1. 
Întărirea cetătii Ecbatana si biruinta lui Nabucodonosor asupra lui Arpaxad.

1. Era în anul al doisprezecelea al lui Nabucodonosor, care domnea peste Asirieni, la Ninive, cetatea cea mare. Arpaxad domnea atunci peste Mezi la Ecbatana.
2. El a înconjurat această cetate cu un zid de pietre, tăiate în patru colturi, lungi de sase coli si late de trei coti, si i-a făcut ziduri înalte de saptezeci de coti si groase de cincizeci de coti.
3. La porti a ridicat turnuri de o sută de coti înăltime si saizeci de coti la temelie.
4. Si i-a făcut porti înalte de saptezeci de coti si late de patruzeci de coti, prin care să iasă ostirea si pedestrimea.
5. În vremea aceea Nabucodonosor, regele Asirienilor, a făcut război regelui Arpaxad în marea câmpie din tinutul Ragau.
6. De partea lui erau alăturate toate popoarele din munti, de la Eufrat, Tigru si Hidaspe, si din câmpiile supuse lui Arioh, regele Elimeilor. Si astfel popoare multe s-au adunat pentru a lua parte la bătălia fiilor lui Heleud.
7. Dar Nabucodonosor, regele Asirienilor, a trimis stire la toti locuitorii Persiei si la toti locuitorii dinspre apus, la locuitorii Ciliciei si Damascului, ai Libanului si Antilibanului, precum si la cei care locuiesc pe tărmul mării,
8. Si la neamurile sălăsluite în Carmel si în, Galaad si în Galileea de sus si în marea câmpie a Esdrelonului,
9. Si la toti câti erau în Samaria, si în cetătile ei si la cei de dincolo de Iordan, până la Ierusalim, Bataneea, Helous, Cades, fluviul Egiptului, Tahpanhes, Ramses si tinutul Gosen,
10. Până dincolo de Tanis si de Memfis, si la toti locuitorii Egiptului până la hotarele Etiopiei.
11. Dar locuitorii acestor tinuturi au nesocotit cuvântul lui Nabucodonosor, regele Asirienilor, si nu s-au unit cu el la război, fiindcă ei nu se temeau de el, ci-l socoteau ca pe un egal. Ei au trimis deci pe crainicii lui înapoi cu mâinile goale si rusinati.
12. Atunci Nabucodonosor s-a mâniat foarte împotriva tuturor acestor tări. El s-a jurat pe tronul său si pe regatul său să se răzbune si să pustiiască cu sabia tinuturile Ciliciei, Damascului, Siriei, ca si pe cele ale Moabului, ale Amonitilor, Iudeii si Egiptului, până la hotarele celor două mări.
13. În anul al saptesprezecelea el a pornit război împotriva regelui Arpaxad, biruindu-l. El a răsturnat toată armata lui, călărimea lui, carele lui,
14. Si a supus cetătile lui si a ajuns până la Ecbatana. Acolo el a cuprins turnurile, a pustiit pietele, făcând un lucru de rusine din toată podoaba ei.
15. Iar pe Arpaxad l-a prins în muntii Ragau, l-a străpuns cu sulitele si în ziua aceea l-a nimicit cu totul.
16. Si el s-a întors apoi la Ninive cu ostirea lui si cu o mare multime care se unise cu ea, o gloată numeroasă de oameni înarmati. Si acolo s-au dedat la ospete, el si ostirea lui, timp de o sută douăzeci de zile.

2.
Nabucodonosor trimite pe Olofern să jefuiască toate popoarele.

l. În anul al optsprezecelea, în ziua a douăzeci si doua din prima lună, s-a zvonit la palat că Nabucodonosor, regele Asirienilor, avea să se răzbune pe întreg tinutul acela după cum zisese.
2. Deci a chemat pe toti slujitorii, dregătorii, căpeteniile si toti războinicii săi si a tinut cu ei un sfatt tainic.
3. Si ei au hotărât să nimicească tot trupul care n-ar urma porunca lui.
4. Si după ce s-a isprăvit sfatul, Nabucodonosor, regele Asirienilor, a chemat pe Olofern, căpetenia ostirii sale, care era al doilea în cârmuire după el, si i-a zis:
5. "Asa porunceste marele rege, stăpânul lumii: Porneste si ia cu tine oameni de toată încrederea în puterea lor, o sută douăzeci de mii de pedestrasi, iar cai si călăreti douăsprezece mii;
6. Si să te îndrepti spre întregul tinut de la soare-apune, fiindcă ei n-au ascultat de porunca gurii mele.
7. Si să le spui să pregătească pentru mine pământul si apa, fiindcă în furia mea voi porni împotriva lor si voi acoperi toată întinderea tării cu picioarele războinicilor mei si o voi da spre jaf.
8. Rănitii lor să umple văgăunile stâncilor si toate râurile, Eufratul să fie plin de cadavre, când va fi să-l treci,
9. Iar pe robii lor îi voi târî până la capătul pământului.
10. Deci porneste si-mi supune întregul lor tinut. Si dacă se vor preda tie, să mi-i păstrezi pentru ziua pedepsei lor.
11. Pe cei ce nu vor să se supună, să nu-i crute ochiul tău, ci pretutindeni dă-i mortii si jafului,
12. Căci pe viata si pe regatul meu am jurat si cu mâna mea voi împlini jurământul.
13. Tu deci nu călca nici una din poruncile stăpânului tău, ci împlineste-le precum ti-am poruncit si nu zăbovi!
14. Si după ce Olofern a iesit de la rege, a chemat la sine pe toti conducătorii, pe căpeteniile si pe mai-marii ostirii asiriene.
15. A numărat trupele alese pentru luptă, o sută douăzeci de mii de oameni si douăsprezece mii de arcasi călări.
16. I-a pus în rând, cum se pune o ostire gata de război,
17. Si a luat o parte mare multime de cămile, de asini si de catâri pentru dus poverile lor, iar oi, boi si capre, nenumărate, pentru hrana lor,
18. Precum si bogătie de merinde pentru fiecare ostas, si aur si argint foarte mult din palatul regelui.
19. Si a pornit la drum, el si toată ostirea lui, ca să o ia înaintea regelui Nabucodonosor, încât cu carele si călăretii si cu pedestrimea cea aleasă să acopere toată fata pământului spre apus.
20. Si multimea care i-a însotit pe ei era ca lăcustele de numeroasă si ca nisipul pământului; multimea lor era nenumărată.
21. Si el a iesit din Ninive si s-a îndreptat spre sesul Bectelet, trei zile de drum. Si si-a asezat tabăra de la Bectelet până aproape de muntele care se află la miazănoapte de Cilicia de sus.
22. După aceasta a luat întreaga sa ostire, pedestrasii, călăretii si carele, si a plecat de acolo în munte.
23. Si el a împrăstiat pe Put si Lud si a jefuit pe fiii lui Rasis si pe fiii lui Ismael, care locuiesc la marginea pustiului, spre miazăzi de tara Heteilor.
24. El a trecut Eufratul si a străbătut Mesopotamia si a nimicit toate cetătile întărite de pe râul Abrona si a ajuns până la mare.
25. El a cuprins tinutul Ciliciei si a nimicit tot ce îi iesea în cale si a ajuns până la hotarele de miazăzi ale lui Iafet, în fata Arabiei,
26. Si a împresurat pe toti fiii lui Madian, a ars asezările si a jefuit stânile lor.
27. Apoi a coborât în câmpia Damascului, pe vremea secerisului, si a pârjolit toate lanurile si a nimicit toate turmele de oi si cirezile de vite, a jefuit cetătile lor si a pustiit toate tarinile lor, iar pe tinerii lor i-a trecut prin sabie.
28. Atunci i-a cuprins frica si tremurul pe toti locuitorii de pe malul mării, din Sidon, din Tir si din Aco, si toti locuitorii din Iamnia, din Asdod si din Ascalon se îngrozeau de el.

3.
Olofern supune toate popoarele.

l. Atunci au trimis la el soli purtători de vesti de pace, zicând:
2. "Iată, noi stăm înaintea ta ca roi ai regelui Nabucodonosor; fă cu noi ceea ce ti se pare bun înaintea fetei tale.
3. Iată, locuintele noastre, toate tarinile noastre, turmele si cirezile si toate stânile asezărilor noastre sunt înaintea ta ca să faci cu ele cum îti va plăcea.
4. Iată, si cetătile noastre si locuitorii din ele sunt robii tăi! Vino si fă cu ei cum crezi că este bine în ochii tăi!"
5. Si solii au venit la Olofern si i-au spus lui vestea lor de pace.
6. El s-a coborât cu oastea pe tărmul mării, a pus străji în cetătile întărite si a luat dintre ei pentru ostire oameni alesi.
7. Si locuitorii acestor cetăti si ale tuturor celor dimprejur l-au primit cu cununi, cu dansuri si cu tobe.
8. Cu toate acestea el a pustiit întregul lor tinut si dumbrăvile lor le-a tăiat, având de gând să nimicească toti zeii pământului, ca toate popoarele să i se închine lui Nabucodonosor si toate limbile si neamurile să se roage acestuia ca la un dumnezeu.
9. Si asa a ajuns el la Esdrelon, aproape de Dotaia, care se află în fata marelui ses al lui Iuda,
10. Si si-a asezat ostirea între Ghibeea si Schitopolis, unde a zăbovit o lună de zile, ca să îsi adune toate poverile ostirii sale.

