1.
Luptătorii lui Israel.

1. Iată acum spita neamului lui Aaron si a lui Moise, din timpul când a grăit Domnul cu Moise pe Muntele Sinai, si iată numele fiilor lui Aaron:
2. Nadab, întâiul născut, Abiud, Eleazar si Itamar.
3. Acestea sunt numele fiilor lui Aaron, preoti miruiti, care au fost sfintiti, ca să slujească cele ale preotiei.
4. Insă Nadab s: Abiud au murit înaintea fetei Domnului, când au adus foc străin înaintea fetei Domnului în pustiul Sinai, neavând copii, si au rămas preoti numai Eleazar si Itamar cu tatăl lor Aaron.
5. Atunci a grăit Domnul cu Moise si a zis:
6. "Ia semintia lui Levi si o pune la îndemâna lui Aaron preotul, ca să-l ajute în slujba lui.
7. Să fie de pază în locul lui si în locul fiilor lui Israel la cortul adunării; să facă slujbele la cort;
8. Să păstreze toate lucrurile cortului adunării, să străjuiască în locul fiilor lui Israel si să facă slujbele la cort.
9. Dă pe leviti la îndemâna lui Aaron, fratele tău, si fiilor lui, preotilor; să-Mi fie dăruiti Mie dintre fiii lui Israel.
10. Iar lui Aaron si fiilor lui încredintează-le cortul adunării, ca să-si păzească datoria lor preotească si toate cele de la jertfelnic si de după perdea; iar de se va apropia cineva străin, să fie omorât".
11. Si a grăit Domnul cu Moise si a zis:
12. "Iată, Eu am luat din fiii lui Israel pe leviti în locul tuturor întâilor născuti, în locul tuturor celor ce se nasc întâi în Israel si aceia vor fi în locul acestora.
13. Levitii să fie ai Mei, căci toti întâi-născutii sunt ai Mei. În ziua când am lovit pe toti întâi-născutii în pământul Egiptului, atunci Mi-am sfintit pe toti întâi-născutii lui Israel de la om până la dobitoc si acestia să fie ai Mei. Eu sunt Domnul".
14. Iarăsi a grăit Domnul cu Moise, în pustiul Sinai, si a zis:
15. "Numără pe fiii lui Levi, după familiile lor, după neamurile lor; pe toti cei de parte bărbătească, de la o lună în sus să-i numeri".
16. Si i-au numărat Moise si Aaron, după cuvântul Domnului, cum le poruncise Domnul.
17. Iată dar care sunt fiii lui Levi, după numele lor: Gherson, Cahat si Merari.
18. Iar numele fiilor lui Gherson, după neamurile lor, sunt: Libni si Simei.
19. Fiii lui Cahat, după neamurile lor, sunt: Amram, Ithar, Hebron si Uziel.
20. Fiii lui Merari, după neamurile lor, sunt: Mahli si Musi. Acestea sunt neamurile lui Levi, după familiile lor.
21. Din Gherson au iesit neamul lui Libni si neamul lui Simei: aceste neamuri sunt din Gherson.
22. Socotindu-se la număr tot cel de parte bărbătească, de la o lună în sus, s-au numărat în neamul lui Gherson sapte mii cinci sute.
23. Fiii lui Gherson trebuia să se aseze cu tabăra în urma cortului, spre asfintit.
24. Eliasaf, fiul lui Lael, era căpetenia familiei fiilor lui Gherson.
25. Fiii lui Gherson la cortul adunării aveau să păzească cortul si acoperisul lui, perdeaua de la usa cortului adunării,
26. Perdelele curtii, perdeaua de la intrarea curtii celei dimprejurul cortului si jertfelnicului, frânghiile si toate uneltele lor.
27. Din Cahat a iesit familia lui Amram, familia lui Ithar, familia lui Hebron si familia lui Uziel: aceste familii sunt din Cahat.
28. Socotindu-se la număr tot cel de parte bărbătească, de la o lună în sus, s-au numărat în neamul acesta opt mii trei sute. Ei păzeau locasul sfânt.
29. Familiile fiilor lui Cahat trebuia să-si aseze tabăra lângă cort, în partea de miazăzi;
30. Iar căpetenie în familiile neamului lui Cahat era Eltafan, fiul lui Uziel.
31. În paza lor se afla chivotul, masa, sfesnicul, jertfelnicul, vasele sfinte, care se întrebuintează la slujbe, si perdeaua cu toate ale ei.
32. Căpetenie peste căpeteniile levitilor era Eleazar, fiul preotului Aaron , care era rânduit să privegheze pe cei ce aveau în păstrare locasul sfânt.
33. Din Merari au iesit familia lui Mahli si familia lui Musi; aceste familii sunt din Merari.
34. Socotindu-se la număr tot cel de parte bărbătească de la o lună în sus, s-au numărat în neamul acesta sase mii două sute;
35. Iar căpetenie peste familiile din neamul lui Merari era turiel, fiul lui Abihael. Acestia trebuia să-si aseze tabăra lângă cort, în partea de miazănoapte.
36. În paza fiilor lui Merari s-au rânduit scândurile dimprejurul cortului, pârghiile lui, stâlpii lui, postamentele acestora, si toate lucrurile si uneltele lor,
37. Stâlpii curtii din toate părtile ei, postamentele lor, tărusii curtii si frânghiile ei.
38. Iar în partea de dinainte a cortului adunării, spre răsărit, trebuia să-si aseze tabăra Moise si Aaron si fiii acestuia, cărora li se încredintase paza locasului sfânt în locul fiilor lui Israel. Iar de se va apropia vreun străin, să fie omorât.
39. Deci toti levitii numărati, pe care i-au numărat Moise si Aaron, cum poruncise Domnul, după neamurile lor, parte bărbătească, de la o lună în sus, au fost douăzeci si două de mii.
40. Apoi a zis Domnul către Moise: "Socoteste pe tot bărbatul întâi-născut dintre fiii lui Israel, de la o lună în sus, si ia numărul numelor lor.
41. Si în locul tuturor întâi-născutilor ai fiilor lui Israel, să iei pentru Mine pe leviti. Eu sunt Domnul. Si vitele levitilor să le iei în locul a tot întâi-născutului din vitele fiilor lui Israel".
42. Si a numărat Moise, după cum îi poruncise Domnul, pe toti întâi-născutii dintre fiii lui Israel;
43. Si întâi-născutii de parte bărbătească de la o lună în sus, după numărul numelor, au fost toti douăzeci si două de mii două sute saptezeci si trei.
44. Si a grăit Domnul cu Moise si a zis:
45. "Ia pe leviti în locul tuturor întâi-născutilor fiilor lui Israel si vitele levitilor în locul vitelor lor, si să fie levitii ai Mei. Eu sunt Domnul!
46. Iar ca răscumpărare pentru cei două sute saptezeci si trei de întâi-născuti ai fiilor lui Israel, care trec peste numărul levitilor,
47. Să iei câte cinci sicli de cap, socotind câte douăzeci de ghere într-un siclu, după siclul sfânt,
48. Si argintul acesta să-l dai lui Aaron si fiilor lui, ca răscumpărare pentru cei ce prisosesc peste numărul lor".
49. Si adunând Moise argintul de răscumpărare pentru întâi-născutii lui Israel, care treceau peste numărul levitilor,
50. S-au găsit o mie trei sute saizeci si cinci de sicli, după siclul sfânt.
51. Si a dat Moise argintul de răscumpărare, pentru cei ce prisoseau, lui Aaron si fiilor lui, după cuvântul Domnului, precum poruncise Domnul lui Moise.

4.
Slujbe deosebite ale levitilor si numărul lor.

l. Si a grăit Domnul cu Moise si a zis:
2. "Porunceste fiilor lui Israel să scoată din tabără pe toti leprosii, pe toti cei ce au scurgere si pe toti cei întinati prin atingere de mort.
3. De la bărbat până la femeie să-i scoateti si să-i trimiteti afară din tabără, ca să nu pângărească taberele lor, în mijlocul cărora locuiesc Eu".
4. Si au făcut asa fiii lui Israel: i-au scos afară din tabără. Cum poruncise Domnul lui Moise, asa au făcut fiii lui Israel.
5. Si a grăit Domnul lui Moise si a zis:
6. "Spune fiilor lui Israel: Dacă un bărbat sau o femeie va face vreun păcat fată de un om, si prin aceasta vă păcătui împotriva Domnului si va fi vinovat sufletul acela,
7. Să-si mărturisească păcatul ce a făcut si să întoarcă deplin aceea prin ce a păcătuit si să mai adauge la aceea a cincea parte si să dea aceluia fată de care a păcătuit.
8. Dacă însă omul acela nu va avea mostenitor, căruia să se dea cele pentru greseală, atunci să le dea Domnului si vor fi ale preotului, pe lângă berbecul de curătire, cu care acesta îl va curăti.
9. Toată pârga din toate darurile fiilor lui Israel, pe care le aduc ei la preot, să fie ale lui.
10. Orice lucru afierosit să fie al lui; si orice va da cineva preotului este al lui".
11. Si a grăit Domnul lui Moise si a zis:
12. "Grăieste fiilor lui Israel si zi către ei: De va gresi femeia unui bărbat si-l va însela,
13. Si va dormi cineva cu ea în pat, si lucrul va fi ascuns de bărbatul ei, si ea se va spurca pe ascuns, si nu vor fi martori împotriva ei, nici nu va fi prinsă asupra faptului;
14. De va cădea asupra bărbatului duhul îndoielii bănuind pe femeia sa, vinovată fiind aceasta, sau de va cădea asupra lui duhul îndoielii si va bănui femeia sa, nevinovată fiind:
15. Să-si aducă bărbatul femeia sa la preot si să aducă jertfă pentru ea a zecea parte de efă de făină de orz, dar să nu toarne deasupra untdelemn, nici să pună tămâie, pentru că acesta este dar de bănuială, dar de amintire, care aminteste vinovătia;
16. Iar preotul să o aducă si să o pună înaintea Domnului.
17. Apoi să ia preotul apă curată de izvor într-un vas de lut, să ia tărână din pământ de dinaintea cortului adunării si să o pună în apă.
18. După aceea să pună preotul femeia înaintea Domnului, să descopere capul femeii si să-i dea în mâini darul de pomenire, darul de bănuială, iar preotul să aibă în mâini apa cea amară, care aduce blestemul.
19. Apoi să jure preotul femeia si să-i zică: Dacă n-a dormit nimeni cu tine si tu nu te-ai spurcat si n-ai călcat credinciosia către bărbatul tău, nevătămată să fii de această apă amară care aduce blestem;
20. Iar de te-ai abătut, fiind măritată, si te-ai spurcat, de a dormit cineva cu tine, afară de bărbatul tău,
21. Atunci să dea Domnul să fii de blestem si de ocară în poporul tău; să facă Domnul ca sânul tău să cadă si să se umfle pântecele tău.
22. Si apa aceasta, care aduce blestem, să intre înăuntrul tău, ca să ti se umfle pântecele si să-ti cadă sânul tău. Iar femeia să zică: Amin, amin!
23. Apoi să scrie preotul jurămintele acestea pe hârtie, să le moaie în apa cea amară,
24. Si să dea femeii să bea apa amară aducătoare de blestem, si va înghiti ea apa aducătoare de blestem spre vătămarea ei.
25. După aceea să ia preotul din mâinile femeii darul de pâine cel pentru bănuială si să ridice acest dar înaintea Domnului si să-l ducă la jertfelnic.
26. Să ia apoi preotul cu pumnul o parte din darul de amintire, s-o ardă pe jertfelnic si după aceasta să dea femeii să bea apa.
27. După ce va bea apa cea amară a blestemului, dacă ea va fi necurată si dacă va fi înselat pe bărbatul său, se va umfla pântecele ei si sânul ei va cădea si va fi femeia aceea blestemată în poporul său.
28. Iar dacă femeia nu s-a spurcat, ci va fi curată, nevătămată va rămâne si va naste copii.
29. Aceasta este rânduiala pentru femeia bănuită, care, fiind măritată, s-ar abate si s-ar spurca,
30. Sau pentru omul, asupra căruia ar cădea duhul geloziei si ar bănui pe femeia sa. Atunci să pună el pe femeie înaintea fetei Domnului si să facă preotul cu ea după legea aceasta.
31. Si va fi bărbatul curat de păcat, iar femeia aceea îsi va purta păcatul ei".

6.
Nazireii. Forma binecuvântării.

1. Si a grăit Domnul cu Moise si a zis:
2. "Vorbeste fiilor lui Israel si zi către ei: Dacă bărbat sau femeie va hotărî să dea făgăduintă de nazireu, ca să se afierosească nazireu Domnului,
3. Să se ferească de vin si de sicheră; otet de vin si otet de sicheră să nu bea si nimic din cele făcute din struguri să nu bea; nici struguri proaspeti sau uscati să nu mănânce.
4. În toate zilele, cât va fi nazireu, să nu mănânce, nici să bea vreo băutură făcută din struguri, de la sâmbure până la pielită.
5. În toate zilele făgăduintei sale de nazireu să nu treacă brici pe capul său; până la împlinirea zilelor, câte a afierosit Domnului, este sfânt si trebuie să crească părul pe capul lui.
6. În toate zilele, pentru care s-a afierosit pe sine să fie nazireul Domnului, să nu se apropie de trup mort:
7. Când va muri tatăl său, sau mama sa, sau fratele său, sau sora sa, să nu se spurce prin atingerea de ei, pentru că afierosirea lui Dumnezeu este pe capul lui.
8. În toate zilele cât va fi nazireu, este sfântul Domnului.
9. De va muri însă cineva lângă el fără de veste si de năprasnă, si prin aceasta îsi va întina capul său de nazireu, să-si tundă capul său în ziua curătirii sale;
10. În ziua a saptea să se tundă, iar în ziua a opta să aducă preotului două turturele sau doi pui de porumbel, la usa cortului adunării,
11. Si preotul să aducă o pasăre jertfă pentru păcat, iar pe cealaltă ardere de tot, si să-l curete de spurcarea cea prin atingerea de trupul mort si să-i sfintească în ziua aceea capul lui.
12. Apoi să-si înceapă din nou zilele sale de nazireu, afierosite Domnului, si să aducă un berbec de un an jertfă de iertare, iar zilele dinainte sunt pierdute, pentru că nazireatul a fost întinat.
13. Iată legea cea pentru nazireu: când se vor împlini zilele lui de nazireu, să se aducă la usa cortului adunării;
14. Să aducă darul său Domnului: un miel de un an, fără meteahnă, ardere de tot; o mioară de un an, fără meteahnă, jertfă pentru păcat, si un berbec de un an, fără meteahnă, jertfă de împăcare,
15. Si un paner cu azime de făină de grâu, frământate cu untdelemn, si cu turte nedospite, unse cu untdelemn, cu darul lor de pâine si cu turnarea lor.
16. Pe acestea le va înfătisa preotul înaintea Domnului, va săvârsi jertfa lui pentru păcat si arderea de lot a lui.
17. Berbecul îl va aduce Domnului jertfă de împăcare cu panerul cel de azime; si va aduce preotul prinosul lui de pâine si turnarea lui.
18. Si îsi va tunde nazireul la intrarea cortului adunării capul său de nazireu si va lua părul capului său de nazireu si-l va pune pe focul cel de sub jertfa de împăcare.
19. Apoi va lua preotul soldul cel fiert al berbecului, o pâine nedospită si o turtă nedospită din paner si le va pune nazireului pe mâini, după ce acesta si-a tuns capul de nazireu,
20. Si să înalte preotul acestea, legănându-le înaintea Domnului. Această sfintenie să fie a preotului pe lângă pieptul legănat si pe lângă soldul înăltat. După aceasta nazireul poate să bea vin.
21. Iată rânduiala cea pentru nazireul care a dat făgăduintă si jertfa ce trebuie să aducă el Domnului pentru nazireatul său, pe lângă ceea ce-i îngăduiesc mijloacele lui. După făgăduinta sa, pe care o va da, asa să facă, după cele legiuite pentru nazireatul său".
22. Si a grăit Domnul cu Moise si a zis:
23. "Spune lui Aaron si fiilor lui si le zi: Asa să binecuvântati pe fiii lui Israel si să ziceti către ei:
24. Să te binecuvânteze Domnul si să te păzească!
25. Să caute Domnul asupra ta cu fată veselă si să te miluiască!
26. Să-Si întoarcă Domnul fala Sa către tine si să-li dăruiască pace!
27. Asa să cheme numele Meu asupra fiilor lui Israel si Eu, Domnul, îi voi binecuvânta".

