1. Era în vremea aceea un om la Ramataim-Țofim, în Muntele Efraim, cu numele Elcana, fiul lui Ieroham, fiul lui Elihu, fiul lui Tohu, fiul lui Țuf Efraimitul.
2. Omul acela avea două femei: numele uneia era Ana și numele celeilalte era Penina. Penina avea copii, iar Ana nu avea copii.
3. Omul acela se ducea în fiecare an din cetatea sa, la Șilo, să se închine și să aducă jertfă Domnului Savaot; acolo însă erau preoți ai Domnului cei doi fii ai lui Eli: Ofni și Finees.
4. În ziua când Elcana aducea jertfă dădea parte Peninei, femeii sale și tuturor fiilor și fiicelor ei;
5. Iar Anei îi dădea parte îndoită, deși aceasta nu avea copii, pentru că el iubea pe Ana mai mult decât pe Penina, căci Domnul închisese pântecele ei.
6. Potrivnica ei însă o amăra grozav, ațâțând-o ca să cârtească din pricină că nu i-a dat Domnul prunci.
7. Așa se întâmpla în fiecare an, când mergea ea la casa Domnului: aceea o amăra, iar aceasta plângea și se tânguia și nu mânca.
8. Dar iată o dată Elcana, bărbatul său, i-a zis: "Ana !" Și ea a răspuns: "Iată-mă !" A zis Elcana: "Ce plângi și de ce nu mănânci și pentru ce e întristată inima ta ? Nu sunt eu oare pentru tine mai bun decât zece copii ?"
9. Atunci Ana, după ce au mâncat și au băut ei în Șilo, s-a sculat și a stat înaintea Domnului. Iar preotul Eli ședea atunci pe scaun la ușa cortului Domnului.
10. Ea însă s-a rugat Domnului cu sufletul întristat și a plâns amarnic,
11. Și a dat făgăduință, zicând: "Atotputernice Doamne, Dumnezeule Savaot, de vei căuta la întristarea roabei Tale și-ți vei aduce aminte de mine și de nu vei uita pe roaba Ta, ci vei da roabei Tale un copil de parte bărbătească, îl voi da ție, și nu va bea el nici vin, nici sicheră, nici brici nu se va atinge de capul lui".
12. Dar pe când se ruga ea așa îndelung înaintea Domnului, Eli privea la gura ei;
13. Și fiindcă Ana vorbea în inima sa, iar buzele ei numai se mișcau, dar glasul nu i se auzea, Eli socotea că ea e beată.
14. De aceea i-a și zis Eli: "Până când ai să stai aici beată ? Trezește-te și te du de la fața Domnului !"
15. Răspunzând însă Ana a zis: "Nu, domnul meu ! Eu sunt o femeie cu inima întristată; nici vin, nici sicheră n-am băut, ci îmi dezvălui sufletul meu înaintea Domnului.
16. Să nu socoți pe roaba ta femeie netrebnică, căci din durerea mea cea mare și din întristarea mea am vorbit până acum".
17. Atunci Eli i-a răspuns și i-a zis: "Mergi în pace și Dumnezeul lui Israel să-ți plinească cererea pe care I-ai făcut-o !"
18. Iar ea i-a zis: "Să afle roaba ta trecere înaintea ochilor tăi !" Apoi s-a dus ea în calea sa și a mâncat și fața nu-i mai era tristă ca mai înainte.
19. Iar dimineața s-au sculat ei și s-au închinat înaintea Domnului și, întorcându-se, au venit la casa lor în Rama. După aceea a cunoscut Elcana pe Ana, femeia sa, și și-a adus aminte Domnul de ea.
20. După câtva timp a zămislit Ana și a născut un fiu și i-a pus numele Samuel, căci își zicea ea: "De la Domnul Dumnezeul Savaot l-am cerut !"
21. Și s-a dus Elcana cu toată familia lui la Șilo să aducă jertfă Domnului, după făgăduințele sale, și toate zeciuielile de la pământul său.
22. Ana însă nu s-a dus cu el, spunând bărbatului său: "Când pruncul va fi înțărcat de la sân și va crește, atunci am să-l duc și va fi înfățișat el înaintea Domnului și va rămâne acolo pe totdeauna".
23. Iar Elcana, bărbatul ei, a zis către ea: "Fă cum ți se pare că este bine; rămâi până-l vei înțărca; dar să întărească Domnul cuvântul ce a ieșit din gura ta". Și a rămas femeia aceasta și a alăptat pruncul până l-a înțărcat.
24. Iar după ce l-a înțărcat, s-a dus cu el la Șilo, luând trei viței, câteva pâini, o efă de făină și un burduf de vin, și a venit la casa Domnului în Șilo și a venit și copilul împreună cu ei, dar copilul era încă prunc.
25. Și l-au adus înaintea feței Domnului, iar tatăl său a adus jertfa rânduită în asemenea zile și au junghiat un vițel. Ana a adus pe prunc la Eli,
26. Zicând: "O, domnul meu !, viu să fie sufletul tău, domnul meu ! Eu sunt acea femeie care am stat aici înaintea ta și m-am rugat Domnului.
27. Pentru acest copil m-am rugat eu și Domnul mi-a plinit cererea ce am cerut de la Dânsul.
28. Și acum eu îl dau Domnului pentru toate zilele vieții lui, să slujească Domnului". Apoi s-au închinat acolo Domnului.
1. S-a rugat deci Ana și a zis: "Bucuratu-s-a inima mea întru Domnul, înălțată a fost fruntea mea de Domnul Dumnezeul meu și gura mea s-a deschis larg asupra vrăjmașilor mei, căci m-am bucurat de izbăvirea Ta.
2. Nimeni nu este sfânt ca Domnul, căci nu e altul afară de Tine; și nimeni nu e puternic ca Dumnezeul nostru.
3. Nu vă lăudați și cuvinte trufașe să nu iasă din gura voastră, căci Domnul este Dumnezeul a toată cunoștința și lucrurile la Dânsul sunt cântărite.
4. Arcul celor puternici s-a frânt, iar cei slabi s-au încins cu putere.
5. Cei sătui vor munci pentru pâine, iar cei flămânzi nu vor mai avea foame. Cea stearpă va naște de șapte ori, iar cea cu copii mulți va fi neputincioasă.
6. Domnul omoară și învie; El coboară la locuința morților și iarăși scoate.
7. Domnul sărăcește pe om și tot El îl îmbogățește; El smerește și El înalță. El ridică pe cel sărac din pulbere și din gunoi pe cel lipsit, punându-i în rând cu cei puternici și dându-le scaunul măririi, căci ale Domnului sunt temeliile pământului și El întemeiază lumea pe ele.
8. Pașii sfinților Săi El îi păzește, iar nelegiuiții vor pieri întru întuneric căci omul nu prin putere este tare.
9. Domnul va zdrobi pe cei ce se împotrivesc Lui; va tuna din cer asupra lor. Sfânt este Domnul; să nu se laude cel înțelept cu înțelepciunea sa și cel puternic să nu se laude cu puterea sa, nici cel bogat să nu se fălească cu bogăția sa; ci cel ce voiește să se laude, cu aceea să se laude că știe și cunoaște pe Domnul și face judecată și dreptate în mijlocul pământului.
10. Domnul din înălțimea cerului va tuna peste vrăjmașii Săi, El va judeca marginile pământului, drept fiind, El va da tărie regilor noștri și fruntea Unsului Său o va înălța".
11. Și au lăsat pe Samuel acolo, înaintea Domnului. Apoi Elcana s-a dus la casa sa în Rama, iar copilul a rămas să slujească Domnului sub povața preotului Eli.
