mele în butuci si pândeste toTi pasii mei!"
12. Dar aici îTi voi răspunde că tu n-ai dreptate, fiindcă Dumnezeu este mai mare decât omul.
13. De ce grăiesti împotriva Lui, fiindcă El nu dă nimănui socoteală de toate câte face?
14. Vezi că Dumnezeu vorbeste când într-un fel, când într-alt fel, dar omul nu ia aminte.
15. Si anume, El vorbeste în vis, în vedeniile nopTii, atunci când somnul se lasă peste oameni si când ei dorm în asternutul lor.
16. Atunci El dă înstiinTări oamenilor si-i cutremură cu arătările Sale.
17. Ca să întoarcă pe om de la cele rele si să-l ferească de mândrie
18. Ca să-i ferească sufletul de prăpastie si viaTa lui de calea mormântului;
19. De aceea, prin durere, omul este mustrat în patul lui si oasele lui sunt zguduite de un cutremur neîntrerupt.
20. Pofta lui este dezgustată de mâncare si inima lui nu mai pofteste nici cele mai bune bucate.
21. Carnea după el se prăpădeste si piere si oasele lui, până acum nevăzute, îi ies prin piele.
22. Sufletul lui vine încet, încet spre prăpastie si viaTa lui spre împărăTia morTilor.
23. Dacă atunci se află un înger lângă el, un mijlocitor între vii, care să-i arate omului calea datoriei,
24. Dumnezeu Se milostiveste de el si zice îngerului: "Izbăveste-l ca să nu cadă în prăpastie; am găsit pentru sufletul lui preTul de răscumpărare!"
25. Atunci trupul lui înfloreste ca în tinereTe si el vine înapoi la zilele de la începutul vieTii sale.
26. El se roagă lui Dumnezeu si Dumnezeu îi arată bunătatea Sa si-i îngăduie să vadă faTa Sa cu mare bucurie si astfel îi dă omului iertarea Sa.
27. Atunci omul priveste peste semenii săi si zice: "Păcătuisem si călcasem dreptatea, dar n-am fost pedepsit după faptele mele.
28. Căci El a izbăvit sufletul meu ca să nu treacă prin strâmtorile morTii si ochii mei văd încă lumina".
29. Iată toate acestea le face Dumnezeu de două ori, de trei ori cu omul,
30. Ca să-i scoată sufletul din pieire si ca să-l lumineze cu lumina celor vii.
31. Ia aminte Iov, ascultă-mă pe mine, taci si eu voi vorbi!
32. Dacă ai ceva de spus dă-mi răspuns, vorbeste, căci dorinTa mea este să-Ti dau dreptate.
33. Iar dacă nu, ascultă la mine: Tine-Ti gura si te voi învăTa care este înTelepciunea".