4.
Israelitii înfricosati de Olofern; marele preot Ioachim ii încurajează si, smerindu-se toti, cer ajutorul lui Dumnezeu.

1. Când au auzit fiii lui Israel care locuiau în Iudeea, de tot ceea ce Olofern, căpetenia lui Nabucodonosor, regele Asirienilor, a făcut popoarelor si cum le-a jefuit toate templele lor si le-a nimicit,
2. S-au înspăimântat grozav în fata lui si s-au tulburat pentru Ierusalim si pentru templul Domnului Dumnezeului lor,
3. Fiindcă nu trecuse multă vreme de când se întorseseră ei din robie si abia de curând tot poporul Iudeii se strânsese la un loc si, după pângărirea care se întâmplase, odoarele sfinte, jertfelnicul si templul fuseseră iarăsi sfintite.
4. Si ei au trimis în tinutul Samariei si în sate si la Bet-Horon si la Belmain si la Ierihon si la Hoba si la Hator si în valea Salemului;
5. Si au ocupat toate vârfurile muntilor celor mai înalti si au întărit toate satele muntelui si au adunat în sate merinde, pregătindu-se de război, căci lanurile lor fuseseră secerate de curând.
6. Ioachim, marele preot din zilele acelea în Ierusalim, a scris locuitorilor din Betulia si din Betomestaim din preajma Esdrelonului, către câmpia de lângă Dotain,
7. Să întărească trecătorile muntelui, fiindcă prin ele drumul răzbea spre Iudeea si era usor să împiedice trecerea, căci o trecătoare era îngustă, cât pentru doi oameni alături.
8. Si fiii lui; Israel au făcut întocmai după porunca marelui preot Ioachim si a bătrânilor poporului lui Israel, care tineau sfat în Ierusalim.
9. Atunci întreg Israelul a strigat către Dumnezeu cu mare râvnă si s-a smerit cu ardoare.
10. Atât ei cât si femeile si copiii lor, vitele si străinii si simbriasii si robii cumpărati s-au încins cu sac peste coapsele lor.
11. Si tot Israelul, bărbati, femei si copii, locuitori ai Ierusalimului, au căzut cu fata la pământ în templu, si-au presărat cenusă în cap si au întins mâinile înaintea Domnului.
12. De asemenea au îmbrăcat si jertfelnicul cu sac si au strigat către Dumnezeul lui Israel într-un cuget si cu înfocare, ca să nu lase pradă pe copiii lor uciderii si pe femeile lor răpirii, cetătile mostenirii lor nimicirii, si templul pângăririi si ocării si batjocurii neamurilor.
13. Si Domnul a auzit glasul lor si a văzut supărarea lor, si poporul din toată Iudeea si locuitorii Ierusalimului au postit mai multe zile în fata templului Domnului celui Atotputernic.
14. Si marele preot Ioachim, împreună cu toti preotii stătători si slujitori înaintea Domnului, încinsi cu sac peste coapse, aduceau arderea de tot de fiecare zi si juruintele si darurile de bună voie ale poporului.
15. Si cu cenusă presărată pe mitrele lor strigau către Domnul din toată puterea lor, ca să caute cu îndurare către întregul neam al lui Israel.

5.
Olofern află de la Ahior care este starea trecută si cea de fată a Israelitilor.

l. Lui Olofern, căpetenia ostirii asiriene, i-a sosit vestea că fiii lui Israel se pregătesc de luptă, că au închis trecătorile muntilor si că au întărit orice pisc înalt, iar în câmpii au asezat obstacole.
2. Atunci, tulburat de mânie, a chemat pe toate căpeteniile Moabului si pe toti căpitanii Amonitilor si pe toti satrapii de pe tărmul mării,
3. Si le-a grăit: "Spuneti-mi fii ai lui Canaan, cine este poporul acesta care locuieste în munte, ce fel de cetăti sunt acestea în care el locuieste, care este numărul ostirii lui si pe ce se sprijină puterea si dârzenia lui, si cine este rege conducător al ostirii lui?
4. Si pentru ce numai el mă dispretuieste dintre toti locuitorii din tinutul dinspre apus si nu iese întru întâmpinarea mea?"
5. Atunci Ahior, căpetenia fiilor lui Amon, a luat cuvântul si a zis: "Să asculte stăpânul meu cuvântul din gura robului său, căci vreau să-ti spun adevărul despre poporul acesta, care sălăsluieste în munte alături de tine, si să nu iasă minciună din gura robului tău!
6. Oamenii acestia sunt urmasii Caldeilor,
7. Si înainte vreme au locuit în Mesopotamia. si fiindcă ei nu au voit să se închine dumnezeilor părintilor lor, care locuiau în tara Caldeilor,
8. S-au lepădat de legea părintilor lor si s-au închinat Dumnezeului cerului, Dumnezeului pe Care L-au cunoscut. Si din această pricină părintii lor i-au izgonit din tara dumnezeilor pe care îi părăsiseră, si atunci ei au fugit în Mesopotamia, unde au locuit vreme îndelungată.
9. Apoi Dumnezeul lor le-a poruncit să lase sălasurile si să plece în tara Canaanului. Si ei s-au asezat în el si s-au îmbogătit cu aur, cu argint si cu turme nenumărate.
10. Pe urmă s-au coborât în Egipt, din pricină că o foamete bântuia în tara Canaanului, si s-au sălăsluit acolo, atât cât au găsit hrană, si au ajuns popor numeros; neamul lor era nenumărat.
11. Atunci s-a sculat regele Egiptului si cu siretenie i-a umilit, si i-a asuprit cu făcutul de cărămidă si i-a pus în rândul robilor.
12. Dar ei au strigat către Dumnezeul lor, Care a bătut tara Egiptului cu plăgi fără leac, din care pricină Egiptenii i-au izgonit din tara lor.
13. Apoi Dumnezeu a secat Marea Rosie înaintea lor.
14. Si i-a călăuzit pe drumul spre Sinai si spre Cades-Barnea, si ei au izgonit pe toti care locuiau în pustiu.
15. Si au locuit în tara Amoreilor si prin puterea lor au nimicit pe toti locuitorii Hesbonului; apoi, după ce au trecut Iordanul, au pus stăpânire pe tot tinutul muntos.
16. Pe urmă au izgonit din fata lor pe Canaanei si pe Ferezei, pe Iebusei si pe locuitorii Sichemului, precum si pe toti Ghergheseii, si au locuit acolo vreme îndelungată.
17. Si atât cât nu au păcătuit împotriva Dumnezeului lor, au avut parte de fericire, fiindcă este cu ei un Dumnezeu, Care urăste nedreptatea.
18. Dar când s-au răzletit de calea pe care El le-o rânduise, ei au fost nimiciti jalnic de multe războaie, au fost dusi robi în tară străină si templul Dumnezeului lor a fost nimicit, iar vrăjmasii au cuprins cetătile lor.
19. Dar atunci, întorcându-se cu pocăintă către Dumnezeul lor, au venit acasă din tările în care fuseseră împrăstiati si au cuprins Ierusalimul, în care se află templul lor, si s-au stabilit în tinutul muntos, rămas pustiu.
20. Si acum, stăpâne si doamne, dacă acest popor a săvârsit fărădelege si a păcătuit împotriva Dumnezeului lui, vom întelege că în ei stă pricina căderii si atunci să ne ridicăm si să-i atacăm.
21. Dar dacă în neamul acesta nu se află fărădelege, domnul meu să treacă mai departe, ca nu cumva Domnul lor si Dumnezeul lor să întindă pavăză în dreptul lor si să ajungem de râs în fata lumii întregi!"
22. Si după ce Ahior a sfârsit de vorbit, toată multimea, adunată în jurul cortului, a început să cârtească, iar dregătorii lui Olofern si toti cei ce locuiau pe tărmul mării si Moabul s-au înversunat împotriva lui ca să-l facă în bucăti, zicând unii către altii:
23. "Noi nu ne temem de fiii lui Israel! Iată, ei sunt popor fără putere si fără tărie pentru a rezista.
24. De aceea noi vom porni împotriva lor si ei vor fi ca o îmbucătură pentru întreaga oaste a ta, stăpâne Olofern".