12. Însă fiii lui Eli erau oameni netrebnici. Ei nu știau de Domnul,
13. Nici de datoria preoțească față de popor. Când aducea cineva jertfă, feciorul preotului venea în timpul când se fierbea carnea cu o furculiță în mână,
14. O vâra în căldare, sau în blid, sau în tavă, sau în oală, și ce prindea furculița, aceea lua feciorul preotului. Așa făceau ei cu toți Israeliții care veneau acolo în Șilo.
15. Chiar și înainte de a arde grăsimea venea feciorul preotului și zicea către cel ce aducea jertfă: "Dă carne de friptură pentru preot, căci el n-are să ia de la tine carne fiartă, ci dă-i-o crudă".
16. Și dacă cineva zicea: "Lasă să se ardă mai întâi grăsimea, cum se cuvine, și apoi îți vei lua cât îți va pofti sufletul", atunci el răspundea: "Ba nu, dă-mi chiar acum, iar de nu, voi lua cu de-a sila".
17. și păcatul acestor tineri era foarte mare înaintea Domnului, căci ei depărtau lumea de a mai aduce jertfă Domnului.
18. Iar copilul Samuel slujea înaintea Domnului, îmbrăcat cu efod de în.
19. Meilul de deasupra i-l făcea mama sa și i-l aducea în fiecare an, când venea cu bărbatul ei să aducă jertfa rânduită.
20. Și a binecuvântat Eli pe Elcana și pe femeia lui și a zis: "Să-ți dea ție Domnul copii de la femeia aceasta în locul celui afierosit, pe care tu l-ai dăruit Domnului !" Și s-au dus ei la casa lor.
21. După aceea a cercetat Domnul pe Ana și ea a zămislit și a mai născut trei băieți și două fete, iar copilul Samuel creștea înaintea Domnului.
22. Eli însă era tare bătrân și auzea de toată purtarea fiilor săi fată de întreg Israelul și că se culcau cu femeile celor ce se adunau la ușa cortului adunării.
23. Și le-a zis: "Pentru ce faceți voi asemenea lucruri, căci aud vorbe rele despre voi de la tot poporul Domnului ?
24. Nu, copiii mei, nu este bună vestea ce o aud eu despre voi; nu mai faceți așa, căci nu este bună vestea care o aud eu; voi răzvrătiți poporul Domnului.
25. Că de va greși omul față de alt om, atunci se vor ruga pentru el lui Dumnezeu; iar de va păcătui cineva față de Domnul, atunci cine va mijloci pentru el ?" Dar ei nu ascultau spusele tatălui lor, căci Domnul hotărâse să-i dea morții.
26. Iar copilul Samuel creștea mereu cu vârsta și era iubit și de Dumnezeu și de oameni.
27. În vremea aceea a venit la Eli un om al lui Dumnezeu și i-a zis: "Așa grăiește Domnul: Nu M-am arătat Eu oare casei tatălui tău când erau ei încă în Egipt, în casa lui Faraon ?
28. Și nu l-am ales Eu oare din toate semințiile lui Israel să-Mi fie preot, ca să aprindă tămâie și să poarte efod înaintea Mea ? Și nu am dat Eu oare casei tatălui tău din toate jertfele ce se frig pe foc de fiii lui Israel ?
29. Pentru ce dar voi călcați în picioare jertfele Mele și prinoasele Mele de pâine, pe care le-am poruncit Eu pentru locașul Meu, și pentru ce tu ții mai mult la fiii tăi decât la Mine, îngrășându-i pe ei cu toată pârga poporului Meu Israel ?
30. De aceea așa zice Domnul Dumnezeul lui Israel: Eu am zis odinioară: Casa ta și casa tatălui tău va umbla nestrămutat înaintea feței Mele în veac; dar acum Domnul zice: Să nu mai fie așa, căci Eu preamăresc pe cei ce Mă preaslăvesc pe Mine, iar cei ce Mă necinstesc vor fi rușinați.
31. Iată vin zile când Eu voi tăia brațul tău și brațul casei tatălui tău, încât să nu mai fie bătrân în casa ta niciodată.
32. Și tu vei vedea casa Mea ca un dușman pentru tine, deși Domnul va milui pe Israel și nu va mai fi în casa ta bătrân în toate zilele.
33. Nu voi depărta pe toți ai tăi de la jertfelnicul Meu, ca să chinuiesc ochii tăi și să apăs sufletul tău; dar toți urmașii casei tale vor muri la mijlocul anilor lor.
34. Și iată un semn pentru tine, care se va petrece cu cei doi fii ai tăi, Ofni și Finees: amândoi vor muri în aceeași zi.
35. Și-Mi voi pune un preot credincios. Acela se va purta după inima Mea și după sufletul Meu; și casa lui o voi întări și va umbla el înaintea Unsului Meu în toate zilele;
36. Și tot cel rămas din casa ta va veni să se închine lui pentru o gheră de argint și pentru o bucățică de pâine, și va zice: "Numără-mă la vreuna din slujbele levitice, ca să pot mânca o bucată de pâine !"
1. Și pruncul Samuel slujea Domnului sub povața preotului Eli. În zilele acelea cuvântul Domnului era rar și nici vedeniile nu erau dese.
2. Și iată în vremea aceea, când Eli stătea culcat la locul său și ochii lui începuseră a se închide și nu mai putea să vadă;
3. Când sfeșnicul Domnului nu se stinsese încă și Samuel era culcat în cortul Domnului, unde era chivotul lui Dumnezeu,
4. A strigat Domnul către Samuel: "Samuele, Samuele !" Iar el a răspuns: " Iată-mă ! "
5. Și a alergat la Eli și a zis: "Iată-mă ! La ce m-ai chemat ?" Acela însă a răspuns: "Nu te-am chemat. Du-te și te culcă !" Și s-a dus Samuel și s-a culcat.
6. Iar Domnul a strigat a doua oară pe Samuel: "Samuele, Samuele !" și acesta s-a sculat și a venit iar la Eli și a zis: "Iată-mă ! De ce m-ai chemat ?" și acela i-a zis: "Nu te-am chemat, fiul meu ! Du-te înapoi și te culcă !"
7. Samuel nu cunoștea atunci glasul Domnului și cuvântul Domnului nu i se descoperise încă.
8. Dar Domnul a strigat pe Samuel și a treia oară. Și s-a sculat acesta și a venit la Eli și a zis: "Iată-mă ! La ce m-ai chemat ?" Atunci a înțeles Eli că Domnul cheamă pe copil.
9. Și a zis Eli către Samuel: "Du-te înapoi și te culcă și când Cel ce te cheamă te va mai chema, tu să zici: "Vorbește, Doamne, că robul Tău ascultă !" Și s-a dus Samuel și s-a culcat la locul său.
10. Și a venit Domnul și a stat și a strigat ca întâia și ca a doua oară: "Samuele, Samuele !" Iar Samuel a zis: "Vorbește, Doamne, că robul Tău ascultă !"
11. A zis Domnul către Samuel: "Iată, am să fac în Israel un lucru, încât cine va auzi de el, aceluia îi vor țiui amândouă urechile.
12. În ziua aceea voi face cu Eli toate câte am spus despre casa lui; toate le voi începe și le voi sfârși.
13. Eu i-am spus că am să pedepsesc casa lui pe veci pentru vina pe care el a știut-o, și anume că fiii fac nelegiuiri, dar nu i-a înfrânat.
14. De aceea mă jur casei lui Eli că vina casei lui Eli nu se va șterge, nici prin jertfe, nici prin prinoase de pâine în veci".
13. După aceea a adormit Samuel până dimineața, s-a sculat de noapte și a deschis ușile casei Domnului. Dar Samuel s-a temut să spună lui Eli vedenia aceasta.