34.
Elihu înfruntă pe Iov.

1. Elihu a vorbit mai departe si a zis:
2. "AscultaTi, înTelepTilor, cuvintele mele si voi, învăTaTilor, aTintiTi-vă urechile,
3. Fiindcă urechea deosebeste cuvintele, precum cerul gurii gustă rnâncarea.
4. Să cercetăm între noi ce este drept, să stim între noi ceea ce este bine,
5. Fiindcă Iov a zis: "Eu sunt drept, dar Dumnezeu nu-mi dă dreptate!
6. Desi nevinovat, trec drept mincinos; rana mea este nevindecată, desi eu nu am nici o greseală".
7. Cine mai este ca Iov, care să bea batjocura, cum ar bea apa?
8. Care să se însoTească cu cei care fac nedreptate si să meargă în pas cu făcătorii de rele?
9. Căci Iov a zis: "Omul n-are nici un folos, dacă se străduieste să fie plăcut lui Dumnezeu".
10. Dar voi oameni de inimă, ascultaTi-mă! Departe este de Dumnezeu răutatea, departe este de El nedreptatea!
11. Căci Dumnezeu întoarce omului după faptele lui si se poartă cu fiecare după purtarea lui.
12. Cu adevărat, Dumnezeu nu făptuieste răul si Cel Atotputernic nu strâmbă dreptatea.
13. Cine i-a încredinTat cârmuirea pământului si cine i-a dat în grijă această lume întreagă?
14. Dacă Dumnezeu n-ar cugeta decât la Sine Însusi si dacă ar lua înapoi la Sine duhul Său si suflarea Sa,
15. Toate făpturile ar pieri deodată si omul s-ar întoarce în Tărână.
16. Dacă ai minte, ascultă aceasta, pleacă urechea la cuvintele mele.
17. Unul care prigoneste dreptatea ar putea oare să domnească? Si vei osândi tu pe Cel mare si drept?
18. El, Care strigă împăraTilor: Netrebnicilor! Si celor mai mari de pe pământ: NelegiuiTilor!
19. El nu caută la fala celor mari si nu face deosebire între bogat si sărac, pentru că toTi sunt lucrarea mâinilor Sale.
20. Într-o clipită ei mor si se duc; în miez de noapte, un popor se zbuciumă si fără greutate prăbuseste pe tiran.
21. Pentru că ochii Domnului supraveghează cărările omului si vede toTi pasii lui.
22. Pentru El nu este nici întuneric, nici umbră, unde să se poată ascunde cei ce lucrează nelegiuirea.
23. Dumnezeu n-are nevoie să privească multă vreme pe cineva, ca să-l tragă înaintea judecăTii Sale.
24. El zdrobeste pe puternici, fără lungă cercetare si pune pe alTii în locul lor.
25. De vreme ce El cunoaste faptele lor, El îi răstoarnă în fapt de noapte si-i zdrobeste.
26. Ca pe niste nelegiuiTi ce sunt, El îi loveste de fală cu foarte mulTi privitori,
27. Fiindcă s-au dat la o parte din preajma Sa si n-au voit să priceapă cărările Sale
28. Si au făcut să urce până la Domnul strigătul celui sărac si să răsune în urechile Sale plânsul celor nenorociTi.
29. Dacă Domnul se odihneste, cine poate să-L smulgă din odihna Lui si dacă Îsi acoperă faTa, cine poate să-L mai zărească? Dar El stă si supraveghează si pe popoare si pe oameni,
30. Ca unul Care nu voieste stăpânirea celor nelegiuiTi, nici poticnirea popoarelor.
31. Dacă un făTarnic zice lui Dumnezeu: "Am fost târât la păcat si nu voi mai face ce este rău,
32. Ceea ce nu stiu, Tu învaTă-mă; dacă am săvârsit vreo nedreptate nu voi porni iar de la capăt!"
33. Crezi tu, după părerea ta, că Dumnezeu îi va face în schimb tot asa? Fiindcă ai fost dispreTuitor, fiindcă te faci tu judecător în locul meu, spune-mi atunci ce stii tu?
34. Oamenii în toată firea vor zice si tot asa orice om cuminte care mă ascultă:
35. Iov nu vorbeste după dreapta învăTătură si cuvintele lui nu sunt după sfânta dreptate.
36. Însă Iov trebuie cercetat până la capăt cu privire la acele răspunsuri vrednice de niste nelegiuiTi.
37. El a sporit păcatul său; aici între noi el pune la îndoială greseala lui si îngrămădeste vorbele sale împotriva lui Dumnezeu".

35.
Elihu vorbeste despre dreptatea lui Dumnezeu.

l. Elihu a vorbit mai departe si a zis:
2. "Crezi tu că ai dreptate si socotesti că te-ai limpezit înaintea lui Dumnezeu,
3. Când zici: "Ce folosesc, ce câstig am eu, că nu păcătuiesc?"
4. Iată ce-Ti voi răspunde si Tie si prietenilor tăi:
5. Priveste cerurile si îndreaptă intr-acolo ochii; uită-te la nori, cât sunt ei de sus, faTă de tine!
6. Dacă păcătuiesti, ce rău îi faci lui Dumnezeu si dacă păcatele tale sunt numeroase, ce-I strică Lui?
7. Dacă esti drept, ce dar Îi faci sau ce primeste El din mâna ta?
8. Răutatea ta poate să strice unui om ca si tine, dreptatea ta să folosească celui ce este ca si tine născut din om.
9. Ei strigă atunci când împilarea a trecut orice margini, ei răcnesc în mâinile celor puternici.
10. Dar ei nu întreabă: Unde este Dumnezeu Cel ce ne-a făcut, El Care dăruieste nopTii cântări de veselie?
11. El Care ne dă mai multă înTelepciune decât dobitoacelor pământului si mai multă pricepere decât păsărilor cerului?
12. Să tot strige ei atunci, căci Dumnezeu nu răspunde, din pricina trufasei împilări a celor răi.
13. Zadarnică le este truda; Dumnezeu nu aude si Cel Atotputernic nu ia aminte.
14. Cu atât mai puTin, când tu zici că nu stii de unde să-L iei, că tu esti cu El în judecată si că-L tot astepTi să vină.
15. Ba, încă atunci când tu spui că mânia Lui nu pedepseste si că El nu prea stie limpede ce este aceea nelegiuire!
16. Da, Iov îsi deschide gura zadarnic si, nestiind ce spune, înmulTeste cuvintele fără rost.