7.
Jertfe si daruri ale căpeteniilor lui Israel la sfintirea cortului.

1. Atunci a grăit Domnul cu Moise si a zis:
2. "Vorbeste cu Aaron si-i spune: Când vei pune candelele în sfesnic, ca să lumineze partea cea dinaintea lui, să aprinzi în el sapte candele".
3. Si a făcut Aaron asa: a aprins în sfesnic, ca să lumineze partea cea din fata lui, sapte candele, cum poruncise Domnul lui Moise.
4. Iată cum era făcut sfesnicul: fusul lui de aur era lucrat din ciocan; florile lui toate erau tot din ciocan. După modelul pe care îl arătase Domnul lui Moise, asa s-a făcut sfesnicul.
5. Si a grăit cu Moise Domnul si i-a zis:
6. "Ia pe leviti din mijlocul fiilor lui Israel si-i curătă;
7. Si ca să-i cureti, să faci cu ei asa: să-i stropesti cu apa curătirii, să-si radă cu briciul tot trupul lor, să-si spele hainele si vor fi curati.
8. Apoi ei să ia un vitel si prinosul de pâine, făină de grâu, amestecată cu untdelemn; iar tu să mai iei un vitel, jertfă pentru păcat.
9. Adu după aceea pe leviti înaintea cortului adunării, unde vei aduna toată obstea fiilor lui Israel.
10. Să se apropie levitii înaintea Domnului si fiii lui Israel să-si pună mâinile pe leviti;
11. Iar Aaron să afierosească pe leviti înaintea Domnului, din partea fiilor lui Israel, ca să facă ei slujbă Domnului.
12. Apoi levitii să-si pună mâinile pe capetele viteilor si tu să aduci unul jertfă pentru păcat, iar pe celălalt ardere de tot Domnului pentru curătirea levitilor.
13. Pune apoi pe leviti înaintea Domnului si înaintea lui Aaron si înaintea fiilor lui si-i adu dar Domnului.
14. Asa vei osebi pe leviti de fiii lui Israel, că vor fi ai Mei.
15. După aceea vor merge levitii să slujească la cortul adunării, după ce îi vei curăti si îi vei afierosi Domnului;
16. Căci Îmi sunt dati Mie dintre fiii lui Israel în locul tuturor celor întâi-născuti, care deschide orice pântece;
17. Căci al Meu este tot întâi-născutul lui Israel, de la om până la dobitoc, pentru că Mi i-am sfintit Mie în ziua când am lovit în pământul Egiptului pe toti întâi-născutii;
18. Si în locul tuturor întâi-născutilor fiilor lui Israel am luat pe leviti;
19. Si i-am dat pe leviti dar lui Aaron si fiilor lui dintre fiii lui Israel, ca să slujească pentru fiii lui Israel, la cortul adunării si să se roage pentru fiii lui Israel, ca să nu-i ajungă pe fiii lui Israel vreo urgie, când s-ar apropia de locasul sfânt".
20. Moise si Aaron si toată obstea fiilor lui Israel au făcut cu levitii cum poruncise Domnul lui Moise pentru leviti; asa au făcut cu ei fiii lui Israel.
21. S-au curătit deci levitii si si-au spălat hainele, iar Aaron a săvârsit sfintirea lor înaintea Domnului si s-a rugat pentru ei, ca să fie curati.
22. După aceea au intrat levitii să-si facă slujbele lor la cortul adunării, înaintea lui Aaron si înaintea fiilor lui. Cum poruncise Domnul lui Moise pentru leviti, asa au făcut cu ei.
23. Si a grăit Domnul cu Moise si a zis:
24. "Aceasta este legea levitilor: de la douăzeci si cinci de ani în sus să intre să lucreze la cortul adunării;
25. Iar la cincizeci de ani să înceteze si să nu mai lucreze.
26. De acolo înainte să ajute fratilor lor a străjui la cortul adunării, dar de lucrat să nu mai lucreze. Asa să faci cu levitii, ca fiecare să fie la slujba lui de paznic".

9.
Pastile. Stâlpul de nor si de foc.

1. În vremea aceea a grăit Domnul cu Moise în pustiul Sinai, în anul al doilea după iesirea din Egipt, în luna întâi, si a zis:
2. "Spune fiilor lui Israel să facă Pastile la vremea rânduită pentru ele:
3. În ziua de paisprezece a lunii întâi, spre seară, să le facă la vremea lor, după legea lor si după regulile lor să le săvârsiti".
4. Si a spus Moise fiilor lui Israel să facă Pastile:
5. Si au făcut ei Pastile în luna întâi, în ziua a paisprezecea, spre seară, în pustiul Sinai; cum poruncise Domnul lui Moise asa au făcut fiii lui Israel.
6. Dar erau si oameni necurati, care se atinseseră de trup de om mort, si nu puteau să săvârsească Pastile în ziua aceea. Acestia au venit în ziua aceea la Moise si Aaron,
7. Si le-au spus oamenii aceia: "Noi suntem necurati, pentru că ne-am atins de trup de om mort; do ce să nu fim lăsati să aducem Domnului dar la vremea cea rânduită pentru fiii lui Israel?"
8. Iar Moise a zis către ei: "Stati aici, că am să ascult ce porunceste Domnul pentru voi!"
9. A grăit Domnul lui Moise si a zis:
10. "Spune fiilor lui Israel: Dacă cineva din voi sau din urmasii vostri va fi necurat prin atingere de trup de om mort, sau va fi departe în călătorie, sau între neamuri străine, si acela să facă Pastile Domnului.
11. Dar să le facă în ziua a paisprezecea a lunii a doua, seara, si să le mănânce cu azime si cu ierburi amare;
12. Să nu lase din ele pe a doua zi, nici oasele să nu le zdrobească; si să le săvârsească după toată rânduiala Pastilor.
13. Iar omul curat, care nu se află departe în călătorie si nu va face Pastile, sufletul acela să se stârpească din poporul său, că n-a adus dar Domnului la vreme. Omul acela îsi va purta păcatul său.
14. De va trăi la voi vreun străin să facă si el Pastile Domnului: după legea Pastilor sl după rânduiala lor să le facă. O singură lege să fie si pentru voi si pentru străin".
15. În ziua când a fost asezat cortul, nor a acoperit cortul adunării, si de seara până dimineata a fost deasupra cortului, ca o vedere de foc.
16. Asa era totdeauna: ziua îl acoperea un nor si noaptea o vedere de foc.
17. Când se ridica norul de deasupra cortului, atunci fiii lui Israel plecau si în locul unde se oprea norul, acolo poposeau cu tabăra fiii lui Israel.
18. După porunca Domnului se opreau fiii lui Israel cu tabăra lor si după porunca Domnului plecau; tot timpul cât norul stătea deasupra cortului, stăteau si ei cu tabăra.
19. Când însă norul stătea multă vreme deasupra cortului, urmau acestui semn al Domnului si fiii lui Israel si nu plecau.
20. Câteodată se întâmpla ca norul să stea numai putină vreme deasupra cortului: după glasul Domnului se opreau si după porunca Lui plecau la drum.
21. Câteodată norul stătea numai de seara până dimineata, iar dimineata se ridica norul; atunci plecau si ei; sau stătea norul o zi si o noapte, si când se ridica, plecau si ei;
22. Sau de umbrea norul deasupra cortului două zile, sau o lună, sau un an, fiii lui Israel stăteau si nu plecau la drum; iar când se ridica el, atunci plecau,
23. Că din porunca Domnului se opreau si din porunca Domnului plecau la drum: urmau semnul Domnului, după porunca dată de Domnul prin Moise.

10.
Trâmbitele de argint. Călătoria Israelitilor.

1. Si a grăit Domnul cu Moise si a zis:
2. "Fă-ti două trâmbite de argint; din ciocan să le faci, ca să fie pentru chemarea obstii si pentru plecarea taberei.
3. De se va trâmbita din ele, se va aduna toată obstea la usa cortului adunării.
4. De se va trâmbita numai din una, se vor aduna la tine toate căpeteniile cele mai mari ale lui Israel.
5. Când veti însoti sunetele cu strigăte, se vor ridica taberele cele dinspre răsărit.
6. Când veti însoti a doua oară sunetele cu strigăte, se vor ridica taberele cele dinspre miazăzi. Când veti însoti a treia oară sunetele cu strigăte, se vor ridica taberele cele dinspre mare. Când veti însoti a patra oară sunetele cu strigăte, se vor ridica taberele cele dinspre miazănoapte. Să însotiti sunetele cu strigăte numai pentru plecare.
7. Iar când chemati adunarea, să sunati, dar să nu însotiti sunetele cu strigăte.
8. Din trâmbite vor suna preotii, fiii lui Aaron: aceasta-i pentru voi lege vesnică din neam în neam.
9. Când veti merge la război, în pământul vostru, împotriva vrăjmasilor care năvălesc asupra voastră, însotiti sunetele de trâmbită cu strigăte si veti fi pomeniti înaintea Domnului Dumnezeului vostru si veti fi izbăviti de vrăjmasii vostri.
10. În ziua voastră de bucurie, la sărbătorile voastre si la lunile noi ale voastre, să trâmbitati din trâmbite la arderile de tot ale voastre si la jertfele voastre de împăcare si prin aceasta veti fi pomeniti înaintea Dumnezeului vostru. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru".
11. În anul al doilea, în luna a doua, în douăzeci ale lunii, s-a ridicat norul de deasupra cortului adunării;
12. Si au plecat fiii lui Israel din pustiul Sinai după taberele lor si s-a oprit norul în pustiul Paran.
13. Aceasta a fost întâia plecare, după porunca lui Dumnezeu, dată prin Moise.
14. Întâi s-a ridicat steagul taberei fiilor lui Iuda cu cetele lor si peste cetele lor era Naason, fiul lui Aminadab.
15. Peste cetele semintiei lui Isahar era Natanael, fiul lui tuar;
16. Iar peste cetele semintiei fiilor lui Zabulon era Eliab, fiul lui Helon.
17. Apoi s-a ridicat cortul si au plecat fiii lui Gherson si fiii lui Merari, care duceau cortul.
18. După aceea s-a ridicat steagul taberei lui Ruben cu cetele sale; peste cetele lui era Elitur, fiul lui Sedeur;
19. Peste cetele semintiei lui Simeon era Selumiel, fiul lui turisadai;
20. Iar peste cetele semintiei fiilor lui Gad era Eliasaf, fiul lui Raguel.
21. După aceea au plecat fiii lui Cahat, care duceau lucrurile sfinte, căci cortul trebuia să fie asezat înainte de sosirea lor.
22. Apoi s-a ridicat steagul taberei fiilor lui Efraim cu cetele lor; peste cetele lui era Elisama, fiul lui Amihud.
23. Peste cetele fiilor semintiei lui Manase era Gamaliel, fiul lui Pedatur;
24. Iar peste cetele fiilor semintiei lui Veniamin era Abidan, fiul lui Ghedeon.
25. După toate taberele, cel din urmă a fost ridicat steagul taberei fiilor lui Dan cu cetele sale; peste cetele lui era Ahiezer, fiul lui Amisadai;
26. Peste cetele semintiei fiilor lui Aser era Paghiel, fiul lui Ocran;
27. Iar peste cetele semintiei fiilor lui Neftali era Ahira, fiul lui Enan.
28. Aceasta era rânduiala în care mergeau fiii lui Israel cu taberele lor. Si asa au plecat.
29. Atunci a zis Moise către Hobab fiul lui Raguel, madianitul, socrul lui Moise: "Noi plecăm la locul acela, de care a zis Domnul: Vouă vi-l voi da. Hai cu noi si-ti vom face bine, căci Domnul a grăit bine de Israel".
30. Acela însă a zis către el: "Nu merg, ci mă duc în tara mea si la neamul meu".
31. Dar Moise a zis: "Nu ne părăsi, pentru că tu stii cum ne asezăm noi taberele în pustie si vei fi ochiul nostru.
32. Dacă mergi cu noi, binele ce ni-l va face Domnul, îl vom face si noi tie".
33. Plecând ei de la muntele Domnului, au mers trei zile; iar chivotul legii Domnului a mers înaintea lor cale de trei zile, ca să aleagă pentru ei loc de odihnă.
34. Norul Domnului îi umbrea ziua, când plecau de la popas.
35. Când se ridica chivotul, ca să plece la drum, Moise zicea: "Scoală, Doamne, si să se risipească vrăjmasii Tăi si să fugă de la fata Ta cei ce Te urăsc pe Tine!"
36. Iar când se oprea chivotul, el zicea: "Întoarce-Te, Doamne, la miile si zecile de mii ale lui Israel!"

11.
Pedeapsa poporului pentru lăcomie.

l. Poporul însă începu să cârtească în auzul Domnului, iar Domnul auzind, se aprinse mânia Lui, izbucni între ei foc de la Domnul si începu a mistui marginile taberei.
2. Atunci a strigat poporul către Moise, iar Moise s-a rugat Domnului si a încetat focul.
3. De aceea s-a numit locul acela: Tabeera, adică ardere, căci acolo a fost aprins între ei focul de la Domnul.
4. Străinii, dintre ei, începură să-si arate poftele si sedeau cu ei si fiii lui Israel si plângeau, zicând: "Cine ne va hrăni cu carne?
5. Căci ne aducem aminte de pestele, pe care-l mâncam în Egipt în dar, de castraveti si de pepeni, de ceapă, de praz si de usturoi;
6. Acum însă sufletul nostru tânjeste; nimic nu mai este înaintea ochilor nostri decât numai mana".
7. Iar mana era ca sământa de coriandru si înfătisarea ei era ca înfătisarea cristalului.
8. Poporul se ducea si o aduna, o râsneau în râsnite sau o pisau în piuă, o fierbeau în căldări si făceau din ea turte; iar gustul ei era ca gustul turtelor cu untdelemn.
9. Când cădea noaptea roua pe tabără, atunci cădea peste ea si mana.
10. Moise însă auzea cum plângea fiecare prin familiile sale si la usa cortului său, si s-a aprins tare mânia Domnului si s-a mâhnit Moise.
11. Atunci a zis Moise către Domnul: "De ce întristezi pe robul Tău si de ce oare n-am aflat milă înaintea ochilor Tăi, căci ai pus asupra mea sarcina a tot poporul acesta?
12. Oare eu am zămislit tot poporul acesta si oare eu l-am născut, de-mi zici: Ia-l în sânul tău, cum ia doica pe copil, si-l du în pământul pe care cu jurământ l-am făgăduit părintilor lui?
13. De unde să iau si să dau eu carne la tot poporul acesta? Căci plâng înaintea mea si. zic: Dă-ne carne să mâncăm!
14. Eu singur nu voi putea să duc tot poporul acesta, că acest lucru este greu pentru mine.
15. Dacă faci asa cu mine, atunci mai bine omoară-mă, de am aflat milă înaintea ochilor Tăi, ca să nu mai văd necazul acesta".
16. Atunci Domnul a zis către Moise: "Adună-Mi saptezeci de bărbati, dintre bătrânii lui Israel, pe care-i stii tu că sunt căpetenii poporului si supraveghetorii lui, si du-i la cortul adunării, ca să stea cu tine acolo.
17. Că Mă voi pogorî acolo si voi vorbi cu tine si voi lua din duhul care este peste tine si voi pune peste ei ca să ducă ei cu tine sarcina poporului si să nu o duci numai tu singur.
18. Iar poporului spune-i: Să vă curătiti pentru ziua de mâine si veti avea carne, deoarece ati plâns în auzul Domnului si ati zis: Cine ne va hrăni cu carne? Că ne era bine în Egipt; că are să vă dea Domnul carne să mâncati si veti mânca;
19. Si veti mânca nu numai o zi, nici numai două sau cinci zile, nici numai zece sau douăzeci de zile,
20. Ci o lună întreagă veti mânca până vă va da pe nas si vă veti scârbi de ea, pentru că ati dispretuit pe Domnul, Care este între voi, si v-ati plâns înaintea Lui si ati zis: La ce trebuia să iesim noi din Egipt?"
21. Apoi a zis Moise: "În poporul acesta, în care mă aflu, sunt sase sute de mii de pedestri si Tu zici: Am să le dau carne să mănânce si vor mânca o lună de zile!
22. Li se vor tăia, oare, toate oile si toti boii, ca să le ajungă? Sau tot pestele mării li se va aduna, ca să-i îndestuleze?"
23. Zis-a Domnul către Moise: "Dar, oare, mâna Domnului e scurtă? Acum vei vedea de se va împlini sau nu cuvântul Meu".
24. Atunci a iesit Moise si a spus poporului cuvintele Domnului, a adunat saptezeci de bărbati dintre bătrânii poporului si i-a pus împrejurul cortului.
25. Si S-a pogorât Domnul în nor si a vorbit cu el; si a luat din duhul care era peste el si a pus peste cei saptezeci de bărbati căpetenii. Îndată însă cum a odihnit duhul peste ei, au început a prooroci, dar apoi au încetat.
26. Doi dintre bărbati însă au rămas în tabără: pe unul îl chema Eldad si pe celălalt îl chema Medad. Si a odihnit si peste ei duhul, căci erau din cei înscrisi, dar nu veniseră la cort, si au proorocit si ei acolo în tabără.
27. Atunci a alergat un tânăr si a spus lui Moise, zicând: "Eldad si Medad proorocesc în tabără".
28. Si răspunzând, Iosua, fiul lui Navi, slujitorul lui Moise, unul din alesii lui, a zis: "Domnul meu Moise, opreste-i!"
29. Moise însă i-a zis: "Nu cumva esti gelos pe mine? O, de ar fi toti prooroci în poporul Domnului si de ar trimite Domnul duhul Său peste ei!"
30. Apoi s-a întors Moise în tabără împreună cu bătrânii lui Israel.
31. Atunci s-a stârnit vânt de la Domnul, a adus prepelite dinspre mare si le-a presărat împrejurul taberei cale de o zi într-o parte si cale de o zi în cealaltă parte împrejurul taberei, strat gros aproape de doi coti de la pământ.
32. Atunci s-a sculat poporul si toată ziua si toată noaptea aceea si toată ziua următoare au adunat prepelite; si cine a adunat putin, tot a adunat zece cosuri si le-au întins împrejurul taberei.
33. Dar carnea era încă în gura lor si nu isprăviseră încă de mâncat, când se aprinse mânia Domnului asupra poporului, si a lovit Domnul poporul cu bătaie foarte mare.
34. Si s-a pus numele locului aceluia: Chibrot-Hataava, adică mormintele poftei, căci acolo au îngropat pe poporul cel aprins de poftă.
35. Apoi a plecat poporul din Chibrot-Hataava la Haserot si s-a oprit în Haserot.