16. Eli însă a chemat pe Samuel și a zis: "Fiul meu Samuel ! " Iar acesta a răspuns: "Iată-mă !"
17. A zis Eli: "Ce ți s-a spus ? Să nu ascunzi de mine ! Dumnezeu să se poarte cu tine cu toată asprimea, dacă tu vei ascunde ceva de mine din toate câte ți s-au spus !"
18. Și i-a spus Samuel tot și n-a ascuns nimic de el. Atunci Eli a zis: "El este Domnul; facă dar ce va binevoi !"
19. Și a crescut Samuel și Domnul a fost cu el și n-a rămas neîmplinit nici unul din cuvintele Lui.
20. Atunci a aflat tot Israelul, de la Dan până la Beer-Șeba, că Samuel s-a învrednicit să fie prooroc al Domnului.
21. Și a urmat Domnul a Se arăta în Șilo după ce Se arătase lui Samuel acolo prin cuvântul Său. Și s-au încredințat toți în tot Israelul, de la o margine până la cealaltă margine a țării, că Samuel este proorocul Domnului. Iar Eli a ajuns foarte bătrân, și feciorii lui stăruiau pe calea lor înaintea Domnului.
1. În vremea aceea s-au sculat Filistenii să se războiască cu Israeliții și a fost cuvântul lui Samuel către tot Israelul. Și au pășit Israeliții împotriva Filistenilor cu război și au tăbărât la Eben-Ezer, iar Filistenii au tăbărât la Afec.
2. Apoi Filistenii s-au așezat în rânduială de război în fața Israeliților și, dându-se bătălia, au fost bătuți Israeliții de către Filisteni, care au ucis pe câmpul de luptă ca la patru mii de oameni.
3. După aceea au venit oamenii în, tabără și au spus bătrânilor lui Israel: "Pentru ce oare ne-a lovit pe noi Domnul înaintea Filistenilor ? Să luăm cu noi din Șilo chivotul legii Domnului, ca să meargă în mijlocul nostru și să ne izbăvească din mâinile vrăjmașilor noștri !"
4. Și a trimis poporul la Șilo, de au adus de acolo chivotul legii Domnului Savaot, Cel ce șade pe heruvimi; iar pe lângă chivotul legii Domnului erau și cei doi fii ai lui Eli: Ofni și Finees.
5. Iar dacă a sosit chivotul legii Domnului în tabără, tot Israelul a ridicat strigăt așa de mare, încât s-a cutremurat pământul.
6. Și auzind Filistenii răsunetul strigătelor, au zis: "Ce înseamnă aceste strigăte puternice în tabăra Evreilor ?" Și au aflat că a sosit în tabără chivotul legii Domnului.
7. Atunci s-au înspăimântat Filistenii, căci ziceau: "Dumnezeul lor a venit la ei în tabără". Apoi au zis: "Vai de noi ! Căci n-a mai fost asemenea lucru nici ieri, nici alaltăieri !
8. Vai de noi ! Cine ne va scăpa din mâinile acestui Dumnezeu puternic ? Acesta este acel Dumnezeu Care a bătut pe Egipteni cu tot felul de pedepse în pustiu.
9. Întăriți-vă și fiți curajoși, Filistenilor, ca să nu cădeți în robie la Evrei, cum sunt ei în robie la noi ! Fiți curajoși și vă luptați cu ei !"
10. Și s-au luptat Filistenii cu Israeliții și au fost înfrânți aceștia, și a fugit fiecare în cortul său; bătălia aceasta a fost foarte mare, căzând dintre Israeliți treizeci de mii de pedestrași.
11. Și a fost luat chivotul legii Domnului, iar cei doi fii ai lui Eli, Ofni și Finees, au murit.
12. Atunci a alergat un veniaminean de la locul bătăliei și a venit la Șilo în aceeași zi, având hainele de pe el rupte și pulbere pe cap.
13. Iar când a venit acela, Eli ședea pe scaun lângă drum la poartă și privea, căci i se bătea inima pentru chivotul lui Dumnezeu. Și după ce a sosit omul acela și a spus în cetate, atunci s-a tânguit strașnic toată cetatea.
14. Auzind Eli răsunetele tânguirilor, a întrebat: "Pentru ce este acest bocet ?" Dar a sosit îndată omul acela și i-a spus toate lui Eli.
15. Eli însă era atunci de nouăzeci și opt de ani; ochii i se întunecaseră și nu mai putea să vadă.
16. Și a zis omul acela către Eli: "Eu vin din tabără. Chiar astăzi am fugit de pe câmpul de luptă". Iar Eli a zis: "Ce s-a întâmplat, fiul meu ?" Vestitorul însă a răspuns și a zis: "Israeliții au fugit din fața Filistenilor și s-a făcut în popor ucidere mare; amândoi fiii tăi, Ofni și Finees, au murit și chivotul lui Dumnezeu a fost luat".
17. Când a pomenit el de chivotul Domnului, Eli a căzut de pe scaun pe spate la poartă, și-a rupt spinarea și a murit, căci era bătrân și greoi.
18. El a fost judecător în Israel patruzeci de ani.
19. Iar nora lui, femeia lui Finees, era însărcinată și aproape de naștere. Când a auzit vestea despre luarea chivotului Domnului și despre moartea socrului său și a bărbatului său, a căzut în genunchi și a născut, căci o apucaseră durerile ei.
20. Și pe când murea ea, femeile care stăteau împrejur îi ziseră: "Nu te teme, că ai născut băiat". Ea însă nu a răspuns și nu a dat semn de luare aminte.
21. Și au pus copilului numele: Icabod, zicând: "S-a dus slava din Israel, din pricina pierderii chivotului Domnului și a morții socrului și a bărbatului ei.
22. Și a zis ea: "S-a dus slava din Israel, căci s-a luat chivotul Domnului !
1. Atunci au luat Filistenii chivotul Domnului și l-au dus din Eben-Ezer la Așdod.
2. Apoi au ridicat Filistenii chivotul Domnului și l-au vârât în capiștea lui Dagon și l-au pus lângă Dagon.
3. Iar a doua zi s-au sculat Așdodenii dis-de-dimineață și iată Dagon zăcea cu fața la pământ înaintea chivotului Domnului. Și au luat ei pe Dagon și l-au pus iar la locul lui.
4. Și s-au sculat ei dis-de-dimineață în ziua următoare, și iată Dagon zăcea cu fata la pământ înaintea chivotului Domnului; dar capul lui Dagon și amândouă picioarele și mâinile lui zăceau tăiate pe prag, fiecare deosebi, și rămăsese numai trunchiul lui.
5. De aceea preoții lui Dagon și toți câți vin în capiștea lui Dagon din Așdod nu calcă pe pragul lui Dagon până în ziua de astăzi, ci pășesc peste el.
6. Și a apăsat mâna Domnului asupra Așdodenilor și i-a lovit și i-a pedepsit cu bube usturătoare pe cei din Așdod și din împrejurimile lui, iar înăuntrul țării s-au înmulțit șoarecii și s-a lățit în cetate deznădejde mare.
7. Văzând aceasta, Așdodenii au zis: "Să nu mai rămână chivotul Dumnezeului lui Israel la noi, că e grea mâna Lui și pentru noi și pentru Dagon, dumnezeul nostru !"
8. Apoi au trimis și au adunat la ei pe toți mai-marii Filistenilor și le-au zis: "Ce să facem cu chivotul Dumnezeului lui Israel ?" Iar Gateenii au zis: "Să treacă dar chivotul Dumnezeului lui Israel la noi în Gat". Și au trimis la Gat chivotul Dumnezeului lui Israel.
9. Iar după ce l-au trimis, a fost mâna Domnului asupra cetății aceleia cu strășnicie mare și a bătut Domnul pe locuitorii cetății de la mic până la mare și s-au ivit pe ei buboaie.