36.
Urmarea vorbirii lui Elihu.

1. Elihu a mers mai departe si a grăit:
2. "Asteaptă o clipă si vei învăTa si altele, căci sunt încă temeiuri si cuvinte de partea lui Dumnezeu.
3. Voi porni cu stiinTa mea de departe si voi dovedi dreptatea Ziditorului meu.
4. Căci cu adevărat ceea ce-Ti spun eu nu este minciună si cal ce stă lângă tine este unul desăvârsit în cunostinTă.
5. Fireste, Dumnezeu este prea puternic, dar nu leapădă pe nimeni; El este prea puternic prin înălTimea înTelepciunii Sale.
6. El nu lasă pe nelegiuit să propăsească si celor nenorociTi le face dreptate.
7. El nu despoaie pe cei drepTi de dreptatea lor, iar cu împăraTii la fel: îi pune în jeTuri împărătesti si-i asază să domnească de-a pururi. Dar ei se umflă de trufie.
8. Si atunci iată-i ferecaTi cu lanTuri si iată-i prinsi cu funiile mâhnirii.
9. După aceea, Dumnezeu le dezvăluie fapta pe care au făcut-o si nelegiuirea în care au căzut, anume că s-au trufit.
10. Dar El le face această destăinuire ca să ia aminte si le dă poruncă să se întoarcă de la răutatea lor;
11. Dacă dau ascultare si vin la supunere, ei îsi isprăvesc zilele lor în fericire si anii lor în desfătări;
12. Iar dacă sunt neascultători, atunci trec prin strâmtorile morTii si se sting nepricepuTi si orbi.
13. NelegiuiTii se mânie; ei nu se roagă lui Dumnezeu, când sunt pusi în lanTuri.
14. Unii ca acestia se sting de tineri si viaTa lor se vestejeste în floare.
15. Dar pe cel nenorocit Dumnezeu îl scapă prin nenorocirea lui si prin suferinTă Dumnezeu îi dă învăTătură.
16. Tot asa si pe tine te va scoate din strânsoarea durerii, ca să te pună la loc larg, unde nu mai este nici o stinghereală si unde masa ta va fi încărcată cu mâncări grase si alese.
17. Dacă tu ai fost pedepsit cu străsnicie, ca un nelegiuit, tu scoate din pedeapsă puterea dreptăTii;
18. Certarea Lui să nu te împingă la mânie împotriva Lui si mulTimea bătăii să nu te scoată din calea cugetului drept.
19. Era oare să pună Dumnezeu vreun preT pe bogăTiile tale? Nu! Nici pe aur, nici pe toate mijloacele puterii pământesti.
20. Nu pofti noaptea (depărtării de Dumnezeu), căci în ea, popoare întregi au fost smulse din locul lor.
21. Ia seama, nu te duce la nedreptate, căci ea este adevărata cauză a suferinTei.
22. Da, Dumnezeu este nespus de mare prin puterea Lui! Cine poate să înveTe ca El?
23. Cine I-a dat învăTătură cum să se poarte? Si cine poate să-I spună: "Aceasta ai făcut-o rău?"
24. Adu-Ti aminte si preamăreste opera Lui, pe care o cântă, în laudele lor, oamenii;
25. Orice om o priveste, măcar că o îmbrăTisează cu ochiul, numai de departe.
26. Cât este de mare Dumnezeu! Dar noi nu putem să-L înTelegem si numărul anilor Săi nu se poate socoti.
27. El atrage picăturile de apă, El le preface în aburi si dă ploaia.
28. Iar norii o trec prin sita lor si o varsă picături peste mulTimile omenesti.
29. Cine poate să priceapă cum se desfăsoară norii si cum bubuie tunetul în cortul lui?
30. Iată că El a rostogolit aburii Săi si a acoperit adâncimile mării.
31. Prin el Domnul hrăneste popoarele si le dă belsug de mâncare.
32. El ridică fulgerul, cu amândouă mâinile si-l trimite să lovească la Tintă.
33. El dă din vreme de veste ciobanului si oilor, care simt din aer apropierea vijeliei.