6.
Olofern se mânie pe Ahior Si, spre pedeapsă, îl trimite la Betulia; iar Israelitii, luându-l, îl mângâie si se roagă lui Dumnezeu pentru ajutor.

l. Si după ce s-a potolit zarva bărbatilor care stăteau în jur la sfat, Olofern, căpetenia armatei asiriene, a zis lui Ahior, înaintea întregii multimi de străini si de Amoniti:
2. "Cine esti tu, Ahior, si voi simbriasii lui Amon, că faci pe proorocul la noi, asa cum faci astăzi, si ne îndemni să nu pornim la război împotriva neamului lui Israel, fiindcă Dumnezeul lor îi apără? Si cine este Dumnezeu afară de Nabucodonosor? El îsi va trimite ostirea sa si-i va nimici de pe fata pământului, iar Dumnezeul lor nu va putea să-i scape.
3. Ci noi, robii lui, îi vom sfărâma ca pe un singur om si nu vor putea ei să se împotrivească puterii cailor nostri,
4. Căci noi îi vom arde. Muntii vor se vor îmbăta de sângele lor si câmpiile lor vor fi pline de trupurile lor. Si ei nu se vor mai putea împotrivi nouă, ci vor fi nimiciti cu desăvârsire, - zice regele Nabucodonosor, stăpânul lumii - căci el a zis: "Să nu rămână neîndeplinite cuvintele mele!"
5. Tu insă, Ahior, simbriasul lui Amon, care ai spus astăzi astfel de cuvinte de defăimare, să nu mai vezi din ziua de azi fata mea până ce nu mă voi răzbuna pe acest neam iesit din Egipt.
6. Atunci spada ostirii mele si sulita războinicilor mei te vor străpunge si vei cădea cu ucisii lor când eu mă voi întoarce împotriva lui Israel.
7. Robii mei să te ducă în munte si să te lase într-una din cetătile de acolo.
8. Si nu vei pieri fără a lua parte la ruina lor.
9. Dar fiindcă tu nădăjduiesti în inima ta că ei nu vor fi înfrânti, să nu te mâhnesti, căci eu am zis si nici unul din cuvintele mele nu va rămâne fără împlinire!"
10. Si Olofern porunci slujitorilor săi, care erau de fată în cortul lui, să pună mâna pe Ahior si să-l ducă în Betulia si să-l dea în mâinile fiilor lui Israel.
11. Atunci slujitorii săi l-au luat si l-au dus afară din tabără în ses, iar din ses l-au dus în munte si au ajuns la izvoarele din josul Betuliei.
12. Dar când i-au văzut locuitorii cetătii pe vârful muntelui, ei si-au luat armele si au iesit afară din cetate pe vârful muntelui si toti prăstiasii au pus stăpânire pe urcusul dinspre ei, aruncând pietre asupra lor,
13. Si ei, ascunzându-se după munte, au legat pe Ahior, l-au lăsat la poalele muntelui si s-au întors la stăpânul lor.
14. Dar fiii lui Israel s-au coborât din cetate si s-au dus la el, l-au dezlegat si l-au adus în Betulia si l-au înfătisat înaintea căpeteniilor cetătii,
15. Care erau în zilele acelea: Ozias, fiul lui Miheia, din semintia lui Simeon, si Habris, fiul lui Otniel, si Harmis, fiul lui Melchiel.
16. Si ei au chemat pe toti bătrânii cetătii si au alergat la adunare tinerii si femeile. Si l-au pus pe Ahior în mijlocul întregului popor, iar Ozias l-a întrebat despre cele întâmplate.
17. Atunci el le-a răspuns si le-a făcut cunoscute planurile sfatului lui Olofern si toate cuvintele pe care el le grăise în fata căpeteniilor asiriene si lăudărosenia lui Olofern împotriva casei lui Israel.
18. Atunci poporul a căzut cu fata la pământ si s-a închinat lui Dumnezeu si a strigat, zicând:
19. "Doamne, Dumnezeul cerului, caută la trufia lor si îndură-te de umilinta neamului acestuia si te uită cu milostivire astăzi la fata celor sfintiti ai tăi!"
20. Pe urmă au mângâiat pe Ahior si l-au lăudat foarte.
21. Si Ozias l-a luat din adunare acasă la el si a făcut ospăt pentru bătrâni. Si ei au strigat pe Dumnezeul lui Israel într-ajutor toată noaptea aceea.

7.
Înconjurarea cetătii Betulia; oprirea izvoarelor, tulburarea Israelitilor si încurajarea lui Ozias.

l. A doua zi, Olofern a dat poruncă întregii sale ostiri si întregii multimi de aliati ai lui să pornească împotriva Betuliei, să cuprindă trecătorile muntelui si să înceapă lupta cu fiii lui Israel.
2. Si în ziua aceea au pornit la luptă toti ostenii si toată oastea lui, alcătuită din o sută saptezeci de mii de osteni pedestrasi si douăsprezece mii de călăreti, afară de cei ce duceau poverile si de uriasa multime care o însoteau pe jos.
3. Si au tăbărât în vale lângă Betulia, la izvor, si s-au întins în lătime de la Dotain până la Belmain si în lungime de la Betulia până la Chiamon, care este în fata Esdrelonului.
4. Când fiii lui Israel au văzut multimea lor, s-au înspăimântat foarte si au zis unii către altii: "Acum ei vor jefui toată fata pământului, încât nici muntii înalti, nici văile, nici culmile nu-i vor stânjeni!"
5. Si luându-si fiecare armele sale, au aprins focuri în turnuri si în noaptea aceea au făcut de strajă.
6. A doua zi Olofern a scos călărimea înaintea ochilor fiilor lui Israel din Betulia.
7. Si au căutat potecile spre cetate si au umblat după izvoarele de apă pe care a si pus mâna si, asezând la fiecare câte o strajă, s-a întors la ostirea sa.
8. Atunci au venit la el căpeteniile fiilor lui Isav si mai-marii Moabului si căpeteniile ostirii de pe tărmul mării si i-au zis:
9. "Domnul nostru să binevoiască să ne asculte si ostirea sa nu va avea nici o rană.
10. Căci fiii lui Israel nu se bizuie atât pe lăncile lor, cât pe înăltimile muntilor pe care locuiesc, si nu este usor să pătrunzi pe vârfurile acelea.
11. Si acum, stăpâne, nu te război cu ei după regula războiului, si nu va cădea nici un ostean de al tău,
12. Ci rămâi în tabăra ta si tine toti războinicii ostirii tale la adăpost. Însă robii tăi să pună stăpânire pe izvorul de apă din poala muntelui,
13. Fiindcă de acolo vin să ia apă toti locuitorii Betuliei. Setea îi va sili să predea cetatea. Iar noi, împreună cu oastea noastră, ne vom sui pe vârfurile muntilor din apropiere si vom aseza tabăra si vom sta de strajă ca să nu iasă nimeni din cetate.
14. Si se vor topi de foame, ei si femeile lor si copiii lor, si înainte ca sabia să-i doboare, vor zăcea doborâti pe ulite în fata locuintelor lor.
15. Si asa tu le vei răsplăti amarnic, fiindcă ti s-au împotrivit si n-au iesit să te întâmpine cu pace!"
16. Si cuvintele lor au plăcut lui Olofern si dregătorilor săi, si a dat poruncă să facă întocmai după sfatul lor.
17. Si astfel ostirea Amonitilor împreună cu cincizeci de mii de Asirieni au tăbărât în vale si au pus mâna pe izvoarele de apă ale fiilor lui Israel.
18. Si fiii lui Isav si fiii lui Amon s-au suit si si-au asezat tabăra în munte, în preajma Dotainului. O parte au trimis-o spre miazăzi si spre răsărit în fata Ecrebelului, în apropiere de Husi, pe râul Mohmur, iar cealaltă ostire asiriană si-a asezat tabăra în ses si a acoperit întreg tinutul. Corturile lor si poverile lor, multe la număr, si ostirea lor din tabără forma o mare multime, căci erau multe foarte.
19. Atunci fiii lui Israel au strigat către Domnul Dumnezeul lor, deoarece îsi pierduseră cumpătul, când s-au văzut împresurati de dusmanii lor si că nici nu mai era chip de scăpare.
24. Si toată ostirea Asirienilor, pedestrimea, carele de război si călărimea, i-a tinut împresurati treizeci si patru de zile, încât toti locuitorii Betuliei au terminat toate rezervele de apă.
21. Dar si cisternele s-au golit si nu au avut să-si astâmpere setea nici măcar pe o zi, căci li se da să bea cu măsură.
22. Si femeile si copiii si-au pierdut curajul, iar tinerii erau lesinati de sete si cădeau pe ulitele orasului si în adăposturile portilor si nu mai rămăsese în ei vlagă.
23. Atunci întreg poporul, tinerii, femeile si copiii, s-a adunat la Ozias si la căpeteniile cetătii si au strigat cu mare glas si au zis în fata tuturor bătrânilor:
24. "Dumnezeu să fie judecător între noi si voi, fiindcă ne-ati pricinuit mare rău, nefăcând întelegere pasnică cu Asirienii.
25. Si acum nu mai avem ajutor de nicăieri, fiindcă Dumnezeu ne-a predat în mâna lor, ca să pierim doborâti de sete înaintea lor si să pierim cu totul.
26. Deci acum chemati-i si dati cetatea pradă războinicilor lui Olofern si ostirii lui,
27. Fiindcă este mai bine să cădem pradă în mâna lor. Asa vom ajunge robi si vom scăpa cu viată, decât să vedem cu ochii moartea copiilor nostri si cum copiii si femeile noastre se sfârsesc de sete.
28. si acum ne jurăm pe cer si pe pământ si pe Domnul si Dumnezeul părintilor nostri, Care ne pedepseste pentru păcatele noastre si pentru fărădelegile părintilor nostri, să nu se poarte cu noi astăzi după cuvintele acestea!"
29. Si s-a făcut mare plângere în mijlocul adunării tuturor si au strigat cu glas tare către Domnul Dumnezeu.
30. Dar Ozias le-a zis: "Îndrăzniti, fratilor! Să mai îndurăm încă cinci zile, în care Domnul Dumnezeul nostru se va întoarce spre noi, căci El nu ne va lăsa până în sfârsit.
31. Si dacă, după ce vor trece, nu ne va veni nici un ajutor, atunci voi face întocmai după îndemnul vostru!"
32. Si el a împrăstiat poporul, pe fiecare la locul lui. Si ei s-au dus pe zidurile si în turnurile cetătii, iar pe femei si pe copii i-a trimis la casele lor. Si în cetate era mare umilintă.

