DEUTERONOMUL

A CINCEA CARTE A LUI MOISE

CAP. 1

1. Acestea sunt cuvintele pe care le-a grăit Moise la tot Israelul peste Iordan, în pustiul Arabah, din faţa Sufei, între Paran, Tofel, Laban, Haşerot şi Di-Zahab,

2. Cale de unsprezece zile de la Horeb, în drumul de la Muntele Seir, către Cadeş-Barnea.

3. În anul al patruzecilea, în luna a unsprezecea, în ziua întâi a lunii acesteia, a grăit Moise tuturor fiilor lui Israel toate cît îi poruncise Domnul pentru ei.

4. După ce a bătut pe Sihon, regele Amoreilor, care locuia în Heşbon, şi pe Og, regele Vasanului, care locuia în Aştarot şi în Edrei, dincolo de Iordan, în pământul Moabului,

5. A început Moise a lămuri legea aceasta şi a zis:

6. "Domnul Dumnezeul vostru ne-a grăit nouă pe Horeb şi a zis: Vă ajunge de când locuiţi pe muntele acesta !

7. Întoarceţi-vă şi, pornind la drum, duceţi-vă la muntele Amoreilor şi la toţi vecinii lor din Arabah, din munte, din Şefela şi din Negeb, la malurile mării, în pământul Canaanului, la Liban, şi chiar până la râul cel mare, la fluviul Eufratului.

8. Şi iată, Eu vă dau pământul acesta; mergeţi şi vă luaţi de moştenire pământul pe care Domnul a făgăduit cu jurământ să-l dea părinţilor voştri, lui Avraam şi lui Isaac şi lui Iacov, lor şi urmaşilor lor.

9. În vremea aceea v-am zis: Nu vă mai pot povăţui singur;

10. Domnul Dumnezeul vostru v-a înmulţit şi iată acum sunteţi mulţi la număr, ca stelele cerului.

11. Domnul Dumnezeul părinţilor voştri să vă înmulţească de o mie de ori mai mult decât sunteţi acum şi să vă binecuvânteze, cum v-a făgăduit El !

12. Cum dar voi purta singur greutăţile voastre şi sarcinile voastre şi neînţelegerile dintre voi ?

13. Alegeţi-vă din seminţiile voastre bărbaţi înţelepţi, pricepuţi şi încercaţi, şi-i voi pune căpetenii peste voi.

14. Atunci mi-aţi răspuns şi aţi zis: Bun lucru ne porunceşti să facem !

15. Şi am luat dintre voi bărbaţi înţelepţi, pricepuţi şi încercaţi, şi i-am pus povăţuitori peste voi: căpetenii peste mii, peste sute, peste cincizeci, peste zeci şi judecători peste seminţiile voastre.

16. În vremea aceea, am dat poruncă judecătorilor voştri şi am zis: Să ascultaţi pe fraţii voştri şi să judecaţi drept pricina ce ar avea un om atât cu fratele lui, cît şi cu cel străin.

17. Să nu părtiniţi la judecată, ci să ascultaţi şi pe cel mare şi pe cel mic. Să nu vă sfiiţi de la faţa omului, că judecata este a lui Dumnezeu. Iar pricina care va fi grea pentru voi să o aduceţi la mine şi o voi asculta eu.

18. V-am mai dat în vremea aceea porunci pentru toate cele ce trebuie să faceţi.

19. Am plecat apoi de la Horeb, cum ne poruncise Domnul Dumnezeul nostru, şi am străbătut tot pustiul acesta mare şi înfricoşător, pe care l-aţi văzut în drumul spre muntele Amoreilor, şi am ajuns la Cadeş-Barnea.

20. Atunci v-am zis: Iată, aţi ajuns la muntele Amoreilor, pe care Domnul Dumnezeul vostru, îl va da nouă.

21. Iată, Israel, Domnul Dumnezeul tău îţi dă pământul acesta: mergi şi ia-l în stăpânire, cum ţi-a zis Domnul Dumnezeul părinţilor tăi; nu te teme, nici nu te înspăimânta !

22. Iar voi aţi venit cu toţii la mine şi aţi zis: Să trimitem înaintea noastră oameni ca să cerceteze pământul şi să ne aducă ştire despre drumul pe care să mergem şi despre cetăţile la care să ne ducem.

23. Cuvântul acesta mi-a plăcut şi am luat dintre voi doisprezece oameni, câte unul din fiecare seminţie.

24. Aceştia s-au dus şi s-au suit pe munte, au mers până la valea Eşcol, şi au cercetat-o.

25. Au luat din roadele pământului şi ne-au adus nouă; şi ne-au adus şi ştire, spunându-ne: Pământul pe care Domnul Dumnezeul nostru ni-l dă este bun.

26. Voi însă n-aţi vrut să vă duceţi şi v-aţi împotrivit poruncii Domnului Dumnezeului vostru, aţi cârtit în corturile voastre şi aţi zis:

27. Domnul din ură către noi ne-a scos din pământul Egiptului, ca să ne dea în mâinile Amoreilor şi să ne piardă.

28. Încotro să ne ducem ? Fraţii noştri ne-au înfricoşat, spunându-ne: "Poporul acela e mai mare, maţ mult şi mai puternic decât noi; cetăţile de acolo sunt mari şi cu întărituri până la cer; şi am mai văzut acolo şi pe fiii lui Enac".

29. Atunci v-am zis: Nu vă înspăimântaţi şi nu vă temeţi de ei.

30. Domnul Dumnezeul vostru merge înaintea voastră şi se va lupta El pentru voi, cum a făcut cu voi şi în Egipt, înaintea ochilor voştri.

31. Şi cum a făcut în pustiul acesta, unde, cum ai văzut tu, Israel, Domnul Dumnezeul tău te-a purtat tot drumul ce l-aţi străbătut până ce aţi sosit la locul acesta, cum poartă un om pe fiul său.

32. Dar voi nici aşa n-aţi crezut pe Domnul Dumnezeul vostru,

33. Care a mers înaintea voastră în călătorie, ca să vă caute loc unde să poposiţi; şi mergea noaptea în foc, ca să vă arate calea pe care să mergeţi, iar ziua în nor.

34. Şi auzind Domnul Dumnezeu cuvintele voastre, S-a mâniat şi S-a jurat, zicând: "Nimeni din oamenii aceştia, din acest neam rău,

35. Nu va vedea pământul cel bun, pe care Eu am jurat să-l dau părinţilor voştri.

36. Numai Caleb, fiul lui Iefone, îl va vedea. Aceluia şi fiilor lui voi da pământul pe care l-a străbătut el, pentru că acela s-a supus Domnului.

37. Pentru voi s-a mâniat Domnul şi pe mine şi a zis: Nici tu nu vei intra acolo !

38. Iosua, fiul lui Navi, care este cu tine, acela va intra acolo; întăreşte-l pe el, că el va duce pe Israel în moştenirea sa.

39. Copiii voştri, de care voi ziceaţi că vor cădea pradă vrăjmaşilor, şi fiii voştri, care acum nu cunosc nici binele, nici răul, aceia vor intra acolo; lor îl voi da şi ei îl vor moşteni.

40. Iar voi întoarceţi-vă şi vă îndreptaţi spre pustie, pe calea cea către Marea Roşie.

41. Voi însă mi-aţi răspuns atunci şi mi-aţi zis: Am păcătuit înaintea Domnului Dumnezeului nostru ! Ne ducem să ne luptăm cum ne-a poruncit Domnul Dumnezeul nostru ! Şi v-aţi încins fiecare cu arma sa de luptă şi v-aţi hotărât nebuneşte să vă suiţi pe munte.

42. Iar Domnul mi-a zis: Spune-le: Nu vă suiţi şi nu vă luptaţi, ca să nu vă biruiască vrăjmaşii voştri, că Eu nu sunt în mijlocul vostru.

43. Şi eu v-am spus, dar voi n-aţi ascultat, ci v-aţi împotrivit poruncii Domnului şi, în îndărătnicia voastră, v-aţi suit pe munte.

44. Dar v-a ieşit înainte poporul amoreu care locuia pe muntele acela şi a tăbărât asupra voastră ca albinele şi v-a zdrobit de la Seir până la Horma.

45. Atunci v-aţi întors şi aţi plâns înaintea Domnului, dar Domnul n-a ascultat plângerea voastră şi nu v-a luat în seamă.

46. Şi aţi locuit în Cadeş vreme multă, că multe au fost zilele cît aţi stat acolo".

CAP. 2

1. Apoi, întorcându-ne noi, am pornit prin pustie, spre Marea Roşie, cum îmi grăise Domnul, şi am umblat zile multe împrejurul Muntelui Seir.

2. Iar Domnul a zis către mine: 3. "Ajunge de când umblaţi împrejurul acestui munte ! Întoarceţi-vă dar spre miazănoapte !

4. Dă poruncă poporului şi zi: Voi acum veţi trece prin hotarele fiilor lui Isav, fraţii voştri, care locuiesc în Seir, şi aceştia se vor teme de voi foarte tare.

5. Dar să nu începeţi războiul cu ei, căci nu vă voi da din pământul lor nici o palmă de loc, pentru că Muntele Seir l-am dat în stăpânirea lui Isav.

6. Mâncare să vă cumpăraţi de la ei cu bani şi să mâncaţi; şi apă de băut să vă cumpăraţi de la ei tot cu bani;

7. Că Domnul Dumnezeul tău, Israele, te-a binecuvântat în tot lucrul mâinilor tale şi te-a ocrotit în timpul călătoriei tale prin pustiul acesta mare şi înfricoşător. Iată, de patruzeci de ani Domnul Dumnezeul tău este cu tine şi n-ai dus lipsă de nimic".

8. Şi am trecut pe lângă fiii lui Isav, fraţii noştri, care locuiau în Seir, pe calea câmpului, de la Elat şi Eţion-Gaber, şi ne-am abătut şi am mers spre pustiul Moabului.

9. Dar Domnul mi-a zis: "Nu intra în duşmănie cu Moab şi nu începe război cu el, că nu-ţi voi da în stăpânire nimic din pământul lui, pentru că Arul l-am dat în stăpânire fiilor lui Lot".

10. Înainte au locuit acolo Emimii, popor mare, mult la număr şi înalt la statură, ca fiii lui Enac;

11. Şi aceştia se socoteau printre Refaimi, ca fiii lui Enac; iar Moabiţii îi numesc Emimi.

12. Pe Seir însă au trăit înainte Horeii; dar fiii lui Isav i-au alungat şi i-au pierdut de la faţa lor şi s-au aşezat în locul lor, cum trebuie să facă şi Israel în pământul său de moştenire, care i-l va da Domnul.

13. Sculaţi-vă dar şi treceţi râul Zared. Şi am trecut noi râul Zared.

14. De atunci, de când ne-am dus la Cadeş-Barnea şi până ce am trecut râul Zared, au trecut treizeci şi opt de ani şi au pierit din tabăra noastră toţi cei ce erau atunci buni de război, după cum li se jurase Domnul;

15. Că mâna Domnului, până au pierit ei, a fost asupra lor, ca să-i piardă din tabără.

16. Iar dacă au pierit toţi cei ce erau atunci buni de război din popor,

17. Mi-a grăit Domnul şi a zis: 18. "Acum tu să treci pe lângă hotarele lui Moab spre Ar,

19. Şi să te apropii repede de Amoniţi, dar să nu intri cu aceştia în duşmănie şi să nu începi război cu ei, căci nu-ţi voi da în stăpânire nimic din pământul fiilor lui Amon, pentru că l-am dat în stăpânire fiilor lui Lot".

20. Acesta se socotea a fi pământul Refaimilor, căci Refaimii locuiseră înainte într-însul. Amoniţii însă îi numeau Zomzomimi.

21. Poporul acesta fusese mare, mult la număr şi înalt la statură, ca fiii lui Enac; dar Domnul îi pierduse de la faţa Amoniţilor şi-i alungaseră aceştia şi se aşezaseră în locul lor.

22. Astfel a făcut Domnul pentru fiii lui Isav care locuiau în Seir, când a prăpădit de la faţa lor pe Horei. Şi după ce ei au fost izgoniţi, s-au aşezat în locul lor, unde trăiesc şi astăzi.

23. Şi pe Hevei, care locuiau prin sate chiar până la Gaza, i-au pierdut Caftorimii, care se trăgeau din Caftorim, şi s-au aşezat în locul lor.

24. Sculaţi-vă şi vă porniţi şi treceţi râul Arnon, că iată Eu voi da în mâna ta pe Amoreul Sihon, regele Heşbonului şi rara lui; începe a-l cuprinde şi du război cu el.

25. Din ziua aceasta voi începe Eu a împrăştia înaintea ta frică şi groază peste popoare, sub tot cerul; cei ce vor auzi de tine se vor cutremura şi se vor îngrozi de tine.

26. Din pustiul Chedemot am trimis soli la Sihon, regele Heşbonului, cu cuvinte de pace, ca să spună:

27. Îngăduie-mi să trec prin ţara ta, că voi merge pe drum şi nu mă voi abate nici la dreapta, nici la stânga;

28. Hrană să-mi vinzi pe bani şi voi mânca, şi apă de băut să-mi dai pe bani şi voi bea,

29. Cum mi-au făcut fiii lui Isav, care locuiesc în Seir, şi Moabiţii, care locuiesc Arul; numai cu piciorul meu voi merge până voi trece Iordanul în pământul pe care Domnul Dumnezeul nostru ni-l dă nouă.

30. Dar Sihon, regele Heşbonului, n-a voit a ne îngădui să trecem prin pământul lui, pentru că Domnul Dumnezeul tău a îndărătnicit duhul lui şi inima lui a împietrit-o, ca să-l dea în mâinile tale, cum se vede acum.

31. Atunci mi-a zis Domnul: "Iată, încep să-ti dau pe Sihon Amoreul, regele Heşbonului, şi pământul lui; începe a stăpâni pământul lui".

32. Iar Sihon, regele Heşbonului, cu tot poporul său, ne-a ieşit înainte să se lupte la Iahaţ.

33. Dar Domnul Dumnezeul nostru l-a dat în mâinile noastre şi l-am bătut pe el şi pe fiii lui şi tot poporul lui.

34. În vremea aceea am luat toate cetăţile lui şi am nimicit toate cetăţile lui, bărbaţi, femei şi copii, şi n-am lăsat pe nimeni viu.

35. Numai vitele lor şi cele jefuite din cetăţile cuprinse de noi ni le-am luat.

36. De la Aroer, care se află pe malul râului Arnon, şi de la cetatea cea din vale până la muntele Galaad, n-a mai fost cetate în care noi să nu fi putut pătrunde: Domnul Dumnezeu a dat tot în mâinile noastre.

37. Numai de pământul Amoniţilor nu te-ai apropiat, nici de locurile ce se întind în apropierea râului Iaboc, nici de cetăţile ce sunt pe munte, nici de nimic ce nu ne-a poruncit Domnul Dumnezeul nostru".

CAP. 3

1. "Ne-am întors apoi de acolo şi am mers către Vasan, însă ne-a ieşit înainte cu război Og, regele Vasanului, la Edrei, cu tot poporul său.

2. Dar Domnul mi-a zis: Nu te teme de el, căci îl voi da în mâinile tale pe el şi tot poporul lui şi tot pământul lui, şi vei face cu el ce-ai făcut cu Sihon, regele Amoreilor, care a trăit în Heşbon.

3. Domnul Dumnezeul nostru a dat în mâinile noastre şi pe Og, regele Vasanului, cu tot poporul lui, şi noi l-am bătut, încât nimeni de la ei n-a rămas viu.

4. În vremea aceea am luat toate cetăţile lui, că n-a fost cetate pe care să n-o luăm de la ei. Am luat şaizeci de cetăţi, toată latura Argob, ţara lui Og al Vasanului.

5. Toate cetăţile acestea erau întărite cu ziduri înalte, cu porţi şi cu încuietori, afară de cetăţile neîntărite care erau foarte multe.

6. Şi le-am nimicit, cum făcusem şi cu Sihon, regele Heşbonului, pierzând fiecare cetate cu bărbaţi, femei şi copii.

7. Iar toate vitele şi cele jefuite prin cetăţi ni le-am luat ca pradă.

8. Am luat în vremea aceea din mâinile celor doi regi amorei pământul acesta care este dincoace de Iordan, de la râul Arnon până la muntele Hermon.

9. (Sidonienii numesc Hermonul, Sirion, iar Amoreii îl numesc Senir).

10. Am luat adică toate cetăţile din şes, tot Galaadul şi tot Vasanul, până la Salca şi Edrei, cetăţile din ţara lui Og al Vasanului.

11. Căci numai Og, regele Vasanului, mai rămăsese din Refaimi. Iată patul lui, pat de fier, şi astăzi este în Rabat-Amon: lung de nouă coţi şi lat de patru coţi, coţi bărbăteşti.

12. Pământul acesta l-am luat atunci începând de la Aroer, care este lângă râul Arnon; jumătate din muntele Galaadului cu cetăţile lui l-am dat seminţiilor lui Ruben şi Gad;

13. Iar rămăşiţa cealaltă din Galaad şi tot Vasanul, ţara lui Og, le-am dat la jumătate din seminţia lui Manase; tot ţinutul Argob, eu tot Vasanul se numeşte ţara Refaimilor.

14. Iair, fiul lui Manase, a luat tot ţinutul Argob, până la hotarele Gheşuriţilor şi Maacatiţilor, şi a numit Vasanul, după numele său, sălaşurile lui Iair, cum se cheamă şi astăzi.

15. Lui Machir i-am dat Galaadul;

16. Iar seminţiilor lui Ruben şi Gad le-am dat ţara de la Galaad până la râul Arnon, pământul dintre râu şi hotar, până la râul Iaboc, până la hotarul fiilor lui Amon.

17. Precum şi Arabah şi Iordanul, care este hotar de la Chineret până la marea Arabah, Marea Sărată, la poalele Muntelui Fazga, spre răsărit.

18. V-am mai dat în vremea aceea poruncă şi am zis: Domnul Dumnezeul vostru v-a dat pământul acesta în stăpânire; toţi cei buni de luptă, înarmându-vă, mergeţi înaintea fiilor lui Israel, fraţii voştri;

19. Numai femeile voastre, copiii voştri şi vitele voastre, că ştiu că aveţi vite multe, să rămână în cetăţile voastre pe care vi le-am dat eu,

20. Până când Domnul Dumnezeu va da linişte fraţilor voştri, ca şi vouă, şi până când îşi vor primi şi ei în stăpânire pământul pe care Domnul Dumnezeul vostru li-l va da peste Iordan; atunci vă veţi întoarce fiecare la moşia sa pe care v-am dat-o eu.

21. Iar lui Iosua i-am poruncit şi am zis: Ochii tăi au văzut tot ceea ce a făcut Domnul Dumnezeul vostru cu aceşti doi regi; tot aşa va face Domnul şi cu toate ţările ce le vei străbate tu.

22. Nu te teme de ele, că Domnul Dumnezeul vostru Însuşi se va lupta pentru voi.

23. În vremea aceea m-am rugat Domnului şi am zis:

24. Stăpâne Doamne, ai început să ară)i robului Tău slava Ta, puterea Ta, mâna Ta cea tare şi braţul cel înalt, că cine este Dumnezeu în cer sau pe pământ, Care să facă astfel de lucruri cum sunt ale Tale şi cu o asemenea putere ca a Ta.

25. Îngăduie-mi să trec şi să văd pământul cel bun care este peste Iordan şi acel munte frumos, Libanul.

26. Dar Domnul s-a rnâniat pe mine pentru voi şi nu m-a ascultat, ei mi-a zis Domnul: Ajunge ! De acum să nu-Mi mai grăieşti de aceasta !

27. Suie-te în vârful lui Fazga şi priveşte cu ochii tăi spre apus şi spre miazănoapte şi spre miazăzi şi spre răsărit şi vezi cu ochii tăi, căci nu vei trece peste acest Iordan.

28. Dă povaţă lui Iosua; întăreşte-l şi-l îmbărbătează, căci el va merge înaintea acestui popor şi el va împărţi în bucăţi tot pământul, pe care-l vezi acum.

29. Atunci ne-am oprit noi în vale, în faţa Bet-Peorului".

CAP. 4

1. "Ascultă dar, Israele: hotărârile şi legile care vă învăţ eu astăzi să le păziţi, ca să fiţi vii, să vă înmulţiţi şi ca să vă duceţi să moşteniţi acel pământ pe care Domnul Dumnezeul părinţilor voştri vi-l dă în stăpânire

2. Să nu adăugaţi nimic la cele ce vă poruncesc eu, nici să lăsaţi ceva din ele; păziţi poruncile Domnului Dumnezeului vostru, pe care vi le spun eu astăzi.

3. Ochii voştri au văzut toate câte a făcut Domnul Dumnezeul vostru cu Baal-Peor; pe tot omul care a urmat lui Baal-Peor l-a pierdut Domnul Dumnezeul tău din mijlocul tău;

4. Iar voi, cei ce v-aţi lipit de Domnul Dumnezeul vostru sunteţi vii până în ziua de astăzi.

5. Iată, v-am învăţat porunci şi legi, cum îmi poruncise Domnul Dumnezeul meu, ca să faceţi aşa în ţara aceea în care intraţi ca s-o stăpâniţi.

6. Să le păziţi aşadar şi să le împliniţi, căci în aceasta stă înţelepciunea voastră şi cuminţenia voastră înaintea ochilor popoarelor care, auzind de toate legiuirile acestea, vor zice: Numai acest popor mare este popor înţelept şi priceput.

7. Căci este oare vreun popor mare, de care dumnezeii lui să fie aşa de aproape, cît de aproape este de noi Domnul Dumnezeul nostru, oricând Îl chemăm ?

8. Sau este vreun popor mare, care să aibă astfel de aşezăminte şi legi drepte, cum este toată legea aceasta pe care v-o înfăţişez eu astăzi ?

9. Decât numai păzeşte-te şi îţi fereşte cu îngrijire sufletul tău, ca să nu uiţi acele lucruri pe care le-au văzut ochii tăi şi să nu-ţi iasă ele de la inimă în toate zilele vieţii tale; să le spui fiilor şi fiilor feciorilor tăi.