37.
Slava lui Dumnezeu se cunoaste din cartea firii.

l. Si din pricina aceasta inima mea se zbuciumă si se zbate din locul ei.
2. AscultaTi bubuitul glasului Său Si tunetul care iese din gura Sa.
3. Peste toată întinderea cerului El azvârle fulgerul Său si fulgerul Său ajunge până la marginile pământului.
4. În urma fulgerului, vine un muget prelung. El tună cu glasul Lui zguduitor, El nu mai împiedică fulgerele cât timp glasul Lui răsună.
5. Dumnezeu cu tunetul Său săvârseste minuni, El face lucruri mari pe care noi nu putem să le pricepem.
6. El porunceste zăpezii: "Cazi pe pământ ", si ploilor îmbelsugate: "StăruiTi cu putere!"
7. Pe fiecare om El pune a Sa pecetie, pentru ca toTi oamenii să recunoască puterea Lui.
8. Fiarele sălbatice se dau înapoi în culcusurile lor si rămân ascunse în vizuinile lor.
9. Vijelia vine de la miazăzi si frigul vine de la miazănoapte.
10. La suflarea lui Dumnezeu se încheagă ghiaTa si întinderea apelor se face sloi.
11. El umple norii cu apă si din întunecimea furtunii sloboade fulgerele.
12. Iar norii, învârtindu-se în cercuri, aleargă după planurile Sale, astfel că îndeplinesc tot ce le porunceste, în lungul si în latul lumii Sale pământesti.
13. Si Domnul îi trimite: aici ca o bătaie pentru pământ, dincolo ca o milostivire a voinTei Sale.
14. Iov, ia aminte la aceste lucruri, stai locului si te uită la minunile lui Dumnezeu!
15. ÎnTelegi tu cum cârmuieste Dumnezeu norii Săi si în ce fel poate norul să sloboadă fulgerul pe pământ?
16. ÎnTelegi tu plutirea norilor, minuni ale Aceluia a Cărui stiinTă este desăvârsită?
17. Tu, care te aprinzi în vesmintele tale, când pământul se odihneste sub vântul arzător din miazăzi,
18. PoTi să întinzi la fel cu El boltitura cerului, ca o oglindă turnată din metal?
19. Spune-mi si mie ce vom putea să grăim cu El? Ce vorbă vom începe noi cu El, astfel întunecaTi la minte precum suntem?
20. Acum, când eu vorbesc, cine-I dă de veste ce zic eu? Când a vorbit cineva ceva, El o stie fiindcă I-a Spus altul?
21. Oamenii nu pot să privească prealuminosul soare, care străluceste pe cer, acum după ce vântul a împrăstiat norii.
22. Acum lumină biruitoare se revarsă din norii de la miazănoapte si măreTia Domnului robeste si cutremură inima.
23. Pe Cel Atotputernic nu putem să-L ajungem cu priceperea noastră. El este atotînalt în putere si bogat în judecată si nu calcă niciodată dreptatea în picioare.
24. Pentru aceea oamenii se tem de El si I se închină; El însă nu-si pogoară privirile asupra nici unuia dintre cei ce se cred pe sine înTelepTi".

