CARTEA ÎNTÂI A MACABEILOR

CAP. 1

1. După ce s-a luptat Alexandru Macedon, fiul lui Filip, care a ieşit din ţara Chitim şi a bătut pe Darie, regele Perşilor şi al Mezilor, a domnit în locul lui, fiind cel dintâi împărat de neam grecesc.

2. Şi a făcut războaie multe, a biruit multe cetăţi şi a nimicit pe regii pământului.

3. Şi a trecut până la marginile pământului, a luat prăzi de la neamuri multe şi a fost supus pământul înaintea lui.

4. Şi s-a înălţat şi s-a ridicat inima lui şi a adunat putere şi oştire foarte tare.

5. Şi a stăpânit ţări şi neamuri şi tirani şi i-au fost lui birnici.

6. Şi după aceasta a căzut la pat şi a înţeles că i se apropie moartea.

7. Atunci a chemat slugile sale cele cinstite, care erau cu sine, crescuţi din tinereţe, şi le-a împărţit regatul său, încă fiind viu.

8. Şi a domnit Alexandru timp de doisprezece ani, şi a murit.

9. Şi au stăpânit slugile lui fiecare la locul său.

10. Şi au pus toţi steme după ce a murit el, şi fiii lor după dânşii ani mulţi, şi s-au înmulţit răutăţile pe pământ.

11. Şi a ieşit din aceştia o rădăcină păcătoasă, Antioh Epifan, feciorul regelui Antioh, care fusese la Roma zălog, şi a stăpânit în anul o sută treizeci şi şapte al domniei Grecilor.

12. În zilele acelea au ieşit din Israel fii fără de lege şi au îndemnat pe mulţi zicând:

13. Să mergem şi să facem legătură cu neamurile cele dimprejurul nostru, că, de când ne-am despărţit de ele, s-au abătut asupră-ne multe răutăţi.

14. Şi cuvântul a plăcut înaintea ochilor lor.

15. Şi s-au înflăcărat unii din popor şi s-au dus la rege ca să le dea putere să trăiască după datina păgânilor.

16. Şi au zidit şcoală în Ierusalim după legile neamurilor.

17. Şi nu s-au tăiat împrejur, s-au depărtat de legea cea sfântă, s-au împreunat cu neamurile şi s-au vândut a face rău.

18. Iar când Antioh şi-a întărit bine domnia, el a gândit să robească Egiptul, ca să domnească peste amândouă ţările.

19. Şi a intrat în Egipt cu oştire puternică, cu care şi cu elefanţi şi cu călăreţi şi ou corăbii multe.

20. Şi s-a războit cu Ptolomeu, regele Egiptului. Ptolomeu însă a fugit din faţa lui, şi au căzut mulţi răniţi.

21. Şi a cuprins cetăţile cele tari ale Egiptului şi a luat o bogată pradă din Egipt.

22. Şi s-a întors Antioh după ce a bătut Egiptul în anul o sută patruzeci şi trei.

23. Şi s-a suit împotriva lui Israel şi a Ierusalimului, cu popor mult, a intrat în templu Domnului cu mândrie, a luat jertfelnicul cel de aur şi sfeşnicul luminii şi toate vasele lui, masa punerii înainte, căuşele, năstrapele, cădelniţele cele de aur, catapeteasma, precum şi cununiile şi podoaba cea de aur, care erau pe fruntea templului Domnului, şi le-a sfărâmat pe toate.

24. A luat apoi argintul şi aurul şi vasele cele de preţ şi vistieriile cele ascunse, pe care le-a aflat; şi luându-le pe toate, s-a dus în ţara sa.

25. Şi a făcut ucidere de oameni şi a grăit cu trufie mare.

26. Şi a fost plângere mare în Israel şi în tot locul.

27. Şi au suspinat căpeteniile şi bătrânii, fecioarele şi tinerii au slăbit, şi frumuseţea femeilor s-a schimbat.

28. Tot mirele a izbucnit în plâns şi mireasa care şedea în cămară a fost în jale.

29. Şi s-a cutremurat pământul din pricina celor care locuiau pe el şi toată casa lui Iacov s-a îmbrăcat cu ocară.

30. Şi după doi ani de zile a trimis regele pe cel mai mare peste biruri în cetăţile Iudei şi acesta a venit în Ierusalim cu mulţime mare.

31. Şi a grăit cu vicleşug către dânşii cuvinte de pace, iar ei l-au crezut.

32. Şi a căzut asupra cetăţii fără de veste, a lovit-o cu rană mare şi a pierdut popor mult din Israel.

33. Şi au prădat cetatea şi au ars-o cu foc şi au surpat casele şi zidurile ei primprejur.

34. Şi au robit femei şi prunci şi vite au luat.

35. Apoi au întărit cetatea lui David cu zid mare şi tare şi cu turnuri tari, să le fie spre apărare.

36. Şi au pus acolo neam păcătos, bărbaţi fără de lege, şi s-au întărit într-însa.

37. Şi au pus arme şi hrană şi, adunând prăzile Ierusalimului, le-au strâns acolo.

38. Şi a fost acea întăritură ca o cursă împotriva sfântului locaş şi ca un duşman rău pentru Israel pururea.

39. Şi au vărsat sânge nevinovat în jurul celor sfinte şi au pângărit altarul.

40. Şi din pricina lor au fugit cei care locuiau în cetatea Ierusalimului, şi s-a făcut locaş străinilor, şi străină fiilor săi, şi pruncii ei au părăsit-o.

41. Sfântul locaş s-a pustiit ca pustiul, praznicele ei s-au întors în jale, zilele ei de odihnă întru batjocură, cinstea ei întru defăimare.

42. Mărirea ei a trecut întru necinste şi înălţimea ei s-a întors în plângere.

43. Şi a scris regele Antioh la toată împărăţia sa să fie toţi un popor şi să părăsească fiecare legea sa.

44. Şi au primit toate neamurile cuvântul regelui.

45. Şi mulţi din Israel au primit slujirea cerută de el şi au jertfit idolilor şi n-au păzit ziua de odihnă.

46. Şi a trimis regele cărţi prin mâinile solilor în Ierusalim şi în cetăţile Iudei, poruncind să umble după legile cele străine de ţară

47. Şi să oprească arderile de tot şi jertfa şi turnarea sfântă;

48. Şi să pângărească zilele de odihnă şi sărbătorile;

49. De asemenea şi locul sfânt şi pe cei sfinţi;

50. Să zidească jertfelnice şi capişti şi casă de idoli şi să aducă jertfă cărnuri de porc şi vite necurate;

51. Şi să-şi lase pe fiii săi netăiaţi împrejur şi să pângărească sufletele lor cu toată necurăţia şi întinarea, ca să uite legea şi să schimbe toate îndreptările;

52. Iar care nu va face după cuvântul regelui să moară.

53. După toate cuvintele acestea, a scris la toată împărăţia sa şi a pus supraveghetori peste tot poporul.

54. Şi a poruncit cetăţilor Iudei să jertfească din cetate în cetate.

55. Şi s-au adunat la ei mulţi din popor, toţi care au părăsit legea Domnului şi au făcut rele pe pământ.

56. Şi au silit pe Israel întru ascunzişuri să-şi caute scăparea.

57. Iar în ziua a cincisprezecea a lunii Chislev, în anul o sută patruzeci şi cinci, au ridicat urâciunea pustiirii pe altarul lui Dumnezeu şi în cetăţile Iudei de jur împrejur au zidit capişti.

58. Şi tămâiau înaintea uşilor caselor şi în uliţe.

59. Şi cărţile legii, pe care le-au aflat, le-au ars cu foc, stricându-le de tot.

60. Şi oriunde se afla la cineva cartea legii şi oricine ţinea legea, acela din porunca regelui era omorât.

61. Cu puterea sa făcea aşa în fiecare lună Israeliţilor care se aflau în cetăţi.

62. Şi în douăzeci şi cinci ale lunii, au jertfit pe jertfelnicul care era deasupra altarului.

63. Şi pe femeile care-şi tăiaseră împrejur pe fiii lor, le-au omorât după poruncă.

64. Şi pe prunci i-au spânzurat de grumajii lor şi casele lor le-au prădat şi pe cei care i-au tăiat împrejur i-au omorât.

65. Iar mulţi din Israel s-au întărit şi au pus legământ întru sine, ca să nu mănânce necurat.

66. Şi mai bine au voit a muri, decât a se pângări cu mâncăruri necurate şi a călca legea cea sfântă; pentru aceea au primit moartea.

67. Şi mare urgie a venit peste Israel.

CAP. 2

1. În zilele acelea s-a sculat Matatia, fiul lui Ioan al lui Simeon preotul, din fiii lui Ioiarib de la Ierusalim şi a şezut în Modein.

2. Şi avea el cinci feciori: pe Ionan, care era poreclit Gadis,

3. Pe Simon, care se numea şi Tasi,

4. Pe Iuda, care se numea Macabeul,

5. Pe Eleazar, care se numea Avaran,

6. Pe Ionatan, care se numea Apfus.

7. Şi văzând blasfemiile care se făceau în Iuda şi în Ierusalim,

8. A zis: "Vai mie ! Pentru ce m-am născut a vedea zdrobirea poporului meu şi zdrobirea cetăţii celei sfinte şi a şedea acolo, când s-a dat în mâinile vrăjmaşilor ?

9. Cele sfinte sunt în mâinile străinilor, iar templul Domnului a ajuns ca un bărbat fără de cinste.

10. Vasele măririi lui s-au dus în robie, pruncii lui mor în uliţă, tinerii lui au fost ucişi cu sabia vrăjmaşului.

11. Care neam n-a moştenit împărăţia lui şi n-a stăpânit prăzile lui ?

12. Toată podoaba lui s-a luat; în loc de slobod, s-a făcut rob.

13. Şi iată templul nostru şi frumuseţea noastră şi mărirea noastră s-au pustiit şi le-au pângărit pe ele neamurile.

14. Pentru ce să mai trăim ?" Şi şi-au rupt Matatia şi fiii săi hainele şi s-au îmbrăcat cu saci şi au plâns.

15. Şi au venit cei trimişi de la rege, care sileau pe cei din cetatea Modein să părăsească pe Dumnezeu şi să jertfească.

16. Şi mulţi din Israel au mers la ei; iar Matatia şi fiii lui s-au adunat acolo.

17. Şi răspunzând cei de la rege, au zis lui Matatia: Căpetenie mare eşti şi mărit în cetate şi întărit cu fii şi fraţi.

18. Acum dar vino întâi şi fă porunca regelui, precum au făcut toate neamurile şi bărbaţii lui Iuda, cei care au rămas în Ierusalim, şi vei fi tu şi casa ta dintre prietenii regelui, şi tu şi fiii tăi vă veţi mări cu argint şi cu aur şi cu daruri multe.

19. Şi răspunzând Matatia, a zis cu glas mare: Chiar dacă toate neamurile din cuprinsul stăpânirii regelui vor asculta de el şi poruncile lui şi se vor depărta fiecare de la închinarea părinţilor lor,

20. Totuşi eu şi feciorii şi fraţii mei vom umbla întru aşezământul legii părinţilor noştri.

21. Milostiv fie nouă Dumnezeu, ca să nu lăsăm legea şi îndreptările Lui.

22. De cuvintele regelui nu vom asculta, ca să nesocotim slujba noastră.

23. Şi după ce a încetat a grăi cuvintele acestea, a venit un bărbat evreu înaintea tuturor să jertfească în capiştea cea din Modein, după porunca regelui.

24. Şi a văzut Matatia şi s-a aprins de râvnă şi i s-au cutremurat rărunchii şi, dând drumul dreptei sale mânii, a alergat şi l-a junghiat pe jertfelnic.

25. Şi pe omul regelui, care silea să jertfească, l-a omorât în aceeaşi vreme şi jertfelnicul l-a stricat.

26. Şi s-a aprins de râvna legii, precum a făcut Finees lui Zimri, feciorul lui Salu.

27. Şi a strigat tare Matatia în cetate, zicând: Tot cel care are râvna legii şi se ţine de legământ să vină după mine.

28. Şi au fugit el şi fiii lui în munţi şi au lăsat toate câte au avut în cetate.

29. Atunci s-au coborât mulţi, căutând dreptate şi judecată în pustiu,

30. Să şadă acolo ei şi fiii lor şi femeile şi vitele lor, pentru că s-au înmulţit peste ei răutăţile.

31. Şi s-a spus oamenilor regelui şi ostaşilor, care erau în Ierusalim, în cetatea lui David, că s-au dus oamenii care nu ţin porunca regelui în locuri ascunse în pustiu.

32. Şi au alergat după ei mulţi şi, ajungându-i, au tăbărât asupra lui cu război în ziua de odihnă;

33. Şi au zis către ei: Ajungă-vă până acum ! Ieşiţi şi faceţi după cuvântul regelui şi veţi trăi.

34. Iar ei au zis: Nu vom ieşi, nici nu vom face după cuvântul regelui, ca să nesocotim ziua de odihnă;

35. Şi au pornit asupra lor cu război. 36. Dar ei nu le-au răspuns, nici piatră n-au aruncat asupra lor, nici n-au astupat ascunzişurile, zicând:

37. Să murim toţi întru nevinovăţia noastră şi vor mărturisi pentru noi cerul şi pământul că fără de judecată ne ucideţi.

38. Şi s-au sculat cu război asupra lor în ziua de odihnă şi au murit ei şi femeile lor, ca la o mie de suflete.

39. Şi a aflat Matatia şi prietenii lui şi au plâns mult pentru ei.

40. Şi a zis fiecare către aproapele său: De vom face toţi cum au făcut fraţii noştri şi nu vom porni război împotriva neamurilor acestora pentru sufletele şi legea noastră, curând ne vor pierde de pe pământ.

41. Şi s-au sfătuit în ziua aceea, zicând: Împotriva oricărui om care va veni cu război împotriva noastră să luptăm şi în ziua de odihnă şi să nu murim toţi, precum au murit fraţii noştri în ascunzişuri.

42. Atunci s-a strâns la ei adunarea Asideilor, oameni vârtoşi din Israel şi care păzeau legea.

43. Şi toţi cei care fugeau de rele s-au adăugat la ei şi li s-au făcut spre întărire.

44. Şi au adunat oştire şi au bătut pe cei păcătoşi cu mânia lor şi pe bărbaţii cei fără de lege cu urgia lor şi cei rămaşi au fugit la neamuri ca să scape.

45. Şi i-au încurajat Matatia şi prietenii lui şi le-au stricat jertfelnicele.

46. Şi au tăiat împrejur pe pruncii câţi au aflat în hotarele lui Israel.

47. Şi au gonit pe fiii trufiei şi s-a sporit lucrul în mâinile lor.

48. Şi au scos legea din mâinile neamurilor, din mâinile regilor şi au pus stavilă păcătosului.

49. Şi s-au apropiat zilele lui Matatia să moară şi a zis fiilor săi: Acum s-au întărit trufia şi certarea ţşi vremea sfârşitului şi urgia mâniei.

50. Acum dar, fiilor, râvnitori fiţi legii şi daţi sufletele voastre pentru legătura părinţilor noştri.

51. Aduceţi-vă aminte de lucrurile părinţilor noştri, pe care le-au făcut întru veacurile lor şi veţi lua mărire şi nume veşnic.

52. Avraam, oare, nu când era ispitit s-a arătat credincios şi i s-a socotit spre dreptate ?

53. Iosif în vremea necazului său a păzit porunca şi s-a făcut conducător Egiptului.

54. Finees, tatăl nostru, ardea de râvnă pentru Dumnezeu şi a luat legătura preoţiei celei veşnice.

55. Iosua, plinind cuvântul, s-a făcut judecător în Israel.

56. Caleb, pentru că a mărturisit în adunare, a luat moştenirea pământului.

57. David cu mila Lui a moştenit scaunul domniei în veacul veacului.

58. Ilie, arzând de râvna legii, a fost ridicat la cer.

59. Anania, Azaria şi Misail, crezând, s-au izbăvit de para focului.

60. Daniel întru nevinovăţia sa a scăpat din gurile leilor.

61. Şi aşa socotiţi întru fiecare neam şi neam, că toţi cei care nădăjduiesc într-Însul nu vor slăbi.

62. Şi de cuvintele omului păcătos să nu vă temeţi, că mărirea lui este gunoi şi viermi.

63. Astăzi se înaltă şi mâine nu va mai fi, căci s-a întors în ţărâna sa şi planurile lui au pierit.

64. Drept aceea voi, fiilor, întăriţi-vă şi vă îmbărbătaţi în lege, că într-însa vă veţi mări.

65. Şi iată Simeon, fratele vostru, ştiu că este om de sfat; de el să ascultaţi în toate zilele, el vă va fi tată.

66. Şi Iuda Macabeul, care este cu putere tare din tinereţile sale, acesta va fi căpetenie oştirii, ca să faceţi război asupra popoarelor.

67. Şi voi aduceţi la voi pe toţi cei care iubesc legea şi răzbunaţi poporul vostru,

68. Răsplătiţi păgânilor pentru tot ce ne-au făcut, şi luaţi aminte la poruncile legii.

69. Şi i-a binecuvântat pe ei şi s-a adăugat la părinţii săi şi a murit în anul o sută patruzeci şi şase.

70. Şi l-au îngropat fiii lui în mormintele părinţilor săi în Modein şi l-a plâns tot Israelul cu plângere mare.

CAP. 3

1. Şi s-a sculat Iuda, care s-a chemat Macabeul, fiul lui, în locul lui.

2. Şi ajutându-l toţi fraţii lui şi toţi câţi se lipiseră de tatăl lui, au pornit războiul pentru Israel cu veselie.