12.
Mariam pedepsită cu lepră.

1. Mariam si Aaron vorbeau însă împotriva lui Moise pentru femeia etiopiancă, pe care o luase Moise, căci Moise era căsătorit cu o etiopiancă.
2. Ei ziceau: "Oare numai cu Moise a grăit Domnul? N-a grăit El, oare, si cu noi?" Si a auzit acestea Domnul.
3. Moise însă era omul cel mai blând dintre toti oamenii de pe pământ.
4. Atunci a zis Domnul fără de veste către Moise si către Aaron si către Mariam: "Iesiti câtesi trei la cortul adunării". Si au iesit tustrei.
5. Atunci S-a pogorât Domnul în stâlpul cel de nor, a stat la usa cortului si a chemat pe Aaron si pe Mariam si au iesit amândoi.
6. Apoi a zis: "Ascultati cuvintele Mele: De este între voi vreun prooroc al Domnului, Mă arăt lui în vedenie si în somn vorbesc cu el.
7. Nu tot asa am grăit si cu robul Meu Moise, - el este credincios în toată casa Mea:
8. Cu el grăiesc gură către gură, la arătare si aievea, iar nu în ghicituri, si el vede fata Domnului. Cum de nu v-ati temut să cârtiti împotriva robului Meu Moise?"
9. Si s-a aprins mânia Domnului asupra lor si, depărtându-Se Domnul,
10. S-a depărtat si norul de la cort si iată Mariam s-a făcut albă de lepră, ca zăpada. Si când s-a uitat Aaron la Mariam, iată era leproasă.
11. Atunci a zis Aaron către Moise: "Rogu-mă, domnul meu, să nu ne socotesti greseala că ne-am purtat rău si am păcătuit!
12. Nu îngădui dar să fie Mariam ca cel născut mort, al cărui trup, la iesirea din pântecele mamei sale, este pe jumătate putred".
13. Atunci a strigat Moise către Domnul si a zis: "Dumnezeule, vindec-o!"
14. Domnul însă a zis către Moise: "Dacă tatăl ei ar fi scuipat-o în obraz, oare n-ar fi trebuit să se rusineze sapte zile? Asa dar să fie închisă sapte zile afară din tabără, după aceea să intre>.
15. Si a sezut Mariam închisă afară din tabără sapte zile si poporul n-a plecat la drum până s-a curătit Mariam.

13.
Iscoadele trimise în Canaan.

l. După aceasta a pornit poporul de la Haserot si a poposit în pustiul Paran.
2. Acolo a grăit Domnul cu Moise si i-a zis:
3. "Trimite din partea ta oameni ca să iscodească pământul Canaanului pe care am să-l dau Eu fiilor lui Israel spre mostenire; câte un om de fiecare semintie să trimiti; însă acestia să fie toti căpetenii între ei".
4. Si i-a trimis pe acestia Moise din pustiul Paran, după porunca Domnului, si erau toti căpetenii.
5. Iată acum si numele lor: Sammua, fiul lui Zahur, din semintia lui Ruben.
6. Safat, fiul lui Hori, din semintia lui Simeon;
7. Caleb, fiul lui Iefone, din semintia lui Iuda;
8. Igal, fiul lui Iosif, din semintia lui Isahar;
9. Osia, fiul lui Navi, din semintia lui Efraim;
10. Falti, fiul lui Rafu, din semintia lui Veniamin;
11. Gadiel, fiul lui Sodi, din semintia lui Zabulon;
12. Gadi, fiul lui Susi, din Manase, semintia lui Iosif;
13. Amiel, fiul lui Ghemali, din semintia lui Dan;
14. Setur, fiul lui Mihael, din semintia lui Aser;
15. Nahbi, fiul lui Vofsi, din semintia lui Neftali;
16. Gheuel, fiul lui Machi, din semintia lui Gad.
17. Acestea sunt numele bărbatilor pe care i-a trimis Moise să iscodească tara. Insă pe Osia, fiul lui Navi, Moise l-a numit Iosua.
18. Trimitându-i pe acestia din pustiul Paran ca să iscodească pământul Canaanului, Moise le-a zis:
19. "Suiti-vă din pustiul acesta si vă urcati pe munte si cercetati ce pământ este si ce popor locuieste în el; de este tare sau slab, mult la număr sau putin;
20. Cum este tara pe care o locuieste: bună sau rea, cum sunt orasele în care trăieste el: cu ziduri sau fără ziduri;
21. Cum este pământul: gras sau slab, de sunt pe el copaci sau nu. Fiti curajosi si luati din roadele pământului aceluia". Aceasta se petrecea pe vremea coacerii strugurilor.
22. Si s-au dus ei si au cercetat pământul de la pustiul tin până la Rehob, care vine lângă Hamat.
23. De acolo au trecut în partea de miazăzi a Canaanului si au mers până la Hebron, unde trăiau Ahiman, Sesai, si Talmai, copiii lui Enac. Hebronul fusese zidit cu sapte ani înaintea orasului egiptean toan.
24. Apoi au venit până în valea Escol, au cercetat-o si au tăiat de acolo o vită de vie cu un strugure de poamă si au dus-o doi pe pârghie. Au mai luat de asemenea rodii si smochine.
25. Locul acesta l-au numit ei valea Escol, adică valea strugurelui, de la strugurele de poamă pe care l-au tăiat de acolo fiii lui Israel.
26. Si după ce au cercetat ei pământul, s-au întors după patruzeci de zile
27. Si, mergând, au venit la Moise si la Aaron si la toată obstea fiilor lui Israel, la Cades, în pustiul Paran, si le-au adus lor si întregii obsti vita si le-au arătat roadele pământului aceluia.
28. Apoi le-au povestit si au zis: "Am fost în pământul în care ne-ai trimis, pământul în care curge miere si lapte si iată roadele lui.
29. Dar poporul care locuieste în el, este îndrăznet si orasele sunt întărite si foarte mari, ba si pe fiii lui Enac i-am văzut acolo.
30. Amalec locuieste în partea de miazăzi a tării; Heteii, Heveii, Iebuseii si Amoreii locuiesc în munti, iar Canaaneii locuiesc pe lângă mare si pe lângă râul Iordanului".
31. Caleb însă a linistit poporul înaintea lui Moise, zicând: "Nu, ci să mergem si să-l cuprindem, pentru că îl vom putea birui!"
32. Iar oamenii cei ce fuseseră cu el au zis: "Nu putem să mergem împotriva poporului aceluia, pentru că e mult mai puternic decât noi".
33. Si au împrăstiat printre fiii lui Israel zvonuri rele despre pământul pe care-l cercetaseră, zicând: "Pământul pe care l-am străbătut noi, ca să-l vedem, este un pământ care mănâncă pe cei ce locuiesc în el si tot poporul, pe care l-am văzut acolo, sunt oameni foarte mari.
34. Acolo am văzut noi si uriasi, pe fiii lui Enac, din neamul uriasilor; si nouă ni se părea că suntem fată de ei ca niste lăcuste si tot asa le păream si noi lor".

14.
Pedeapsa poporului pentru cârtire.

1. Atunci toată obstea a ridicat strigăt si a plâns poporul toată noaptea aceea;
2. Cârtind împotriva lui Moise si a lui Aaron, toti fiii lui Israel si toată obstea au zis către ei: "Mai bine era să fi murit în pământul Egiptului sau să murim în pustiul acesta!
3. La ce ne duce Domnul în pământul acela, ca să cădem în război? Femeile noastre si copiii nostri vor fi pradă. Nu ar fi, oare, mai bine să ne întoarcem în Egipt?"
4. Apoi au zis unii către altii: "Să ne alegem căpetenie si să ne întoarcem în Egipt".
5. Atunci au căzut Moise si Aaron cu felele la pământ înaintea întregii adunări a obstii fiilor lui Israel.
6. Iar Iosua, fiul lui Navi si Caleb al lui Iefone, care erau din cei ce cercetaseră tara, si-au rupt hainele loz
7. Si au zis către obstea fiilor lui Israel: "Pământul, pe care l-am străbătut noi, este foarte, foarte bun;
8. De va fi Domnul bun cu noi, ne va duce în pământul acela si ni-l va da nouă; în pământul acela izvorăste lapte si miere.
9. Deci nu vă ridicati împotriva Domnului si nu vă temeti de poporul pământului aceluia, căci va ajunge mâncarea noastră: ei n-au apărare, iar cu noi este Domnul. Nu vă temeti de ei!"
10. Atunci toată obstea a zis: "Să-i ucidem cu pietre!" Dar iată slava Domnului s-a arătat în nor tuturor fiilor lui Israel la cortul adunării.
11. Si a zis Domnul către Moise: "Până când Mă va supăra poporul acesta si până când nu va crede el în Mine, cu toate minunile ce am făcut în mijlocul lui?
12. Îl voi lovi cu ciumă si-l voi pierde si te voi face pe tine si casa tatălui tău popor numeros si mai puternic decât acesta!"
13. Moise însă a zis către Domnul: "Vor auzi de aceasta Egiptenii, din mijlocul cărora ai scos Tu, cu puterea Ta, pe poporul acesta
14. Si vor spune locuitorilor pământului acestuia, care au auzit, că Tu, Doamne, Te afli în mijlocul poporului acestuia si Tu, Doamne, le dai să Te vadă fată către fată, si că Tu mergi înaintea lor, ziua în stâlp de nor si noaptea în stâlp de foc.
15. Iar dacă Tu vei pierde pe poporul acesta, ca pe un om, atunci popoarele care au auzit de numele Tău vor zice:
16. Domnul n-a putut duce pe poporul acesta în pământul pe care cu jurământ l-a făgăduit să-l dea lor si de aceea l-a pierdut în pustie.
17. Deci, înaltă-se acum puterea Ta, Doamne, cum ai spus Tu, zicând:
18. Domnul este îndelung-răbdător, mult-îndurat si adevărat, iertând fărădelegile, greselile si păcatele si nelăsând nepedepsit, ci pedepseste nelegiuirile părintilor în copii până la al treilea si al patrulea neam.
19. Iartă păcatul poporului acestuia, după mare mila Ta, precum ai iertat Tu poporul acesta din Egipt si până acum".
20. Zis-a Domnul către Moise: "Voi ierta, după cuvântul tău,
21. Dar viu sunt Eu si viu e numele Meu si de slava Domnului e plin tot pământul:
22. Toti bărbatii câti au văzut slava Mea si minunile pe care le-am făcut în pământul Egiptului si în pustie, si M-au ispitit până acum de zeci de ori si n-au ascultat glasul Meu,
23. Nu vor vedea pământul pe care Eu cu jurământ l-am făgăduit părintilor lor; ci numai copiilor lor, care sunt aici cu Mine, care nu stiu ce este binele si ce este răul si tuturor nevârstnicilor, care nu judecă, acelora le voi da pământul, iar toti cei ce M-au amărât nu-l vor vedea;
24. Iar pe robul Meu Caleb, îl voi duce în pământul în care a umblat si semintia lui îl va mosteni, pentru că în el a fost alt duh si pentru că el s-a supus Mie.
25. Amalecitii si Canaaneii locuiesc pe vale; mâine să vă întoarceti si să vă duceti în pustie, spre Marea Rosie".
26. Si a mai grăit Domnul cu Moise si cu Aaron si a zis:
27. "Până când această obste rea va cârti împotriva Mea? Cârtirea cu care fiii lui Israel cârtesc împotriva Mea, o aud.
28. Deci, spune-le: Viu sunt Eu, zice Domnul! După cum ati zis în auzul Meu, asa voi face cu voi:
29. În pustia aceasta vor cădea oasele voastre si voi toti cei numărati, de la douăzeci de ani în sus, care ati cârtit împotriva Mea, oricâti ati fi la număr,
30. Nu veti intra în pământul pentru care, ridicându-Mi mâna, M-am jurat să vă asez, ci numai Caleb, fiul lui Iefone, si Iosua, fiul lui Navi.
31. Pe copiii vostri, despre care voi ziceati că vor ajunge pradă vrăjmasilor, îi voi duce acolo si ei vor cunoaste pământul pe care voi l-ati nesocotit;
32. Iar oasele voastre vor cădea în pustia aceasta.
33. Copiii vostri vor rătăci prin pustie patruzeci de ani si vor suferi pedeapsă pentru desfrânarea voastră, până vor cădea toate oasele voastre în pustie.
34. După numărul celor patruzeci de zile, în care ati iscodit pământul Canaan, veti purta pedeapsa pentru păcatele voastre patruzeci de ani, câte un an pentru fiecare zi, ca să cunoasteti ce înseamnă să fiti părăsiti de Mine.
35. Eu, Domnul, am grăit! Si asa voi face cu toată obstea aceasta rea, care s-a ridicat împotriva Mea: în pustia aceasta vor pieri si vor muri toti!"
36. Si oamenii pe care-i trimisese Moise să iscodească pământul si care la întoarcere au întărâtat împotriva lui toată obstea aceasta, răspândind zvonuri rele despre tara aceea,
37. Au murit loviti înaintea Domnului, pentru că au răspândit zvonurile despre tara aceea.
38. Numai Iosua, fiul lui Navi, si Caleb, fiul lui Iefone, au rămas vii dintre bărbatii aceia care fuseseră să iscodească tara Canaan.
39. Cuvintele acestea le-a spus Moise înaintea tuturor fiilor lui Israel si poporul s-a întristat foarte tare.
40. Sculându-se ei deci dis-de-dimineată, s-au dus pe vârful muntelui, zicând: "Iată, ne ducem la locul acela de care ne-a grăit Domnul, căci am gresit!"
41. Moise însă le-a zis: "Pentru ce călcati porunca Domnului? Nu veti izbuti.
42. Nu vă duceti, căci Domnul nu este între voi si veti cădea înaintea vrăjmasilor vostri;
43. Căci Amalecitii si Canaaneii sunt acolo înaintea voastră si veti cădea de sabie, pentru că v-ati abătut de la Domnul si Domnul nu va fi cu voi".
44. Dar ei au îndrăznit să se urce pe vârful muntelui; iar chivotul legii Domnului si Moise n-au părăsit tabăra.
45. Atunci s-au suit Amalecitii si Canaaneii care trăiau în muntele acela si i-au înfrânt si i-au gonit până la Horma si s-au întors în tabără.

15.
Felurite jertfe. Pedeapsa pentru călcarea zilei odihnei.

l. În vremea aceea a grăit Domnul cu Moise si a zis:
2. "Vorbeste fiilor lui Israel si le spune: Când veti intra în pământul vostru de locuit, pe care Eu îl voi da vouă,
3. Si când veti face jertfe Domnului din oi sau din boi, ardere de tot, sau jertfă de făgăduintă sau de bună voie, sau când veti face la sărbătorile voastre mireasmă plăcută Domnului,
4. Atunci cel ce aduce darul său Domnului să aducă jertfă de pâine a zecea parte de efă de făină de grâu curată, amestecată cu un sfert de hin de untdelemn,
5. Si vin pentru turnare, a patra parte de hin la ardere de tot sau la jertfa de făgăduintă, la fiecare miel va face la fel întru miros bine-plăcut Domnului.
6. Iar când veti aduce berbec, adu jertfă de pâine două zecimi de efă de făină de grâu curată, amestecată cu a treia parte de hin de untdelemn;
7. Si vin de turnare să aduci a treia parte de hin, întru miros de bună mireasmă Domnului.
8. Dacă aduceti junc, ardere de tot, sau jertfă de făgăduintă, sau jertfă de împăcare,
9. Atunci cu juncul să aduci prinos de pâine trei zecimi de efă de făină de grâu, amestecată cu jumătate de hin de untdelemn.
10. Si vin pentru turnare, jumătate de hin la jertfă, întru miros de bună mireasmă Domnului.
11. Asa să faci totdeauna, când aduci junc sau berbec, miel sau capră,
12. După numărul jertfelor pe care le faceti; asa să aduceti la fiecare, după numărul lor.
13. Tot băstinasul să facă asa când aduce jertfe de acestea întru mireasmă plăcută Domnului.
14. De va trăi însă printre voi în pământul vostru un străin si ar fi între voi din neam în neam, si va voi să aducă jertfă pentru miros plăcut Domnului, să facă asa cum faceti voi.
15. Pentru voi obstea Domnului si pentru străinul care locuieste între voi, o singură lege să fie, lege vesnică din neam în neam. Cum sunteti voi asa să fie si străinul înaintea Domnului.
16. O singură lege si aceleasi drepturi să fie pentru voi si pentru străinul care locuieste la voi".
17. Si a grăit Domnul cu Moise si a zis:
18. "Vorbeste fiilor lui Israel si le spune: Când veti intra în pământul în care vă duc,
19. Si veti mânca pâinea tării aceleia, să înăltati prinos Domnului.
20. Pârgă din aluatul vostru să înăltati dar Domnului o azimă; dar s-o înăltati asa ca prinosul din arie;
21. Pârgă din aluatul vostru să înăltati dar Domnului din neam în neam.
22. Dacă însă veti gresi din nestiintă si nu veti împlini toate poruncile acestea, pe care le-a rostit Domnul lui Moise,
23. Si tot ce v-a poruncit Domnul prin Moise din ziua în care a început Domnul a vă porunci, ?????
24. Dacă greseala e din nebăgarea de seamă a obstii, atunci toată obstea să aducă din cireadă un junc fără meteahnă, ardere de tot, întru miros bineplăcut Domnului, cu dar de pâine, cu turnarea lui după rânduială, si din turma de capre, un tap ca jertfă pentru păcat
25. Si se va ruga preotul pentru toată obstea fiilor lui Israel si li se va ierta, căci aceasta a fost greseală si ei au adus darul lor Domnului si jertfă pentru păcatul lor înaintea Domnului, pentru greseala lor.
26. Atunci se va ierta întregii obsti a fiilor lui Israel si străinului care trăieste între ei, pentru că tot poporul a făcut aceasta din nestiintă.
27. Dacă vreun suflet a gresit din nestiintă, să aducă o capră de un an jertfă pentru păcat
28. Si se va ruga preotul pentru sufletul care a făcut păcat din nestiintă înaintea Domnului si va afla milă si i se va ierta.
29. Si pentru băstinasul din Israel si pentru străinul care trăieste între voi, o singură lege să fie când cineva va păcătui din nestiintă.
30. Iar dacă cineva dintre băstinasi sau dintre străini va face ceva din îndrăzneală, acela huleste pe Domnul si sufletul lui se va stârpi din poporul său,
31. Căci a dispretuit cuvântul Domnului si a călcat poruncile Lui; să se stârpească sufletul acela si păcatul lui va fi asupra lui".
32. Când se aflau fiii lui Israel în pustiu, au găsit un om adunând lemne în ziua odihnei;
33. Si cei ce l-au găsit adunând lemne în ziua odihnei l-au adus la Moise si Aaron si la toată obstea fiilor lui Israel;
34. Si l-au pus sub pază, pentru că nu era încă hotărât ce să facă cu el.
35. Atunci a zis Domnul către Moise: "Omul acesta să moară; să fie ucis cu pietre de către toată obstea fiilor lui Israel, afară din tabără!"
36. L-au scos deci toată obstea fiilor lui Israel afară din tabără si l-au ucis cu pietre toată obstea, afară din tabără, cum poruncise Domnul lui Moise.
37. Si a grăit Domnul cu Moise si a zis:
38. "Vorbeste fiilor lui Israel si le spune să-si facă ciucuri la poalele hainelor lor, din neam în neam, si pe deasupra ciucurilor de la poalele hainelor lor să pună un siret de mătase violetă.
39. Ciucurii acestia să fie ca, uitându-vă la ei, să vă aduceti aminte de toate poruncile Domnului si să le împliniti si să nu umblati după inima voastră si după ochii vostri care vă îndeamnă la desfrânare;
40. Ca să vă aduceti aminte si să pliniti toate poruncile Mele si să fiti sfinti înaintea Dumnezeului vostru.
41. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru, Care v-am scos din pământul Egiptului, ca să fiu Dumnezeul vostru. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru".