10. De aceea au trimis chivotul Domnului la Ecron. Iar când a sosit chivotul Domnului în Ecron au strigat Ecronenii și au zis: "Chivotul Dumnezeului lui Israel a venit la noi ca să omoare și pe poporul nostru".
11. Atunci au trimis și au adunat toate căpeteniile Filistenilor și au zis: "Trimiteți de aici chivotul Dumnezeului lui Israel; lăsați-l să se întoarcă la locul său, ca să nu ne ucidă pe noi și pe poporul nostru". Căci groază de moarte era în tot orașul și mâna Domnului apăsa foarte tare asupra lor, de cum venise acolo chivotul Dumnezeului lui Israel.
12. Și aceia care nu muriseră fuseseră loviți cu buboaie, așa încât plânsetele cetății se înălțau până la cer.
1. Și a stat chivotul Domnului în țara Filistenilor șapte luni și s-a umplut țara aceea de șoareci.
2. Atunci au adunat Filistenii pe preoți, pe ghicitori și pe descântători și au zis: "Ce să facem oare cu chivotul Domnului ? Învățați-ne cum să-l trimitem la locul lui ?"
3. Iar aceia au zis: "Dacă voiți să trimiteți chivotul legii Domnului Dumnezeului lui Israel, să nu-l trimiteți fără nimic, ci aduceți-I jertfă pentru păcat, și atunci vă veți vindeca și veți afla pentru ce nu s-a îndepărtat de la voi mâna Lui".
4. Apoi au mai zis: "Ce fel de jertfă pentru păcat trebuie să-I aducem ?" Iar aceia au zis: "După numărul căpeteniilor Filistenilor, cinci buboaie de aur și cinci șoareci de aur, căci pedeapsa este una și asupra voastră și asupra căpeteniilor voastre.
5. Așadar, faceți niște chipuri cioplite de buboaie de ale voastre și niște chipuri de șoareci de ai voștri care pustiesc pământul și dați slavă Dumnezeului lui Israel; poate că Își va ridica mâna de deasupra voastră, de deasupra dumnezeilor voștri și de deasupra pământului vostru.
6. De ce să vă învârtoșați inimile voastre, cum și-au învârtoșat inimile Egiptenii și Faraon ? Iată când Domnul Și-a arătat puterea Sa asupra lor, atunci ei i-au lăsat și aceia au plecat.
7. Luați dar și faceți un car nou și luați două vaci care au fătat întâia oară, care n-au mai purtat jug, și înjugați vacile la car, iar vițeii lor duceți-i acasă.
8. Apoi luați chivotul Domnului și-l puneți în car, iar lucrurile cele de aur care I se aduc jertfă pentru păcat, să le puneți într-o lădiță alături, și dați-i drumul să se ducă.
9. Să vă uitați însă: Dacă el va pleca spre hotarele sale, spre Betșemeș, atunci acest mare rău ni l-a făcut El; dacă nu va porni într-acolo, atunci vom ști că nu ne-a lovit mâna Lui, ci aceasta ne-a venit din întâmplare".
10. Și au făcut ei așa: au luat două vaci care au fătat întâia oară și le-au înjugat la car, iar vițeii i-au oprit acasă;
11. Apoi au pus chivotul Domnului în car, iar lădița cu șoarecii cei de aur și cu chipurile cioplite în chip de buboaie au pus-o alături de chivot.
12. Și au pornit vacile de-a dreptul pe drumul spre Betșemeș; și au ținut calea mereu înainte, mugind, dar neoprindu-se și neabătându-se nici la dreapta nici la stânga; iar căpeteniile Filistenilor au mers în urma lor până la hotarele Betșemeșului.
13. Tocmai atunci locuitorii Betșemeșului secerau grâul în vale; și ridicându-și ochii, au văzut chivotul Domnului și s-au bucurat când l-au văzut.
14. Carul însă a venit în țarina lui Iosua din Betșemeș și s-a oprit acolo. și se afla acolo o piatră mare; au despicat lemnele carului, iar vacile au fost aduse ardere de tot Domnului.
15. Apoi leviții au ridicat chivotul Domnului și lădița cea de lângă el în care se aflau lucrurile cele de aur și le-au pus pe piatra cea mare; iar locuitorii din Betșemeș au adus în ziua aceea arderi de tot și au junghiat jertfe Domnului.
16. Și cele cinci căpetenii ale Filistenilor, după ce au văzut aceasta, s-au întors în aceeași zi la Ecron.
17. Iar buboaiele cele de aur pe care le-au adus Filistenii jertfă Domnului pentru păcat erau: unul pentru Așdod, unul pentru Gaza, unul pentru Ascalon, unul pentru Gat, unul pentru Ecron.
18. Iar șoarecii de aur erau după numărul tuturor cetăților filistene ale celor cinci căpetenii, de la cetățile întărite până la satele deschise, până la piatra cea mare pe care s-a pus chivotul Domnului și care se află până în ziua de astăzi în țarina lui Iosua din Betșemeș.
19. Dar dintre oamenii din Betșemeș nu s-au bucurat fiii lui Iehonia că au văzut chivotul Domnului. și a lovit Domnul pe locuitorii din Betșemeș, pentru că ei s-au uitat la chivotul Domnului, și a ucis din popor cincizeci de mii șaptezeci de oameni. Atunci a plâns poporul, pentru că lovise Domnul poporul cu pedeapsă mare.
20. Au zis locuitorii din Betșemeș: "Cine poate să stea înaintea Domnului, a Acestui Dumnezeu sfânt ? Și la cine se va duce El de la noi ?" Deci au trimis soli la locuitorii din Chiriat-Iearim să le spună: "Filistenii au întors chivotul Domnului; veniți și-l luați la voi !"
1. Atunci au venit locuitorii din Chiriat-Iearim și au luat chivotul Domnului și l-au adus în casa lui Aminadab, pe deal, iar pe Eleazar, fiul lui, l-au sfințit ca să păzească chivotul Domnului.
2. Din ziua aceea, de când a rămas chivotul în Chiriat-Iearim, a trecut multă vreme, ca la douăzeci de ani. Și s-a întors toată casa lui Israel la Domnul.
3. Iar Samuel a zis către toată casa lui Israel: "De vă întoarceți cu toată inima voastră la Domnul, atunci depărtați din mijlocul vostru dumnezeii străini și astartele și vă lipiți inimile voastre de Domnul și-I slujiți numai Lui, și El vă va izbăvi din mâinile Filistenilor !"
4. Și au depărtat fiii lui Israel baalii și astartele și au început să slujească numai Domnului.
5. Apoi a zis iarăși Samuel: "Adunați pe toți Israeliții la Mițpa și eu mă voi ruga pentru voi Domnului".
6. Și s-au adunat la Mițpa și au scos apă, și au turnat înaintea Domnului și au postit în ziua aceea, zicând: "Greșit-am înaintea Domnului !" Și a judecat Samuel pe fiii lui Israel în Mițpa.
7. Când însă au auzit Filistenii că s-au adunat fiii lui Israel în Mițpa, s-au dus căpeteniile Filistenilor asupra lui Israel. Auzind Israeliții de aceasta, s-au temut de Filisteni.
8. Atunci au zis fiii lui Israel către Samuel: "Nu înceta a striga pentru noi către Domnul Dumnezeul nostru, ca să ne izbăvească din mâinile Filistenilor". Iar Samuel a zis: "Să nu fie cu mine una ca aceasta, ca să mă depărtez de Domnul Dumnezeul meu și să nu strig pentru voi întru rugăciune !
9. Apoi a luat Samuel un miel de lapte și l-a adus împreună cu tot poporul ardere de tot Domnului și a strigat Samuel către Domnul pentru Israel și l-a auzit pe el Domnul.