3. Şi a răspândit faima poporului său şi s-a îmbrăcat cu zaua ca un uriaş şi s-a încins cu armele cele de război şi a pornit luptele, apărând tabăra cu sabie.

4. Şi s-a asemănat leului în lucrurile sale şi ca un pui de leu răcnind la vânat.

5. Şi a gonit pe cei fără de lege, certându-i şi pe cei care tulburau pe poporul său i-a ars cu foc.

6. Şi s-au tras toţi cei fără de lege de frica lor şi toţi lucrătorii fărădelegii împreună s-au tulburat şi a sporit mântuirea în mâna lui.

7. Şi a amărât împăraţi mulţi şi a veselit pe Iacov cu faptele sale şi până în veac pomenirea lui întru binecuvântare.

8. Şi, trecând prin cetăţile lui Iuda, a pierdut pe cei nelegiuiţi din ele şi a abătut mânia de la Israel.

9. Şi s-a vestit până la marginile pământului şi a adunat pe cei care piereau.

10. Şi a adunat Apoloniu neamuri şi de la Samaria putere mare, ca să facă război împotriva lui Israel.

11. Şi a prins de veste Iuda şi a ieşit înaintea lui şi l-a bătut şi l-a omorât şi mulţi au căzut răniţi, iar ceilalţi au fugit.

12. Şi au luat prăzile lor şi sabia lui Apoloniu a luat-o Iuda şi cu aceea a făcut război în toate zilele.

13. Şi auzind Siron, mai-marele puterii Siriei, că a strâns Iuda cu sine adunare şi ceata credincioşilor şi a celor care ies la război, a zis:

14. Îmi voi face nume şi mă voi mări întru domnie şi voi bate pe Iuda şi pe cei care sunt cu el şi pe cei care nu ascultă de cuvântul regelui.

15. Şi a purces împreună cu tabăra păgânilor cea tare, care venise să-i ajute să facă izbândă împotriva fiilor lui Israel.

16. Şi când s-a apropiat de suişul Bethoronului, a ieşit Iuda înaintea lui cu puţini.

17. Şi văzând că vine oştirea în întâmpinarea lor, au zis către Iuda: Oare noi, puţini, vom putea să ne războim cu atâta mulţime ? Căci am slăbit ajunând astăzi.

18. Şi a zis Iuda: Lesne este să închizi pe mulţi în mâinile celor puţini şi nu este osebire înaintea Dumnezeului cerului dacă mântuirea vine prin mulţi sau prin puţini.

19. Că nu în mulţimea oştirii stă biruinţa războiului, ci din cer este puterea.

20. Aceia vin asupra noastră cu semeţie multă şi cu fărădelege, ca să ne piardă pe noi şi pe femeile noastre şi pe fiii noştri şi ca să ne prade;

21. Iar noi ne războim pentru sufletele noastre şi pentru legile noastre.

22. Însuşi Domnul îi va zdrobi sub ochii noştri; voi să nu vă temeţi de ei.

23. Şi după ce a încetat a grăi, au sărit asupra lor fără de veste, iar Siron şi oştirea lui au fost zdrobiţi înaintea lui.

24. Şi i-au urmărit pe povârnişul Bethoronului până la câmp şi au căzut dintre ei ca vreo opt sute de bărbaţi, iar ceilalţi au fugit la Filisteni.

25. Şi a început să intre frica de Iuda şi de fraţii lui şi spaima între neamurile cele dimprejurul lor.

26. Şi a ajuns până la rege numele lui şi de războaiele lui Iuda vorbeau toate neamurile.

27. Iar după ce a auzit regele Antioh cuvintele acestea, s-a mâniat şi, trimiţând, a adunat toate oştirile împărăţiei sale, o armată foarte mare.

28. Şi deschizând vistieria sa, a dat plata ostaşilor lui pe un în şi le-a poruncit într-un an să fie gata la poruncă.

29. Iar dacă a văzut că s-a sfârşit argintul din vistierii şi birurile ţării sunt puţine pentru vrajba şi rana ce a făcut pe pământ, strigând legile care au fost din zilele cele dintâi,

30. S-a temut ca nu cumva să nu aibă şi a doua oară cheltuieli şi daruri, ca acelea pe care le dăduse mai înainte cu mână largă, întrecând cu dărnicia pe toţi cei care au fost mai înainte de el.

31. Şi se îndoia eu sufletul său foarte şi s-a sfătuit să meargă în Persia, să ia dăjdiile ţărilor şi să adune argint mult.

32. Şi a lăsat pe Lisias, om cu vază şi de neam regesc, mai mare peste lucrurile regelui, de la râul Eufratului până la hotarele Egiptului.

33. Şi să crească pe Antioh, fiul lui, până ce se va întoarce el.

34. Şi i-a dat jumătate din oştire şi elefanţi şi i-a dat porunci despre toate lucrările, care avea în gând, şi mai ales despre locuitorii Iudeii şi ai Ierusalimului,

35. Ca să trimită asupra lor oştire să zdrobească şi să nimicească tăria lui Israel şi rămăşiţa Ierusalimului şi să piardă pomenirea lor din acest loc

36. Şi să aşeze oameni de alt neam în toate hotarele lor şi să le dea cu sorţi pământul lor.

37. Iar regele a luat cealaltă jumătate de oştire, care rămăsese, şi s-a sculat din Antiohia, cetatea stăpânirii sale, în anul o sută patruzeci şi şapte.

38. Şi a trecut apa Eufratului şi mergea prin ţările cele de sus. Şi a ales Lisias pe Ptolomeu, fiul lui Dorimene, şi pe Nicanor şi pe Gorgias, bărbaţi tari dintre prietenii regelui,

39. Şi a trimis cu ei patruzeci de mii de pedestraşi şi şapte mii de călăreţi, ca să vină în tara Iudeii şi să o strice de tot, după cuvântul regelui.

40. Şi s-au sculat cu toată puterea lor şi au venit şi au tăbărât aproape de Emaus în câmpie.

41. Şi au auzit neguţătorii ţării numele lor şi au luat argint şi aur mult şi slugi şi au venit la tabără, ca să ia pe fiii lui Israel robi.

42. Şi s-a adăugat la el puterea Siriei şi a pământului celor de alt neam.

43. Şi a văzut Iuda şi fraţii lui că s-au înmulţit răutăţile şi că oştirile au tăbărât în hotarele lor şi au înţeles cuvintele regelui care poruncise nimicirea poporului.

44. Şi a zis fiecare către aproapele său: Să ridicăm surparea poporului nostru şi să facem război pentru el şi pentru cele sfinte.

45. Şi s-a strâns adunarea, ca să fie gata la război şi să se roage şi să ceară mila şi îndurările Domnului.

46. Şi Ierusalimul era locuit ca un pustiu; nu avea cine să intre şi să iasă dintre cei născuţi ai lui şi locul sfânt era călcat şi fiii celor de neam străin erau la marginea cetăţii şi acolo era sălaşul neamurilor, şi s-a luat bucuria de la Iacov şi s-au sfârşit fluierul şi alăuta.

47. Şi s-au adunat şi au venit la Miţpa, în preajma Ierusalimului, că locul rugăciunii lui Israel mai înainte era la Miţpa.

48. Şi au postit în ziua aceea şi s-au îmbrăcat cu saci şi cenuşă au pus pe capetele lor şi şi-au rupt hainele.

49. Şi au deschis cărţile legii, în care neamurile căutau să găsească potriviri cu idolii lor.

50. Şi au adus hainele preoţeşti şi pârga şi zeciuielile şi au pus înainte pe nazireii cei care împliniseră zilele lor.

51. Şi au strigat cu glas mare la cer, zicând: Ce vom face acestora şi unde îi vom duce ?

5 ?. Şi sfintele Tale s-au călcat şi s-au pângărit şi preoţii Tăi sunt în plângere şi în smerire.

53. Şi iată neamurile s-au adunat asupra noastră ca să ne piardă pe noi; Tu ştii cele ce gândesc ei asupra noastră.

54. Cum vom putea sta împotriva lor, de nu ne vei ajuta Tu ? Şi au trâmbiţat cu trâmbiţele şi au strigat cu glas mare.

55. Şi după aceasta a pus Iuda povăţuitori poporului peste mii şi peste sute şi peste cincizeci şi peste zece.

56. Şi a zis celor care zideau case şi celor care îşi logodiseră femei şi sădiseră vii şi celor fricoşi, să se întoarcă fiecare la casa lui, după lege.

57. Şi a purces oastea şi a tăbărât la miazăzi de Emaus.

58. Şi a zis Iuda: Încingeţi-vă şi vă faceţi fii tari şi fiţi gata pentru dimineaţă, ca să porniţi război împotriva neamurilor acestora care s-au adunat împotriva noastră, ca să ne piardă pe noi şi templul nostru.

59. Că mai bine este să murim în război, decât să vedem răutăţile aduse neamului nostru şi sfintelor.

60. Iar precum va fi voia în cer aşa să fie.

CAP. 4

1. Şi a luat Gorgias cinci mii de pedestraşi şi o mie de călăreţi aleşi şi oastea a pornit noaptea,

2. Ca să năvălească asupra taberei Evreilor şi să-i lovească fără de veste. Şi paznicii din cetate îi erau călăuze.

3. Şi auzind Iuda, s-a sculat el şi cei puternici, ca să lovească oştirea regelui cea din Emaus.

4. Că încă era risipită oştirea din tabără.

5. Şi a venit Gorgias la tabăra Iudei noaptea şi pe nimeni n-a aflat şi i-a căutat în munţi, că zicea: fug aceştia de noi.

6. Şi odată cu ziua s-a ivit Iuda în câmp cu trei mii de bărbaţi, însă platoşe şi săbii n-aveau, precum le era voia.

7. Şi au văzut tabăra neamurilor tare şi înarmată şi călărime împrejurul ei şi aceştia învăţaţi la război.

8. Şi a zis Iuda bărbaţilor care erau cu el: "Nu vă temeţi de mulţimea lor şi de năvălirea lor nu vă înfricoşaţi.

9. Aduceţi-vă aminte cum au fost izbăviţi părinţii noştri la Marea Roşie, când i-a gonit Faraon cu putere multă.

10. Şi acum să strigăm la cer, că doar se va milostivi spre noi, îşi va aduce aminte de legătura părinţilor noştri şi va zdrobi oştirea aceasta astăzi înaintea noastră.

11. Şi vor cunoaşte toate neamurile că este mântuitor şi izbăvitor pentru Israel".

12. Şi au ridicat cei de alt neam ochii şi i-au văzut venind înainte şi au ieşit din tabără la război.

13. Şi au trâmbiţat cei care erau cu Iuda şi s-au lovit şi s-au surpat neamurile şi au fugit la câmp; iar cei din urmă toţi au căzut de sabie.

14. Şi i-au gonit până la Ghezer şi până la câmpiile Edomului şi ale Azotului şi ale Iamniei.

15. Şi au căzut din aceia ca la trei mii de bărbaţi.

16. Şi s-a întors Iuda şi oştirea lui după izgonirea lor.

17. Şi a zis către popor: Să nu râvniţi prăzile, că războiul este în preajma noastră şi Gorgias şi oştirea lui se află în munte aproape de noi;

18. Ci împotriviţi-vă acum cu tărie vrăjmaşilor noştri şi le faceţi război şi după aceea le veţi lua prăzile cu îndrăzneală.

19. Şi pe când grăia Iuda aceasta, s-a ivit o parte de oaste ieşind din munte.

20. Şi a văzut înfrângerea şi cum cei care erau cu Iuda au aprins tabăra, că fumul care se vedea arăta ce s-a făcut.

21. Şi văzând ei acestea, s-au înfricoşat foarte, şi văzând tabăra lui Iuda la câmp gata de război,

22. Au fugit toţi în ţara Filistenilor.

23. Şi s-a întors Iuda să prade tabăra; şi a luat aur mult şi argint şi iachint şi porfiră şi avuţie mare.

24. Şi întorcându-se, a lăudat şi a binecuvântat pe Dumnezeul cerului, că este bun, că în veac este mila Lui.

25. Şi s-a făcut mântuire lui Israel în ziua aceea.

26. Iar câţi au scăpat din cei de alt neam, mergând, au spus lui Lisias toate câte s-au întâmplat.

27. Iar el, auzind, s-a tulburat şi s-a mâhnit, că nu s-a făcut pentru Israel cele ce a voit el şi nu s-a întâmplat cele ce i-a poruncit regele.

28. Iar în anul viitor a gătit Lisias şaizeci de mii de pedestraşi aleşi şi cinci mii de călăreţi, ca să bată Ierusalimul.

29. Şi au venit în Edom şi au tăbărât la Betţur, şi a ieşit înaintea lor Iuda cu zece mii de bărbaţi.

30. Şi văzând tabăra lor tare, s-au rugat zicând: "Bine eşti cuvântat, Mântuitorul lui Israel, Cel care ai zdrobit pornirea celui puternic prin mâna robului Tău David şi ai dat tabăra Filistenilor în mâinile lui Ionatan, fiul lui Saul, şi a purtătorului de arme.

31. Închide tabăra aceasta în mâna poporului Tău Israel şi să se ruşineze cu pedestrimea şi cu călărimea lor.

32. Dă-le spaimă şi topeşte îndrăznirea puterii lor şi să tremure de zdrobirea lor.

33. Doboară-i cu sabia celor care Te iubesc şi să Te laude pe Tine cu cântări toţi cei care ştiu numele Tău !"

34. Şi s-au lovit unii cu alţii, şi au căzut din tabăra lui Lisias ca la vreo cinci mii de oameni sub ochii Iudeilor.

35. Şi văzând Lisias înfrângerea ce s-a făcut taberei sale şi îndrăznirea lui Iuda şi că sunt gata sau a trăi, sau a muri vitejeşte, s-a. dus la Antiohia şi a adunat străini şi, înmulţind oştirea cea făcută, socotea iarăşi să vină în Iudeea.

36. Şi a zis Iuda şi fraţii lui: Iată-i nimiciţi pe vrăjmaşii noştri. Să ne suim să curăţăm sanctuarul şi să-l înnoim.

37. Şi s-a adunat toată oştirea şi s-a suit în muntele Sionului.

38. Şi a văzut locul sfânt pustiit, jertfelnicul pângărit, porţile arse şi în curţi răsărite tufe, ca într-o pădure sau ca într-un munte, şi locuinţele surpate.

39. Şi şi-au rupt hainele, s-au tânguit cu tânguire mare, şi-au pus cenuşă pe cap

40. Şi au căzut cu faţa la pământ şi au trâmbiţat cu trâmbiţele şi au strigat la cer.

41. Atunci a rânduit Iuda bărbaţi, ca să hărţuiască pe cei din cetate până ce va curăţi templul.

42. Şi a ales preoţi fără de prihană, credincioşi legii lui Dumnezeu.

43. Şi au curăţit sfintele şi au dus pietrele necurăţiei la loc necurat.

44. Şi s-au sfătuit pentru jertfelnicul arderii de tot cel pângărit, ce vor face cu el.

45. Şi le-a venit sfat bun, ca să-l strice, ca nu cumva să le fie spre ocară, că l-au pângărit neamurile; şi au stricat jertfelnicul.

46. Şi au dus pietrele în muntele templului, în loc bun, până va veni proorocul, Ga să răspundă pentru ele.

47. Şi au luat pietre întregi după lege şi au zidit un jertfelnic nou, ca şi cel mai dinainte.

48. Şi au zidit templul şi cele dinlăuntrul templului şi curţile.

49. Şi au făcut vase sfinte noi şi au băgat sfeşnicul şi jertfelnicul arderilor de tot şi al tămâierilor şi masa, în templul Domnului.

50. Şi au tămâiat pe jertfelnic şi au aprins lumânările cele de pe sfeşnic şi luminau în templul Domnului.

51. Şi au pus pe masă pâini şi au întins vălul catapetesmei şi au săvârşit toate lucrurile ce aveau de făcut.

52. Şi au mâncat dimineaţa în douăzeci şi cinci de zile ale lunii a noua, care este luna Chislev a anului o sută patruzeci şi opt.

53. Şi au adus jertfă după lege pe jertfelnicul arderilor de tot cel nou, pe care îl făcuseră.

54. Pe vremea şi în ziua în care l-au pângărit pe el neamurile, intru aceea s-a înnoit cu cântări şi cu alăute şi cu harpe şi cu chimvale.

55. Şi a căzut tot poporul cu faţa la pământ şi s-a închinat şi a binecuvântat pe Dumnezeul Cerului, Cel care i-a ajutat.

56. Şi au făcut înnoirea jertfelnicului în opt zile şi au adus arderi de tot cu veselie şi au jertfit jertfă de pace şi de laudă.

57. Şi au împodobit faţa templului Domnului cu cununi de aur şi cu paveze şi au înnoit porţile şi chiliile şi le-au pus uşi.

58. Şi sa făcut veselie mare întru popor şi s-a şters ocara neamurilor.

59. Şi au rânduit Iuda şi fraţii lui şi toată adunarea lui Israel, ca să se ţină zilele înnoirii jertfelnicului în vremurile sale din an în an în opt zile, de la douăzeci şi cinci ale lunii Chislev, cu veselie şi cu bucurie.

60. Şi au zidit în vremea aceea muntele Sionului împrejur cu zid înalt şi cu turnuri tari, ca nu cumva neamurile să le calce, cum făcuseră mai înainte.

61. Şi au rânduit acolo oştire să-l păzească. Apoi au întărit cu pază cetatea Betţur, ca să aibă poporul întărire dinspre Edom.

CAP. 5

1. Şi dacă au auzit neamurile din jur că s-a zidit jertfelnicul şi s-a înnoit sfinţenia ca şi mai înainte, s-au mâniat foarte,

2. Şi s-au sfătuit ca să piardă neamul lui Iacov, pe cei care erau între ei, şi au început a-i omorî şi a-i pierde.

