Intr-o asemenea nenorocire cad si cei ce se nevoiesc la rugaciune, dar leapada pocainta din ne­vointa lor, incercand sa atate in inima iubirea de Dum­nezeu, sa simta desfatare si extaz; acestia dau singuri apa la moara caderii lor, se fac straini de Dumnezeu, se fac partasi cu satana, se molipsesc de ura fata de Sfantul Duh. Acest fel de amagire este inspaimanta­toare; el este la fel de pierzator de suflet ca si primul, dar mai putin vadit; arareori duce la nebunie si sinu­cidere, dar strica, fara umbra de indoiala, si mintea si inima. Pe acesta, Parintii l-au numit, din pricina acelei stari a mintii careia ii da nastere, “parere”. (Prea­cuviosul Grigore Sinaitul, cuv.108, 128, Sfantul Ioan Carpatiul, cap. 49, Filocalia, vol.4). La acest fel de inselare se refera Sfantul Apostol Pavel, atunci cand spune:

    “Nimeni, dar, sa nu va insele printr-o prefacuta smerenie si printr-o fatarnica inchinare la ingeri, in­cercand sa patrunda in cele ce n-a vazut, si ingamfan­du-se zadarnic cu inchipuirea lui trupeasca”. (Col. 2, 18).

Cel tinut de aceasta inselare nutreste “parere” despre sine, alcatuieste despre sine “parerea” ca ar avea numeroase virtuti si merite, chiar si ca ar fi plin din belsug de darurile Sfantului Duh.

“Parerea” este alcatuita din socotinte mincinoase si simtiri mincinoase; potrivit cu aceasta insusire a ei, se afla pe de-a­ntregul in partea tatalui si intruchiparii minciunii ­diavolul. Cel ce se roaga silindu-se sa descopere in inima simtirile omului nou, neavind putinta de face aceasta, le inlocuieste cu simtiri nascocite de el, ne­sabuite, la care nu intarzie a adauga lucarea duhurilor cazute. Socotind adevarate si izvorate din har simtirile gresite, atat ale sale, cat si cele rele de la demoni, el capata niste pareri pe potriva acelor simtiri care, ne­contenit insusindu-si-le inimii si intarindu-se in ea, ele hranesc si inmultesc parerile mincinoase; fireste ca dintr-o asemenea nevointa gresita iau nastere amagi­rea de sine si inselarea diavoleasca - “parerea”.

“Pare­rea nu ingaduie celor parute sa ia cu adevarat fiinta” ­- a spus Sfantul Simeon, Noul Teolog. Cel caruia i se pare ca este despatimit nu se va curata niciodata de patimi; cel caruia i se pare ca este plin de har nu va primi niciodata har; cel caruia i se pare ca este sfant nu va ajunge niciodata la sfintenie. Sa fie limpede: cel ce socoate ca are lucrari duhovnicesti, virtuti, merite, daruri harice, care se maguleste si se desfata cu “pare­rea”, prin aceasta “parere” ingradeste lucrarilor du­hovnicesti, virtutilor crestine si harului Dumnezeiesc intrarea in el si deschide larg poarta pentru imbol­navirea de pacat si pentru demoni. Pentru cei molipsiti de “parere”, deja nu se mai afla nici o putinta de sporire duhovniceasca: ei au nimicit aceasta putinta jertfind pe altarul minciunii insesi principiile pe care se intemeiaza lucrarea omului, lucrarea mantuirii sale, si anume felul in care el priveste adevarul.

In cei ce bolesc de aceasta inselare apare o ingamfare neobis­nuita: parca ar fi beti de sine, de starea lor de amagire de sine, vazand in ea o stare harica. Ei sunt patrunsi, plini peste masura de cugetare semeata si trufie, pa­rand, totusi, smeriti in ochii multora care judeca dupa aratare si nu pot sa pretuiasca lucrurile dupa roadele lor, precum a poruncit Mantuitorul (Mat.7,16; 12, 33), si cu atat mai putin dupa simtul duhovnicesc de care amintea Apostolul (Evr. 5, 14). Proorocul Isaia a zu­gravit in culori vii felul in care lucrarea inselarii prin “parere” s-a petrecut in arhanghelul cazut, lucrare care l-a amagit si l-a pierdut pe acest arhanghel.

    “Tu”, ii graieste satanei proorocul, “zis-ai in cugetul tau: ridica-ma-voi in cer si mai presus de stelele cerului voi aseza scaunul meu, sedea-voi in magura inalta peste muntii cei inalti, cei dinspre miazanoapte; sui­ma-voi deasupra norilor, fi-voi deopotriva cu Cel Prea Inalt. Si acum la iad te vei pogori si la temeliile pa­mantului”. (Isaia 14, 13-15).