10. Când înălța Samuel ardere de tot, au venit Filistenii să se bată cu Israel. Dar Domnul a tunat în ziua aceea cu tunet mare asupra Filistenilor și a adus groază asupra lor, așa că au fost înfrânți în fața lui Israel.
11. Iar Israeliții au ieșit din Mițpa și au urmărit pe Filisteni și i-au bătut până sub Bet-Car.
12. Atunci a luat Samuel o piatră și a pus-o între Mițpa și Șen și a numit-o Eben-Ezer, zicând: "Până la locul acesta ne-a ajutat nouă Domnul !"
13. Așa au fost înfrânți Filistenii și nu s-au mai apucat să mai umble peste hotarele lui Israel. Mâna Domnului a fost asupra Filistenilor în toate zilele lui Samuel.
14. Și au fost întoarse lui Israel toate cetățile pe care le luaseră Filistenii de la Israel, de la Ecron până la Gat, și ținuturile acestora le-a liberat Israel din mâinile Filistenilor și a fost pace între Israel și Amorei.
15. Astfel a fost Samuel judecător în Israel în toate zilele vieții sale.
16. El mergea din an în an și cerceta Betelul și Ghilgalul și Mițpa și judeca pe Israel în toate locurile acestea.
17. Apoi se întorcea la Rama, căci acolo era casa lui și acolo judeca el pe Israel. Și a ridicat acolo jertfelnic Domnului.
1. Iar dacă a îmbătrânit Samuel, a pus pe fiii săi judecători peste Israel.
2. Numele fiului său celui mai mare era Ioil, iar numele fiului său al doilea era Abia. Aceștia erau judecători în Beer-Șeba.
3. Dar fiii lui nu umblau pe căile sale, ci se abăteau la lăcomie, luau daruri și judecau strâmb.
4. Atunci s-au adunat toți bătrânii lui Israel, au venit la Samuel, în Rama,
5. Și au zis către el: "Tu ai îmbătrânit, iar fiii tăi nu-ți urmează căile. De aceea pune peste noi un rege, ca să ne judece acela, ca și la celelalte popoare !"
6. Cuvântul acesta însă n-a plăcut lui Samuel când i-au zis: "Dă-ne rege, ca să ne judece !" și s-a rugat Samuel Domnului.
7. Și a zis Domnul către Samuel: "Ascultă glasul poporului în toate câte îți grăiește; căci nu pe tine te-au lepădat, ci M-au lepădat pe Mine, ca să nu mai domnesc Eu peste ei.
8. Cum s-au purtat ei cu Mine din ziua aceea, când i-am scos din Egipt, până astăzi, părăsindu-Mă și slujind la dumnezei străini, așa se poartă și cu tine.
9. Ascultă deci glasul lor, dar să le spui și să le arăți drepturile regelui, care va domni peste ei".
10. Și a spus Samuel toate cuvintele Domnului poporului care îi cerea rege
11. Și a zis: "Iată care vor fi drepturile regelui care va domni peste voi: pe fiii voștri îi va lua și-i va pune la carele sale și va face din ei călăreții săi și vor fugi pe lângă carele lui.
12. Va pune din ei căpetenii peste mii, căpetenii peste sute, căpetenii peste cincizeci; să lucreze țarinile sale, să-i secere pâinea sa, să-i facă arme de război și unelte la carele lui.
13. Fetele voastre le va lua, ca să facă miresme, să gătească mâncare și să coacă pâine.
14. țarinile, viile și grădinile de măslini cele mai bune ale voastre le va lua și le va da slugilor sale.
15. Din semănăturile voastre și din viile voastre va lua zeciuială și va da oamenilor săi și slugilor sale.
16. Din robii voștri, din roabele voastre, din cei mai buni feciori ai voștri și din asinii voștri va lua și-i va întrebuința la treburile sale.
17. Din oile voastre va lua a zecea parte și chiar voi veți fi robii lui.
18. Veți suspina atunci sub regele vostru, pe care vi l-ați ales, și atunci nu vă va răspunde Domnul".
19. Poporul însă nu s-a învoit să asculte pe Samuel, ci a zis: "Nu, lasă să fie rege peste noi,
20. Și vom fi și noi ca celelalte popoare, ne va judeca regele nostru, va merge înainte și va purta războaiele noastre".
21. A ascultat deci Samuel toate cuvintele poporului și le-a spus Domnului;
22. Iar Domnul a zis către Samuel: "Ascultă glasul lor și pune-le rege !" Atunci a zis Samuel către Israeliți: "Duceți-vă fiecare în cetatea sa !"
1. În vremea aceea era unul din fiii lui Veniamin, cu numele Chiș, fiul lui Abiel, fiul lui Țeror, fiul lui Becorat, fiul lui Afia, fiul unui veniaminean, om de ispravă.
2. Acesta avea un fiu, cu numele Saul, tânăr și frumos, încât nu mai era nimeni în Israel mai frumos ca el; acesta era de la umeri în sus mai înalt decât tot poporul.
3. O dată s-au rătăcit asinele lui Chiș, tatăl lui Saul, și a zis Chiș către Saul, fiul său: "Ia cu tine pe unul din argați și, sculându-te, du-te de caută asinele !"
4. Și a suit acesta muntele lui Efraim și a străbătut ținutul Șalișa, dar nu le-a găsit. Apoi a străbătut ținutul Șaalim, și nici acolo nu le-a găsit. Apoi a străbătut și pământul lui Veniamin și tot nu le-a găsit.
5. Iar când au ajuns în ținutul Țuf, a zis Saul către sluga sa care era cu el: "Haidem înapoi, ca nu cumva tatăl meu, lăsând asinele, să înceapă a fi neliniștit de noi".
6. Sluga însă i-a zis: "Iată în cetatea aceasta este un om al lui Dumnezeu, om cinstit de toți și tot ce spune el se plinește. Să mergem dar acolo; poate ne va arăta și nouă calea pe care să apucăm".
7. A zis Saul către sluga sa: "Haidem să mergem, dar ce să ducem noi omului aceluia ? Căci pâinea s-a isprăvit din traistele noastre și daruri nu avem ca să ducem omului lui Dumnezeu. Ce avem noi ?"
8. Sluga a răspuns iarăși și a zis: "Iată am în mână un sfert de siclu de argint; îl voi da omului lui Dumnezeu și el ne va arăta calea".
9. Înainte vreme în Israel, când mergea cineva să întrebe pe Dumnezeu, zicea așa: "Hai la văzătorul !" Căci acela care astăzi se numește prooroc, înainte se numea văzător.
10. Și a zis Saul către sluga sa: "Bine zici tu; hai să mergem !" Și s-au dus în cetate, unde era omul lui Dumnezeu.
11. Dar când se suiau ei la deal spre cetate, i-au întâmpinat niște fete care ieșiseră să aducă apă și le-au zis acestora: "Aici este văzătorul ?"
12. Iar acelea au răspuns și au zis: "Aici; iată-l înaintea ta; dar grăbește că el astăzi a venit în cetate, pentru că astăzi poporul axe jertfe pe deal.
13. Când veți ajunge în cetate, îl veți găsi până nu se duce pe acel deal la prânz; căci poporul nu începe să mănânce până nu vine el; pentru că el le binecuvântează jertfa și după aceea începe să mănânce. Duceți-vă dar, că-l veți apuca încă acasă".
14. Și s-au dus ei în cetate. Dar când au sosit în mijlocul cetății, atunci iată și Samuel le ieși înainte, ca să se ducă pe deal.