8.
Iscusitul îndemn si bunul sfat al Iuditei către bătrânii poporului Israel.

1. Si în vremea aceea asemenea cuvinte au ajuns la urechea Iuditei, fiica lui Merari, fiul lui Ox, fiul lui Iosif, fiul lui Oziel, fiul lui Elai, fiul lui Anania, fiul lui Ghedeon, fiul lui Rafaim, fiul lui Ahitob, fiul lui Melchia, fiul lui Enan, fiul lui Natanael, fiul lui Salamiel, fiul lui Sarasadai, fiul lui Israel.
2. Si bărbatul ei, Manase, om din semintia si din neamul ei, murise pe vremea seceratului orzului.
3. El supraveghea pe legătorii de snopi la câmp când arsita soarelui l-a izbit, si el a murit în Betulia, cetatea sa, si l-au îngropat lângă părintii lui în tarina dintre Dotain si Belmain.
4. Si Iudita a rămas văduvă; a trăit în casa ei trei ani si patru luni.
5. Si ea îsi făcuse o colibă pe acoperisul casei si umbla încinsă cu sac împrejurul coapselor sale si purta hainele văduviei sale;
6. Si postea în toate zilele văduviei sale, afară de ajunul zilelor de odihnă, si de zilele de odihnă, afară de ajunul lunilor noi si de lunile noi, afară de praznice si de zilele de veselie ale neamului lui Israel.
7. Si era frumoasă la stat si fermecătoare la chip. Si Manase îi lăsase aur si argint, robi si roabe, vite si tarini, pe care ea acum le stăpânea.
8. Si nu ar fi îndrăznit nimeni să-i spună vreo vorbă rea, fiindcă ea se temea de Dumnezeu foarte.
9. Si ea a auzit vorbele cele rele ale poporului împotriva căpeteniilor, fiindcă din pricina lipsei de apă îsi pierduse cumpătul. Dar Iudita a auzit si cuvintele lui Ozias pe care le grăise poporului si cum jurase el că după cinci zile va preda cetatea în mâna Asirienilor.
10. Deci ea a trimis pe roaba ei pe care o pusese mai mare peste toată averea ei, ca să cheme la ea pe Ozias, pe Habris si pe Harmis, bătrânii cetătii.
11. Si după ce ei au sosit la ea, ea le-a grăit: "Ascultati la mine, voi căpetenii ale locuitorilor Betuliei! Căci nu este drept cuvântul pe care l-ati grăit în fata poporului, când v-ati jurat pe Dumnezeu si ati făgăduit să predati dusmanului cetatea în timp de cinci zile, dacă până atunci Domnul nu va veni în ajutorul vostru.
12. Si acum cine sunteti voi cei ce ispititi pe Dumnezeu în ziua de azi si care în locul lui Dumnezeu stati printre oameni?
13. Si acum voi ispititi pe Domnul cel Atotputernic, dar în veac de veac nu veti cunoaste nimic.
14. Căci dacă adâncimii inimii omului voi nu-i puteti da de fund si nici nu puteti să cuprindeti sirul cugetării ei, cum ati putea voi, oare, să pătrundeti pe Dumnezeu, Care a făcut toate acestea, si să cunoasteti mintea Lui si să întelegeti gândurile Lui? Niciodată, fratilor! Nu întărâtati pe Domnul Dumnezeul vostru!
15. Fiindcă, dacă în timp de cinci zile El nu voieste să ne ajute, El are putere să ne ocrotească oricând vrea, sau să ne prăpădească în fata vrăjmasilor nostri.
16. Nu zălogiti planurile Domnului Dumnezeului nostru, căci Dumnezeu nu poate fi amenintat ca un om si nici ca un pământean nu poate fi supus judecătii noastre.
17. De aceea să asteptăm ajutorul Său si să strigăm pentru izbăvirea noastră, si El va asculta glasul nostru, dacă are îndurare către el.
18. Căci nu se află nici unul în neamul nostru si în ziua de astăzi nu este nici semintie, nici familie, nici popor, nici cetate care să se închine la idoli făcuti de mână omenească, cum s-a întâmplat aceasta odinioară.
19. Din această pricină părintii nostri au fost trecuti prin ascutisul sabiei si jefuiti, ori au suferit o mare înfrângere înaintea vrăjmasilor nostri.
20. Noi însă nu cunoastem alt Dumnezeu afară de El, pentru aceasta noi nădăjduim că nu ne va trece cu vederea nici pe noi si nici pe unul din neamul nostru.
21. Căci dacă cetatea noastră va fi cuprinsă, cuprinsă va fi toată Iudeea, iar templul nostru va fi jefuit si, pentru pângărirea lui, Domnul ne va cere socoteală.
22. Iar uciderea fratilor nostri si robirea tării, pustiirea mostenirii noastre o va întoarce asupra capului nostru, în mijlocul neamurilor unde vom fi robi, si vom ajunge de batjocură si de ocară în fata celor ce ne vor stăpâni pe noi;
23. Fiindcă robia noastră, Domnul nu o va îndrepta spre bine, ci Domnul Dumnezeul nostru o va preface în ocară.
24. Si acum, fratilor, să arătăm fratilor nostri că viata noastră atârnă de noi si ceea ce avem mai sfânt, templul si altarul, se reazimă pe noi.
25. Pentru toate acestea să multumim Domnului Dumnezeului nostru Care ne încearcă pe noi întocmai ca si pe părintii nostri.
26. Aduceti-vă aminte câte a făcut cu Avraam si de câte ori l-a încercat pe Isaac si câte a întâmpinat Iacob în Mesopotamia, când păstea turmele lui Laban, fratele mamei lui.
27. Căci precum El i-a ispitit pe aceia, ca să încerce inima lor, tot asa ne încearcă si pe noi, dar nu spre răzbunare, ci mai degrabă Domnul loveste pe cei care se ating de El".
28. Apoi Ozias a zis către ea: "Toate cite le-ai grăit, le-ai grăit cu inimă bună, si nimeni nu poate să se împotrivească cuvintelor tale.
29. Căci nu de astăzi întelepciunea ta este cunoscută, ci de la începutul vietii tale tot poporul a recunoscut priceperea ta si cumintenia cugetelor inimii tale.
30. Dar poporul tare se chinuieste de sete si el ne-a silit pe noi să facem precum am făgăduit si ne-a supus la jurământ, pe care noi nu vom putea să-l călcăm.
31. Si acum roagă-te pentru noi, fiindcă esti femeie evlavioasă, ca Domnul să ne trimită ploaie, ca să umple vasele noastre si să nu mai ducem lipsă de apă!"
32. Dar Iudita le-a răspuns: "Ascultati-mă! Vreau să săvârsesc o faptă a cărei amintire să rămână copiilor semintiei noastre din neam în neam.
33. În noaptea aceasta stati la poarta cetătii si eu voi iesi cu roaba mea, si m zilele pe care voi le-ati făgăduit că veti preda cetatea în mâna vrăjmasilor nostri, Domnul va scăpa cetatea prin mâna mea.
34. Voi însă nu căutati să pătrundeti cu mintea fapta mea, căci eu nu vă voi spune nimic până nu voi împlini ceea ce vreau să fac".
35. Atunci Ozias si căpeteniile au zis către ea: "Mergi în pace, si Domnul Dumnezeu să fie cu tine, ca să ne răzbune de vrăjmasii nostri!"
36. Si părăsind camera ei, ei s-au dus la locurile lor.