16.
Pedeapsa răzvrătitorilor.

1. Atunci Core, fiul lui Ithar, fiul lui Cahat, fiul lui Levi, cu Datan si cu Abiron, fiii lui Eliab, cu On, fiul lui Felet, din semintia lui Ruben, s-au sculat împotriva lui Moise,
2. Împreună cu două sute cincizeci de bărbati, căpetenii ale obstii fiilor lui Israel, oameni însemnati, care erau chemati la adunare.
3. Adunându-se acestia împotriva lui Moise si Aaron, le-au zis: "Destul! Toată obstea si toti cei ce o alcătuiesc sunt sfinti si Domnul este între ei. Pentru ce vă socotiti voi mai presus de adunarea Domnului!"
4. Auzind acestea, Moise a căzut cu fata la pământ
5. Si a grăit lui Core si tuturor părtasilor lui si le-a zis: "Mâine va arăta Domnul cine este al Lui si cine este sfânt, ca să si-L apropie; si pe cine va alege El, pe acela îl va si apropia la Sine.
6. Iată ce să faceti: Core si toti părtasii tăi să vă luati cădelnite
7. Si mâine să puneti în acestea foc si să turnati în ele tămâie înaintea Domnului, si pe cine va alege Domnul, acela va fi sfânt. Destul, fiii lui Levi!
8. Apoi a zis iarăsi Moise către Core: "Ascultati, fii ai lui Levi:
9. Oare e putin lucru pentru voi că Dumnezeul lui Israel v-a osebit de obstea lui Israel si v-a apropiat la Sine ca să faceti slujbe la cortul Domnului si să stati înaintea obstii Domnului, slujind pentru ea?
10. El te-a apropiat pe tine si cu tine pe toti fratii tăi, fiii lui Levi. Alergati acum si după preotie?
11. Asadar tu si toată obstea ta, v-ati adunat împotriva Domnului. Ce este Aaron, de cârtiti împotriva lui?"
12. Atunci a trimis Moise să cheme pe Datan si pe Abiron, fiii lui Eliab. Ei însă au zis: "Nu mergem!
13. Oare putin lucru e că ne-ai scos din tara unde curge miere si lapte si ne-ai adus să ne pierzi în pustie? Vrei să si domnesti peste noi?
14. Dusu-ne-ai tu oare în tara unde curge lapte si miere si datu-ne-ai tu oare în stăpânire tarinile si viile ei? Vrei să scoti ochii oamenilor acestora? Nu mergem!"
15. Si s-a mâhnit Moise foarte tare si a zis către Domnul: "Să nu-ti întorci ochii Tăi la prinosul lor. Eu nici unuia dintre ei nu i-am luat asinul si rău n-am făcut nici unuia dintre ei".
16. Apoi a zis Moise către Core: "Sfinteste-ti ceata ta si mâine să fiti gata înaintea Domnului: tu, ei si Aaron.
17. Luati-vă fiecare cădelnite, puneti în ele tămâie si vă apropiati fiecare cu cădelnita înaintea Domnului, cu două sute cincizeci de cădelnite: si tu si Aaron să aduceti fiecare cădelnita voastră".
18. Si si-a luat fiecare cădelnita sa, au pus în ele foc, au turnat tămâie în ele; si au stat înaintea intrării cortului adunării Moise si Aaron.
19. Core însă a adunat împotriva lor toată obstea înaintea usii cortului adunării. Si s-a arătat slava Domnului la toată obstea.
20. Si a grăit Domnul cu Moise si Aaron si a zis:
21. "Osebiti-vă de obstea aceasta si-i voi pierde într-o clipă".
22. Iar ei au căzut cu fetele la pământ si au zis: "Doamne, Dumnezeul duhurilor si a tot trupul, un om a gresit si Tu Te mânii pe toată obstea? "
23. Domnul însă i-a zis lui Moise:
24. "Spune obstii: Feriti-vă în toate părtile de locuinta lui Core, a lui Datan si a lui Abiron".
25. Atunci, sculându-se, Moise s-a dus la Datan si Abiron si s-au dus după el si toti bătrânii lui Israel.
26. Si a zis obstii: "Feriti-vă de corturile acestor oameni netrebnici si să nu vă atingeti de tot ce e al lor, ca să nu pieriti cu toate păcatele lor".
27. Si ei au ocolit sălasurile lui Core, Datan si Abiron; iar Datan si Abiron iesiseră si stăteau la usile corturilor lor, cu femeile lor si cu fiii lor si cu pruncii lor.
28. Zis-a Moise: "Că Domnul m-a trimis să fac toate lucrurile acestea si că nu le fac eu de la mine, veti cunoaste din aceea:
29. De vor muri acestia, cum moc toti oamenii, si de-i va ajunge aceeasi pedeapsă, care ajunge pe toti oamenii, - atunci nu m-a trimis Domnul.
30. Iar dacă Domnul va face lucru neobisnuit, de-si va deschide pământul gura sa si-i va înghiti pe ei si casele lor si corturile lor si tot ce au ei, si dacă ei vor fi dusi de vii în locuinta mortilor, atunci să stiti că oamenii acestia au dispretuit pe Domnul".
31. Cum a încetat el să spună toate cuvintele acestea, s-a desfăcut pământul sub aceia
32. Si si-a deschis pământul gura sa si i-a înghitit pe ei si casele lor, pe toti oamenii lui Core si toată averea;
33. Si s-au pogorât ei cu toate câte aveau de vii în locuinta mortilor, i-a acoperit pământul si au pierit din mijlocul obstii.
34. Si tot Israelul, care era împrejurul lor, a fugit la strigătele lor, că ziceau: "Să nu ne înghită si pe noi pământul!"
35. A iesit apoi foc de la Domnul si a mistuit pe cei două sute cincizeci de bărbati care au adus tămâie.
36. După aceea a grăit Domnul cu Moise si a zis:
37. "Spune lui Eleazar, fiul preotului Aaron, să adune cădelnitele cele de aramă ale celor arsi si focul străin să-l arunce afară, căci s-au sfintit cădelnitele păcătosilor acestora prin moartea lor.
38. Să le sfărâme deci si să le facă foi pentru acoperit jertfelnicul. Pentru că le-au adus aceia înaintea Domnului, s-au sfintit si vor fi semn pentru fiii lui Israel".
39. A luat deci Eleazar, fiul preotului Aaron, cădelnitele cele de aramă, pe care le aduseseră cei arsi, si le-a prefăcut în foi pentru acoperit jertfelnicul,
40. Ca să-si aducă aminte fiii lui Israel că nimeni din alt neam, care nu e din semintia lui Aaron, să nu se apropie să aducă tămâiere înaintea Domnului, si să nu fie ca si Core si părtasii lui, precum îi grăise Domnul prin Moise.
41. A doua zi însă toată obstea fiilor lui Israel a cârtit împotriva lui Moise si a lui Aaron si a zis: Voi ati omorât poporul Domnului.
42. Si când s-a adunat obstea împotriva lui Moise si Aaron, acestia s-au întors către cortul adunării, si iată norul l-a acoperit si s-a arătat slava Domnului.
43. Si a venit Moise si Aaron la cortul adunării.
44. Atunci a grăit Domnul cu Moise si Aaron si a zis:
45. "Depărtati-vă de obstea aceasta, că într-o clipă o voi pierde". Iar ei au căzut cu fata la pământ.
46. Si a zis Moise către Aaron: "Ia-ti cădelnita, pune în ea foc de pe jertfelnic, aruncă în ea tămâie si du-o repede în tabără si te roagă pentru ei, că a iesit mânie de la fata Domnului si a început pedepsirea poporului".
47. Atunci Aaron a luat, cum îi zisese Moise, a alergat în mijlocul obstii si iată se începuse moartea în popor; si a pus tămâia si s-a rugat pentru popor;
48. Si stând el între morti si vii, a încetat bătaia.
49. Au murit atunci din pedepsirea aceea paisprezece mii sapte sute de oameni, afară de cei ce muriseră pentru răzvrătirea lui Core.
50. Iar după ce a încetat pedepsirea, s-a întors Aaron la Moise, la usa cortului adunării.

17.
Adeverirea preotiei lui Aaron.

l. După aceea a grăit Domnul lui Moise si a zis:
2. "Spune fiilor lui Israel si ia de la ei, de la toate căpeteniile lor, după semintii, douăsprezece toiege, câte un toiag de fiecare semintie, si numele fiecărei căpetenii scrie-l pe toiagul său;
3. Iar numele lui Aaron să-l scrii pe toiagul lui Levi, căci un toiag vor da de fiecare căpetenie de semintie.
4. Toiegele acelea să le pui în cortul adunării înaintea chivotului legii, unde Mă arăt tie.
5. Si va fi că toiagul omului pe care-l voi alege va odrăsli; si asa voi potoli cârtirea fiilor lui Israel, cu care cârtesc ei împotriva voastră".
6. Si Moise a spus acestea fiilor lui Israel si toate căpeteniile lor i-au dat toiegele, câte un toiag de fiecare căpetenie, adică douăsprezece toiege, după cele douăsprezece semintii ale lor; si toiagul lui Aaron era între toiegele lor.
7. Apoi Moise a pus toiegele înaintea Domnului, în cortul adunării.
8. Iar a doua zi a intrat Moise si Aaron în cortul adunării si iată toiagul lui Aaron, din casa lui Levi, odrăslise, înmugurise, înflorise si făcuse migdale.
9. Si atunci a scos Moise toate toiegele de la fata Domnului la toti fiii lui Israel; si au văzut si si-au luat fiecare toiagul său.
10. Apoi a zis Domnul către Moise: Pune iar toiagul lui Aaron înaintea chivotului legii spre păstrare, ca semn pentru fiii neascultători, ca să înceteze de a mai cârti împotriva Mea, ca să nu moară!"
11. Si a făcut Moise asa; cum îi poruncise Domnul asa a făcut.
12. Si au zis fiii lui Israel către Moise: "Iată murim, pierim, pierim cu totii!
13. Tot cel ce se apropie de cortul Domnului moare; nu cumva o să murim cu totii?"

18.
Slujba si veniturile preotilor si levitilor.

1. Zis-a Domnul către Aaron: "Tu, fiii tăi si casa tatălui tău cu tine veti purta păcatul pentru nepăsarea de locasul sfânt; tu si fiii tăi împreună cu tine veti purta păcatul pentru nepăsarea de preotia voastră.
2. Apropie-ti pe fratii tăi, semintia lui Levi, neamul tatălui tău, ca să fie pe lângă tine sl să-ti slujească; iar tu si fiii tăi împreună cu tine veti fi la cortul adunării.
3. Levitii să păzească cele rânduite de tine si să facă slujbă la cort, dar să nu se apropie de lucrurile locasului sfânt si de jertfelnic, ca să nu moară si ei si voi.
4. Să fie deci pe lângă tine si să facă slujbă la cortul adunării si toate lucrările la cort; iar altul să nu se apropie de tine.
5. Asa să faceti slujba în locasul sfânt si la jertfelnic, si nu va mai veni mânia asupra fiilor lui Israel;
6. Că am ales din fiii lui Israel pe fratii vostri, pe leviti, si vi i-am dat ca dar închinat Domnului, să facă slujbă la cortul adunării;
7. Iar tu si fiii tăi să vă îndepliniti preotia voastră în toate cele ce tin de jertfelnic si ce se află înăuntru după perdea, si să săvârsiti slujbele darului vostru preotesc, iar altul străin, de se va apropia, să fie omorât".
8. Zis-a Domnul către Aaron: "Iată Eu am dat în seama voastră pârga Mea din toate cele închinate Mie de fiii lui Israel: tie ti le-am dat acestea si după tine fiilor tăi, pentru cinul vostru, pentru preotia voastră, prin lege vesnică.
9. Iată ce este al tău din cele preasfinte, în afară de cele ce se dau focului: orice dar de pâine al lor, orice jertfă pentru păcat a lor si orice jertfă pentru vină, ce-Mi aduc ei, aceste lucruri preasfinte să fie ale tale si ale fiilor tăi.
10. Acestea să le mâncati în locul cel sfânt. Tu si fiii tăi, toti cei de parte bărbătească ai vostri pot să mănânce din ele. Cele sfinte să fie ale tale.
11. Si iată ce să mai fie al vostru din darurile lor ridicate: toate darurile ridicate ale fiilor lui Israel si toate darurile lor legănate ti le-am dat tie si fiilor tăi si fiicelor tale, care sunt cu tine, prin lege vesnică. Tot cel curat din casa ta poate să mănânce din acestea.
12. Toată pârga de untdelemn si toată pârga de struguri si pârga grâului lor, toate câte aduc ei Domnului, ti le-am dat tie.
13. Cele dintâi roade ale pământului lor, pe care le aduc ei Domnului, să fie ale tale, si tot cel curat din casa ta poate să mănânce din acestea.
14. Tot ce este afierosit în Israel să fie al tău.
15. Tot ce se naste întâi din tot trupul, din oameni si din dobitoace, si se aduce Domnului, să fie al tău; dar întâiul născut dintre oameni să se răscumpere si întâiul născut dintre dobitoacele necurate să se răscumpere;
16. Iar pretul răscumpărării lui, la o lună după nastere, este cinci sicli de argint, după siclul sfânt, care are douăzeci de ghere.
17. Însă întâiul născut al vacilor, întâiul născut al oilor si întâiul născut al caprelor, nu se răscumpără: acestia sunt sfintiti; cu sângele lor să stropesti jertfelnicul. Grăsimea lor s-o arzi ca jertfă, întru miros de bună mireasmă Domnului;
18. Iar carnea lor este a ta si tot ale tale sunt pieptul înăltat si soldul drept.
19. Toate darurile sfinte, înăltate, care se aduc Domnului de fiii lui Israel, ti le dau tie, fiilor tăi si fiicelor tale care sunt cu tine, prin lege vesnică. Acest legământ de necălcat este vesnic înaintea Domnului pentru tine si pentru urmasii tăi".
20. Zis-a Domnul către Aaron: "În pământul lor nu vei avea nici mostenire, nici parte nu vei avea între ei. Eu sunt partea ta si mostenirea ta între fiii lui Israel,
21. Iar fiilor lui Levi, iată, Eu le-am dat mostenire toată zeciuiala din toate câte are Israel, pentru slujba lor pe care o fac la cortul adunării.
22. De acum fiii lui Israel să nu mai vină la cortul adunării, ca să nu facă păcat aducător de moarte.
23. Ci la cortul adunării să facă slujba levitii si să ia asupră-si păcatul lor. Aceasta este lege vesnică în neamul vostru.
24. Dar printre fiii lui Israel ei nu vor avea mostenire, căci zeciuiala fiilor lui Israel, pe care acestia o aduc dar Domnului, am dat-o levitilor mostenire si de aceea le-am si zis Eu că nu vor avea mostenire între fiii lui Israel".
25. Apoi a grăit Domnul lui Moise si a zis:
26. "Vorbeste levitilor si le zi: Când veti lua de la fiii lui Israel zeciuiala, pe care v-am dat-o ca mostenire, să înăltati din ea dar Domnului a zecea parte, ca zeciuială,
27. Si vi se va socoti acest dar al vostru ca grâul din arie si ca mustul de la teasc.
28. Astfel veti aduce si voi dar Domnului din toate zeciuielile voastre, câte veti lua de la fiii lui Israel, si veti da din ele, dar Domnului, preotului Aaron.
29. Din toate cele dăruite vouă, cele mai bune din toate cele sfintite să le aduceti dar Domnului,
30. Si să le spui: De veti aduce din acestea partea cea mai bună, se va socoti levitilor ca cele primite de la arie si ca cele primite de la teasc.
31. Aceasta să o mâncati oriunde voi, si fiii vostri, si familiile voastre, căci aceasta vă este plata pentru munca voastră la cortul adunării.
32. Pentru aceasta nu veti avea păcat, de veti aduce cele mai bune din toate; si sfintele prinoase ale fiilor lui Israel nu le veti întina si nu veti muri".