10. Să le spui de ziua aceea în care ai stat tu înaintea Domnului Dumnezeului tău, la Horeb, de ziua adunării când a zis Domnul către mine: Adună la Mine poporul şi Eu îi voi vesti cuvintele Mele, din care se vor învăţa ei a se teme de Mine în toate zilele vieţii lor de pe pământ şi vor învăţa pe fiii lor.

11. Atunci v-aţi apropiat şi aţi stat sub munte, muntele ardea cu foc până la cer şi era negură, nor şi întuneric.

12. Iar Domnul v-a grăit de pe munte din mijlocul focului; şi glasul cuvintelor Lui l-aţi auzit, iar faţa Lui n-aţi văzut-o, ci numai glasul I l-aţi auzit.

13. Atunci v-a descoperit El legământul Său, cele zece porunci, pe care v-a poruncit să le împliniţi, şi le-a scris pe două lespezi de piatră.

14. În vremea aceea mi-a poruncit Domnul să vă învăţ poruncile şi legile Lui, ca să le împliniţi în ţara aceea în care intraţi ca s-o stăpâniţi.

15. Ţineţi dar bine minte că în ziua aceea, când Domnul v-a grăit din mijlocul focului, de pe muntele Horeb, n-aţi văzut nici un chip.

16. Să nu greşiţi dar şi să nu vă faceţi chipuri cioplite, sau închipuiri ale vreunui idol, care să înfăţişeze bărbat sau femeie,

17. Sau închipuirea vreunui dobitoc de pe pământ, sau închipuirea vreunei păsări ce zboară sub cer,

18. Sau închipuirea vreunei jivine, ce se târăşte pe pământ, sau închipuirea vreunui peşte din apă, de sub pământ;

19. Sau, privind la cer şi văzând soarele, luna, stelele şi toată oştirea cerului, să nu te laşi amăgit ca să te închini lor, nici să le slujeşti, pentru că Domnul Dumnezeul tău le-a lăsat pentru toate popoarele de sub cer.

20. Iar pe voi v-a luat Domnul Dumnezeu şi v-a scos din cuptorul cel de fier, din ţara Egiptului, ca să-I fiţi Lui popor de moştenire, cum sunteţi acum.

21. Domnul Dumnezeu S-a mâniat însă pe mine pentru voi şi S-a jurat că eu nu voi trece Iordanul acesta şi nu voi intra în acel pământ bun pe care Domnul Dumnezeul tău ţi-l dă ţie de moştenire.

22. Eu voi muri în pământul acesta, fără să trec Iordanul, iar voi veţi trece şi veţi lua în stăpânire acel pământ bun.

23. Luaţi seama să nu uitaţi legământul Domnului Dumnezeului vostru pe care l-a încheiat cu voi şi să nu vă faceţi idoli care ar închipui ceva, precum ţi-a poruncit Domnul Dumnezeul tău.

24. Căci Domnul Dumnezeul tău este foc mistuitor, Dumnezeu zelos.

25. Iar de ţi se vor naşte fii şi fiilor tăi fii şi, trăind mult pe pământ, veţi cădea în păcat şi vă veţi face chipuri cioplite, care să închipuiască ceva, de veţi face ceva ce este rău înaintea ochilor Domnului Dumnezeului vostru ca să-L mâniaţi,

26. Vă mărturisesc astăzi pe cer şi pe pământ că veţi pierde curând pământul, pentru a cărui moştenire treceţi acum Iordanul; nu veţi trăi multă vreme pe el, ci veţi pieri.

27. Domnul vă va împrăştia prin toate popoarele şi veţi rămâne puţini la număr printre toate popoarele la care vă va duce Domnul.

28. Veţi sluji acolo altor dumnezei, făcuţi de mâini omeneşti din lemn şi piatră, care nu văd şi nu aud, care nu mănâncă şi nu au miros.

29. Dar când vei căuta acolo pe Domnul Dumnezeul tău, Îl vei găsi, de-L vei căuta cu toată inima ta şi cu tot sufletul tău.

30. Când vei fi la necaz şi când te vor ajunge toate acestea în curgerea vremii, te vei întoarce la Domnul Dumnezeul tău şi vei asculta glasul Lui.

31. Domnul Dumnezeul tău este Dumnezeu bun şi îndurat; nu te va lăsa, nu te va pierde şi nici nu va uita legământul încheiat cu părinţii tăi, pe care l-a întărit cu jurământ înaintea lor.

32. Că cercetează timpurile trecute, care au fost înainte de tine, din ziua când a făcut Dumnezeu pe om pe pământ; cercetează de la o margine a cerului până la cealaltă margine a lui şi vezi dacă s-a mai săvârşit vreo faptă mare ca aceasta şi dacă s-a mai auzit ceva la fel !

33. A mai auzit, oare, vreun popor glasul Dumnezeului celui viu, grăind din mijlocul focului, cum ai auzit tu şi să rămână viu ?

34. Sau a mai încercat, oare, vreun dumnezeu să se ducă să-şi ia popor din mijlocul altui popor prin plăgi, prin semne, prin vedenii şi prin război, cu mână tare şi cu braţ înalt şi prin minuni mari, cum a făcut pentru voi Domnul Dumnezeul vostru în Egipt, înaintea ochilor voştri ?

35. Ţie, Israele, ţi s-a dat să vezi aceasta, ca să ştii că numai Domnul Dumnezeul tău este Dumnezeu şi nu mai este altul afară de El.

36. Din cer te-a învrednicit să auzi glasul Lui, ca să te înveţe, şi pe pământ ţi-a arătat focul Lui cel mare şi ai auzit cuvintele Lui din mijlocul focului.

37. Pentru că El a iubit pe părinţii tăi şi v-a ales pe voi, urmaşii lor, de aceea te-a Şi scos cu puterea Lui cea mare din Egipt.

38. Ca să alunge de la faţa ta popoarele cele mai mari şi mai puternice decât tine şi ca să te ducă să-ţi dea pământul lor moştenire, aşa cum ai astăzi.

39. Cunoaşte dar astăzi şi ţine minte că Domnul Dumnezeul tău este Dumnezeu sus în cer şi jos pe pământ şi nu mai este altul afară de El.

40. Să păzeşti legile Lui şi poruncile Lui, pe care ţi le spun eu astăzi, ca să-ţi fie bine ţie şi fiilor tăi de după tine şi ca să trăieşti multă vreme în pământul acela pe care Domnul Dumnezeul tău ţi-l dă pentru totdeauna".

41. Atunci a ales Moise trei cetăţi dincoace de Iordan, spre răsăritul Soarelui, ca să fugă acolo ucigaşul

42. Care va ucide pe aproapele său fără de voie şi fără să-i fi fost vrăjmaş nici cu o zi, nici cu două înainte, şi ca, scăpând în una din aceste cetăţi, să rămână cu viaţă.

43. Aceste cetăţi sunt: Beţer în pustie, în câmpia din seminţia lui Ruben, Ramot în Galaad, în seminţia lui Gad, şi Golan în Vasan, în seminţia lui Manase.

44. Iată legea pe care a înfăţişat-o Moise fiilor lui Israel.

45. Şi iată poruncile, legile şi îndreptările pe care le-a rostit Moise fiilor lui Israel în pustie, după ieşirea lor din Egipt,

46. Dincolo de Iordan, în valea din faţa Bet-Peorului, în pământul lui Sihon, regele Amoreilor, care a trăit în Heşbon, pe care l-a bătut Moise cu fiii lui Israel, după ieşirea lor din Egipt,

47. Şi au moştenit pământul lui şi pământul lui Og, regele Vasanului, ţara celor doi regi amorei de peste Iordan, spre răsăritul soarelui,

48. Care se întinde pe malul râului Arnon de la Aroer până la muntele Sihon sau Hermon,

49. Şi tot şesul Arabah de dincoace de Iordan, către răsăritul soarelui, până la mare, şesul Arabah de la poalele muntelui Fazga.

CAP. 5

1. În vremea aceea a chemat Moise tot Israelul şi le-a zis: "Ascultă, Israele, poruncile şi legile pe care le voi rosti eu astăzi în auzul urechilor voastre: învăţaţi-le şi siliţi-vă să le pliniţi.

2. Domnul Dumnezeul vostru a încheiat cu voi legământ în Horeb.

3. Legământul acesta nu l-a încheiat Domnul cu părinţii noştri, ci cu noi, cei ce suntem astăzi cu toţii vii aici.

4. Faţă către faţă a grăit Domnul cu voi din mijlocul focului de pe munte;

5. Iar eu am stat în vremea aceea între Domnul şi între voi, ca să vă spun Cuvântul Domnului, căci voi v-aţi temut de foc şi nu v-aţi suit în munte, şi a zis Domnul:

6. "Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, Care te-am scos din pământul Egiptului, din casa robiei.

7. Să nu ai alţi dumnezei afară de Mine.

8. Să nu-ţi faci chip cioplit, nici vreo înfăţişare a celor ce sunt sus în cer, sau jos pe pământ, sau în apă şi sub pământ.

9. Să, nu te închini lor, nici să le slujeşti, căci Eu Domnul Dumnezeul tău sunt Dumnezeu zelos, Care pedepseşte vina părinţilor în copii până la al treilea şi al patrulea neam pentru cei ce Mă urăsc.

10. Şi Mă milostivesc până la a ! miilea neam către cei ce Mă iubesc şi păzesc poruncile Mele.

11. Să nu iei numele Domnului Dumnezeului tău în deşert, că nu va lăsa Domnul Dumnezeul tău nepedepsit pe cel ce ia numele Lui în deşert.

12. Păzeşte ziua odihnei, ca să o ţii cu sfinţenie, cum ţi-a poruncit Domnul Dumnezeul tău.

13. Şase zile lucrează şi-ţi fă toate treburile tale;

14. Ziua a şaptea este ziua de odihnă a Domnului Dumnezeului tău. Să nu faci în ziua aceea nici un lucru: nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici robul tău, nici roaba ta, nici boul tău, nici asinul tău, sau alt dobitoc al tău, nici străinul tău care se află la tine, ca să se odihnească robul tău şi roaba ta cum te odihneşti şi tu.

15. Adu-ţi aminte că ai fost rob în pământul Egiptului şi Domnul Dumnezeul tău te-a scos de acolo cu mină tare şi cu braţ înalt şi de aceea îi-a poruncit Domnul Dumnezeul tău să păzeşti ziua odihnei şi să o ţii cu sfinţenie.

16. Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ţa, cum ţi-a poruncit Domnul Dumnezeul tău, ca să trăieşti ani mulţi şi să-ţi fie bine în pământul acela, pe care Domnul Dumnezeul tău ţi-l dă ţie.

17. Să nu ucizi !

18. Să nu fii desfrânat !

19. Să nu furi !

20. Să nu dai mărturii mincinoase asupra aproapelui tău !

21. Să nu pofteşti femeia aproapelui tău şi să nu doreşti casa aproapelui tău, nici ţarina lui, nici robul lui, nici roaba lui, nici boul lui, nici asinul lui, nici orice dobitoc al lui, nici nimic din cele ce sunt ale aproapelui tău !

22. Cuvintele acestea le-a grăit Domnul către toată adunarea voastră, pe munte, din mijlocul focului, al norului, al întunericului şi al furtunii, cu glas de tunet şi altceva n-a mai grăit şi le-a scris pe două lespezi de piatră şi mi le-a dat mie.

23. Şi când aţi auzit glasul din mijlocul întunericului şi muntele ardea, v-aţi apropiat de mine toate căpeteniile seminţiilor voastre cu bătrânii voştri

24. Şi aţi zis: "Iată, Domnul Dumnezeul nostru ne-a arătat slava Sa şi măreţia Sa şi glasul Lui l-am auzit din mijlocul focului. Astăzi. am văzut că Dumnezeu grăieşte cu omul şi acesta rămâne viu.

25. Şi de ce să murim noi ? Că focul acesta ne va mistui şi de vom mai auzi glasul Domnului Dumnezeului nostru vom muri.

26. Căci este oare vreun om care să audă glasul Dumnezeului celui viu grăind din mijlocul focului, cum am auzit noi, şi să rămână viu ?

27. Apropie-te dar tu şi ascultă toate câte-ţi va spune Domnul Dumnezeul nostru şi apoi ne vei spune tu nouă toate câte-ţi va grăi Domnul Dumnezeul nostru, şi noi vom asculta şi vom face.

28. Iar Domnul a auzit cuvintele voastre, cum grăiaţi cu mine, şi mi-a zis Domnul: Am auzit cuvintele poporului acestuia, pe care le-au grăit către tine, şi tot ce-au grăit este bine.

29. O, de ar fi inima lor aşa, ca să se teamă de Mine şi să păzească toate poruncile Mele în toată vremea, ca să le fie bine şi lor şi fiilor lor în veci !

30. Du-te şi le spune: întoarceţi-vă în corturile voastre !

31. Iar tu rămâi aici cu Mine; şi-ţi voi spune toate poruncile, hotărârile şi legile ce trebuie să-i înveţi ca să le păzească în pământul acela, pe care li-l dau Eu în stăpânire.

32. Şi să le zici: Vedeţi, să vă purtaţi aşa cum v-a poruncit Domnul Dumnezeul vostru şi să nu vă abateţi nici la dreapta, nici la stânga !

33. Să umblaţi pe calea aceea pe care v-a poruncit Domnul Dumnezeul vostru, ca să fiţi vii şi să vă fie bine şi să trăiţi vreme multă în pământul acela pe care îl veţi lua în stăpânire".

CAP. 6

1. "Iată poruncile, hotărârile şi legile pe care mi-a poruncit Domnul Dumnezeul vostru să vă învăţ, ca să le păziţi în pământul acela în care mergeţi, ca să-l luaţi în stăpânire:

2. Să te temi de Domnul Dumnezeul tău şi toate hotărârile Lui şi poruncile Lui, pe care ţi le spun eu astăzi, să le păzeşti tu şi fiii tăi şi fiii fiilor tăi, în toate zilele vieţii tale, ca să se înmulţească zilele tale.

3. Ascultă dar, Israele, şi sileşte-te să împlineşti acestea, ca să-ţi fie bine Şi să vă înmulţiţi foarte, precum ţi-a grăit Domnul Dumnezeul părinţilor tăi că-li va da pământul unde curge lapte şi miere. Acestea sunt hotărârile şi legile pe care le-a dat Domnul Dumnezeu fiilor lui Israel în pustie, după ieşirea lor din pământul Egiptului.

4. Ascultă, Israele, Domnul Dumnezeul nostru este singurul Domn.

5. Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău, din toată inima ta, din tot sufletul tău şi din toată puterea ta.

6. Cuvintele acestea, pe care ţi le spun eu astăzi, să le ai în inima ta şi în sufletul tău;

7. Să le sădeşti în fiii tăi şi să vorbeşti de ele când şezi în casa ta, când mergi pe cale, când te culci şi când te scoli.

8. Să le legi ca semn la mână şi să le ai ca pe o tăbliţă pe fruntea ta.

9. Să le scrii pe uşorii casei tale şi pe porţile tale.

10. Iar când te va duce Domnul Dumnezeul tău în pământul acela pentru care s-a jurat părinţilor tăi: lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov, ca să ţi-l dea cu cetăţi mari şi frumoase, pe care nu le-ai zidit tu,

11. Cu case pline de toate bunătăţile, pe care nu le-ai umplut tu, cu fântâni săpate în piatră, pe care nu le-ai săpat tu, cu vii şi cu măslini, pe care nu le-ai sădit tu, şi vei mânca şi te vei sătura,

12. Atunci, păzeşte-te, să nu se ademenească inima ta, ca să uiţi pe Domnul Care te-a scos din pământul Egiptului şi din casa robiei.

13. Să te temi de Domnul Dumnezeul tău şi numai Lui să-I slujeşti, de El să te lipeşti şi pe numele Lui să te juri.

14. Să nu mergeţi după alţi dumnezei, după dumnezeii popoarelor, care se vor afla împrejurul vostru;

15. Ca să nu se aprindă mânia Domnului Dumnezeului tău asupra ta şi să nu te piardă de pe faţa pământului, că Domnul Dumnezeul tău, Care se află în mijlocul tău, este Dumnezeu zelos.

16. Să nu ispitiţi pe Domnul Dumnezeul vostru, cum L-aţi ispitit la Masa.

17. Să ţineţi bine poruncile Domnului Dumnezeului vostru, legile Lui şi hotărârile Lui, pe care vi le-a dat El.

18. Să faci ceea ce este drept şi bine înaintea ochilor Domnului Dumnezeului tău, ca să-ţi fie bine şi ca să intri şi să iei în stăpânire pământul pe care Domnul cu jurământ l-a făgăduit părinţilor tăi

19. Şi ca să alunge El pe toţi vrăjmaşii tăi de la faţa ta, cum a zis Domnul.

20. De te va întreba în viitor fiul tău şi va zice: Ce înseamnă aceste porunci, hotărâri şi legi pe care vi le-a dat Domnul Dumnezeul vostru ? Să-i spui fiului tău:

21. Am fost robi la Faraon în Egipt şi Domnul Dumnezeu ne-a scos din Egipt cu mână tare şi cu braţ înalt.

22. Şi a arătat Domnul Dumnezeu semne şi minuni mari şi pedepse a adus înaintea ochilor noştri, asupra Egiptului, asupra lui Faraon, asupra a toată casa lui şi asupra oştirii lui;

23. Iar pe noi ne-a scos de acolo Domnul Dumnezeul nostru ca să ne ducă şi să ne dea pământul pentru care s-a jurat părinţilor noştri că ni-l va da.

24. Atunci ne-a poruncit Domnul să împlinim toate hotărârile acestea şi să ne temem de Domnul Dumnezeul nostru, ca să ne fie bine în toate zilele, ca şi acum.

25. Şi va face milă cu noi de ne vom sili să împlinim toate aceste porunci ale legii înaintea feţei Domnului Dumnezeului nostru, cum ne-a poruncit".

CAP. 7

1. "Când Domnul Dumnezeul tău te va duce în pământul la care mergi ca să-l moşteneşti şi va izgoni de la faţa ta neamurile cele mari şi multe şi anume: pe Hetei, pe Gherghesei, pe Amorei, pe Canaanei, pe Ferezei, pe Hevei şi pe Iebusei - şapte neamuri, care sunt mai mari şi mai puternice decât tine -

2. Şi le va da Domnul Dumnezeul tău în mâinile tale şi le vei bate, atunci să le nimiceşti, să nu faci cu ele legământ şi să nu le cruţi.

3. Să nu te încuscreşti cu ele: pe fiica ta să nu o dai după fiul lui şi pe fiica lui să nu o iei pentru fiul tău,

4. Că vor abate pe fiii tăi de la Mine ca să slujească altor dumnezei, şi se va aprinde asupra voastră mânia Domnului şi curând te va pierde.

5. Ci să faceţi cu ele aşa: jertfelnicile lor să le stricaţi, stâlpii lor să-i dărâmaţi, dumbrăvile lor să le tăiaţi şi idolii dumnezeilor lor să-i ardeţi cu foc.

6. Că eşti poporul sfânt al Domnului Dumnezeului tău şi te-a ales Domnul Dumnezeul tău ca să-I fii poporul Lui ales din toate popoarele de pe pământ.

7. Şi Domnul v-a primit, nu pentru că sunteţi mai mulţi la număr decât toate popoarele - căci sunteţi mai puţini la număr decât toate popoarele, -

8. Ci pentru că vă iubeşte Domnul; şi ca să Îşi ţină jurământul pe care l-a făcut părinţilor voştri, v-a scos Domnul cu mână tare şi cu braţ înalt şi v-a scăpat din casa robiei şi din mâna lui Faraon, regele Egiptului.

9. Să ştii dar că Domnul Dumnezeul tău este adevăratul Dumnezeu, Dumnezeu credincios, Care păzeşte legământul Său şi mila Sa, până la al miilea neam, către cei ce-L iubesc şi păzesc poruncile Lui;

10. Şi răsplăteşte la fel celor ce-L urăsc, pierzându-i, şi nu întârzie să răsplătească, eu aceeaşi măsură, celor ce-L urăsc.

11. Păzeşte dar poruncile, hotărârile şi legile pe care-ţi poruncesc astăzi să le împlineşti.

12. De vei asculta legile acestea, de le vei păzi şi le vei împlini, atunci şi Domnul Dumnezeul tău va ţine legământul şi mila Sa faţă de tine, cum S-a jurat El părinţilor tăi;

13. Te va iubi, te va binecuvânta, te va înmulţi şi va binecuvânta rodul pântecelui tău, rodul pământului tău, pâinea ta, vinul tău, untdelemnul tău, pe cele născute ale vitelor tale mari şi ale oilor turmei tale în pământul acela, pentru care S-a jurat El părinţilor tăi să ţi-l dea ţie.

14. Şi vei fi binecuvântat mai mult decât toate popoarele şi nu se va afla sterp sau stearpă nici între ai tăi, nici între dobitoacele tale.

15. Va depărta de la tine Domnul Dumnezeul tău toată neputinţa şi nici una din bolile cele rele ale Egiptenilor, pe care le-ai văzut şi le ştii, nu va aduce asupra ta, ci le va trimite asupra celor ce te urăsc pe tine

16. Mânca-vei toată agonisita popoarelor pe care Domnul Dumnezeul tău ţi le va da ţie; să nu le cruţe ochiul tău şi să nu slujeşti dumnezeilor lor, că aceasta este cursă pentru tine.

17. Nu cumva să zici în inima ta: Popoarele acestea sunt mai mari la număr decât mine, cum le voi putea izgoni ?

18. Să nu te temi de ele, ci adu-ţi aminte ce a făcut Domnul Dumnezeul tău cu Faraon şi cu tot Egiptul,

19. Şi de acele încercări mari, pe care le-au văzut ochii tăi, de acele semne şi minuni mari, de mâna cea tare şi de braţul cel înalt cu care te-a scos Domnul Dumnezeul tău. Tot aşa va face Domnul Dumnezeul tău cu toate popoarele de care te temi.

20. Încă şi viespi va trimite Domnul Dumnezeul tău asupra lor până ce vor pieri cei ce au rămas şi s-au ascuns de la faţa ta.