38.
Dumnezeu Se destăinuieste din norii cerului si Însusi dă învăTătură.

1. Atunci Dumnezeu i-a răspuns lui Iov, din sânul vijeliei, si i-a zis:
2. "Cine este cel ce pune pronia sub obroc, prin cuvinte fără înTelepciune?
3. Încinge-Ti deci coapsele ca un viteaz si Eu te voi întreba si tu Îmi vei da lămuriri!
4. Unde erai tu, când am întemeiat pământul? Spune-Mi, dacă stii să spui.
5. Stii tu cine a hotărât măsurile pământului sau cine a întins deasupra lui lanTul de măsurat?
6. În ce au fost întărite temeliile lui sau cine a pus piatra lui cea din capul unghiului,
7. Atunci când stelele dimineTii cântau laolaltă si toTi îngerii lui Dumnezeu Mă sărbătoreau?
8. Cine a închis marea cu porTi, când ea iesea năvalnică, din sânul firii,
9. Si când i-am dat ca vesmânt negura si norii drept scutece,
10. Apoi i-am hotărnicit hotarul Meu si i-am pus porTi si zăvoare
11. Si am zis: Până aici vei veni si mai departe nu te vei întinde, aici se va sfărâma trufia valurilor tale?
12. Ai poruncit tu dimineTii, vreodată în viaTa ta, si i-ai arătat aurorei care este locul ei,
13. Ca să apuce pământul de colTuri si să scuture pe nelegiuiTi de pe pământ?
14. În revărsatul zorilor, pământul se face rosu ca rosiile peceTi si ia culori ca de vesmânt.
15. Cei răi rămân fără noaptea (prielnică lor) si braTul ridicat este frânt.
16. Ai fost tu până la izvoarele mării sau te-ai plimbat pe fundul prăpastiei?
17. Ti s-au arătat oare porTile morTii si porTile umbrei le-ai văzut?
18. Ai cugetat oare la întinderea pământului? Spune, stii toate acestea?
19. Care drum duce la palatul luminii si care este locul întunericului,
20. Ca să stii să-l călăuzesti în cuprinsul lui si să poTi să nimeresti potecile care duc la el acasă?
21. Tu stii bine, căci atunci erai născut si numărul zilelor tale e foarte mare.
22. Ai ajuns tu la cămările zăpezii? Ai văzut tu cămările grindinei,
23. Pe care le Tin deoparte pentru vremuri de strâmtorare, pentru zilele de bătălie si de război?
24. Unde se risipesc aburii si se răspândeste pe pământ vântul de la răsărit?
25. Cine a săpat albie puhoaielor cerului si cine a croit drum bubuitului tunetului,
26. Ca să plouă pe un pământ nelocuit si pe o pustietate unde nu se află fiinTă omenească
27. Si să adape Tinuturile sterpe si uscate si să scoată pajiste de iarbă din întinderea plesuvă?
28. Are ploaia un tată? Cine a zămislit stropii de rouă?
29. Din sânul cui a iesit gheaTa? Si cine este cel ce naste promoroaca din cer?
30. Apele se încheagă si se întăresc ca piatra si fala mării se face sloi!
31. PoTi tu să legi cataramele Pleiadelor sau să deznozi lanTurile Orionului?
32. PoTi tu să scoTi la vreme cununa Zodiacului si vei fi tu cârmaci Carului Mare si stelelor lui?
33. Cunosti tu legile cerului si poTi tu să faci să fie pe pământ ceea ce este scris în ele?
34. PoTi tu să ridici până la nori glasul tău ca să se sloboadă peste tine potopul ploilor?
35. Esti tu în stare să azvârli fulgerele si ele să plece si să-Ti spună: Iată-ne?
36. Cine a pus atâta înTelepciune în pasărea ibis sau cine i-a dat pricepere cocosului?
37. Cine poate să Tină cu destoinicie socoteala norilor si să verse pe pământ burdufurile cerului,
38. Ca să se adune pulberea si să se întărească, iar bulgării de pământ să se lipească laolaltă?
39. Tu esti cel ce aduci pradă leoaicei si potolesti foamea puilor de leu,
40. Când s-au ascuns în vizuini sau stau si pândesc ascunsi în hăTisuri?
41. Cine are grijă de mâncarea corbului, când puii lui croncănesc la Dumnezeu, de foame, si zboară încoace si încolo după hrană?