15. Domnul însă cu o zi înainte de sosirea lui Saul, îi descoperise lui Samuel și-i zisese:
16. "Mâine pe vremea asta voi trimite la tine pe un om din ținutul lui Veniamin și tu îl vei unge cârmuitor al poporului Meu Israel; acela va izbăvi pe poporul Meu din mâna Filistenilor, căci am căutat spre poporul Meu, deoarece strigătul lui a ajuns până la Mine".
17. Deci, când a văzut Samuel pe Saul, atunci Domnul i-a zis: "Iată omul despre care ți-am vorbit Eu. Acesta va cârmui pe poporul Meu !"
18. Și s-a apropiat Saul de Samuel la poartă și l-a întrebat: "Spune-mi unde este casa văzătorului ?
19. Iar Samuel a răspuns lui Saul și a zis: "Eu sunt văzătorul; mergi înaintea mea pe deal, că aveți să prânziți cu mine astăzi, iar dimineață te voi lăsa să pleci; și tot ce ai pe inimă, îți voi spune.
20. Iar de asinele care ți s-au rătăcit acum trei zile nu purta grijă, căci s-au găsit. Și cui sunt oare păstrate cele mai scumpe lucruri în Israel, dacă nu ție și la toată casa tatălui tău ?"
21. Atunci a răspuns Saul și a zis: "Nu sunt eu oare fiul lui Veniamin, una din cele mai mici din semințiile lui Israel ? Și familia mea oare nu este cea mai mică din toate familiile seminției lui Veniamin ? De ce dar îmi vorbești tu mie acestea ?"
22. Și a luat Samuel pe Saul și pe sluga lui și i-a dus în casă și le-a dat locul cel dintâi între oaspeți, care erau ca la treizeci de oameni.
23. După aceea a zis Samuel către bucătar: "Dă-mi partea pe care ți-am dat-o și de care li-am zis: Păstreaz-o la tine !"
24. Și a luat bucătarul spata și cele ce erau cu ea și le-a pus înaintea lui Saul. Apoi a zis Samuel: "Iată aceasta este păstrată pentru tine; pune-ți-o dinainte și mănâncă, fiindcă pentru vremea aceasta s-au păstrat acestea pentru tine, când am adunat poporul !" Și a prânzit Saul cu Samuel în ziua aceea.
25. Apoi s-au coborât de pe deal în cetate și a stat de vorbă Samuel cu Saul în foișorul de sus al casei, unde i s-a așternut lui Saul și a dormit.
26. Iar dimineața s-au sculat ei așa: la ivirea zorilor a strigat Samuel pe Saul din foișor și a zis: "Scoală și te voi petrece ! Și s-a sculat Saul și au ieșit amândoi din casă, el și Samuel.
27. Iar dacă au ajuns ei la marginea cetății, a zis Samuel către Saul: "Spune-i slugii să treacă înaintea noastră"; și a plecat acela înainte. Apoi a zis: "Tu însă oprește-te acum, că am să-ți descopăr ceea ce a zis Dumnezeu".
1. Atunci, luând Samuel vasul cel cu untdelemn, a turnat pe capul lui Saul și l-a sărutat, zicând: "Iată Domnul te unge pe tine cârmuitor al moștenirii Sale; vei domni peste poporul Domnului și-l vei izbăvi din mâna vrăjmașilor celor dimprejurul lor. Iată care-ți va fi semnul că Domnul te-a uns rege peste moștenirea Sa:
2. Când vei pleca acum de la mine, vei întâlni doi oameni aproape de mormântul Rahilei, în hotarele lui Veniamin, la Țelțah și aceia îți vor spune: S-au găsit asinele după care ai umblat și le-ai căutat și iată tatăl tău, uitând de asine, este neliniștit pentru voi, zicând: "Ce este cu fiul meu ?"
3. Mergând apoi de acolo mai departe și ajungând la dumbrava Tabor, te vor întâmpina acolo trei oameni, care merg la Dumnezeu în Betel: unul duce trei iezi, altul duce trei pâini, iar al treilea duce un burduf cu vin.
4. Aceia, după ce te vor saluta, îți vor da două pâini și tu le vei lua din mâinile lor.
5. După aceea vei ajunge la Ghibeea Elohim, unde se află garda de pază a Filistenilor; acolo sunt căpeteniile filistene. și când vei intra în cetate, vei întâlni o ceată de prooroci coborându-se de pe înălțime, iar înaintea lor se cântă din psaltire și din timpan și din fluier și din harpă, iar ei proorocesc.
6. Atunci va veni peste tine Duhul Domnului și vei prooroci și tu cu ei și te vei face alt om.
7. După ce se vor adeveri cu tine aceste semne, atunci să faci ce vei putea, căci Dumnezeu este cu tine.
8. Dar să te duci înainte de mine în Ghilgal, unde am să vin și eu la tine, ca să aducem arderi de tot și jertfe de împăcare. Să aștepți șapte zile, până voi veni la tine și atunci am să-ți spun ce ai să faci".
9. Îndată ce și-a întors spatele Saul, ca să plece de la Samuel, îi dădu Dumnezeu altă inimă și s-au împlinit cu el toate acele semne în aceeași zi.
10. Iar dacă au ajuns ei la Ghibeea, iată i-a întâmpinat o ceată de prooroci și a venit peste el Duhul lui Dumnezeu și a proorocit și el în mijlocul lor.
11. Toți cei ce-l cunoșteau de mai înainte, văzând că proorocește cu proorocii, vorbeau prin popor unul către altul: "Ce s-a întâmplat cu fiul lui Chiș ? Au doară și Saul este printre prooroci ?"
12. Iar unul din cei ce erau acolo a răspuns și a zis: "Dar tatăl acelora cine este oare ?" De atunci a rămas zicătoarea: "Au doară și Saul este printre prooroci ?"
13. Apoi a încetat el să proorocească și s-a suit pe un deal.
14. Atunci a zis unchiul lui Saul către acesta și către sluga lui: "Unde ați fost voi ?" și el a zis: "Am căutat asinele, dar, văzând că nu le găsim, ne-am abătut pe la Samuel".
15. Și a zis unchiul lui Saul: "Spune-mi ce v-a spus Samuel ?"
16. Iar Saul a zis către unchiul său: "Ne-a spus că asinele s-au găsit". Iar ceea ce îi spusese Samuel de domnie, nu i-a descoperit.
17. Atunci a adunat Samuel poporul la Domnul, în Mițpa,
18. Și a zis către fiii lui Israel: "Așa zice Domnul Dumnezeul lui Israel: "Eu am scos pe Israel din Egipt și v-am izbăvit din mâna Egiptenilor și din mâna tuturor împărățiilor care vă apăsau.
19. Dar voi acum ați lepădat pe Domnul Dumnezeul vostru, Care vă scapă din toate necazurile și nevoile voastre și ați zis către El: "Pune rege peste noi !" Înfățișați-vă dar înaintea Domnului, după semințiile voastre și după familiile voastre !"
20. Și a poruncit Samuel tuturor semințiilor lui Israel să se apropie și a fost arătată seminția lui Veniamin.
21. Apoi a poruncit să se apropie familiile din seminția lui Veniamin și a ieșit la sorți familia lui Matri; după aceea au fost aduși bărbații din familia lui Matri și a ieșit la sorți Saul, fiul lui Chiș și l-au căutat, dar nu l-au găsit.
22. Și au întrebat iarăși pe Domnul: "Va veni el oare aici ?" Iar Domnul a zis: "Iată-l, se ascunde printre lucruri".
23. Atunci au alergat și l-au luat de acolo și el a stat în mijlocul poporului și poporul îi venea numai până la umeri.
24. Și a zis Samuel către tot poporul: "Vedeți pe cine a ales Domnul ? Asemenea lui nu este în tot poporul". Atunci tot poporul a strigat și a zis: "Să trăiască regele !"