21. Nu te înspăimânta de ei, că Domnul Dumnezeul tău, Cel din mijlocul tău, este Dumnezeu mare şi minunat.

22. Domnul Dumnezeul tău va izgoni dinaintea ta popoarele acestea încetul cu încetul; nu poţi să le pierzi repede, ca să nu se pustiiască pământul şi să nu se înmulţească împotriva ta fiarele câmpului;

23. Ci ţi le va da Domnul Dumnezeul tău şi le va pune în mare tulburare, încât vor pieri.

24. Va da pe regii lor în mâinile tale şi tu vei pierde numele lor de sub cer: nimeni nu-ţi va putea sta înainte până îi vei stârpi.

25. Idolii dumnezeilor lor să-i ardeţi cu foc; să nu doreşti a lua argintul sau aurul de pe ei, ca să nu-ţi fie aceasta cursă, că urâciune sunt aceştia înaintea Domnului Dumnezeului tău,

26. Şi urâciunea idolească să n-o duci în casa ta, ca să nu cazi sub blestem, ca ea. Fereşte-te de aceasta şi să-ţi fie scârbă de ea, că este blestemată".

CAP. 8

1. "Siliţi-vă să împliniţi toate poruncile acestea pe care vi le dau eu astăzi, ca să fiţi vii şi să vă înmulţiţi şi să vă duceţi să luaţi în stăpânire pământul cel bun pe care cu jurământ l-a făgăduit Domnul Dumnezeul părinţilor voştri.

2. Să-ţi aduci aminte de toată calea pe care te-a povăţuit Domnul Dumnezeul tău prin pustie de acum patruzeci de ani, ca să te smerească, ca să te încerce şi ca să afle ce este în inima ta şi de ai să păzeşti sau nu poruncile Lui.

3. Te-a smerit, te-a pedepsit cu foamea şi te-a hrănit cu mana pe care nu o cunoşteai şi pe care nu o cunoşteau nici părinţii tăi, ca să-ţi arate că nu numai cu pâine trăieşte omul, ci că omul trăieşte şi cu tot Cuvântul ce iese din gura Domnului.

4. Haina ta nu s-a învechit pe tine şi piciorul tău n-a căpătat bătături în aceşti patruzeci de ani.

5. Dar să ştii în inima ta că Domnul Dumnezeul tău te învaţă, cum învaţă omul pe fiul său.

6. Păzeşte dar poruncile Domnului Dumnezeului tău, umblând în căile Lui şi temându-te de El.

7. Că Domnul Dumnezeul tău te va duce într-o ţară bună, ţară de curgeri de apă, de izvoare şi de ape adânci, care ţâşnesc în văi şi în munţi;

8. Ţară în care se află: grâu, orz, viţă de vie, smochine şi rodii;

9. Într-o ţară unde sunt măslini, untdelemn şi miere, în care fără lipsă vei mânca pâinea ta şi nu vei duce lipsă de nimic; în care pietrele au fier şi din munţii căreia vei scoate aramă.

10. Când însă vei mânca şi te vei sătura, să binecuvântezi pe Domnul Dumnezeul tău pentru tara cea bună pe care ţi-a dat-o.

11. Fereşte-te de a uita pe Domnul Dumnezeul tău şi de a nu păzi poruncile Lui, legile Lui şi hotărârile Lui pe care ţi le spun eu astăzi.

12. Când vei mânca şi te vei sătura şi îţi vei face case frumoase şi vei trăi în ele;

13. Când vei avea multe vite mari şi mărunte şi mult argint şi aur şi vei avea de toate la tine,

14. Vezi să nu se mândrească inima ta şi să nu uiţi pe Domnul Dumnezeul tău Care te-a scos din Egipt, din casa robiei;

15. Care te-a povăţuit prin pustiul cel mare şi groaznic, unde sunt şerpi veninoşi, scorpioni şi locuri arse de soare şi fără de apă;

16. Care a scos pentru tine izvor din stânca de cremene, te-a hrănit în pustie cu mana pe care tu n-o cunoşteai şi n-o cunoşteau nici părinţii tăi, ca să te smerească şi să te încerce,

17. Ca să-ţi facă bine în urmă şi ca să nu zici în inima ta: Puterea mea şi tăria mâinii mele mi-au adus bogăţia aceasta;

18. Ci ca să-ţi aduci aminte de Domnul Dumnezeul tău, că El îţi dă putere să faci bogăţie, ca să-Şi ţină, ca acum, legământul Lui, pe care cu jurământ l-a întărit cu părinţii tăi.

19. Iar dacă vei uita pe Domnul Dumnezeul tău şi vei merge după dumnezeii altora, vei sluji acelora şi te vei închina lor, vă mărturisesc astăzi pe cer şi pe pământ că veţi pieri.

20. Cum pier popoarele, pe care Domnul Dumnezeu le pierde dinaintea voastră, aşa veţi pieri şi voi, de nu veţi asculta glasul Domnului Dumnezeului vostru !"

CAP. 9

1. "Ascultă, Israele, de acum tu vei trece Iordanul, ca să intri şi să cuprinzi popoare mai mari şi mai puternice decât tine şi cetăţi mari cu ziduri până la cer,

2. Precum şi pe poporul cei mare, mult la număr şi înalt la statură, pe fiii lui Enac, de care tu ai auzit spunându-se: Cine se va împotrivi fiilor lui Enac ?"

3. Află dar astăzi că Domnul Dumnezeul tău merge înaintea ta. Acesta este foc mistuitor: pierde-i-va şi-i va doborî înaintea ta, şi tu îi vei izgoni şi-i vei omorî curând, cum ţi-a grăit Domnul.

4. Când îi va izgoni Domnul Dumnezeul tău de la faţa ta, să nu zici în inima ta: Pentru dreptatea mea m-a adus Domnul să stăpânesc pe acest pământ bun", căci pentru necredincioşia popoarelor acestora le izgoneşte Domnul de la fata ta.

5. Nu pentru dreptatea ta şi nici pentru dreptatea inimii tale mergi să moşteneşti pământul lor, ci pentru necredinţa şi fărădelegile popoarelor acestora le izgoneşte Domnul Dumnezeul tău de la faţa ta şi ca să împlinească făgăduinţa cu care S-a jurat Domnul părinţilor tăi: lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov.

6. De aceea să ştii astăzi că nu pentru dreptatea ta îţi dă Domnul Dumnezeul tău să moşteneşti acest pământ bun, că tu eşti un popor tare la cerbice.

7. Ţine minte şi nu uita de câte ori ai mâniat pe Domnul Dumnezeul tău în pustie; din ziua când aţi ieşit din pământul Egiptului şi până ce au sosit la locul acesta, necontenit v-aţi împotrivit Domnului.

8. La Horeb aţi mâniat pe Domnul şi aţi pornit pe Domnul asupra voastră, aşa încât a vrut să vă piardă.

9. Când m-am suit eu pe munte, ca să primesc lespezile de piatră, tablele legământului, pe care l-a încheiat Domnul cu voi, am stat în munte patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi,

10. Şi nici pâine n-am mâncat, nici apă n-am băut. Atunci mi-a dat Domnul două table de piatră, scrise cu degetul lui Dumnezeu; pe acelea erau scrise toate cuvintele pe care vi le-a grăit Domnul pe munte, din mijlocul focului, în ziua adunării.

11. Dar după trecerea celor patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi, când mi-a dat Domnul cele două table de piatră, tablele legământului, mi-a zis Domnul:

12. "Scoală şi te pogoară repede de aici, că s-a răzvrătit poporul tău pe care l-ai scos din Egipt; curând s-a abătut el de la calea pe care i-am poruncit să meargă şi şi-a făcut chip turnat".

13. Tot atunci mi-a mai zis Domnul: "De mai multe ori ti-am grăit şi ţi-am zis: Mă uit la poporul acesta şi văd că este popor tare la cerbice.

14. Lasă-Mă dar acum să-l pierd şi să şterg numele lui de sub cer şi voi ridica din tine popor mai mare, mai puternic şi mai mult la număr decât ei".

15. Atunci eu m-am întors şi m-am pogorât din munte, iar muntele ardea în foc. Cele două table ale legământului erau în amândouă mâinile mele.

16. Am văzut însă că voi păcătuiserăţi înaintea Domnului Dumnezeului vostru, vă făcuserăţi un viţel turnat şi vă abătuserăţi curând de la calea pe care vă poruncise Domnul să o urmaţi.

17. Am luat atunci cele două table şi, aruncându-le cu amândouă mâinile mele, le-am sfărâmat înaintea ochilor voştri.

18. Apoi am îngenunchiat a doua oară înaintea Domnului, ca şi întâia oară, patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi, fără să mănânc pâine şi fără să beau apă; m-am rugat pentru păcatele voastre cu care aţi greşit voi, făcând rău înaintea ochilor Domnului Dumnezeului vostru şi mîniindu-L.

19. Că eu am fost îngrozit de mânia şi de iuţimea cu care Se mâniase Domnul pe voi, voind să vă piardă. Şi m-a auzit Domnul şi de data aceasta.

20. Atunci Se mâniase Domnul foarte tare şi pe Aaron, vrând să-l piardă şi pe el; dar m-am rugat eu în vremea aceea şi pentru Aaron.

21. Iar păcatul vostru pe care l-aţi făcut, adică viţelul, l-am luat, l-am ars în foc, l-am sfărâmat şi l-am pisat bine, până când s-a făcut mărunt ca praful, şi. praful acesta l-am aruncat în pârâul ce curgea din munte.

22. La Tabeerah, la Masa şi la Chibrot-Hataava voi iarăşi aţi mâniat pe Domnul Dumnezeul vostru.

23. Când v-a trimis Domnul din Cadeş-Barnea, zicând: Mergeţi de luaţi pământul pe care vi-l dau Eu, v-aţi împotrivit poruncii Domnului Dumnezeului vostru şi nu l-aţi crezut, nici n-aţi ascultat glasul Lui.

24. Nesupuşi aţi fost Domnului chiar din ziua când am început a vă cunoaşte.

25. Îngenunchind, aşadar, înaintea Domnului, m-am rugat eu patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi, căci Domnul zisese să vă piardă. Eu însă m-am rugat Domnului şi am zis:

26. Stăpâne Doamne, Împărate, Dumnezeule, nu pierde pe poporul Tău şi moştenirea Ta, pe care l-ai izbăvit cu mărirea puterii Tale şi pe care l-ai scos din Egipt cu mână tare şi cu braţul Tău cel înalt.

27. Adu-Ţi aminte de robii Tăi: Avraam, Isaac şi Iacov, cărora Te-ai jurat pe Tine Însuţi; nu Te uita la cerbicia poporului acestuia, nici la necredinţa lui, nici la păcatele lui,

28. Ca cei ce trăiesc în pământul de unde ne-ai scos Tu să nu zică: Domnul nu i-a putut duce în pământul ce le-a făgăduit şi, urându-i, i-a scos ca să-i omoare în pustiu.

29. Ei sunt poporul Tău şi moştenirea Ta, pe care l-ai scos din pământul Egiptului cu puterea Ta cea mare şi cu braţul Tău cel înalt".

CAP. 10

1. "Atunci mi-a zis Domnul: Ciopleşte-ţi două table de piatră, ca şi cele dintâi, şi suie-te la Mine în munte şi-ţi fă un chivot de lemn;

2. Că Eu am să scriu pe tablele acelea cuvintele ce au fost pe tablele cele dintâi, pe care le-ai sfărâmat, iar tu să le pui în chivot.

3. Am făcut atunci un chivot din lemn de salcâm, am cioplit două table de piatră, ca şi cele dintâi, şi m-am suit în munte cu cele două table în mâinile mele.

4. Iar El a scris pe table, cum fusese scris şi pe cele dintâi, cele zece porunci pe care vi le spusese Domnul pe munte din mijlocul focului, în ziua adunării, şi mi le-a dat Domnul mie;

5. Iar eu m-am întors şi m-am pogorât din munte şi am pus tablele în chivotul pe care-l făcusem, ca să stea acolo, cum îmi poruncise Domnul.

6. Apoi au plecat fiii lui Israel din Beerot-Bene-Iaacan la Mosera. Acolo a murit Aaron şi a fost îngropat acolo şi în locul lui s-a făcut preot Eleazar, fiul lui.

7. De acolo am plecat la Gudgod şi din Gudgod la Iotbata, în pământul unde sunt cursuri de apă.

8. În vremea aceea a ales Domnul seminţia lui Levi, ca să poarte chivotul legământului Domnului, să stea înaintea Domnului, să-I slujească, să se roage şi să-I binecuvânteze numele Lui, cum face până în ziua de astăzi.

9. De aceea n-are levitul parte şi moştenire cu fraţii săi, căci moştenirea lui este Domnul, cum i-a spus Domnul Dumnezeul tău.

10. Deci am stat eu pe munte, ca şi întâia oară, patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi; şi m-a ascultat Domnul şi de astă dată şi n-a mai vrut Domnul să te piardă,

11. Ci mi-a zis Domnul: Scoală şi mergi înaintea poporului acestuia, ca să intre şi să moştenească pământul pentru care M-am jurat părinţilor lor să li-l dau.

12. Aşadar, Israele, ce cere de la tine Domnul Dumnezeul tău ? - Numai aceasta: să te temi de Domnul Dumnezeul tău, să umbli în toate căile Lui, să-L iubeşti şi să slujeşti Domnului Dumnezeului tău, din toată inima ta şi din tot sufletul tău;

13. Să păzeşti poruncile Domnului Dumnezeului tău şi hotărârile Lui pe care ţi le spun eu astăzi, ca să-ţi fie bine.

14. Iată, al Domnului Dumnezeului tău este cerul şi cerurile cerurilor, pământul şi toate cele de pe el.

15. Dar numai pe părinţii tăi i-a primit Domnul şi i-a iubit şi v-a ales pe voi, sămânţa lor de după ei, din toate popoarele, cum vedeţi astăzi.

16. Deci să tăiaţi împrejur inima voastră şi de acum înainte să nu mai fiţi tari la cerbice;

17. Că Domnul Dumnezeul vostru este Dumnezeul dumnezeilor şi Stăpânul stăpânilor, Dumnezeu mare şi puternic şi minunat, Care nu caută la faţă, nici nu ia mită;

18. Care face dreptate orfanului şi văduvei şi iubeşte pe pribeag şi-i dă pâine şi hrană.

19. Să iubiţi şi voi pe pribeag, că şi voi aţi fost pribegi în pământul Egiptului.

20. De Domnul Dumnezeul tău să te temi, numai Lui să-I slujeşti, de El să te lipeşti şi cu numele Lui să te juri.

21. El este lauda ta şi El este Dumnezeul tău, Cel ce a făcut cu tine acele lucruri mari şi înfricoşătoare pe care le-au văzut ochii tăi.

22. Şaptezeci şi cinci de suflete erau părinţii tăi când au venit în Egipt, iar acum Domnul Dumnezeul tău ţi-a sporit numărul ca stelele cerului".

CAP. 11

11. "Să iubeşti dar pe Domnul Dumnezeul tău şi să păzeşti în toate zilele cele ce ţi-a poruncit El să păzeşti: hotărârile Lui, legile Lui şi poruncile Lui.

2. Băgaţi de seamă dar că eu nu grăiesc cu copiii voştri, care nu ştiu şi n-au văzut pedeapsa Domnului Dumnezeului vostru, nici slava Lui, nici mâna Lui cea tare, nici braţul Lui cel înalt,

3. Nici semnele Lui, nici lucrurile Lui, pe care le-a făcut în mijlocul Egiptului cu Faraon, regele egiptean, şi cu tot pământul lui,

4. Nici ce a făcut El cu oştirea egipteană, cu caii lui şi cu carele lui, pe care le-â înecat în apele Mării Roşii, când alergau după voi; şi i-a pierdut Domnul Dumnezeu până în ziua de astăzi;

5. Nici ce a făcut El pentru voi în pustie, până când aţi ajuns în locul acesta;

6. Nici ce a făcut El cu Datan şi Abiron, fiii lui Eliab, fiul lui Ruben, când şi-a deschis pământul gura sa şi în mijlocul a tot Israelul i-a înghiţit pe ei, pe familiile lor, corturile lor şi toată averea ce o aveau.

7. Căci ochii voştri au văzut toate lucrurile cele mari ale Domnului, pe care le-a făcut El.

8. De aceea păziţi toate poruncile Lui, pe care vi le spun eu astăzi, ca să fiţi vii şi să vă întăriţi, să vă duceţi să moşteniţi pământul în care veţi trece peste Iordan ca să-l stăpâniţi;

9. Şi ca să trăiţi multă vreme în pământul acela pentru care Domnul S-a jurat părinţilor voştri să li-l dea lor şi seminţiei lor, în pământul unde curge miere şi lapte.

10. Căci pământul la care mergi tu ca să-l stăpâneşti nu este ca pământul Egiptului din care ai ieşit, unde, semănând sămânţa, o udai cu ajutorul picioarelor tale, ca pe o grădină de legume.

11. Ci pământul în care treceţi ca să-l stăpâniţi este o ţară cu munţi şi cu văi şi se adapă cu apă din ploaia cerului.

12. Este ţara de care poartă grijă Domnul Dumnezeul tău; ochii Domnului Dumnezeului tău sunt necontenit asupra ei, de la începutul anului până la sfârşitul lui.

13. De veţi asculta poruncile Mele pe care vi le dau astăzi, zice Domnul, şi veţi iubi pe Domnul Dumnezeul vostru şi-I veţi sluji din toată inima şi din tot sufletul vostru,

14. Voi da pământului vostru ploaie la vreme, timpurie şi târzie, şi-ţi vei strânge pâinea ta, vinul tău şi untdelemnul tău;

15. Voi da iarbă pe câmpia ta pentru dobitoacele tale şi vei mânca şi te vei sătura.

16. Păziţi-vă să nu se mândrească inima voastră şi să nu vă abateţi, nici să vă apucaţi să slujiţi altor dumnezei şi să vă închinaţi lor.

17. Că atunci se va aprinde mânia Domnului asupra voastră, va închide cerul şi nu va fi ploaie şi pământul nu-şi va da roadele sale; iar voi veţi pieri curând de pe pământul cel bun pe care Domnul vi-l dă.

18. Puneţi dar aceste cuvinte ale mele în inima voastră şi în sufletul vostru; legaţi-le ca semn la mâna voastră şi să le aveţi ca pe o tăbliţă pe fruntea voastră.

19. Să învăţaţi acestea şi pe fiii voştri, grăind de ele când şedeţi acasă şi când mergeţi pe cale, când vă culcaţi şi când vă sculaţi.

20. Să le scrieţi pe uşorii caselor voastre şi pe porţile voastre,

21. Ca zilele voastre şi zilele copiilor voştri în acel pământ bun, pentru care Domnul S-a jurat părinţilor voştri, să fie atât de multe, câte vor fi zilele cerului deasupra pământului.

22. Că de veţi păzi voi toate poruncile acestea, pe care vă poruncesc să le păziţi, şi de veţi iubi pe Domnul Dumnezeul vostru, umblând în toate căile Lui şi lipindu-vă de El,

23. Va alunga Domnul toate popoarele acestea de la faţa, voastră şi veţi stăpâni popoare mai mari şi mai puternice decât voi.

24. Tot locul pe care va călca piciorul vostru va fi al vostru; de la pustiu până la Liban, de la râul Eufratului şi până la marea cea de la asfinţit, se vor întinde hotarele voastre.

25. Nimeni nu va putea sta înaintea voastră; Domnul Dumnezeul vostru va aduce frică şi cutremur peste tot pământul dinaintea voastră, în care veţi călca voi, după cum v-a grăit.

26. Iată, eu vă pun astăzi înainte binecuvântare şi blestem:

27. Binecuvântare veţi avea dacă veţi asculta poruncile Domnului Dumnezeului vostru, pe care vi le spun eu astăzi; iar blestem, dacă nu veţi asculta poruncile Domnului Dumnezeului vostru,

28. Ci vă veţi abate de la calea pe care v-o poruncesc astăzi şi veţi merge după dumnezei pe care nu-i ştiţi.

29. Când te va duce Domnul Dumnezeul tău în pământul acela în care mergi ca să-l moşteneşti, atunci să rosteşti binecuvântarea pe muntele Garizim şi blestemul pe muntele Ebal.

30. Iată, aceştia sunt peste Iordan, în drumul spre asfinţitul soarelui, în pământul Canaaneilor, care locuiesc pe şesul Arabah din faţa Ghilgalei, aproape de stejarul More.

31. Căci voi veţi trece Iordanul, ca să mergeri să luaţi pământul pe care Domnul Dumnezeul vostru vi-l dă moştenire veşnică şi-l veţi lua în stăpânire şi veţi trăi în el.

32. Aşadar siliţi-vă să păziţi toate hotărârile şi poruncile Lui pe care vi le pun eu astăzi înainte".

CAP. 12

1. "Iată hotărârile şi legile pe care trebuie să vă siliţi a le împlini în pământul ce Domnul Dumnezeul părinţilor voştri vi-l dă în stăpânire, în toate zilele cît veţi trăi în pământul acela.

2. Să pustiiţi toate locurile în care popoarele ce le veţi supune au slujit dumnezeilor lor, cele din munţii înalţi, cele de pe dealuri şi cele de sub orice copac umbros.

3. Să dărâmaţi jertfelnicele lor, să stricaţi stâlpii lor, să arderi cu foc copacii lor, să sfărâmaţi idolii dumnezeilor lor şi să ştergeţi numele lor din locurile acelea.

4. Iar Domnului Dumnezeului vostru să nu-I faceţi aşa;

5. Ci la locul pe care-l va alege Domnul Dumnezeul vostru din toate seminţiile voastre, ca să-Şi pună numele Său asupra lui, să veniţi să-l cercetaţi.

6. Acolo să aduceţi arderile de tot ale voastre şi jertfele voastre, zeciuielile voastre şi ridicarea mâinilor voastre, făgăduinţele voastre, prinoasele voastre cele de bună voie şi jertfele voastre de pace, pe întâii născuţi ai vitelor voastre mari şi ai vitelor voastre mici;

7. Să mâncaţi acolo înaintea Domnului Dumnezeului vostru şi să vă veseliţi cu familiile voastre pentru toate câte au făcut mâinile voastre şi cu câte v-a binecuvântat Domnul Dumnezeul vostru.