39.
Minunile făpturii

l. Stii tu când nasc caprele sălbatice? Ai băgat de seamă care este vremea cerboaicelor?
2. Numeri tu lunile sarcinii lor si stii tu când le vine ceasul să nască?
3. Ele îngenunchiază, fată puii si scapă de durerile lor,
4. Iar puii lor prind putere, se fac mari pe câmp, pornesc si nu se mai întorc spre mamele lor.
5. Cine a lăsat slobod asinul sălbatic si l-a dezlegat de la iesle?
6. I-am dat pustiul ca să-l locuiască si pământul sărat i l-am hărăzit ocol;
7. El îsi bate joc de zarva oraselor; el nu aude strigătele nici unui stăpân;
8. El străbate munTii, locul său de păsune, si umblă după orisice verdeaTă.
9. Va voi bivolul sălbatic să se bage la tine slugă si să petreacă noaptea lingă ieslele tale?
10. PoTi tu să-l legi cu funia de gât si să tragă grapa după tine, peste arătură?
11. PoTi să te încrezi în el, fiindcă este atât de tare, si să-i lasi în grijă munca ta?
12. Te bizui tu pe el, că mai vine înapoi să-Ti aducă roadele la aria ta?
13. Aripile struTului sunt negrăit de agere; struTul are pene preafrumoase Ti mândru penaj.
14. Când îsi lasă ouăle pe pământ si le lasă să se clocească în nisipul fierbinte,
15. El uită că oarecine poate să le calce cu piciorul si că vreo fiară sălbatică poate să le strivească.
16. StruTul e hain cu puii săi, ca si cum n-ar fi ai lui, si nu-i pasă deloc de truda sa zadarnică.
17. Vezi că Dumnezeu nu l-a înzestrat cu pricepere si pătrundere.
18. Când se scoală însă si porneste, face de ocară si pe cal si pe călăreT.
19. Tu esti cel ce dai putere calului? Tu i-ai împodobit gâtul cu falnica lui coamă?
20. Tu l-ai învăTat să sară usor, ca o lăcustă? Nechezatul lui viteaz insuflă spaimă!
21. El bate pământul cu copita si mândru de puterea lui porneste spre taberele înarmate;
22. El îsi bate joc de primejdie si n-are nici o teamă si nu se dă înapoi dinaintea sabiei.
23. La oblânc îi sună tolba cu săgeTi; fulgere aruncă suliTa si lancea.
24. De aprindere, de nerăbdare, el mănâncă, gonind, pământul si, când a sunat trâmbiTa, nu mai are astâmpăr.
25. La chemarea trâmbiTei, pare că zice: Haide! Si de departe soarbe cu nările bătălia, tunetul poruncilor căpeteniilor si strigătele războinice.
26. Oare, prin desteptăciunea ta s-a îmbrăcat în pene soimul si îsi întinde aripile ca niste seceri, spre miazăzi?
27. Nu cumva vulturul se ridică în înălTime din porunca ta si îsi asază cuibul pe vârfuri neajunse?
28. El îsi face sălasul în stânci si acolo petrece noaptea - pe un vârf de stâncă si pe vreo înălTime prăpăstioasă.
29. Acolo el stă si îsi pândeste prada; ochii săi străpung depărtările,
30. Puii săi beau sângele prăzii si unde sunt hoiturile, acolo se adună vulturii".