3. Şi a pornit război Iuda împotriva fiilor lui Edom, în ţinutul Acrabatene, căci ei năvăleau mereu peste Israel; şi i-au bătut cumplit şi i-au strâmtorat şi le-au luat prăzi bogate.

4. Şi şi-a adus aminte de răutatea fiilor lui Beon, care erau poporului spre laţ şi spre piedică, păzind cu vicleşug drumurile.

5. Şi i-a închis în turnuri, a tăbărât asupra lor, i-a ucis şi a ars turnurile împreună cu toţi cei dinăuntru.

6. Şi a trecut la fiii lui Amon şi a aflat mână tare şi popor mult şi pe Timotei, povăţuitorul lor.

7. Şi a făcut împotriva lor războaie şi i-a înfrânt şi i-a bătut pe ei.

8. Şi a luat Iazerul şi locurile lui, şi s-a întors la Iuda.

9. Şi s-au adunat neamurile din Galaad împotriva Israeliţilor care locuiau în hotarele lor, ca să-i piardă" dar ei au fugit în cetatea Datema.

10. Şi au trimis scrisori la Iuda şi la fraţii lui, zicând:

11. "Adunatu-s-au asupra noastră neamurile cele dimprejurul nostru, ca să ne piardă, şi se gătesc să vină şi să prindă cetatea în care am fugit şi Timotei este în fruntea taberii lor.

12. Acum dar, venind, scoate-ne din mâna lor, că mulţi au căzut dintre noi.

13. Şi toţi fraţii noştri, care erau în ţinutul Tubi, au fost omorâţi şi au dus în robie pe femeile lor şi pe fiii şi averea lor şi au pierdut acolo ca la o mie de bărbaţi".

14. Încă citindu-se scrisorile, alţi soli au venit din Galileea cu hainele rupte, spunând după cuvintele acestea,

15. Şi zicând că s-au adunat asupra lor de la Ptolemaida, de la Tir, de la Sidon şi toată Galileea celor de alt neam, ca să-i piardă.

16. Şi dacă a auzit Iuda şi poporul aceste cuvinte, s-a adunat mulţime mare să se sfătuiască ce vor face pentru aceşti fraţi în nevoie, pe care îi băteau aceia.

17. Şi a zis Iuda lui Simon, fratele său: "Alege-ţi oameni şi mergi şi scapă pe fraţii tăi cei din Galileea, iar eu şi Ionatan, fratele meu, vom merge în Galaad".

18. Şi a lăsat pe Iosif, fiul lui Zaharia, şi pe Azaria, căpetenia poporului, cu cealaltă oştire în Iuda spre pază.

19. Şi le-a poruncit, zicând: Fiţi mai mari peste poporul acesta şi nu porniţi cu război asupra neamurilor, până ne vom întoarce.

20. Şi s-au împărţit: Lui Simon, bărbaţi trei mii, ca să meargă în Galileea; iar lui Iuda, bărbaţi opt mii, ca să meargă în Galaad.

21. Şi mergând Simon în Galileea a făcut războaie multe împotriva neamurilor şi, zdrobind neamurile înaintea lui, le-a urmărit până la poarta Ptolemaidei.

22. Şi au căzut din neamuri ca la vreo trei mii de oameni şi le-au luat pradă bogată.

23. Şi i-au luat din Galileea şi din Arbata cu femeile şi cu pruncii lor şi cu toate câte aveau şi i-au dus în Iudeea cu veselie mare.

24. Şi Iuda Macabeul şi Ionatan, fratele lui, au trecut Iordanul şi au mers cale de trei zile în pustiu.

25. Şi au dat peste Nabateeni, care, venind înaintea lor cu pace, le-au povestit toate câte li s-au întâmplat fraţilor lor în Galaad,

26. Şi că mulţi dintre ei sunt prinşi în Bosra şi în Beter, în Alema, Casfon, Mached şi Carnaim; toate acestea sunt cetăţi tari şi mari.

27. Şi în celelalte cetăţi ale Galaadului sunt închişi, şi pentru mâine s-au pregătit să năvălească asupra cetăţilor şi să le ia şi pe toţi să-i piardă într-o zi.

28. Şi a întors Iuda şi oastea lui calea spre pustiu la Bosra, fără de veste, şi a luat cetatea şi a omorât toată partea bărbătească cu ascuţişul sabiei şi i-a luat toate prăzile şi au ars-o cu foc.

29. Şi s-au sculat de acolo noaptea şi au mers drept asupra cetăţii Datema.

30. Şi dacă s-a făcut ziuă, ridicându-şi ochii, iată popor mult, nenumărat, ridica scări şi unelte, ca să ia cetatea şi aducea război asupra lor.

31. Şi văzând Iuda că s-a început războiul şi strigarea cetăţii s-a suit până la cer cu trâmbiţe şi cu glas mare, a zis bărbaţilor puterii:

32. "Faceţi război astăzi pentru fraţii voştri !"

33. Şi au ieşit cu trei rânduri în spatele lor şi au trâmbiţat cu trâmbiţele şi au strigat cu rugăciuni.

34. Şi a cunoscut tabăra lui Timotei că Macabeu este, şi a fugit de la el, şi i-a bătut cu luptă mare şi au căzut dintre ei în ziua aceea ca la vreo opt mii de bărbaţi.

35. Şi abătându-se Iuda la Miţpa, a făcut război asupra ei şi a luat-o şi a omorât toată partea bărbătească într-însa, i-a luat prăzile şi a ars-o cu foc.

36. De acolo purcezând, a luat Casfonul, Machedul, Beterul şi celelalte cetăţi ale Galaadului.

37. Şi după întâmplările acestea, a adunat Timotei altă oaste şi a tăbărât în faţa Rafonului, dincolo de pârâu.

38. Şi a trimis Iuda să iscodească tabăra, iar aceştia i-au spus lui, zicând: "Adunatu-s-au la ei toate neamurile cele dimprejurul nostru, putere multă foarte.

39. Şi pe Arabi i-a tocmit spre ajutorul lor şi sunt tăbărâţi dincolo de pârâu, gata să vină asupra ta cu război; şi a mers Iuda întru întâmpinarea lor.

40. Şi a zis Timotei căpeteniilor oştirilor sale: "Când se va apropia Iuda şi tabăra lui la pârâul cel cu apă, de va trece la noi el mai înainte, nu vom putea sta înaintea lui, că va fi mai tare decât noi;

41. Iar de se va spăimânta şi va tăbărî dincolo de pârâu, să trecem la el şi vom fi mai tari".

42. Dacă s-a apropiat Iuda la pârâul cel cu apă, a pus pe căpeteniile oastei la pârâu şi le-a poruncit zicând: "Să nu lăsaţi pe nimeni să se oprească aici, ci să vină toţi la război".

43. Şi mergând asupra lor, a trecut cel dintâi dincolo şi tot poporul lui după el; au fost înfrânte toate neamurile şi, lepădând armele, au fugit la capiştea din Carnaim.

44. Şi a luat cetatea şi capiştea, au ars-o cu foc împreună cu toţi cei care erau în ea, şi a fost înfrânt Carnaimul şi n-a mai putut să mai stea înaintea lui Iuda.

45. Şi a adunat Iuda pe tot Israelul, pe cei care erau în Galaad, de la cel mic până la cel mare, şi pe femeile şi fiii lor şi averea lor, tabără mare foarte, ca să vină în pământul lui Iuda.

46. Şi a venit până la Efron, şi aceasta este cetate mare şi la intrarea ei foarte tare; nu se putea abate de la ea de-a dreapta sau de-a stânga, ci trebuia să meargă prin mijlocul ei.

47. Şi i-au închis afară cei din cetate.

48. Şi au astupat porţile cu pietre.

49. Şi a trimis la ei Iuda cuvinte de pace, zicând:

50. "Trece-vom prin pământul tău, ca să ne ducem în pământul nostru, şi nimeni nu vă va face rău, numai cu picioarele vom trece", şi n-au vrut să-i deschidă.

51. Şi a poruncit Iuda să strige în tabără, ca să tabere fiecare în care loc este; şi au tăbărât ostaşii, şi au făcut război cetăţii toată ziua aceea şi toată noaptea, şi a căzut cetatea în mâinile lui.

52. Şi a pierdut toată partea bărbătească cu ascuţişul sabiei, şi a luat prăzile ei, şi a trecut prin cetate pe deasupra celor omorâţi, şi a trecut Iordanul la câmpul cel mare dinspre Betşean.

53. Şi Iuda aduna pe cei mai de pe urmă şi mângâia poporul pe tot drumul, până ce a venit în pământul Iudei.

54. Şi s-a suit în muntele Sionului cu veselie şi cu bucurie şi au adus arderi de tot, căci n-a căzut dintre ei nimeni până ce s-a întors cu pace.

55. Iar în zilele în care erau Iuda şi Ionatan în Galaad, şi Simon, fratele lui, în Galileea în faţa Ptolemaidei,

56. Au auzit Iosif, fiul lui Zaharia, şi Azaria, mai-marii oştirilor, despre vitejiile şi despre războiul care s-a făcut, şi au zis:

57. "Să ne facem şi noi faimă şi să mergem să ne războim cu neamurile dimprejurul nostru".

58. Şi au poruncit celor din oştire, care erau cu ei, şi au mers asupra Iamniei.

59. Şi au ieşit Gorgias din cetate şi bărbaţii lui înaintea lor la război.

60. Şi au fost înfrânţi Iosif şi Azaria şi alungaţi până la hotarele Iudei şi au căzut în ziua aceea din poporul lui Israel ca vreo două mii de bărbaţi şi s-a făcut înfrângere mare în Israel,

61. Pentru că n-au ascultat de Iuda şi de fraţii lui, gândind să facă vitejie.

62. Iar aceştia nu erau din seminţia bărbaţilor acelor prin ale căror mâini s-a făcut mântuire lui Israel.

63. Iar Iuda şi fraţii lui s-au mărit înaintea a tot Israelul şi a tuturor neamurilor, unde se auzea numele lor,

64. Încât mulţi se adunau la ei lăudându-i.

65. Şi a ieşit Iuda şi fraţii lui, ca să bată pe fiii lui Edom în pământul de către miazăzi, şi au bătut pe Hebron şi fratele lui şi au stricat tăria lui, şi turnurile lui i le-au ars.

66. Şi s-au sculat să meargă în pământul celor de alt neam şi au trecut prin Samaria.

67. În ziua aceea au căzut preoţii cetăţilor, vrând să facă bărbăţie şi ieşind la război fără de sfat.

68. Şi s-a abătut Iuda la Azot, pământul celor de alt neam, şi a surpat capiştile lor, şi idolii cei ciopliţi i-a ars cu foc şi a luat prăzile cetăţilor şi s-a întors în Iudeea.

CAP. 6

1. Iar regele Antioh, umblând prin ţările cele de sus, a auzit că este în Elimaida Persiei o cetate mărită cu avuţie, cu argint şi cu aur,

2. Şi templul din ea bogat foarte, şi că acolo sunt acoperăminte de aur şi zale şi arme, pe care le-a lăsat acolo Alexandru, fiul lui Filip, regele Macedonenilor, care a stăpânit întâi între Elini. s. Şi a venit să ia cetatea şi să o prade, şi n-a putut, fiindcă planul lui fusese aflat.

4. Şi s-au sculat asupra lui cu război, şi a fugit şi s-a dus de acolo cu întristare mare, întorcându-se în Babilon.

5. Şi a venit un oarecare în Persia care i-a spus că au fost înfrânte taberele care s-au dus în ţara lui Iuda,

6. Că a mers Lisias cu putere tare întâi, şi a fost înfrânt de către ei, şi ei s-au întărit cu arme şi cu putere şi cu prăzi multe, pe care le-au luat din taberele pe care le-au nimicit,

7. Şi că au stricat urâciunea care a fost zidită deasupra jertfelnicului în Ierusalim, şi templul, ca şi mai înainte, l-au înconjurat cu ziduri înalte, precum şi Betţura, cetatea sa.

8. Şi auzind regele cuvintele acestea, s-a înspăimântat şi s-a îmbolnăvit de întristare, căci nu i s-a făcut precum gândea.

9. Şi a fost acolo zile multe, pentru că a stăruit într-însul mâhnirea şi a gândit că va muri.

10. Şi a chemat pe toţi prietenii săi şi a zis către ei: Luatu-s-a somnul de la ochii mei şi mâhnirea mi-a zdruncinat inima.

11. Şi am zis în inima mea: La ce necaz am ajuns şi în ce tulburare mă aflu ? Eu care eram bun şi iubit întru stăpânirea mea;

12. Iar acum îmi aduc aminte de răutăţile pe care le-am făcut la Ierusalim, luând toate vasele cele de aur şi cele de argint, care erau în el şi am trimis ca să piardă fără de pricină pe cei care locuiesc în Iuda.

13. Cunosc eu că pentru acelea m-au aflat pe mine răutăţile acestea, şi iată că pier de mare mâhnire în pământ străin.

14. Şi a chemat pe Filip, care era unul dintre prietenii săi, şi l-a pus peste toată stăpânirea sa,

15. Şi i-a dat lui stema şi veşmântul său şi inelul, ca să aducă pe Antioh, fiul său, şi să-l crească pentru domnie.

16. Şi a murit acolo regele Antioh în anul o sută patruzeci şi nouă.

17. Şi a aflat Lisias că a murit regele şi a pus pe Antioh, feciorul lui, rege în locul lui, pe care de tânăr l-a crescut şi l-a numit cu numele Eupator.

18. Iar oastea din cetate ţinea încercuit pe Israel împrejurul templului şi căuta mereu să-i facă neajunsuri, iar pentru păgâni să le fie sprijin.

19. Şi a gândit Iuda să o piardă şi a adunat tot poporul ca să o înconjoare.

20. Şi s-au adunat împreună, şi i-au înconjurat în anul o sută cincizeci, şi au făcut asupra lor întărituri de împresurare de maşini de război.

21. Şi ieşind unii dintre ei din împresurare, s-au lipit lângă aceştia o seamă din cei necredincioşi din Israel şi au mers la rege şi i-au zis:

22. Până când nu vei face judecată şi nu vei răzbuna pe fraţii noştri ?

23. Nouă ne-a plăcut a sluji tatălui tău şi a umbla întru poruncile lui şi a asculta de poruncile lui.

24. Din această pricină fiii poporului nostru au ajuns să ne fie duşmani. Şi oriunde afla pe cineva dintre noi, îl omora şi moştenirile noastre le jefuia.

25. Şi nu numai peste noi a întins mâna, ci şi peste toate hotarele lor.

26. Şi iată au tăbărât astăzi asupra întăriturii în Ierusalim ca să o ia; iar templul şi Betţurul le-au întărit.

27. Şi de nu vei apuca mai înainte degrabă, mai mari decât acestea vor face şi nu-i vei mai putea birui.

28. Şi auzind regele s-a mâniat şi a adunat pe toţi prietenii săi, căpeteniile puterii sale, şi pe cei care erau peste călărime.

29. Şi de la alţi regi şi de la ostroavele mărilor au venit la el oştiri plătite.

30. Şi a fost numărul puterii lui o sută de mii de pedeştri, douăzeci de mii de călăreţi şi treizeci şi doi de elefanţi învăţaţi la război.

31. Şi au venit prin Edom, au tăbărât la Betţur, au făcut război în multe zile şi au făcut maşini de război; dar cei împresuraţi au ieşit şi le-au ars pe ele cu foc, războindu-se cu bărbăţie.

32. Şi s-a sculat Iuda din cetate Şi a tăbărât la Bet-Zaharia în preajma taberei regelui.

33. Şi sculându-se regele de dimineaţă, a ridicat tabăra, a pornit spre calea Bet-Zahariei, s-au împărţit oştirile la război şi au trâmbiţat cu trâmbiţele.

34. Şi elefanţilor le-au dat sânge de strugure şi de mure, ca să-i întărâte la război.

35. Şi au împărţit animalele în rânduri şi au pus lângă fiecare elefant o mie de bărbaţi înzăuaţi cu lanţuri şi coifuri de aramă peste capetele lor şi cinci sute de călăreţi aleşi erau rânduiţi la fiecare fiară.

36. Aceştia întovărăşeau fiara din capul locului, şi oriunde era fiara erau şi ei, şi oriunde mergea, mergeau cu ea şi nu se despărţeau de ea.

37. Şi turnuri tari de lemn erau pe elefanţi şi-i acoperea pe fiecare, turnurile fiind întărite cu chingi şi la fiecare turn erau treizeci şi doi de bărbaţi, care se războiau de sus, afară de călăuza elefantului.

38. Şi călărimea au aşezat-o de o parte şi de alta a taberei, ca să tulbure pe duşman şi să ocrotească laturile. 39. Şi când strălucea soarele peste scuturile cele de aur, sclipeau munţii de ele şi străluceau ca nişte făclii aprinse.

40. Şi s-a întins o parte din tabăra regelui peste munţii cei înalţi, iar alta peste locurile cele de jos, şi mergeau cu pază şi cu rânduială.

41. Şi se cutremurau toţi cei care auzeau glasul mulţimii lor şi păşirea mulţimii şi lovirea armelor, că era tabăra mare şi puternică.

42. Şi s-a apropiat Iuda şi tabăra lui la război şi au căzut din tabăra regelui şase sute de bărbaţi.

43. Şi a văzut Eleazar Avaran animalul înzăuat cu zaua regească, şi era mai înalt decât toţi elefanţii, şi i s-a părut că pe acela este regele.

44. Şi s-a dat pe sine, ca să mântuiască pe poporul său şi să-şi câştige nume veşnic.