8. Să nu faceţi aşa cum facem noi acum aici, adică ceea ce i se pare fiecăruia că este bine;

9. Căci noi acum n-am intrat în locul odihnei şi în moştenirea pe care ţi-o dă Domnul Dumnezeul tău;

10. Ci când veţi trece Iordanul şi vă veţi aşeza în pământul ce vi-l dă Domnul Dumnezeul vostru moştenire, când El vă va linişti de toţi vrăjmaşii voştri, care vă înconjură, şi veţi trăi la adăpost de primejdii,

11. Atunci la locul pe care-l va alege Domnul Dumnezeul vostru, ca să-Şi pună numele asupra Lui, acolo să aduceţi tot ce v-am poruncit Eu astăzi: arderile de tot ale voastre, jertfele voastre, zeciuielile voastre, ridicarea mâinilor voastre şi toate cele alese după făgăduinţele voastre, ce aţi făgăduit Domnului Dumnezeului vostru.

12. Să vă veseliţi înaintea Domnului Dumnezeului vostru, voi, fiii voştri şi fiicele voastre, robii voştri, roabele voastre şi levitul cel din mijlocul sălaşurilor voastre, că acela n-are parte şi moştenire cu voi.

13. Fereşte-te de a-ţi aduce arderile de tot ale tale în orice loc s-ar întâmpla,

14. Ci numai în locul acela pe care-l va alege Domnul Dumnezeul tău în una din seminţiile tale, şi fă tot ce ţi-am poruncit eu astăzi.

15. Totuşi, când îţi va pofti sufletul, vei putea să junghii şi să mănânci carne oriunde vei trăi, după binecuvântarea pe care ţi-a dat-o Domnul Dumnezeul tău; cel ce va fi necurat şi cel ce va fi curat vor putea să mănânce carne, cum se mănâncă cea de căprioară şi cea de cerb.

16. Numai sânge să nu mâncaţi, ci să-l vărsaţi jos ca apa.

17. Tu nu vei putea să mănânci în sălaşurile tale zeciuiala de la pâinea ta, de la vinul tău şi de la untdelemnul tău, întâii născuţi ai vitelor tale mari şi ai vitelor tale mărunte, nici darurile tale de bună voie, pe care le-ai făgăduit, nici prinoasele tale cele de bună voie, nici cele ridicate ale mâinilor tale,

18. Ci acestea să le mănânci înaintea Domnului Dumnezeului tău, în locul acela pe care-l va alege Domnul Dumnezeul tău, tu şi fiul tău, fiica ta, robul tău şi roaba ta, levitul şi străinul care este în locaşurile tale şi să te veseleşti înaintea Domnului Dumnezeului tău de toate câte au făcut mâinile tale.

19. Bagă de seamă să nu părăseşti pe levit în toate zilele cît vei trăi în pământul tău.

20. Când va lărgi Domnul Dumnezeul tău hotarele tale, precum ţi-a grăit El, şi vei zice: Voi mânca şi carne, pentru că sufletul tău doreşte să mănânce carne, mănâncă şi carne, după dorinţa sufletului tău.

21. De va fi departe de tine locul pe care l-a ales Domnul Dumnezeul tău, ca să-Şi pună numele asupra lui, atunci să junghii din vitele tale mari şi mărunte pe care ţi le-a dat Domnul Dumnezeul tău, după cum ţi-am poruncit eu, şi să mănânci în locuinţele tale, după dorinţa sufletului tău.

22. Dar să le mănânci cum se mănâncă cerbul şi căprioara; aceasta poate să mănânce şi cel curat şi cel necurat al tău.

23. Dar ia bine seama să nu mănânci sânge, pentru că sângele are în el viaţă şi să nu mănânci viaţa laolaltă cu carnea.

24. Să nu mănânci sângele, ci să-l verşi jos ca apa.

25. Să nu-l mănânci, ca să-ţi fie bine în veci, ţie şi copiilor tăi de după tine, şi bine-ţi va fi de vei face cele bune şi cele plăcute înaintea ochilor Domnului Dumnezeului tău.

26. Dar cele închinate ale tale, câte le vei avea, şi cele făgăduite ale tale, ia-le şi vino la locul acela pe care l-a ales Domnul Dumnezeul tău, ca să se cheme numele Lui acolo.

27. Să săvârşeşti arderile de tot ale tale, carnea şi sângele, pe jertfelnicul Domnului Dumnezeului tău; sângele celorlalte jertfe ale tale să fie vărsat lângă jertfelnicul Domnului Dumnezeului tău, iar carnea lor s-o mănânci.

28. Ascultă şi împlineşte toate poruncile acestea pe care ţi le dau eu astăzi, ca să-ţi fie bine în veci, ţie şi copiilor tăi şi bine-ţi va fi de vei face cele bune şi plăcute înaintea ochilor Domnului Dumnezeului tău.

29. Când Domnul Dumnezeul tău va pierde de la faţa ta popoarele la care mergi, ca să le cuprinzi, şi după ce le vei cuprinde şi te vei aşeza în pământul lor,

30. Atunci să te păzeşti ca să nu cazi în cursă şi să le urmezi lor, după ce le vei pierde de pe faţa pământului, şi să nu cauţi pe dumnezeii lor, zicând: Cum au slujit popoarele acestea dumnezeilor lor, aşa voi face şi eu.

31. Să nu faci aşa Domnului Dumnezeului tău, căci aceia fac dumnezeilor lor toate de care se îndepărtează Domnul şi pe care le urăşte El; aceia şi pe fiii şi pe fiicele lor le ard pe foc înaintea dumnezeilor lor.

32. Toate câte vă poruncesc siliţi-vă să le împliniţi şi nici să adaugi şi nici Să laşi ceva din ele".

CAP. 13

1. "De se va ridica în mijlocul tău prooroc sau văzător de vise şi va face înaintea ta semn şi minune,

2. Şi se va împlini semnul sau minunea aceea, de care ţi-a grăit el, şi-ţi va zice atunci: Să mergem după alţi dumnezei, pe care tu nu-i ştii şi să le slujim acelora,

3. Să nu asculţi cuvintele proorocului aceluia sau ale acelui văzător de vise, că prin aceasta vă ispiteşte Domnul Dumnezeul vostru, ca să afle de iubiţi pe Domnul Dumnezeul vostru din toată inima voastră şi din tot sufletul vostru.

4. Domnului Dumnezeului vostru să-I urmaţi şi de El să vă temeţi; să păziţi poruncile Lui şi glasul Lui să-l ascultaţi; Lui să-I slujiţi şi de El să vă lipiţi.

5. Iar pe proorocul acela sau pe văzătorul acela de vise să-l daţi morţii, pentru că v-a sfătuit să vă abateţi de la Domnul Dumnezeul vostru, Cel ce v-a scos din pământul Egiptului şi v-a izbăvit din casa robiei, dorind să te abată de la calea pe care ţi-a poruncit Domnul Dumnezeul tău să mergi; pierde dar răul din mijlocul tău.

6. De te va îndemna în taină fratele tău, fiul tatălui tău, sau fiul mamei tale, sau fiul tău, sau fiica ta, sau femeia de la sânul tău, sau prietenul tău care este pentru tine ca sufletul tău, zicând: Haidem să slujim altor dumnezei, pe care tu şi părinţii tăi nu i-aţi ştiut,

7. Dumnezeilor acelor popoare, care locuiesc împrejurul tău, aproape sau departe de tine, de la un capăt până la celălalt al pământului,

8. Să nu te învoieşti cu ei, nici să-i asculţi; să nu-i cruţe ochii tăi, să nu-ţi fie milă de ei, nici să-i ascunzi;

9. Ci ucide-i; mâna ta să fie înaintea tuturor asupra lor, ca să-i ucidă, şi apoi să urmeze mâinile a tot poporul.

10. Să-i ucizi cu pietre până la moarte, că au încercat să te abată de la Domnul Dumnezeul tău, Care te-a scos din pământul Egiptului şi din casa robiei.

11. Tot Israelul va auzi aceasta şi se va teme şi nu se vor mai apuca pe viitor să mai facă în mijlocul tău asemenea rău.

12. De vei auzi de vreuna din cetăţile tale, pe care Domnul Dumnezeul tău ţi le dă ca să locuieşti,

13. Că s-au ivit în ea oameni necredincioşi dintre ai tăi şi au smintit pe locuitorii cetăţii lor, zicând: Haidem să slujim altor dumnezei, pe care voi nu i-aţi ştiut,

14. Caută, cercetează şi întreabă bine, şi de va fi adevărat că s-a întâmplat urâciunea aceasta în mijlocul tău,

15. Să loveşti pe locuitorii acelei cetăţi cu ascuţişul sabiei, s-o dai, blestemului pe ea şi tot ce este în ea şi dobitoacele ei să le treci prin ascuţişul sabiei.

16. Iar prăzile ei să le aduni toate în mijlocul pieţii ei şi să arzi cu foc cetatea şi toată prada ei, ca ardere de tot Domnului Dumnezeului tău; să fie ea pe vecie dărâmată şi niciodată să nu se mai zidească.

17. Nimic din cele blestemate să nu se lipească de mâna ta, ca să-Şi potolească Domnul iuţimea mâniei Sale şi să-ţi dea milă şi îndurare, şi să te înmulţească, cum ţi-a grăit şi ţie şi cum S-a jurat părinţilor tăi,

18. De vei asculta glasul Domnului Dumnezeului tău, păzind toate poruncile Lui pe care ţi le dau acum şi făcând cele bune şi plăcute înaintea ochilor Domnului Dumnezeului tău".

CAP. 14

1. "Voi sunteţi fiii Domnului Dumnezeului vostru; să nu faceţi crestături pe trupul vostru şi să nu vă tundeţi părul de deasupra ochilor voştri, pentru morţi;

2. Căci voi sunteţi poporul sfânt al Domnului Dumnezeului vostru şi pe voi v-a ales Domnul ca să-I fiţi poporul Lui de moştenire dintre toate popoarele câte sunt pe pământ.

3. Să nu mâncaţi nici un lucru necurat.

4. Iată dobitoacele pe care le puteţi mânca:

5. Boul, oaia, capra, cerbul, gazela, antilopa, ţapul, cerboaica, boul sălbatic şi capra sălbatică.

6. Orice dobitoc care are copita despicată, cu spintecătură adâncă între amândouă părţile copitei şi care dobitoc rumegă mâncarea, se mănâncă.

7. Dintre cele ce îşi rumegă mâncarea sau îşi au copita despicată printr-o spintecătură adâncă, numai acestea nu se mănâncă: cămila, iepurele şi iepurele de casă, pentru că, deşi acestea îşi rumegă mâncarea, dar nu-şi au copita despicată, acestea sunt necurate pentru voi.

8. Nu se mănâncă porcul, pentru că, deşi are copita despicată, nu îşi rumegă mâncarea; acesta este necurat pentru voi. Carnea acestora să n-o mâncaţi şi de stârvurile lor să nu vă atingeţi.

9. Din toate vietăţile care sunt în apă, să mâncaţi pe acelea care au aripi şi solzi;

10. Iar pe toate celelalte, care n-au aripi şi solzi, să nu le mâncaţi; necurate sunt pentru voi.

11. Orice pasăre curată s-o mâncaţi.

12. Dar din ele să nu mâncaţi pe acestea: vulturul, vulturul răpitor şi vulturul de mare,

13. Corbul, şoimul, gaia cu soiurile ei,

14. Tot soiul de ciori,

15. Struţul, cucuveaua, pescăruşul şi uliul cu soiurile lui,

16. Huhurezul, ibisul şi lebăda,

17. Pelicanul, porfirionul şi corbul de mare,

18. Cocostârcul, pupăza cu soiurile ei şi liliacul.

19. Toate înaripatele târâtoare sunt necurate pentru voi; să nu le mâncaţi.

20. Orice pasăre curată s-o mâncaţi.

21. Să nu mâncaţi nici o mortăciune, ci s-o dai străinului de alt neam ce se va întâmpla să locuiască în casa ta; acela s-o mănânce sau să i-o vinzi, căci tu eşti poporul sfânt al Domnului Dumnezeului tău. Să nu fierbi iedul în laptele mamei sale.

22. Să osebeşti zeciuială din toate veniturile semănăturilor tale, care-ţi vin din ţarina ta în. fiecare an,

23. Şi să mănânci înaintea Domnului Dumnezeului tău, la locul ce-l va alege El, ca să-I fie numele acolo; adu zeciuială din pâinea ta, din vinul tău, din untdelemnul tău şi pe întâii născuţi ai vitelor tale mari şi ai vitelor tale mărunte, ca să te înveţi a te teme de Domnul Dumnezeul tău în toate zilele.

24. Iar de va fi pentru tine drumul lung, încât să nu poţi aduce acestea, pentru că este departe de tine locul pe care l-a ales Domnul Dumnezeul tău, ca să-şi pună acolo numele Său, şi Domnul Dumnezeul tău te-a binecuvântat,

25. Atunci schimbă acestea pe argint şi ia argintul în mâna ta şi vino la locul pe care l-a ales Domnul Dumnezeul tău;

26. Apoi cumpără pe argintul acesta tot ce doreşte sufletul tău: boi, oi, vin, sicheră şi orice îţi pofteşte sufletul tău, şi mănâncă acolo înaintea Domnului Dumnezeului tău şi te veseleşte, tu şi familia ta.

27. Dar pe levitul care este în locaşurile tale să nu-l părăseşti, căci el nu are parte şi moştenire cu tine.

28. Iar după trecerea a trei ani, ia toate zeciuielile veniturilor tale din anul acela şi le pune în locaşurile tale;

29. Şi să vină levitul, căci el nu are parte şi moştenire cu tine, şi străinul şi orfanul şi văduva care se află în sălaşurile tale şi să mănânce şi să se sature, ca să te binecuvânteze Domnul Dumnezeul tău în toate lucrurile mâinilor tale, pe care le vei face tu".

CAP. 15

1. "În anul al şaptelea vei face iertare.

2. Iertarea însă va fi aceasta: tot împrumutătorul, care dă împrumut aproapelui său, să ierte datoria şi să n-o mai ceară de la aproapele său sau de la fratele său, că s-a vestit iertarea în cinstea Domnului Dumnezeului tău.

3. De la cel de alt neam să ceri datoria; iar ce vei avea la fratele tău, să-i ierţi.

4. Numai aşa nu va fi sărac printre voi; că te va binecuvânta Domnul în pământul acela pe care Domnul Dumnezeul tău ţi-l dă în stăpânire, ca să-l ai moştenire,

5. Dacă vei asculta glasul Domnului Dumnezeului tău şi te vei sili să plineşti toate poruncile acestea, care ţi le spun eu astăzi.

6. Căci Domnul Dumnezeul tău te va binecuvânta, după cum i-a grăit şi vei da împrumut altor poare, iar tu nu vei lua împrumut; şi ţi domni peste multe popoare, iar acelea nu vor domni peste tine.

7. Iar de va fi la tine sărac vreunul din fraţii tăi, în vreuna din cetăţile tale de pe pământul tău pe care ţi-l dă Domnul Dumnezeul tău, să nu-ţi învârtoşezi inima, nici să-ţi închizi mâna ta înaintea fratelui tău celui sărac;

8. Ci să-i deschizi mâna ta şi să-i dai împrumuturi potrivite cu nevoia lui şi cu lipsa ce suferă.

9. Păzeşte-te să nu intre în inima ta gândul nelegiuit şi să zici: Se apropie anul al şaptelea, anul iertării; şi să nu se facă din pricina aceasta ochiul tău nemilostiv către fratele tău cel sărac şi să-l treci cu vederea; că acela va striga împotriva ta către Domnul şi va fi asupra ta păcat mare.

10. Dă-i, dă-i şi împrumuturi câte-ţi va cere şi cît îi va trebui, şi când îi vei da, să nu se întristeze inima ta, căci pentru aceasta te va binecuvânta Domnul Dumnezeul tău în toate lucrurile tale şi în toate câte se vor lucra de mâinile tale.

11. Căci nu va lipsi sărac din pământul tău; de aceea îţi şi poruncesc eu: Deschide mâna ta fratelui tău, săracului tău şi celui lipsit din pământul tău.

12. De ţi se va vinde ţie fratele tău, evreu sau evreică, şase ani să fie rob la tine, iar în anul al şaptelea să-i dai drumul de la tine, slobod.

13. Iar când îi vei da drumul ca să fie slobod, să nu-i dai drumul cu mâinile goale;

14. Ci înzestrează-l din turmele tale, din aria ta, de la teascul tău; dă-i şi lui din cele cu care te-a binecuvântat Domnul Dumnezeul tău.

15. Adu-ţi aminte că şi tu ai fost rob în pământul Egiptului şi te-a izbăvit Domnul Dumnezeul tău. Iată pentru ce îţi poruncesc acestea astăzi.

16. Iar dacă acela îţi va zice: Nu mă duc de la tine, pentru că te iubesc pe tine şi casa ta, şi deci îi este bine la tine,

17. Să iei sula şi să-i găureşti urechea lui de uşor, şi îţi va fi rob pe vecie. Tot aşa să faci şi cu roaba ta.

18. Să nu socoteşti o greutate pentru tine când va trebui să-i dai drumul de la tine ca să fie slobod, căci în şase ani ţi-a muncit de două ori cât plata unui străin şi te va binecuvânta Domnul Dumnezeul tău în toate câte vei face.

19. Tot întâiul născut de parte bărbătească, ce se va naşte din vitele tale cele mari şi din vitele mărunte ale tale, să-l închini Domnului Dumnezeului tău. Să nu lucrezi cu boul tău întâi-născut şi să nu tunzi pe întâiul născut din vitele tale mărunte.

20. Înaintea Domnului Dumnezeului tău să mănânci acestea în fiecare an, tu şi familia ta, la locul pe care-l va alege Domnul Dumnezeul tău.

21. Dar dacă va avea vreo meteahnă, şchiopătare, sau orbire, sau altă meteahnă oarecare, să nu-l aduci jertfă Domnului Dumnezeului tău,

22. Ci să-l mănânci în cetăţile tale; atât cel necurat cît şi cel curat pot să mănânce din el, cum mănâncă o căprioară sau un cerb.

23. Numai sângele lui să nu-l mănânci, ci să-l verşi jos, ca apa".

CAP. 16

1. "Să păzeşti luna Aviv şi să prăznuieşti Paştile Domnului Dumnezeului tău, pentru că în luna Aviv te-a scos Domnul Dumnezeul tău din Egipt, noaptea.

2. Să junghii Paştile Domnului Dumnezeului tău din vite mari şi din vite mărunte, la locul pe care-l va alege Domnul, ca să fie numele Lui acolo.

3. Să nu mănânci în timpul Paştilor pâine dospită; şapte zile să mănânci azime, pâinea durerii, ca să-ţi aduci aminte de ieşirea ta din pământul Egiptului în toate zilele vieţii tale, căci cu grăbire ai ieşit tu din pământul Egiptului.

4. Să nu se afle la tine aluat dospit în tot ţinutul tău, timp de şapte zile, şi din carnea care ai adus-o jertfă seara, în ziua întâi, să nu rămână nimic pe dimineaţă.

5. Tu nu pori să junghii Paştile în vreuna din cetăţile tale, pe care Domnul Dumnezeul tău ţi le va da.

6. Ci numai în locul acela pe care-l va alege Domnul Dumnezeul tău, ca să rămână acolo numele Lui; să junghii Paştile seara, la asfinţitul soarelui, pe vremea când ai ieşit tu din Egipt.

7. Să frigi şi să mănânci în locul acela pe care-l va alege Domnul Dumnezeul tău, iar a doua zi poţi să te întorci şi să intri în sălaşurile tale.

8. Şase zile să mănânci pâine nedospită, iar în ziua a şaptea este încheierea sărbătorii Domnului Dumnezeului tău; să nu lucrezi în acele zile nimic, fără numai cele pentru suflet.

9. Să numeri apoi şapte săptămâni; dar să începi a număra cele şapte săptămâni de când se va începe secerişul.

10. Şi atunci să săvârşeşti sărbătoarea săptămânilor Domnului Dumnezeului tău cu dar de bunăvoie, cum îţi va da mâna şi după cum vei putea, din cele cu care te-a binecuvântat Domnul Dumnezeul tău.

11. Să te veseleşti înaintea Domnului Dumnezeului tău, tu, fiul tău şi fiica ta, robul tău şi roaba ta, levitul din cetăţile tale şi străinul, orfanul şi văduva, care vor fi în mijlocul tău, în locul pe care l-a ales Domnul Dumnezeul tău, ca să fie numele Lui acolo.

12. Adu-ţi aminte că ai fost rob în Egipt; ţine dar şi păzeşte poruncile acestea.

13. Sărbătoarea corturilor s-o săvârşeşti în şapte zile, după ce vei aduna din aria ta şi din teascul tău.

14. Şi să te veseleşti în sărbătoarea ta: tu, fiul tău şi fiica ta, robul tău şi roaba ta, levitul şi străinul, orfanul şi văduva, care sunt în cetăţile tale.

15. Şapte zile să sărbătoreşti înaintea Domnului Dumnezeului tău, la locul pe care-l va alege Domnul Dumnezeul tău, ca să fie numele Lui acolo; că te va binecuvânta Domnul Dumnezeul tău în toate roadele şi în tot lucrul mâinilor tale, şi tu de aceea să fii vesel.

16. De trei ori pe an să se înfăţişeze toţi cei de parte bărbătească înaintea Domnului Dumnezeului tău la locul pe care-l va alege El: la sărbătoarea azimelor, la sărbătoarea săptămânilor şi la sărbătoarea corturilor, dar nimeni să nu se înfăţişeze înaintea feţei Domnului cu mâinile goale.

17. Ci fiecare să vină cu dar în mâna sa, după cum l-a binecuvântat Domnul Dumnezeul tău.

18. în toate cetăţile tale, pe care ţi le va da Domnul Dumnezeul tău, să-îi pui judecători şi căpetenii după seminţiile tale, ca să judece poporul cu judecată dreaptă.

19. Să nu strici legea, să nu cauţi la faţă şi să nu iei mită, că mita orbeşte ochii înţelepţilor şi strâmbă pricinile drepte.