9.
Rugăciunea Iuditei către Dumnezeu, cerându-I ajutorul pentru zdrobirea vrăjmasilor.

l. Iudita a căzut cu fata la pământ si si-a presărat cenusă pe cap si si-a lepădat sacul cu care era încinsă. Si în seara aceea se aducea la Ierusalim, la templul lui Dumnezeu, jertfa de tămâie. Atunci a strigat Iudita cu glas mare si a zis către Domnul:
2. "Doamne Dumnezeul părintelui meu Simeon, căruia i-ai dat sabia în mână, ca să se răzbune pe cei de neam străin care au dezvelit pântecele fecioarei spre întinare si au acoperit coapsele ei spre rusine si sânul l-au pângărit spre ocară. Tu ai zis: "Aceasta nu va fi!", dar ei au făcut-o.
3. Pentru aceasta ai dat pe căpeteniile lor la moarte, si patul lor, care a fost pângărit de înselăciunea lor, l-ai prefăcut în lac de sânge si ai lovit pe robi si pe stăpâni, si pe căpeteniile lor,
4. Si pe femeile lor le-ai dat răpirii si pe fiicele lor la robie si toate odoarele lor jafului iubitilor Tăi fii, care erau înflăcărati de zelul pentru Tine si îngroziti de întinarea sângelui lor, si pe Tine Te-au chemat într-ajutor; Dumnezeule, Dumnezeul meu, ascultă la mine cea văduvă!
5. Cele ce au fost mai înainte decât acelea, Tu le-ai făcut, dar si pe cele de acum si de mai târziu. Prezentul si viitorul, Tu le-ai stiut, si cele ce s-au împlinit Tu le-ai gândit.
6. Gândurile Tale s-au înfătisat si au zis: "Iată-ne, suntem de fată!" Toate căile Tale sunt pregătite si hotărârile Tale date cu vederea Ta dinainte.
7. Căci, iată, ostirea Asirienilor este numeroasă si ei se mândresc cu cai si călăreti si se trufesc cu bratul vânjos al pedestrasilor, si îsi pun nădejdea lor în scut, în lance, în arc si în prastie si nu stiu că Tu esti Domnul, Care pune capăt războaielor.
8. Domnul este numele Tău! Sfărâmă cu puterea Ta silnicia lor si în mânia Ta dărâmă tăria lor, căci ei si-au pus de gând să pângărească locurile Tale sfinte si să întineze cortul sălăsluirii slăvitului Tău nume si cu sabia să reteze cornul altarului Tău.
9. Caută în jos la trufia lor si trimite mânia Ta peste capetele lor, si dă în mâna mea, "lei văduve, putere pentru ceea ce mi-am pus în gând!
10. Izbeste cu buzele mele cele viclene rob si stăpân, stăpân si rob. Nimiceste semetia lor prin mâna unei femei!
11. Căci puterea Ta nu stă în numărul mare, nici tăria Ta în puterea cailor, ci Tu esti Dumnezeul celor smeriti, ajutorul celor mai mici, sprijinul celor slabi, adăpostul celor părăsiti, izbăvitorul celor deznădăjduiti.
12. O, Dumnezeule al părintelui meu si Dumnezeul mostenirii lui Israel, Stăpânul cerului si al pământului, Ziditorul apelor, Împăratul întregii făpturi, ascultă rugăciunea mea,
13. Si dă-mi cuvânt amăgitor spre a răni si zdrobi pe cei care au pus la cale planuri atât de negre împotriva legământului Tău si a sfântului Tău locas, a muntelui Sion si a casei fiilor Tăi!
14. Si fă ca întreg poporul Tău, precum si fiecare semintie, să cunoască si să stie că Tu esti Dumnezeul puterilor si al tăriei si că nu este altul care să ocrotească neamul lui Israel afară de Tine!"

10.
Iudita, frumos împodobită, iese din Betulia cu roaba sa, si aflând-o cei ce străjuiau, o duc la Olofern.

1. Asa striga Iudita către Dumnezeul lui Israel. La sfârsitul rugăciunii,
2. S-a ridicat de unde căzuse cu fata la pământ si a chemat pe roaba ei si s-a dus în casa unde ea petrecea zilele de odihnă si zilele de sărbătoare,
3. Si, scotând sacul, s-a dezbrăcat de vesmintele ei de văduvie, s-a îmbăiat si s-a uns cu miresme, si-a pieptănat părul, si-a pus turban în cap si s-a îmbrăcat cu hainele ei de veselie, cu care se împodobea când trăia bărbatul ei, Manase.
4. Apoi s-a încăltat cu sandale, si-a pus colierele, brătările, inelele, cerceii si toate podoabele ei. Si s-a înfrumusetat atât cât să poată cuceri privirile tuturor bărbatilor care ar vedea-o.
5. Si a dat roabei sale un burduf cu vin si un urcior cu untdelemn, si a umplut o desagă cu pâine de orz si cu turte de smochine si pâine de grâu curat, si toate le-a făcut o legătură si le-a pus în spatele roabei.
6. Si ele s-au îndreptat spre poarta cetătii Betulia si au găsit, stând lângă poartă, pe Ozias si pe bătrânii cetătii, pe Habris si pe Harmis.
7. Când ei au văzut pe Iudita, căci fata ei era schimbată si vesmintele ei de asemenea, au rămas uimiti de frumusetea ei si i-au zis:
8. "Domnul Dumnezeul părintilor nostri, să-ti dea tie har ca să-ti ajungi telul tău, spre mândria fiilor lui Israel si spre înăltarea Ierusalimului!" Si ei s-au rugat lui Dumnezeu.
9. Atunci ea a zis: "Dati poruncă să mi se deschidă poarta cetătii, ca să săvârsesc ceea ce am grăit cu voi!" Si ei au poruncit paznicilor să-i deschidă după cuvântul ei.
10. Si ei au făcut întocmai. Si Iudita împreună cu roaba ei au iesit. Si locuitorii cetătii s-au uitat după ea până a coborât muntele devale si a străbătut valea si până au pierdut-o în zare.
11. Si ea a străbătut valea drept înainte până când s-a întâlnit cu o gardă a Asirienilor.
12. Si ei au oprit-o si au întrebat-o: "Cine esti, de unde vii si încotro te duci?" Si ea a răspuns: "Sunt fiică de Evrei, si fug de la ei, căci ei vă vor fi dati ca hrană,
13. Si mă duc la Olofern, căpetenia ostirii voastre, ca să-i destăinuiesc adevărul si să-i arăt un drum pe unde să apuce ca să ia în stăpânire muntele întreg, fără ca să piară nici unul din oamenii lui!"
14. Când au auzit bărbatii cuvintele ei si s-au uitat în ochii ei - fiindcă ea era în ochii lor negrăit de frumoasă i-au zis:
15. "ti-ai scăpat viata; grăbeste-te si te coboară la stăpânul nostru si îndreaptă-te spre cortul lui; iată dintre ai nostri te vor însoti si te vor preda în mâinile lui!
16. Si când te vei înfătisa înaintea lui, inima ta să nu se teamă, ci arată-i precum ai spus, si el se va purta bine cu tine!"
17. Apoi ei au ales o sută de insi care s-o însotească pe ea si pe roaba ei si să le conducă la cortul lui Olofern.
18. Si s-a iscat un freamăt în tabără, căci vestea despre sosirea ei pătrunsese în corturi. si au venit si au înconjurat-o, fiindcă ea stătea afară în fata cortului lui Olofern, până să-i dea de stire despre ea.
19. Si ei se minunau de frumusetea ei uimitoare, si pentru ea ei se minunau de fiii lui Israel si ziceau unii către altii: "Cine poate să dispretuiască un astfel de popor care are în el asemenea femei? Nu este cu cale să scape nici unul din ei, fiindcă dacă ar scăpa, ar putea să amăgească o lume întreagă!"
20. Si cei ce făceau de strajă la Olofern precum si căpitanii lui au iesit afară si au adus-o în cort.
21. Si Olofern se odihnea pe patul său, asezat sub o perdea de porfiră, tesută cu fire de aur, cu smaralde si cu pietre scumpe.
22. Si când el a fost înstiintat despre ea, el a iesit în tinda cortului, iar înaintea lui robii mergeau cu sfesnice de argint.
23. Si când el si căpitanii lui au dat cu ochii de Iudita, s-au minunat de frumusetea chipului ei. Si ea, căzând cu fata la pământ, i s-a închinat, iar robii săi au ridicat-o.