25. Și a înșirat Samuel poporului drepturile regelui, le-a scris în carte și le-a pus înaintea Domnului. După aceea a dat drumul la tot poporul să meargă fiecare la casa sa.
26. De asemenea s-a dus și Saul la casa sa, în Ghibeea, și s-au dus cu el și vitejii a căror inimă o atinsese Dumnezeu.
27. Iar oamenii netrebnici ziceau: "Acesta oare ne va izbăvi pe noi ?" Și-l disprețuiau și nu i-au adus daruri. Dar el s-a făcut că nu-i aude.
1. S-a întâmplat însă, după vreo lună, să vină Nahaș Amoniteanul și să împresoare cetatea Iabeș din Galaad. Atunci toți locuitorii din Iabeș au zis către Nahaș: "Încheie legământ cu noi și noi îți vom sluji ție".
2. Dar Nahaș Amoniteanul a zis către ei: "Eu voi încheia cu voi legământ ca să se scoată fiecăruia din voi ochiul drept și prin aceasta să se arunce necinste asupra întregului Israel".
3. Atunci bătrânii din Iabeș au zis către el: "Dă-ne vreme de șapte zile, ca să trimitem împuterniciți în toate hotarele lui Israel și de nu ne va ajuta nimeni, vom ieși la tine".
4. Au mers deci tinerii la Ghibeea lui Saul și au spus vorbele acestea în auzul poporului și tot poporul a ridicat glas și a plâns.
5. Dar iată că a venit Saul de la câmp, în urma boilor și a zis: "Ce are poporul de plânge ?" Și i s-au spus vorbele locuitorilor din Iabeș.
6. Atunci s-a coborât Duhul lui Dumnezeu asupra lui Saul, când a auzit el cuvintele acestea și s-a aprins strașnic mânia lui.
7. Și a luat el o pereche de boi, i-a junghiat, i-a tăiat bucăți și a trimis în toate hotarele lui Israel prin împuterniciții aceia, spunând că așa se va face cu boii aceluia care nu va merge după Saul și Samuel. Atunci a căzut frica Domnului peste popor și au ieșit toți ca un singur om.
8. și i-a cercetat Saul în Bezec și s-au găsit din fiii lui Israel trei sute de mii, iar din Iuda treizeci de mii de oameni.
9. Atunci s-a spus solilor veniți din Iabeș: "Așa să spuneți locuitorilor din Iabeșul Galaadului: ;Mâine, când va începe soarele să încălzească, ajutorul va fi la voi". Au venit deci trimișii și au spus locuitorilor Iabeșului și aceștia s-au bucurat.
10. Apoi au zis locuitorii Iabeșului către Nahaș: "Mâine vom ieși la voi și veți face cu noi cum vă va place".
11. A doua zi Saul împărți poporul în trei tabere. Și acestea au pătruns dis-de-dimineață în tabăra Amoniților și i-a măcelărit până la sosirea arșiței zilei; iar câți au rămas s-au risipit de n-au rămas doi la un loc.
12. Atunci poporul a zis către Samuel: "Cine a zis: Saul oare are să domnească peste noi ? Dați-ne pe acești nelegiuiți și-i vom omorî !"
13. Saul însă a zis: "Astăzi nu trebuie să fie ucis nimeni, căci astăzi Domnul a săvârșit izbăvirea în Israel".
14. Iar Samuel a zis către popor: "Să mergem la Ghilgal și să începem acolo noua domnie !"
15. Și s-a dus tot poporul la Ghilgal și au pus acolo pe Saul rege înaintea Domnului în Ghilgal și au adus acolo jertfe de împăcare înaintea Domnului. Și s-a veselit foarte Saul acolo și toți Israeliții.
1. A zis Samuel către tot poporul: "Iată eu am ascultat glasul vostru în toate câte mi-ați grăit și am pus rege peste voi.
2. Iată regele umblă înaintea voastră, iar eu am îmbătrânit și am încărunțit; fiii mei sunt cu voi și eu am umblat înaintea voastră din tinerețile mele până acum.
3. Iată-mă, mărturisiți asupra mea înaintea Domnului și a unsului Lui, de am luat cuiva boul, de am luat cuiva asinul, de am asuprit pe cineva și de am apăsat pe cineva; de am luat de la cineva mită și am închis ochii la judecata lui, vă voi despăgubi".
4. Și au răspuns toți: "Tu nu ne-ai nedreptățit, nici nu ne-ai asuprit, nici nu ai luat nimic de la nimeni".
5. Atunci el a zis: "Martor ne este Domnul și martor este unsul Lui în ziua aceasta, că voi n-ați găsit nimic asupra mea !" Iar ei au zis: "Martor !"
6. Apoi a zis Samuel către popor: "Martor este Domnul, Cel ce a pus pe Moise și pe Aaron și Care a scos pe părinții voștri din țara Egiptului.
7. Acum însă veniți, că eu am să mă judec cu voi înaintea Domnului pentru toate binefacerile pe care le-a făcut El vouă și părinților voștri.
8. Când a venit Iacov în Egipt și părinții voștri au strigat către Domnul, atunci Domnul a trimis pe Moise și pe Aaron și au scos ei pe părinții voștri din Egipt și i-au strămutat în locul acesta.
9. Dar ei au uitat pe Domnul Dumnezeul lor și El i-a dat în mâinile lui Sisera, căpetenia oștirilor Hațorului, în mâinile Filistenilor și în mâinile regelui Moabului, care s-au războit împotriva lor.
10. Însă când au strigat ei către Domnul și au zis: "Am păcătuit, părăsind pe Domnul și apucându-ne să slujim baalilor și astartelor; acum însă izbăvește-ne din mâinile vrăjmașilor, și-ți vom sluji ție",
11. Atunci a trimis Domnul pe Ierubaal, pe Barac, pe Ieftae și pe Samuel și v-a izbăvit din mâinile vrăjmașilor voștri celor din jurul vostru și ați trăit în pace.
12. Iar când ați văzut că Nahaș, regele Amoniților, vine împotriva voastră, ați zis către mine: "Nu, ci să domnească peste noi un rege !", deși peste voi împărățea Domnul Dumnezeul vostru.
13. Așadar iată regele pe care l-ați cerut; iată Domnul a pus peste voi rege.
14. De vă veți teme de Domnul, de-I veți sluji Lui și de veți asculta glasul Lui, de nu vă veți împotrivi poruncilor Domnului și de veți umbla și voi și regele care domnește peste voi în urma Domnului Dumnezeului vostru, atunci mâna Domnului nu va fi împotriva voastră.
15. Iar de nu veți asculta glasul Domnului, ci vă veți împotrivi poruncilor Lui, atunci mina Domnului va fi împotriva voastră, cum a fost împotriva părinților voștri.
16. Acum sculați-vă și priviți la lucrul cel mare pe care-l va face Domnul înaintea ochilor voștri:
17. Nu e acum oare secerișul grâului ? Dar eu voi striga către Domnul și El va trimite trăsnet și ploaie și veți afla și veți vedea cât de mare este păcatul pe care l-ați făcut voi înaintea ochilor Domnului, când ați cerut rege".
18. Și a strigat Samuel către Domnul și a trimis Domnul tunete și ploaie în ziua aceea; și teama de Domnul și de Samuel cuprins tot poporul.
19. Și a zis tot poporul către Samuel: "Roagă-te pentru robii tăi înaintea Domnului Dumnezeului tău, ca să nu murim; căci la toate celelalte păcate ale noastre am mai adăugat un păcat, când am cerut rege".
20. Iar Samuel a răspuns poporului: "Nu vă temeți. Păcatul acesta este făcut de voi, dar voi să nu vă depărtați de Domnul, ci să-I slujiți Lui cu toată inima.