20. Caută dreptate şi iar dreptate, ca să trăieşti şi să stăpâneşti pământul pe care Domnul Dumnezeul tău ţi-l dă.

21. Să nu-ţi sădeşti dumbravă de orice fel de copaci împrejurul jertfelnicului pe care-l vei zidi Domnului Dumnezeului tău.

22. Şi să nu-ţi ridici stâlpi idoleşti, care sunt urâţi de Domnul Dumnezeul tău".

CAP. 17

1. Să nu aduci jertfă Domnului Dumnezeului tău bou sau oaie cu meteahnă, sau cu beteşug, căci aceasta este urâciune înaintea Domnului Dumnezeului tău.

2. De se va afla la tine, în vreuna din cetăţile tale, pe care ţi le va da Domnul Dumnezeul tău, bărbat sau femeie, care să fi făcut rău înaintea ochilor Domnului Dumnezeului tău, călcând legământul Lui,

3. Şi se va duce şi se va apuca să slujească altor dumnezei şi se va închina acelora, sau soarelui, sau lunii, sau la toată oştirea cerească, ceea ce eu n-am poruncit;

4. Şi ţi se va vesti şi vei auzi aceasta, să cercetezi bine şi de se va adeveri aceasta şi se va fi făcut urâciunea aceasta în Israel,

5. Să scoţi pe bărbatul acela sau pe femeia aceea care au făcut răul acesta la porţile tale şi să-i ucizi cu pietre.

6. Cel osândit la moarte să moară după spusele a doi sau trei martori; iar pe spusa unui singur martor să nu fie osândit nimeni la moarte.

7. Mâna martorilor să se ridice asupra lui, ca să-l ucidă înaintea tuturor, şi apoi să se ridice mâna a tot poporul. Pierde deci răul din mijlocul tău.

8. Dacă în vreo pricină oarecare îţi va fi greu de ales între sânge şi sânge, între judecată şi judecată, între bătăi şi bătăi şi în cetăţile tale părerile vor fi împărţite, atunci scoală şi du-te la locul pe care-l va alege Domnul Dumnezeul tău, ca să-I fie numele acolo,

9. Şi vino la preoţi, la leviţi şi la judecătorul care va fi în zilele acelea şi întreabă-i, iar ei îţi vor spune cum să judeci.

10. Fă după Cuvântul ce-ţi vor spune ei în locul pe care-l va alege Domnul Dumnezeul tău, ca să fie chemat numele Lui acolo şi sileşte-te să împlineşti tot ceea ce te vor învăţa ei,

11. După legea pe care te vor învăţa ei şi după hotărârea ce-ţi vor spune-o să faci şi să nu te abaţi nici la dreapta, nici la stânga de la cele ce-li vor spune ei.

12. Iar cine se va purta aşa de îndărătnic, încât să nu asculte pe preotul care stă acolo la slujbă înaintea Domnului Dumnezeului tău, sau pe judecătorul care va fi în zilele acelea, unul ca acela să moară.

13. Pierde deci răul din Israel şi va auzi tot poporul şi se va teme şi nu se va mai purta în viitor cu îndărătnicie.

14. Când vei ajunge tu în pământul ce ţi-l dă Domnul Dumnezeul tău şi-l vei lua în stăpânire şi te vei aşeza în el şi vei zice: Îmi voi pune rege peste mine, ca celelalte popoare, care sunt împrejurul meu,

15. Atunci să-ti pui rege peste tine pe acela pe care-l va alege Domnul Dumnezeul tău: dintre fraţii tăi să-ţi pui rege peste tine; nu vei putea să pui rege peste tine un străin, care nu este din fraţii tăi.

16. Dar să nu-şi înmulţească acela caii şi să nu întoarcă pe popor în Egipt, pentru ca să-şi înmulţească el caii, căci Domnul v-a zis: Să nu vă mai întoarceri pe calea aceasta.

17. Să nu-şi înmulţească femeile, ca să nu se răzvrătească inima lui, şi nici argintul şi aurul lui să nu şi-l înmulţească peste măsură.

18. Căci, când se va sui pe scaunul regatului său, trebuie să-şi scrie pentru sine cartea legii acesteia din cartea care se află la preoţii leviţilor,

19. Şi să fie aceasta la el şi el să o citească în toate zilele vieţii sale, ca să înveţe a se teme de Domnul Dumnezeul său şi să se silească a împlini toate cuvintele legii acesteia şi toate hotărârile acestea,

20. Ca să nu se îngâmfe inima lui faţă de fraţii lui şi ca să nu se abată el de la lege nici la dreapta, nici la stânga, ci ca să fie el şi fiii lui zile multe la domnie în Israel".

CAP. 18

1. "Preoţii, leviţii şi toată seminţia lui Levi nu va avea parte şi moştenire cu Israel; aceştia să se hrănească cu jertfele Domnului şi cu partea Lui;

2. Iar moştenire nu va avea el între fraţii săi, căci Domnul însuşi este moştenirea lui, precum i-a grăit El.

3. Iată ce să se dea preoţilor de la popor: cei ce aduc ca jertfă boi sau oi să dea preotului spata, fălcile şi stomacul.

4. De asemenea pârga de la grâul tău, de la vinul tău şi de la untdelemnul tău, pârga de lână de la oile tale să i-o dai lui,

5. Că pe el l-a ales Domnul Dumnezeul tău din toate seminţiile tale, ca să stea înaintea Domnului Dumnezeului tău şi să slujească întru numele Domnului, el şi fiii lui în toate zilele.

6. De va pleca levitul din una din cetăţile tale, din tot pământul fiilor lui Israel, unde locuieşte, şi va veni, după dorinţa sufletului său, la locul ce l-a ales Domnul,

7. Şi va sluji în numele Domnului Dumnezeului tău, ca toţi fraţii săi leviţi care stau înaintea Domnului,

8. Să se folosească de aceeaşi parte ca şi ceilalţi, pe lângă cele primite din vânzarea moştenirii părinteşti.

9. Când vei intra tu în pământul ce ţi-l dă Domnul Dumnezeul tău, să nu te deprinzi a face urâciunile pe care le fac popoarele acestea.

10. Să nu se găsească la tine de aceia care trec pe fiul sau fiica lor prin foc, nici prezicător, sau ghicitor, sau vrăjitor, sau fermecător,

11. Nici descântător, nici chemător de duhuri, nici mag, nici de cei ce grăiesc cu morţii.

12. Căci urâciune este înaintea Domnului tot cel ce face acestea, şi pentru această urâciune îi izgoneşte Domnul Dumnezeul tău de la faţa ta.

13. Iar tu fii fără prihană înaintea Domnului Dumnezeului tău;

14. Căci popoarele acestea, pe care le izgoneşti tu, ascultă de ghicitori şi de prevestitori, iar ţie nu-ţi îngăduie aceasta Domnul Dumnezeul tău.

15. Prooroc din mijlocul tău şi din fraţii tăi, ca şi mine, îţi va ridica Domnul Dumnezeul tău: pe Acela să-L ascultaţi.

16. Că tu la Horeb, în ziua adunării, ai cerut de la Domnul Dumnezeul tău şi ai zis: Să nu mai aud glasul Domnului Dumnezeului meu şi focul acesta mare să nu-l mai văd, ca să nu mor.

17. Atunci mi-a zis Domnul: Bine este ceea ce ţi-au spus ei.

18. Eu le voi ridica Prooroc din mijlocul fraţilor lor, cum eşti tu, şi voi pune cuvintele Mele în gura Lui şi El le va grăi tot ce-I voi porunci Eu.

19. Iar cine nu va asculta cuvintele Mele, pe care Proorocul Acela le va grăi în numele Meu, aceluia îi voi cere socoteală.

20. Iar proorocul care va îndrăzni să grăiască în numele Meu ceea ce nu i-am poruncit Eu să grăiască, şi care va grăi în numele altor dumnezei, pe un astfel de prooroc să-l daţi morţii.

21. De vei zice în inima ta: Cum vom cunoaşte Cuvântul pe care nu-l grăieşte Domnul ?

22. Dacă proorocul vorbeşte în numele Domnului, dar Cuvântul acela nu se va împlini şi nu se va adeveri, atunci nu grăieşte Domnul Cuvântul acela, ci-l grăieşte proorocul din îndrăzneala lui; nu te teme de el".

CAP. 19

1. "Când Domnul Dumnezeul tău va pierde pe popoarele al căror pământ ţi-l dă ţie Domnul Dumnezeul tău, şi tu vei intra în moştenirea lor şi te vei aşeza în cetăţile lor şi în casele lor,

2. Atunci să-ţi alegi trei cetăţi în ţara ta pe care Domnul Dumnezeul tău ţi-o dă în stăpânire.

3. Să-ţi faci drum şi să împarţi în trei părţi tot pământul tău pe care ţi-l dă Domnul Dumnezeul tău de moştenire. Acelea vor sluji ca loc de scăpare oricărui ucigaş.

4. Şi iată care ucigaş va fugi acolo şi va trăi: cel ce va ucide pe aproapele său fără voie şi fără să-i fi fost vrăjmaş nici cu o zi, nici cu două înainte;

5. Cel ce se va duce cu aproapele său în pădure să taie lemne şi, învârtind mâna sa cu toporul, ca să taie un copac, va sări toporul din coadă şi va lovi pe aproapele şi acela va muri, acesta să fugă în una din aceste cetăţi ale tale, spre a scăpa cu viaţă,

6. Ca răzbunătorul sângelui, în aprinderea inimii lui, să nu se mânie pe ucigaş şi să nu-l ajungă pe acesta, dacă va fi lung drumul, şi să nu-l ucidă, întrucât nu este vinovat de moarte, pentru că nu i-a fost vrăjmaş nici cu o zi, nici cu două înainte.

7. De aceea ţi-am dat eu poruncă şi ţi-am zis: Alege-ţi trei cetăţi.

8. Iar când Domnul Dumnezeul tău va lărgi hotarele tale, după cum S-a jurat părinţilor tăi, şi îţi va da tot pământul pe care a făgăduit să-l dea părinţilor tăi,

9. Dacă te vei sili să împlineşti toate poruncile acestea, pe care ţi le spun eu astăzi, şi vei iubi pe Domnul Dumnezeul tău şi vei umbla în căile Lui în toate zilele, atunci la aceste trei cetăţi să mai adaugi încă trei cetăţi,

10. Ca să nu se verse sângele nevinovatului în pământul tău pe care Domnul Dumnezeul tău ţi-l dă de moştenire şi să nu ai asupra ta vină de sânge.

11. Iar dacă cineva din ai tăi va fi duşman aproapelui tău şi-l va pândi şi va sări la acela şi-l va ucide şi apoi va fugi în una din cetăţile acestea,

12. Bătrânii cetăţii lui să trimită ca să-l ia de acolo şi să-l dea în mâinile răzbunătorului sângelui, ca să moară.

13. Să nu-l cruţe pe unul ca acela ochiul tău. Spală pe Israel de sângele nevinovat şi va fi bine.

14. Să nu muţi hotarul aproapelui tău, pe care l-au aşezat strămoşii moşiei tale, care ţi s-a cuvenit în pământul pe care Domnul Dumnezeul tău ţi-l dă în stăpânire.

15. Nu ajunge numai un martor pentru a vădi pe cineva de vreo vină sau de vreo nelegiuire sau de vreun păcat de care s-ar fi făcut vinovat, ci orice pricină să se dovedească prin spusa a doi sau trei martori.

16. De se va ridica asupra cuiva martor nedrept, învinuindu-l de nelegiuire,

17. Amândoi oamenii aceştia între care este pricina să se înfăţişeze înaintea Domnului, la preot sau la judecătorii care vor fi în zilele acelea.

18. Şi judecătorii să cerceteze bine şi, dacă martorul acela va fi martor mincinos şi va fi mărturisit strâmb asupra fratelui său,

19. Să-i faceţi ceea ce voise să facă el fratelui său. Şi aşa să stârpeşti răul din mijlocul tău;

20. Şi vor auzi şi ceilalţi şi se vor teme şi nu se vor apuca să mai facă în mijlocul tău acest rău.

21. Să nu-l cruţe ochiul tău, ci să ceri suflet pentru suflet, ochi pentru ochi, dinte pentru dinte, mână pentru mână, picior pentru picior. Cu răul pe care îl va face cineva-aproapelui său, cu acela trebuie să i se plătească".

CAP. 20

1. "Când vei ieşi la război împotriva duşmanului tău şi vei vedea cai, căruţe şi oameni mai mulţi decât ai tu, să nu te temi de ei, căci cu tine este Domnul Dumnezeul tău, Care te-a scos din pământul Egiptului.

2. Iar când veţi fi aproape de luptă, să vină preotul şi să vorbească poporului şi să-i spună:

3. Ascultă, Israele, voi astăzi intraţi în luptă cu duşmanii voştri; să nu slăbească inima voastră, nu vă temeţi, nu vă tulburaţi, nici nu vă înspăimântaţi de ei.

4. Că Domnul Dumnezeul vostru merge cu voi, ca să se lupte pentru voi cu duşmanii voştri şi să vă izbăvească.

5. Căpeteniile oştirii încă să grăiască poporului şi să zică: Cel ce şi-a zidit casă nouă şi n-a sfinţit-o, acela să iasă şi să se întoarcă la casa sa, ca să nu moară în bătălie şi să nu i-o sfinţească altul.

6. Cel ce şi-a sădit vie şi n-a mâncat din ea, acela să iasă şi să se întoarcă la casa sa, ca să nu moară în bătălie şi ca să nu se folosească altul de ea.

7. Cel ce s-a logodit cu femeie şi n-a luat-o, acela să iasă şi să se întoarcă la casa sa, ca să nu moară în bătălie şi ca să nu o ia altul.

8. Ba căpeteniile oştirii să mai spună poporului şi să zică: Cine este fricos şi puţin la suflet, acela să iasă şi să se întoarcă acasă, ca să nu facă fricoase şi inimile fraţilor lui, cum este inima lui.

9. Şi după ce căpeteniile oştirii vor isprăvi de spus poporului toate acestea, atunci să se pună căpeteniile de război ca povăţuitori ai poporului.

10. Când te vei apropia de cetate ca s-o cuprinzi, fă-i îndemnare de pace.

11. De se va învoi să primească pacea cu tine şi-ţi va deschide porţile, atunci tot poporul ce se va găsi în ea îţi va plăti bir şi-ţi va sluji.

12. Iar de nu se va învoi cu tine la pace şi va duce război cu tine, atunci s-o înconjuri.

13. Şi când Domnul Dumnezeul tău o va da în mâinile tale, să loveşti cu ascuţişul sabiei pe toţi cei de parte bărbătească din ea.

14. Numai femeile şi copiii, vitele şi tot ce este în cetate, toată prada ei să o iei pentru tine şi să te foloseşti de prada vrăjmaşilor tăi, pe care ţi i-a dat Domnul Dumnezeul tău în mână.

15. Aşa să faci cu toate cetăţile care sunt foarte departe de tine şi care nu sunt din cetăţile popoarelor acestora.

16. Iar în cetăţile popoarelor acestora pe care Domnul Dumnezeul tău ţi le dă în stăpânire, să nu laşi în viaţă nici un suflet;

17. Ci să-i dai blestemului: pe Hetei şi pe Amorei, pe Canaanei şi Ferezei, pe Hevei, pe Iebusei şi pe Gherghesei, precum ţi-a poruncit Domnul Dumnezeul tău,

18. Ca să nu vă înveţe aceia să faceţi aceleaşi urâciuni pe care le-au făcut ei pentru dumnezeii lor şi ca să nu greşiţi înaintea Domnului Dumnezeului vostru.

19. De veţi ţine multă vreme înconjurată vreo cetate, ca s-o cuprinzi şi s-o iei, să nu strici pomii ei cu securea, ci să te hrăneşti din ei şi să nu-i dobori la pământ. Copacul de pe câmp este el oare om ca să se ascundă de tine după întăritură ?

20. Iar copacii pe care-i ştii că nu-ţi aduc nimic de hrană poţi să-i strici şi să-i tai, ca să-ţi faci întărituri împotriva cetăţii care poartă cu tine război, până o vei supune".

CAP. 21

1. "Dacă în pământul pe care ţi-l dă în stăpânire Domnul Dumnezeul tău se va găsi om ucis, zăcând în câmp, şi nu se va şti cine l-a ucis,

2. Să iasă bătrânii tăi şi judecătorii tăi şi să măsoare ce depărtare este de la cel ucis până la oraşele dimprejur.

3. Şi bătrânii cetăţii aceleia, care va fi mai aproape de cel ucis, să ia o junincă ce n-a fost pusă la muncă şi n-a purtat jug,

4. Şi bătrânii cetăţii aceleia să ducă această junincă la apă curgătoare, într-un loc care n-a fost arat, nici semănat, şi să junghie juninca acolo în apa cea curgătoare.

5. Apoi să vină preoţii, fiii leviţilor, că pe ei i-a ales Domnul Dumnezeul tău să-I slujească şi să binecuvânteze în numele Lui şi după Cuvântul lor se hotărăşte orice lucru îndoielnic şi toată vătămarea pricinuită.

6. Şi toţi bătrânii cetăţii aceleia, câre sunt mai aproape de cel ucis, să-şi spele mâinile deasupra capului junincii celei junghiate în râu

7. Şi să grăiască şi să spună: "Mâinile noastre n-au vărsat sângele acesta şi ochii noştri n-au văzut;

8. Iartă pe poporul Tău Israel, pe care Tu, Doamne, l-ai răscumpărat din pământul Egiptului şi nu lăsa poporului Tău Israel acest sânge nevinovat !" Şi se vor curăţi de sânge.

9. Aşa să speli tu sângele nevinovat de la tine, dacă vrei să faci cele bune şi drepte înaintea ochilor Domnului Dumnezeului tău.

10. Când vei ieşi la război împotriva vrăjmaşilor tăi şi Domnul Dumnezeul tău ţi-i va da în mâinile tale şi-i vei lua în robie,

11. Şi vei vedea printre robi femeie frumoasă la chip şi o vei iubi şi vei vrea s-o iei de soţie,

12. S-o aduci în casa ta, să-şi tundă capul său, să-şi taie unghiile,

13. Să-şi dezbrace de pe ea haina sa de robie, să locuiască în casa ta şi să-şi plângă pe tatăl său şi pe mama sa timp de o lună; iar după aceea vei intra la ea, ca să fii bărbatul ei şi ea să-ţi fie femeie.

14. Iar dacă ea în urmă nu-ţi va mai plăcea, să-i dai drumul să se ducă unde va vrea, dar să n-o vinzi pe argint şi să n-o prefaci în roabă, pentru că ai umilit-o.

15. De va avea cineva două femei, una iubită şi una neiubită şi atât cea iubită cît şi cea neiubită îi vor naşte copii şi întâiul născut va fi al celei neiubite,

16. Acela, la împărţirea averii sale între fiii săi, nu poate să dea fiului femeii iubite întâietate înaintea fiului întâi-născut din cea neiubită,

17. Ci să cunoască de întâi-născut pe fiul celei neiubite şi să-i dea acestuia parte îndoită din toate câte va avea, că acesta este pârga puterii lui şi al lui este dreptul de întâi-născut.

18. De va avea cineva fecior rău şi nesupus, care nu ascultă de vorba tatălui său şi de vorba mamei sale şi aceştia l-au pedepsit, dar el tot nu-i ascultă,

19. Să-l ia tatăl lui şi mama lui şi să-l ducă la bătrânii cetăţii lor şi la poarta acelei cetăţi şi către preoţii cetăţii lor să zică:

20. Acest fiu al nostru este rău şi neascultător, nu ascultă de Cuvântul nostru şi este lacom şi beţiv".

21. Atunci toţi oamenii cetăţii lui să-l ucidă cu pietre şi să-l omoare. Şi aşa să stârpeşti răul din mijlocul tău şi toţi Israeliţii vor auzi şi se vor teme.

22. De se va găsi la cineva vinovăţie vrednică de moarte şi va fi omorât, spânzurat de copac,

23. Trupul lui să nu rămână peste noapte spânzurat de copac, ci să-l îngropi tot în ziua aceea, căci blestemat este înaintea Domnului tot cel spânzurat pe lemn şi să nu spurci pământul tău pe care Domnul Dumnezeul tău ţi-l dă moştenire".

CAP. 22

1. "Când vei vedea boul fratelui tău sau oaia lui rătăcite pe câmp; să nu treci pe lângă ele, ci să le întorci fratelui tău.

2. Dar dacă fratele tău nu va fi aproape de tine sau nu-l cunoşti, să le duci la casa ta şi să şadă la tine până le va căuta fratele tău şi atunci să i le dai.

3. Aşa să faci şi cu asinul lui, aşa să faci şi cu haina lui, aşa să faci şi cu orice lucru pierdut al fratelui tău pe care el îl va pierde şi tu îl vei găsi; de la aceasta nu te poţi da la o parte.

4. Când vei vedea asinul fratelui tău sau boul lui căzuţi în drum, să nu-i laşi, ci să-i ridici împreună cu el.

5. Femeia să nu poarte veşminte bărbăteşti, nici bărbatul să nu îmbrace haine femeieşti, că tot cel ce face aceasta, urâciune este înaintea Domnului Dumnezeului tău.

6. Dacă în cale, în vreun copac sau pe pământ, vei găsi cuib de pasăre cu pui sau cu ouă şi mama lor va fi şezând pe pui sau pe ouă, să nu iei mama împreună cu puii;

7. Mamei dă-i drumul, iar puii ia-i pentru tine ca să-ţi fie bine şi să se înmulţească zilele tale.

8. De vei zidi casă nouă, să faci apărătoare pe marginea acoperişului tău, ca să nu aduci sânge asupra casei tale când va cădea cineva de pe ea.

9. Să nu semeni via ta cu două feluri de seminţe, ca să nu-ţi faci blestemată strângerea seminţelor, pe care tu le semeni împreună cu roadele viei tale.