11.
Întâlnirea Iuditei cu Olofern si sfătuirea ei amăgitoare, pentru biruinta lui.

l. Atunci Olofern i-a zis: "Îndrăzneste, femeie, si nu te teme în inima ta, fiindcă eu nu am făcut rău nimănui care a ales să slujească lui Nabucodonosor, regele lumii întregi.
2. Si acum, dacă poporul tău, care locuieste în munte, nu m-ar fi dispretuit, n-as fi ridicat sulita mea împotriva lui. Ci ei singuri si-au făcut-o.
3. Dar spune-mi acum: Pentru ce ai fugit de la ei si ai venit la noi? Căci ai venit spre izbăvirea ta. Îndrăzneste! în noaptea aceasta vei scăpa cu viată, cum si de acum înainte.
4. Nimeni nu-ti va face rău, ci bine, asa cum se întâmplă cu slujitorii stăpânului meu, regele Nabucodonosor".
5. Atunci Iudita i-a grăit lui: "Priveste cu îngăduintă cuvintele roabei tale, si ca roaba ta să vorbească înaintea ta. si nici un cuvânt mincinos nu voi spune stăpânului meu în această noapte.
6. Urmează numai cuvintele roabei tale si Dumnezeu va desăvârsi cu tine lucrul tău, iar stăpânul meu nu va gresi în lucrările sale.
7. Trăiască Nabucodonosor, regele întregii lumi, el care te-a trimis să aduci tot sufletul viu pe calea cea dreaptă, si să trăiască puterea lui! Căci datorită tie, nu numai oamenii care-i slujesc vor trăi, ci si fiarele sălbatice, dobitoacele câmpului, vitele si păsările cerului vor trăi prin puterea ta, pentru Nabucodonosor si pentru întreaga casă a lui.
8. Am auzit de întelepciunea ta si de iscusinta duhului tău, si toată lumea stie că tu nu numai că esti bun în tot regatul si tare priceput, ci esti si neîntrecut în mestesugul războiului.
9. Si cuvintele pe care le-a grăit Ahior în sfatul tău, le cunoastem si noi, căci locuitorii din Betulia l-au lăsat cu viată, iar el le-a spus tot ceea ce ti-a grăit tie.
10. Pentru aceasta, stăpâne si doamne, nu dispretui cuvintele lui, ci pune-le în inima ta, că ele sunt adevărate. Neamul nostru nu poate să fie pedepsit si sabia nu poate să-l biruiască, dacă el nu păcătuieste împotriva Dumnezeului său.
11. Si acum, pentru ca domnul meu să nu cunoască nici respingere, nici înfrângere, moartea va cădea peste capetele lor. Căci păcatul a pus stăpânire pe ei, si cu acest păcat întărâtă pe Dumnezeul lor ori de câte ori se dedau la neorânduieli.
12. Si după ce li s-au isprăvit merindele si au rămas fără de apă, ei s-au hotărât să pună mina pe vite, si tot ceea ce Dumnezeu a oprit prin legile Sale ca să nu se mănânce, ei au de gând să mănânce.
13. Chiar si pârga grâului si zeciuiala de la vin si de la untdelemn, pe care ei o păstrează pentru preotii care slujesc la Ierusalim în fata Dumnezeului nostru, s-au hotărât să le mănânce, lucruri pe care nimeni din popor nu are voie să le atingă, nici măcar cu mâna.
14. Dar fiindcă locuitorii de acolo au făcut la fel, au trimis la Ierusalim oameni care să le aducă învoială din partea sfatului.
15. Si îndată ce li se va aduce la cunostintă si vor săvârsi atari lucruri, chiar în ziua aceea îti vor fi dati tie spre pieire.
16. Deci când eu, roaba ta, am aflat toate acestea, am fugit de dinaintea lor, si Dumnezeu m-a trimis să-ti dau de stire faptele care, când se vor auzi, lumea întreagă se va înspăimânta,
17. Fiindcă roaba ta este temătoare de Dumnezeu si ziua si noaptea se roagă Dumnezeului cerului. si acum voi rămâne la tine, stăpâne, si eu, roaba ta, voi iesi noaptea în văgăuna stâncii, ca să mă rog lui Dumnezeu, si El îmi va spune când au săvârsit ei păcatele acestea.
18. Apoi eu voi veni la tine si-ti voi dezvălui tot, iar tu vei porni cu ostirea ta si nimeni din ei nu va putea să-ti tină piept.
19. Si te voi călăuzi prin mijlocul Iudeii, până în fata Ierusalimului. Voi face să te asezi în mijlocul frumos al cetătii. Atunci îi vei duce ca pe oile care nu au păstor. si nici un câine nu va mârâi înaintea ta. Asemenea lucruri mi s-au descoperit si mi s-au vestit, si am fost trimisă să ti le dau de stire!"
20. Si cuvintele ei au plăcut lui Olofern si tuturor căpeteniilor lui, încât ei s-au minunat de întelepciunea ei si au zis:
21. "O astfel de femeie frumoasă la chip si înteleaptă la vorbe nu se află nicăieri, de la un capăt si până la celălalt al pământului!"
22. Apoi Olofern a zis ei: "Bine a făcut Dumnezeu de te-a trimis înaintea alor tăi. În mâinile noastre va fi puterea si la cei care au dispretuit pe domnul meu, ruina.
23. Si tu esti tot asa de frumoasă pe cât esti de iscusită la vorbă. Dacă vei face precum ai zis, Dumnezeul tău va fi Dumnezeul meu si tu vei sta în palatul regelui Nabucodonosor si vestită vei fi în toată lumea!"

12.
Chemarea Iuditei la Olofern. Îngăduirea ei de a iesi noaptea la rugăciune. Ospătul lui Olofern.

1. Si el a dat poruncă s-o introducă înăuntru, unde erau asezate tacâmurile de argint, si să i se întindă masă, ca să mănânce din bucatele lui si să bea din vinul lui.
2. Dar Iudita a zis: "Nu mănânc dintr-acestea, ca să nu iasă vreo sminteală, ci să mi se aducă din merindele pe care le-am adus cu mine!"
3. Atunci Olofern i-a răspuns: "Si dacă cele care le ai cu tine se vor isprăvi, de unde să mai aducem ca să-ti dăm la fel? Căci aici n-avem pe nimeni din neamul tău".
4. Si Iudita i-a zis: "Să trăiesti în pace, stăpâne. Eu, roaba ta, nu voi isprăvi proviziile mele, până ce Domnul nu va împlini prin mine planurile Sale!"
5. După aceasta, căpitanii lui Olofern au dus-o în cort, si ea a dormit până la miezul noptii si s-a sculat spre straja diminetii,
6. Si a trimis la Olofern să-i spună: "Să poruncească stăpânul meu, ca roaba ta să fie lăsată să iasă la rugăciune".
7. Atunci Olofern a poruncit gărzii sale să n-o împiedice. Si asa ea a rămas în tabără trei zile, si noaptea iesea în văgăuna stâncii de lângă Betulia, si se spăla la izvorul unde se găsea postul de gardă.
8. Iar după ce iesea, se ruga Domnului Dumnezeului lui Israel, ca să-i îndrepteze calea pentru izbăvirea poporului ei.
9. Si întorcându-se curată, ea stătea în cort până seara, când i se aducea mâncarea.
10. Iar în ziua a patra Olofern a făcut ospăt, numai pentru slujitorii săi, si n-a poftit pe nimeni dintre dregători.
11. Si el a zis lui Bagoas eunucul, care era pus mai mare peste toate ale sale: "Du-te si înduplecă pe această fiică de Evrei, aceea care este la tine, să vină să mănânce si să bea cu noi,
12. Căci ar fi o rusine pentru noi să lăsăm să ne scape o astfel de femeie fără a trăi cu ea. Si dacă nu vom reusi s-o înduplecăm, lumea va râde de noi".
13. Si Bagoas a iesit de dinaintea lui Olofern si a intrat la ea si i-a zis: "Să nu zăbovească această tânără frumoasă să vină la stăpânul meu, ca să fie cinstită în fata lui si să se desfăteze bând vin cu noi si într-această zi să fie ca una din fiicele Asirienilor, care sunt în palatul lui Nabucodonosor".
14. Si Iudita i-a răspuns: "Cine sunt eu să mă împotrivesc domnului meu? Căci tot ce este plăcut ochilor săi mă voi grăbi să fac, si aceasta va fi o bucurie pentru mine până în ziua mortii mele!"
15. Si sculându-se, s-a împodobit cu vesmintele ei si cu tot felul de podoabe femeiesti, iar roaba ei s-a dus înainte si i-a întins blana înaintea lui Olofern, pe care Bagoas i-o dăduse Iuditei pentru trebuinta ei zilnică, ca să se poată întinde pe ea ca să mănânce.
16. Si Iudita a intrat si s-a asezat. Si inima lui Olofern a fost cu totul răpită si mintea lui tulburată, căci el dorea mult să fie împreună cu ea. Si din ziua în care o văzuse, el căuta prilejul s-o ademenească.
17. Atunci Olofern îi zise: "Bea si te veseleste cu noi!"
18. Si Iudita i-a răspuns: "Beau bucuros, stăpâne, fiindcă viata mea a fost astăzi cinstită mai mult decât în orice zi de la nasterea mea".
19. Si ea a mâncat si a văzut înaintea lui din ceea ce-i gătise roaba ei.
20. Si Olofern era sub farmecul ei si a băut atâta vin, cât nu băuse niciodată în vreo zi de la nasterea lui.