45. Şi alergând la ea cu îndrăzneală în mijlocul rândului, el omora de-a dreapta şi de-a stânga, şi se dădeau în lături din faţa lui, încoace şi încolo.

46. Şi a intrat sub elefant, i-a vârât sabia în pântece şi l-a omorât, şi elefantul a căzut pe pământ deasupra lui şi Eleazar a murit.

47. Şi văzând Iudeii puterea regelui şi năvălirea oştilor, au dat înapoi din faţa lor.

48. Iar cei din tabăra regelui s-au suit asupra lor la Ierusalim, şi a tăbărât regele în Iuda şi la muntele Sionului.

49. Şi regele a făcut pace cu cei din Betţur şi au ieşit din cetate, că nu aveau acolo hrană, ca să se închidă în ea, că era an de odihnă în pământul acela.

50. Şi a luat regele Betţurul şi a pus acolo pază, ca să-l păzească.

51. Şi a tăbărât asupra templului zile multe, a făcut acolo turnuri de împresurare, maşini şi aruncătoare de foc şi aruncătoare de pietre şi scorpioane, ca să arunce săgeţi, şi praştii.

52. Şi au făcut şi cei împresuraţi maşini împotriva maşinilor lor şi a ţinut războiul zile multe.

53. Şi bucate nu erau în vase, pentru că era anul al şaptelea, şi cei care au scăpat în Iuda de la neamuri au mâncat rămăşiţa pusă la păstrare.

54. Şi au rămas în locul sfânt bărbaţi puţini, că i-a biruit pe ei foamea, şi s-a risipit fiecare la locul său.

55. Când a auzit Lisias că Filip - pe care l-a pus regele Antioh încă fiind el în viaţă să crească pe Antioh, fiul lui, ca să-l facă rege,

56. S-a întors din Persia şi din Media, el şi oştirile regelui cele ce au fost cu el, şi că încearcă să ia stăpânirea,

57. Atunci el s-a grăbit ca să se ducă din cetate şi să zică regelui şi căpeteniilor oastei şi către bărbaţi: "Ne împuţinăm în toate zilele, hrană avem puţină, iar locul unde suntem tăbărâţi este tare şi sunt asupra noastră grijile regatului.

58. Acum dar să întindem mâna oamenilor acestora şi să facem pace cu ei şi cu tot neamul lor.

59. Şi să le îngăduim să umble după legile lor ca şi mai înainte, că pentru legiuirile lor, pe care le-am risipit, s-au mâniat şi au făcut toate acestea".

60. Şi a plăcut cuvântul înaintea regelui şi a căpeteniilor şi a trimis la ei să facă pace, şi ei au primit.

61. Şi li s-au jurat lor regele şi căpeteniile pentru acestea şi au ieşit din cetate.

62. Şi a intrat regele în muntele Sionului şi a văzut tăria locului, a călcat jurământul făcut şi a poruncit, şi a surpat zidul împrejur.

63. Şi s-a sculat degrabă şi s-a întors la Antiohia, a aflat pe Filip stăpânind cetatea, a făcut război împotriva lui şi a luat cetatea cu sila.

CAP. 7

1. În anul o sută cincizeci şi unu a fugit Dimitrie, fiul lui Seleuc, din Roma, şi a venit cu oameni puţini la o cetate de lângă mare şi a domnit acolo.

2. Şi după ce a venit în casa domniei părinţilor săi, a prins oştirea, pe Antioh şi pe Lisias, ca să-i ducă la el.

3. Şi când i s-a dat de ştire, el a zis: "Nu-mi arătaţi feţele lor".

4. Şi i-au omorât pe ei oştirile, şi a şezut Dimitrie în scaunul regatului lui.

5. Şi au venit la el toţi bărbaţii cei fără de lege, şi necredincioşii din Israel şi Alchimos, conducătorul lor, care voia să fie arhiereu.

6. Şi au pârât pe popor către rege, zicând: "Pierdut-au Iuda şi fraţii lui pe toţi prietenii tăi, şi pe noi ne-au risipit din pământul nostru.

7. Acum, dar, trimite un om credincios, ca, mergând, să vadă toată pieirea aceasta, pe care au făcut-o nouă şi ţării regelui, şi să-i pedepsească pe ei şi pe toţi cei care le ajută lor".

8. Şi a ales regele pe Bacchide, prietenul său, care stăpânea dincolo de râu, mare dregător al domniei şi credincios regelui.

9. Şi l-a trimis pe el şi pe Alchimos nelegiuitul, pe care l-a făcut arhiereu, şi i-a poruncit lui să se răzbune asupra fiilor lui Israel.

10. Şi au purces şi au venit cu putere multă în ţara lui Iuda şi au trimis cu vicleşug soli lui Iuda şi fraţilor lui cu cuvinte de pace.

11. Dar ei n-au crezut cuvintele lor, pentru că au văzut că veniseră cu putere multă.

12. Şi s-a adunat la Alchimos şi la Bacchide adunare de cărturari, să caute cele drepte.

13. Şi Asideii erau întâi între fiii lui Israel şi cereau de la ei pace.

14. Că ziceau: "Un preot din seminţia lui Aaron a venit cu oştirile şi nu ne va face strâmbătate".

15. Şi el a grăit către ei cuvinte de pace şi li s-a jurat, zicând: "Nu vom face rău vouă şi prietenilor voştri".

16. Şi ei au crezut lui, însă aceia au prins şaizeci de bărbaţi şi i-au omorât într-o zi, după cuvintele scrise:

17. "Trupurile cuvioşilor Tăi şi sângele lor l-au vărsat împrejurul Ierusalimului şi nu era cine să-i îngroape".

18. Şi a căzut frica şi cutremurul peste tot poporul şi ziceau: "Că nu este la ei adevăr şi judecată, că au călcat legătura şi jurământul făcut".

19. Şi a plecat Bacchide de la Ierusalim şi a tăbărât la Betzet şi a trimis ca să prindă pe cei care fugiseră din ceata lui, precum şi o seamă din popor, pe care, după ce i-a omorât i-a aruncat într-o fântână.

20. Şi a încredinţat ţara lui Alchimos şi a lăsat cu el oştire multă să-i ajute şi s-a dus Bacchide la rege.

21. Şi s-a nevoit Alchimos ca să pună mâna pe arhierie.

22. Şi s-au adunat la el toţi cei care tulburau poporul său şi au biruit ţara lui Iuda şi au pricinuit necaz mare lui Israel.

23. Şi a văzut toată răutatea pe care au făcut-o Alchimos şi cei care erau cu el între fiii lui Israel, mai mult decât neamurile.

24. Şi a ieşit la toate hotarele Iudeii împrejur şi a pus pedepse asupra bărbaţilor care au mers de bună voie cu Alchimos şi i-a oprit a merge în ţară.

25. Iar dacă a văzut Alchimos că s-a întărit Iuda şi cei care erau cu el, a cunoscut că nu le va putea sta împotrivă şi, întorcându-se la rege, i-a pârât de cele mai rele fapte.

26. Şi a trimis regele pe Nicanor, una din cele mai de seamă căpetenii ale lui, care avea ură şi vrăjmăşie asupra lui Israel, şi i-a poruncit să piardă poporul.

27. Şi a venit Nicanor în Ierusalim cu oştire multă şi a trimis la Iuda şi la fraţii lui cu vicleşug cuvinte de pace, zicând:

28. "Să nu fie vrajbă între noi şi voi; eu voi veni cu oameni puţini să văd feţele voastre cu pace".

29. Şi a venit la Iuda şi s-au sărutat unii cu alţii cu pace, iar vrăjmaşii erau gata să răpească pe Iuda.

30. Şi a cunoscut Iuda că a venit asupra lui eu vicleşug, s-a temut de el şi n-a voit să mai vadă faţa lui.

31. Şi a cunoscut Nicanor că s-a descoperit planul lui şi a ieşit în întâmpinarea lui Iuda, înspre Cafarsalam, la război.

32. Şi au căzut din cei care erau cu Nicanor ca la vreo cinci sute de bărbaţi, iar ceilalţi au fugit în cetatea lui David.

33. Şi după întâmplările acestea, s-a suit Nicanor în muntele Sionului şi au ieşit unii dintre preoţii din locul sfânt şi dintre bătrânii poporului să se închine lui cu pace şi să-i arate arderea de tot, care se aduce pentru rege.

34. Iar el i-a batjocorit şi i-a ocărit, grăind cu trufie.

35. Şi s-a jurat cu mânie, zicând: "De nu mi se va da Iuda şi tabăra lui în mâinile mele acum, când mă voi întoarce biruitor, voi arde templul acesta !" Şi a ieşit cu mânie mare.

36. Şi au intrat preoţii şi stând în faţa altarului şi a templului Domnului, au plâns zicând:

37. "Tu, Doamne, ai ales acest templu să se cheme numele Tău în el, să fie locaş de rugăciune şi de cerere pentru poporul Tău.

38. Adu pedeapsă asupra omului acestuia şi asupra taberei lui şi să cadă în sabie; adu-Ţi aminte de hulele lor şi nu-i suferi pe ei".

39. Şi a ieşit Nicanor din Ierusalim şi a tăbărât la Bethoron şi l-a întâmpinat pe el încă o armată siriană.

40. Iar Iuda a tăbărât în Adasa cu trei mii de bărbaţi şi s-a rugat Iuda, zicând;

41. "Când au hulit solii cei trimişi de regele Asirienilor, a ieşit îngerul Tău, Doamne, şi a bătut dintre ei o sută optzeci şi cinci de mii.

42. Aşa zdrobeşte oastea aceasta înaintea noastră astăzi, ca să cunoască şi ceilalţi că a hulit templul Tău. Judecă-l după răutatea lui".

43. Şi s-au lovit taberele la război în treisprezece ale lunii Adar şi a fost înfrântă tabăra lui Nicanor şi întâi el a căzut în război.

44. Şi dacă a văzut tabăra lui că Nicanor a căzut, lepădând armele sale, a fugit.

45. Şi i-au gonit cale de o zi de la Adasa până unde vine Ghezer şi au trâmbiţat după ei neîncetat cu trâmbiţele.

46. Şi au ieşit din toate satele Iudeii de primprejur şi i-au înconjurat. Şi s-au încăierat unii cu alţii şi au căzut toţi vrăjmaşii şi n-a rămas dintre ei nici unul.

47. Şi au luat prăzi bogate, iar capul lui Nicanor şi dreapta lui pe care o ridicase cu trufie, le-au adus şi le-au spânzurat la Ierusalim.

48. Şi s-a bucurat poporul şi a petrecut în ziua aceea cu veselie mare.

49. Şi au rânduit ca în tot anul să se ţină ziua aceasta a treisprezecea a lui Adar.

50. Şi a avut pace Iuda puţine zile.

CAP. 8

1. Şi a auzit Iuda de numele Romanilor, că sunt puternici şi sunt voitori de bine tuturor celor care se lipesc de ei şi cu toţi care vin la ei fac prietenie şi că sunt tari şi puternici.

2. Şi i s-a spus lui războaiele lor şi vitejiile pe care le-au făcut asupra Galatenilor şi cum i-au biruit şi i-au adus sub dajdie.

3. Şi câte au făcut în ţara Spaniei şi au pus mâna pe zăcămintele de argint şi de aur de acolo.

4. Şi cu toate că această ţară este departe, ei au pus stăpânire pe ea prin cuminţenia şi răbdarea lor; şi pe regii care au venit împotriva lor de la marginea pământului, i-au zdrobit şi i-au bătut cu înfrângere mare; şi ceilalţi le dau bir pe fiecare an.

5. Şi pe Filip şi Perseu, regele Chitenilor şi pe cei care s-au sculat împotriva lor i-au zdrobit cu războiul şi i-au biruit.

6. Şi Antioh cel Mare, regele Asiei, care a mers împotriva lor la război, având o sută douăzeci de elefanţi şi călărime şi care de război şi putere multă foarte, a fost biruit de ei.

7. Şi pe el l-au prins viu şi au făcut legătură cu ei, ca şi el şi cei care vor domni după el să le dea bir mare şi ostatici şi pământ zălog,

8. Adică tara Indiei şi Media şi Lidia şi altele din cele mai bune ţinuturi ale lor, pe care, luându-le de la el, le-a dat regelui Eumene.

9. Şi că cei din Elada s-au sfătuit să meargă şi să-i piardă şi Romanii au aflat cuvântul acesta,

10. Şi au trimis împotriva lor pe o căpetenie şi a pornit război împotriva lor şi au căzut dintre ei răniţi mulţi şi pe mulţi au robit, pe femeile şi pe fiii lor, şi i-au prădat şi le-au stăpânit pământul şi au stricat cetăţile lor, şi i-au jefuit şi i-au robit până în ziua aceea.

11. Şi pe celelalte regate şi ţinuturi, care li s-au împotrivit, le-au stricat şi le-au robit.

12. Iar cu prietenii lor şi cu cei care se unesc cu ei, au păzit prietenia şi au biruit stăpânirile cele de aproape şi cele de departe şi câţi au auzit de numele lor s-au temut de ei.

13. Cei pe care vor să-i ajute şi să-i facă să stăpânească, stăpânesc, şi pe care vor, îi lipsesc de stăpânire; şi s-au înălţat foarte;

14. Şi cu toate acestea la ei nimeni n-a pus stemă şi nu s-a îmbrăcat cu porfiră ca să se mărească întru ea.

15. Şi şi-au făcut senat şi în toate zilele se sfătuiesc trei sute şi douăzeci de senatori asupra treburilor poporului, ca bine să le îngrijească.

16. Şi-şi încredinţează stăpânirea lor unui om într-un an, care stăpâneşte tot pământul lor şi toţi ascultă de unul şi nu este vrăjmăşie, nici râvnire între ei.

17. Iuda a ales pe Evpolemos, feciorul lui Ioan al lui Acos şi pe Iason, feciorul lui Eleazar şi i-a trimis la Roma ca să încheie cu ei prietenie şi alianţă.

18. Şi ea să ridice de la ei jugul, că ei vedeau că stăpânirea Grecilor ameninţă pe Israel cu robie.

19. Şi au mers la Roma, iar calea era foarte lungă şi au intrat în senatul lor şi au grăit, zicând:

20. Iuda Macabeul şi fraţii lui şi mulţimea Iudeilor ne-au trimis la voi ca să aşezăm legătură şi pace şi să ne înscrieţi între tovarăşii şi prietenii voştri.

21. Şi a plăcut cuvântul înaintea lor.

22. Şi aceasta este copia cărţii pe care au scris-o pe table de aramă şi au trimis-o la Ierusalim, să fie acolo la ei pomenire de pace şi de alianţă.

23. Bine să fie Romanilor şi neamului Iudeilor, pe mare şi pe uscat în veac şi sabia şi vrăjmaşul departe să fie de la ei.

24. Iar de se va întâmpla război asupra Romei mai întâi sau asupra oricăruia din aliaţii lor întru toată stăpânirea lor,

25. Neamul Iudeilor să ajute cu inimă plină, pe cât le vor îngădui împrejurările.

26. Vrăjmaşilor să nu le dea nici bucate, nici arme, nici argint, nici corăbii. Aceasta este voinţa Romei, iar Iudeii vor păzi aceste îndatoriri fără să primească nimic.

27. Şi asemenea de se va întâmpla mai înainte Iudeilor război, vor ajuta Romanii din suflet, pe cât le vor îngădui împrejurările.

28. Şi vrăjmaşilor nu le vor da grâne, arme, argint, corăbii; aşa hotărăsc Romanii şi vor păzi aceste îndatoriri cu bună credinţă.

29. Pe cuvintele acestea au aşezat Romanii legământ cu poporul Iudeilor.

30. Iar după cuvintele acestea de vor avea aceştia sau aceia să adauge sau să scadă ceva, vor face după cum se vor înţelege şi ce vor adăuga sau ce vor scădea, întărit va fi.

31. Şi pentru răutăţile pe care li le face regele Dimitrie, i-am scris lui, zicând: Pentru ce ai îngreuiat jugul tău peste prietenii şi aliaţii Iudeii

32. Deci, de se vor mai plânge înaintea noastră de tine, le vom face dreptate şi vom porni război împotriva ta şi pe mare şi pe uscat.

CAP. 9

1. Şi a auzit Dimitrie că a căzut Nicanor şi oştirea lui în război şi a trimis a doua oară pe Bacchide şi pe Alchimos în Iudeea în fruntea aripii drepte a oştirii.

2. Şi au mers pe calea cea dinspre Galileea şi au poposit cu tabăra la Mesalot, în Arbel, pe care l-au cuprins şi au omorât mulţi locuitori.

3. Şi în luna întâi în anul o sută cincizeci şi doi, au tăbărât asupra Ierusalimului.

4. şi s-au sculat şi au mers la Bereea cu douăzeci de mii de pedestraşi şi două mii de călăreţi.

5. Şi Iuda avea tabăra în Eleasa, cu trei mii de bărbaţi aleşi.

6. Şi a văzut mulţimea oştirilor şi s-a temut foarte şi mulţi au fugit din tabără şi n-au rămas dintr-înşii decât opt sute de bărbaţi.

7. Văzând Iuda că s-a risipit tabăra lui şi războiul îl grăbea, se sfărâma cu inima, căci nu avea vreme să-i strângă pe fugari şi a slăbit.

8. Atunci a zis celor rămaşi: "Să ne sculăm şi să ne suim asupra potrivnicilor noştri, poate îi vom putea bate pe ei".

9. Şi l-au întors, zicând: "Nu vom putea, ci numai să ne mântuim sufletele noastre acum; întoarce-te, că fraţii noştri s-au risipit şi noi să ne batem cu aceştia aşa puţini fiind ?"

