3.
Rugaciunea si cantarea proorocului Avacum pentru izbavirea poporului.
l. Rugaciunea proorocului Avacum cantata din harpe.
2. Doamne, auzit-am de faima Ta si m-am temut de punerile Tale la cale,
Dumnezeule! Fa sa traiasca, in cursul anilor, lucrarea Ta si, in trecerea
vremii, fa-o sa fie cunoscuta! Dar, intru mania Ta, adu-ti aminte ca esti
si milostiv!
3. Dumnezeu vine din Teman, si Cel Sfant din muntele Paran! Sela (oprire)
- Slava Lui acopera cerurile si tot pamantul este plin de slava Lui!
4. Izbucnire de lumina ca la rasarit de soare, raze vii din mana Lui
pornesc!... Acolo sta tainic ascunsa puterea Lui!
5. Īnaintea Lui merge molima, iar prapadul vine pe urma Lui.
6. Se opreste!... Zguduie pamantul! Si cu privirea Lui arunca spaima
printre neamuri! Muntii cei din veac se desprind din locul lor, colinele
stravechi se smeresc si pier sub pasii vesniciei Sale.
7. Am vazut corturile lui Cusan (Etiopia) lovite de groaza, iar colibele
tarii Madianului sint cuprinse de cutremure.
8. Oare impotriva fluviilor Si-a aprins Domnul vapaia Sa? Sau asupra
marilor rauri mania Sa? Ori impotriva marii urgia Ta, cand Tu incaleci
caii Tai si Te sui in carele Tale de biruinta?
9. Arcul Tau se incordeaza! Sagetile Tale sint juramintele pe care
le-ai rostit. Sela (Oprire). Cu suvoaiele Tale spinteci pamantul!
10. Muntii Te-au vazut si s-au cutremurat; puhoaie de apa au trecut.
Adancul si-a slobozit glasul sau si mainile sale in sus le ridica.
11. Soarele si luna s-au oprit in locuinta lor; ca sa faca lumina,
sagetile Tale pornesc si fulgerele lancilor Tale fara incetare scapara.
12. Cu manie Tu pasesti pe pamant si intru urgie Tu calci in picioare
popoarele!
13. Iesit-ai ca sa zdrobesti poporul Tau, ca sa izbavesti pe unsul
Tau; ai doborat acoperisul casei celui fara de lege si temeliile ei le-ai
dezvelit pana jos la piatra. Sela (Oprire).
14. Strapuns-ai cu sagetile tale capul lui Faraon si al celor care
se napusteau asupra mea ca sa ma sfarame, in strigate de veselie, ca si
cum porneau sa sfasie pe cel nenorocit in adapostul lor.
15. Cu caii Tai Tu cutreieri marea, puhoiul intinselor ape.
16. Auzit-am de aceasta si launtrul meu s-a zbuciumat la glasul Tau,
tremurat-au buzele mele; putreziciunea a cuprins oasele mele si picioarele
mele au sovait. Linistit voi astepta vremea marii ingrijorari care va veni
peste poporul care ne asupreste!
17. Smochinul sa nu mai inmugureasca si via rod sa nu mai dea; inselatoare
sa fie rodirea maslinului, si ogoarele nimic sa nu rodeasca! Turme sa nu
mai fie in tarcuri si vite in staule niciodata!
18. Ci eu voi tresalta de veselie in Domnul, bucura-ma-voi de Dumnezeu,
Mantuitorul meu!
19. Domnul, Stapanul meu, este taria mea; El face picioarele mele ca
ale caprioarelor, pe culmi poarta pasii mei! - Mai-marelui cantaretilor,
cu cantare din harpe.