19.
Porunca despre juninca rosie si apa curătirii.

1. Grăit-a Domnul cu Moise si Aaron si a zis:
2. "Iată porunca legii, pe care a dat-o Domnul, când a zis: Spune fiilor lui Israel să-ti aducă o junincă rosie, fără meteahnă, care să nu aibă cusur si să nu fi purtat jug;
3. Să o dai preotului Eleazar, să o scoată afară din tabără, la loc curat, si să o junghie înaintea lui.
4. Apoi să ia preotul Eleazar din sângele ei si să stropească cu sânge spre partea de dinainte a cortului adunării de sapte ori.
5. După aceea să o ardă de tot înaintea lui; să ardă adică si carnea si pielea si sângele si necurătenia ei.
6. Apoi să ia preotul lemn de cedru, isop si ată de lână rosie si să le arunce pe juninca ce se arde.
7. Să-si spele preotul hainele sale, să-si spele trupul cu apă, apoi să intre în tabără si necurat va fi până seara.
8. Cel ce a ars-o de asemenea să-si spele hainele sale, să-si spele trupul cu apă si necurat va fi până seara.
9. Un om curat să strângă cenusa junincii, s-o pună afară din tabără la loc curat si să se păstreze pentru obstea fiilor lui Israel, ca să se facă cu ea apă de stropire, adică apă de curătire.
10. Cel ce a adunat cenusa junincii să-si spele hainele sale si să fie necurat până seara. Aceasta să fie asezământ vesnic pentru fiii lui Israel si pentru străinii ce trăiesc la dânsii.
11. Cel ce se va atinge de trupul mort al unui om să fie necurat sapte zile.
12. Acesta să se curete cu această apă în ziua a treia si în ziua a saptea si va fi curat; iar de nu se va curăti în ziua a treia si în ziua a saptea, nu va fi curat.
13. Tot cel ce sg va atinge de trupul mort al unui om si nu se va curăti, acela va întina locasul Domnului; omul acela se va stârpi din Israel, căci n-a fost stropit cu apă curătitoare si este necurat si necurătia lui e încă asupra lui.
14. Iată legea: De va muri un om într-o casă, tot cel ce va intra în casa aceea si câte sunt în casă vor fi necurate sapte zile.
15. Tot vasul descoperit, care nu este legat la gură si n-are capac pe el, este necurat.
16. Tot cel ce se va atinge în câmp de cel ucis cu sabia sau de mort sau de os de om sau de mormânt va fi necurat sapte zile.
17. Pentru cel necurat să se ia din cenusa jertfei arse pentru curătire si să se toarne peste ea într-un vas apă de izvor;
18. Apoi un om curat să ia isop, să-l moaie în apa aceea si să stropească din ea casa, lucrurile si oamenii câti sunt acolo si pe cel ce s-a atins de os de om sau de ucis sau de mort sau de mormânt.
19. Cel curat să stropească pe cel necurat în ziua a treia si în ziua a saptea si să-l curete în ziua a saptea. Apoi să-si spele hainele sale si trupul său cu apă si va fi necurat până seara.
20. Iar dacă vreun om va fi necurat si nu se va curăti, omul acela se va stârpi din obste, căci a spurcat locasul Domnului; căci nu s-a stropit cu apă curătitoare si este necurat.
21. Acesta să fie asezământ vesnic pentru dânsii. Cel ce a stropit cu apă curătitoare să-si spele hainele sale; cel ce s-a atins de apa curătitoare va fi necurat până seara.
22. Tot lucrul de care se va atinge cel necurat va fi necurat; si tot ce se va atinge de acel lucru va fi necurat până seara".

20.
Apa din piatră. Moartea Mariamii si a lui Aaron.

1. În luna întâi a ajuns toată obstea fiilor lui Israel în pustiul Sin si s-a oprit poporul în Cades. Si a murit Mariam si a fost îngropată acolo.
2. Acolo însă nu era apă pentru obste si s-au adunat ei împotriva lui Moise si a lui Aaron,
3. Si blestema poporul pe Moise si zicea: "O, de am fi murit si noi când au murit fratii nostri înaintea Domnului!
4. La ce ati adus voi obstea Domnului în pustiul acesta, ca să ne omorâti si pe noi si dobitoacele noastre?
5. Si la ce ne-ati scos din Egipt, ca să ne aduceti în acest loc rău, unde nu se poate semăna si nu sunt nici smochini, nici vite, nici rodii si nici măcar apă de băut?"
6. Atunci s-au dus Moise si Aaron din fata poporului la usa cortului adunării si au căzut cu fetele la pământ si s-a arătat slava Domnului peste ei.
7. Si a grăit Domnul cu Moise si a zis:
8. "Ia toiagul si adună obstea, tu si Aaron, fratele tău, si grăiti stâncii înaintea lor si ea vă va da apă; si le veti scoate apă din stâncă si veti adăpa obstea si dobitoacele ei".
9. A luat deci Moise toiagul din fata Domnului, cum poruncise Domnul.
10. Si au adunat Moise si Aaron obstea la stâncă si a zis către obste: "Ascultati, îndărătnicilor, au doară din stânca aceasta vă vom scoate apă?"
11. Apoi si-a ridicat Moise mâna si a lovit în stâncă cu toiagul său de două ori si î iesit apă multă si băut obstea si dobitoacele ei.
12. Atunci a zis Domnul către Moise si Aaron: "Pentru că nu M-ati crezut, ca să arătati sfintenia Mea înaintea ochilor fiilor lui Israel, de aceea nu veti duce voi adunarea aceasta în pământul pe care am să i-l dau".
13. Aceasta este apa Meriba, căci aici fiii lui Israel s-au certat înaintea Domnului, iar El S-a sfintit între ei.
14. Din Cades a trimis Moise soli la regele Edomului, ca să-i spună: "Asa zice fratele tău Israel: Tu stii toate greutătile ce am îndurat.
15. Părintii nostri s-au pogorât în Egipt si noi am pribegit în Egipt vreme multă; dar Egiptenii ne-au făcut rău nouă si părintilor nostri.
16. De aceea am strigat către Domnul si a auzit Domnul glasul nostru si a trimis îngerul Său de ne-a scos din Egipt; si acum suntem în Cades, orasul cel mai apropiat de hotarul tău.
17. Îngăduieste-ne să trecem prin tara ta, că nu ne vom abate pe la ogoare si pe la vii, nici apă nu vom bea din fântânile tale; ci vom trece pe drumul împărătesc, neabătându-ne nici la dreapta, nici la stânga, până vom iesi din hotarele tale".
18. Edom însă i-a răspuns: "Să nu treci pe la mine, iar de nu vei asculta voi iesi cu război înaintea ta".
19. Zisu-i-au fiii lui Israel: "Vom merge pe drumul cel mare si de vom bea din apa ta, noi sau dobitoacele noastre, îti vom plăti; vom trece numai cu piciorul, ceea ce e un lucru de nimic".
20. Iar acela i-a răspuns: "Să nu treci pe la mine!" Si a iesit Edom înaintea lui cu popor mult si cu mână puternică.
21. Deci nu s-a învoit Edom să dea voie lui Israel să treacă prin hotarele lui si Israel s-a depărtat de la el.
22. După aceea au pornit fiii lui Israel din Cades si au venit toată obstea la muntele Hor.
23. Iar la muntele Hor, care e lângă hotarele tării lui Edom, a grăit Domnul cu Moise si cu Aaron si a zis:
24. "Aaron va fi adăugat la poporul său, că el nu va intra în pământul pe care îl voi da fiilor lui Israel, pentru că nu v-ati supus poruncii Mele la apa Meriba.
25. Să iei dar pe fratele tău Aaron si pe Eleazar, fiul lui, si să-i sui pe muntele Hor înaintea întregii obsti;
26. Să dezbraci acolo de pe Aaron hainele lui si să îmbraci cu ele pe Eleazar, fiul lui, si Aaron să se ducă si să moară acolo".
27. Si a făcut Moise asa cum îi poruncise Domnul: i-a suit pe muntele Hor înaintea ochilor întregii obsti.
28. Acolo a dezbrăcat Moise de pe Aaron hainele lui si a îmbrăcat cu ele pe Eleazar, fiul lui. Si a murit Aaron pe vârful muntelui, iar Moise si Eleazar s-au pogorât din munte.
29. Văzând toată obstea că a murit Aaron, l-a plâns toată casa lui Israel treizeci de zile.

21.
Sarpele de aramă.

l. Auzind însă regele canaanean din Arad, care locuia la miazăzi, că Israel vine pe drumul dinspre Atarim, a intrat în luptă cu Israelitii si a luat pe unii din ei în robie.
2. Atunci a făcut Israel făgăduintă Domnului si a zis: "De vei da pe poporul acesta în mâinile mele, îl voi nimici pe el si cetătile lui".
3. Si a ascultat Domnul glasul lui Israel si a dat pe Canaanei în mâinile lui si el i-a nimicit pe ei si orasele lor si a pus locului aceluia numele: Horma, adică nimicire.
4. De la muntele Hor au apucat pe calea Mării Rosii, ca să ocolească pământul lui Edom, dar pe drum poporul a început să-si piardă răbdarea.
5. Si grăia poporul împotriva lui Dumnezeu si împotriva lui Moise, zicând: "La ce ne-ai scos din pământul Egiptului, ca să ne omori în pustiu, că aici nu este nici pâine, nici apă si sufletul nostru s-a scârbit de această hrană sărăcăcioasă".
6. Atunci a trimis Domnul asupra poporului serpi veninosi, care muscau poporul, si a murit multime de popor din fiii lui Israel.
7. A venit deci poporul la Moise si a zis: "Am gresit, grăind împotriva Domnului si împotriva ta; roagă-te Domnului, ca să depărteze serpii de la noi". Si s-a rugat Moise Domnului pentru popor.
8. Iar Domnul a zis către Moise: "Fă-ti un sarpe de aramă si-l pune pe un stâlp; si de va musca sarpele pe vreun om, tot cel muscat care se va uita la el va trăi.
9. Si a făcut Moise un sarpe de aramă si l-a pus pe un stâlp; si când un sarpe musca vreun om, acesta privea la sarpele cel de aramă si trăia.
10. Sculându-se de acolo, fiii lui Israel au tăbărât la Obot.
11. Iar după ce s-au ridicat si din Obot, au tăbărât la Iie-Abarim, dincolo de pustiu, în fata Moabului, către răsăritul soarelui.
12. De acolo s-au ridicat si au tăbărât în valea Zared.
13. Ridicându-se apoi si de acolo, au tăbărât dincolo de Arnon, în pustia care e afară din hotarele Amoreilor. Căci Arnonul este hotar între Moabiti si Amorei.
14. De aceea se si zice în "Cartea războaielor Domnului":
15. Domnul a cuprins Vahebul cu curgerile sale năvalnice si suvoaiele Arnonului si povârnisul curgerilor de apă care se întinde până la localitatea Ar si se opreste în hotarul Moabului.
16. De acolo s-au îndreptat spre Beer, fântâna despre care a zis Domnul lui Moise: "Adună poporul si le voi da apă să bea".
17. Atunci a cântat Israel la fântână cântarea aceasta: "Lăudati fântâna aceasta, cântati imne în cinstea ei!
18. Fântâna pe care principii au săpat-o, pe care mai-marii poporului au deschis-o cu sceptrul, cu toiegele lor!"
19. Din Beer au mers la Matana, de la Matana la Nahaliel, de la Nahaliel la Bamot;
20. Iar de la Bamot la valea din câmpia Moabului, pe vârful muntelui Fazga, în fata pustiului.
21. De acolo a trimis Moise soli la Sihon, regele Amoreilor, cu vesti de pace, ca să i se spună:
22. "Dă-mi voie să trec prin tara ta. Nu ne vom abate nici la ogorul tău, nici la via ta, nici apă din fântâna ta nu vom bea, ci vom trece de hotarele tale!"
23. Dar Sihon n-a îngăduit lui Israel să treacă prin tara lui, ci si-a adunat tot poporul său si a păsit împotriva lui Israel în pustie, înaintând până la Iahat, unde s-a luptat cu Israel.
24. Însă Israel l-a bătut, măcelărindu-l cu sabia, si i-a cuprins tara de la Arnon până la Iaboc, până la fiii lui Amon, căci hotarele Amonitilor erau întărite.
25. Luând toate cetătile acestea, Israel s-a asezat în cetătile Amoreilor: în Hesbon si în toate satele care tineau de el.
26. Căci Hesbonul era cetatea lui Sihon, regele Amoreilor. Acesta se luptase cu fostul rege al Amoreilor si-i luase din mâini toată tara Amoreilor de la Aroer până la Arnon.
27. De aceea si zic rapsozii în bătaie de joc: "Veniti la Hesbon, ca să se zidească si să se întărească cetatea lui Sihon.
28. Că a iesit foc din Hesbon si pară de foc din cetatea lui Sihon si a mistuit Ar-Moabul si pe stăpânii muntilor Arnonului.
29. Vai de tine, Moab! Esti pierdut, poporul lui Camos! Feciorii lui s-au risipit si fetele lui au ajuns roabe la Sihon, regele Amoreilor.
30. Tras-am asupra lor cu săgeti. De la Hesbon până la Dibon tot este dărâmat, am pustiit tot până la Nofa, care e aproape de Medeba".
31. Si asa s-a asezat Israel în toate cetătile Amoreilor.
32. De acolo a trimis Moise să iscodească Iazerul, pe care l-a luat împreună cu satele lui si a alungat pe Amoreii care locuiau acolo.
33. Si întorcându-se, a luat calea spre Vasan; iar Og, regele Vasanului, a iesit înaintea lor cu tot poporul său, ca să se războiască la Edrei.
34. Atunci a zis Domnul către Moise: "Să nu te temi de el, că-l voi da în mâinile tale pe el si tot poporul lui si toată tara lui si vei face cu el cum ai făcut cu Sihon, regele Amoreilor, care locuia în Hesbon".
35. Si l-a bătut pe el, pe fiii lui, si pe tot poporul lui, de n-a lăsat viu nici pe unul din ai lui, si a cuprins tara lui.

22.
Valaam.

1. Purcezând apoi de acolo, fiii lui Israel au tăbărât în sesurile Moabului, lângă Iordan, în fata Ierihonului.
2. Iar Balac, fiul lui Sefor, văzând toate câte făcuse Israel Amoreilor,
3. S-a înfricosat foarte tare de poporul acesta, pentru că era mult la număr, si s-au înspăimântat Moabitii de fiii lui Israel
4. Si au zis către căpeteniile Madianitilor: "Poporul acesta mănâncă acum totul împrejurul nostru, cum mănâncă boul iarba câmpului". Balac însă, feciorul lui Sefor, era atunci regele Moabitilor.
5. Deci a trimis acesta soli la Valaam, fiul lui Beor, în Petor, care e asezat lângă râul Eufrat, în pământul fiilor poporului său, ca să-l cheme si să-i spună: "Iată a iesit un popor din Egipt si a acoperit fata pământului si trăieste lângă mine.
6. Vino deci si-mi blesteamă poporul acesta, că este mai tare decât mine, si atunci poate voi fi în stare să-l bat si să-l alung din tară. Eu stiu că pe cine binecuvântezi tu acela este binecuvântat, si pe cine blestemi este blestemat".
7. S-au dus deci bătrânii Moabitilor si bătrânii Madianitilor cu mâinile pline de daruri pentru vrăji; si ajungând la Valaam, i-au spus vorbele lui Balac.
8. Iar el le-a zis: "Rămâneti aici peste noapte si vă voi da răspuns cum îmi va spune Domnul". Si au rămas căpeteniile lui Moab la Valaam.
9. Atunci a venit Dumnezeu la Valaam si a zis: "Cine sunt oamenii aceia de la tine?"
10. Iar Valaam a zis către Dumnezeu: "Balac, fiul lui Sefor, regele Moabului, i-a trimis la mine să-mi spună:
11. Iată a iesit din Egipt un popor si a acoperit fata pământului si locuieste lângă mine; vino dar de mi-l blesteamă, doar l-as putea birui si alunga din tară".
12. Dumnezeu însă a zis către Valaam: "Să nu te duci cu ei si să nu blestemi pe poporul acela, că este binecuvântat".
13. Dimineata s-a sculat Valaam si a zis către bătrânii lui Balac: "Duceti-vă la stăpânul vostru, că nu mă lasă Dumnezeu să merg cu voi".
14. Sculându-se deci, căpeteniile Moabului au venit la Balac si i-au spus: "Valaam n-a vrut să vină cu noi".
15. Atunci Balac a trimis alti soli mai multi si mai însemnati decât aceia.
16. Si venind acestia la Valaam, i-au zis: "Asa grăieste Balac al lui Sefor: Nu te lepăda a veni până la mine;
17. Că îti voi da cinste mare si-ti voi face toate câte-mi vei zice; vino însă si-mi blesteamă poporul acesta".
18. Iar Valaam a răspuns si a zis către căpeteniile lui Balac: "Chiar de mi-ar da Balac casa sa plină de argint si de aur, nu pot să calc porunca Domnului Dumnezeului meu si să fac ceva mic sau mare după placul meu.
19. Rămâneti însă acum si voi aici peste noapte si voi vedea ce-mi va mai spune Domnul".
20. Atunci a venit Dumnezeu la Valaam noaptea si i-a zis: "Dacă oamenii acestia au venit să te cheme, scoală si te du cu ei; dar să faci ceea ce-ti voi zice Eu!"
21. A doua zi s-a sculat Valaam, si-a pus samarul pe asina sa si s-a dus cu căpeteniile Moabului.
22. Dar se aprinsese mânia lui Dumnezeu pentru că s-a dus, iar îngerul Domnului s-a sculat, ca să-l mustre pe cale.
23. Cum sedea el pe asina sa, însotit de două slugi ale sale, a văzut asina pe îngerul Domnului, care stătea în drum cu sabia ridicată în mână, si s-a abătut din drum pe câmp; iar Valaam a bătut asina cu toiagul său, ca să o întoarcă la drum.
24. Dar îngerul Domnului a stat în drumul îngust între vii, unde de o parte si de alta era zid;
25. Si asina, văzând îngerul Domnului, s-a tras către zid si a strâns piciorul lui Valaam în zid, si acesta iar a început s-o bată.
26. Îngerul Domnului însă a trecut iar si a stat la loc strâmt, unde nu era chip să te abati nici la dreapta, nici la stânga.
27. Iar asina, văzând pe îngerul Domnului, s-a culcat sub Valaam. Atunci s-a mâniat Valaam si a început să bată asina cu toiagul.
28. Dar Domnul a deschis gura asinei si aceasta a zis către Valaam: "Ce ti-am făcut eu, de mă bati acum pentru a treia oară?"
29. Si Valaam a zis către asină: "Pentru că ti-ai râs de mine; de as fi avut în mână o sabie, te-as fi ucis aici pe loc".
30. Răspuns-a asina lui Valaam: "Au nu sunt eu asina ta, pe care ai umblat din tineretile tale si până în ziua aceasta? Avut-am oare deprinderea de a mă purta asa cu tine?" Si el a zis: "Nu!"
31. Atunci a deschis Domnul ochii lui Valaam si acesta a văzut pe îngerul Domnului, care stătea în mijlocul drumului cu sabia ridicată în mână, si s-a închinat si a căzut cu fata la pământ.
32. Iar îngerul Domnului i-a zis: "De ce ai bătut asina ta de trei ori? Eu am iesit să te împiedic, deoarece calea ta nu este dreaptă înaintea mea;
33. Si asina, văzându-mă pe mine, s-a întors de la mine de trei ori până acum; dacă ea nu s-ar fi întors de Ia mine, eu te-as fi ucis pe tine, iar pe ea as fi lăsat-o vie".
34. Zis-a Valaam către îngerul Domnului: "Am păcătuit, pentru că n-am stiut că stai tu în drum înaintea mea. Deci, dacă aceasta nu este plăcut în ochii tăi, atunci mă voi întoarce".
35. Iar îngerul Domnului a zis către Valaam: "Du-te cu oamenii acestia, dar să grăiesti ceea ce-ti voi spune eu!" si s-a dus Valaam cu căpeteniile lui Balac.
36. Când a auzit Balac că vine Valaam, a iesit în întâmpinarea lui în orasul moabit, care este lângă hotarul de la Arnon, chiar la hotar.
37. Si a zis Valaam către Balac: "Iată acum am venit la tine. Dar pot eu, oare, să-ti spun ceva?
38. Ce-mi va pune Dumnezeu în gură, aceea îti voi grăi!"
39. Apoi s-a dus Valaam cu Balac si au mers la Kiriat-Hutot.
40. Atunci a junghiat Balac oi si boi si a trimis lui Valaam si căpeteniilor ce erau cu el.
41. Iar a doua zi de dimineată, a luat Balac pe Valaam si l-a suit pe înăltimile lui Baal, ca să-i arate de acolo o parte din popor.