10. Şi a zis Iuda: "Departe de mine să fac lucrul acesta şi să fug de ei, că de s-a apropiat vremea noastră, să murim vitejeşte pentru fraţii noştri, să nu lăsăm hulă măririi noastre".

11. Şi au mers oştirile de unde aveau tabăra; s-a împărţit călărimea în două părţi iar prăştiaşii şi arcaşii mergeau înaintea oştirii, fiindcă erau cei mai de frunte războinici, fiind toţi tari.

12. Şi Bacchide era în aripa dreaptă şi s-au apropiat oştirile din amândouă părţile şi strigau cu trâmbiţele.

13. Şi au trâmbiţat şi ostaşii lui Iuda cu trâmbiţele şi s-a cutremurat pământul de glasul taberelor şi s-a făcut război de dimineaţă până seara.

14. Şi a văzut Iuda că Bacchide şi tăria taberei este de-a dreapta şi au venit la el toţi cei tari de inimă.

15. Şi au zdrobit aripa dreaptă şi i-au urmărit până la măgura Azotului.

16. Iar cei din aripa stângă au văzut că s-a zdrobit aripa dreaptă şi s-au întors după Iuda şi după cei care erau cu el prin spate.

17. Şi s-a îngreuiat războiul şi au căzut mulţi răniţi şi din aceştia şi din aceia.

18. Şi Iuda a căzut şi ceilalţi au fugit.

19. Şi au ridicat Ionatan şi Simon pe Iuda, fratele lor, şi l-au îngropat în mormântul părinţilor lui în Modein.

20. Şi l-a plâns şi I-a jelit tot Israelul cu plângere mare, în multe zile şi a zis:

21. "Cum a căzut cel tare, care a izbăvit pe Israel ?"

22. Iar celelalte cuvinte ale lui Iuda şi războaiele şi vitejiile pe care le-a făcut şi măreţia faptelor lui nu s-au scris, pentru că erau foarte multe.

23. Şi după moartea lui Iuda, s-au arătat cei fără de lege în hotarele lui Israel şi au răsărit toţi cei care lucrau nedreptate.

24. În zilele acelea a fost foamete mare şi de bunăvoie s-a dat ţara împreună cu ei.

25. Şi a ales Bacchide pe oamenii cei nelegiuiţi şi i-a pus conducătorii ţării.

26. Aceştia urmăreau şi căutau pe prietenii lui Iuda şi-i aduceau la Bacchide şi se răzbunau pe ei şi-i batjocoreau.

27. Şi 5-a făcut mare necaz în Israel, cum nu s-a făcut din ziua de când nu se mai arătase prooroc între ei.

28. Şi s-au adunat toţi prietenii lui Iuda şi au zis lui Ionatan:

29. De când a murit fratele tău Iuda, nu este om asemenea lui, să iasă asupra vrăjmaşilor şi asupra lui Bacchide, asupra celor care pizmuiesc neamul nostru.

30. Acum dar pe tine te-am ales astăzi, ca să ne fii căpetenie în locul lui şi povăţuitor, ca să duci războiul nostru.

31. Şi a primit Ionatan în vremea aceea povăţuirea şi s-a sculat în locul lui Iuda, fratele său.

32. Şi a înţeles Bacchide şi căuta să-l omoare.

33. Dar înţelegând Ionatan şi Simon, fratele lui, şi toţi cei care erau cu el, au fugit în pustiul Tecoa şi au aşezat tabăra la apa lacului Asfarului.

34. Şi aflând Bacchide a venit şi el cu toată oştirea lui, în zi de odihnă, dincolo de Iordan.

35. Şi Ionatan a trimis pe fratele său, Ioan, care era povăţuitor poporului, să roage pe Nabateeni, prietenii săi, ca să ducă la ei avuţiile sale cele multe.

36. Şi au ieşit fiii lui Iambre de la Medeba şi au prins pe Ioan şi toate câte avea şi s-au dus cu ele.

37. Şi după faptele acestea s-au spus lui Ionatan şi lui Simon, fratele lui, că fiii lui Iambre fac nuntă mare şi aduc mireasă cu alai mare de la Nadabat, fiica unei căpetenii din cele mari a Canaaneilor.

38. Şi şi-a adus aminte de Ioan, fratele său şi s-a suit şi s-a ascuns într-o văgăună a muntelui.

39. Şi ridicându-şi ochii săi, a văzut apărând în mijlocul unui zgomot mare, o mulţime numeroasă şi mirele şi prietenii lui şi fraţii lui, ieşind întru întimpinarea lor cu timpane şi cu muzici şi cu arme multe.

40. Şi s-a sculat asupra lor de unde erau ascunşi ai lui Ionatan şi i-au ucis şi au căzut răniţi mulţi, iar cei care au rămas au fugit în munte; şi au luat toate prăzile lor.

41. Şi s-a întors nunta în plângere şi glasul muzicilor în jale.

42. Şi au răzbunat sângele fratelui lor şi s-au întors la râpa Iordanului.

43. Şi a auzit Bacchide şi a venit într-o zi de odihnă până la malul Iordanului cu putere multă.

44. Şi a zis Ionatan celor care erau cu el: "Să ne sculăm acum şi să facem război pentru sufletele noastre, că nu este astăzi ca ieri şi ca alaltăieri.

45. Că iată, războiul este înaintea noastră şi înapoia noastră şi apa Iordanului de o parte, iar de cealaltă parte mocirlă şi dumbravă şi nu este loc de scăpare.

46. Acum dar strigaţi la cer, ca să scăpaţi din mâna vrăjmaşilor noştri; şi a început lupta.

47. Şi a întins Ionatan mâna sa să lovească pe Bacchide şi el s-a dat înapoi.

48. Şi a sărit Ionatan şi cei care erau cu el în Iordan şi au înotat până de cealaltă parte, iar aceia n-au trecut Iordanul după ei.

49. Şi au căzut din oştirea lui Bacchide în ziua aceea ca o mie de bărbaţi.

50. Şi s-a întors Bacchide în Ierusalim şi a zidit cetăţi tari în Iuda: cetatea din Ierihon, Emaus, Bethoron, Betel, Timnota, Farathon şi Tefonul, cu ziduri înalte şi porţi şi zăvoare.

51. Şi a pus pază în ele, ca să hărţuiască pe Israel.

52. Şi a întărit cetatea cea din Betţur şi Ghezer şi marginea, şi au pus în ele oştire şi hrană.

53. Şi au luat ostatici pe fiii povăţuitorilor ţării şi i-a pus în cetate, în Ierusalim, sub pază.

54. Şi în anul o sută cincizeci şi trei, în luna a doua, a poruncit Alchimos să surpe zidul curţii celei dinăuntru a templului şi să strice lucrurile proorocilor şi au început a le strica.

55. În vremea aceea Alchimos a fost lovit de Domnul şi i s-au împiedicat planurile şi i s-a închis gura şi a slăbit şi n-a mai putut grăi cuvânt, nici a porunci în casa lui.

56. Şi a murit Alchimos cu chin mare.

57. Şi văzând Bacchide că a murit Alchimos s-a întors la rege şi a avut pace Iudeea doi ani.

58. Şi s-au sfătuit toţi cei fără de lege, zicând: "Iată, Ionatan şi cei care sunt cu el, cu linişte, locuiesc fără de frică; acum dar să aducem pe Bacchide şi-i va prinde pe toţi într-o noapte.

59. Şi mergând s-au sfătuit cu el.

60. Şi pornind cu putere multă, a trimis cărţi pe ascuns la toţi tovarăşii din Iudeea, ca să prindă pe Ionatan şi pe cei care sunt cu el; dar n-au putut, că s-a descoperit acestora planul lor.

61. Din această pricină ei au prins din bărbaţii ţării pe căpeteniile răutăţii, ca la vreo cincizeci, şi i-au omorât.

62. După aceea Ionatan şi Simon şi cei care erau cu el s-au dus la Betbasa, care era în pustiu şi au zidit-o din nou şi au întărit-o.

63. Şi a înţeles Bacchide, şi a adunat toată mulţimea sa, şi a dat de ştire oamenilor lui din Iudeea.

64. Şi venind a tăbărât împotriva Betbasiei şi a făcut război asupra ei zile multe şi a adăugat întărituri.

65. Şi a lăsat Ionatan pe Simon, fratele său, în cetate, şi a ieşit în ţară şi a venit cu un număr mare de oştire.

66. Şi a lovit pe Odomir şi pe fraţii lui şi pe fiii lui Fasiron în sălaşurile lor, şi a început a bate şi a se sui cu putere.

67. Şi a ieşit din cetate şi Simon şi cei care erau cu el, şi au ars întăriturile lor.

68. Şi au pornit război asupra lui Bacchide şi l-au zdrobit şi l-au necăjit foarte, pentru că planul bătăliei dăduse greş.

69. Acesta s-a aprins de mânie asupra bărbaţilor celor fără de lege, care i-au dat sfat să vină în ţară, şi a omorât pe mulţi dintre ei şi a făcut sfat să se întoarcă în pământul său.

70. Şi a înţeles Ionatan şi a trimis la el soli, ca să facă pace cu el şi să le întoarcă pe cei robiţi.

71. Şi a primit şi a făcut după cuvintele lui, şi s-a jurat că nu-i va mai face rău în toate zilele vieţii sale.

72. Şi a întors pe cei robiţi, pe care i-a robit mai înainte din pământul Iudeii, şi întorcându-se, s-a dus în pământul său şi n-a mai venit în hotarele lor.

73. Şi a încetat sabia din Israel, şi a locuit Ionatan în Micmas, şi a început a judeca pe popor, şi a pierdut pe cei nelegiuiţi din Israel.

CAP. 10

1. În anul o sută şaizeci s-a suit Alexandru, fiul lui Antioh Epifan, şi a luat Ptolemaida şi l-a primit pe el, şi a domnit acolo.

2. Şi auzind regele Dimitrie, a adunat oştire multă foarte şi a pornit împotriva lui cu război.

3. Şi a trimis Dimitrie la Ionatan scrisori pentru pace şi de înaltă preţuire.

4. Că zicea: "Să apucăm să facem pace cu el, mai înainte de a face el cu Alexandru împotriva noastră.

5. Că-şi va aduce aminte de toate răutăţile pe care le-am făcut asupra lui şi asupra fraţilor lui şi asupra neamului lui".

6. Şi i-a dat putere să strângă oştire şi să facă arme, ca să fie aliatul lui, şi pe cei care erau ostatici, care erau în cetate, a zis că-i dă înapoi.

7. Şi venind Ionatan în Ierusalim, a citit scrisorile în auzul a tot poporul şi a celor care erau în cetate.

8. Şi s-a temut cu frică mare, auzind că regele i-a dat putere să strângă oştire.

9. Şi cei care erau în cetate au dat lui Ionatan pe cei care erau ostatici şi i-a dat pe ei părinţilor lor.

10. Şi a locuit Ionatan în Ierusalim şi a început a zidi şi a înnoi cetatea.

11. Şi a zis către lucrători să zidească zidurile şi muntele Sionului primprejur eu pietre cu patru muchii spre întărire, şi au făcut aşa.

12. Şi au fugit cei de alt neam, care erau în cetăţile pe care le-a zidit Bacchide,

13. Şi a lăsat fiecare locul său şi s-a dus în pământul lui.

14. Numai în Betţur au rămas unii din cei care au lăsat legea şi poruncile lui Dumnezeu, pentru că le era aceasta loc de scăpare.

15. Şi a auzit regele Alexandru făgăduinţele ce a trimis Dimitrie lui Ionatan şi i s-a povestit războaiele şi vitejiile pe care le-a făcut el şi fraţii lui şi ostenelile pe care le-au avut.

16. Şi a zis: "Oare vom afla noi un om ca acesta ? Şi acum să-l facem prieten şi aliat nouă".

17. Şi a scris scrisori şi i le-a trimis cu aceste cuvinte zicând:

18. "Alexandru regele, fratelui Ionatan, bucurie.

19. Auzit-am despre tine că eşti bărbat tare cu putere şi vrednic să ne fii prieten;

20. Şi acum te-am pus astăzi să fii arhiereu neamului tău şi prieten regelui să te chemi şi ţi-am trimis porfiră şi cunună de aur ca să te uneşti cu noi şi să fii prieten cu noi".

21. Şi s-a îmbrăcat Ionatan cu haina cea sfântă în luna a şaptea, în anul o sută şaizeci, la sărbătoarea corturilor, şi a strâns oştire şi a făcut arme multe.

22. Şi auzind Dimitrie cuvintele acestea, s-a întristat şi a zis:

23. "Cum de a apucat mai înainte de noi Alexandru să facă prietenie cu Evreii spre întărire ?

24. Le voi scrie şi eu cuvinte de mângâiere şi-i voi preaînălţa şi le voi trimite daruri, ca să-mi fie ei spre ajutor".

25. Şi le-a trimis cuvintele acestea: "Dimitrie regele, neamului Iudeilor, bucurie !

26. De vreme ce aţi ţinut legătura, pe care aţi făcut-o cu noi, şi aţi rămas în prietenia noastră şi nu v-aţi lipit de vrăjmaşii noştri, am auzit şi ne-am bucurat.

27. Şi acum rămâneţi încă a ţine credinţa către noi şi vă vom răsplăti cu bunătăţi pentru cele ce faceţi cu noi.

28. Şi vă vom lăsa cele ce trebuie a se lăsa şi vă vom da daruri.

29. Şi acum vă scutesc şi vă iert pe toţi Iudeii de dajdii şi de preţul sării şi de dajdia către rege.

30. Şi a treia parte din sămânţă şi jumătate din roadele pomilor, ce mi se cuveneau mie, le iert de astăzi înainte; să nu se mai ia din ţara lui Iuda şi din cele trei ţinuturi, ce i s-au adăugat de la Samaria şi Galileea, din ziua de astăzi şi până în veac.

31. Şi Ierusalimul să fie sfânt şi scutit de zeciuială şi de biruri, precum şi hotarele lui.

32. Las şi stăpânirea cetăţii celei din Ierusalim şi o dau arhiereului, ca să pună pază bărbaţii pe care-i va voi el.

33. Şi pe toţi Iudeii care au fost duşi robi din Iuda în tot regatul meu, îi liberez fără răscumpărare; şi toţi să-i scutească de dări pe ei şi pe vitele lor.

34. Şi toate sărbătorile şi zilele de odihnă şi lunile noi, şi zilele cele rânduite, şi trei zile mai înainte de sărbătoare şi trei zile după sărbătoare, să le fie scutite şi slobode tuturor Iudeilor care sunt în stăpânirea mea.

35. Şi nimeni nu va avea putere a face ceva sau a sminti pe cineva dintre ei pentru orice lucru.

36. Şi să se înscrie din Iudei în oştirea regelui treizeci de mii de bărbaţi, şi li se vor da aceeaşi soldă ca şi tuturor oştirilor regelui.

37. Şi se vor pune dintre ei în cetăţile cele întărite şi mari ale regelui; iar altora li se vor încredinţa dregătorii în cârmuirea regatului, şi căpeteniile care vor fi peste ei să fie dintre ei şi să umble după legile lor, precum a şi poruncit regele pentru ţara lui Iuda.

38. Şi cele trei ţinuturi, care s-au adăugat la Iuda de la ţara Samariei, să se adauge la Iuda, ca să se socotească şi să fie sub unul, şi să nu asculte de alt stăpân decât numai de arhiereu.

39. Ptolemaida şi ţinutul ei, am dat-o dar templului din Ierusalim, pentru cheltuielile care se cuvin la cele sfinte.

40. Şi eu am pe an cincisprezece mii de sicli de argint din veniturile regelui, de la locurile ce se cuvin lui.

41. Şi tot ce a rămas, ce n-au dat cei care erau peste venituri, în anii trecuţi, de acum vor da pentru nevoile templului.

42. Şi în afară de acestea, cei cinci mii de sicli de argint, care se luau din veniturile templului Domnului în toţi anii, să fie lăsaţi, că se cuvin aceştia preoţilor care slujesc.

43. Şi oricine va scăpa în templul Domnului cel din Ierusalim şi în toate hotarele lui, fiind datornici domneşti sau pentru orice altă pricină, să se libereze, cu toate cele ce sunt ale lor, întru stăpânirea mea.

44. Şi la zidirea şi la înnoirea lucrurilor templului, cheltuieli se vor da din veniturile regelui.

45. Şi la zidirea zidurilor Ierusalimului şi la întărirea de jur împrejur, cheltuiala se va da din venitul regelui, şi tot aşa la zidirea întăriturilor din Iuda".

46. Şi dacă a auzit Ionatan şi poporul cuvintele acestea, nu le-a crezut, nici nu le-a primit, pentru că-şi aducea aminte de răutatea cea mare pe care o făcuse în Israel şi de necazurile avute.

47. Şi le-a plăcut mai mult Alexandru, pentru că el a început a grăi cu ei cuvinte de pace şi le-a fost într-ajutor în toate zilele.

48. Şi a adunat regele Alexandru oştire mare şi a tăbărât împotriva lui Dimitrie.

49. Şi s-au războit aceşti doi regi şi a fugit oastea lui Dimitrie, şi l-a gonit Alexandru şi l-a biruit.

50. Şi s-a întărit războiul, până a apus soarele şi a căzut Dimitrie în ziua aceea.

51. Şi după întâmplările acestea, a trimis Alexandru la Ptolomeu, regele Egiptului, soli, zicând:

52. "Fiindcă m-am întors în regatul meu şi am şezut pe scaunul părinţilor mei, şi am dobândit domnia, şi am biruit pe Dimitrie şi am stăpânit ţara noastră

53. Şi am făcut război cu el, şi a fost înfrânt el şi tabăra lui de noi, şi am şezut pe scaunul domniei lui,

54. Să aşezăm acum între noi prietenie; dă-mi pe fiica ta să o iau de soţie şi îţi voi fi ginere ţi voi da ţie şi ei daruri vrednice de tine".