10. Să nu ari cu un bou şi cu un asin.

11. Să nu te îmbraci cu haină făcută din două feluri de fire: de lână şi de în.

12. Fă-ţi ciucuri în cele patru colţuri ale mantiei tale cu care te acoperi.

13. De îşi va lua cineva femeie şi va intra la dânsa,

14. Iar apoi o va urî şi va ridica asupra ei învinuiri de lucruri urâte, va împrăştia zvon rău despre ea şi va zice: Am luat femeia aceasta şi am intrat la ea şi n-am găsit la ea feciorie,

15. Atunci tatăl fetei şi mama ei să ia şi să ducă semnele fecioriei fetei la bătrânii cetăţii, în poartă;

16. Şi tatăl fetei să zică bătrânilor: Am dat pe fiica mea de femeie acestui om şi acum el a urât-o,

17. Şi iată ridică asupra ei învinuiri de lucruri urâte, zicând: N-am găsit feciorie la fiica ta; dar iată semnele fecioriei fiicei mele. Şi să întindă haina înaintea bătrânilor cetăţii.

18. Atunci bătrânii acelei cetăţi să ia pe bărbat şi să-l pedepsească;

19. Să pună asupra lui gloabă de o sută de sicli de argint şi să-i dea tatălui fetei, pentru că a stârnit zvonuri rele despre o fată israelită; ea însă să-i rămână femeie şi el să nu se poată despărţi de ea toată viaţa lui.

20. Iar dacă cele spuse vor fi adevărate şi nu se va găsi feciorie la fată,

21. Atunci fata să fie adusă la uşa casei tatălui ei şi locuitorii cetăţii ei să o ucidă cu pietre şi să o omoare, pentru că a făcut lucru de ruşine în Israel, desfrânându-se în casa tatălui său. Şi aşa să stârpeşti răul din mijlocul tău.

22. De se va găsi cineva dormind cu femeie măritată, pe amândoi să-i daţi morţii: şi bărbatul, care a dormit cu femeia şi femeia. Şi aşa să stârpeşti răul din Israel.

23. De va fi vreo fată tânără, logodită cu bărbat şi cineva o va întâlni în cetate şi se va culca cu dânsa,

24. Să-i aduceţi pe amândoi la poarta cetăţii aceleia şi să-i ucideţi cu pietre: pe fată pentru că n-a ţipat în cetate, iar pe bărbat pentru că a necinstit pe femeia aproapelui său. Şi aşa să stârpeşti răul din mijlocul tău.

25: Dacă vreun bărbat va întâlni la câmp o fată logodită şi, prinzând-o, se va culca cu ea, să-l ucideţi numai pe bărbatul care s-a culcat cu ea;.

26. Iar fetei să nu-i faci nimic. Asupra fetei nu este vină de moarte, căci aceasta este tot una ca şi cum cineva s-ar ridica asupra aproapelui său şi l-ar omorî;

27. Pentru că el a întâlnit-o în câmp şi, deşi fata logodită va fi strigat, n-a avut cine s-o scape.

28. De se va întâlni cineva cu o fată nelogodită şi o va prinde şi se va culca cu ea şi vor fi prinşi,

29. Atunci cel ce s-a culcat cu ea să dea tatălui fetei cincizeci de sicli de argint, iar ea să-i fie nevastă, pentru că a necinstit-o; toată viaţa lui să nu se poată despărţi de ea.

30. Nimeni să nu ia de soţie pe femeia tatălui său şi să ridice marginea hainei tatălui său".

CAP. 23.

1. "Scopitul şi famenul să nu intre în obştea Domnului.

2. Fiul femeii desfrânate să nu intre în obştea Domnului.

3. Amonitul şi Moabitul să nu intre în obştea Domnului; nici al zecelea neam al lor în veci să nu intre în obştea Domnului,

4. Pentru că nu v-au întâmpinat cu pâine şi cu apă în cale, când veneaţi din Egipt, şi pentru că ei au plătit împotriva ta pe Valaam, fiul lui Beor, din Petorul Mesopotamiei, ca să vă blesteme.

5. Dar Domnul Dumnezeul tău n-a voit să asculte pe Valaam şi a prefăcut Domnul Dumnezeul tău blestemul lui în binecuvântare pentru tine, pentru că Domnul Dumnezeul tău te iubeşte.

6. Să nu le doreşti pace şi fericire în toate zilele tale, în veci.

7. Să nu-ţi fie scârbă de edomit căci acesta îţi este frate. Să nu-ţi fie scârbă de egiptean, că ai fost străin în pământul lui.

8. Copiii ce se vor naşte acestora în al treilea neam pot intra în obştea Domnului.

9. Când vei ieşi cu război asupra duşmanilor tăi, fereşte-te de tot ce este rău.

10. De va fi careva din ai tăi necurat de ceea ce i s-a întâmplat noaptea, acela să iasă afară din tabără şi să nu intre în tabără,

11. Ci, după ce se va face seară, să-şi spele trupul cu apă şi după asfinţitul soarelui să intre în tabără.

12. Să ai afară din tabără loc şi acolo să ieşi afară.

13. Afară de uneltele tale, să mai ai şi o lopată şi, când vei vrea să ieşi cu scaunul afară din tabără, să sapi o groapă şi apoi să îngropi cu ea necurăţeniile tale;

14. Că Domnul Dumnezeul tău umblă prin tabăra ta, ca să te izbăvească şi să-ţi dea pe vrăjmaşii tăi în mâinile tale; de aceea tabăra ta să fie sfântă, ca să nu vadă El la tine ceva de ruşine şi să Se depărteze de la tine.

15. Să nu dai pe rob în mâinile stăpânului său, când acela va fugi de la Stăpânul său la tine;

16. Lasă-l să trăiască la tine, lasă-l să locuiască în mijlocul vostru, în locul ce-şi va alege, în una din cetăţile tale unde-i va place; dar să nu-l strâmtorezi.

17. Să nu fie desfrânată din fiicele lui Israel, nici desfrânat din fiii lui Israel.

18. Câştigul de la desfrânată şi preţul de pe câine să nu-l duci în casa Domnului Dumnezeului tău pentru împlinirea oricărei făgăduinţe, căci şi unul şi altul sunt urâciune înaintea Domnului Dumnezeului tău.

19. Să nu dai cu camătă fratelui tău nici argint, nici pâine, nici nimic din câte se pot da cu camătă.

20. Celui de alt neam să-i dai cu camătă; iar fratelui tău să nu-i dai cu camătă, ca Domnul Dumnezeul tău să te binecuvânteze întru toate câte se fac de mâinile tale în pământul în care mergi ca să-l iei în stăpânire.

21. De vei da făgăduinţă Domnului Dumnezeului tău, să nu întârzii a o împlini, căci Domnul Dumnezeul tău o va cere de la tine şi păcat vei avea asupra ta.

22. Iar de n-ai dat făgăduinţă, nu va fi păcat asupra ta.

23. Ceea ce a ieşit din gura ta să păzeşti şi să împlineşti făgăduinţa pe care tu ai făcut-o de bună voie Domnului Dumnezeului tău, şi de care ai grăit cu gura ta.

24. De vei intra în via aproapelui tău, poţi să mănânci poamă până ce te vei sătura, dar în panerul tău să nu pui.

25. Şi când vei intra în grâul aproapelui tău, rupe spice cu mâinile tale, iar secera să n-o pui în ogorul aproapelui tău".

CAP. 24

1. "De va lua cineva femeie şi se va face bărbat ei, dar ea nu va afla bunăvoinţă în ochii lui, pentru că va găsi el ceva neplăcut la ea, şi-i va scrie carte de despărţire, i-o va da la mână şi o va slobozi din casa sa,

2. Iar ea va ieşi şi, ducându-se, se va mărita cu alt bărbat.

3. Dar dacă şi acest din urmă bărbat o va urî şi-i va scrie carte de despărţire şi i-o va da la mână şi o va slobozi din casa sa, sau va muri acest din urmă bărbat al ei, care a luat-o de soţie,

4. Bărbatul ei cel dintâi care a lăsat-o nu o poate lua iar de soţie, după ce a fost întinată, că aceasta este urâciune înaintea Domnului Dumnezeului tău; să nu întinezi pământul, pe care Domnul Dumnezeul tău ti-l dă de moştenire.

5. Dacă cineva şi-a luat femeie de curând, să nu se ducă la război şi să nu i se pună nici o sarcină; lasă-l să rămână slobod la casa sa timp de un an, să veselească pe femeia sa pe care a luat-o.

6. Nimeni să nu ia zălog piatra de deasupra sau cea de dedesubt a râşniţei, că ar însemna că iei zălog însăşi viaţa cuiva.

7. De se va afla că cineva a furat pe vreunul din fraţii săi, din fiii lui Israel şi, făcându-l rob, l-a vândut, să fie omorât tălharul acela şi să stârpeşti răul din mijlocul tău.

8. Fii atent cu tine la boala leprei, păzeşte foarte bine toată legea care te învaţă preoţii cei din leviţi, şi împliniţi cu sfinţenie ceea ce le-am poruncit eu.

9. Adu-ţi aminte ce a făcut Domnul Dumnezeul tău Mariamei pe drum, când veneaţi voi din Egipt.

10. De vei da aproapelui tău ceva împrumut, să nu te duci în casa lui ca să iei zălog de la el;

11. Stai în uliţă, şi acela căruia i-ai dat împrumut să-ţi scoată zălog în uliţă.

12. Iar dacă acela va fi om sărac, să nu te culci, având la tine zălogului;

13. Ci să-i întorci zălogul la asfinţitul soarelui, ca să se culce în haina sa şi să te binecuvânteze; aceasta ţi se va socoti ca o faptă bună înaintea Domnului Dumnezeului tău.

14. Să nu nedreptăţeşti pe cel ce munceşte cu plată, pe sărac şi pe cel lipsit dintre fraţii tăi sau dintre străinii care sunt în pământul tău şi în cetăţile tale.

15. Ci să dai plata în aceeaşi zi şi să nu apună soarele înainte de aceasta, că el este sărac şi sufletul lui aşteaptă această plată; ca să nu strige el asupra ta către Domnul şi să nu ai păcat.

16. Părinţii să nu fie pedepsiţi cu moartea pentru vina copiilor şi nici copiii să nu fie pedepsiţi cu moartea pentru vina părinţilor; ci fiecare să fie pedepsit cu moartea pentru păcatul său.

17. Să nu judeci strâmb pe străin, pe orfan şi pe văduvă, şi văduvei să nu-i iei haina zălog.

18. Adu-ţi aminte că şi tu ai fost rob în Egipt şi Domnul Dumnezeul tău te-a izbăvit de acolo, de aceea îţi şi poruncesc eu să faci aceasta.

19. Când vei secera holda în ţarina ta şi vei uita vreun snop în ţarină, să nu te întorci să-l iei, ci lasă-l să rămână al străinului, săracului, orfanului şi văduvei, ca Domnul Dumnezeul tău să te binecuvânteze întru toate lucrurile mâinilor tale.

20. Când vei scutura măslinul tău, să nu te întorci să culegi rămăşiţele, ci lasă-le străinului, orfanului şi văduvei".

21. Când vei strânge roadele viei tale, să nu aduni rămăşiţele, ci lasă-le străinului, orfanului şi văduvei.

22. Adu-ţi aminte că şi tu ai fost rob în pământul Egiptului şi de aceea îţi poruncesc eu să faci aceasta".

CAP. 25

1. "De va fi neînţelegere între oameni, să fie aduşi la judecată şi să fie judecaţi; celui drept să i se dea dreptate, iar cel vinovat să se osândească.

2. Dacă celui vinovat i se va cuveni bătaie, să poruncească judecătorii să fie pus jos şi să fie bătut înaintea lor, după măsura vinovăţiei lui.

3. I se pot da până la patruzeci de lovituri, iar nu mai mult, ca nu cumva fratele tău, din pricina multelor lovituri, să fie schilodit înaintea ochilor tăi.

4. Să nu legi gura boului care treieră.

5. De vor trăi fraţii împreună şi unul din ei va muri, fără să aibă fiu, femeia celui mort să nu se mărite în altă parte după străin, ci cumnatul ei să intre la ea, să şi-o ia soţie şi să trăiască cu ea.

6. Întâiul născut pe care-l va naşte ea să poarte numele fratelui lui cel mort, pentru ca numele acestuia să nu se şteargă din Israel.

7. Iar dacă el nu va voi să ia pe cumnata sa, aceasta să se ducă la poarta cetăţii, înaintea bătrânilor şi să zică: Cumnatul meu nu vrea să păstreze numele fratelui său în Israel, nevrând să se căsătorească cu mine.

8. Iar bătrânii cetăţii lui să-l cheme şi să-l sfătuiască şi, dacă el se va ridica şi va zice: Nu vreau s-o iau,

9. Atunci cumnata lui să se ducă la el acolo, în faţa bătrânilor, să-i dezlege sandaua din piciorul lui, să-l scuipe în obraz şi să zică: Aşa se cuvine omului care nu vrea să zidească fratelui său casă în Israel.

10. Şi casa acestuia se va numi în Israel casa desculţului.

11. De se vor bate între dânşii nişte bărbaţi, şi femeia unuia din ei se va duce ca să scoată pe bărbatul său din mâna celui ce-l bate şi, întinzându-şi ea mâna, va apuca pe acesta de părţile lui ruşinoase,

12. Să i se taie mâna ei şi să nu o cruţe ochiul tău.

13. Să nu ai în săculeţul tău două feluri de greutăţi pentru cumpănă: unele mai mari şi altele mai mici.

14. În casa ta să nu ai două feluri de efă: una mai mare şi alta mai mică.

15. Greutăţile pentru cumpăna ta să fie adevărate şi drepte şi efa ta să fie adevărată şi dreaptă, ca să se înmulţească zilele tale pe pământul pe care ţi-l dă Domnul Dumnezeul tău de moştenire;

16. Că urâciune este înaintea Domnului Dumnezeului tău tot cel ce face strâmbătate.

17. Adu-ti aminte cum s-a purtat cu tine Amalec pe drum, când veneaţi voi din Egipt,

18. Şi cum te-a întâmpinat el în cale şi a ucis în urma ta pe toţi cei slăbiţi, când erai ostenit şi obosit, netemându-se de Dumnezeu.

19. Aşadar, când Domnul Dumnezeul tău te va linişti de toţi vrăjmaşii tăi, din toate părţile, în pământul pe care Domnul Dumnezeul tău ţi-l dă moştenire ca să-l stăpâneşti, să ştergi pomenirea lui Amalec de sub cer. Nu uita aceasta".

CAP. 26

1. Când vei intra în pământul pe care Domnul Dumnezeul tău ţi-l dă moştenire, şi-l vei lua în stăpânire şi te vei aşeza pe el,

2. Să iei pârga tuturor roadelor pământului ce vei lua tu din pământul tău pe care Domnul Dumnezeul tău ţi-l dă, să le pui în paner şi să te duci la locul acela pe care Domnul Dumnezeul tău îl va alege ca să-i fie acolo numele Lui;

3. Să mergi la preotul care va fi în zilele acelea şi să-i zici: Astăzi mărturisesc înaintea Domnului Dumnezeului tău că am intrat în acel pământ pentru care Domnul S-a jurat părinţilor noştri să ni-l dea nouă.

4. Iar când preotul va lua panerul din mâna ta şi-l va pune înaintea jertfelnicului Domnului Dumnezeului tău,

5. Tu să răspunzi şi să zici înaintea Domnului Dumnezeului tău: Tatăl meu a fost un arameian pribeag, s-a dus în Egipt, s-a aşezat acolo cu puţinii oameni ai săi şi acolo s-a ridicat din el popor mare, puternic şi mult la număr.

6. Dar Egiptenii s-au purtat rău cu noi şi ne-au strâmtorat şi ne-au silit la munci grele.

7. De aceea am strigat noi către Domnul Dumnezeul părinţilor noştri; iar Domnul a auzit strigarea noastră, a văzut nenorocirea noastră, muncile noastre şi împilarea noastră.

8. Şi ne-a scos Domnul din Egipt, singur cu puterea Lui cea mare, cu mână tare şi cu braţ înalt, cu înfricoşare mare, cu semne şi minuni;

9. Şi ne-a adus în locul acesta şi ne-a dat pământul acesta, tara în care curge lapte şi miere.

10. Acum iată am adus pârga roadelor din pământul pe care Tu, Doamne, mi l-ai dat din pământul unde curge lapte şi miere. Să pui roadele acelea înaintea Domnului Dumnezeului tău, să te închini înaintea Domnului Dumnezeului tău

11. Şi să te veseleşti de toate bunătăţile ce Domnul Dumnezeul tău ţi-a dat ţie şi casei tale; dar să se veselească şi levitul şi străinul care va fi la tine.

12. Iar când vei osebi toate zeciuielile din roadele pământului tău în anul al treilea, care este anul zeciuielii, şi le vei da levitului, străinului, orfanului şi văduvei, ca să mănânce aceştia în locaşurile tale şi să se sature,

13. Atunci să zici înaintea Domnului Dumnezeului tău: Am osebit din casa mea cele sfinte şi le-am dat levitului, străinului, orfanului şi văduvei, după toate poruncile Tale pe care mi le-ai dat Tu mie; n-am călcat poruncile Tale, nici nu le-am uitat;

14. N-am mâncat din ele în întristarea mea, nici nu le-am osebit în necurăţenie, nici n-am dat din ele cu prilejul vreunui mort, ci m-am supus glasului Domnului Dumnezeului meu şi am împlinit tot ce mi-ai poruncit Tu.

15. Caută deci din locaşul Tău cel sfânt, din ceruri, şi binecuvintează pe poporul Tău, Israel, şi pământul pe care ni l-ai dat nouă, după cum Te-ai jurat părinţilor noştri, ca să ne dai pământul în care curge lapte şi miere.

16. În ziua aceasta îţi porunceşte Domnul Dumnezeul tău să împlineşti toate hotărârile şi rânduielile acestea; să le păzeşti şi să le împlineşti din toată inima ta şi din tot sufletul tău.

17. Astăzi ai mărturisit tu Domnului că El va fi Dumnezeul tău şi că tu vei umbla în căile Lui şi vei păzi hotărârile Lui, poruncile Lui şi legile Lui şi vei asculta glasul Lui.

18. Şi Domnul ţi-a făgăduit astăzi că tu vei fi poporul Lui adevărat, precum ţi-a grăit El, de vei păzi toate poruncile Lui;

19. Şi te va pune cu cinstea şi cu mărirea şi cu faima mai presus de toate popoarele pe care le-a făcut El şi vei fi poporul sfânt al Domnului Dumnezeului tău, precum ţi-a grăit El".

CAP. 27

1. Moise, împreună cu bătrânii fiilor lui Israel, a poruncit poporului şi a zis: "Toate poruncile pe care vi le poruncesc eu astăzi să le împliniţi.

2. Când vei trece peste Iordan în pământul pe care Domnul Dumnezeul tău ţi-l dă, să-ţi aşezi pietre mari şi să le văruieşti cu var;

3. Şi pe pietrele acelea să scrii toate cuvintele acestei legi când vei trece Iordanul, ca să intri în pământul pe care Domnul Dumnezeul tău ţi-l dă, în pământul unde curge lapte şi miere, după cum ţi-a grăit Domnul Dumnezeul părinţilor tăi.

4. După ce veţi fi trecut Iordanul, să puneţi pietrele acelea, precum vă poruncesc eu astăzi, pe muntele Ebal şi să le văruiţi cu var.

5. Să zideşti acolo jertfelnic Domnului Dumnezeului tău, jertfelnic făcut din pietre, fără să pui asupra lor fierul.

6. Jertfelnicul Domnului Dumnezeului tău însă să-l faci din pietre întregi şi să aduci pe el Domnului Dumnezeului tău ardere de tot.

7. Să mai aduci jertfe de pace; să mănânci şi să te saturi acolo şi să te veseleşti înaintea Domnului Dumnezeului tău.

8. Dar să scrii pe pietrele acelea cuvintele legii acesteia foarte lămurit".

9. Moise cu preoţii cei din leviţi a grăit la tot Israelul şi a zis: "Ia aminte şi ascultă, Israele: Astăzi te-ai făcut poporul Domnului Dumnezeului tău.

10. Ascultă dar glasul Domnului Dumnezeului tău şi plineşte toate poruncile Lui şi hotărârile Lui pe care ţi le spun eu astăzi".

11. În ziua aceea a mai poruncit Moise poporului şi a zis:

12. "După ce veţi trece Iordanul, seminţiile: Simeon, Levi, Iuda, Isahar, Iosif şi Veniamin să stea pe muntele Garizim şi să binecuvânteze poporul;

13. Iar seminţiile: Ruben, Gad, Aşer, Zabulon, Dan şi Neftali să stea pe muntele Ebal, ca să rostească blestemul.

14. Atunci leviţii să strige şi să zică cu glas tare tuturor Israeliţilor:

15. Blestemat să fie cel ce va face idol cioplit sau turnat, lucru de mână de meşter şi urâciune înaintea Domnului şi-l va pune la loc tainic ! La aceasta tot poporul să răspundă şi să zică: Amin !

16. Blestemat să fie cel ce va grăi de rău pe tatăl său sau pe mama sa ! Şi tot poporul să zică: Amin !

17. Blestemat să fie cel ce va muta hotarul aproapelui său ! Şi tot poporul să zică: Amin !

18. Blestemat să fie cel ce va abate pe orb din drum ! Şi tot poporul să zică: Amin !

19. Blestemat să fie cel ce va judeca strâmb pe străin, pe orfan şi pe văduvă ! Şi tot poporul să zică: Amin !

20. Blestemat să fie cel ce se va culca cu femeia tatălui său, că a ridicat poala hainei tatălui său ! Şi tot poporul să zică: Amin !

21. Blestemat să fie cel ce se va culca cu vreun dobitoc ! Şi tot poporul să zică: Amin !

22. Blestemat să fie cel ce se va culca cu sora sa, fiica tatălui său, sau fiica mamei sale ! Şi tot poporul să zică: Amin !

23. Blestemat să fie cel ce se va culca cu soacra sa ! Şi tot poporul să zică: Amin ! Blestemat să fie cel ce se va culca cu sora femeii sale ! şi tot poporul să zică: Amin !

24. Blestemat să fie cel ce va ucide în ascuns pe aproapele său ! Şi tot poporul să zică: Amin !

25. Blestemat să fie cel ce va lua mită, ca să ucidă suflet şi să verse sânge nevinovat ! Şi tot poporul să zică: Amin !

26. Blestemat să fie tot omul care nu va plini toate cuvintele legii acesteia şi nu va urma după ea ! Şi tot poporul să zică: Amin !"