23.
Valaam binecuvintează pe Israeliti.

1. Atunci a zis Valaam către Balac: "Zideste-mi aici sapte jertfelnice si pregăteste-mi sapte vitei si sapte berbeci".
2. Si a făcut Balac după cum zisese Valaam: au ridicat Balac si Valaam câte un vitel si câte un berbec pe fiecare jertfelnic.
3. Apoi a zis Valaam către Balac: "Stai lângă jertfa ta, iar eu mă duc, că poate îmi va iesi Domnul înainte si ce-mi va descoperi El aceea îti voi spune". Si a rămas Balac lângă jertfa sa, iar Valaam s-a dus într-un loc înalt să întrebe pe Dumnezeu.
4. Si S-a arătat Dumnezeu lui Valaam si a zis Valaam către El: "Am zidit sapte jertfelnice si am suit câte un vitel si câte un berbec pe fiecare jertfelnic".
5. Iar Domnul a pus cuvânt în gura lui Valaam si a zis: "Întoarce-te la Balac si să-i zici asa!"
6. Si s-a întors la acesta si iată el stătea la arderile de tot ale lui si toate căpeteniile Moabului erau cu el. Si a fost peste el Duhul Domnului si si-a rostit cuvântul său, zicând:
7. "Din Mesopotamia m-a adus Balac, regele Moabului, din muntii Răsăritului si mi-a zis: Vino si-mi blesteamă pe Iacov, vino si osândeste pe Israel!
8. Cum să blestem pe cel ce nu-l blesteamă Dumnezeu? Sau cum să osândesc pe cel ce nu-l osândeste Dumnezeu?
9. De pe vârful muntelui mă uit la el si de pe dealuri îl privesc. Iată un popor care trăieste deosebi si nu se numără cu alte popoare.
10. Cine va număra pe urmasii lui Iacov si gloatele din Israel cine le va socoti? Să moară sufletul meu moartea dreptilor acestora si să fie sfârsitul meu ca sfârsitul lor!"
11. Atunci a zis Balac către Valaam: "Ce mi-ai făcut? Eu te-am adus să-mi blestemi pe vrăjmasii mei si iată tu îi binecuvântezi!"
12. Valaam însă a zis către Balac: "Oare să nu spun eu lui Balac ceea ce-mi pune Domnul în gură?"
13. Iar Balac a zis către el: "Vino cu mine în alt loc, de unde nu-l vei vedea tot, ci numai o parte din el vei vedea, iar tot nu-l vei vedea: să mi-l blestemi de acolo".
14. Si l-a dus pe el la locul de strajă, pe vârful muntelui Fazga, si a zidit acolo sapte jertfelnice si a pus câte un vitel si câte un berbec pe fiecare jertfelnic.
15. Si a zis Valaam către Balac: "Stai aici lângă jertfa ta, iar eu mă duc să întreb pe Dumnezeu!"
16. Atunci a întâmpinat Dumnezeu pe Valaam si a pus cuvânt în gura lui si a zis: "Întoarce-te la Balac si să-i grăiesti acestea".
17. Si s-a întors la el si stătea la jertfa sa cu toate căpeteniile Moabului. Si l-a întrebat Balac: "Ce ti-a spus Domnul?"
18. Iar el si-a rostit cuvântul său si a zis: "Scoală si ascultă Balac! Ia aminte la mine, fiul lui Sefor!
19. Dumnezeu nu este ca omul, ca să-L minti, nici ca fiul omului, ca să-I pară rău. Au zice-va El si nu va face? Sau va grăi si nu va împlini?
20. Iată am primit poruncă să binecuvântez; El a binecuvântat si eu nu pot întoarce binecuvântarea.
21. El nu vede nedreptate în Iacov si nu zăreste silnicie în Israel; Domnul Dumnezeul său este cu el si în mijlocul lui se aude strigăt de veselie ca pentru un împărat.
22. Dumnezeu l-a scos din Egipt, puterea lui este ca a unui taur.
23. Pentru că nu este vrăjitorie în Iacov, nici farmece în Israel, la vreme se va spune lui Iacov si lui Israel; cele ce vrea să plinească Dumnezeu!
24. Iată un popor care se ridică asemenea unei leoaice si ca un leu se scoală, care nu se culcă până n-a sfâsiat prada si până n-a băut sângele ucisilor!"
25. Zis-a Balac către Valaam: "Nici de blestemat să nu-l blestemi, nici de binecuvântat să nu-l binecuvântezi".
26. Iar Valaam a răspuns si a zis către Balac: "Nu ti-am grăit eu, oare, că voi face ce-mi va spune Domnul?"
27. Atunci a zis Balac către Valaam: "Hai să te duc în alt loc: poate-I va plăcea lui Dumnezeu si mi-I vei blestema de acolo".
28. Si a luat Balac pe Valaam pe vârful lui Peor, care priveste spre pustie.
29. Aici Valaam a zis către Balac: "Zideste-mi sapte jertfelnice si pregăteste-mi sapte vitei si sapte berbeci",
30. Si a făcut Balac, cum a zis Valaam, si a pus câte un vitel si câte un berbec pe fiecare jertfelnic.

24.
Proorocia lui Valaam

1. Văzând Valaam că Domnul binevoieste să se binecuvânteze Israel, n-a mai alergat după obicei la vrăjitorii, ci s-a întors cu fata spre pustie;
2. Si ridicându-si Valaam ochii săi, a văzut pe Israel asezat după semintiile sale si a venit peste dânsul duhul lui Dumnezeu,
3. Si si-a rostit el cuvântul său, zicând: "Asa zice Valaam, fiul lui Beor; asa grăieste bărbatul cel ce vede cu adevărat;
4. Asa glăsuieste cel ce ascultă cuvântul lui Dumnezeu, cel ce cunoaste gândurile Celui Atotputernic, cel ce vede descoperirile lui Dumnezeu, ca în vis, dar ochii si-i are deschisi:
5. Cât sunt de frumoase sălasurile tale, Iacove, corturile tale, Israele!
6. Se desfăsoară ca niste văi, ca niste grădini pe lângă râuri, ca niste cedri pe lângă ape, ca niste corturi pe care le-a înfipt Domnul!
7. Iesi-va din sământa lui un Om, care va stăpâni neamuri multe si stăpânirea Lui va întrece pe a lui Agag si împărătia Lui se va înălta.
8. Dumnezeu l-a scos din Egipt si puterea lui va fi ca a taurului; mânca-va popoarele dusmane lui, va sfărâma oasele lor si cu săgetile sale va săgeta pe vrăjmasi.
9. Plecatu-s-a si s-a culcat ca un leu si ca o leoaică; cine-l va scula? Cel ce te binecuvântează, binecuvântat să fie, si cel ce te blesteamă să fie blestemat!"
10. Atunci s-a mâniat Balac pe Valaam si, frângându-si mâinile, a zis Balac către Valaam: "Eu te-am chemat să-mi blestemi pe vrăjmasii mei, iar tu, iată, i-ai binecuvântat de trei ori până acum.
11. Fugi dar în tara ta! Am zis că te voi cinsti; dar iată că Domnul te-a lipsit de cinste".
12. Valaam însă a zis către Balac: "N-am spus eu oare solilor tăi pe care i-ai trimis la mine:
13. Chiar de mi-ar da Balac casa sa plină de argint si de aur, nu voi putea să calc porunca Domnului, ca să fac ceva bun sau rău după placul meu; câte-mi va spune Domnul, acelea le voi grăi?
14. Deci, iată, mă duc repede în tara mea; dar vino să-ti spun ce are să facă poporul acesta cu poporul tău în vremurile viitoare".
15. Si si-a urmat Valaam cuvântul său si a zis: "Asa grăieste Valaam, fiul lui Beor; asa grăieste bărbatul cel ce vede cu adevărat,
16. Cel ce ascultă cuvintele lui Dumnezeu, cel ce are stiintă de la Cel Preaînalt si vede descoperirile lui Dumnezeu, ca în vis, dar ochii îi sunt deschisi:
17. Îl văd, dar acum încă nu este; îl privesc, dar nu de aproape; o stea răsare din Iacov; un toiag se ridică din Israel si va lovi pe căpeteniile Moabului si pe toti fiii lui Set îi va zdrobi.
18. Lua-va de mostenire pe Edom si va stăpâni Seirul vrăjmasilor săi si Israel îsi va arăta puterea.
19. Din Iacov se va scula Cel ce va stăpâni cu putere si va pierde pe cei ce vor rămâne în cetate".
20. Apoi văzând pe Amalec, si-a urmat cuvântul si a zis: "Cel întâi dintre popoare e Amalec, dar si neamul lui va pieri".
21. Văzând după aceea pe Chenei, si-a urmat cuvântul si a zis: "Locuinta ta e tare si cuibul tău e asezat pe stâncă;
22. Dar Cain va fi dărâmat si nu este mult până ce Asur te va duce în robie".
23. Iar când a văzut pe Og, si-a urmat cuvântul si a zis: "Vai, vai, cine va mai trăi când Dumnezeu va aduce acestea!
24. Veni-vor corăbii de la Chitim si vor smeri pe Asur, vor smeri pe Heber, dar si acelea vor pieri".
25. Sculându-se apoi Valaam s-a întors înapoi, în tara sa; si s-a dus si Balac întru ale sale.

25.
Pedeapsa pentru idolatrie si desfrânare.

l. Atunci s-a asezat Israel în Sitim, dar poporul a început să se spurce, păcătuind cu fetele din Moab.
2. Că acestea îi chemau la jertfele idolilor lor si mânca poporul din acele jertfe si se închina la dumnezeii lor.
3. Asa s-a lipit Israel de Baal-Peor, pentru care s-a aprins mânia lui Dumnezeu asupra lui Israel.
4. Si a zis Domnul către Moise: "Ia pe toate căpeteniile poporului si le spânzură de copaci pentru Domnul înainte de asfintitul soarelui, ca să se abată de la Israel iutimea mâniei Domnului".
5. Atunci a zis Moise către judecătorii lui Israel: "Ucideti fiecare pe oamenii vostri care s-au lipit de Baal-Peor".
6. Dar iată oarecare din fiii lui Israel a venit si a adus între fratii săi o madianită, în ochii lui Moise si în ochii întregii obsti a fiilor lui Israel, când plângeau ei la usa cortului adunării.
7. Atunci Finees, fiul lui Eleazar, fiul preotului Aaron, văzând aceasta, s-a sculat din mijlocul obstii si, luând în mână lancea sa,
8. A intrat după israelit în sălas si i-a străpuns pe amândoi, pe israelit si pe femeie, în pântece; si a încetat pedepsirea fiilor lui Israel.
9. Cei ce au murit de pedeapsa aceasta au fost douăzeci si patru de mii.
10. Si a grăit Domnul cu Moise si a zis:
11. "Finees, feciorul lui Eleazar, fiul preotului Aaron, a abătut mânia Mea de la fiii lui Israel, râvnind între ei pentru Mine, si n-am mai pierdut pe fiii lui Israel în mânia Mea;
12. De aceea spune-i că voi încheia cu el legământul Meu de pace,
13. Si va fi pentru el si pentru urmasii lui de după el legământ de preotie vesnică, căci a arătat râvnă pentru Dumnezeul său si a ispăsit păcatul fiilor lui Israel".
14. Numele israelitului ucis, care a fost omorât cu madianita, era Zimri, fiul lui Salu, căpetenia semintiei lui Simeon;
15. Iar numele madianitei ucise era Cozbi, fiica lui tur, căpetenia unei semintii iesită dintr-o casă patriarhală din Madian.
16. Si a grăit Domnul cu Moise si a zis: "Vorbeste fiilor lui Israel si le zi:
17. Socotiti pe Madianiti dusmanii vostri si omorâti-i, bateti-i, că s-au purtat cu voi dusmănos întru viclesugul lor,
18. Ademenindu-vă cu Peor si cu Cozbi, sora lor, fiica unei căpetenii a Madianitilor, care a fost ucisă în ziua urgiei celei pentru Peor".

26.
Numărarea din nou a poporului.

1. Atunci au venit fetele lui Salfaad, fiul lui Hefer, fiul lui Galaad, fiul lui Machir, din neamul lui Manase, fiul lui Iosif, ale căror nume sunt acestea: Mahla, Noa, Hogla, Milca si Tirta,
2. Si au stat înaintea lui Moise, a lui Eleazar preotul, înaintea căpeteniilor si înaintea întregii obsti, la usa cortului adunării, si au zis:
3. "Tatăl nostru a murit în pustie; el n-a fost din numărul celor care s-au ridicat împotriva Domnului cu adunarea lui Core, ci a murit pentru păcatul său si feciori n-a avut.
4. De ce să piară numele tatălui nostru din neamul lui, pentru că n-are fii? Dă-ne si nouă mosie între fratii tatălui nostru!"
5. Moise însă a adus cererea lor înaintea Domnului;
6. Iar Domnul a zis către Moise:
7. "Drept au grăit fetele lui Salfaad; dăruieste-le si lor mostenire între fratii tatălui lor si trece-le lor mosia tatălui lor.
8. Iar fiilor lui Israel să le grăiesti si să le spui: De va muri cineva, neavând fiu, să dati partea lui fiicei lui.
9. Iar de nu are nici fiică, să dati partea lui fratilor lui.
10. De nu are însă nici frati, să dati partea lui fratilor tatălui lui.
11. Iar de nu are tatăl său frati, să dati partea lui rudeniei celei mai de aproape din neamul lui, ca să mostenească ale lui. Aceasta să fie pentru fiii lui Israel ca o hotărâre din lege, cum a poruncit Domnul lui Moise".
12. Apoi a zis Domnul către Moise: "Suie-te pe acest munte, care este dincoace de Iordan, adică pe muntele Nebo, si priveste pământul Canaanului, pe care am să-l dau fiilor lui Israel de mostenire.
13. Iar după ce-l vei vedea, te vei adăuga si tu la poporul tău, cum s-a adăugat Aaron, fratele tău, pe muntele Hor.
14. Pentru că v-ati împotrivit poruncii Mele în pustiul Sinai, în vremea tulburării obstii, ca să arătati înaintea ochilor lor sfintenia Mea la ape, adică la apele Meriba de la Cades, în pustiul Sinai".
15. Moise însă a grăit Domnului si a zis:
16. "Domnul Dumnezeul duhurilor si a tot trupul să rânduiască peste obstea aceasta un om,
17. Care să iasă înaintea ei si care să intre înaintea ei, care să-i ducă si să-i aducă, ca să nu rămână obstea Domnului ca oile ce n-au păstor".
18. Iar Domnul a zis către Moise: "Ia-ti pe Iosua, fiul lui Navi, om cu duh într-însul, pune-ti peste el mâna ta;
19. Apoi du-l înaintea preotului Eleazar, înaintea a toată obstea si dă-i povete înaintea ochilor lor;
20. Dă-i din slava ta, ca să-l asculte toată obstea fiilor lui Israel.
21. După aceea să stea înaintea preotului Eleazar si acesta va întreba de hotărârile Domnului prin ajutorul Urimului: după cuvântul acestuia să iasă si după cuvântul acestuia să intre el si toti fiii lui Israel cei împreună cu dânsul si toată obstea".
22. Si a făcut Moise cum i-a poruncit Domnul Dumnezeu: a luat pe Iosua si l-a pus înaintea preotului Eleazar si a toată obstea.
23. Apoi si-a pus peste el mâinile sale si i-a dat povete, cum zisese Domnul prin Moise.