40.
Arătarea atotputerniciei lui Dumnezeu la hipopotam.

1. Si Domnul a vorbit mai departe cu Iov si i-a zis:
2. "Cel ce s-a apucat la ceartă cu Cel Atotputernic se va da oare bătut? Cel ce judecă pe Dumnezeu va răspunde ceva?"
3. Si Iov a răspuns Domnului zicând:
4. "Dacă am fost usuratic, ce răspuns să-Ti mai dau? Voi pune mâna mea pe gura mea.
5. Am vorbit o dată, dar încă o dată nu voi mai vorbi; de două ori si nu voi lua-o iar de la început".
6. Atunci Domnul a vorbit cu Iov, din mijlocul furtunii si a zis:
7. "Încinge-Ti coapsele ca un viteaz si te voi întreba si Îmi vei da lămuriri.
8. PoTi tu cu adevărat să găsesti cusur judecăTii Mele? Si Mă vei osândi pe Mine, ca să-Ti faci dreptate?
9. Este braTul tău ca braTul lui Dumnezeu? Si glasul tău este, oare, tunet, precum este glasul Lui?
10. Atunci împodobeste-te cu măreTie si cu semeTie, îmbracă-te cu strălucire si cu cinste!
11. Revarsă puhoaiele mâniei tale si doboară cu o privire pe cel trufas!
12. Vezi de toTi semeTii si smereste-i si calcă în picioare, fără zăbavă, pe toTi cei răi!
13. Ascunde-i pe toTi grămadă, în pământ, si îi înmormântează.
14. Si atunci Eu Însumi te voi preamări, pentru toate câte ai izbândit cu dreapta ta.
15. Ia priveste acum înaintea ta, hipopotamul; si el ca si tine este făptura Mea; el paste iarbă ca boul.
16. Vezi ce putere are în coapsele lui si ce tărie are în muschii de pe pântece.
17. Coada lui e dârză ca lemnul cedrului si vinele de pe pulpele lui stau ca niste noduri.
18. Oasele lui sunt ca niste Tevi de aramă si mădularele ca niste drugi de fier.
19. El este fruntea făpturilor lui Dumnezeu si făcut să fie cel mai mare peste celelalte dobitoace.
20. MunTii îi dau hrană si toate fiarele sălbatice sunt îngrozite când îl văd.
21. El se culcă sub florile de lotus, în ocolul trestiilor si al bălTii.
22. Frunzele de lotus îi fac umbră si sălciile bălTii îl împrejmuiesc.
23. Dacă fluviul vine mare, fără de veste, el nu se sinchiseste; el stă linistit pe loc, chiar când ar fi ca Iordanul să-i urce năvalnic până la gură.
24. Cine poate să-l privească? Cine poate să-i străpungă nasul cu un laT?

41.
Puterea leviatanului.

l. PoTi tu să prinzi leviatanul cu undiTa, ori să-i legi limba cu o sfoară?
2. Vei putea tu să-i vâri în nas o trestie sau să-i găuresti falca cu cârligul?
3. ÎTi va face el multe rugăminTi si îTi va spune el lucruri drăgălase?
4. Ori va face cu tine legământ si-l vei lua la tine rob pe toată viaTa?
5. Te vei juca tu cu el, cum te joci cu o pasăre, sau îl vei lega tu ca să-Ti înveselesti fetele?
6. Pescarii întovărăsiTi vor putea să-l scoată de vânzare si negustorii să-l vândă cu bucata?
7. Vei putea tu să-i găuresti pielea cu săgeTi si capul cu cârligul pescăresc?
8. Ridică-Ti numai mâna împotriva lui si vei pomeni de o asemenea luptă si nu o vei mai începe niciodată!
9. Iată, este o desertăciune să mai nădăjduiesti în izbândă; numai înfăTisarea lui si te dă la pământ.
10. Cine este atât de nechibzuit încât să-l întărâte? Cine va îndrăzni să dea piept cu Mine?
11. Cine M-a îndatorat cu ceva, ca să fiu acum dator să-i dau înapoi? Tot ce se află sub ceruri este al Meu.
12. Cât despre leviatan, voi vorbi despre mădularele lui si despre tăria lui si despre frumoasa lui întocmire.
13. Cine a ridicat pulpana din faTă a vesmântului lui si cine poate pătrunde în căptuseala armurei lui?
14. Cine a deschis vreodată porTile gurii lui? ZimTii lui sunt îngrozitori!
15. Spinarea lui este ca un sirag de scuturi, pe care le-ai fi întărit si pecetluit puternic.
16. Ele sunt strânse unul într-altul atât de tare, că nici vântul nu pătrunde printre ele.
17. Fiecare e lipit de cel de lângă el si se Tin asa si nu se mai despart.
18. Din strănutul lui scapără lumină si ochii lui sunt rosii ca pleoapele zorilor.
19. Din gura lui ies parcă niste torTe aprinse si izbucnesc valuri de scântei.
20. Din nările lui iese fum, ca dintr-o căldare pusă la foc si care fierbe.
21. Răsuflarea lui este de cărbuni aprinsi si din gura lui Tâsnesc flăcări.
22. Puterea lui e adunată în grumazul lui si înaintea lui Tâsneste groaza.
23. Carnea lui e îndesată; oricât ai apăsa în ea nu se lasă.
24. Inima lui este tare ca piatra, tare ca piatra râsniTei, cea de dedesubt.
25. De măreTia lui se tem si valurile; valurile mării se dau înapoi din faTa lui.
26. Să-l atingi cu sabia nu folosesti nimic; nici cu lancea, nici cu săgeata, nici cu toporul.
27. Fierul pentru pielea lui este ca paiul, iar arama ca lemnul putred.
28. Săgeata nu-l pune pe fugă si pietrele din prastie cad pe el ca niste pleavă.
29. O săgeată pentru el este un pai în vânt si îsi bate joc de vâjâitul unei lănci ce zboară.
30. Sub pântecele lui sunt niste solzi ascuTiTi; când dă prin noroi, pare că dă cu grapa.
31. Când se afundă, apa fierbe ca într-o căldare; el preface marea într-un cazan de fiert mirodenii.
32. El lasă în urmă o dâră luminoasă si adâncul pare un cap cu plete albe.
33. Pe pământ el nu-si află perechea si e făcut să nu cunoască frica.
34. El se uită de sus la toTi câTi sunt puternici si este împărat peste toate fiarele sălbatice".