55. Şi a răspuns regele Ptolomeu zicând: "Bună a fost ziua în care te-ai întors în ţara părinţilor tăi şi ai şezut pe scaunul lor de rege.

56. Şi acum voi face ţie cele ce ai scris; vino să ne întâlnim la Ptolemaida, ca să ne vedem unul cu altul, şi te voi face ginere, precum ai zis".

57. Şi a ieşit Ptolomeu din Egipt, el şi Cleopatra, fiica lui, şi a venit în Ptolemaida în anul o sută şaizeci şi doi.

58. Şi s-a întâlnit cu regele Alexandru şi i-a dat lui pe Cleopatra, fiica sa, şi a făcut nunta la Ptolemaida, cum fac regii, cu cinste mare.

59. Şi a scris regele Alexandru lui Ionatan să vină întru întâmpinarea lui.

60. Şi a mers cu mărire la Ptolemaida şi s-a întâlnit cu cei doi regi şi le-a dat, lor şi prietenilor lor, argint şi aur şi daruri multe, şi a aflat trecere înaintea lor.

61. Şi au uneltit împotriva lui bărbaţi ucigaşi din Israel, oameni fără de lege care l-au pârât, dar nu i-a ascultat regele.

62. Şi a poruncit regele şi a dezbrăcat pe Ionatan de hainele lui şi l-a îmbrăcat pe el cu porfiră.

63. Şi l-a pus de a şezut cu sine şi a zis căpeteniilor sale: "Ieşiţi cu el în mijlocul cetăţii şi strigaţi, ca nimeni să nu-l pârască de nici un lucru şi nimeni să nu-l supere pentru nici o pricină.

64. Şi dacă au văzut cei care îl pârau mărirea lui, precum s-a strigat, şi că a fost îmbrăcat cu porfiră, au fugit toţi.

65. Şi l-a mărit regele şi l-a scris între prietenii cei mai de frunte şi l-a pus povăţuitor şi părtaş domniei.

66. Şi s-a întors Ionatan la Ierusalim, cu pace şi cu bucurie.

67. Iar în anul o sută şaizeci şi cinci, a venit Dimitrie, fiul lui Dimitrie din Creta, în ţara părinţilor săi.

68. Şi a auzit regele Alexandru şi s-a mâhnit şi s-a întors la Antiohia.

69. Şi a pus Dimitrie pe Apoloniu, mare căpitan care era peste Cele-Siria, şi a adunat putere mare şi a tăbărât la Iamnia şi a trimis la Ionatan arhiereul zicând:

70. "Tu singur te ridici împotriva noastră şi eu m-am făcut de râs şi de batjocură pentru tine; pentru ce strângi tu putere împotriva noastră în munţi ?

71. Acum dar de nădăjduieşti în puterile tale, coboară-te la noi, la câmp, şi să ne batem amândoi acolo, căci cu mine este puterea cetăţilor.

72. Întreabă şi află cine sunt eu şi ceilalţi care ne ajută. Şi zi că nu pot să stea picioarele voastre în faţa noastră, că de două ori au fost înfrânţi părinţii tăi în ţara lor.

73. Şi acum nu vei putea sta înaintea călărimii şi a unei puteri ca aceasta la câmp, unde nu este piatră, nici pietricică, nici loc de fugă".

74. Auzind Ionatan cuvintele lui Apoloniu, s-a mâniat şi a ales zece mii de bărbaţi şi a ieşit din Ierusalim şi i-a întâmpinat Simon, fratele lui, care îi venea în ajutor.

75. Şi a tăbărât la Iafa, dar cetatea şi-a închis porţile, că paza lui Apoloniu era la Iafa, şi au pornit cu război asupra ei.

76. Şi temându-se cei din cetate, i-au deschis lui şi a stăpânit Ionatan Iafa.

77. Şi a auzit Apoloniu şi a tăbărât aproape cu trei mii de călăreţi şi cu putere multă şi a mers la Azot, ca şi cum ar fi dat înapoi, dar el înainta în câmpie, căci avea mulţime de călăreţi şi nădăjduia în ei.

78. Şi Ionatan l-a urmărit până la Azot şi s-au ciocnit oştile în război.

79. Şi a lăsat Apoloniu o mie de călăreţi ascunşi în urma lor.

80. Şi a aflat Ionatan că sunt curse în urma sa, şi a înconjurat duşmanul tabăra lui Ionatan şi au aruncat săgeţi asupra Iudeilor de dimineaţă până seara.

81. Dar oastea Iudeilor sta, precum i-a poruncit Ionatan, şi au obosit călăreţii duşmani.

82. Atunci a împins înainte Simon oastea sa şi s-a lovit cu duşmanii, pentru că se ostenise călărimea, şi i-au zdrobit şi au fugit.

83. Şi călărimea s-a risipit prin câmp şi a fugit la Azot şi a intrat în templul lui Dagon, capiştea lor, ca să scape.

84. Şi a aprins Ionatan Azotul şi cetăţile cele dimprejurul lui şi a luat prăzile lor şi capiştea lui Dagon, şi pe toţi cei care au fugit în ea i-a ars cu foc.

85. Şi au fost cei care au căzut de sabie împreună cu cei care au fost arşi, ca la opt mii de bărbaţi.

86. Şi s-a sculat Ionatan de acolo şi a tăbărât la Ascalon şi au ieşit cei din cetate înaintea lui cu cinste mare.

87. Şi s-a întors Ionatan la Ierusalim cu cei care erau cu el, având prăzi multe.

88. Şi dacă a auzit regele Alexandru cuvintele acestea, i-a arătat lui Ionatan mai mare cinste.

89. Şi i-a trimis o agrafă de aur, precum este obicei a se da rudelor domneşti, şi i-a dat Ecromul şi toate hotarele lui să-i fie moşie.

CAP. 11

1. Iar regele Egiptului a adunat puteri multe, ca nisipul de pe ţărmurile mării, şi corăbii multe şi a încercat să ia domnia lui Alexandru cu vicleşug şi să o adauge la stăpânirea sa.

2. Şi a ieşit în Siria cu cuvinte de pace şi cei din cetăţi îi deschideau porţile şi-i ieşeau înainte, că era porunca regelui Alexandru să iasă înaintea lui, pentru că acela îi era socru.

3. Iar Ptolomeu, când intra în cetăţi, punea pază de ostaşi în fiecare cetate.

4. Şi când s-a apropiat de Azot, i s-a arătat capiştea lui Dagon arsă, şi Azotul şi cele de primprejurul lui stricate şi trupurile lepădate şi pe cei pe care i-a ars în război, că erau făcute grămezi de ei în calea lui.

5. Şi au spus regelui cele ce a făcut Ionatan, ca să-l învinovăţească, însă regele a tăcut.

6. Şi l-a întâmpinat Ionatan în Iafa cu mărire, s-au închinat unul altuia şi au poposit acolo.

7. Şi a mers Ionatan cu regele până la râul ce se cheamă Elefteros şi s-a întors în Ierusalim.

8. Iar regele Ptolomeu, supunând cetăţile cele de pe lângă mare, până la Seleucia cea de lângă mare, cugeta asupra lui Alexandru planuri rele.

9. Şi a trimis soli la regele Dimitrie, zicând: "Vino să punem între noi legătură şi-ţi voi da ţie pe fata mea, pe care o ţine Alexandru, şi vei împărăţi în locul tatălui tău,

10. Că-mi pare rău că i-am dat pe fiica mea, că u căutat să mă omoare".

11. Şi a grăit rău asupra lui, pentru că poftea el domnia lui.

12. Şi luându-şi fata, a dat-o lui Dimitrie. Astfel el a rupt rudenia cu Alexandru, şi s-a vădit vrăjmăşia lor.

13. Şi a intrat Ptolomeu în Antiohia şi a pus două steme pe capul său, a Asiei şi a Egiptului.

14. Iar Alexandru era în Cilicia în vremurile acelea, că nu vrea să rămână sub ascultarea lui cei din locurile acelea.

15. Şi a auzit Alexandru, şi a venit împotriva lui cu război şi a ieşit Ptolomeu şi l-a întâmpinat cu mână tare şi l-a înfrânt.

16. Şi a fugit Alexandru în Arabia, ca să scape acolo, iar regele Ptolomeu s-a înălţat.

17. Şi a luat Zabdiel arabul capul lui Alexandru şi l-a trimis lui Ptolomeu.

18. Şi regele Ptolomeu a murit a treia zi, şi ostaşii care erau în cetăţi au fost ucişi de către locuitori.

19. Şi s-a înălţat regele Dimitrie în anul o sută şaizeci şi şapte.

20. În zilele acelea a adunat Ionatan pe cei din Iuda, ca să cucerească cetatea din Ierusalim şi a aşezat împotriva ei multe maşini de război.

21. Şi au mers oarecare bărbaţi fără de lege, care îşi pizmuiau neamul, la rege şi i-au spus că Ionatan este cu oştire împrejurul cetăţii;

22. Iar el auzind, s-a mâniat şi, îndată purcezând, a venit la Ptolemaida şi a scris lui Ionatan să nu stea cu oştirea împrejurul cetăţii, ci degrabă să vină la el în Ptolemaida, să se întâlnească.

23. Şi dacă a auzit Ionatan, a poruncit să stea cu oştirile împrejurul cetăţii şi a ales din cei mai bătrâni ai lui Israel şi din preoţi şi a înfruntat primejdia.

24. Şi luând argint şi aur şi haine şi alte daruri multe, a mers la rege în Ptolemaida, şi a aflat trecere înaintea lui.

25. Şi deşi-l pârau câţiva oameni ai fărădelegii dintre Iudei,

26. Regele i-a făcut precum au făcut şi cei mai înainte de el şi l-a înălţat înaintea tuturor prietenilor săi.

27. Şi i-a întărit lui arhieria şi altele câte a avut mai înainte spre cinste, şi l-a pus pe el printre prietenii cei mai de frunte.

28. Şi s-a rugat Ionatan regelui să scutească Iuda de bir şi cele trei ţinuturi şi Samaria, şi i-a făgăduit în schimb trei sute de talanţi.

29. Şi a plăcut regelui şi a scris lui Ionatan scrisori despre toate acestea, care erau aşa:

30. Regele Dimitrie, fratelui Ionatan şi neamului iudeu, bucurie !

31. Copia scrisorii pe care am scris-o lui Lastene, rudenia noastră, pentru voi, am scris-o şi vouă, ca să ştiţi, şi este aşa:

32. Regele Dimitrie lui Lastene părintele său, bucurie !

33. Neamului Iudeilor, prietenilor şi aliaţilor noştri credincioşi, am judecat să le facem bine pentru bunăvoinţa lor către noi.

34. Le-am întărit şi hotarele Iudeii şi cele trei ţinuturi: Efraim şi Lida şi Ramataim, care s-au adăugat Iudeii de la Samaria, şi toate câte se hotărăsc cu ele; tuturor celor ce aduc jertfă în Ierusalim le facem scutire de dăjdiile ce lua de la ei mai înainte regele pe an, din roadele pământului şi din fructele pomilor.

35. Şi celelalte care ni se cad nouă, zeciuielile şi vămile şi lacurile cele de sare şi dăjdiile pentru rege care se cad nouă, toate de ajutor le îngăduim lor.

36. Şi nici una dintr-acestea nu se va călca de acum înainte în toată vremea.

37. Acum dar aveţi grijă ca să faceţi hrisov de acestea, care să se dea lui Ionatan şi să se pună în muntele cel sfânt într-un loc de unde să se poată vedea.

38. Iar văzând regele Dimitrie că este linişte în ţară şi nimeni nu i se împotriveşte, a slobozit pe toţi ostaşii săi, pe fiecare la locul său, afară de ostaşii cei străini, pe care-i adunase din insulele neamurilor. Dar atunci s-au făcut vrăjmaşe lui toate oştirile care fuseseră în slujba părinţilor lui.

39. Trifon, cel care fusese mai înainte între cei ai lui Alexandru, văzând că toate oştirile cârtesc asupra lui Dimitrie, a mers la arabul Iamblic, care creştea pe Antioh, copilul lui Alexandru,

40. Şi l-a rugat să-i dea copilul ca să-l pună rege în locul tatălui său. I-a spus apoi câte a făcut Dimitrie şi neînţelegerea pe care o au oştirile lui cu el şi a rămas acolo multe zile.

41. Şi a trimis Ionatan la regele Dimitrie ca să-i scoată pe cei din cetatea Ierusalimului şi pe cei din cetăţile cele întărite, că porneau război împotriva lui Israel.

42. Şi a trimis Dimitrie la Ionatan, zicând: "Nu numai acestea îţi voi face ţie şi neamului tău, ei cu mărire te voi mări pe tine şi pe neamul tău, de voi avea vreme bună.

43. Acum dar lucru bun vei face de-mi vei trimite bărbaţi care să mă ajute, că s-au viclenit asupra mea toate oştirile mele".

44. Şi i-a trimis Ionatan trei mii de voinici aleşi la Antiohia, şi au venit la rege, şi s-a veselit regele de venirea lor.

45. Că s-au adunat cei din cetate, în mijlocul cetăţii, ca la vreo sută douăzeci de mii de bărbaţi şi voiau să-l omoare pe rege.

46. Şi a fugit regele în palat şi au cuprins cei din cetate căile cetăţii şi au început războiul.

47. Şi a chemat regele pe Iudei într-ajutor şi s-au adunat toţi împreună la el şi îndată s-au risipit în cetate.

48. Şi au omorât în cetate în ziua aceea ca vreo sută de mii şi au ars cetatea şi au luat prăzi multe şi au izbăvit pe rege.

49. Şi văzând cei din cetate că au biruit Iudeii cetatea precum au voit, şi-au pierdut curajul şi au strigat către rege, rugându-se şi zicând:

50. Întinde-ne mâna cu pace şi să înceteze Iudeii de a ne mai bate pe noi şi cetatea.

51. Şi au lepădat armele şi au făcut pace şi s-au mărit Iudeii înaintea regelui şi înaintea tuturor celor de sub stăpânirea lui şi s-au întors la Ierusalim cu prăzi multe.

52. Şi a şezut Dimitrie regele pe scaunul domniei şi s-a liniştit ţara înaintea lui.

53. Însă a minţit în privinţa a toate câte a zis şi s-a înstrăinat de Ionatan şi nu i-a răsplătit după facerile de bine, pe care le-a făcut, ci a început să-i facă necazuri.

54. Iar după aceasta s-a întors Trifon aducând pe Antioh cu el, încă fiind copil, şi l-a ridicat rege şi i-a pus stemă.

55. Şi s-au adunat la el toate oştirile pe care le-a risipit Dimitrie, şi s-au războit cu el, iar el a fugit şi a fost biruit.

56. Şi a luat Trifon elefanţii şi a stăpânit Antiohia.

57. Şi a scris Antioh cel tânăr lui Ionatan, zicând: "Îţi întăresc arhieria şi te pun mai mare peste cele patru ţinuturi şi vreau să fii din prietenii regelui".

58. Şi i-a trimis vase de aur pentru slujbă şi i-a dat putere să bea din năstrapă de aur şi să se îmbrace în porfiră şi să aibă agrafă de aur.

59. Şi pe Simon, fratele lui, l-a pus cârmuitor de la hotarul Tirului până la marginile Egiptului.

60. Şi a ieşit Ionatan şi a mers dincolo de râu şi în cetăţi şi s-au adunat la el toate oştirile Siriei într-ajutor şi a venit la Ascalon, şi au ieşit cei din cetate înaintea lui cu mărire.

61. Şi de acolo s-a dus la Gaza şi a înconjurat-o cu oştire şi a ars împrejurimile cetăţii şi le-a prădat.

62. Cei din Gaza au rugat pe Ionatan şi el a făcut pace cu ei, dar a luat pe fiii căpeteniilor ostatici, i-a trimis în Ierusalim, iar el a mers prin ţară până la Damasc.

63. Şi a auzit Ionatan că au venit căpeteniile lui Dimitrie la Chedeş în Galileea cu oştire multă, vrând să-l scoată din tara aceea.

64. Şi a ieşit înaintea lor, iar pe fratele său Simon l-a lăsat în ţară.

65. Şi Simon a tăbărât asupra Betţurului şi a făcut război împotriva lui zile multe şi l-a închis.

66. Şi l-au rugat pentru pace, şi el le-a dat-o, şi i-a scos de acolo şi a luat cetatea şi a pus în ea pază.

57. Iar Ionatan şi tabăra lui a tăbărât la Marea Ghenizaretului şi, sculându-se de dimineaţă, a mers în câmpul Haţorului.

68. Dar dintr-o dată le-a ieşit în faţă, în câmpie, o armată păgână, care după ce lăsase o parte din oştire în munţi să-l pândească, înainta drept în faţa lui.

69. Iar oştirea cea ascunsă s-a ridicat din locurile ei şi a început războiul.

70. Şi au fugit toţi cei care erau cu Ionatan; nici unul n-a rămas dintre ei, fără de Matatia, fiul lui Absalom, şi Iuda, fiul lui Alfeu, căpeteniile cetelor de oaste.

71. Şi şi-a rupt Ionatan hainele şi şi-a pus ţărână pe cap şi s-a rugat.

72. Şi s-a întors împotriva lor cu război şi i-a biruit, şi ei au fugit.

73. Şi văzând cei care fugiseră de la el, s-au întors la el şi i-au izgonit cu ei până la Chedeş, unde era tabăra lor, şi au poposit cu tabăra acolo.