21. Să nu apucați după dumnezeii cei de nimic, care nu aduc folos, nici nu izbăvesc, pentru că sunt nimic.
22. Domnul însă nu va lăsa pe poporul Său pentru numele Său cel mare, căci Domnul a binevoit să vă aleagă pe voi ca popor al Său.
23. Și eu de asemenea nu-mi voi îngădui să fac înaintea Domnului păcatul de a înceta să mă rog pentru voi și vă voi povățui pe căi bune și drepte. Decât numai să vă temeți de Domnul și să-I slujiți Lui cu adevărat, din toată inima voastră,
24. Căci vedeți ce lucruri minunate a făcut El cu voi.
25. Iar de veți face rău, atunci veți pieri și voi și regele vostru".
1. Se împlinise un an de când fusese făcut Saul rege și acum domnea în al doilea an peste Israel, când și-a ales el trei mii de Israeliți:
2. Două mii erau cu Saul la Micmaș și pe Muntele Betelului și o mie era cu Ionatan în Ghibeea lui Veniamin; iar celălalt popor era lăsat de el pe la casele lor.
3. Și a sfărâmat Ionatan tabăra de pază a Filistenilor, care era în Gheba. Și au auzit de aceasta Filistenii, iar Saul a sunat din trâmbiță în toată țara, strigând: "Să audă Evreii !"
4. Și după ce a auzit tot Israelul că Saul a sfărâmat tabăra de pază a Filistenilor și că Filistenii au urât pe Israeliți, s-a adunat poporul la Saul în Ghilgal.
5. Filistenii s-au adunat și ei, ca să se războiască împotriva Israeliților: treizeci de mii de care, șase mii de călăreți și popor mult ca nisipul de pe malul mării; și au venit și și-au pus tabăra în Micmaș, în partea de răsărit a Bet-Avenului.
6. Iar Israeliții, văzându-se în primejdie, pentru că poporul era strâmtorat, s-au ascuns prin peșteri, prin stufișuri, printre stânci, prin turnuri și prin șanțuri;
7. Ba unii din Israeliți au trecut peste Iordan în pământul lui Gad și al Galaadului. Saul însă se afla încă tot în Galaad și tot poporul care era cu el era cuprins de frică.
8. Acolo a așteptat el opt zile, până la vremea hotărâtă de Samuel; dar Samuel nu mai venea la Ghilgal. Acum poporul începuse să fugă de la el.
9. De aceea a zis Saul: "Aduceți-mi cele pentru jertfa de curățire". Și a adus ardere de tot.
10. Dar nu apucase el bine să aducă ardere de tot, și iată veni și Samuel. Saul ieși înaintea lui ca să-l întâmpine și să-i ureze de bine.
11. Samuel însă i-a zis: "Ce ai făcut ?" Și i-a răspuns Saul: "Am văzut că poporul se împrăștie și fuge de la mine și tu nu ai venit la vremea hotărâtă, iar Filistenii s-au adunat la Micmas.
12. Atunci am socotit că au să năvălească Filistenii asupra mea în Ghilgal și eu n-am întrebat încă pe Domnul; de aceea m-am hotărât să aduc ardere de tot".
13. Iar Samuel i-a zis: "Rău ai făcut, că nu ai împlinit porunca Domnului Dumnezeului tău care ți s-a dat, căci acum ar fi întărit Domnul domnia ta peste Israel de-a pururi.
14. Acum însă nu va dura domnia ta; Domnul Își va găsi un bărbat după inima Sa și-i va porunci Domnul să fie conducătorul poporului Său, deoarece tu nu ai împlinit ceea ce ți s-a poruncit de la Domnul".
15. Apoi s-a sculat Samuel și s-a dus din Ghilgal în Ghibeea lui Veniamin; iar oamenii care au rămas s-au dus cu Saul în întâmpinarea taberei vrăjmașului, care a năvălit asupra lor când mergeau ei de la Ghilgal la Ghibeea lui Veniamin. Și a numărat Saul oamenii care erau cu el și s-au găsit până la șase sute de bărbați.
16. Apoi Saul cu fiul său Ionatan și cu oamenii care erau cu dânșii au șezut în Ghibeea și au plâns; iar Filistenii stăteau în tabără la Micmaș.
17. Și au ieșit din tabăra Filistenilor trei cete să pustiiască țara: una a plecat pe drumul spre Ofra din ținutul Șual;
18. A doua ceată a plecat pe drumul Bethoronului, iar a treia s-a îndreptat pe calea ce duce spre hotar, în fala văii Țeboim, spre pustie.
19. Fierar nu era în toată Iara lui Israel, căci Filistenii se temeau ca nu cumva Israeliții să-și facă săbii și sulițe.
20. Trebuia deci să se ducă toți Israeliții la Filisteni ca să-și ascută fiarele plugurilor și sapelor lor, topoarele și securile lor,
21. Când se făcea vreo știrbitură la ascuțișul fiarelor de plug, al sapelor, al topoarelor și securilor lor, sau când trebuia să îndrepte vreun corn de furcă.
22. De aceea în timpul războiului de la Micmaș, tot poporul care era cu Saul și Ionatan nu avea nici săbii, nici sulițe; numai Saul și Ionatan, fiul său, aveau.
23. Și a venit ceata întâi de Filisteni și s-a așezat la trecătoarea Micmaș.
1. Într-o zi Ionatan, fiul lui Saul, a zis către tânărul care purta armele sale: "Hai să trecem la ceata Filistenilor, care e dincolo", iar tatălui său nu i-a spus de aceasta.
2. Saul însă se afla la marginea Ghibeii, sub rodiul cel din Migron; cu el era o ceată ca de șase sute de oameni.
3. Și Ahia, fiul lui Ahituv, fratele lui Icabod, fiul lui Finees, feciorul lui Eli, preotul Domnului din Șilo, purta efodul. Poporul însă nu știa că Ionatan plecase.
4. Strâmtoarea prin care căuta Ionatan să se strecoare spre ceata Filistenilor trecea printre niște stânci ascuțite; numele uneia era Boțeț și numele alteia era Sene;
5. O stâncă se ridica la miazănoapte, spre Micmaș; cealaltă la miazăzi, spre Ghibeea.
6. Atunci a zis Ionatan către tânărul care purta armele sale: "Hai să trecem la acești netăiați împrejur; poate ne va ajuta Domnul, căci pentru Domnul nu e greu să izbăvească și prin puțini, ca și prin mulți".
7. Cel ce purta armele a răspuns: "Fă tot ce-ți spune inima; mergi unde vrei și iată eu sunt cu tine".
8. Iar Ionatan a zis: "Bine, atunci hai la acei oameni și să ne arătăm către ei.
9. Dacă ei ne vor zice: Stați până vom veni la voi, vom rămâne pe loc și nu ne vom sui la ei;
10. Iar de ne vor zice: Suiți-vă la noi, atunci ne vom sui, căci Domnul i-a dat în mâinile noastre și acesta va fi semnul pentru noi".
11. Când au apărut ei amândoi în văzul cetei Filistenilor, atunci Filistenii au zis: "Iată Evreii ies din peșterile în care s-au ascuns".
12. Apoi oamenii din ceata Filistenilor au strigat către Ionatan și către cel ce-i purta armele sale și a zis: "Suiți-vă la noi, că avem să vă spunem ceva". Atunci Ionatan a zis către purtătorul lui de arme: "Vino după mine, că Domnul i-a dat în mâinile lui Israel".
13. Și a început Ionatan să se urce, cățărându-se cu mâinile și cu picioarele, și cel ce-i purta armele se cățăra după el. Și au căzut Filistenii înaintea lui, iar cel ce purta armele în urma lui le da cele din urmă lovituri.