42.
Umilirea si îndreptarea lui Iov.

l. Si Iov a răspuns Domnului zicând:
2. "Stiu că poTi să faci orice si că nu este nici un gând care să nu ajungă pentru Tine faptă.
3. Cine cutează, ai zis Tu, să bârfească planurile Mele, din lipsă de înTelepciune? Cu adevărat, am vorbit fără să înTeleg despre lucruri prea minunate pentru mine si nu stiam.
4. Ascultă - ai spus Tu iar - si Eu voi vorbi, te voi întreba si tu Îmi vei da lămuriri.
5. Din spusele unora si altora auzisem despre Tine, dar acum ochiul meu Te-a văzut.
6. Pentru aceea, mă urgisesc eu pe mine însumi si mă pocăiesc în praf si în cenusă".
7. Iar după ce Domnul a rostit aceste cuvinte către Iov, a grăit către Elifaz din Teman: "Mânia Mea arde împotriva ta si împotriva celor doi prieteni ai tăi, pentru că n-aTi vorbit de Mine asa de drept, precum a vorbit robul Meu Iov.
8. Acum deci luaTi sapte viTei si sapte berbeci si duceTi-vă la robul Meu Iov si aduceTi-le, pentru voi, ardere de tot; iar robul Meu Iov să se roage pentru voi; din dragoste pentru el, voi fi îngăduitor, ca să nu Mă port cu voi după nebunia voastră, întrucât n-aTi vorbit despre Mine asa de drept cum a vorbit robul Meu Iov".
9. Astfel Elifaz din Teman, Bildad din Suah si Tofar din Naamat, s-au dus si au făcut cum le spusese Domnul, si Domnul a primit rugăciunea lui Iov.
10. Si Domnul l-a pus pe Iov iarăsi în starea lui de la început, după ce s-a rugat pentru prieteni, si i-a întors îndoit tot ce avusese mai înainte.
11. Si toTi fraTii si toate surorile si toTi prietenii lui de altă dată au venit să-l cerceteze, au mâncat pâine în casa lui, l-au compătimit, l-au mângâiat de toate nenorocirile pe care le slobozise Domnul asupra lui si fiecare i-a dat câte un chesita si câte un inel de aur.
12. Si Dumnezeu a binecuvântat sfârsitul vieTii lui Iov mai bogat decât începutul ei, si el a strâns paisprezece mii de oi, sase mii de cămile, o mie de perechi de boi si o mie de asine.
13. Si a avut sapte fii si trei fiice.
14. Celei dintâi i-a pus numele Iemima, celei de a doua, CheTia si celei de a treia, Cheren-Hapuc.
15. Iar în toată Tara nu se găseau femei atât de frumoase ca fetele lui Iov, si tatăl lor le-a făcut părtase la mostenire, lângă fraTii lor.
16. Si Iov a mai trăit după aceea o sută patruzeci de ani si a văzut pe fiii săi si pe fiii fiilor săi, până la al patrulea neam.
17. Si Iov a murit bătrân si încărcat de zile.