74. Şi au căzut din cei de alt neam, în ziua aceea, ca la vreo trei mii de bărbaţi, şi s-a întors Ionatan în Ierusalim.

CAP. 12

1. Şi văzând Ionatan că-i ajută vremea, a ales bărbaţi şi i-a trimis la Roma, să întărească şi să înnoiască prietenia cu ea.

2. Şi la Spartani şi în alte locuri a trimis scrisori ca acestea.

3. Şi au mers la Roma şi au intrat în senatul lor şi au zis: "Ionatan arhiereul şi neamul Iudeilor ne-au trimis, ca să înnoiţi cu noi legătura de prietenie, ca şi mai înainte".

4. Şi Romanii le-au dat scrisori către fiecare ţinut ca să-i petreacă spre pământul Iudeii cu pace.

5. Iar cuprinsul scrisorilor pe care le-a scris Ionatan Spartanilor este acesta:

6. "Ionatan arhiereul şi obştea poporului şi preoţii şi celălalt popor al Iudeilor, fraţilor Spartani, bucurie !

7. Încă de demult s-au trimis scrisori la Onia arhiereul, de către Arie, unul din regii voştri, în care se adeverea că sunteţi fraţii noştri, precum se vede din copia de faţă.

8. Şi cu cinste a primit Onia pe bărbatul cel trimis şi a primit scrisorile în care se arăta legătura şi prietenia dintre noi.

9. Drept aceea, noi neavând lipsă de acestea şi având mângâiere cărţile cele sfinte, care sunt în mâinile noastre,

10. Am încercat să trimitem soli la voi care să înnoiască frăţia şi prietenia, ca să nu ne înstrăinăm de voi, că multă vreme a trecut de când aţi trimis la noi.

11. Iar noi neîncetat în toată vremea şi la sărbători şi la celelalte zile cuvioase vă pomenim în jertfele şi rugăciunile pe care le facem, precum este bine şi se cuvine a ne aduce aminte de fraţi.

12. Şi ne bucurăm de mărirea voastră.

13. Iar pe noi ne-au înconjurat multe necazuri şi războaie multe, că s-au sculat cu bătaie asupra noastră regii cei din jurul nostru.

14. Dar n-am vrut să vă supărăm pe voi şi pe ceilalţi aliaţi şi prieteni ai noştri cu vestea acestor războaie.

15. Pentru că avem ajutor din cer, care ne ajută, şi ne-am izbăvit de vrăjmaşii noştri, şi s-au supus vrăjmaşii noştri.

16. Drept aceea, am ales pe Numeniu, fiul lui Antioh, şi pe Antipater, fiul lui Iason, şi i-am trimis la Romani, ca să înnoiască prietenia şi legătura de până acum cu noi.

17. Şi le-am poruncit să meargă şi la voi şi să vă aducă închinăciuni şi să vă dea scrisorile de la noi pentru înnoirea frăţiei noastre.

18. Şi acum bine veţi face de ne veţi răspunde la acestea".

19. Iată copia scrisorii trimisă de Spartani:

20. "Arie, regele Spartanilor, lui Onia, preotul cel mare, bucurie !

21. Aflatu-s-a în scrieri vechi despre Spartani şi Iudei că sunt fraţi şi că sunt din neamul lui Avraam.

22. Şi acum de când am cunoscut acestea, bine veţi face scriindu-ne pentru pacea voastră.

23. Şi noi vă răspundem cu scrisoare că turmele voastre şi averea voastră ale noastre sunt, şi cele ce sunt ale noastre, ale voastre sunt: poruncim drept aceea, ca să vi se vestească acestea".

24. După acestea a auzit Ionatan că s-au întors căpeteniile lui Dimitrie cu putere mai multă decât mai înainte, ca să pornească război împotriva lui.

25. Şi plecând din Ierusalim, s-a întâlnit cu ei în ţara Amatitei, că nu i-a lăsat să calce în ţara lui.

26. Şi a trimis iscoade în tabăra lor, şi s-a întors şi i-au spus lui că aşa au rânduit, ca să vină peste ei noaptea.

27. Şi după ce a apus soarele, a poruncit Ionatan celor care erau cu el să privegheze şi să fie înarmaţi şi gata de bătaie toată noaptea; şi a pus străji împrejurul taberei.

28. Şi au auzit vrăjmaşii că Ionatan şi cei care erau cu el s-au gătit de luptă, şi s-au temut şi s-au speriat şi, fugind, au aprins focuri în tabăra lor.

29. Şi Ionatan şi cei care erau cu el n-au priceput până dimineaţa, că vedeau focurile arzând.

30. Şi a alergat Ionatan pe urma lor, şi nu i-a prins, pentru că trecuseră râul Elefteros.

31. Şi s-a abătut Ionatan la Arabii care se cheamă Zabadei, şi i-a bătut şi le-a luat prăzile.

32. Şi plecând, a venit la Damasc şi a străbătut toată ţara.

33. Iar Simon, ieşind, a mers până la Ascalon şi la cetăţile cele învecinate şi s-a abătut la Iafa pe care a cucerit-o.

34. Că a auzit că ei vor să dea cetatea oamenilor lui Dimitrie şi a pus acolo să o păzească.

35. Şi s-a întors Ionatan şi a adunat pe bătrânii poporului şi s-au sfătuit cu ei, ca să zidească cetăţi întărite în Iuda,

36. Şi să înalţe zid mare între cetăţuie şi oraş, ca să o despartă de Ierusalim, şi să rămână despărţită, aşa încât nici să cumpere, nici să vândă.

37. Şi s-au adunat să zidească cetatea, fiindcă se dărâmase zidul de deasupra pârâului Chedron în latura de răsărit, şi au reparat partea ce se cheamă Cafenata.

38. Şi Simon a întărit Hadidul din Sefala şi i-a pus porţi şi încuietori.

39. Şi a încercat Trifon să domnească peste Asia şi să-şi pună stemă şi să pună mâna pe regele Antioh.

40. Dar se temea ca nu cumva să nu-l lase Ionatan şi ca nu cumva să pornească război împotriva lui; şi căuta să prindă pe Ionatan şi să-l piardă şi, sculându-se, a venit în Betşean.

41. Şi a ieşit Ionatan înaintea lui la Betşean cu patruzeci de mii de bărbaţi aleşi de război.

42. Şi văzând Trifon că a venit Ionatan cu putere multă, s-a temut a-şi întinde mâinile asupra lui.

43. Şi l-a primit cu mărire şi l-a împrietenit cu toţi prietenii săi şi i-a dat daruri şi a poruncit supuşilor săi să asculte de el, ca şi de sine.

44. Şi i-a zis lui Ionatan: "Pentru ce ai ostenit tot poporul acesta, nefiind între noi război ?

45. Şi acum trimite-i la casele lor, şi-ţi alege câţiva bărbaţi, care să fie cu tine, şi vino cu mine în Ptolemaida şi ţi-o voi da ţie, ca şi pe celelalte cetăţi şi oştiri, şi pe toţi cei care sunt peste treburi, şi întorcându-mă, mă voi duce înapoi, că pentru aceasta am venit".

46. Iar Ionatan, crezându-l, a făcut cum i-a zis, şi a trimis oştirile să meargă în ţara lui Iuda.

47. Şi a lăsat cu sine trei mii do bărbaţi, dintre care două mii în Galileea, iar o mie a mers cu el.

48. Şi după ce a intrat Ionatan în Ptolemaida, au închis Ptolemaidenii porţile şi l-au prins pe el şi pe toţi cei care veniseră cu el i-au omorât cu sabia.

49. Şi a trimis Trifon pedestraşi şi călărime în Galileea şi la câmpul cel mare, ca să piardă pe toţi cei ai lui Ionatan.

50. Şi au înţeles că Ionatan este prins şi că au pierit cei care erau cu el, şi se îndemnară şi se întocmiră pentru război.

51. Şi văzând cei care îi izgoneau că ei pentru sufletul lor se vor bate, s-au întors.

52. Şi au ajuns toţi sănătoşi în ţara lui Iuda şi au plâns pe Ionatan şi pe cei care erau cu el şi s-au temut şi a jelit tot Israelul cu jale mare.

53. Şi au încercat toate neamurile cele de primprejurul lor, ca să-i piardă.

54. Că ziceau: "N-au căpetenie şi ajutor; acum dar să-i batem şi să pierdem dintre oameni pomenirea lor".

CAP. 13

1. Şi a auzit Simon că a adunat Trifon putere multă, ca să vină în ţara lui Iuda s-o piardă.

2. Şi văzând că poporul este spăimântat şi plin de frică, s-a suit în Ierusalim şi a adunat poporul.

3. Şi i-a mângâiat pe ei şi le-a zis: "Voi ştiţi câte am făcut eu şi fraţii mei şi casa tatălui meu pentru legi şi pentru cele sfinte, şi războaiele şi nevoile pe care le-am făcut.

4. Pentru aceasta toţi fraţii mei au pierit pentru Israel şi am rămas eu singur,

5. Şi acum să nu dea Dumnezeu ca să-mi cruţ eu sufletul în toată vremea necazului; că nu sunt mai bun decât fraţii mei.

6. Ci voi căuta răzbunare pentru legea mea şi pentru cele sfinte şi pentru femeile şi fiii noştri, că s-au adunat toate limbile, ca să ne piardă cu vrăjmăşie.

7. Şi s-a aprins duhul poporului, îndată ce a auzit cuvintele acestea, şi a răspuns cu glas mare, zicând:

8. "Tu ne eşti căpetenia noastră în locul lui Iuda şi al lui Ionatan, fratele tău.

9. Poartă războiul nostru, şi toate câte vei zice, vom face.

10. Şi a adunat pe toţi bărbaţii cei de război şi a grăbit a săvârşi zidurile Ierusalimului şi a-l întări primprejur.

11. Şi a trimis pe Ionatan al lui Absalom cu putere destulă la Iafa şi, scoţând pe cei care erau acolo, a rămas în ea.

12. Şi a pornit Trifon din Ptolemaida cu oştire multă, să intre în pământul Iudei şi avea cu sine pe Ionatan în lanţuri.

13. Iar Simon a tăbărât la Hadid în preajma câmpului.

14. Şi înţelegând Trifon că s-a sculat Simon în locul lui Ionatan, fratele său, şi că vrea să pornească asupra lui cu război, a trimis la el soli, zicând:

15. "Pentru banii ce era dator Ionatan, fratele tău, la vistieria împărătească, pe urma slujbelor ce a avut, îl ţinem închis.

16. Şi acum trimite o sută de talanţi de argint şi pe doi fii ai lui ostatici, ca nu cumva, căpătând libertatea, să se viclenească spre noi, şi noi îl vom elibera".

17. Şi a cunoscut Simon că grăieşte cu înşelăciune către el, însă tot a trimis banii Şi pe prunci, ca să nu ridice vrăjmăşie mare din partea poporului şi să nu se zică:

18. "Pentru că Simon nu a trimis banii şi pruncii, de aceea a pierit Ionatan".

19. Şi a trimis pruncii şi cei o sută de talanţi; iar el a minţit şi n-a slobozit pe Ionatan.

20. Şi după aceea a venit Trifon, ca să intre în ţară şi să o supună şi a înconjurat pe calea cea dinspre Adoraim; iar Simon şi tabăra lui îl urmăreau în tot locul unde mergea.

21. Iar cei din cetate au trimis la Trifon soli, grăbindu-l să vină la ei prin pustiu şi să le trimită hrană.

22. Şi a gătit Trifon toată călărimea sa, ca să vină în noaptea aceea, dar a fost zăpadă multă şi n-a putut veni din pricina zăpezii şi, purcezând, a venit în Galaad.

23. Şi când s-a apropiat de Bascama, a omorât pe Ionatan şi l-a îngropat acolo.

24. Şi s-a înapoiat Trifon şi s-a dus în pământul său.

25. Şi a trimis Simon şi a luat oasele lui Ionatan, fratele său, şi l-a îngropat în Modein, în cetatea părinţilor.

26. Şi l-a plâns tot Israelul cu plângere mare şi l-a jelit zile multe.

27. Şi a zidit Simon mormântul tatălui său şi al fraţilor lui şi l-a înălţat cu chip frumos la vedere din piatră cioplită pe dinainte şi pe dinapoi.

28. Şi a pus deasupra şapte turnuri, unul în faţa altuia: tatălui şi maicii şi celor patru fraţi.

29. Şi le-a făcut împrejur lucrări meşteşugite şi a pus stâlpi mari şi a făcut pe stâlpi chipuri cu arme spre nume veşnic şi lângă arme corăbii cioplite, ca să vadă toţi cei care umblă pe mare.

30. Acesta este mormântul pe care l-a făcut în Modein şi care este până în ziua de azi.

31. Iar Trifon, umblând cu vicleşug către regele Antioh cel Tânăr, l-a omorât.

32. Şi a domnit în locul lui şi şi-a pus stema Asiei şi a făcut prăpăd mare pe pământ.

33. Şi a zidit Simon cetăţile Iudeii şi le-a întărit cu turnuri înalte şi cu ziduri mari şi cu porţi cu zăvoare şi a pus strânsură de bucate în cetăţi.

34. Şi alegând Simon bărbaţi. i-a trimis cu daruri la regele Dimitrie, ca să ierte ţara, pentru că toate faptele lui Trifon erau jafuri.

35. Şi a trimis la el regele Dimitrie după faptele acestea şi i-a răspuns şi i-a scris această scrisoare:

36. "Regele Dimitrie, lui Simon arhiereul şi prietenul regilor, bătrânilor şi neamului evreiesc, bucurie.

37. Am primit coroana de aur şi ramura de finic şi suntem gata să vă dăm pace mare şi am scris celor mai mari peste treburi să vă lase cele ce vă iertăm.

38. Şi câte am aşezat cu voi rămân, şi cetăţile, pe care le-aţi zidit, să fie ale voastre.

39. Iertăm scăpările din vedere şi greşelile făcute până în ziua de astăzi şi dăjdiile către rege cu care eraţi datori şi orice se vămuia în Ierusalim să nu se mai vămuiască.

40. Şi care vor fi vrednici dintre voi să se înscrie între ai noştri, să se înscrie şi să fie între noi pace".

41. În anul o sută şaptezeci s-a ridicat jugul neamurilor de deasupra lui Israel.

42. Şi a început poporul lui Israel a scrie în scrisori şi în zapise: "În anul întâi pe vremea lui Simon arhiereul cel mare, mai-marele şi cârmuitorul Iudeilor".

43. În zilele acelea a tăbărât Simon asupra Ghezerului şi a înconjurat-o cu oştiri şi a făcut un turn pe roate pentru luarea cetăţii şi s-a apropiat de cetate şi a lovit un turn şi l-a luat.

44. Şi cei din turnul pe roate au sărit în cetate şi s-a făcut tulburare mare.

45. Şi s-au suit cei din cetate cu femeile şi cu fiii lor pe zid, rupându-şi hainele şi au strigat cu glas mare rugând pe Simon să facă pace cu ei şi au zis:

46. "Să nu ne faci nouă după răutăţile noastre; ci după mila ta".

47. Şi i s-a făcut milă lui Simon de ei şi nu i-a bătut, ci scoţându-i din cetate a curăţit casele în care erau idolii, şi aşa au intrat în ea, lăudând şi binecuvântând pe Domnul.

48. Şi a scos din ea toată necurăţia, a aşezat acolo oameni care ţin legea, a întărit-o şi a zidit în ea locaş.

49. Iar cei din cetăţuia din Ierusalim erau opriţi a ieşi şi a merge în ţară şi a cumpăra şi a vinde şi au flămânzit foarte şi mulţi dintre ei au pierit de foame.

50. Şi au strigat către Simon să-i primească şi i-a primit şi a scos pe cei care erau acolo şi a curăţit cetăţuia de necurăţenii.

51. Şi au intrat în ea în douăzeci şi trei ale lunii a doua, în anul o sută şaptezeci şi unu, cu laude şi cu stâlpări şi harpe şi chimvale şi cu alăute şi cu cântări şi cântece, fiindcă marele vrăjmaş al lui Israel fusese înfrânt.

52. Şi a rânduit ca în fiecare an să serbeze această zi cu veselie.

53. Şi a întărit muntele templului Domnului cel de lângă cetate şi au locuit acolo, el şi cei care erau cu ei.

54. Şi a văzut Simon că Ioan, feciorul său, este om deplin şi l-a pus căpetenie peste toate oştirile şi a locuit în Gaza.

CAP. 14

1. Şi în anul o sută şaptezeci şi doi, regele Dimitrie şi-a adunat puterile sale şi s-a dus în Media să-şi caute ajutor, ca să bată pe Trifon.

2. Iar auzind Arsachis, regele Persiei şi al Mediei, că a venit Dimitrie în hotarele sale, a trimis pe unul din căpeteniile sale, ca să-l prindă viu.

3. Acesta, mergând, a bătut oştirea lui Dimitrie, l-a prins, l-a dus la Arsachis şi l-a pus sub pază.

4. Şi s-a odihnit ţara în pace în toate zilele lui Simon şi a căutat el cele bune neamului său şi le-a plăcut stăpânirea lui şi mărirea lui în toate zilele.

5. Şi sporind mărirea sa, a luat Iafa, ca să aibă port şi a făcut intrare la insulele mării.

6. Şi a lăţit hotarele neamului său şi a stăpânit ţara.

7. Şi a adunat mulţi robi şi a stăpânit Ghezerul şi Betţurul şi cetatea şi a scos necurăţeniile din ea, că nu i se mai împotrivea nimeni.

8. Şi lucrau pământul cu pace şi pământul da roadele lui şi pomii câmpurilor fructele lor.