CAP. 28

1. "Dacă tu, după ce vei trece peste Iordan, în pământul pe care Domnul Dumnezeul tău îi-l va da, vei asculta glasul Domnului Dumnezeului tău şi vei împlini cu băgare de seamă toate poruncile Lui pe care ţi le dau astăzi, atunci Domnul Dumnezeul tău te va pune mai presus de toate popoarele pământului.

2. De vei asculta glasul Domnului Dumnezeului tău, vor veni asupra ta toate binecuvântările acestea şi se vor împlini asupra ta:

3. Binecuvântat să fii în cetate şi binecuvântat să fii în ţarină;

4. Binecuvântat să fie rodul pântecelui tău, rodul pământului tău, rodul dobitoacelor tale;

5. Binecuvântate să fie hambarele tale şi cămările tale;

6. Binecuvântat să fii la intrarea ta în casă şi binecuvântat să fii la ieşirea ta din casă;

7. Să bată Domnul înaintea ta pe vrăjmaşii tăi cei ce se vor ridica asupra ta; pe o cale să vină asupra ta şi pe şapte căi să fugă de tine;

8. Să-îi trimită Domnul binecuvântare peste grânarele tale şi peste tot lucrul mâinilor tale şi să te binecuvânteze în pământul pe care Domnul Dumnezeul tău ţi-l dă;

9. Să facă Domnul Dumnezeu din tine popor sfânt al Său, precum ţi S-a jurat El ţie şi părinţilor tăi, dacă vei asculta poruncile Domnului Dumnezeului tău şi vei umbla în căile Lui;

10. Vor vedea toate popoarele pământului că porţi numele Domnului Dumnezeului tău şi se vor teme de tine;

11. Domnul Dumnezeul tău îţi va da belşug în toate bunătăţile, în rodul pântecelui tău, în rodul dobitoacelor tale şi în rodul ogoarelor tale din pământul pe care Domnul S-a jurat părinţilor tăi să ţi-l dea;

12. Domnul îţi va deschide comoara Sa cea bună, cerul, ca să dea ploaie pământului tău la vreme şi ca să binecuvânteze toate lucrurile mâinilor tale; şi vei da împrumut multor popoare, iar tu nu vei lua împrumut; vei domni peste multe popoare, iar acelea nu vor domni peste tine;

13. Domnul Dumnezeul tău te va pune cap iar nu coadă şi vei fi numai sus, iar jos nu vei fi, dacă te vei supune poruncilor Domnului Dumnezeului tău, care ţi le spun eu astăzi să le ţii şi să le împlineşti

14. Şi dacă nu te vei abate de la toate poruncile care ţi le poruncesc eu astăzi nici la dreapta nici la stânga, ca să mergeţi după alţi dumnezei să le slujiţi.

15. Iar dacă nu vei asculta glasul Domnului Dumnezeului tău şi nu te vei sili să împlineşti toate poruncile şi hotărârile Lui pe care îi le poruncesc eu astăzi, să vină asupra ta toate blestemele acestea şi să te ajungă:

16. Blestemat să fii tu în cetate şi blestemat să fii tu în ţarină;

17. Blestemate să fie grânarele tale şi cămările tale;

18. Blestemat să fie rodul pântecelui tău şi rodul pământului tău, rodul vacilor tale şi rodul oilor tale;

19. Blestemat să fii tu la intrarea ta în casă şi blestemat la ieşirea ta din casă;

20. Să trimită Domnul asupra ta blestem, tulburare şi necaz în tot lucrul mâinilor tale pe care te vei apuca să-l faci, până vei fi stârpit şi până vei pieri curând, pentru faptele tale rele şi pentru că M-ai părăsit;

21. Ba să mai trimită Domnul asupra ta ciumă, până te va stârpi de pe pământul în care mergi ca să-l stăpâneşti;

22. Să te bată Domnul cu oftică, cu lingoare, cu friguri, cu aprindere, cu secetă, cu vânt rău şi cu rugină, şi te vor urmări acestea până vei pieri;

23. Cerurile tale, care sunt deasupra capului tău, să se facă aramă şi pământul de sub tine fier;

24. În loc de ploaie, Domnul să dea pământului tău praf şi pulbere, care să cadă din cer asupra ta până te va pierde şi până vei fi prăpădit;

25. Domnul te va da să fii bătut de vrăjmaşii tăi; pe un drum să mergi asupra lor şi pe şapte drumuri să fugi de ei şi să fii împrăştiat prin toate ţările pământului;

26. Trupurile tale să fie hrană tuturor păsărilor cerului şi fiarelor şi nu va fi cine să le alunge;

27. Te va lovi Domnul cu lepra Egiptului, cu trânji, cu râie şi cu pecingine, de care să nu te poţi vindeca;

28. Să te bată Domnul cu nebunie, cu orbire şi cu amorţirea inimii;

29. Pe dibuite să mergi ziua în amiaza mare, cum umblă orbul pipăind pe întuneric, şi să te strâmtoreze şi să te ocărască în toate zilele, şi nimeni să nu te apere;

30. Cu femeie să te logodeşti şi altul să se culce cu ea; casă să zideşti, şi să nu trăieşti în ea; vie să sădeşti, dar de ea să nu te foloseşti;

31. Boul tău să fie junghiat sub ochii tăi şi să nu-l mănânci tu; asinul să ţi-l ia şi să nu ţi-l mai aducă; oile tale să fie date vrăjmaşilor tăi şi nimeni să nu te izbăvească;

32. Fiii tăi şi fiicele tale să fie date la popor străin; ochii tăi să-i vadă şi să se topească în toate zilele de mila lor, dar să nu ai nici o putere în mâinile tale;

33. Roadele pământului tău şi toate ostenelile tale să le mănânce un popor pe care tu nu l-ai cunoscut, iar tu să fii numai strâmtorat şi chinuit în toate zilele;

34. Din pricina celor ce-ţi vor vedea ochii tăi, îţi vei ieşi din minţi;

35. Domnul te va lovi cu lepră rea peste genunchi şi peste fluiere şi din tălpile picioarelor tale până în creştetul capului tău, de care nu te vei mai putea vindeca;

36. Te va duce Domnul pe tine şi pe regele tău, pe care-l vei pune peste tine, la poporul pe care nu l-ai cunoscut nici tu, nici părinţii tăi, şi acolo vei sluji altor dumnezei de lemn şi de piatră;

37. Şi vei fi de spaimă, de pomină şi de râs la toate popoarele la care te va duce Domnul Dumnezeul tău;

38. Vei semăna multă sămânţă în ţarină, dar puţină vei culege, pentru că o vor mânca lăcustele;

39. Vii vei sădi şi le vei lucra, dar nu le vei culege, nici nu vei bea vin, pentru că le vor mânca viermii;

40. Măslini încă vei avea în toate ţinuturile tale, dar cu untdelemn nu te vei unge, pentru că măslinele tale vor cădea;

41. Fii şi fiice vei naşte, dar nu-i vei avea, pentru că vor fi luaţi în robie;

42. Toţi pomii tăi şi roadele pământului le va strica rugina;

43. Străinul cel din mijlocul tău se va înălţa peste tine din ce în ce mai sus, iar tu te vei pogorî din ce în ce mai jos;

44. Acela îţi va da împrumut, iar tu nu-i vei da lui împrumut; acela va fi cap, iar tu vei fi coadă.

45. Vor veni asupra ta toate blestemele acestea, te vor urmări şi te vor ajunge. până vei fi stârpit, pentru că n-ai ascultat glasul Domnului Dumnezeului tău şi n-ai păzit poruncile Lui, nici hotărârile Lui pe care ţi le-a dat El.

46. Şi vor fi ele semn şi pecete asupra ta şi asupra seminţiei tale în veci.

47. Pentru că tu n-ai slujit Domnului Dumnezeului tău cu veselia şi cu bucuria inimii, când erai îmbelşugat de toate.

48. Vei sluji vrăjmaşului tău, pe care-l va trimite asupra ta Domnul Dumnezeul tău, când vei fi în foamete şi în sete şi în golătate şi în tot felul de lipsă; acela va pune pe grumazul tău jug de fier şi te va istovi.

49. Trimite-va Domnul asupra ta popor din depărtare, de la marginea pământului; ca un vultur va veni poporul acela a cărui limbă tu nu o vei înţelege;

50. Popor crunt, care nu va da cinste bătrânului şi nu va cruţa pe cel tânăr.

51. Va mânca acela rodul dobitoacelor tale şi rodul pământului tău, până te va nimici, căci nu-ţi va lăsa nici pâine, nici vin, nici untdelemn, nici rodul vitelor tale, nici rodul oilor tale, până te va pierde.

52. Te va strâmtora în toate cetăţile tale, până ce va dărâma, în tot pământul tău, zidurile tale cele înalte şi tari în care nădăjduieşti tu şi te va împila în toate locaşurile tale, în tot pământul tău pe care Domnul Dumnezeul tău ţi-l dă.

53. Şi vei mânca tu rodul pântecelui tău, carnea fiilor şi fiicelor tale, pe care ţi-i va fi dat Domnul Dumnezeul tău în timpul împresurării şi al strâmtorării cu care te va strâmtora vrăjmaşul tău.

54. Bărbatul tău, cel răsfăţat şi trăit în alintare, va privi cu ochi nemilostivi la fratele său; la soţia de la sânul său şi la ceilalţi copii ai săi, care îţi vor rămâne.

55. Şi nu va da nici unuia din ei carne din copiii săi, pe care îi va mânca el, căci nu-i va mai rămâne nimic în vremea împresurării cu care te va strâmtora vrăjmaşul tău în toate cetăţile tale.

56. Femeia ta, trăită în belşug şi răsfăţ, care nu şi-a pus piciorul său în pământ din pricina traiului alintat şi îndestulat dinainte, va privi cu ochi nemilostivi pe bărbatul de la sânul ei şi la fiul său şi la fiica sa,

57. Şi nu le va da fătul, care a ieşit din coapsele sale şi copiii, pe care i-a născut, pentru că ea, din pricina lipsei de toate, îi va mânca pe ascuns în timpul împresurării şi al strâmtorării cu care te va strâmtora vrăjmaşul tău în cetăţile tale.

58. De nu te vei sili să împlineşti toate cuvintele legii acesteia, care sunt scrise în cartea aceasta şi nu te vei teme de acest nume slăvit şi înfricoşător al Domnului Dumnezeului tău,

59. Atunci Domnul te va bate pe tine şi pe urmaşii tăi cu plăgi nemaiauzite, cu plăgi mari şi nesfârşite şi cu boli rele şi necurmate;

60. Va aduce asupra ta toate plăgile cele rele ale Egiptului, de care te-ai temut şi se vor lipi acelea de tine.

61. Toată boala, toată plaga scrisă şi toată cea nescrisă în cartea legii acesteia, o va aduce Domnul asupra ta, până vei fi stârpit.

62. Puţini din voi vor rămâne, deşi veţi fi fost ca stelele cerului, pentru că n-aţi ascultat glasul Domnului Dumnezeului vostru.

63. Cum s-a bucurat Domnul, când v-a făcut bine şi v-a înmulţit, tot aşa se va bucura Domnul când vă va pierde şi vă va stârpi şi veţi fi aruncaţi din pământul în care intraţi ca să-l stăpâniţi.

64. Atunci te va împrăştia Domnul Dumnezeul tău prin toate popoarele şi acolo vei sluji altor dumnezei, pe care nu i-ai cunoscut nici tu, nici părinţii tăi; vei sluji la lemne şi la pietre.

65. Dar şi între aceste popoare nu te vei linişti şi nu vei avea loc de odihnă pentru piciorul tău, că Domnul îţi va da acolo inimă tremurătoare, topirea ochilor şi durere sufletului.

66. Viaţa ta va fi mereu în primejdie înaintea ochilor tăi; vei tremura ziua şi noaptea şi nu vei fi sigur de viaţa ta.

67. De tremurul inimii tale, de care vei fi cuprins, şi de cele ce vei vedea cu ochii tăi, dimineaţa vei zice: O, de ar veni seara ! Iar seara vei zice: O, de ar veni ziua !

68. Şi te va întoarce Domnul în Egipt, în corăbii pe calea aceea de care ţi-a zis: "Să nu o mai vezi !"; şi acolo vă veţi da spre vânzare vrăjmaşilor voştri robi şi roabe şi nu va fi cine să vă cumpere".

CAP. 29

1. Iată cuvintele legământului ce a poruncit Domnul lui Moise să încheie cu fiii lui Israel în pământul Moabului, afară de legământul pe care l-a încheiat Domnul cu ei în Horeb.

2. Atunci a chemat Moise pe toţi fiii lui Israel şi le-a zis: "Aţi văzut toate câte a făcut Domnul înaintea ochilor voştri, în pământul Egiptului, cu Faraon şi cu toate slugile lui şi cu tot pământul lui,

3. Acele pedepse mari pe care le-au văzut ochii tăi şi acele semne şi minuni, mâna cea tare şi braţul cel înalt;

4. Dar până în ziua de astăzi nu v-a dat Domnul Dumnezeu minte ca să pricepeţi, ochi ca să vedeţi şi urechi ca să auziţi.

5. Patruzeci de ani v-a purtat prin pustie şi hainele de pe voi nu s-au învechit, nici încălţămintele voastre nu s-au stricat în picioarele voastre.

6. Pâine n-aţi mâncat, vin şi sicheră n-aţi băut, ca să ştiţi că Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru.

7. Când însă aţi ajuns la locul acesta, s-a ridicat împotriva voastră Sihon, regele Heşbonului, şi Og, regele Vasanului, ca să se lupte cu noi.

8. Dar noi i-am bătut şi am cuprins ţara lor şi am dat-o moştenire seminţiilor lui Ruben şi Gad şi la jumătate din seminţia lui Manase.

9. Păziţi dar toate cuvintele aşezământului acestuia şi le împliniţi, ca să aveţi spor la toate câte veţi face.

10. Voi cu toţii vă înfăţişaţi astăzi înaintea feţei Domnului Dumnezeului vostru: căpeteniile seminţiilor voastre, bătrânii voştri, judecătorii voştri, mai marii oştirii voastre şi toţi Israeliţii,

11. Copiii voştri, femeile voastre şi străinii tăi care se află în taberele tale, de la tăietorul de lemne până la cărătorul de apă.

12. Ca să închei legământ cu Domnul Dumnezeul tău şi să ai parte de legământul făcut prin jurământ pe care Domnul Dumnezeul tău l-a încheiat astăzi cu tine,

13. Ca să te faci astăzi poporul Lui şi El să-ţi fie Dumnezeu, precum ţi-a grăit El şi cum S-a jurat părinţilor tăi: lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov.

14. Şi nu numai cu voi singuri închei Eu acest legământ şi fac acest jurământ,

15. Ci atât cu cei ce stau astăzi aici cu noi înaintea feţei Domnului Dumnezeului vostru, cît şi cu acei care nu sunt astăzi aici cu noi.

16. Că ştiţi cum am trăit noi în pământul Egiptului şi cum am trecut prin mijlocul popoarelor pe la care aţi venit,

17. şi aţi văzut urâciunile lor şi idolii lor de lemn şi de piatră, de argint şi de aur, pe care îi au ele.

18. Să nu fie printre voi bărbat sau femeie, sau neam, sau seminţie, a căror inimă să se abată acum de la Domnul Dumnezeul vostru, ca să meargă să slujească dumnezeilor acelor popoare; să nu fie printre voi rădăcină din care să răsară otravă şi pelin,

19. Nici astfel de om care, auzind cuvintele blestemului acestuia, s-ac lăuda în inima sa, zicând: "Eu voi fi fericit, cu toate că voi umbla după voinţa inimii mele", şi să piară astfel cel sătul cu cel flămând.

20. Pe unul ca acesta nu-l va ierta Domnul, ci îndată se va aprinde mânia Domnului şi iuţimea Lui asupra unui astfel de om şi va cădea asupra lui tot blestemul legământului acestuia, care este scris în cartea aceasta a legământului şi va şterge Domnul numele lui de sub cer,

21. Şi-l va despărţi Domnul spre pieire din toate seminţiile lui Israel, după toate blestemele legământului, care sunt scrise în cartea aceasta a legii.

22. Rândul de oameni care va urma, copiii voştri care vor fi după voi, străinul care va veni din ţară depărtată şi toate popoarele, văzând pedepsirea pământului acestuia şi bolile cu care îl pustieşte Domnul,

23. Văzând pucioasa şi sarea şi că tot pământul este zgură, încât nici nu se seamănă, nici nu rodeşte şi nu răsare pe el nici un fir de iarbă, ca de pe urma Sodomei, Gomorei, Admei şi Ţeboimului, pe care le-a stricat Domnul în mânia Sa şi în iuţimea Sa,

24. Vor zice: Pentru ce a făcut Domnul aşa cu ţara aceasta ? Cât de mare este aprinderea mâniei Lui !

25. Atunci vor răspunde: Pentru că au părăsit legământul Domnului Dumnezeului părinţilor lor, pe care Acesta l-a încheiat cu ei, când i-a scos din pământul Egiptului,

26. Şi s-au dus şi s-au apucat să slujească altor dumnezei şi s-au închinat acelor dumnezei pe care ei nu i-au cunoscut şi pe care El nu i-a hotărât.

27. De aceea s-a aprins mânia Domnului asupra Zării acesteia şi a adus El asupra ei toate blestemele legământului, scrise în această carte a legii,

28. Şi i-a lepădat Domnul din pământul lor cu mânie, cu iuţime şi cu aprindere mare şi i-a aruncat în alt pământ, cum vedem acum.

29. Cele ascunse sunt ale Domnului Dumnezeului nostru, iar cele descoperite sunt ale noastre şi ale fiilor noştri pe veci, ca să plinim toate cuvintele legii acesteia".

CAP. 30

1. "Când vor veni asupra ta toate cuvintele acestea, binecuvântarea şi blestemul, pe care ţi le-am spus eu şi le vei primi în inima ta în toate popoarele printre care te va împrăştia Domnul Dumnezeul tău,

2. Şi te vei întoarce la Domnul Dumnezeul tău şi, cum ti-am poruncit eu astăzi, vei asculta glasul Domnului Dumnezeului tău, tu şi fiii tăi, din toată inima ta şi din tot sufletul tău,

3. Atunci Domnul Dumnezeul tău va întoarce pe robii tăi şi se va milostivi asupra ta şi iar te va aduna din toate popoarele printre care te-a împrăştiat Domnul Dumnezeul tău.

4. Chiar de ai fi risipit de la o margine a cerului până la cealaltă margine a cerului, şi de acolo te va aduna Domnul Dumnezeul tău şi te va lua şi de acolo,

5. Şi te va aduce Domnul Dumnezeul tău în pământul pe care l-au stăpânit părinţii tăi şi-l vei lua în stăpânire şi te va face fericit şi te va înmulţi mai mult decât pe părinţii tăi.

6. Va tăia Domnul împrejur inima ta şi inima urmaşilor tăi, ca să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta şi din tot sufletul tău, ca să trăieşti.

7. Atunci Domnul Dumnezeul tău va întoarce toate blestemele acestea asupra vrăjmaşilor tăi şi a celor ce te-au urât şi te-au prigonit;

8. Iar tu te vei întoarce şi vei asculta glasul Domnului Dumnezeului tău şi vei împlini toate poruncile Lui pe care ţi le spun astăzi.

9. Domnul Dumnezeul tău îţi va da cu prisosinţă spor la tot lucrul mâinilor tale, la rodul pântecelui tău, la rodul dobitoacelor tale, la rodul pământului tău, că se va bucura Domnul Dumnezeul tău din nou de tine, cum S-a bucurat de părinţi tăi, şi-ţi va face bine,

10. De vei asculta glasul Domnului Dumnezeului tău, păzind şi împlinind toate poruncile Lui, hotărârile Lui şi legile Lui, şi de te vei întoarce la Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta şi din tot sufletul tău.

11. Căci porunca aceasta care ţi-o poruncesc eu astăzi nu este neînţeleasă de tine şi nu este departe.

12. Ea nu este în cer, ca să zici: Cine se va sui pentru noi în cer, ca să ne-o aducă şi să ne-o dea s-o auzim şi s-o facem ?

13. Şi nu este ea nici peste mare, ca să zici: Cine se va duce pentru noi peste mare, ca să ne-o aducă, să ne facă s-o auzim şi s-o împlinim ?

14. Ci Cuvântul acesta este foarte aproape de tine; el este în gura ta şi în inima ta, ca să-l faci.

15. Iată eu astăzi ţi-am pus înainte viaţa şi moartea, binele şi răul,

16. Poruncindu-ţi astăzi să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău, să umbli în toate căile Lui şi să împlineşti poruncile Lui, hotărârile Lui şi legile Lui, ca să trăieşti şi să te înmulţeşti şi să te binecuvânteze Domnul Dumnezeul tău pe pământul pe care îl vei stăpâni.

17. Iar de se va întoarce inima ta şi nu vei asculta, ci te vei lăsa ademenit şi te vei închina la alţi dumnezei şi le vei sluji lor,

18. Vă dau de ştire astăzi că veţi pieri şi nu veţi trăi mult în pământul pe care Domnul Dumnezeu ţi-l dă şi pentru a cărui stăpânire treci tu acum Iordanul.

19. Ca martori înaintea voastră iau astăzi cerul şi pământul: viaţă şi moarte Zi-am pus eu astăzi înainte, şi binecuvântare şi blestem. Alege viaţa ca să trăieşti tu şi urmaşii tăi.

20. Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău, să asculţi glasul Lui şi să te lipeşti de El; căci în aceasta este viaţa ta şi lungimea zilelor tale, ca să locuieşti pe pământul pe care Domnul Dumnezeul tău cu jurământ l-a făgăduit părinţilor tăi, lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov că îl va da lor".

CAP. 31

1. Atunci s-a dus Moise şi a grăit cuvintele acestea tuturor fiilor lui Israel

2. Şi le-a zis: "Eu acum sunt de o sută douăzeci de ani şi nu mai pot intra şi ieşi şi Domnul mi-a zis: Tu nu vei trece Iordanul acesta,

3. Ci va merge înaintea ta Însuşi Domnul Dumnezeul tău şi va stârpi El pe popoarele acestea de la faţa ta şi tu le vei stăpâni; şi Iosua va merge înaintea ta, cum a zis Domnul.