28.
Rânduială nouă pentru unele jertfe.

l. Apoi iarăsi a grăit Domnul cu Moise si a zis:
2. "Porunceste fiilor lui Israel si le spune: Darurile Mele, dările Mele, jertfele Mele cele întru miros cu bună mireasmă, îngrijiti să Mi se aducă la sărbătorile Mele.
3. Spune-le: Iată jertfele care trebuie să le aduceti Domnului: doi miei de câte un an fără meteahnă, ardere de tot necontenită, pe fiecare zi;
4. Un miel să-l aduci dimineata si pe celălalt miel să-l aduci seara.
5. Jertfă de pâine să aduci a zecea parte de efă de făină de grâu, amestecată cu un sfert de hin de untdelemn;
6. Aceasta este ardere de tot necontenită si care a fost săvârsită la Muntele Sinai, spre miros cu bună mireasmă si ca jertfă Domnului.
7. La ea să aduci turnare un sfert de hin de vin la un miel; si turnarea de vin a Domnului s-o torni la loc sfânt.
8. Celălalt miel să-l aduci spre seară, cu darul lui de pâine si cu turnarea lui să-l aducă jertfă, mireasmă plăcută Domnului.
9. Iar în ziua odihnei să aduceti doi miei de câte un an, fără meteahnă, si ca jertfă două zecimi de efă de făină de grâu, frământată cu untdelemn si cu turnarea ei.
10. Aceasta este ardere de tot pentru ziua odihnei afară de arderea de tot cea necontenită cu turnarea ei.
11. La începutul lunilor voastre să aduceti Domnului ardere de tot: din cireadă, doi vitei, iar din turmă, un berbec si sapte miei de câte un an fără meteahnă.
12. Iar ca dar de pâine, câte trei zecimi de efă făină de grâu, frământată cu untdelemn, la fiecare vitel, si două zecimi de efă făină de grâu, frământată cu untdelemn, ca dar de pâine la berbec,
13. Si câte o zecime de efă făină de grâu, frământată cu untdelemn, ca dar de pâine la fiecare miel. Aceasta este ardere de tot, mireasmă plăcută, jertfă Domnului.
14. Turnare la ele să fie jumătate hin de vin de fiecare vitel, a treia parte hin de berbec si un sfert de hin la fiecare miel. Aceasta este ardere de tot pentru fiecare început de lună, la toate lunile anului.
15. Să mai aduceti Domnului si un tap, jertfă pentru păcat, afară de arderea de tot cea necontenită, si să-l aducă cu turnarea lui.
16. În ziua a paisprezecea a lunii întâi sunt Pastile Domnului.
17. În ziua a cincisprezecea este sărbătoare. Sapte zile să mâncati azime.
18. În ziua întâi să aveti adunare sfântă si nici un fel de lucru să nu faceti;
19. Si să aduceti Domnului jertfă, ardere de tot: din cireadă, doi vitei, iar din turmă, un berbec si sapte miei de câte un an; acestia să fie fără meteahnă.
20. Cu ei să aduceti dar de pâine, făină de grâu frământată cu untdelemn, trei zecimi de efă de fiecare vitel, două zecimi de efă la berbec,
21. Si câte o zecime de efă să aduci cu fiecare din cei sapte miei;
22. Să aduceti un tap jertfă pentru păcat, pentru curătirea voastră.
23. Acestea să le aduceti, pe lângă arderea de tot de dimineată, care este ardere de tot necontenită.
24. Tot asa să aduceti si în fiecare din cele sapte zile: pâine, jertfă, mireasmă plăcută Domnului, pe lângă arderea de tot cea necontenită si cu turnarea ei.
25. În ziua a saptea să aveti adunare sfântă si nici un lucru să nu lucrati.
26. În ziua celor dintâi roade, când aduceti Domnului prinosul nou de pâine, la încheierea săptămânilor, să aveti adunare sfântă si nici un lucru să nu lucrati.
27. Să aduceti ardere de tot spre miros de bună mireasmă Domnului: din cireadă, doi vitei, iar din turmă, un berbec si sapte miei de câte un an fără meteahnă.
28. Cu ei să aduceti dar de pâine, făină de grâu frământată cu untdelemn: trei zecimi de efă la fiecare vitel, două zecimi de efă la berbec
29. Si o zecime de efă la fiecare din cei sapte miei.
30. Să aduceti un tap jertfă pentru păcat, spre curătirea voastră.
31. Acestea să mi le aduceti cu turnările lor, afară de arderile de tot neîncetate cu darul lor de pâine, care se aduc de obicei; acestea trebuie să fie curate".

29.
Jertfe la ziua întâi, a zecea si a cincisprezecea a lunii a saptea.

1. Moise a spus fiilor lui Israel toate cele ce-i poruncise Domnul.
2. Asadar, a grăit Moise către căpeteniile semintiilor fiilor lui Israel si le-a zis: "Iată ce porunceste Domnul:
3. Omul care va face făgăduintă Domnului sau se va jura cu jurământ, punând legătură asupra sufletului său, să nu-si calce cuvântul, ci să împlinească toate câte au iesit din gura lui.
4. Dacă vreo femeie va da făgăduintă Domnului si va pune asupra sa legământul, în casa părintelui său, în tineretea sa,
5. Si va auzi tatăl făgăduinta ei si legământul ce ea si-a pus asupra sufletului său, si va tăcea tatăl ei asupra acestora, atunci toate făgăduintele ei se vor tine si orice legământ si-ar fi pus ea asupra sufletului său se va tine.
6. Iar dacă tatăl ei, auzind, o va opri, atunci toate făgăduintele ei si legămintele ce ea si-ar fi pus asupra sufletului său nu se vor tine si Domnul o va ierta, pentru că a oprit-o tatăl ei.
7. Dacă însă ea se va mărita si va fi asupra ei făgăduinta sau cuvântul gurii sale, cu care s-a legat pe sine,
8. Si va auzi bărbatul ei si, auzind-o, va tăcea, atunci făgăduintele ei se vor tine si legămintele ce ea si-a pus asupra sufletului său se vor tine.
9. Iar dacă bărbatul ei, auzind, o va opri si va lepăda făgăduinta ei, care este asupra ei, si cuvântul gurii ei cu care ea s-a legat pe sine, atunci acestea nu se vor tine, pentru că i le-a oprit bărbatul ei, si Domnul o va ierta.
10. Iar făgăduinta văduvei si a celei despărtite si orice legământ si-ar pune aceasta asupra sufletului ei se va tine.
11. Dacă însă în casa bărbatului său a dat făgăduintă sau si-a pus legământ asupra sufletului său cu jurământ,
12. Si bărbatul ei a auzit si a tăcut asupra acesteia si n-a oprit-o, atunci toate făgăduintele ei se vor tine si orice legământ si-ar fi pus asupra sufletului său se va tine.
13. Dacă însă bărbatul ei, auzind, a lepădat făgăduintele, atunci toate făgăduintele iesite din gura ei si legămintele sufletului său nu se vor tine, pentru că bărbatul ei le-a desfiintat si Domnul o va ierta.
14. Orice făgăduintă si orice legământ cu jurământ pentru smerirea sufletului ei, bărbatul ei îl poate întări si tot bărbatul ei îl poate si desfiinta.
15. Dacă însă bărbatul ei a tăcut despre aceasta, zi după zi, prin aceasta el a întărit toate făgăduintele ei si toate legămintele ce sunt asupra ei le-a întărit, pentru că el a auzit si a tăcut.
16. Iar dacă bărbatul le-a lepădat după ce le-a auzit, atunci a luat el asupra sa păcatul ei".
17. Acestea sunt legile, pe care Domnul le-a poruncit lui Moise asupra legămintelor dintre bărbat si femeia lui, dintre tată si fiica lui, cât aceasta este tânără si se află în casa tatălui ei.

31.
Israel biruie din nou pe Madianiti.

1. Apoi a grăit Domnul cu Moise si a zis:
2. "Răzbună pe fiii lui Israel împotriva Madianitilor, si apoi te vei adăuga la poporul tău".
3. Iar Moise a grăit poporului si a zis: "Înarmati dintre voi oameni pentru război, ca să meargă împotriva Madianitilor si să săvârsească răzbunarea Domnului asupra Madianitilor.
4. Din toate semintiile fiilor lui Israel să trimiteti la război, câte o mie din fiecare semintie".
5. Si si-au ales din miile lui Israel, câte o mie din fiecare semintie, adică douăsprezece mii de oameni, înarmati pentru război.
6. Pe acestia i-a trimis Moise la război, câte o mie din fiecare semintie; si cu ei a trimis la război pe Finees, fiul preotului Eleazar, fiul lui Aaron; si acesta avea în mâinile sale vasele sfinte si trâmbitele de strigare.
7. Si au lovit ei pe Madian, cum poruncise Domnul lui Moise, si au ucis pe toti cei de parte bărbătească.
8. Împreună cu ucisii lor au căzut si regii madianiti: Evi, Rechem, tur, Hur si Reba - cinci regi madianiti - si Valaam, fiul lui Beor, a căzut de sabie, împreună cu ucisii acelora.
9. Iar pe femeile Madianitilor si pe copiii lor le-au luat fiii lui Israel în robie; si toate vitele lor, toate turmele lor si toate avutiile lor le-au luat pradă.
10. Toate cetătile lor din tinuturile lor cu toate satele lor le-au ars cu foc.
11. Toată prada si tot ce-au apucat de la om până la dobitoc au luat cu ei.
12. Robii, prada si cele apucate le-au dus la Moise, la preotul Eleazar si la obstea fiilor lui Israel, în tabăra din sesul Moabului, care este lângă Iordan, în fata Ierihonului.
13. În întâmpinarea lor au iesit din tabără Moise, Eleazar preotul si toate căpeteniile obstii.
14. Atunci s-a mâniat Moise pe căpeteniile ostirii, pe căpeteniile miilor si pe sutasii care se întorseseră de la război, si le-a zis Moise:
15. "Pentru ce ati lăsat vii toate femeile?
16. Căci ele, după sfatul lui Valaam, au făcut pe fiii lui Israel să se abată de la cuvântul Domnului, pentru Peor, pentru care a venit pedeapsă asupra obstii Domnului.
17. Ucideti dar toti copiii de parte bărbătească si toate femeile ce-au cunoscut bărbat, ucideti-le.
18. Iar pe fetele care n-au cunoscut bărbat, lăsati-le pe toate vii pentru voi.
19. Si să sedeti afară din tabără sapte zile; toti cei ce ati ucis om si v-ati atins de om ucis să vă curătiti în ziua a treia si în ziua a saptea, si voi si robii vostri.
20. Toate hainele, toate lucrurile de piele, tot ce este făcut din păr de capră si toate vasele de lemn să le curătiti".
21. Apoi a zis preotul Eleazar ostenilor care fuseseră la război: "Hotărârea legii, pe care a dat-o Domnul lui Moise, este aceasta:
22. Aurul, argintul, arama, fierul, plumbul, cositorul
23. Si tot ce trece prin foc, să le treceti prin foc, ca să se curete; afară de aceasta si cu apă de curătire să le curătiti; iar toate cele ce nu se pot trece prin foc, să le treceti prin apă.
24. Hainele voastre să le spălati în ziua a saptea si să vă curătiti, iar după aceea veti intra în tabără".
25. Iarăsi a grăit Domnul cu Moise si a zis:
26. "Socoteste prada de război, de la om până la dobitoc, împreună cu Eleazar preotul si cu căpeteniile semintiilor obstii;
27. Apoi împarte prada în două, între ostenii care au fost la bătălie si între toată obstea.
28. De la ostenii care au fost la război, ia dare pentru Domnul, câte un suflet la cinci sute, din oameni, din vite, din asini si din oi.
29. Acestea să le iei din partea lor si să le dai preotului Eleazar ca dar înăltat Domnului.
30. Iar din jumătatea cuvenită fiilor lui Israel să iei unul la cincizeci din oameni, din vite, din asini si din oi; si pe acestea să le dai levitilor, care slujesc la cortul Domnului".
31. Si a făcut Moise si Eleazar preotul cum poruncise Domnul lui Moise.
32. Atunci s-a găsit pradă rămasă din cele luate si aduse de cei ce fuseseră la război: sase sute saptezeci si cinci de mii de oi;
33. Saptezeci si două de mii de boi;
34. Asini, saizeci si una de mii;
35. Femei, care n-au cunoscut bărbat, de toate, treizeci si două de mii de suflete.
36. Jumătate, partea celor ce fuseseră la război, după numărătoare, a fost: oi trei sute treizeci si sapte de mii cinci sute.
37. Si darea Domnului din oi a fost: sase sute saptezeci si cinci;
38. Boi treizeci si sase de mii, si din acestia darea Domnului a fost saptezeci si doi;
39. Asini, treizeci de mii cinci sute, si din ei darea Domnului a fost saizeci si unul;
40. Oameni, saisprezece mii, si din ei darea Domnului a fost treizeci si două suflete.
41. Si a dat Moise darea Domnului lui Eleazar preotul, cum poruncise Domnul lui Moise.
42. Iar partea fiilor lui Israel, pe care a luat-o Moise de la cei ce fuseseră la război, a fost:
43. Oi, trei sute treizeci si sapte de mii cinci sute;
44. Boi, treizeci si sase de mii;
45. Asini, treizeci de mii cinci sute;
46. Oameni, saisprezece mii.
47. Din această parte a fiilor lui Israel, a luat Moise unul la cincizeci din oameni si din vite, si le-a dat levitilor, care făceau slujbă în cortul Domnului, după cum poruncise Domnul lui Moise.
48. Atunci au venit la Moise căpeteniile ostirii, căpeteniile peste mii si sutasii, si au zis către Moise:
49. "Robii tăi au numărat pe ostenii care ne-au fost încredintati si n-a lipsit niciunul din ei.
50. Si iată noi am adus prinos Domnului, fiecare ce am putut dobândi din lucrurile de aur: lanturi, brătări, inele, cercei si salbe, pentru curătirea sufletelor noastre înaintea Domnului".
51. Si a luat Moise si Eleazar de la ei toate aceste lucruri de aur.
52. Aurul acesta, care s-a adus prinos Domnului de către căpeteniile peste mii si peste sute, a fost tot saisprezece mii sapte sute cincizeci de sicli.
53. Ostenii au prădat fiecare pentru ei.
54. Si a luat Moise si preotul Eleazar aurul de la căpeteniile peste mii si peste sute si l-au dus în cortul adunării, pentru pomenirea fiilor lui Israel înaintea Domnului.

32.
Începutul stăpânirii pământului Canaan.

