13.
Amenintarea Domnului impotriva fiilor lui Israel. Prezicere despre
mantuire.
l. Ori de cate ori Efraim vorbea, era groaza; el era mare in Israel,
dar el s-a facut vinovat cu Baal si a murit.
2. Si acum ei pacatuiesc din nou; si-au facut chipuri turnate din argintul
lor dupa felul idolilor - lucru de mana de mester sunt toti! Si ei le zic:
"Acestia sunt dumnezeu!" Ei dau ajutor oamenilor. Pentru aceasta ei se
inchina sarutand viteii cei de aur.
3. Din aceasta pricina sa ajunga ca norii cei de dimineata, ca roua
care se ia de cu vreme, ca pleava pe care o matura vantul de pe arie si
ca fumul care iese printre gratii.
4. Dar Eu sunt Domnul Dumnezeul tau din tara Egiptului incoace si sa
nu cunosti un alt dumnezeu, decat pe Mine, si in afara de Mine nu este
izbavitor.
S. Eu te-am cunoscut pe tine in pustiu si in pamant uscat ti-am dat
pasune!
6. Dar cu cat ei aveau pasune, cu atat mancau mai mult, iar dupa ce
se saturau, inima lor se semetea. Pentru aceasta ei M-au uitat.
7. De aceea voi fi pentru ei ca un leu si ii voi pandi pe cale ca o
pantera.
8. Si Ma voi arunca asupra lor ca o ursoaica lipsita de puii ei si
le voi sfasia invelisul cel tare al inimii lor. Si leii cei din padure
sa-i manance si animalele salbatice sa-i sfartece!
9. Eu te voi pierde pe tine, Israele, si cine ar putea veni in ajutorul
tau?
10. Unde este regele tau, care sa te izbaveasca in toate cetatile tale?
Si unde mai sunt judecatorii tai despre care tu ai zis: "Da-mi un rege
si o capetenie!"
11. Îti voi da un rege intru mania Mea si ti-l voi lua intru urgia
Mea.
12. Faradelegea lui Efraim este bine pastrata si pacatul lui este pus
la o parte.
13. Durerile nasterii il cuprind; dar el este un copil fara de minte,
ca in clipa nasterii el nu iese din sanul maicii lui.
14. Din stapanirea locuintei mortilor ii voi izbavi si de moarte ii
voi mantui. Unde este, moarte, biruinta ta? Unde-ti sunt chinurile tale?
Mila sta ascunsa departe de ochii Mei!...
15. Efraim sa tot creasca printre trestii; vantul de la rasarit va
veni, suflarea Domnului se va ridica din pustiu, ii va seca izvoarele si
ii va usca fantanile, va pustii tara si toate lucrurile ei de pret.
14.
Îndemnarea lui Israel la pocainta. Fagaduinta lui Dumnezeu.
1. Pustie sa ajunga Samaria, fiindca s-a razvratit impotriva Dumnezeului
ei! Sa cada in ascutisul sabiei, pruncii ei sa fie ucisi si femeile care
i-au zamislit sa fie spintecate!
2. Întoarce-te, Israele, la Domnul Dumnezeul tau, ca tu te-ai poticnit
din pricina faradelegii tale!
3. Gasiti rugi de pocainta, intoarceti-va catre Domnul si-I ziceti
Lui: "Iarta-ne orice faradelege, ca sa ne bucuram de milostivirea Ta si
sa aducem, in loc de tauri, lauda buzelor noastre:
4. Asiria nu ne va scapa, noi nu ne vom mai sui pe cai si nu vom mai
zice catre lucrurile mainilor noastre: "Tu esti Dumnezeul nostru", caci
numai la Tine gaseste orfanul mila".
5. Tamadui-voi urmele caderii lor de la credinta, ii voi iubi din toata
inima Mea, caci mania Mea s-a departat tie la ei.
6. Voi fi ca roua pentru Israel; ca liliacul sa infloreasca si radacinile
lui sa se afunde in pamant ca cele din padurile Libanului.
7. Lastarii lui sa fie puzderii, cununa lui sa fie ca a maslinului,
iar mireasma lui ca cea din Liban.
8. Sa se intoarca la Mine si sa se adaposteasca la umbra Mea, sa-si
agoniseasca hrana, si ca vita sa infloreasca si sa li se duca numele ca
vinul cel din Liban.
9. Ce va mai face Efraim de aici incolo cu idolii? Eu singur ii vor
raspunde si voi avea ochii atintiti asupra lui. Eu sunt ca un chiparos
verde! Din Mine ies roadele lui!
10. O, de ar fi cineva intelept ca sa priceapa aceasta si ager ca sa
poata patrunde cuvantul cel adanc! Caile Domnului sunt cai drepte! Cei
drepti merg pe ele in buna pace, iar cei nelegiuiti se poticnesc si cad.