9. Bătrânii şedeau în uliţe, toţi vorbeau de lucrurile cele bune şi tinerii se îmbrăcau în haine de mărire şi cu îmbrăcăminte de război.

10. Cetăţilor le-a dat hrană şi le-a făcut întărituri, încât s-a vestit numele măririi lui până la marginea pământului.

11. A adus pace pe pământ şi s-a veselit Israel cu veselie mare.

12. Şi a şezut fiecare sub viţa sa şi sub smochinul său, că nu avea cine să-i înspăimânte.

13. Că se sfârşiseră de pe pământ cei care aduceau războaie asupra lor şi regii se prăbuşiseră în zilele acelea.

14. Şi a întărit pe toţi smeriţii poporului său, a păzit legea şi a pierdut pe cel fără de lege şi viclean.

15. Sfântul locaş l-a mărit şi a înmulţit vasele cele sfinte.

16. Şi s-a auzit la Roma şi până la Sparta că a murit Ionatan şi s-au mâhnit foarte.

17. Şi au auzit că Simon, fratele lui, s-a făcut în locul lui arhiereu şi stăpâneşte ţara şi cetăţile cele din ea.

18. Şi i-au scris lui pe table de aramă, ca să înnoiască prietenia cu el şi tovărăşia pe care o făcuseră cu Iuda şi cu Ionatan, fraţii lui.

19. Şi s-a citit înaintea adunării în Ierusalim.

20. Iar copia scrisorilor pe care le-au trimis Spartanii este aceasta: "Căpeteniile Spartanilor şi cetatea lor, lui Simon arhiereul, bătrânilor şi preoţilor şi la tot poporul Iudeilor, bucurie.

21. Solii cei trimişi la poporul nostru ne-au spus de mărirea şi cinstea voastră şi ne-am bucurat de venirea lor.

22. Şi am scris cele zise de ei în cartea sfaturilor poporului, precum urmează: Numeniu, fiul lui Antioh şi Antipater, fiul lui Iason, solii Iudeilor, au venit la noi ca să înnoiască prietenia cu noi.

23. Şi a primit poporul pe oamenii aceştia cu cinste şi a pus copia de pe cuvintele lor în arhiva ţării ca amintire pentru poporul spartan. Iar o copie de pe ele am trimis-o arhiereului Simon".

24. După aceasta a trimis Simon pe Numeniu la Roma, având o pavăză mare de aur care preţuia o mie de mine, ca să întărească tovărăşia cu ei.

25. Şi dacă a auzit poporul lucrurile acestea, a zis: "Cu ce daruri vom răsplăti pe Simon şi pe fiii lui ?

26. Că au fost viteji, el şi fraţii lui, casa tatălui său şi au bătut pe vrăjmaşii lui Israel şi au întărit stăpânirea lui Israel". Atunci au scris toate acestea pe table de aramă, pe care le-au pus pe stâlpi în muntele Sionului.

27. Şi iată copia scrisorii: "În ziua a optsprezecea a lunii Elul, în anul o sută şaptezeci şi doi, care este al treilea an, pe vremea lui Simon arhiereul,

28. Căpetenia poporului Domnului, când era mare adunare de preoţi şi de popor şi de căpetenii ale neamului şi bătrâni ai ţării, vi s-au făcut cunoscut acestea: Fiindcă de multe ori au fost războaie în ţară,

29. Simon, fiul preotului Matatia, din neamul lui Ioiarib şi fraţii lui, s-au pus în primejdie, stând împotriva vrăjmaşilor neamului său, ca să apere templul şi legea şi cu mărire a preamărit neamul său.

30. Şi a adunat Ionatan neamul său şi s-a făcut lui arhiereu, şi s-a adăugat la poporul său.

31. Şi au vrut vrăjmaşii să le calce ţara, ca să le-o supună şi să-şi ridice mâinile asupra celor sfinte ale lor.

32. Atunci s-a sculat Simon şi a pornit război pentru neamul său şi a cheltuit bani mulţi dintr-ai săi şi a dat arme şi simbrie bărbaţilor viteji din neamul său,

33. Şi a întărit cetăţile Iudeii şi Betţurul cel de la hotarele Iudeii, unde erau armele vrăjmaşilor mai înainte şi a pus acolo pază bărbaţi iudei.

34. Şi a întărit Iafa cea de la mare şi Ghezer cea de la hotarele Azotului, în care mai înainte locuiau vrăjmaşii şi au locuit acolo Iudei şi câte mai trebuia le-a făcut.

35. Şi văzând poporul credinţa lui Simon şi mărirea adusă de el neamului său, l-a pus cârmuitor şi arhiereu, pentru că el a făcut toate acestea, păstrând dreptatea şi credinţa neamului său şi râvnind în tot chipul să înalţe pe poporul său.

36. Şi în zilele acelea a mers bine lucrul prin mâinile lui, că s-au izgonit străinii din ţara lor şi cei din cetatea lui David din Ierusalim, care îşi făcuseră cetate, din care ieşeau şi pângăreau împrejurimea templului şi aduceau mult necaz cu întinăciunea lor.

37. Şi a pus să locuiască în el bărbaţi iudei şi l-a întărit spre apărarea ţării şi a cetăţii şi a înălţat zidurile Ierusalimului.

38. Şi regele Dimitrie i-a întărit arhieria după aceasta,

39. Şi l-a făcut dintre prietenii săi, şi l-a mărit apoi cu cinste mare,

40. Pentru că a auzit că Romanii îi au pe Evrei de prieteni şi aliaţi; şi că ei au ieşit înaintea solilor lui Simon cu cinste;

41. Pentru toate acestea au voit Iudeii şi preoţii să le fie Simon cârmuitor şi arhiereu în veac, până se va scula prooroc credincios,

42. Şi să fie peste ei cârmuitor şi să aibă grijă de cele sfinte, să facă rânduieli mai mari peste lucrurile lor şi peste ţară şi peste arme şi cetăţi.

43. Şi să poarte grijă de templu şi toţi să asculte de el şi cu numele lui să se scrie toate scrisorile în ţară şi să se îmbrace cu porfiră şi să poarte podoabe de aur.

44. Şi nimănui din popor şi din preoţi nu va fi îngăduit să calce ceva din acestea şi să fie împotriva celor ce va zice el, sau să facă adunare în ţară fără de el, sau să se îmbrace cu porfiră şi să poarte agrafă de aur;

45. Iar cine va face afară de acestea sau va călca ceva dintr-acestea să fie vinovat".

46. Şi a primit tot poporul să-i facă lui Simon, după cuvintele acestea.

47. Iar Simon a primit şi a voit să fie arhiereu şi cârmuitor şi stăpânitor neamului evreiesc şi preoţilor şi să poarte grijă de toii.

48. Şi a zis ca scrisoarea aceasta să fie săpată în table de aramă,

49. Şi să le aşeze în curtea templului în loc ales şi copii după ele să le pună în vistierie, ca să le aibă Simon şi fiii lui.

CAP. 15

1. Şi a trimis Antioh, feciorul regelui Dimitrie, scrisori din insulele mării lui Simon preotul şi stăpânitorul Evreilor şi către tot neamul iudeu.

2. Şi erau scrise în acest chip: "Regele Antioh, lui Simon arhiereul şi stăpânitorul Evreilor şi neamului evreiesc, bucurie.

3. De vreme ce oameni mişei au biruit împărăţia părinţilor noştri,

4. Şi vreau să o aşez din nou precum era mai înainte, am adunat oştire multă, am făcut corăbii de război şi am hotărât să pedepsesc pe cei care au prădat ţara noastră şi pe cei care au pustiit cetăţile din hotarele stăpânirii mele.

5. Acum dar îţi întăresc toate scutirile date de regii cei mai înainte de mine şi orice alte daruri ţi-au îngăduit ei;

6. Şi-ţi îngăduiesc să faci bani sub numele tău, în ţara ta.

7. Şi Ierusalimul şi templul să fie libere şi toate armele ce ai şi cetăţile pe care le-ai zidit şi le stăpâneşti să-ţi rămână ţie;

8. Şi toată datoria domnească şi oricâte erau să fie pentru domnie, de acum şi în tot veacul, se lasă ţie.

9. Şi după ce vom aşeza stăpânirea noastră, te vom mări pe tine şi neamul tău şi templul Domnului cu slavă mare, încât să fie arătată mărirea voastră în tot pământul".

10. În anul o sută şaptezeci şi patru, a ieşit Antioh în pământul părinţilor săi şi s-au adunat acolo toate oştirile, încât puţini au rămas eu Trifon.

11. Şi l-a izgonit regele Antioh, iar el a fugit în Dora cea de lângă mare.

12. Că a văzut că s-au adunat peste el răutăţile şi l-au părăsit oştirile.

13. Şi a tăbărât Antioh asupra Dorei împreună cu o sută douăzeci de mii de bărbaţi războinici şi opt mii de călăreţi.

14. Şi a înconjurat cetatea şi cu corăbii şi o lovea şi dinspre uscat şi dinspre mare şi pe nimeni n-a lăsat nici să iasă, nici să intre.

15. Şi a venit Numeniu şi cei care erau cu el de la Roma având scrisori către regi şi ţări, în care erau scrise acestea:

16. "Lucius, consul al Romanilor, regelui Ptolomeu, bucurie.

17. Solii Iudeilor au venit la noi prieteni şi aliaţi ai noştri, ca să înnoiască prietenia şi legătura cea din început, trimişi de Simon arhiereul şl de poporul Iudeilor.

18. Şi au adus un scut de aur de o mie de mine.

19. Pentru aceasta scriem regilor şi ţărilor, ca să nu le facă rău, lor şi cetăţilor şi ţării lor, şi să nu dea ajutor celor care se războiesc împotriva lor.

20. Şi ni s-a părut că este bine a lua scutul de la ei.

21. Deci de vor fi fugit vreunii oameni făcători de rele din ţara lor la voi, să-i daţi lui Simon arhiereul, să-i pedepsească după legea lor".

22. Aceeaşi scrisoare a fost adresată regelui Dimitrie, lui Atalus, lui Ariarate şi lui Arsachis,

23. Precum şi tuturor ţărilor: Sampsame, Sparta, Delos, Mindus, Sicion, Caria, Samos, Pamfilia, Licia, Halicarnas, Cos, Side, Aradus, Rodos, Faselis, Gortina, Cnidus, Cipru şi Cirene.

24. Şi copia lor a trimis-o lui Simon arhiereul.

25. Iar regele Antioh î tăbărât asupra Dorei a doua zi, aducând din ce în ce mai aproape oştirile sale şi făcând maşini, a închis Antioh pe Trifon, încât nu putea nici să intre, nici să iasă.

26. Şi i-a trimis Simon două mii de bărbaţi aleşi să-i ajute şi argint şi aur şi vase preţioase.

27. Şi n-a vrut să le primească, ci a stricat tot ceea ce s-a înţeles cu el mai înainte şi s-a înstrăinat de el.

28. Şi a trimis la el pe Atenobiu, unul din prietenii săi, spre a vorbi cu el astfel: "Voi ţineţi Iafa şi Ghezer şi întăritura din Ierusalim, cetăţi ale stăpânirii mele.

29. Hotarele lor le-aţi pustiit şi aţi adus necaz mare pe pământ, stăpânind locuri multe în hotarele stăpânirii mele;

30. Acum dar daţi cetăţile pe care le-aţi luat şi birurile ţinuturilor pe care le-aţi stăpânit din hotarele cele din afară de Iuda.

31. Iar de nu, daţi pentru ele cinci sute de talanţi de argint şi pentru stricăciunea făcută şi pentru birurile cetăţilor, alţi cinci sute de talanii; iar de nu, vom veni şi vom face război împotriva voastră".

32. Şi a venit Atenobiu, prietenul regelui, la Ierusalim şi a văzut mărirea lui Simon şi rafturi cu vase de aur şi de argint şi slugărime multă, încât se minuna şi apoi i-a spus cuvintele regelui:

33. Şi răspunzând Simon, i-a zis lui: "Nici pământ străin n-am luat, nici ţinem ceva străin, ci moştenirea părinţilor noştri, pe care vrăjmaşii noştri fără judecată cu orice prilej au apucat-o.

34. Iar noi ne ţinem acum de moştenirea părinţilor noştri.

35. Cât despre Iafa şi Ghezer, pe care le ceri, acestea făceau tulburare în popor şi în ţara noastră. Pentru ele vom da o sută de talanţi". Şi Atenobiu nu i-a răspuns nici un cuvânt.

36. Şi întorcându-se cu mânie la rege, i-a spus cuvintele acestea şi mărirea lui Simon şi toate câte a văzut şi sa mâniat regele cu mare furie:

37. Iar Trifon, intrând în corabie, a fugit la Ortosia.

38. Şi a pus regele pe Cendebeu comandant la marginea mării şi i-a dat oştire pedestraşi şi călăreţi.

39. Şi i-a poruncit să se aşeze în preajma Iudeii şi să zidească Cedronul, să întărească porţile şi să facă război împotriva poporului. Iar regele a început să urmărească el însuşi pe Trifon.

40. Şi a venit Cendebeu la Iamnia şi a început să asuprească poporul şi să intre în Iuda, robind şi ucigând. Şi a zidit Cedronul.

41. Şi a rânduit acolo călăreţi şi oaste, ca să facă năvăliri şi să închidă căile Iudeii, precum i-a poruncit regele.

CAP. 16

1. Şi s-a suit Ioan de la Ghezer, şi a spus lui Simon, tatăl său, cele ce a făcut Cendebeu.

2. Şi a chemat Simon pe cei doi fii mai mari ai săi, pe Iuda şi pe Ioan, şi le-a zis: "Eu şi fraţii mei şi casa tatălui meu ne-am luptat cu vrăjmaşii lui Israel din tinereţe până în ziua de astăzi, şi prin mâinile noastre de multe ori s-a izbăvit Israel.

3. Şi acum am îmbătrânit, iar voi pentru această slujbă, din mila lui Dumnezeu, aveţi ani destui; fiţi în locul meu şi în locul fratelui meu şi faceţi război pentru neamul nostru, şi ajutorul cel din cer să fie cu voi".

4. Şi a ales din ţară douăzeci de mii de bărbaţi războinici şi călăreţi, şi a mers asupra lui Cendebeu, şi au dormit la Moden.

5. Şi ieşind dimineaţa la câmp, au fost întâmpinaţi de oştire multă, pedeştri şi călări; iar între ei era un râu.

6. Şi a tăbărât el şi poporul lui în fala lor. Şi văzând că poporul se teme să treacă râul, a trecut întâi el, şi l-au văzut oamenii lui, şi au trecut şi ei după el.

7. Şi a despărţit oastea în două şi pe călăreţi i-a aşezat în mijlocul pedestraşilor, căci călărimea vrăjmaşilor era foarte multă.

8. Şi au trâmbiţat cu trâmbiţele sfinţite, şi Cendebeu a fost înfrânt împreună cu tabăra lui, şi au căzut dintre ei răniţi mulţi, şi câţi au mai rămas au fugit în cetate.

9. Atunci a fost rănit Iuda, fratele lui Ioan, iar Ioan i-a gonit până la Cedron, pe care-l zidise.

10. Şi au fugit până la turnurile cele din ţarina Azotului, şi le-au ars cu foc, şi au căzut dintre ei ca la vreo două mii de bărbaţi, şi s-au înapoiat în pământul Iudeii Cu pace.

11. Iar Ptolomeu al lui Abub era pus cârmuitor în câmpul Ierihonului, şi avea argint şi aur mult.

12. El era ginere al arhiereului.

13. Şi s-a înălţat inima lui şi a vrut să stăpânească ţara, şi s-a sfătuit cu vicleşug asupra lui Simon şi a fiilor lui, ca să-l omoare.

14. Iar Simon umbla prin cetăţile din iară şi purta grijă de nevoile lor, şi s-a coborât din Ierihon, el şi Matatia şi Iuda, fiii lui, în anul o sută şaptezeci şi şapte, în luna a unsprezecea, luna Şebat.

15. Şi i-a primit cu vicleşug feciorul lui Abub într-un castel mic, ce se chema Doc, pe care-l zidise, şi le-a făcut ospăţ mare, şi a ascuns acolo bărbaţi.

16. Şi când s-au ameţit de vin Simon şi fiii lui, s-a sculat Ptolomeu şi cei care erau cu el, şi-au luat armele şi au intrat asupra lui Simon la ospăţ, şi l-au omorât împreună cu cei doi feciori ai lui, şi o seamă din slugile lui.

17. Şi a făcut răutate mare şi a răsplătit rele pentru bune.

18. Şi scriind acestea, Ptolomeu a trimis la rege să-i dea oştire într-ajutor, şi-i va supune în schimb ţara şi cetăţile sale.

19. Şi a trimis pe alţii la Ghezer să omoare pe Ioan, şi celor mai mari peste mii le-a trimis scrisori să vină la el, să le dea argint, aur şi daruri.

20. Iar pe alţii i-a trimis să cuprindă Ierusalimul şi muntele templului Domnului.

21. Dar alergând cineva înainte, i-a spus lui Ioan la Ghezer că au pierit tatăl şi fraţii lui şi că a trimis să-l omoare şi pe el.

22. Şi auzind, s-a spăimântat şi, prinzând bărbaţii care veniseră să-l piardă, i-a omorât, că a cunoscut că voiau să-l omoare.

23. Iar celelalte fapte ale vieţii lui Ioan, războaiele lui şi vitejiile lui, pe care le-a făcut bărbăteşte, şi zidurile Ierusalimului pe care le-a făcut, şi toate isprăvile lui,

24. Iată acestea s-au scris în cartea zilelor arhieriei lui, după ce s-a făcut arhiereu în locul tatălui său.