13.
Tăierea capului lui Olofern; aducerea lui în Betulia. Multumirea si binecuvântarea poporului ei.

1. Iar seara târziu slujitorii lui se grăbiră să plece. Si Bagoas a închis cortul pe din afară si a dat deoparte pe musafiri din fata stăpânului său. Si toti erau osteniti de ospătul cel îndelungat.
2. Si Iudita a fost lăsată singură în cort, cu Olofern, trântit pe patul său, biruit de vin.
3. Si Iudita poruncise roabei sale să stea afară si să astepte iesirea ei, ca în fiecare zi, căci ea zicea că se va duce să se roage, dar si lui Bagoas îi spusese tot asa.
4. Si după ce au plecat toti si nu mai rămăsese nimeni în iatac, nici dintre cei mari si nici dintre cei mici, Iudita a venit lângă pat si a zis în inima sa: "Doamne, Dumnezeul cel atotputernic, priveste în ceasul acesta la fapta mâinilor mele, spre slava lui Israel!
5. Căci acum este vremea să ai grijă de mostenirea Ta si să aduci la îndeplinire gândul meu, spre pieirea vrăjmasilor care s-au sculat împotriva noastră".
6. Si îndreptându-se spre stâlpul patului care era la capul lui Olofern, a luat palosul lui
7. Si, apropiindu-se de pat, a prins pe Olofern de păr si a zis: "Întăreste-mă, Doamne, Dumnezeul lui Israel, în ziua aceasta!"
8. Apoi îl lovi peste gât de două ori din toate puterile si-i reteză capul;
9. A rostogolit trupul lui de pe pat si a luat perdeaua de pe stâlpi si după putin timp a iesit si a dat roabei sale capul lui Olofern. Si ea l-a pus în desaga ei cu merinde. Si amândouă au iesit ca de obicei la rugăciune. Si au străbătut tabăra, au ocolit văgăuna stâncii si au luat-o la deal pe muntele Betuliei si au ajuns la portile cetătii.
10. Si de departe Iudita a strigat la străjerii portilor: "Deschideti, deschideti poarta! Cu noi este Dumnezeu, Dumnezeul nostru, ca să-Si mai arate puterea si tăria Lui în Israel împotriva dusmanilor nostri, precum a făcut El în ziua de azi!"
11. Si când locuitorii cetătii i-au auzit glasul, s-au grăbit să se coboare la poarta cetătii si au strigat si pe bătrânii cetătii.
12. Atunci au alergat toti de la mic la mare, fiindcă nu se asteptau la venirea ei. Oamenii au deschis poarta, au primit pe cele două femei, au făcut foc pentru a vedea si le-au înconjurat.
13. Si ea le-a zis cu glas tare: "Lăudati pe Dumnezeu! Lăudati-L! Preaslăviti pe Dumnezeu, Care n-a lipsit neamul lui Israel de mila Sa, ci a zdrobit în noaptea aceasta prin mâna mea pe vrăjmasii nostri!"
14. Si a scos capul din desagă si, arătându-l, le-a zis: "Iată capul lui Olofern, căpetenia armatei Asirienilor; iată si perdeaua sub care sta în betia lui. Si Dumnezeu l-a ucis prin mâna unei femei.
15. Viu este Domnul, Care m-a păzit în calea pe care am mers, că fata mea l-a amăgit spre pieirea lui, si el n-a săvârsit nici un păcat spre întinare sau spre rusine".
16. Si tot poporul s-a înspăimântat foarte si, căzând în genunchi, s-a închinat lui Dumnezeu si a zis într-un cuget: u Preaslăvit esti Tu, Dumnezeul nostru, Care ai nimicit astăzi pe vrăjmasii poporului nostru!"
17. Si Ozias i-a zis Iuditei: "Mărită să fii tu, fiică, de Dumnezeu cel preaînalt, înaintea tuturor femeilor de pe pământ, si preaslăvit să fie Domnul Dumnezeu, Care a făcut cerul si pământul si Care te-a condus pe tine, ca să tai capul căpeteniei dusmanilor nostri.
18. Si nu se va curma pomenirea în inimile oamenilor despre nădejdea ta în Dumnezeu, ci în veci îsi vor aduce aminte de puterea lui Dumnezeu.
19. Si Dumnezeu să-ti păstreze o vesnică amintire si să te binecuvinteze spre bine, că nu ti-ai crutat viata când a fost vorba de umilirea poporului nostru, ci ne-ai ridicat din căderea noastră, umblând pe calea cea dreaptă, înaintea Dumnezeului nostru!" Si tot poporul a strigat: "Amin! Amin!"

14.
Sfatul Iuditei despre năvala celor din Betulia; întoarcerea lui Ahior si spaima Asirienilor.

l. După aceasta, Iudita le-a zis: "Ascultati-mă, fratilor! Luati acest cap si-l spânzurati pe crestetul zidurilor voastre.
2. Si în revărsatul zorilor, după ce soarele va răsări, fiecare să-si ia armele de luptă si voi toti cei destoinici de luptă să iesiti afară din cetate cu un căpitan în frunte, ca si când ati avea de gând să vă coborâti în ses spre straja Asirienilor, dar să nu vă coborâti.
3. Atunci Asirienii, luându-si armele vor intra în tabără si vor destepta din somn pe căpeteniile ostirii asiriene, care vor alerga împreună la cortul lui Olofern, dar nu-l vor găsi. Si atunci vor fi cuprinsi de spaimă si vor fugi de dinaintea voastră.
4. Pe urmă, voi si toti cei ce locuiesc în tot muntele lui Israel, urmăriti-i si doborâti-i pe drumurile voastre.
5. Însă înainte de a face aceasta, chemati-mi pe Ahior Amonitul, ca să vadă si să recunoască pe cel care dispretuia casa lui Israel, pe cel care îl trimisese pe el printre noi ca pe un om dat dinainte mortii!"
6. Si ei au chemat pe Ahior din casa lui Ozias. Si când el a venit si a văzut capul lui Olofern în mâinile unui om din adunarea poporului, a căzut cu fata la pământ si l-a apucat lesinul.
7. Si după ce l-au sculat de jos, el a căzut la picioarele Iuditei si s-a închinat înaintea ei si a zis: "Binecuvântată să fii tu în orice sălas al lui Iuda si la toate popoarele, care, auzind de numele tău, se vor înspăimânta!
8. Si acum spune-mi mie ce-ai făcut în zilele acestea?" Atunci Iudita i-a povestit în mijlocul poporului tot ceea ce făcuse de când plecase si până în clipa când grăia cu ei.
9. Si după ce ea a sfârsit de vorbit, poporul a izbucnit în chiote de veselie, încât strigătul lui se auzi în cetate.
10. Si încredintându-se Ahior despre toate câte le făcuse Dumnezeul lui Israel, a crezut cu neclintire în Dumnezeu si-a tăiat împrejur trupul si a fost primit definitiv în casa lui Israel.
11. Si în revărsatul zorilor, au spânzurat capul lui Olofern pe zid si apoi au iesit în cete spre trecătorile muntelui.
12. Si când Asirienii i-au zărit, au trimis după căpeteniile lor, iar aceia s-au dus la căpitani si la cei de peste mii si la toti mai-marii lor,
13. Si aceia au ajuns la cortul lui Olofern si au zis celui ce era mai mare acolo: "Scoală pe domnul nostru, căci robii au cutezat să se scoale cu război împotriva noastră, ca să ne prăpădească cu totul!"
14. Atunci Bagoas a intrat si a bătut în perdeaua cortului, fiindcă el socotea că Olofern doarme cu Iudita.
15. Si deoarece el nu a auzit pe nimeni, a dat perdeaua la o parte si a intrat în camera de dormit, si l-a găsit aruncat pe prag, mort si cu capul tăiat si luat.
16. Si a început să strige din răsputeri si s-a pus pe plâns, pe strigat si pe tipat, si îsi sfâsie hainele de pe el.
17. Apoi s-a dus repede în cortul unde era sălasul Iuditei, dar n-a găsit-o. Si alergând apoi în multime, a strigat:
18. "O, roabe viclene! O singură femeie evreică a făcut de ocară casa regelui Nabucodonosor. Olofern zace la pământ, cu capul retezat!"
19. Când căpeteniile ostirii asiriene au auzit această veste, si-au sfâsiat vesmintele si s-au zăpăcit de tot. Si vaietul si strigătul lor mare s-a întetit în mijlocul taberii.