Pe cel molipsit de “parere”, Domnul il mustra in felul urmator:

    “Tu zici: sunt bogat si m-am imbogatit, si de nimic nu am nevoie! Si nu stii ca tu esti ticalos si sarman si orb si gol”. (Apoc. 3,17).

Domnul il sfatuieste pe cel inselat sa se pocaiasca; il imbie sa cumpere, de la nimeni altcineva decat de la Domnul Insusi, cele ce sunt de neaparata trebuinta, din care se alcatuieste pocainta (Apoc. 3, 18). Aceste cumparaturi sunt cu adevarat trebuincioase: fara de ele nu este mantuire. Nu este mantuire fara de pocainta, iar pocainta primesc de la Dumnezeu doar aceia care pentru primirea ei, isi vor vinde toata averea lor, adica se vor lepada de tot ce si-au insusit prin “parere”.

(…)

Semnul de obste al starilor duhovnicesti este adan­ca smerenie si smerita cugetare, unita cu gandul omu­lui ca este mai prejos decat toti, cu dragostea evanghe­lica fata de oricare semen, cu nazuinta de a fi in insingurare. Aici nu prea este loc pentru “parere”, intrucat smerenia sta in lepadarea oricarei destoinicii proprii, in adevarata marturisire a Rascumparatorului, in a-si pune in El toata nadejdea si reazimul: iar “parerea” sta in socotinta ca insusirile bune daruite de Dumnezeu le are omul de la sine, si in nascocirea pentru sine a unor insusiri bune care nu sunt de fapt. Ea este unita cu nadajduirea in sine, cu marturisirea rece si numai la aratare a Rascumparatorului. Dumnezeu este proslavit de inselat doar cu scopul de a se proslavi pe sine, asa cum a facut Fariseul. Cei tinuti de “parere” sunt de­dati in cea mai mare parte, patimii dulcetii, chiar daca se falesc cu cele mai inalte stari duhovnicesti, nemai­pomenite in adevarata nevointa ortodoxa; unii dintre ei se infraneaza de la inrobirea grosolana fata de pati­ma dulcetii, dar asta numai pentru ca in ei precumpa­neste pacatul pacatelor – trufia.

Am fost si acum 4 ani la mosuni si intradevar este rupt de realitate ceea ce se intampla. Sunt niste scene terifiante, iar noaptea la 12 cand se deschid unsile bisericii se imping oamenii unul in altul si te calca in picioare. Nu stiu daca sunt cu adevarat posedati cei care sunt “exorcizati”. Eu a ma vazut o fata care dupa ce am aflat ca e posedata a trecut si sa uitat la mine cu o privire cumplita de te lua frica.
Nu stiu ce sa mai cred despre acest parinte. Bunica mea a mers la Mosuni timp de 7 ani deoarece avea probleme cu o cumnata de a ei care ii facea vraji ei si familiei dansei.
Vinerea cand pleca la Mosuni acasa se intampla tot ce era mai rau.
Cand nu a mai putut sa mearga la Mosuni deoarece suferea si de diabet a fost internata in spital pentru ca facuse cangrena la un deget de la picior preotul Pomohaci a fost in Medias la un spectacol si nici nu a vrut sa mearga pana la spital sa o vada.
Asta a fost recunostiinta parintelui pentru ca a fost atatia ani la Mosuni si a cheltuit atatia bani in loc sa isi vada de sanatatea ei.
Dupa o saptamana bunicamea a murit si preotul pomohaci ii spusese unei cunostiinte ca stia ca va muri dar nu putea sa-i spuna.
Treziti-va la realitate oameni buni, nu va lasati inselati de acest om. Odata ce ai mers te acapareaza si te face cumva sa mergi in continuare.

Doamne Dumnezeule…..acum va inteleg bine de tot de ce atrageati atentia asupra acelui blog ca risca sa se transforme intr-o secta . Vazind acst material, am facut automat legaturile si comparatiile care m-au lasat mut….nu pot sa cred nici acum. Cat de usor manipulabili suntem si mi-e rusine de mine cand ma gandesc la slabiciunea de a ma fi lasat asa de usor sa cad in plasa unui fost…..interlop cu pretentii de sfint….pina intracolo incat sa renunt de bunavoie la slujba mea si sa-mi pun in pericol familia. Ba chiar aveam intentia sa vind si casa pentru retragere cine stie unde. Acum va inteleg bine si inteleg si greutatea luptei voastre cu duhurile astea inselatoare dar si cu incapatinarea prosteasca a noastra, a acelora ce nu vrem sa deschidem ochii la timp.