4. şi va face Domnul cu ei cum a făcut şi cu Sihon şi cu Og, regii Amoreilor, care erau dincoace de Iordan, şi cum a făcut cu pământul acelora pe care i-a pierdut;

5. Îi va da Domnul pe ei vouă şi veţi face cu ei după poruncile pe care vi le-am spus eu.

6. Fiţi tari şi curajoşi, nu vă temeţi, nu vă îngroziţi, nici nu vă spăimântaţi de ei, că Domnul Dumnezeul tău va merge El Însuşi cu tine şi nu se va depărta de tine, nici nu te va părăsi".

7. Apoi a chemat Moise pe Iosua şi înaintea ochilor tuturor Israeliţilor i-a zis: "Fii tare şi curajos, că tu vei intra cu poporul acesta în pământul pe care Domnul S-a jurat părinţilor lui să i-l dea şi tu i-l vei împărţi în părţi de moştenire.

8. Domnul Însuşi va merge înaintea ta; El Însuşi va fi cu tine şi nu se va depărta de tine, nici te va părăsi; nu te teme, nici nu te spăimânta".

9. Apoi a scris Moise legea aceasta şi a dat-o preoţilor, fiilor leviţilor, care purtau chivotul legii Domnului, şi tuturor bătrânilor fiilor lui Israel.

10. Şi le-a poruncit Moise acestora şi le-a zis: "După trecerea a şapte ani, în anul iertării, la sărbătoarea corturilor,

11. Când tot Israelul va veni să se înfăţişeze înaintea feţei Domnului Dumnezeului tău, în locul pe care-l va alege Domnul, să citeşti legea aceasta înaintea a tot Israelul şi în auzul lui;

12. Să aduni poporul, bărbaţii, femeile, copiii şi pe străinii tăi care se vor afla în cetăţile tale, ca să audă şi să înveţe şi ca să se teamă de Domnul Dumnezeul vostru şi ca să se silească să împlinească toate cuvintele legii acesteia.

13. Fiii lor care nu ştiu vor auzi şi vor învăţa a se teme de Domnul Dumnezeul vostru în toate zilele, cît veri trăi pe pământul în care treceţi voi peste Iordan ca să-l stăpâniţi".

14. După aceea a zis Domnul către Moise: "Iată s-a apropiat clipa în care să mori; cheamă pe Iosua şi staţi la uşa cortului adunării, că Eu îi voi da poveţe !" Şi a venit Moise cu Iosua şi au stat la uşa cortului adunării.

15. Atunci S-a arătat Domnul în cort, în stâlp de nor, şi stâlpul de nor a stat la uşa cortului adunării.

16. Şi a zis Domnul către Moise: "Iată, tu te vei odihni cu părinţii tăi, iar poporul acesta se va scula şi se va desfrâna după dumnezeii străini ai pământului aceluia în care va intra, iar pe Mine Mă va părăsi şi va călca legământul Meu, pe care l-am încheiat cu el;

17. Pentru aceasta se va aprinde mânia Mea asupra lui în ziua aceea şi-i voi părăsi, Îmi voi ascunde faţa de la ei şi vor fi omorâţi şi-i vor ajunge mulţime de necazuri şi greutăţi şi atunci Israel va zice: Aceste necazuri nu m-au ajuns ele oare pentru că nu este Domnul Dumnezeul meu în mijlocul meu ?

18. Dar Eu Îmi voi ascunde faţa Mea de la el în ziua aceea, pentru toate fărădelegile lui pe care le-a făcut el, întorcându-se la alţi dumnezei.

19. Aşadar, scrie-ţi cuvintele cântării acesteia şi învaţă pe fiii lui Israel şi le-o pune în gura lor, pentru ca această cântare să-Mi fie mărturie printre fiii lui Israel.

20. Căci Eu îi voi duce în pământul cel bun, unde curge lapte şi miere, după cum M-am jurat părinţilor lor, şi vor mânca, se vor sătura, se vor îngrăşa, se vor îndrepta spre alţi dumnezei şi vor sluji acelora, iar pe Mine Mă vor lepăda şi vor călca legământul Meu, pe care l-am dat lor.

21. Dar când îi vor ajunge mulţime de nenorociri şi de necazuri, atunci cântarea aceasta va fi mărturie împotriva lor, căci ea nu va pieri din gura lor şi din gura urmaşilor lor. Cunosc Eu cugetele lor pe care le au ei acum, înainte de a-i duce în pământul cel bun pentru care M-am jurat părinţilor lor".

22. Şi a scris Moise cântarea aceasta în ziua aceea şi a spus-o fiilor lui Israel.

23. Iar Domnul a poruncit lui Iosua Navi şi i-a zis: "Fii tare şi curajos, căci tu vei duce pe fiii lui Israel în pământul pentru care M-am jurat lor, şi Eu voi fi cu tine".

24. Când a scris Moise în carte toate cuvintele legii acesteia până la sfârşit,

25. Atunci Moise a poruncit leviţilor care purtau chivotul legii Domnului

26. Şi a zis: "Luaţi această carte a legii şi o puneţi de-a dreapta chivotului legii Domnului Dumnezeului vostru şi va fi ea acolo mărturie împotriva ta.

27. Că eu cunosc îndărătnicia ta şi cerbicia ta; dacă şi acum, când trăiesc eu cu voi, sunteţi îndărătnici înaintea Domnului, dar cu cît mai mult veţi fi după moartea mea ?

28. Chemaţi la mine pe toţi bătrânii seminţiilor voastre şi pe judecătorii voştri şi pe căpeteniile voastre şi eu voi spune în auzul lor cuvintele acestea şi voi chema martori împotriva lor cerul şi pământul;

29. Căci ştiu eu că după moartea mea vă veţi răzvrăti şi vă veţi abate de la calea pe care v-am arătat-o eu; în zilele cele de apoi vă vor ajunge necazuri, pentru că veţi face rău înaintea ochilor Domnului Dumnezeu, mîniindu-L cu lucrurile mâinilor voastre".

30. Şi a rostit Moise în auzul întregii obşti a Israeliţilor cuvintele cântării acesteia până la sfârşit:

CAP. 32

1. "Ia aminte, cerule, şi voi grăi ! Ascultă, pământule, cuvintele gurii mele !

2. Ca ploaia să curgă învăţătura mea şi graiurile mele să se coboare ca roua, ca bura pe verdeaţă şi ca ploaia repede pe iarbă.

3. Căci numele Domnului voi preamări. Daţi slavă Dumnezeului nostru !

4. El este tăria; desăvârşite sunt lucrurile Lui, căci toate căile Lui sunt drepte. Credincios este Dumnezeu şi nu este întru El nedreptate; drept şi adevărat este El,

5. Iar ei s-au răzvrătit împotriva Lui; ei, după netrebniciile lor, nu sunt fiii Lui, ci neam îndărătnic şi ticălos. Cu acestea răsplătiţi voi Domnului ?

6. Popor nechibzuit şi fără de minte, au nu este El tatăl tău, Cel " te-a zidit, te-a făcut şi te-a întemeiat ? . Adu-ti aminte de zilele cele de demult, cugetă la anii neamurilor trecute ! Întreabă pe tatăl tău şi-ti va da de ştire, întreabă pe bătrâni, şi-ţi vor spune:

8. Când Cel Preaînalt a împărţit moştenire popoarelor, când a împărţit pe fiii lui Adam, atunci a statornicit hotarele neamurilor după numărul îngerilor lui Dumnezeu;

9. Iar partea Domnului este poporul lui Iacov, Israel e partea lui de moştenire.

10. Găsitu-l-a în pământ pustiu, în pustiu trist şi cu urlete sălbatice, şi t-a apărat, l-a îngrijit şi l-a păzit, ca lumina ochiului Său.

11. Întocmai ca vulturul care îndeamnă la zbor puii săi şi se roteşte pe deasupra lor, întinzându-şi aripile, a luat pe Israel şi l-a dus pe penele sale.

12. Domnul l-a povăţuit şi n-a fost cu el dumnezeu străin.

13. Şi l-a aşezat pe înălţimile pământului şi l-a hrănit cu roada ţarinilor. I-a dat să scoată miere din piatră şi cu untdelemn din stâncă vârtoasă l-a hrănit;

14. L-a hrănit cu unt de vacă şi cu lapte de oi, cu grăsimea mieilor, a berbecilor de Vasan, a ţapilor şi cu grâu gras; a băut vin, sângele bobiţelor de strugure.

15. A mâncat Iacov, s-a îngrăşat Israel şi s-a făcut îndărătnic; îngrăşatu-s-a, îngroşatu-s-a şi s-a umplut de grăsime; a părăsit pe Dumnezeu, Cel ce l-a făcut şi a dispreţuit cetatea mântuirii sale.

16. Întărâtat-au râvna Lui cu dumnezei străini şi cu urâciunile lor L-au mâniat;

17. Adus-au jertfe demonilor, şi nu lui Dumnezeu, unor dumnezei noi, pe care nu i-au ştiut, care au venit de la vecinii lor şi pe care părinţii lor nu i-au cunoscut.

18. Iar pe Apărătorul, Cel ce te-a născut, L-ai uitat şi nu ţi-ai adus aminte de Dumnezeu, Cel ce te-a zidit.

19. Văzut-a Domnul şi S-a mâniat şi în mânia Sa a trecut cu vederea pe fiii Săi şi pe fiicele Sale,

20. Şi a zis: îmi voi ascunde faţa Mea de la ei şi voi vedea cum va fi sfârşitul lor; căci neam ticălos sunt ei şi copii în care nu este credincioşie.

21. Ei M-au întărâtat la gelozie prin cei ce nu sunt Dumnezeu şi au aprins mânia Mea prin idolii lor; îi voi întărâta şi Eu pe ei printr-un popor care nu e popor, le voi aprinde mânia printr-un neam fără pricepere.

22. Că foc s-a aprins din pricina mâniei Mele: va arde până în fundul locuinţei morţilor, va mânca pământul şi roadele lui şi va pârjoli temeliile munţilor.

23. Voi strânge împotriva lor necazuri şi voi cheltui asupra lor toate săgeţile Mele;

24. Istoviţi vor fi de foame şi prăpădiţi de lingoare şi molimă rea; voi trimite asupra lor dinţii fiarelor, veninul târâtoarelor din pulbere voi trimite.

25. De din afară îi va pierde sabia, iar prin case groaza, pierzând pe tânăr şi pe tânără, pe copilul de ţâţă şi pe bătrânul acoperit de cărunteţe.

26. Am zis: ţi voi împrăştia şi voi şterge pomenirea lor dintre oameni.

27. Dar am amânat aceasta, pentru răutatea vrăjmaşilor, ca vrăjmaşii lor să nu se mândrească şi să zică: Mâna noastră este puternică şi toate acestea nu le-a făcut Domnul.

28. Că aceştia sunt oameni care şi-au pierdut mintea şi n-au nici o pricepere.

29. O, de ar judeca ei şi de s-ar gândi la aceasta ! De ar pricepe ce are să fie cu ei mai pe urmă:

30. Cum ar putea unul să pună pe fugă o mie, şi doi, zece mii, dacă apărătorul lor nu i-ar vinde şi Domnul nu i-ar părăsi !

31. Căci apărătorul lor nu este ca Apărătorul nostru şi la aceasta chiar vrăjmaşii noştri sunt martori.

32. Că via lor este din viţa de vie a Sodomei şi din şesurile Gomorei; strugurii lor sunt struguri otrăviţi şi bobiţele lor amare;

33. Vinul lor este venin de scorpion şi otravă pierzătoare de aspidă.

34. Au nu sunt acestea ascunse la Mine ? Şi nu sunt ele pecetluite în cămările Mele ?

35. A Mea este răzbunarea şi răsplătirea când se va poticni piciorul lor; că aproape este ziua pieirii lor şi curând vor veni cele gătite pentru ei.

36. Iar Domnul va judeca pe poporul Său şi Se va milostivi asupra robilor Săi, când va vedea că a slăbit tăria lor şi că nu se mai află nici robi, nici slobozi.

37. Atunci Domnul va zice: Unde sunt dumnezeii lor şi tăria în care nădăjduiau ei ?

38. Unde sunt cei ce au mâncat grăsimea jertfelor lor şi au băut vinul turnărilor lor ? Să se scoale, să vă ajute şi să vă fie ocrotire.

39. Vedeţi, vedeţi, dar, că Eu sunt şi nu este alt Dumnezeu afară de Mine: Eu omor şi înviez, Eu rănesc şi tămăduiesc şi nimeni nu poate scăpa din mâna Mea !

40. Eu ridic la cer mâna Mea şi Mă jur pe dreapta Mea şi zic: Viu sunt Eu în veac !

41. Când voi ascuţi sabia Mea cea lucitoare şi va începe mâna Mea a judeca, Mă voi răzbuna pe vrăjmaşii Mei şi celor ce Mă urăsc le voi răsplăti.

42. Adăpa-voi săgeţile Mele cu sânge şi sabia Mea se va sătura de carnea şi de sângele celor ucişi şi robiţi şi de capetele căpeteniilor vrăjmaşului.

43. Veseliţi-vă, ceruri, împreună cu El şi vă închinaţi Lui toţi îngerii lui Dumnezeu ! Veseliţi-vă, neamuri, împreună cu poporul Lui şi să se întărească toţi fiii lui Dumnezeu ! Căci El va răzbuna sângele robilor Săi şi va răsplăti cu răzbunare vrăjmaşilor Săi şi celor ce-L urăsc le va răsplăti şi va curăţi Domnul pământul poporului Său !"

44. În ziua aceea a scris Moise cântarea aceasta şi a spus-o fiilor lui Israel. Atunci a venit Moise la popor şi a rostit toate cuvintele cântării acesteia în auzul poporului, el şi Iosua, fiul lui Navi.

45. Iar după ce a rostit Moise toate cuvintele acestea înaintea a tot Israelul, le-a zis:

46. "Puneţi la inima voastră toate cuvintele pe care vi le-am spus eu astăzi şi să le lăsaţi moştenire copiilor voştri, ca să se silească şi ei a împlini toate poruncile legii acesteia;

47. Căci acestea nu sunt în deşert date vouă, ci acestea sunt viaţa voastră şi prin acestea veţi trăi multă vreme în pământul acela în care treceţi acum peste Iordan, ca să-l stăpâniţi".

48. Tot în ziua aceea a grăit Domnul cu Moise şi a zis:

49. "Suie-te în muntele acesta al Abarimului, în muntele Nebo, care este în pământul Moabului, în faţa Ierihonului, şi priveşte asupra Canaanului, pe care-l dau în stăpânirea fiilor lui Israel,

50. Şi mori pe munte şi te adaugă la poporul tău, cum a murit şi Aaron, fratele tău, pe muntele Hor şi s-a adăugat la poporul său,

51. Pentru că aţi greşit înaintea Mea în mijlocul fiilor lui Israel, la apele Meribei, la Cadeş, în pustiul Sin, şi pentru că n-aţi arătat sfinţenia Mea între fiii lui Israel.

52. Numai de departe vei vedea pământul pe care Eu îl dau fiilor lui Israel, dar de intrat nu vei intra în pământul acela".

CAP. 33

1. Iată acum şi binecuvântarea cu care Moise, omul lui Dumnezeu, a binecuvântat pe fiii lui Israel înainte de moartea sa.

2. Şi a zis el: "Venit-a Domnul din Sinai şi ni S-a descoperit întru slava Sa în Seir; strălucit-a din Munţii Paranului şi a ieşit cu mulţime mare de sfinţi, având la dreapta focul legii.

3. Cu adevărat El a iubit pe poporul Său. Toţi sfinţii Lui sunt sub mâna Lui şi au căzut la picioarele Lui ca să asculte cuvintele Lui.

4. Moise ne-a dat o lege, moştenire a obştii lui Iacov;

5. El a fost regele lui Israel, când se adunau căpeteniile popoarelor împreună cu seminţiile lui Israel.

6. Să trăiască Ruben şi să nu moară, şi Simeon să nu fie puţin la număr !

7. Iar pentru Iuda a zis acestea: "Ascultă, Doamne, glasul lui Iuda şi adu-l la poporul său; cu mâinile sale să se apere şi Tu să-i fii ajutor împotriva vrăjmaşilor lui".

8. Pentru Levi a zis: "Urimul Tău, Doamne, şi Tumimul Tău să fie pentru bărbatul Tău cel sfânt, pe care Tu l-ai încercat la Massa şi cu care Tu Te-ai certat la apele Meribei;

9. Care a zis de tatăl său şi de mama sa: "Nu i-am văzut", şi pe fraţii săi nu i-a cunoscut şi de fiii săi nu ştie nimic; căci ei au ţinut cuvintele Tale şi legământul Tău l-au păzit;

10. Învaţă pe Iacov legile Tale şi pe Israel poruncile Tale; pune tămâie înaintea feţei Tale şi arderi de tot pe jertfelnicul Tău.

11. Binecuvintează, Doamne, puterea lui şi lucrul mâinilor lui fie-ţi plăcut; loveşte coapsele celar ce se ridică împotriva lui şi celor ce-l urăsc, ca să nu se poată împotrivi".

12. Pentru Veniamin a zis: "Iubitul Domnului va sta lângă El fără primejdie şi Dumnezeu îl va ocroti în toată vremea şi el va odihni pe umerii Lui".

13. Pentru Iosif a zis: "Să binecuvânteze Domnul pământul lui cu darurile cele alese ale cerului, cu roua şi cu darurile adâncului celui dedesubt;

14. Cu roade alese din cele pe care le face să crească soarele şi cu cele mai bune roade care odrăslesc în fiecare lună;

15. Cu cele mai alese din câte dau munţii cei vechi şi cu darurile alese ale dealurilor celor veşnice;

16. Şi cu darurile cele alese ale pământului şi ale celor ce-l umplu. Binecuvântarea Celui ce S-a arătat în rug să vină pe capul lui Iosif, pe creştetul celui dintâi dintre fraţii lui !

17. Frumuseţea lui să fie ca a taurului întâi născut şi coarnele lui să fie ca şi coarnele bivolului; cu acelea va împunge popoarele toate până la marginile pământului; acestea sunt mulţimile mari ale lui Efraim, acestea sunt miile lui Manase".

18. Pentru Zabulon a zis: "Veseleşte-te, Zabulon, în căile tale şi tu, Isahare, în corturile tale !

19. Chema-vor aceştia poporul pe munte şi acolo vor junghia jertfele cele legiuite, căci se hrănesc cu bogăţia mării şi cu comorile cele ascunse în nisip".

20. Pentru Gad a zis: "Binecuvântat. să fie cel ce a sporit pe Gad, care odihneşte ca un pui de leu şi sfărâmă şi braţ şi cap.

21. Alesu-şi-a el pârga cea bună a ţării; acolo fost-a păstrată o moşie de căpetenie; venit-a în fruntea poporului şi a împlinit dreptatea Domnului şi judecăţile lui Israel".

22. Pentru Dan a zis: "Dan este pui de leu, care se aruncă din Vasan".

23. Pentru Neftali a zis: "Neftali, tu cel sătul de bunăvoinţă şi plin de binecuvântarea Domnului, ia marea şi partea cea de miazăzi în stăpânire".

24. Pentru Aşer a zis: "Binecuvântat să fie Aşer între fii, iubit să fie de fraţii lui şi să-şi afunde în untdelemn piciorul lui.

25. De fier şi de aramă să fie zăvoarele şi liniştea ta să ţină cît zilele vieţii tale.

26. Nimeni, o Israele, nu este ca Dumnezeu, Care să meargă pe ceruri întru ajutorul tău şi pe nori întru slava Sa.

27. Dumnezeu este liman din vremi străvechi; căci cu braţul Lui cel veşnic El te sprijină şi din faţa ta gonind vrăjmaşii, zice: "Stârpeşte-i !"

28. Israel locuieşte neprimejduit. Ochiul lui Iacov priveşte îmbelşugat de pâine şi de vin, şi cerurile lui picură rouă.

29. Ferice de tine, Israele ! Cine este asemenea ţie, popor izbăvit de Domnul, scutul şi ajutorul tău, sabia şi slava ta. Vrăjmaşii tăi se vor da înapoi înaintea ta şi tu vei călca peste grumajii lor !"

CAP. 34

1. Atunci s-a suit Moise din şesurile Moabului în Muntele Nebo, pe vârful Fazga, care este în faţa Ierihonului, şi i-a arătat Domnul tot pământul Galaad până la Dan,

2. Tot pământul lui Neftali, tot pământul lui Efraim şi Manase şi tot pământul lui Iuda până la marea cea de la asfinţit,

3. Partea de la miazăzi a ţării, şesul Ierihonului, cetatea Palmierilor, până la Ţoar.

4. Şi i-a zis Domnul: "Iată pământul pentru care M-am jurat lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov, zicând: Seminţiei tale îl voi da. Te-am învrednicit să-l vezi cu ochii tăi; dar în el nu vei intra !

5. Şi a murit Moise, robul lui Dumnezeu, acolo, în pământul Moabului, după Cuvântul Domnului;

6. Şi a fost îngropat în vale, în pământul Moabului, în faţa Bet-Peorului, dar nimeni nu ştie mormântul lui nici până în ziua de astăzi.

7. Şi era Moise de o sută douăzeci de ani, când a murit; dar vederea lui nu slăbise şi tăria lui nu se împuţinase.

8. Şi au plâns fiii lui Israel pe Moise, în şesurile Moabului, la Iordan, aproape de Ierihon, treizeci de zile, până s-au împlinit zilele de jelit şi de plâns după Moise.

9. Iar Iosua, fiul lui Navi, s-a umplut de duhul înţelepciunii, pentru că îşi pusese Moise mâinile asupra lui, şi i s-au supus fiii lui Israel şi au făcut aşa după cum le poruncise Domnul prin Moise.

10. De atunci nu s-a mai ridicat în Israel prooroc asemenea lui Moise pe care Dumnezeu să-l fi cunoscut fată către faţă, nici să săvârşească toate semnele şi minunile cu care Domnul l-a trimis în pământul Egiptului asupra lui Faraon şi asupra tuturor dregătorilor lui şi asupra a tot pământul lui; nici să facă cu mână tare şi cu mari înfricoşări ceea ce a făcut Moise înaintea ochilor a tot Israelul.