16.
Cântarea de biruintă a Iuditei. Poporul aduce jertfe de multumire
în Ierusalim. Moartea Iuditei.
1. Si Iudita a zis: "Lăudati pe Dumnezeul meu, în tobe, cântati Domnului
cu chimvale, uniti pentru El psalmul cu cântarea, preaslăviti si chemati
numele Lui!
2. Dumnezeu, Cel care pune capăt războaielor, este Domnul, căci, în
tabără si în mijlocul poporului, El m-a scăpat din mâna celui ce mă urmărea
pe mine.
3. Venit-a Asur din muntii de la miazănoapte; el a venit cu zecile
de mii ale ostirii sale, si multimea lor stăvilea puhoaiele si caii lor
acopereau văile.
4. Si îsi făcea socoteală să pârjolească plaiurile mele si pe flăcăii
mei să-i treacă prin ascutisul sabiei, pe pruncii mei să-i arunce pământului,
pe copiii mei să-i dea jafului si pe fecioarele mele răpirii.
5. Domnul cel Atotputernic prin mâna unei femei i-a nimicit,
6. Căci Olofern al lor n-a fost doborât de tineri voinici, si nici
feciorii uriasilor nu l-au lovit pe el, si nici nu i-au stat împotrivă
oameni înalti ca muntii, ci Iudita, fiica lui Merari, l-a dezarmat cu frumusetea
fetei ei.
7. Căci ea s-a dezbrăcat de vesmintele ei de văduvie pentru întărirea
celor întristati ai lui Israel; ea si-a uns fata cu miresme,
8. Si-a prins pârul sub turban si s-a îmbrăcat cu vesmânt de în, ca
să-l ademenească.
9. Cu sandalele ei i-a luat ochii, frumusetea ei i-a robit inima, si
cu sabia i-a retezat capul.
10. Persii s-au îngrozit de îndrăzneala ei si Mezii de cutezanta ei.
11. Atunci au chiuit umilitii mei si au strigat din răsputeri cei fără
vlagă, iar ei s-au înspăimântat si si-au ridicat glasul si au luat-o la
goană.
12. Copii de mame tinere i-au străpuns cu sabia si ca pe niste robi
i-au doborât la pământ; pierit-au în bătălia Domnului meu.
13. Cânta-voi Dumnezeului meu cântare nouă: Doamne, mare esti Tu si
preaslăvit, minunat în puterea Ta, si nimeni nu poate să Te întreacă!
14. tie să-ti slujească întreaga făptură, pentru că Tu ai zis si toate
s-au făcut. Trimis-ai Duhul Tău si totul a fost zidit si nimeni nu poate
să stea împotriva poruncii Tale!
15. Muntii ca si mările se zbuciumă din temelie, stâncile se topesc
cum se topeste ceara înaintea fetei Tale, iar cucei ce Te cinstesc pe Tine,
milostiv esti Tu cu ei!
16. Fiindcă orice jertfă cu miros de mireasmă pretuieste putin pentru
Tine si toată grăsimea arderii de tot este si de mai putin pret, însă cel
ce se teme de Domnul totdeauna este mare.
17. Vai de neamurile care se ridică împotriva poporului meu, căci Domnul
cel Atotputernic le va pedepsi în ziua judecătii, si va da pradă trupul
lor focului si viermilor, ca să urle de durere în veci de veci!"
18. Si când a ajuns la Ierusalim, toti s-au închinat lui Dumnezeu,
iar după ce poporul s-a curătit, a adus arderi de tot, prinoasele lor de
bună voie si darurile lor.
19. Si Iudita a afierosit lui Dumnezeu ca dar, toate lucrurile lui
Olofern, câte i le dăduse poporul, precum si perdeaua pe care ea o ridicase
de la patul lui, a dat-o ca afierosire pentru Domnul.
20. Si poporul s-a veselit în Ierusalim trei luni, în fata templului,
si Iudita a rămas la ei.
21. Iar după aceste zile, fiecare s-a întors la locul său, si Iudita
s-a întors în Betulia si si-a petrecut viata la casa ei. Si cu înaintarea
în vârstă a ajuns vestită în toată tara.
22. Multi au cerut-o în căsătorie, dar ea n-a cunoscut bărbat în toate
zilele vietii ei, de când murise sotul ei Manase si se adăugase la poporul
lui.
23. Faima ei crestea din ce în ce mai mult, pe când ea înainta în vârstă
în casa bărbatului ei. Ea a atins vârsta de o sută si cinci ani. Si ea
a dezrobit pe roaba ei. Ea a murit în Betulia si a fost îngropată în pestera
în care se odihnea bărbatul ei Manase.
24. Si neamul lui Israel a jelit-o sapte zile. Si înainte de moarte
si-a împărtit averea la rudele bărbatului ei Manase si la rudele ei.
25. Si cât a trăit Iudita, nimeni n-a îndrăznit să tulbure pe Israeliti
si încă multă vreme după moartea ei.