l. Iar fiii lui Ruben si fiii lui Gad aveau foarte multe turme; dar văzând că pământul Iazer si pământul Galaad sunt locuri bune pentru turme,
2. Au venit fiii lui Gad si fiii lui Ruben si au grăit cu Moise, cu Eleazar preotul si cu căpeteniile obstii si au zis:
3. "Atarotul, Dibonul, Iazerul, Nimra, Hesbonul, Eleale, Sevam, Nebo si Beon,
4. tinuturile, pe care Domnul le-a lovit înaintea obstii lui Israel, sunt pământuri bune pentru turme, si robii tăi au turme".
5. Si au mai zis: "De-am aflat trecere în ochii tăi, dă pământurile acestea robilor tăi în stăpânire si nu ne trece peste Iordan".
6. Moise însă a zis către fiii lui Gad si către fiii lui Ruben: "Fratii vostri se duc la război, iar voi să rămâneti aici?
7. Pentru ce întoarceti inima fiilor lui Israel să nu treacă în pământul pe care Domnul li-l dă?
8. Asa au făcut si părintii vostri când i-am trimis din Cades-Barne ca să cerceteze tara:
9. Au mers până în valea Escol, au văzut pământul si au abătut inima fiilor lui Israel, ca să nu meargă acestia în pământul pe care Domnul li-l dă.
10. Dar s-a aprins în ziua aceea mânia Domnului si S-a jurat si a zis:
11. "Oamenii acestia, care au iesit din Egipt si care sunt de douăzeci de ani si mai mari si cunosc binele si răul, nu vor vedea pământul, pentru care Eu M-am jurat lui Avraam si lui Isaac si lui Iacov.
12. Pentru că nu Mi s-au supus Mie, afară de Caleb, fiul lui Iefone Chenezul, si de Iosua, fiul lui Navi, pentru că acestia s-au supus Domnului".
13. S-a aprins atunci mânia Domnului asupra lui Israel si i-a purtat prin pustie patruzeci de ani, până când s-a sfârsit tot neamul care făcuse rău înaintea Domnului.
14. Si iată acum, în locul părintilor vostri v-ati ridicat voi, sământa păcătosilor, ca să sporiti încă si mai mult iutimea mâniei Domnului asupra lui Israel.
15. Dacă vă veti abate de la El, iarăsi va lăsa pe Israel în pustie si veti pierde tot poporul acesta".
16. Iar ei, apropiindu-se de el, au zis: "Noi ne vom face aici staule pentru turmele noastre si cetăti pentru copiii nostri;
17. Iar noi însine cei dintâi ne vom înarma si vom merge înaintea fiilor lui Israel, până ce îi vom duce la locurile lor; iar copiii nostri vor rămâne în cetătile întărite, pentru ca să nu fie în primejdie din partea oamenilor locului.
18. Nu ne vom întoarce la casele noastre, până când fiii lui Israel nu vor intra fiecare în mostenirea sa;
19. Căci nu vom lua împreună cu ei mostenire dincolo de Iordan si nici mai departe, dacă ni se va da parte dincoace de Iordan, spre răsărit".
20. Atunci a zis Moise către ei: "De veti face aceasta, de veti merge înarmati la război înaintea Domnului,
21. De va trece fiecare din voi înarmat peste Iordan înaintea Domnului, până când va pierde El pe vrăjmasii Săi înaintea Sa si până când va fi cuprins pământul înaintea Lui,
22. Atunci, după ce vă veti întoarce, veti fi fără vină înaintea Domnului si înaintea lui Israel si veti avea pământul acesta mostenire înaintea Domnului.
23. Iar de nu veti face asa, veti gresi înaintea Domnului si veti suferi pedeapsa care vă va ajunge pentru păcatul vostru.
24. Ziditi-vă cetăti pentru copiii vostri si staule pentru oile voastre si faceti cele ce ati rostit cu buzele voastre".
25. Zis-au fiii lui Gad si fiii lui Ruben către Moise: "Robii tăi vor face cum porunceste domnul nostru.
26. Copiii nostri, femeile noastre, turmele noastre si toate vitele noastre vor rămâne aici în cetătile Galaadului;
27. Iar robii tăi, înarmati cu totii ca osteni, vor merge înaintea Domnului la război, cum zice domnul nostru".
28. Atunci a dat Moise poruncă pentru ei lui Eleazar preotul, lui Iosua, fiul lui Navi, si căpeteniilor semintiilor fiilor lui Israel,
29. Si le-a zis Moise: "Dacă fiii lui Gad si fiii lui Ruben vor trece cu voi peste Iordan, întrarmându-se cu totii pentru război înaintea Domnului, după ce tara va fi supusă înaintea voastră, să le dati pământul Galaad în stăpânire.
30. Iar dacă ei nu vor merge cu voi înarmati pentru război înaintea Domnului, să trimiteti înaintea voastră averea lor, femeile lor si vitele lor în pământul Canaan si ei să primească mosie împreună cu voi în pământul Canaanului".
31. Iar fiii lui Gad si fiii lui Ruben au răspuns si au zis: "Cum a zis domnul robilor tăi asa vom si face.
32. Vom merge înarmati înaintea Domnului în pământul Canaan, iar partea noastră de mosie să fie de astă parte de Iordan".
33. Atunci Moise le-a dat fiilor lui Gad, fiilor lui Ruben si la jumătate din semintia lui Manase, fiul lui Iosif, tara lui Sihon, regele Amoreilor, si tara lui Og, regele Vasanului, pământul cu orasele lui si împrejurimile si cetătile din toate părtile jării.
34. Si au zidit fiii lui Gad: Dibonul, Atarotul, Aroerul,
35. Atarot-Sofanul, Iazerul, Iogbeha,
36. Bet-Nimra si Bet-Haran, cetăti întărite si staule pentru oi.
37. Fiii lui Ruben au zidit Hesbonul, Eleale, Chiriataimul,
38. Nebo, Baal-Meonul si Sibma, ale căror nume au fost schimbate si au dat alte nume oraselor pe care le-au zidit ei.
39. Iar fiii lui Machir, fiul lui Manase, s-au dus în Galaad si l-au luat si au alungat pe Amoreii care erau acolo.
40. Iar Moise a dat Galaadul lui Machir, fiul lui Manase, si s-a asezat acela acolo.
41. Iair, fiul lui Manase, s-a dus si a luat sălasurile lor si le-a numit sălasurile lui Iair.
42. Iar Nobah s-a dus si a luat Chenatul si cetătile care tineau de el si l-a numit după numele său: Nobah.

33.
Călătoriile si popasurile poporului Israel.

1. Iată acum popasurile fiilor lui Israel, după ce au iesit ei din pământul Egiptului cu ostirile lor, sub mâna lui Moise si Aaron.
2. Moise, din porunca Domnului, a scris călătoria lor cu popasurile lor; iar popasurile lor sunt acestea:
3. În luna întâi, în ziua a cincisprezecea a lunii întâi, a doua zi de Pasti, fiii lui Israel au purces din Ramses (Gosen) si au iesit, sub mână înaltă, înaintea ochilor a tot Egiptul.
4. În vremea aceea Egiptenii îngropau pe toti cei ce muriseră dintre ei, pe toti întâi-născutii, pe care-i lovise Domnul, în tara Egiptului, când a făcut Domnul judecată asupra dumnezeilor lor.
5. După ce au pornit fiii lui Israel din Ramses (Gosen), au poposit în Sucot.
6. Pornind apoi din Sucot, au tăbărât la Etam, care este la marginea pustiului.
7. Din Etam au pornit si s-au îndreptat spre Pi-Hahirot, care este în tara Baal-tefonului, si si-au asezat tabăra înaintea Migdolului.
8. Pornind apoi din Pi-Hahirot, au trecut prin mare în pustie si, mergând cale de trei zile prin pustiul Etam, si-au asezat tabăra la Mara.
9. Plecând de la Mara, au venit la Elim. În Elim insă erau douăsprezece izvoare de apă si saptezeci de finici si au tăbărât acolo lângă apă.
10. Pornind apoi din Elim, au tăbărât la Marea Rosie.
11. Au pornit apoi de la Marea Rosie si au tăbărât în pustiul Sin.
12. Pornind din pustiul Sin, au poposit la Dofca.
13. Pornind din Dofca, au tăbărât la Alus.
14. Pornind din Alus, si-au asezat tabăra la Rafidim. Acolo nu era apă ca să bea poporul.
15. Pornind din Rafidim, au tăbărât în pustiul Sinai.
16. Iar după ce au pornit din pustiul Sinai, au poposit la Chibrot-Hataava.
17. Pornind din Chibrot-Hataava, au tăbărât în Haserot.
18. Pornind din Haserot, au poposit la Ritma.
19. Pornind din Ritma, si-au asezat tabăra la Rimon-Peret.
20. Pornind din Rimon-Peret, au tăbărât în Libna.
21. Pornind din Libna, au tăbărât la Risa.
22. Pornind din Risa, si-au asezat tabăra la Chehelata.
23. Pornind din Chehelata, au tăbărât pe Muntele Safer.
24. Pornind de pe Muntele Safer, au poposit în Harada.
25. Pornind din Harada, au tăbărât la Machelot.
26. Pornind din Machelot, au poposit în Tahat.
27. Pornind din Tahat, s-au asezat cu tabăra în Tarah.
28. Pornind din Tarah, au tăbărât în Mitca.
29. Pornind din Mitca, au tăbărât în Hasmona.
30. Pornind din Hasmona, au poposit la Moserot.
31. Pornind din Moserot, si-au asezat tabăra la Bene-Iaakan.
32. Pornind din Bene-Iaakan, au tăbărât la Hor-Haghidgad.
33. Pornind din Hor-Haghidgad, au poposit în Iotbata.
34. Pornind din Iotbata, au tăbărât la Abrona.
35. Pornind din Abrona, si-au asezat tabăra la Etion-Gheber.
36. Pornind din Etion-Gheber, au poposit în pustiul Sin. Plecând din pustiul Sin, au tăbărât în Cades.
37. Iar din Cades au purces si au poposit la muntele Hor, lângă hotarul tării Edomului.
38. Aici s-a suit Aaron preotul pe muntele Hor, după porunca Domnului, si a murit acolo, în anul al patruzecilea de la iesirea fiilor lui Israel din pământul Egiptului, în luna a cincea, în ziua întâi a lunii.
39. Aaron era de o sută douăzeci si trei de ani, când a murit pe muntele Hor.
40. Atunci regele canaanean din Arad, care trăia în partea de miazăzi a pământului Canaan, a auzit că vin fiii lui Israel.
41. Acestia însă, plecând de la muntele Hor, au tăbărât la talmona.
42. Pornind din talmona, au poposit la Punon.
43. Pornind din Punon, au tăbărât la Obot.
44. Pornind din Obot, au poposit la Iie-Abarim, lângă hotarele lui Moab.
45. Pornind din Iie-Abarim, au tăbărât la Dibon-Gad.
46. Pornind din Dibon-Gad, au poposit ia Almon-Diblataim.
47. Pornind din Almon-Diblataim, au tăbărât în muntii Abarim, în fata lui Nebo.
48. Pornind de la muntii Abarim, au poposit în sesurile Moabului, la Iordan, în fata Ierihonului,
49. Si si-au asezat ei tabăra la Iordan, de la Bet-Iesimot până la Abel-Sitim, în sesurile Moabului.
50. Grăit-a Domnul cu Moise în sesurile Moabului, la Iordan, în fata Ierihonului, si a zis:
51. "Vorbeste fiilor lui Israel si le spune: Când veti trece peste Iordan, în pământul Canaanului,
52. Să alungati de la voi pe toti locuitorii tării si să stricati toate chipurile cele cioplite ale lor, toti idolii lor cei turnati din argint si toate înăltimile lor să le pustiiti.
53. Să luati în stăpânire pământul si să vă asezati acolo, căci vă dau în stăpânire pământul acesta.
54. Să împărtiti pământul prin sorti la semintiile voastre: celor mai multi la număr să le dati parte mai mare, iar celor mai putini la număr să le dati parte mai mică; fiecăruia unde-i va cădea sortul, acolo să-i fie partea, după semintiile părintilor vostri.
55. Iar dacă nu veti alunga de la voi pe locuitorii pământului, atunci cei rămasi din ei vor fi spini pentru ochii vostri si bolduri pentru coastele voastre si vă vor strâmtora în tara în care veti trăi.
56. si atunci vă voi face vouă ceea ce aveam de gând să le fac lor".

34.
Hotarele pământului făgăduintei si împărtirea lor.

1. În vremea aceea a grăit Domnul cu Moise în sesurile Moabului, la Iordan, în fata Ierihonului, si a zis:
2. "Porunceste fiilor lui Israel, ca ei, din părtile mostenirii lor, să dea levitilor cetăti de locuit; si împrejurul cetătilor să le dea levitilor locuri.
3. Cetătile vor fi de locuit; iar locurile vor fi pentru vitele lor, iar averea pentru toate nevoile vietii lor.
4. Locurile de pe lângă cetătile pe care trebuie să le dati levitilor să se întindă în toate părtile, de la zidurile cetătii până la două mii de coti;
5. Să măsurati de la cetate, spre răsărit două mii de coti, spre miazăzi două mii de coti, spre apus două mii de coti si spre miazănoapte două mii de coti, iar în mijloc să fie cetatea: acestea vor fi pământurile lor de pe lângă cetăti.
6. Dintre cetătile pe care le veti da levitilor sase cetăti să fie de scăpare, în care veti îngădui să fugă ucigasii. Si pe lângă acestea să le mai dati patruzeci si două de cetăti.
7. Cetătile pe care trebuie să le dati levitilor să fie de toate patruzeci si opt de cetăti cu locurile dimprejur.
8. Si când veti da cetătile acestea din mosiile fiilor lui Israel, atunci din mosiile cele mai mari să dati mai mult si din cele mai mici mai putin; fiecare semintie să dea levitilor din cetătile ei potrivit cu partea primită.
9. A grăit Domnul cu Moise si a zis:
10. "Spune fiilor lui Israel si le zi:
11. Când veti trece peste Iordan, în pământul Canaan, să vă alegeti cetătile care au să vă fie cetăti de scăpare, unde să poată fugi ucigasul care a ucis om fără să vrea.
12. Si vor fi cetătile acestea loc de scăpare de cel ce răzbună sângele vărsat, ca să nu fie omorât cel ce a ucis, înainte de a se înfătisa el în fata obstii la judecată.
13. Cetătile pe care trebuie să le dati ca cetăti de scăpare, să fie sase.
14. Trei cetăti să dati de astă parte de Iordan, si trei cetăti să dati în pământul Canaan; acestea trebuie să fie cetătile de scăpare.
15. Aceste cetăti să fie, si pentru fiii lui Israel si pentru străini si pentru cei strămutati la voi, loc de scăpare; acolo să fugă ucigasul fără voie.
16. Dacă cineva a lovit pe altul cu o unealtă de fier si acela a murit, acesta este ucigas si ucigasul trebuie omorât.
17. Dacă cineva a lovit cu piatră pe altul si acela a murit, acesta este ucigas si ucigasul trebuie omorât.
18. Sau dacă cu o unealtă de lemn, cu care se poate pricinui moartea, l-a lovit asa încât acela a murit, acesta este ucigas si ucigasul trebuie dat mortii.
19. Răzbunătorul sângelui vărsat poate să ucidă pe făptas îndată ce-l întâlneste.
20. Dacă cineva izbeste pe altul din ură, sau cu gând rău aruncă asupra lui ceva, asa încât acela moare, sau din dusmănie îl loveste cu mâna, asa încât acela moare,
21. Cel ce a lovit trebuie dat mortii, că este ucigas, si răzbunătorul sângelui vărsat poate ucide pe ucigas îndată ce-l va întâlni.
22. Dacă însă cineva izbeste pe altul din nebăgare de seamă, fără dusmănie,
23. Sau aruncă ceva asupra lui fără gând rău, sau vreo piatră a rostogolit asupra lui fără să-l vadă si acela moare, iar el nu i-a fost dusman si nu i-a dorit răul,
24. Atunci obstea trebuie să judece între ucigas si răzbunătorul sângelui vărsat după aceste rânduieli;
25. Si obstea trebuie să izbăvească pe ucigas din mâinile răzbunătorului sângelui vărsat, si să-l întoarcă obstea în cetatea lui de scăpare, unde a fugit el, ca să trăiască acolo până la moartea marelui preot, care este miruit cu mir sfintit.
26. Dacă ucigasul va iesi peste hotarele orasului de scăpare, în care a fugit,
27. Si-l va găsi răzbunătorul sângelui vărsat, în afară de hotarele cetătii lui de scăpare, si va ucide pe ucigasul acesta răzbunătorul de sânge, acesta nu va fi vinovat de vărsare de sânge,
28. Pentru că acela trebuie să sadă în orasul său de scăpare până la moartea marelui preot; iar după moartea marelui preot trebuie să se întoarcă ucigasul în pământul său de mostenire.
29. Aceasta să vă fie rânduiala legiuită în neamul si în toate locasurile voastre.
30. Dacă cineva va ucide om, ucigasul trebuie ucis după cuvintele martorilor, dar pentru a osândi la moarte, nu este de ajuns un singur martor.
31. Să nu luati răscumpărare pentru sufletul ucigasului care este vinovat mortii, ci să-l omorâti.
32. Să nu luati răscumpărare pentru cel ce a fugit în orasul de scăpare, ca să-i îngăduiti să locuiască în pământul său, înainte de moartea marelui preot.
33. Să nu spurcati pământul pe care aveti să trăiti; că sângele spurcă pământul si pământul nu se poate curăti în alt fel de sângele vărsat pe el, decât cu sângele celui ce l-a vărsat.
34. Să nu spurcati pământul pe care trăiti si în mijlocul căruia locuiesc Eu; căci Eu, Domnul, locuiesc între fiii lui Israel".

36.
Rânduială pentru neînstrăinarea mosiilor la căsătoria fetelor.

1. Atunci au venit căpeteniile familiilor din semintia fiilor lui Galaad, fiul lui Machir, fiul lui Manase, din semintia fiilor lui Iosif, si au grăit înaintea lui Moise si înaintea lui Eleazar preotul si înaintea căpeteniilor urmasilor fiilor lui Israel si au zis:
2. "Domnul a poruncit stăpânului nostru să dea pământ de mostenire fiilor lui Israel prin sorti, si stăpânului nostru i s-a poruncit de la Domnul să dea partea lui Salfaad, fratele nostru, fiicelor lui.
3. Dacă însă acestea vor fi sotii ale fiilor unei alte semintii a fiilor lui Israel, atunci partea lor se va lua din mosia părintilor nostri si se va adăuga la mosia acelei semintii, în care ele vor fi sotii, si asa se va lua din mosia noastră ce ni s-a cuvenit prin sorti.
4. Si chiar când va fi jubileu la fiii lui Israel, atunci partea lor se va adăuga la mosia acelei semintii, în care ele vor fi sotii, si partea lor se va sterge din mosia semintiei părintilor nostri".
5. Deci a dat Moise poruncă fiilor lui Israel, după cuvântul Domnului, zicând:
6. "Adevărat grăieste semintia fiilor lui Iosif. Iată ce porunceste Domnul pentru fiicele lui Salfaad: Ele pot să fie sotii ale acelora care vor plăcea ochilor lor, numai să fie sotii în neamul semintiei tatălui lor,
7. Pentru ca partea fiilor lui Israel să nu treacă de la o semintie la alta; că fiecare din fiii lui Israel trebuie să fie legat de mosia semintiei părintilor săi.
8. Si orice fată care stăpâneste o parte de mostenite în una din semintiile fiilor lui Israel să fie sotia cuiva din neamul semintiei tatălui său, ca fiii lui Israel să mostenească fiecare partea părintilor săi,
9. Si să nu treacă partea de la o semintie la altă semintie, că fiecare din semintiile fiilor lui Israel trebuie să fie legată de mosia sa".
10. Cum a poruncit Domnul lui Moise, asa au făcut fiicele lui Salfaad.
11. Si fiicele lui Salfaad: Mahla, Tirta, Hogla, Milca si Noa s-au măritat după fiii unchiului lor.
12. În semintia fiilor lui Manase, fiul lui Iosif, au fost ele sotii, si a rămas mosia lor neamului tatălui lor.
13. Acestea sunt poruncile si asezămintele pe care le-a dat Domnul fiilor lui Israel, prin Moise, în sesurile Moabului, la Iordan, în fata Ierihonului.