15.
Înfrângerea si fuga Asirienilor. Binecuvântarea Iuditei si darurile făcute ei.

l. Când cei ce erau în corturi au aflat ceea ce s-a întâmplat, s-au înspăimântat.
2. Si cuprinsi de groază si de spaimă, n-au putut să rămână doi împreună, ci s-au împrăstiat si au apucat-o razna toti laolaltă pe potecile sesului si ale muntelui.
3. Dar si cei care tăbărâseră în munte, împrejurul Betuliei, au rupt-o la fugă. Si atunci toti bărbatii destoinici de luptă ai lui Israel s-au repezit asupra lor.
4. Si Ozias a trimis crainici la Betomestaim, la Bibe, la Hobe si la Cola, precum si în tot tinutul muntos al lui Israel, ca să le vestească ceea ce s-a întâmplat si ca toti să tăbărască pe vrăjmasi si să-i nimicească.
5. Când a auzit de aceasta fiii lui Israel, cu totii s-au năpustit împotriva lor si i-a bătut până la Hoba. Dar si cei din Ierusalim si din tot tinutul muntos au sărit în ajutorul lor, căci si pe ei îi vestise despre cele întâmplate în tabăra vrăjmasă. Apoi si cei din Galaad si din Galileea i-au luat din partea lor si i-au lovit crunt, până în apropierea Damascului si a tinutului lui.
6. Iar ceilalti locuitori ai Betuliei au năvălit în tabăra asiriană, pe care au jefuit-o si s-au îmbogătit.
7. Si fiii lui Israel, care s-au întors de la înfrângerea vrăjmasului, au pus stăpânire pe ceea ce mai rămăsese. Oamenii din târguri si din sate, de la munte si din câmpie, au luat de asemenea o pradă foarte mare, căci se găsea multă.
8. Atunci marele preot Ioachim împreună cu marele sfat îl fiilor lui Israel, care locuiau în Ierusalim, s-au dus să vadă izbânda pe care Domnul o dăduse lui Israel si să vadă pe Iudita si să-i facă urare pentru izbândă ca niste prieteni.
9. Ajungând la ea, toti într-un cuget au lăudat-o: "Tu, mândria lui Israel, tu, faima cea neapusă a neamului nostru!
10. Tu le-ai făcut toate acestea cu mâna ta si tu ai adus izbânda lui Israel! Dumnezeu va binevoi întru acestea! Binecuvântată să fii tu de Dumnezeu cel Atotputernic în veci!" Si tot poporul striga: "Amin!"
11. Si tot poporul a jefuit tabăra timp de treizeci de zile. Si i-au dat Iuditei cortul lui Olofern si toate tacâmurile de argint, paturile si pernele, precum si toate lucrurile din el. Si ea, luându-le, a încărcat asinul ei, a înhămat la care si a îngrămădit lucrurile în ele.
12. Si toate femeile din Israel alergau s-o vadă si o binecuvântau, iar în cinstea ei s-au prins în horă. Si ea a luat ramuri în mână si le-a dat femeilor care o însoteau.
13. Si s-au încununat cu ramuri de măslin, atât ea cât si însotitoarele ei. Si ea mergea în fruntea poporului si conducea corul femeilor. Si toti bărbatii lui Israel, cu arme si încununati o însoteau în cântare de laudă.
14. Atunci Iudita a început să cânte această cântare de laudă în tot Israelul, iar tot poporul cânta după ea această cântare de laudă.

16.
Cântarea de biruintă a Iuditei. Poporul aduce jertfe de multumire în Ierusalim. Moartea Iuditei.

1. Si Iudita a zis: "Lăudati pe Dumnezeul meu, în tobe, cântati Domnului cu chimvale, uniti pentru El psalmul cu cântarea, preaslăviti si chemati numele Lui!
2. Dumnezeu, Cel care pune capăt războaielor, este Domnul, căci, în tabără si în mijlocul poporului, El m-a scăpat din mâna celui ce mă urmărea pe mine.
3. Venit-a Asur din muntii de la miazănoapte; el a venit cu zecile de mii ale ostirii sale, si multimea lor stăvilea puhoaiele si caii lor acopereau văile.
4. Si îsi făcea socoteală să pârjolească plaiurile mele si pe flăcăii mei să-i treacă prin ascutisul sabiei, pe pruncii mei să-i arunce pământului, pe copiii mei să-i dea jafului si pe fecioarele mele răpirii.
5. Domnul cel Atotputernic prin mâna unei femei i-a nimicit,
6. Căci Olofern al lor n-a fost doborât de tineri voinici, si nici feciorii uriasilor nu l-au lovit pe el, si nici nu i-au stat împotrivă oameni înalti ca muntii, ci Iudita, fiica lui Merari, l-a dezarmat cu frumusetea fetei ei.
7. Căci ea s-a dezbrăcat de vesmintele ei de văduvie pentru întărirea celor întristati ai lui Israel; ea si-a uns fata cu miresme,
8. Si-a prins pârul sub turban si s-a îmbrăcat cu vesmânt de în, ca să-l ademenească.
9. Cu sandalele ei i-a luat ochii, frumusetea ei i-a robit inima, si cu sabia i-a retezat capul.
10. Persii s-au îngrozit de îndrăzneala ei si Mezii de cutezanta ei.
11. Atunci au chiuit umilitii mei si au strigat din răsputeri cei fără vlagă, iar ei s-au înspăimântat si si-au ridicat glasul si au luat-o la goană.
12. Copii de mame tinere i-au străpuns cu sabia si ca pe niste robi i-au doborât la pământ; pierit-au în bătălia Domnului meu.
13. Cânta-voi Dumnezeului meu cântare nouă: Doamne, mare esti Tu si preaslăvit, minunat în puterea Ta, si nimeni nu poate să Te întreacă!
14. tie să-ti slujească întreaga făptură, pentru că Tu ai zis si toate s-au făcut. Trimis-ai Duhul Tău si totul a fost zidit si nimeni nu poate să stea împotriva poruncii Tale!
15. Muntii ca si mările se zbuciumă din temelie, stâncile se topesc cum se topeste ceara înaintea fetei Tale, iar cucei ce Te cinstesc pe Tine, milostiv esti Tu cu ei!
16. Fiindcă orice jertfă cu miros de mireasmă pretuieste putin pentru Tine si toată grăsimea arderii de tot este si de mai putin pret, însă cel ce se teme de Domnul totdeauna este mare.
17. Vai de neamurile care se ridică împotriva poporului meu, căci Domnul cel Atotputernic le va pedepsi în ziua judecătii, si va da pradă trupul lor focului si viermilor, ca să urle de durere în veci de veci!"
18. Si când a ajuns la Ierusalim, toti s-au închinat lui Dumnezeu, iar după ce poporul s-a curătit, a adus arderi de tot, prinoasele lor de bună voie si darurile lor.
19. Si Iudita a afierosit lui Dumnezeu ca dar, toate lucrurile lui Olofern, câte i le dăduse poporul, precum si perdeaua pe care ea o ridicase de la patul lui, a dat-o ca afierosire pentru Domnul.
20. Si poporul s-a veselit în Ierusalim trei luni, în fata templului, si Iudita a rămas la ei.
21. Iar după aceste zile, fiecare s-a întors la locul său, si Iudita s-a întors în Betulia si si-a petrecut viata la casa ei. Si cu înaintarea în vârstă a ajuns vestită în toată tara.
22. Multi au cerut-o în căsătorie, dar ea n-a cunoscut bărbat în toate zilele vietii ei, de când murise sotul ei Manase si se adăugase la poporul lui.
23. Faima ei crestea din ce în ce mai mult, pe când ea înainta în vârstă în casa bărbatului ei. Ea a atins vârsta de o sută si cinci ani. Si ea a dezrobit pe roaba ei. Ea a murit în Betulia si a fost îngropată în pestera în care se odihnea bărbatul ei Manase.
24. Si neamul lui Israel a jelit-o sapte zile. Si înainte de moarte si-a împărtit averea la rudele bărbatului ei Manase si la rudele ei.
25. Si cât a trăit Iudita, nimeni n-a îndrăznit să tulbure pe Israeliti si încă multă vreme după moartea ei.